Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2010 ISBN 978-606-577-075-1

Editura Sfântul Ierarh Nicolae
2010
ISBN 978-606-577-075-1

Just because I don't care doesn't mean I don't understand.- Homer Simpson
1

Cuprins
Capitolul I: Introducere.......................................................................... pag. 3
Secţiunea I: Considerente generale teoretice asupra paradigmei
comunicării verbale în cadrul grupului de adolescenţi .................... pag. 7
Cap I. Socio-psihologia adolescentului......................................... pag. 9
Cap II. Încercări de definire a comunicării adolescentine şi a
caracteristicilor ce guvernează acest proces.................................... pag. 16
Cap. III. Rolul educaţiei la nivelul comunicării adolescentului ..... pag. 31
Secţiunea a II-a: Chestionar - comunicarea verbală în cadrul grupului de
adolescenţi...................................................................................... pag. 36
Capitolul I: Scopul/Obiectivele Chestionarului .............................. pag. 40
Capitolul II: Subiecţii intervievaţi/repondenţii................................ pag. 43
Capitolul III. Analiza rezultatelor cercetării ................................... pag. 47
Capitolul IV. Concluzii .................................................................. pag. 90
Capitolul al II-lea: Cele mai frecvente elemente de argou şi de abrevieri
utilizate de adolescenţi ................................................................... pag. 92
Capitolul al III-lea: Concluzii ............................................................... pag.112
Anexa 1: Chestionar. Comunicare în cadrul grupului de adolescenţi...... pag. 117
Bibliografie ............................................................................................. pag. 120
2

Capitolul I: Introducere
Cartea de faţă are ca temă observarea în termeni generali a paradigmei
comunicaţionale dezavuată de adolescenţi. Această temă şi necesitatea unei
dezbateri mai amănunţite, reprezintă rodul unei observaţii personale, dar şi al
interesului arătat de diferitele canale media cât şi de perspectivele universitare
care au dedicat nenumărate tomuri pentru a defini acest subiect.
Comunicarea este prezentată ca un proces de interrelaţionare şi
interdependenţă. Ceea ce se defineşte prin diatriba dezvoltată în cadrul acestui
discurs sunt elementele de vocabular definitorii ale acestui grup ontologic.
Diferenţele semantice, pragmatice rezidă în chiar modalitatea de relaţionare a
tinerilor cu cei din jur. Canalul comunicaţional are un rol aparte în a imprima
noi valori, majoritatea fiind caracterizate prin funcţia fatică
Pornind pe filiera de ordin universitar se distinge munca doamnei Mioara
Avram ce oferă o perspectivă unitară a fenomenelor de transformare a limbii
vorbite în general. Astfel domnia sa constată faptul că dinamica limbajului are în
cadrul semelor sale unii termeni conotativi precum: zbucium, frământare,
efervescenţă, febrilitate, agitaţie, spectaculozitate sau boom, respectiv avalanşă,
explozie, invazie, inflaţie. Aceste cuvinte vin să definească limbajul
adolescenţilor, ce au tendinţa de a cripta noţiuni uzuale tocmai pentru a se defini
semantic faţă de restul vorbitorilor.
Pornind de la aceste considerente se observă structura lucrării care se
dezvoltă în jurul a două considerente: definirea paradigmei comunicaţionale a
adolescenţilor din prisma unor teorii avizate ale limbajului şi ale psihologiei
adolescentine şi definirea acestor perspective teoretice cu ajutorul unei metode
de lucru destul de uzitate în momentul actual: metoda chestionarului.
Prima secţiune a lucrării, Considerente generale teoretice asupra
paradigmei comunicării verbale în cadrul grupului de adolescenţi, reprezintă o
analiză teoretică a acestei paradigme. Capitolele care formează această secţiune
3

au rolul de a defini diferitele perspective ce sunt cuprinse de această paradigmă.
Primul capitol, Socio-psihologia adolescentului, porneşte pe urmele definirii firii
şi comportamentului adolescentin, caracterizat prin dorinţa de autodefinire a
eului şi de demonstrare a unicităţii sale faţa de ceilalţi.
Adolescentul se defineşte prin coexistenţa mai multor factori fiziologici,
psihologici şi relaţionali. Toate aceste diferenţieri transpuse la nivelul limbajului
utilizat duc la înţelegerea nevoilor de transformare ale limbii cognitive în una
care să reliefeze transfigurările tânărului.
Al doilea capitol, Încercări de definire a comunicării adolescentine şi a
caracteristicilor ce guvernează acest proces, reprezintă un scurt periplu prin
teoriile comunicării şi ale semioticii, toate dorind să elucideze ce se ascunde în
spatele anumitor termeni utilizaţi cu caracter conotativ de către tinerii cu intră
într-un proces de comunicare. Comunicarea prin intermediul limbii scrise
implică pentru tânăr aspecte specifice în ceea ce priveşte codarea şi decodarea,
prima constituind o problemă de alegere între mai multe posibilităţi, iar cea de-a
doua realizându-se printr-o selecţie efectuată de receptor pe baza semnelor
lingvistice şi a informaţiei de natură extralingvistică. Însă punctul central al
procesului de comunicare al tinerilor îl reprezintă transferul sau transmiterea
informaţiei de la un participant la celălalt, transfer ce are loc fie prin contact
direct, fie prin contact indirect, mediat de diferite tehnici moderne de
comunicare.
Ultimul capitol, Rolul educaţiei la nivelul comunicării adolescentului,
dezbate rolul comunicării verbale în cadrul organizat al şcolii. În acest mediu se
dezvoltă limbajul şi procesele de codare şi decodare, de cele mai multe ori lecţia
devine un proces biunivoc de comunicare.
Simard a identificat mai multe componente ale unei relaţii de comunicare:
componenta verbală, ce include dimensiunea lingvistică; dimensiunea textuală,
dimensiunea discursivă; componenta cognitivă; componenta enciclopedică;
componenta ideologică; componenta literară şi componenta socio-afectivă.
Limbajul şcolar are caracterul general de formare prin semnificaţii ce generează,
4

în jurul tânărului, un câmp de informaţii semantice, prin care el se proiectează
într-un continuu proces de integrare în lume. Comunicarea şcolară este mereu
dozată şi prezintă o calibrare bazată pe principiile eficienţei. Acest tip de
interacţiune din cadrul instituţiilor educative are şi o funcţie de obiectivare şi
socializare a semnificaţiilor individuale.
A doua secţiune reprezintă partea aplicativă ce încearcă să dezbată
anumite exemple reale ale paradigmei comunicării verbale ale tinerilor. Astfel
sub titlul secţiunii a doua: Chestionar - comunicării verbale în cadrul grupului
de adolescenţi, se află exemplele de limbaj adolescentin urmate de scurte analize
de ordin pragmatic. Primul capitol, Scopul/Obiectivele Chestionarului, prezintă
obiectivele pe care şi le propune chestionarul, printre care menţionez: relevarea
anumitor trăsături la nivelul metalimbajului, elevii utilizează un anumit limbaj
caracterizat prin o puternică subiectivitate dată de factorii înconjurători;
definirea, în termeni largi a termenului de argou în cadrul limbajului
adolescentin; observarea caracterului criptic al termenilor utilizaţi de elevi,
expresivitatea redată prin utilizarea termenilor conotativi, a metonimiilor şi
alegoriilor şi nu în ultimul rând definirea surselor limbajului verbal pe care le
folosesc tinerii liceeni.
Următorul capitol, Subiecţii intervievaţi/repondenţii, are rolul de a
prezenta structura repondenţilor pe componenta spaţială şi cea a genului. Astfel
chestionarul se bazează pe un număr de 76 de repondenţi toţi fiind elevi în clasa
a 12-a în anul şcolar 2008-2009. Liceele de proveninţă sunt: GSI Toma N.
Socolescu Ploieşti (25 de elevi); GS Idustria Sticlei Boldeşti-Scăieni (25 de
elevi) şi GS Agromontan Valea Doftanei (26 de elevi). Aceste trei licee pot
deveni reprezentative pentru judeţul Prahova deoarece provin din zone
geografice diferite ale judeţului.
Capitolul al treilea, Analiza rezultatelor cercetării, analizează
răspunsurile date de tinerii ce au luat parte la această cercetare. Cele 21 de
întrebări formează sui generis o structură comunicativă, încercându-se să se afle
sintagmele de iniţiere şi de încheiere a unui comunicări precum şi diferite
5

sintagme ce fac parte din comunicarea zilnică. Se pune accent pe diferitele
acronisme folosite în alte medii de comunicare decât cele obişnuite.
Ultimul capitol, Concluzii, reprezintă o contabilizare a modului în care
obiectivele propuse spre cercetare au fost evidenţiate de către această secţiune a
lucrării.
Parte integrantă a lucrării este şi al doilea capitol, după cele două secţiuni,
intitulat: Cele mai frecvente elemente de argou şi de abrevieri utilizate de
adolescenţi. Acest capitol reprezintă o încercare de a contabiliza anumite
cuvinte, expresii şi abrevieri utilizate de tineri în cadrul comunicării verbale.
Majoritatea cuvintelor sunt obţinute în urma cercetării de teren, iar definiţiile
sunt date tot de tineri. Această parte nu are pretenţia de a urmări rigorile unei
definiţii ştiinţifice, ci doar de a lămuri anumite elemente ale argoului şi
limbajului informal al adolescenţilor.
În finalul acestei lucrări apare un capitol special, Concluzii în care sunt
reluate dezideratele propuse spre analiza şi gradul în care au fost atinse.
Drept argument final spre necesitatea acestei teme de cercetare vă atrag
atenţia ca punct de plecare a analizei comunicării verbale între tineri la
următorul citat ce a fost dat de cei se sunt supuşi analizei: comunicarea este mai
liberă, nu mai ascundem secretele; limbaj format de yahoo messenger, cu foarte
multe abrevieri; este o comunicare rapidă datorită tehnologiei; reflectă
personalitatea fiecăruia; Obscenă; ok.; la modă şi directă; Adolescenţii sunt
nonconformişti şi folosesc un limbaj diferit de cel al persoanelor în vârstă; Mi
se pare că toţi vorbesc liber despre toate, nimeni nu mai are reţineri.
6

Secţiunea I: Considerente generale teoretice asupra
paradigmei comunicării verbale în cadrul grupului de
adolescenţi
Spoken words (ta en tiphoni) are the symbols
of the affections of the soul, and written words
are the symbols of spoken words (Jacques Derrida,
Speech and writing according to Hegel)
Pentru a defini legăturile ce se stabilesc la nivelul pragmatico-lingvistic în
cadrul relaţiilor de comunicare verbale a populaţiei de adolescenţi, trebuie mai
întâi să determinăm definiţia fonemului paradigmă.
În această căutare putem începe demersul de la definiţia cu rezonanţe
tropice a lui Edgar Morin, care observa că: „Instanţa paradigmatică leagă într-un
nod gordian organizarea primordială a cognitivului şi organizarea primordială a
socialului. Ea structurează organizarea computaţiilor care organizează diferitele
sfere (psihosferă, sociosferă, nooosferă). Ea stabileşte şi menţine interacţiunile
tari ce dau unitate nucleului care controlează dimensiunile diverse ale
organizării sociale, ale culturii, ale ideilor“ 1 . Astfel se relaţionează cogniţia şi
socialul componentei adolescentine, ce presupune o strânsă legătură între
determinările afective ale fiecărui individ, cât şi determinări de ordin social. În
acest mod comunicarea şi relaţionările adolescentului sunt dependente de
relaţiile de grup şi de interiorizarea acţiunilor universului înconjurător 2 . W. von
Hombold afirma că limbajul nu este „în esenţă epyov, lucru făcut, produs, ci
1 Tonoiu, Vasile, În căutarea unei paradigme a complexităţii, Editura IRI, Bucureşti, 1997, pag. 230.
2 Coşeriu, Eugen, Lecţii de lingvistică generală, Editura ARC, Bucureşti, 2000, pag. 236.
7

evepyeict, activitate creatoare (activitate care merge dincolo de propria sa
potenţă, adică depăşeşte tehnica de învăţare). În consecinţă, el poate fi examinat
ca evepyeux şi ca epyov, cu alte cuvinte ca semn al creaţiei (ca activitate
creatoare sau, cel puţin, ca activitate), ca fapt de tehnică (potenţă, competenţă şi
ca produs, la fiecare din cele trei niveluri de mai sus)“. Limbajul, ca paradigmă a
adolescentului are puterea de a da forma imaginaţiei creatoare de a transfigura
realitatea.
Morin atribuie paradigmei mai multe valori ce au rol de a defini acest
concept. Autorul se depărtează de conceptul propus de Platon, cel al lumii
ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim, sau de definiţia oferită de
dicţionar, „principiu care distinge legăturile şi opoziţiile fundamentale între
câteva noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii; caz
exemplar, model, prototip, situaţie ideală“ 3 . Alte trăsături vădesc caracterul unic
şi capătă valorile unei monade: «este invizibilă (fiind întotdeauna virtuală, ea
există doar prin manifestările sale); este co-generatoare a sentimentului de
realitate; este intraductibilă şi incomunicabilă pentru alte paradigme; este
recursivă (este legată recursiv de discursurile şi sistemele pe care le generează);
este globală (generează o viziune asupra lumii, iar schimbarea ei antrenează o
schimbare de univers, trecerea într-o altă „lume“)» 4 . Astfel paradigma
comunicării adolescentului devine ceva ce este recunoscută, se revarsă asupra
existenţei reale şi nu poate fi explicată decât în momentul în care se evidenţiază
existenţa adolescentului şi ce implică această existenţă.
Cunoaşterea şi comunicarea fac parte din procesul unitar de formare a
psihicului adolescentin, ce apare ca o structură a ideii de personalitate în raport
cu lumea înconjurătoare şi cu sine.
3 Marcu, Florin , Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2007, pag. 689.
4 Tonoiu, Vasile, idem, pag. 34 – 36.
8

Capitolul I: Socio-psihologia adolescentului
Ce reprezintă adolescenţa? Dicţionarul oferă următoarea definiţie:
„Adolescénţă s.f. Perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea
adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale
organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.“ 5 În acest mod
etimologic, termenul are originea în verbul latin adolescere, care înseamnă a
creşte, a se dezvolta, punând accent în special pe maturizarea biologică şi
dezvoltarea psihologică specifică acestei vârste.
Adolescenţa este privită de societate ca un punct nodal al vieţi, ce are ca
trăsătură dominantă dificultatea relaţionării. Această dificultate este rezultatul
unor stimuli afectivi puternici cauzaţi de instabilitate emoţională. Dificultatea
rezidă atât în planul biologic, cât şi în cel psihologic şi social.
Societatea este cea care dă tânărului definirea sa şi tot ea este cea care
defineşte forma limbajului pe care un adolescent trebuie să şi-l asume.
Comunicarea tinerilor le oferă ţintele, dar şi legăturile cu comunitatea în general.
„Society not only continues to exist by transmission, by communication,
but it may fairly be said to exist in transmission, in communication. There is
more than a verbal tie between the words common, community and
communication. Men live in a community in virtue of the things which they
have in common and communication is the way in which they come to possess
things in common. What they must have in common in order to form a
community or society are aims, beliefs, aspirations, knowledge – a common
understanding – like-mindedness as the sociologists say. 6
Jean Piaget consideră adolescenţa ca fiind începutul etapei gândirii
formal-operaţionale ce poate fi caracterizată ca o gândire care implică deducţii
logice. Psihologul presupune că această etapă se desfăşoară printre persoanele
5 http://dexonline.ro.
6 John Dewey, Democracy and Education, Chapter One Education as a Necessity of Life, Gutenberg
Library, Public Domain.
9

indiferente la experienţele educaţionale. Dovada cercetării a respins această
ipoteză, arătându-se că abilitatea adolescenţilor de a soluţiona probleme
complexe este o funcţie a învăţării şi educaţiei acumulate. 7
Transformările fizice şi fiziologice ce au loc în pubertate au o mare
importanţă pentru dezvoltarea planului psihic al tânărului. În acest mod se
observă un proces de definire a imaginii şi a stimei de sine. În acest mod
imaginea de sine, ce are ca fundament setul de credinţe, scopul, rolul şi implicit,
interesele sale, se conturează permiţând o valorizare transfigurată a realităţii.
Stima de sine este eminamente legată de imaginea sa, în acest fel ea implică o
viziune proprie asupra imaginii pe care şi-a format-o el despre sine. Problemele
pe care le au unii adolescenţi sunt reprezentate de o proastă imagine de sine,
astfel stima scăzută duce la o închidere şi o negare a valorilor celorlalţi. Procesul
de creare a acestei identităţi are loc pe fondul opoziţiei adultului şi al nevoii de
adoptare a unor norme sociale impuse de societate sau grupul de covârstnici.
Pentru Erikson criza caracterizată de confuzia identităţii vs. confuzia de rol din
timpul adolescenţei este, în opinia multor psihologi, criza care domină întreaga
dezvoltare umană. Erikson arăta că de obicei adolescenţii trăiesc o aşa-numită
experienţă a difuziei identităţii, care implică un puternic sentiment de
nesiguranţă 8 .
Schimbări majore apar şi în plan social; adolescenţii petrec tot mai mult
timp cu alte persoane de aceeaşi vârstă şi tot mai puţin timp cu părinţii şi familia
decât atunci când erau copii. Totodată, adolescenţa este perioada în care se iau
decizii importante pentru dezvoltarea persoanei şi se fac planuri cu privire la
viitor. De exemplu, în perspectiva alegerii unui traiect profesional, adolescenţii
trebuie să decidă ce tip de liceu doresc să urmeze, ce examene să dea, dacă să
urmeze sau nu studii universitare etc. Chiar dacă adolescenţa este vârsta unor
importante schimbări în viaţa unei persoane, nu este obligatoriu să fie însoţită de
conflicte şi crize adaptative dramatice, aşa cum s-a susţinut adesea. Cercetările
7 Jean Piaget, Psihologia copilului, Cartier , Bucureşti, 2005.
8 Erikson, E. H. (1968). Identity: Youth and crisis. New York: W. W. Norton.
10

ealizate în ultimii ani asupra adolescenţei au arătat cu claritate faptul că aceste
caracteristici depind mai ales de aspectul şi calitatea (autenticitatea) relaţiilor cu
familia, şcoala şi grupul de prieteni, de contextul mai larg, cultural şi social în
care adolescentul se dezvoltă.
O caracteristică a preadolescenţei şi adolescenţei este capacitatea de
creare, cea ideativă şi cea creatoare practică. Se observă dezvoltarea imaginaţiei
creatoare, al cărei material se găseşte în realitatea în care trăieşte, trecutul
istoric, diverse amintiri în legătură cu propria persoană, anumite acţiuni umane,
atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care începe să
se manifeste. Prin creaţiile lor, preadolescenţii şi adolescenţii îşi exprimă
propriile judecăţi şi atitudini în legătură cu problemele ce-i frământă pe ei sau
colectivul în care trăiesc şi contemporaneitatea. În repertoriul creaţiei artistice se
exprimă exuberanţa, bucuria, dragostea de viaţă, sentimentul de iubire.
O formă specială a imaginaţiei, strâns legată de vârsta adolescenţei, este
visarea, proiectarea mentală a personalităţii în situaţii viitoare. Visarea este un
proces strâns legat de realitate, raportându-se la dorinţele lui legate de planurile
de viitor, de profesie, de poziţie socială. Dorinţele de viitor sunt strâns legate de
interesele, aptitudinile şi sistemul de cunoştinţe ale adolescentului.
Este perioada în care se modifică, devenind deosebit de bogat, momentul
deliberativ al actului volitiv, când între motivele acţiunilor s-a ajuns la o
ierarhizare, care este în strânsă legătură cu experienţa în domeniul în care
urmează să se acţioneze. În luarea hotărârii, preadolescentul este prompt, dar la
adolescent, timpul este mai îndelungat, deoarece el reflectă mai temeinic asupra
mijloacelor realizării acţiunii, precum şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.
Dar se mai observă la nivelul percepţiei că adolescentul nesigur şi nepregătit va
alege modelele ce au ca referent senzaţiile tari cu scopul de a şoca la rândul lui
provocând senzaţii tari părinţilor şi grupului din care provine.
La nivelul strict al limbajului se observă creşterea debitului verbal la 120
de cuvinte pe minut, de asemenea vocabularul devine tot mai nuanţat, cu termeni
ştiinţifici, literari sau argotici. Se observă şi o diminuare până la eliminare a
11

expresiilor parazitar-fonematice. De remarcat este stilul care se defineşte prin
claritate, precizie şi, nu în ultimul rând, proprietate. Toate aceste calităţi duc,
inevitabil, la formarea unui stil personal de exprimare şi un stil de a scrie şi de a
se semna ca simbol al identităţii de sine. Acestă bogăţie conversaţională duce şi
la nuanţarea părerilor în contradictoriu.
Unii tineri prezintă şi un comportament deviant de la schimbările normale
ale acestei categorii de vârstă. Limbajul lor este insuficient de abstractizat şi
capacitatea de analiză şi interpretare este redusă. Acest lucru duce la o
imposibilitate de a formula idealurile sale, imaginea de sine nu este decât
conturată iar autoreflecţia şi autoanaliza sunt formale, de cele mai multe ori fiind
distorsionate. Ei învaţă conduite negative. Nivelul lor de aspiraţii este scăzut, dar
se caracterizează prin încăpăţânare
Diatriba noastră despre sociologia adolescentului ne duce în faţa
prezentării noilor relaţii ce se stabilesc între tineri. În acest mod se distinge
dezvoltarea unor noi relaţii sociale. Aceste relaţii se bazează pe intimidare şi
respect, epitete ale ontologicului ce sunt învăţate treptat prin metoda propriei
experimentări. De remarcat este şi un mod de grupare. Astfel, tinerii ce prezintă
o dezvoltare mai lentă vor fi expulzaţi din grupul de covârstnici. De asemenea,
se dezvoltă rolurile bazate pe categorii de sex. Adolescentul capătă noţiunile de
diferenţiere între femeie şi bărbat. Această opoziţie se distinge şi la nivelul
limbajului, ce diferă în funcţie de interlocutori. Contextul cultural impune de
asemenea şi anumite trăsături ale fiecărui rol jucat. La noi tinerii în momentul
interacţiunii trebuie să demonstreze, din limbajul verbalizat sau din paralimbaj şi
nonlimbaj, calitatea de putere, inteligenţă şi activitate, în timp ce fetele sunt
caracterizate ca lipsite de apărare delicate, pasive. În ultimii ani aceste
caracteristici ce ţin de imaginea generală a diferenţelor de sexe s-a diminuat,
tinerii asumând-şi roluri diferite şi chiar opuse cu accepţiunea generală.
Un alt palier al paradigmei dezvoltării tânărului este cel etic. În acest fel
se observă formarea unui sistem de credinţe si valori ce va forma o ideologie
care ghidează comportamentul adolescentului în ceea ce face. Această formare
12

va avea repercusiuni pe tot restul vieţii. Astfel se va dezvolta şi comportamentul
său social, familia trecând pe un loc secund. În această perioadă se defineşte şi
rolul social asumat în comunitatea sa.
Pentru a defini adolescentul, trebuie să observăm ce reprezintă rolul social.
Astfel se observă că viaţa socială este asemenea unui teatru, iar toţi oamenii sunt
actori. Statusul reprezintă poziţia socială a unui individ, bazată pe vârstă, sex, rasă
sau alte caracteristici. Tinerii au ca rol statutul de elevi sau studenţi. Ceea ce
cauzează anumite dificultăţi în a înţelege tânărul rezidă în distincţia sociologică
între statutul virtual şi cel real. Astfel, societatea are anumite aşteptări bazate pe
vârstă, în timp ce tinerii au valori bazate pe atributele posedate efectiv.
Aceste diferenţe duc la ideea că tânărul este parte a unui grup şi a
societăţii, astfel el trebuie să intre în relaţie cu oamenii. Gustave Le Bon este cel
care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin apariţia in 1895 a
lucrării „Psihologia mulţimilor“. Teoria sa despre comportamentul social se
poate explica cel mai bine printr-un enunţ de tip cauzal stimul – contagiune.
Pentru a înţelege mai bine trebuie să pornim de la definiţia dată de autor
mulţimilor: „Mulţimea este o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de
naţionalitate, profesie sau sex, indiferent de împrejurările care îi adună
împreună“ 9 .
Într-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea conştientă dispare
formându-se un „suflet colectiv“, ce prezintă trăsături distincte. În aceste condiţii se
poate pune problema caracteristicilor unei astfel de mulţimi, de vreme ce ea este
alcătuită din mai mulţi indivizi care îşi pierd, în mare măsură, conştiinţa de sine.
Membrii unei astfel de comunităţi se supun legii unităţii mentale a mulţimilor, care
spune că toţi indivizii din grup au tendinţa de a-şi ignora propriile sisteme de valori
şi încep să se ghideze exclusiv după normele grupului respectiv. Acest lucru
explică comportamentul uniformizat al tinerilor din anumite găşti. Acest
comportament şi valorizare a unor principii unitare duc şi la adoptarea de toţi
9 Gustave Le Bon, Psihologia mul imilor, cap. I, Editura Anima, 1990, pag. 9.
13

membrii a unor vestimentaţii uniformizante, bazate pe agrearea unor genuri
muzicale. Ce reprezintă aceste lucru la nivelul limbajului? Grupul dirijează anumite
sintagme-simbol, ce capătă nuanţe conotative.
Membrii grupurilor interacţionează şi astfel îşi schimbă permanent
reacţiile unul în funcţie de celălalt, odată făcută o schimbare la nivelul
comportamentului individual, ea este observată de către ceilalţi şi, pentru că
interacţiunea nu încetează la nivelul grupului, ceilalţi îşi vor adapta, la rândul
lor, comportamentele. Deci se poate trage concluzia că acest fenomen de
contagiune comportamentală este unul ciclic. În aceste condiţii putem afirma că
într-un grup este aproape imposibil să determinăm cu exactitate
comportamentele fiecărui individ ca urmare a permanentelor schimbări la care
se supune acesta. „Atunci când vorbim despre reprezentările sociale, plecăm, în
general, de la alte premise. Considerăm, mai întâi, că nu există o ruptură dată
între universal/universul exterior şi universul individului (sau al grupului), că
subiectul şi obiectul nu sunt funciar eterogene în câmpul lor comun. Obiectul
este înscris într-un context activ, în mişcare, dat fiind că el este parţial conceput
de către o persoană sau de către o colectivitate ca prelungire a comportamentului
lor şi nu există, pentru acestea, decât în funcţie de mijloacele şi metodele care
permit cunoaşterea sa“ 10 .
În finalul capitolului observăm că tânărul reprezintă o congruenţă a mai
multor factori fiziologici, psihologici şi relaţionali. Toate aceste diferenţieri
transpuse la nivelul limbajului utilizat duc la înţelegerea nevoilor de
transformare ale limbii cognitive în una care să reliefeze transfigurările
adolescentului. „At the same time, the basic meaning of the items of the lexicon
tends to become more abstract and attenuated, since speakers have less need for
words which can express much meaning in compact form to listeners who are
conceived as being much like the self; they have more need, instead, for words
10 Moscovici, Serge, Psihologia socială sau Maşina de fabricat zei, Editura POLIROM, Iaşi, 1997, pag. 36.
14

which can be used in many different contexts with many different listeners who
are conceived of as being very different from the self and from each other.“ 11
11 Fischer, John L., “Syntax and Social Structure: Truk and Ponape.” In W. Bright, ed.,
Sociolinguistics: Proceedings of the UCLA Sociolinguistics Conference, 1964. The Hague: Mouton.
15

Capitolul al II-lea: Încercări de definire a comunicării
adolescentine şi a caracteristicilor ce guvernează acest
proces
Comunicarea, în general, poate fi definită din mai multe perspective,
deoarece ea reprezintă în sine un model de ordin social şi psihologic.
Comunicarea reprezintă „procesul prin care o persoană (sau un grup) transmite
un conţinut conceptual (o atitudine, o stare emoţională, o dorinţă etc.) unei alte
persoane sau altui grup“ 12 . Toate fiinţele umane au capacitatea de a interpreta în
mod practic enunţurile pe care le folosesc. Cea mai mare parte a comunicării
tinerilor depinde de aptitudinile de comunicare şi de interpretare a comunicării,
pe care ei şi le dezvoltă în domeniul în care se specializează. Astfel, ea este „arta
de transmitere a informaţiilor, ideilor şi atitudinilor de la o persoană la alta“ 13 .
Definiţiile sunt multiple, toate relevă însă aceleaşi componente
psiho-sociale şi capacităţi de a face demersul comunicaţional deplin. În acest
fel, comunicarea mai poate fi văzută ca „o caracteristică fundamentală a fiinţei
umane ce exprimă universalul, spre deosebire de comunicaţie, care se referă la
instrumentele, la tehnicile şi tehnologiile ce înlesnesc şi amplifică procesul de
comunicare între indivizi şi între colectivităţi, conferindu-le, în anumite cazuri,
un caracter de masă“ 14 .
Unul dintre cei mai autorizaţi teoreticieni americani ai comunicării, John
Fiske, scria în studiul din 1982, Introduction to Communication Studies:
„Comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice
tip de cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării presupune studiul
culturii în care este integrată“ 15 .
12 Monica Voicu, Costache Rusu, ABC-ul comunicarii manageriale, Danubius, Brăila, 1998, pag.11.
13 Ibidem.
14 Idem, pag. 12.
15 John Fiske, Introduction to communication studies, Routledge, 2nd edition, 1990.
16

Aşa cum se observă, adolescentul este diferenţiat tocmai prin această
capacitate de a comunica sentimente, dorinţe, idei, lucru ce l-a determinat pe
Paul Watzlawick să facă afirmaţia că acest mod de relaţionare reprezintă „o
condiţie sine qua non a vieţii omeneşti şi a ordinii sociale“ 16 .
Aceasta înseamnă că, prin actul de comunicare, tânărul îşi observă mediul
şi îi conferă semnificaţii. În preocupările lor zilnice, totul are de-a face cu actul
de comunicare: vorbesc, scriu, citesc, ascultă, totul este comunicare sau
transmitere de informaţii de la un emiţător la un receptor. Nu există multe
activităţi umane care să nu implice şi comunicare, pentru că în fiecare zi ei sunt
puşi în ipostaza de a comunica, la şcoală, magazin, cu prietenii, cu străinii, în
public şi în particular. În timp ce comunică, ei transmit interlocutorului atât
cunoştinţele, cât şi neştiinţa lor într-un anumit domeniu, plăcerea sau teama cu
care comunică, nevoile şi intenţiile lor; transmit atât informaţii cognitive, cât şi
informaţie sociale.
Abordată prin prisma teoriilor informaţiei, comunicarea poate fi scrutată
pe trei dimensiuni esenţiale: dimensiunea cantitativ-statistică, ce vizează
cantitatea de informaţii dintre interlocutori, dimensiunea semantică, ce pune în
relaţie corespondenţele designative între semn şi realitatea extralingvistică şi
dimensiunea pragmatică, ce are rolul de a prezenta modul de utilizare al
cuvintelor şi de combinare pentru a reda un conţinut. 17
Zilnic, fiecare adolescent foloseşte limbajul şi se confruntă cu decodarea a
sute de mesaje care îi aduc la cunoştinţă un fapt sau îl informează cu privire la
ceva. Comunicarea prin intermediul limbii implică aspecte specifice în ceea ce
priveşte codarea şi decodarea, prima constituind o problemă de alegere între mai
multe posibilităţi, iar cea de-a doua realizându-se printr-o selecţie efectuată de
receptor pe baza semnelor lingvistice şi a informaţiei de natură extralingvistică.
Însă punctul central al procesului de comunicare este transferul sau transmiterea
16 Michael Kunczik, Arisitd Zipfel, Introducere în ştiinţele publicisticii şi a comunicării, Editura. Presa
Universitară, Cluj, 1998, pag 12.
17 Marian Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997, p. 34.
17

informaţiei de la un participant la celălalt, transfer ce are loc fie prin contact
direct, fie prin contact indirect. Pentru a duce la furnizarea unui răspuns, o
întrebare trebuie să fie transmisă unei persoane capabile să ne dea informaţia
aşteptată. Odată ce mesajul a fost transmis, el poate fi auzit corect sau nu, în
funcţie de factorii perturbatori ce pot interveni în procesul de emitere.
Autori ca Iu. Rojdestvenski, O.L. Kamenskaia, K.A. Filippov, G.I.
Bubnova şi N.K. Garbovski, T. Kim, E. Referovskaia, U. Eco ş.a. oferă descrieri
privind cerinţele lingvistice şi de percepere a comunicării orale şi scrise. Există
diferite cercetări ce abordează diferenţa dintre comunicarea orală şi cea scrisă.
De remarcat este faptul că la nivelul teoretic se disting un număr mare de
diferenţe dintre comunicarea orală şi scrisă identificate în legătură cu timpul şi
spaţiul oferit pentru comunicare şi de efectul acestora asupra organizării
discursului şi, eventual, a textului. Parametrii de bază ai opoziţiei vorbirii în
formă scrisă şi orală sunt următoarele
• forma materială – o secvenţă de foneme, percepută auditiv şi care nici
de cum nu poate fi comparată cu o secvenţă de semne grafice care este percepută
vizual.
• condiţiile de generare – aici se cere următoarea remarcă: specificul
vorbirii în formă orală constă în aceea că vorbitorul (şi ascultătorul) are la
dispoziţie un întreg complex de mijloace de comunicare non-verbală, de care, în
principiu, este lipsit scriitorul (şi cititorul). Intonaţia, mimica, gesturile etc.
conferă enunţului oral un fundal semantic implicit.
• condiţiile sociolingvistice – aici este cazul să ne amintim de dialectele
sociale, care, de regulă, nu îşi găsesc oglindire în cadrul comunicării în scris.
• primatul formei orale faţă de cea scrisă – ceea ce, de fapt, prezintă un
adevăr axiomatic: omul a învăţat, mai întâi, a vorbi şi mult mai târziu de a scrie.
Cu toate acestea se poate observa că în cadrul unei comunicări reale se
atestă o interacţiune permanentă a celor două forme ale vorbirii, ceea ce conduce
la întrepătrunderea lor atât la nivel formal, cât şi la cel psihosocial.
18

Limbajul adolescenţilor reprezintă un sistem care este sub dominaţia
confuziei. Ca orice act de comunicare, şi cel adolescentin este de multe ori pradă
unei imposibilităţi de a realiza legăturile între ce prezintă forma cuvântului şi ce
denotă. Saussure menţionează că diferenţa între formă şi conotaţie stă „între
forme, în condiţiile în care poate niciodată o diferenţă de prim ordin nu va
corespunde exact unei diferenţe de ordin secund. Prima constă în a proiecta
cuvântul ca pe o realitate care există complet în afara noastră, fapt ce poate fi
reprezentat prin cuvânt aşa cum apare el în dicţionare, sau cel puţin prin scris; în
acest caz, sensul cuvântului devine un atribut, rămânând însă un lucru distinct de
cuvânt, iar celor două elemente li se conferă artificial o existenţă, graţie căreia
sunt deopotrivă independente unul de celălalt şi independente fiecare în parte de
concepţia noastră; ambele devin obiective şi, în plus, par a constitui două entităţi
distincte. A doua constă în a presupune că, neîndoielnic, cuvântul în sine se află
în afara noastră, în vreme ce sensul său se află în noi, că există un lucru material,
fizic, care este cuvântul, şi un lucru imaterial, spiritual, care este sensul său. A
treia constă în a considera că, la fel ca sensul său, cuvântul nu există decât în
măsura în care îl conştientizăm sau dorim cu adevărat să îl conştientizăm în
fiecare moment. Suntem foarte departe de intenţia de a face aici metafizică.“ 18
Cele trei stipulări ale condiţiilor de realitate a conexiunilor între emiţător si
receptor indică un întreg ansamblu de funcţii reglatorii în formarea unei
comunicări reale. Aceste impedimente de ordin social şi cognitiv fac uneori ca
limbajul tinerilor sa fie încifrat deoarece ei aleg coduri ce ţin de realitatea lor şi
nu cea a adulţilor.
De-a lungul timpului au existat mai multe scheme ce au pus în relaţie
emiţătorul şi receptorul şi modurile de realizare ale comunicării. Una dintre
aceste scheme a aparţinut lui C. Shannon şi W. Weaver, care au publicat, în
1949, cartea Teoria matematică a comunicării. Pentru ei, comunicarea este
susţinută de trei niveluri; „a) problemele tehnice (cu câtă acurateţe pot fi
18 Ferdinand de Saussure, Scrieri de lingvistică generală, Iaşi: Polirom, 2004, pag. 29.
19

transmise simbolurile); b) problemele semantice (cât de exact acoperă
simbolurile înţelesurile care s-au vrut transmise) şi c) problemele de eficienţă (în
ce măsură afectează înţelesurile recepţionate orientarea acestora în direcţia
dorită de emiţător)“ 19 . Acesta schema reia dificultăţile pe care le întâlnesc adulţii
în descifrarea mesajului. Destinatarul nu este, în cadrul acestei comunicări, ţinta
reală a emiţătorului adolescent, el formulează mesajul, dar nu oferă mereu şi
posibilitatea decodării.
Sursa de infirmare → mesaj → Transmiţător → semnal emis →
Sursă de zgomot → semnal primit → Receptor → mesaj → Destinaţie
Sursa este locul luării deciziei, ea decide ce mesaj să fie trimis sau, mai
degrabă, selectează unul dintre mesajele posibile. Zgomotul reprezintă orice
adăugire la semnal între transmitere şi recepţie, care nu a fost intenţionată de
sursă. Distincţia dintre zgomot semantic şi zgomot tehnic sugerează că ar trebui,
poate, inserată o căsuţă pentru recepţionare „semantică“ între cea a recepţionării
tehnice şi destinatar. Zgomotul, oriunde ar apărea (în transmitere, canal,
auditoriu sau chiar în mesaj), face întotdeauna confuză intenţia emiţătorului şi
limitează cantitatea de informaţie ce poate fi transmisă într-o situaţie dată şi la
un moment dat. Depăşirea problemelor cauzate de zgomot i-a condus pe
Shannon şi Weaver la alte concepte fundamentale, cum ar fi informaţia,
redundanţa şi entropia. Shannon şi Weaver utilizează termenul de „informaţie“
într-un mod specific, tehnic. Redundanţa este ceea ce este previzibil sau
convenţional într-un mesaj; fenomenul opus este entropia. Redundanţa este
rezultatul unei predictibilităţi înalte, iar entropia – al uneia scăzute. În
consecinţă, un mesaj cu înaltă predictibilitate este redundant şi dispune de un
grad informativ redus. Dacă un adolescent întâlneşte un prieten pe stradă, îi va
spune „Salut“; fiind ceva foarte probabil, mesajul este redundant. În limba
naturală, redundanţa este omniprezentă şi nu e deloc greu de observat că un
19 Michael Kunczik, Arisitd Zipfel, op. cit. pag 13.
20

nivel mai ridicat al ei se asociază cu o posibilitate sporită de detectare şi
înlăturare a erorilor.
Canal, cod, medium. Alte două importante concepte sunt canalul şi codul.
Acestea pot fi mai bine definite în corelaţie cu un al treilea, medium-ul. Canalul
este mijlocul fizic prin care este transmis semnalul. Codul este un sistem de
înţelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. Constă deopotrivă din
semne şi din reguli care determină cum şi în ce context pot fi folosite aceste
semne. 20 La acest nivel se observă tocmai modalitatea de a da noi valori unor
noţiuni generale. Adolescenţii folosesc argoul ca un cod general ce face
comunicarea să fie greoaie cu alti tineri ce nu sunt membri ai grupului sau cu
adulţii.
Roman Jakobson a fost interesat de structura internă a mesajului, dar şi de
semnificaţia acestuia. Jakobson pleacă de la modelarea factorilor constitutivi ai
actului de comnicare, fără de care acesta nu poate fi conceput. Apoi modelează
funcţiile pe care actul de comunicare le realizează prin intermediul fiecărui
factor constitutiv. El porneşte de la obişnuita bază liniară: un expeditor trimite
un mesaj către un adresant. Adresantul recunoaşte că mesajul se poate referi şi
la altceva decât la el însuşi, şi anume la un context – al treilea element, care
închide triunghiul.
În anii ’60, Jakobson a distins şase funcţii ale limbajului, fiecare fiind
pusă în relaţie cu unul dintre factorii care influenţează comunicarea: emiţătorul,
receptorul, mesajul, contextul, codul şi contactul. 21
1973, p. 76.
20 Petre Botezatu, Semiotică şi negaţie. Orientare critică în logica modernă, Editura Junimea, Iaşi,
21 Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, Polirom, Iaşi, 1999, pag. 88.
21

CONTEXT
|
EXPEDITOR – MESAJ – DESTINATAR
|
CONTACT
|
COD
Fiecare dintre factorii care intervin în procesul comunicării are asociată
câte o funcţie. Prin funcţie a limbajului înţelegem rolul unei forme lingvistice în
enunţare.
Funcţia emotivă, cunoscută şi sub denumirile expresivă sau
interjecţională, pune în evidenţă atitudinea vorbitorului faţă de conţinutul
mesajului. Denumirea interjecţională este grăitoare din acest punct de vedere,
deoarece stratul emotiv al limbajului se bazează pe interjecţii. Participarea
afectivă a vorbitorului poate fi marcată şi prin elemente formale: persoana întâi
pronominală şi/sau verbală, intonaţia exclamativă, lungirea emfatică a sunetelor
(vocale şi consoane). Limbajul tinerilor evidenţiază caracterul emotiv, deoarece,
din motive lesne de înţeles, doresc să se reprezinte cât mai bine în cadrul
comunicării şi astfel vor da glas dorinţelor de a accentua starea lor psihică în
moduri verbalizate.
Funcţia conativă, numită şi persuasivă sau retorică, are rolul de a orienta
enunţul către receptor. Principalele expresii gramaticale ale acestei funcţii sunt:
persoana a doua pronominală şi/sau verbală, intonaţia exclamativă, vocativul în
cazul substantivelor şi imperativul în cazul verbelor. Funcţia este o marcă a
oralităţii şi este des utilizată de emiţătorii tineri deoarece nevoia de persuadare a
celor cu care vorbesc este normală şi dezirabilă.
Funcţia referenţială, numită şi denotativă sau informativă, este prezentă în
majoritatea enunţurilor, deoarece interlocutorii se raportează la realitatea
22

extraverbală pentru a iniţia, dezvolta sau încheia o conversaţie. Acest lucru ne
conduce la concluzia că această funcţie nu apare independent, ci alături de alte
funcţii ale limbajului. Fie că facem o descriere (Oaia este un animal domestic.),
formulăm o întrebare (Au adus rechizite?) sau ne exprimăm atitudinea faţă de un
anumit lucru (Ce frumos miroase trandafirul!), ne raportăm la elemente din
realitate. Ea vizează şi cadrul situaţional în care are loc transmiterea ideilor.
Dorinţa de a trata împreună aceste două aspecte pare să se fi născut din dorinţa
de a separa printr-o cenzură unică aspectele ce ţin de sintaxa mesajului, de tot
ceea ce priveşte relaţia acestuia cu realităţi exterioare, adică de componentele
semantice si pragmatice.
Funcţia metalingvistică este evidenţiată de enunţurile care aparţin
metalimbajului, altfel spus de acele enunţuri care transmit informaţii despre un
anumit cod, devenit obiect de descriere. Exemplul cel mai la îndemână este
definiţia de dicţionar. În acest caz, autorii dicţionarului au folosit cuvinte pentru
a explica alte cuvinte.
Ajunşi la funcţia fatică, trebuie să facem distincţia între înţelegerea acestei
funcţii la nivel microstructural (al enunţului) şi la nivel macrostructural (al
interacţiunii). În 1949, Malinowski a propus termenul comuniune fatică, definit
drept „simplul schimb de cuvinte care conduce la crearea unor legături sociale
între oameni“ 22
Funcţia poetică mai este denumită şi estetică sau literară. Propunerile
lingvistului pentru denumirea şi definiţia funcţiei pot fi greu de descifrat. În
primul rând, dificultatea apare în momentul în care asociem denumirea cu
limbajul poeziei. Această asociere poate conduce la următoarea întrebare:
Funcţia poetică este actualizată numai la nivelul limbajului artistic? Răspunsul
este nu. Pentru a înţelege de ce am formulat acest răspuns trebuie să ne referim
la definiţia de mai sus. Selecţia (dintr-o paradigmă) şi combinarea (în sintagme)
sunt cele două modalităţi de structurare a elementelor verbale într-un enunţ
22 Ionescu-Ruxăndoiu, L., Conversaţia. Structuri şi strategii, ediţia a doua, All, Bucureşti, 1999, pag. 315.
23

aparţinând oricărui limbaj. Selecţia se realizează pe baza unor principii de
echivalenţă, iar combinarea prin contiguitate. Astfel, putem stabili două
paradigme: una pentru „vârstnic“ şi alta pentru „a merge“. Din paradigma pentru
„vârstnic“, putem alege unul dintre termenii bătrân, moşneag, babalâc, boşorog
etc., iar din cea pentru „a merge“, putem selecta dintre: a se deplasa, a se târâi
etc.
Aşa cum am văzut din capitolele anterioare, înţelegerea unui enunţ nu
înseamnă doar înţelegerea sensurilor cuvintelor care alcătuiesc acel enunţ şi
înţelegerea sensului global al enunţului, ci presupune şi deducerea unor lucruri
pe baza informaţiei non-lingvistice.
Mulţi filosofi ai limbajului au admis că informaţia non-lingvistică joacă
un rol foarte important în dezambiguizarea unor enunţuri. Acest tip de
informaţie este guvernat de principii pragmatice.
Saussure prezintă relevanţa înţelegerii sensurilor ascunse al cuvântului
fizic. În acest mod „limbajul este un fenomen; el reprezintă exerciţiul unei
facultăţi care se găseşte în om. Limba este ansamblul formelor concordante pe
care le îmbracă acest fenomen într-o colectivitate de indivizi şi la o epocă
determinată. Abstracţia în materie de limbă, chiar făcută cu bună-credinţă, nu
permite, în practică, decât aplicaţii limitate – este un procedeu logic, iar o
abstracţie căreia i s-ar atribui un corp şi a cărei jucărie am accepta să fim ar
constitui un impediment cu atât mai serios în acest sens.“ 23
Se observă prezenţa unor semne şi coduri care sunt făcute să fie la
îndemâna celorlalţi. Transmiterea sau receptarea de semne sau coduri,
comunicarea, este practica relaţiilor sociale. Orice comunicare include şi
implică semne şi coduri. Semnele sunt acte sau fapte ce se referă la altceva decât
ele însele (construcţii cu semnificaţie). Codurile sunt sisteme în care semnele
sunt organizate şi care determină modul în care pot fi legate între ele semnele.
Sistemele în care sunt organizate aceste semne, precum şi modalităţile de
23 Saussure, Ferdinand, idem, pag. 32.
24

corelare dintre semne în cadrul sistemelor sunt codurile. Saussure prezintă
această relaţie bazându-se pe nevoia de înţelegere a legăturilor semelor ce
compun un cuvânt. „Unde se află „semnul" în imaginea imediată pe care ne-o
facem despre el? Se află în A, pe munte, iar natura sa, oricare ar fi ea, materială
sau imaterială, este simplă, compunându-se din A. Unde se află „semnul" în
realitatea lucrurilor? Se află în mintea noastră, iar natura sa (materială sau
imaterială, prea puţin contează) este complexă; de acum înainte, ea nu se mai
compune din A şi nici măcar din a, ci din asocierea a/b, în condiţiile eliminării
lui A, precum şi ale imposibilităţii de a găsi semnul în b sau în a, luate
separat.“ 24
În comunicarea lingvistică intervin elemente care pun probleme de
codificare şi decodificare: variabilitatea enunţurilor lingvistice (fiecare individ
are modul său personal de a utiliza limba, cuvintele, sintaxa, intonaţia, etc.).
Competenţa lingvistică presupune din partea colportorului o cunoaştere a
codului limbii utilizate, dar şi capacitatea de a descifra şi înţelege enunţuri foarte
variat compuse. Această problemă conturbatoare este relevantă în cadrul şcolii,
unde elevii devin incapabili sa înţeleagă limbajul profesorilor datorită gradului
scăzut de înţelegere al polisemiilor si neologismelor, cu alte cuvinte al
jargonului academic. A decodifica un mesaj înseamnă a alege semnificaţia unui
ansamblu de semne în funcţie de contextul lingvistic, de existenţa mesajelor
paralele (verbale, paraverbale etc), care pot fi complementare sau contradictorii,
unele în raport cu altele. Cele paralele pot confirma, nuanţa, relativiza şi chiar
contrazice mesajul lingvistic propriu-zis.
Codificarea şi decodificarea mesajelor implică şi procesul de interpretare:
sensul pe care receptorul îl dă mesajului în funcţie de contextul comunicării (în
care intervin personalitatea, experienţa, starea de spirit, sentimentele reciproce,
starea interacţională a celor care comunică etc.). În genere, este lucru acceptat ca
receptorul, prin decodificarea unui mesaj, să afle semnificaţia mesajului, iar prin
24 Saussure, Ferdinand, idem, pag. 33.
25

interpretare să ii atribuie sensul lui. Semnificaţia este oarecum mesajul obiectiv,
în timp ce sensul se referă la ceea ce face receptorul cu mesajul respectiv (cum
reacţionează la un mesaj). La nivelurile sensurilor unui mesaj, adolescentul va
avea tendinţa de personalizare a unui enunţ cu caracter gnomic, astfel decodarea
devine invalidă şi comunicarea duce la o respingere a codului general.
Tudor Vianu făcea o remarcă substanţială cu privire la funcţia bivalentă a
limbajului: cea de comunicare a unor informaţii şi cea de comunicare a
complexităţii stărilor definitorii, de prezentare a omului.
Umberto Eco observa că a produce un semnal duce la o corelare cu un
conţinut, înseamnă a produce o funcţie-semn; modul în care un cuvânt sau o
imagine sunt corelate cu conţinutul lor nu este acelaşi. Există semne care sunt
într-un fel oarecare motivate de, asemănătoare cu, analoage cu, legate în mod
natural de propriul obiect, aceste corelaţii devin imposibil de realizat tocmai
datorită lipsei de percepţie, limbajul conotativ face ca elevii să nu aibă
capacitatea ştiinţific conotativă. Astfel limbajul imaginativ, ce are baze in
termenul de semn, devine incapabil să formeze legături, lucru ce duce la o
imposibilitate de gândire deoarece: „The concept of the sign is determined by
this opposition: through and throughout the totality of its history and by its
system. But we cannot do without the concept of the sign, we cannot give up
this metaphysical complicity without also giving up the critique we are directing
against this complicity, without the risk of erasing difference [altogether] in the
self-identity of a signified reducing into itself its signifier, or, what amounts to
the same thing, simply expelling it outside itself“ 25 . Tinerii devin incapabili de a
forma imagini abstracte de ordin elementar. Din acestea reiese capacitatea
redusă de a răspunde la anumiţi stimuli, în lipsa unui suport vizual. „In his
passionate critique of television and its works, Pierre Bourdieu points out that
`one of the major problems posed by television is the relation between thought
and speed’. This is not just the problem of the difficulty to think fast, of the time
25 Derrida, Jacques, Writing and Difference, trans. Alan Bass, Routledge, London, p 280.
26

needed to gather thoughts, to reflect and compare the weight of arguments. More
is involved: in a rapid exchange, when there is no time to pause and think twice
before uttering a sentence, the `received ideas’ — trivial ideas, the shared-by-all
ideas, ideas that do not prompt, nor need reflection since they are deemed
self-evident and, like axioms, require no proof — are inadvertently privileged. It
is the questioning of the allegedly `obvious’, the scrutiny of what is usually left
unspoken, bringing to attention aspects normally left out of consideration or
passed over in silence, that requires time“ 26 .
Adolescentul este înzestrat, prin natura sa ontologică, cu capacitatea de a
adapta mediul la nevoile şi scopul lui. Semnul este proprietatea omului şi are
rolul de a nu opri omul într-un hic et nunc atemporal şi spaţial. Semnul, mai ales
în cadrul minţii active a tânărului, are capacitatea de a uni prezentul cu trecutul,
realul cu posibilul. Semnul este, în realitate, o materie sensibilă ce capătă valori
inteligibile. Abstractizarea şi generalizarea devin noţiunile limbajului încriptat al
adolescentului.
Cuvântul este eminamente legat de simbolurile ce îl determină. Această
putere de simbolizare este utilizată la maxim de generaţiile tinere, el având
puterea unei reacţii imediate din partea interlocutorului. Cuvântul ca semnal
impune din partea receptorului un răspuns imediat. De cele mai multe ori, în
limbajul conotativ, el capătă valorile simbolurilor, astfel el înlocuieşte obiectul
simbolizat.
Dacă vedem definirea conceptului de cuvântului-simbol, vom constata că
sub umbrela lui se încadrează orice entitate care primeşte un nume se reifică
prin însăşi acţiunea de denominare, transformându-se în
„obiect-de-sine-stătător“; acesta nu poate fi înregistrat la nivelul subiectului
decât prin intermediul „cuvântului-simbol“, dar el „există“ în sine.
26 Zygmunt Bauman, As Seen on TV.
27

Această valorificare a cuvântului doar ca simbol duce inevitabil la o
ruptură între planul obiectual al realităţii şi cel subiectual al discursului lui, ceea
ce a dus la celebra problemă a primordialităţii unuia dintre cele două planuri. 27
Simbolul ca semn al cuvântului reprezintă o valorificare a unei
paradigme. Aşa cum observam în debutul lucrării, paradigma are capacitatea de
a rămâne constantă, de aceea codificarea simbolică la nivelul limbajului
adolescenţilor duce inevitabil la o para-cultură şi la un nivel de simbolizări
diferite faţă de ce este general acceptat. Ce se remarcă este faptul că
obiectivitatea simbolului utilizat de tânăr rămâne validă până la descifrarea
intenţiilor ce se ascund în spatele simbolului folosit.
Referitor la influenţa limbilor străine putem observa că după 1990 lexicul
românesc s-a confruntat cu „o avalanşă de anglicisme care au invadat limba şi
care continuă să crească într-un ritm accelerat“ 28 . Anglicisemele se pot defini ca
„împrumuturi recente din engleza britanică şi americană, incomplet sau deloc
adaptate (ca atare, ele se scriu şi se rostesc în română într-un mod foarte apropiat
sau identic cu cel din limba de origine)“. 29 Majoritatea termenilor sunt
neasimilaţi fonetic şi morfologic la structura limbii române, ba chiar
neînregistraţi în lucrările lexicografice româneşti: boarder, boyband, cover,
college-shirt, casting, challange, fresh, look, modeling, maxi-single, nick-name,
outfit, partytime, songwriter, target, t-shirt, up-grade, writing.
Unii termeni sunt introduşi din comoditate sau pentru evitarea sintagmelor
(single „disc ce conţine câte o singură piesă pe fiecare faţă“). Caracterul
internaţional, precizia anglicismelor necesare, dar şi nevoia de a înlocui „limba
de lemn“ din perioada anterioară anilor ’90 au determinat invazia termenilor de
origine engleză. Majoritatea anglicismelor sunt substantive şi adjective
invariabile. Denumind noţiuni abstracte, substantivele au primit desinenţa de
plural a neutrelor româneşti: chart-uri, hobby-uri, party-uri, trend-uri. De
27 Henri Wald, Homo significans, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1970.
28 Dimitrescu, Florica, Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a doua, Bucureşti, 1997, pag.3.
29 Avram, Mioara, Anglicisme în limba română actuală, Bucureşti, 1997, pag.11.
28

asemenea, observăm preferinţa pentru compusele prin contopire (la majoritatea
substantivelor compuse prin parataxă înregistrăm fenomenul contopirii):
comeback, outsider, partytime, snowboard.
Domeniile în care anglicismele sunt folosite cu frecvenţă crescută sunt:
domeniul muzical şi cel al vieţii mondene, domeniul sportiv, precum şi cel
tehnic şi economic.
Apariţia la mijlocul secolului al XX-lea a culturii electronice a marcat
începutul unei noi perioade în dezvoltarea comunicării adolescentine. Radioul şi
televiziunea, telefonul şi faxul au contribuit mult la anumite schimbări în viaţa
socială, economică, culturală şi politică. Fireşte, aceste medii de comunicare nu
fac parte din obiectul de cercetare al prezentei lucrări. Din punctul de vedere al
timpului se face distincţie între comunicarea sincronică şi cea asincronică în
Internet mediată de computer. Primele forme de comunicare în Internet se
caracterizau prin existenţa unor pauze semnificative dintre emiterea şi receptarea
mesajului (spre exemplu email). Atunci când pauza între emiterea şi receptarea
mesajului este minimală, comunicarea se consideră sincronă. Medii de
comunicare prin Internet, în masă şi în grup, care permit comunicare „în timp
real“ (cu pauză minimală între emitere şi receptare), sunt Internet Relay Chat
(IRC) şi Multiple User Dungeon/Dialogue (MUD) sau variantele (cunoscute
drept sisteme MU*). Comunicarea întemeiată pe text în Internet nu posedă
caracteristicile genurilor tradiţionale de texte scrise, ea deseori fiind
caracterizată de spontaneitatea şi caracterul neoficial al limbii orale. Făcând o
comparaţie succintă a comunicării mediate de computer şi a celei nemijlocit
interpersonale, se observă că prima este o combinaţie a modului oral şi a celui
scris de comunicare. Caracterul său mixt face comunicarea mediată de computer
un eveniment unic în istoria lingvisticii şi o minunată sursă de informaţie pentru
analiza discursului. În cadrul comunicării în Internet se extinde domeniul
canalului scris,cuprinzându-se cazurile ce până acum ţineau doar de
comunicarea personală nemijlocită, de poştă şi telefon. În acest mod se poate
distinge faptul că o comunicare diferă la nivelul grupului de adolescenţi ce
29

utilizează Internetul, limbajul este distinct, utilizându-se coduri specifice ce
necesită un aparat de decodare ce este specific grupului din care face parte
emiţătorul şi receptorul.
În final, pentru a realiza schimbările la nivelul înţelesurilor pe care tinerii
le performează constant, trebuie să luăm în consideraţie aceste determinări
generale ale limbajului uman: „nici o entitate de ordin lingvistic nu poate fi dată
sau nu este dată în mod nemijlocit de simţuri, neexistând în afara ideilor care-i
pot fi ataşate; dintre entităţile lingvistice existente nici una nu este simplă,
întrucât, chiar redusă la cea mai elementară expresie a sa, ea ne obligă să ţinem
cont deopotrivă de un semn şi de o semnificaţie; contestându-i entităţii
lingvistice această dualitate (sau omiţând-o), nu facem decât să-i refuzăm
existenţa lingvistică, proiectând-o în domeniul faptelor fizice; ca o unitate a
fiecărui fapt de limbaj, rezultă dintr-o realitate complexă constând în asocierea
faptelor şi mai rezultă şi dintr-o asociere de un tip cât se poate de special, prin
aceea că, în esenţă, un semn nu are nimic în comun cu ceea ce semnifică.“ 30
30 Saussure, Ferdinand, op. cit., pag.24.
30

Capitolul al III-lea: Rolul educaţiei la nivelul comunicării
adolescentului
Blaga denumea omul ca entitate „care-şi organizează percepţiile pe bază
intelectuală, prin procedee de obiectivare şi prin elaborări conceptuale, se
situează în centrul unei experienţe ce se tot lărgeşte şi pe care el, omul, o
domină. Distanţa, ce există între a fi dominat de experienţă şi a domina
experienţa, măsoară depărtarea ce se declară între animal şi om, sub raportul
posibilităţilor lor de a-şi organiza experienţa: întâiul prin instinct, al doilea prin
inteligenţă. Cu aceasta n-am spus încă tot ce se poate spune despre „inteligenţă".
Inteligenţa nu-şi afirmă fiinţa numai prin posibilităţile indicate, care-i asigură
relativa autonomie faţă de biologic, inteligenţa, la rândul ei intră şi ea în
„slujbă", şi anume în slujba mai înaltă pe care o solicită modul ontologic
specific uman, care este modul productiv-creator, modul productiv de civilizaţie
şi creator de cultură. Inteligenţa va apare, cu alte cuvinte, pusă în serviciul
„geniului“ uman“ 31 . Astfel, ontologicul stă sub semnul unei raţiuni, ce are
capacitate de conceptualizare a anumitor valori şi idei. Aceste valori sunt
determinate de gradul de educabilitate al omului şi de acceptare a învăţăturilor
de alt ordin decât cele fiziologice, superioare, ce determină fiinţa umană.
Arta educaţiei se referă la relaţiile intersubiective dintre educatori şi
educaţi, la mecanismele de proiecţie interpersonală prin empatie, simpatie,
comuniune simbolică şi rezonanţă afectivă. Această „artă“ a profesorului
valorifică aptitudinea sa de a pătrunde şi înţelege motivaţiile şi aspiraţiile
partenerului. Este o „artă“ simplă, care nu se predă la universitate, dar care
implică angajarea personală a educatorului“ 32 .
Forma cea mai cunoscută a acestui concept de educaţie se numeşte
bildung, ce a definit termenul de educaţie de-a lungul timpului. Astfel, noţiunea
31 Blaga, Lucian, Lucian Blaga şi problema antropogenezie , Facla, 1976, pag.160.
32 Bîrzea, Cezar, Ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 61.
31

de a educa diferă de la perioadă la perioadă, la fel şi conţinutul pe care această
educare îl conţine în paradigma sa formală. Educaţia în general, văzută ca
bildung, ajută omul să îşi dezvolte raţiunea, o caracteristică specifică acestei
clase de animale sociale. O altă caracteristică este cea a autonomiei omului de
a-şi atribui sieşi valori şi de a relaţiona evenimentele şi de a fi conştient de
propria individualitate în cadrul unei societăţi în care habitează. Omul modern
are o altă perspectivă asupra educaţiei. El este centrul cunoaşterii, dar şi cel care
o dezvoltă, astfel el devine şi sursa, dar şi scopul, obiectivul cunoaşterii 33 .
„What first of all should be noted is that the idea of education as
transmission - transmission of knowledge, of values, of attitudes, of culture, et
cetera - entails a conceptual ambivalence. The point is that "transmission" can be
used both to refer to the process of education and to its intended outcome. In the
first instance, education is depicted as the activity of transmitting some content
from the educator to the child. In this form, the transmission-metaphor goes
back to the empiricist idea of education as the filling of an empty vessel or the
writing on a clean slate.
From this point of view, education might better be described not as
transmission, but as an attempt to transmit. After all, it is generally
acknowledged that there is no guarantee whatsoever that what the educator
wants to transmit is actually received by the child. Ideally, however, this is
anticipated in any attempt to educate. It is this anticipation that gives meaning to
"transmission" as referring to the intended outcome of education. In a strict
sense, something has been transmitted if an identity between educative "input"
and "output" has been established.
The main problem with "transmission" as referring to the process of
education, is that it does not provide an adequate insight into the actual
dynamics of the educative process. The transmission-metaphor assumes activity
on the side of the educator and passivity on the side of the child. This
33 Biesta, G.J.J., Beyond learning. Democratic education for a human future., Boulder, Co.: Paradigm
Publishers., 2006, p.98.
32

assumption is, of course, problematic. After all, the child is active from the very
beginning, and therefore, the educator is confronted with "living material" from
the outset.“ 34
Dacă ar fi să caracterizăm comunicarea şcolară de tip oral, am putea
preciza următoarele caracteristici: apare canalul de transmitere specific, caracter
reversibil al rolurilor de emiţător şi receptor E → R şi R → E, de unde rezultă că
E ↔ R, ce face din comunicare aceasta una biunivocă. Astfel, ea are capacitatea
de a se întoarce asupra ei şi de a lămuri anumite aspecte. Comunicarea aceasta
înglobează un referent ce este rezultatul unei transfigurări. Această interiorizare
duce la simbol, ca factor de percepere al realităţii. Noua modalitate de a acumula
cunoştinţe nu se supune tuturor regulilor de reuşită ale unei comunicări reale
datorită lipsei unei adevărate forţe perlocuţionare, adică a urmăririi efectului
asupra elevului a celor comunicate. Actul locuţionar nu este eficient din această
privinţă tocmai din cauza imposibilităţii de a valida dacă efectul scontat coincide
cu efectul real. ,,Principala problemă cu noul limbaj al învăţării este aceea că a
facilitat re-descrierea procesului educaţiei în termenii unei tranzacţii economice,
adică o tranzacţie în cadrul căreia (1) cel care învaţă este (potenţialul)
consumator, cineva care are anumite nevoi (2) profesorul, educatorul sau
instituţia educaţională sunt văzuţi ca furnizori, adică o entitate care este acolo
pentru a răspunde nevoilor elevilor şi unde (3) educaţia însăşi devine o marfă.“ 35
Limbajul şcolar are caracterul general de formare prin semnificaţii ce
generează, în jurul tânărului, un câmp de informaţii semantice, prin care el se
proiectează într-un continuu proces de integrare în lumea. Comunicarea şcolară
este mereu dozată şi prezintă o calibrare bazată pe principiile eficienţei. Acest
tip de interacţiune din cadrul instituţiilor educative are şi o funcţie de obiectivare
şi socializare a semnificaţiilor individuale.
Dar acţiunea educativă nu se referă doar la influenţele exercitate în
şcoală sau în familie. Ştiinţa acţiunii educative include toate formele activităţii
34 Biesta, G.J.J., Education, Not Initiation, http://www.ed.uiuc.edu/EPS/PES-Yearbook.
35 Ibidem.
33

umane: jocul, învăţarea şi munca. Acţiunea educativă ia în consideraţie chiar şi
valenţele formative ale non-acţiunii“ 36 . Elevul de astăzi este influenţabil şi
influenţat de doi mari factori comunicaţionali: grupul de interes şi mediul
familial. Astfel, copilul cu legături strânse faţă de grupul de interese câştigă mai
uşor puncte de popularitate decât cel legat de mediul familial. În acelaşi timp,
cel din urmă conştientizează mai uşor şi mai rapid valorile pe care dascălii lui le
împărtăşesc. Tot acesta din urmă se va simţi marginalizat când valorile sale, în
plină formare, se vor ciocni de lipsa sa de popularitate, fapt ce îl va afecta
emoţional, ducând la formarea unei personalităţi indezirabile pentru viitoarea sa
integrare profesională şi socială. Acest gen de conflict, de factură interioară, dar
şi exterioară, e uşor observabil de la catedră în momentul când se încearcă
aplicarea unor mijloace sau procedee didactice moderne: lucrul în grup,
brainstormingul. Concret, în cadrul unei lecţii, elevul ce prezintă valori de
comunicare scăzute va fi intimidat de replica poate mai puţin pertinentă a
colegului său extravertit şi mult mai popular. În această situaţie, profesorul riscă
să aprecieze eronat elevii.
În final, să observam câteva tendinţe educaţionale care ar putea reapropia
adolescentul de sala de clasă şi ar putea reda educaţiei conotaţiile tradiţionale:
„Acknowledging the complexity of human behavior and the need for
integrative theories and research that contextualize teaching and learning in
schools as living systems that are themselves complex, dynamic and built on
both individual and relational principles.
Looking at humans and their behavior holistically and focusing not only
on cognitive and intellectual processes, but also on social and emotional
processes that differentially influence learning, motivation, and development;
situating the study of teaching and learning in diverse school contexts and in
particular content domains with a mix of quantitative and qualitative
methodologies.
36 Cezar Birzea, Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 119.
34

Seeing teachers as learners whose own professional development must
mirror the best of what we know about learning, motivation, and
development..“ 37
37 William M. Reynolds, Gloria E. Miller, Handbook of psychology, volume 7, Educational psychology,
John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2003, p. 124.
35

Secţiunea a II-a. Chestionar - comunicarea verbală
în cadrul grupului de adolescenţi
Pentru a purcede în demersul nostru de a releva particularităţile unui
chestionar ce evidenţiază limbajul verbal al tinerilor, este important să
descoperim mai înainte de toate importanţa acestui demers sociologic. În acest
fel putem evidenţia ca punct de plecare definiţia lui Septimiu Chelcea în lucrarea
Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici: „Chestionarul reprezintă o tehnică şi,
corespunzător, un instrument de investigare constând într-un ansamblul de
întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care
prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare,
determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris.“ 38
Chestionarul reprezintă, aşa cum se observă, un mod extraordinar de a
releva anumite trăsături la un moment dat din cadrul unei colectivităţi.
În continuare vom evidenţia câteva calităţi ale unui chestionar. Aceste
calităţi vor fi scoase în evidenţă şi în cadrul chestionarului model pe care se
bazează cercetarea noastră. Printre trăsăturile unui chestionar realizat la
standarde academice se observă următoarele calităţi ale redactării şi editării: :
– Chestionarul trebuie să aibă un titlu care face trimitere la tema studiată
şi o precizare referitoare la perioada şi arealul geografic de desfăşurare. Această
cerinţe se relevă în cadrul chestionarului model prin titlul revelator.
CHESTIONAR – COMUNICARE ÎN CADRUL GRUPULUI DE
ADOLESCENŢI.
– Chestionarul trebuie să debuteze printr-un scurt text de prezentare a
operatorului de teren şi a tematicii abordate. Acelaşi text introductiv trebuie să
garanteze respondenţilor la chestionar confidenţialitatea răspunsurilor date şi
38
Septimiu Chelcea, Iniţiere în cercetarea sociologică, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004, p. 32.
36

scopul în care acestea vor fi utilizate. Aceste directive sunt prezente în cadrul
chestionarului model, deşi au un caracter destul de generalizant: Chestionarul
are ca obiectiv principal evidenţierea anumitor trăsături de limbaj şi a unor
structuri utilizate în mod frecvent de către elevi. Acest chestionar este anonim,
răspunsurile dumneavoastră vor fi păstrate confidenţial. Mulţumim pentru
suport.
– Întrebările de identificare, cuprinzând datele socio-demografice ale
repondentului care vor fi utilizate în cadrul analizei statistice a datelor recoltate,
vor fi amplasate în partea finală a chestionarului pentru a evita efectul de
inhibiţie şi de denaturare voită a răspunsurilor în virtutea unei dezirabilităţi
sociale imaginate de subiect. În cadrul chestionarului nostru aceste directive sunt
urmate, pe ultima paginiă apărând aceste delimitări destul de clar.
CLASA:
ŞCOALA DE PROVENIENŢĂ:
VÂRSTA:
M F
MEDIUL DE PROVENIENŢĂ: URBAN RURAL
La aceste cerinţe de ordin metodologic, în carul redactării unui chestionar
sunt şi anumite cerinţe legate de design, cerinţe ce au fost respectate în marea
majoritate:
– Se va avea grijă ca ultima întrebare de pe fiecare pagină să fie tipărită în
întregime (aceasta însemnând tot textul întrebării şi toate variantele de răspuns)
pe pagina respectivă.
– Pentru întrebările cu răspuns liber (deschis), în cadrul cărora operatorul
de teren are obligaţia de a înscrie cu exactitate răspunsul dat de subiectul
chestionat, spaţiul pe hârtie alocat înscrierii răspunsului trebuie să fie adecvat
(nici prea mic, dar nici supradimensionat).
37

– Mărimea caracterelor folosite trebuie să fie suficient de mare pentru a
asigura chestionarului lizibilitatea. Evident, constrângerea spaţiului pe coala de
hârtie şi constrângerea economică a costului de multiplicare a chestionarului
impun limita superioară a mărimii caracterelor tipografice utilizate.
– Spaţiile dintre două întrebării consecutive trebuie să fie suficient de
mari pentru a facilita identificarea întrebărilor şi pentru a evita saltul accidental
peste întrebări consecutive.
– Spaţiile dintre variantele de răspuns consecutive din cadrul aceleiaşi
întrebări trebuie să fie suficient de mari pentru a evita citirea greşită a
variantelor de răspuns sau saltul accidental peste anumite variante de răspuns.
– Chestionarul, în cele mai multe cazuri, trebuie tipărit şi multiplicat în
alb şi negru deoarece costurile sunt astfel mult reduse. De aceea, este de preferat
evitarea utilizării culorilor în editarea chestionarului. Eventual, se vor folosi
unele tonalităţi de gri.
– Alinierea pe pagină şi poziţionarea obiectelor între ele se va face
urmărind aspectul estetic al chestionarului, dar, mai ales sporirea funcţionalităţii
sale.
– Editarea chestionarului se va face în limba română, ceea ce implică
necesitatea utilizării diacriticelor, adică a literelor ă, â, î, ş, ţ şi Ă, Â, Î, Ş, Ţ.
Utilizarea lor, chiar dacă pare greoaie la început, este, dincolo de un semn al
seriozităţii cu care s-a lucrat, şi o garanţie a evitării anumitor erori legate de citi
rea anumitor cuvinte. 39
Trecând peste aceste detalii tehnice, se evidenţiază şi un plan al identităţii
sociale ce se bazează pe distincţia procesului psihologic al grupului de elevi şi
relaţiile dintre indivizi care au un rol covârşitor în a defini anumite stereotipii.
Aceste modificări remarcate la nivelul limbajului se datorează schimbării
concepţiei de sine specifică psihologiei adolescentine.
39 Mihaela Minulescu, Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Editura Gar Ell
Publishing House., Bucureşti, 1996, p.55.
38

Comportamentul de grup trasează valenţe interpersonale ce au rolul de a
da o identitate socială grupului aflat în focusul chestionarului.
39

Capitolul I: Scopul/Obiectivele Chestionarului
Aceasta anchetă bazată pe un chestionar al limbajului verbal adolescentin
are avantajul conturării funcţionării limbajului direct, dar şi dezavantajul de a nu
recolta fapte direct comparabile, precum formele paraverbale.
Scopul este de a releva anumite trăsături la nivelul metalimbajului
deoarece elevii din cadrul liceelor utilizează un anumit limbaj caracterizat prin o
puternică subiectivitate dată de factorii înconjurători. Limbajul iconic are rolul
de a transforma cu ajutorul conotaţiilor un limbaj simplu, propriu. De asemenea,
plecând de la nivelul semanticii şi a pragmaticii se va evidenţia şi o anumită
interiorizare a unor valori general ontologice.
Obiectivul pe care şi-l propune acest chestionar este definirea, în termeni
largi, a argoului în cadrul limbajului adolescentin. Acest argou este definit ca un
ansamblu, un dialect bazat pe apartenenţa la un grup, un limbaj special, uneori
utilizând un lexic parazitar, semnificaţii sociale ale vocabularului. Acest obiectiv
va demonstra că argoul elevilor de liceu reprezintă o realitate lingvistică ce se
poate defini prin anumite caracteristici şi o ierarhizare stilistică proprie a limbii.
Un alt obiectiv ce derivă din demonstrarea limbajului argotic îl reprezintă
observarea caracterului criptic al termenilor utilizaţi de elevi, expresivitatea
redată prin utilizarea termenilor conotativi, a metonimiilor şi alegoriilor. Un
ultim obiectiv ce derivă din demonstrarea argoului limbajului adolescentin îl
reprezintă caracterul de înnoire rapidă a acestui tip de limbaj.
Definită ca „variaţie a unei limbi atât în diacronie, deci în evoluţia ei de la
o etapă istorică la alta, cât şi în sincronie, adică în manifestările ei sincronic
diversificate“ 40 , dinamica limbii este un concept supraordonat celor de
evoluţie/schimbare şi de varietate/diversitate (în DSL se spune: „Conceptul este
mai cuprinzător şi mai complex decât conceptele î n r u d i t e [spaţiat de mine –
40 DSL, 2001, p. 180.
40

M. A.]: evoluţie a limbii şi variaţie lingvistică“ 41 ; „înrudirea“ este fie
subordonare, fie coincidenţă parţială).
Un alt obiectiv îl reprezintă definirea surselor pe care le folosesc tinerii
liceeni. Lexical general al limbii, împrumuturile interne reprezintă o primă sursă
de utilizare în pervertirea limbajului literar. Înnoirea se realizează şi prin
împrumuturile dintr-o limbă străină, transpunerea acestor elemente pe un fond
autohton, hibridizarea şi reevaluarea conotaţiilor iniţiale ale cuvântului.
Dinamica uzului din ultima perioadă a fost studiată mai ales în sectorul
vocabularului. Aspecte diverse şi priviri de ansamblu se pot regăsi în cartea
Floricăi Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc – ieri şi azi
şi în cea a
Adrianei Stoichiţoiu-Ichim, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică,
influenţe, creativitate. Ca aspecte speciale s-au studiat împrumuturile noi, în
particular anglicismele (cărţile Georgetei Ciobanu - Anglicisme în limba
română, 1996, broşura Mioarei Avram – Anglicismele în limba română actuală,
Bucureşti, 1997, articolele Adrianei Stoichiţoiu-Ichim, colaborarea la proiecte
multinaţionale), formarea de cuvinte noi, respectiv productivitatea unor formanţi
şi a unor baze (articole şi comunicări de Mioara Avram, Florica Dimitrescu, Th.
Hristea, Irina Preda, Adriana Stoichiţoiu-Ichim), şi transferul semantic de la un
stil funcţional la altul (contribuţiile Angelei Bidu-Vrănceanu şi ale Rodicăi
Zafiu).
Un ultim obiectiv îl reprezintă identificarea strategiilor retorice utilizate
de tineri cu scop criptologic sau expresiv. În acest fel se observă că metafora
este figura de stil cea mai des utilizată de elevii liceali. Dat fiind faptul că limba
a fost definită ca un sistem ce poate transmite nişte mesaje în raport cu alte
sisteme şi în corespondenţă „analogică“ sau „similară“ cu realitatea (precum
este imaginea), este oportun să precizăm caracterul semnului de bază în
comparaţie cu semnul lingvistic. Ch.S. Peirce definea acest termen drept „des
41 Ibidem.
41

signes qui ont une ressemblance native avec l’objet auquel ils se réfèrent“ 42 .
Conceptul semiotic de icon se dezvoltă la Ch.S. Peirce, în cadrul sistemului său
semiologic. „Un icon este un semn care se referă la obiectul pe care-l denotă
doar în virtutea însuşirilor proprii...“ 43 „Un semn poate fi iconic [...], poate
reprezenta obiectul în linii mari prin similaritatea sa...“ 44 . Aceste definiţii par a fi
corecte, deşi am putea să ne întrebăm ce înseamnă aceleaşi proprietăţi.
pag. 116.
42 Carontini, E., L’action du signe. Questions de communication 7, - Louvain La Neuve : Cabay, 1984,
43 Peirce, Ch.S., Semnificaţie şi acţiune. – Bucureşti : trad., rom., Humanitas, 1990, pag. 277.
44 Idem, pag. 286.
42

Capitolul al II-lea: Subiecţii intervievaţi/repondenţii
Chestionarul se bazează pe un număr de 76 de repondenţi ce provin din
licee diferite, toţii fiind elevi în clasa a 12-a în anul şcolar 2008-2009.
Numele
liceului
GS
Agromonta
n Valea
Doftanei
GSI
Toma N.
Socolescu
Ploieşti
GS
Industria
Sticlei
Boldeşti-
Scăieni
Tabelul 1: Mediul de provenienţă al repondenţilor:
Urba
n
Maculin
Pro-
centa
j
Rural Pro-
0 0 1
8 3
2
8 3
2
3
centa
j
0
Urba
n
Femin
Pro-
centa
j
Rural Pro-
centa
j
Total
50
0 150
26
0 0 1
7 2
4
2
8
4
7 2
8
3
520 25
316 25
Total 16 21 20 25 19 25 21 29 76
43

După cum se poate observa, 25 de elevi provin din cadrul GSI Toma N.
Socolescu Ploieşti; 25 din cadrul liceului GS Industria Sticlei Boldeşti-Scăieni şi
26 din cadrul liceului GS Agromontan Valea Doftanei. Aceste 3 licee pot deveni
reprezentative pentru judeţul Prahova deoarece provin din zone geografice
diferite ale judeţului. GSI Toma N. Socolescu este situat în reşedinţa de judeţ,
lucru ce se evidenţiază prin psihologia elevilor din acest liceu. GS Industria
Sticlei Boldeşti-Scăieni este situat la 15 km de Ploieşti, transformându-l într-un
satelit al acestuia, lucru ce va deveni evident prin limbajul şi psihologia acestora.
Ultimul liceu, GS Agromontan Valea Doftanei, reprezintă o altă perspectivă
asupra limbajului şi o altă mentalitate a elevilor deoarece se află la o distanţă
destul de mare faţă de reşedinţa de judeţ.
Aceste licee sunt relevante şi prin titulatura lor, toate sunt Grupuri
Şcolare, lucru ce implică la nivel mentalitarului social o lipsă a unor aşteptări de
prim rang din partea elevilor. În acest mod chestionarul devine relevant în a
defini limbajul elevilor numai pentru mediul liceal din cadrul grupurilor şcolare.
Următorul grafic evidenţiază împărţirea pe gen şi mediul de provenienţă
al persoanelor intervievate.
Grafic 1: Mediul de provenienţă al repondenţilor:
Aşa după cum se observă în grafic, cât şi în tabelul de mai jos, 41 de
repondenţi sunt de sex feminin şi 35 de sex masculin. În cadrul grupului şcolar
din Ploieşti toţi cei 8 repondenţi de sex masculin aparţin urbanităţii ploieştene.
Trecând pe palierul feminin, 70% sunt din mediul urban şi 30% din mediul
44

ural. În cadrul grupului Industria Sticlei Boldeşti-Scăieni se observă faptul că
32% din total reprezintă repondenţii de sex masculin din oraş, în timp ce doar
24% sunt din mediul rural. 11 repondenţi sunt de sex feminin, 7 din mediul
urban şi 4 din mediul rural. În cadrul ultimului liceu în care a fost aplicat
chestionarul, se evidenţiază un număr de 13 băieţi din mediul rural, ce reprezintă
50% din totalul repondenţilor şi 13 fete din mediul rural, fapt ce reprezintă
cealaltă jumătate a repondenţilor la chestionar din cadrul acestui liceu.
La o analiză mai generală a diferenţelor pe gen şi mediu de provenienţă se
observă că din totalul de 35 de repondenţi de gen masculin, 45,7% sunt din
mediul urban şi 54,3% din mediul rural. Repondenţii de sex feminin reprezintă
un număr de 41 din repondenţi, adică 53,9% din totalul celor intervievaţi. Se
evidenţiază numărul mare al repondenţilor de sex feminin din mediul rural,
70,8%.
Grupul şcolar din Ploieşti este dominat de repondenţi ce provin din
mediul urban, în timp ce la polul opus se află numărul repondenţilor din Valea
Doftanei, ce provin 100% din mediul rural.
şi gen:
Tabelul 2: Repondenţii la chestionar repartizaţi pe mediu de provenienţă
Gen Urban Procentaj Rural Procentaj Total
Feminin 19 29,2 21 70,8 40
Masculin 16 45,7 20 54,3 36
Grafic 2: Repondenţii la chestionar repartizaţi pe mediu de provenienţă:
45

Din punct de vedere sociologic, se poate observa faptul că toţi repondenţii
se află sub incidenţa unor reguli generale. Elevii nu percep realitatea în mod
unitar, ci diferenţiat, în funcţie de vectorii motivaţionali pe care îi au faţă sau
situaţia la care chestionarul se referă. Cunoaşterea lor poartă adesea însemnele
aşteptărilor lor (percepţia proiectivă). Efectul de întâietate aduce în atenţie
factorul temporal, prin urmare este foarte important momentul în care se
receptează informaţia. Conform acestei scheme, contează mai mult prima
impresie, decât ultima. De aceea elevii vor evidenţia anumite momente culturale
evidente în acel moment al redactării şi completării chestionarului. Confirmarea
de ipoteză are ca efect faptul că judecata elevilor poate fi viciată datorită faptului
că încercăm să confirmăm supoziţiile noastre iniţiale (ipoteza) privind grupul
acesta social. Prin faptul că se creează o dependenţă faţă de ipoteză apare şi un
resentiment faţă de elementele chestionarului.
S. Moscovici (1998) identifică trei factori care influenţează raţionamentul
şi explică existenţa „locurilor comune“, confirmând astfel faptul că „fiinţele
umane sunt avare din punct
de vedere cognitiv“. 45
45 Moscovici, Serge, Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Polirom, Iaşi, 1998, p. 56.
46

Capitolul al III-lea: Analiza rezultatelor cercetării
La nivelul unei analize mai amănunţite vom putea observa obiectivele pe
care ni le-am propus spre a le demonstra încă de la începutul acestui capitol.
Testul are în alcătuirea sa 21 de întrebări, itemi ce necesită un răspuns liber din
partea repondenţilor, tocmai pentru a da frâu liber imaginaţiei fiecărui
repondent. (vezi Anexa 1).
Prima întrebare:
Care sunt formulele de salut pe care le foloseşti cu prietenii tăi:
a. Băieţi:
b. Fete:
Se observă faptul că referentul acestei propoziţii interogative este modul
în care elevii iniţiază sau răspund la o întrebare de deschidere a actului
comunicaţional.
Tabelul de mai jos evidenţiază acest lucru, cuantificând fiecare răspuns,
cele mai utilizate forme de debut ale unei conversaţii între elevi. Atât emiţătorul,
cât şi receptorul se află pe aceeaşi treaptă socială, de aceea funcţia conativă va
evidenţia această egalitate între cei doi participanţi la comunicare.
47

a. cu băieţi
Tabelul 3: Formulele de salut utilizate cu prietenii:
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Salut! 14 16 5 8 43
Bună! 1 1 14 18 34
Noroc! 5 2 1 0 8
Ce faci? (sau alte
variabile)
b. cu fetele
0 1 3 1 5
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Bună! 14 16 12 18 60
Ce faci? (sau alte
variabile)
1 0 3 3 7
Salut! 2 0 0 3 5
Total
repondenţi
Total
repondenţi
Primul grup ce va fi supus analizei este cel al răspunsurilor date băieţilor.
Se observă faptul că răspunsul vid de sens, folosit cu sens fatic bună! este
utilizat numai de 2 repondenţi masculini în actul comunicării cu un alt băiat.
Salutul preferat de băieţi, 14 repondenti din mediul urban şi 16 din mediul rural,
este Salut!, ce poate sugera o lipsă a afectivităţii, o detaşare, cu toate că şi salutul
Bună! are aceleaşi conotaţii. Un alt mod de iniţiere, sau de a răspundere la un
salut, este Noroc!, ce poate sugera la nivel pragmatic o dorinţă de bunăstare sau
o raliere la comunicarea iniţiatorului conversaţiei.
Răspunsurile din partea genului feminin la începutul unei comunicări
diferă din punct de vedere al valorilor înregistrate. În acest mod termenul bună!,
48

ce a fost repudiat de majoritatea repondenţilor de sex masculin, este utilizat
masiv de către intervievaţi. 18 răspunsuri din mediul rural şi 14 din mediul
urban pun acest salut în fruntea clasamentului la răspunsuri folosite de către
genul feminin. La polul opus se afla sema Noroc!, înregistrându-se numai un
răspuns din partea repondenţilor de gen feminin.
Analizând al doilea tabel vom observa o diferenţă în actul comunicaţional.
Modul de iniţiere sau de a răspunde la un debut comunicaţional din partea
genului masculin diferă în momentul în care cel ce acceptă răspunsul aparţine
genului feminin. Termenul utilizat fatic Bună! este cel mai uzitat de repondenţii
masculini. Tocmai afectivitatea cu care este înzestrat simbolic acest termen îl
face valoros, evidenţiindu-se la nivel psihologic o dorinţă de ataşare afectivă faţă
de receptorul feminin. Salutul tipic între repondenţii masculini Salut! este
înregistrat numai de 2 ori, în timp ce Ce faci? este înregistrat numai odată.
Trecând la palierul comunicaţional femeie-femeie se observă termenul Bună!
utilizat de 30 din totalul repondenţilor feminini, tocmai datorită afilierii cu latura
afectivă a acestui termen.
În finalul acestei reprezentări a modului de iniţiere şi de susţinere a unui
debut conversaţional putem observa că termenul Bună! este utilizat de 34 de
repondenţi în comunicarea cu genul masculin şi de 60 de repondenţi în
comunicarea cu genul feminin.
primul item.
Întrebarea a doua evidenţiază schimbarea funcţiei referenţiale faţă de
Care sunt formulele de salut pe care le foloseşti cu profesorii tăi:
c. Bărbaţi:
d. Femei:
Se denotă capacitatea de exprimare a emiţătorilor aparţinând grupului de
elevi în legătură cu identitatea socială a conlocutorului. Relaţia de comunicare se
bazează pe identitatea şi orizontul de aşteptare al profesorului, cât şi al elevului.
49

Tabelul 4: Formele de salut cu profesorii / profesoarele:
a. cu profesorii
Bună dimineaţa!/
Bună ziua! /
Bună seara!
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
15 19 21 26 81
Ce faceţi? 2 0 2 0 4
b. cu
profesoarele
Bună dimineaţa!/
Bună ziua! /
Bună seara!
Sărut-mâna! (şi
alte variante
asemănătoare)
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
11 13 19 10 53
10 9 3 14 36
Ce faceţi? 0 0 1 2 3
Total repondenţi
Total repondenţi
Din tabelele de mai sus se observă o diferenţiere în conformitate cu
statutul, dar şi genul celor ce participă la actul comunicării alături de elevi.
Primul tabel evidenţiază pe linia emiţătorului elevul, iar pe linia receptorului
profesorul, bineînţeles că aceste roluri pot fi reversibile. Repondenţii masculini
în actul comunicării cu un profesor utilizează ca mod de salut iniţial termenul de
Bună urmat de momentul zilei. 19 repondenţi din mediul rural şi 15 din mediul
urban utilizează acest termen. Numai 2 repondenţi din mediul urban răspund la
un salut cu o întrebare Ce faceţi?, care este vidă de înţeles, utilizată ca un mijloc
50

de întreţinere a interesului evidenţiind funcţia fatică a limbajului. Repondenţii
feminini menţin acest mijloc de salut.
Al doilea tabel evidenţiază un alt tip de relaţie datorita genului
profesorilor ce primesc răspunsul din partea elevilor. Termenul de Bună ziua!
este utilizat de către majoritatea repondenţilor masculini în comunicarea cu un
receptor de gen feminin. Al doilea termen de iniţiere a conversaţiei din partea
repondenţilor masculini este Sărut-mâna! ca simbol al respectului pe care îl
impune această situaţie comunicaţională. Cu toate acestea, termenul este şi el
vid de înţeles, respectul având un caracter mai mult arhetipal decât unul
interiorizat. Palierul feminin al repondenţilor la această întrebare evidenţiază un
număr de 29 de răspunsuri ce au ca referent termenul Bună dimineaţa şi 17 cu
referentul Sărut-mâna!. Din numărul de 17 fete ce au utilizat această formă, 14
provin din mediul rural, sugerându-se ideea că mentalitatea tradiţională impune
un respect în conformitate cu genul interlocutorului.
A treia întrebare merge pe aceeaşi paradigmă a iniţierii conversaţionale
trecând de mediul şcolar, ajungându-se în intimitatea fiecărui repondent. Se
observă modul de interrelaţionare definitorie grupului din care provine fiecare
relator.
tăi:
Prezintă un enunţ model prin care iniţiezi o conversaţie cu prietenii
La nivelul răspunsurilor furnizate de către cei ce au participat la acest
chestionar s-au evidenţiat următoarele răspunsuri:
51

Ce mai
faci/faceţi,
zici/ziceţi,
Tabel 5: Iniţierea unei conversaţii cu prietenii:
mai/ăi/ făi, fato?
Bună (mai ,băi,
făi)!
Care mai e viaţa
ta/ voastră?
Salut! (sau alte
variante)
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
16 11 11 12 50
0 0 5 7 12
1 1 1 8 11
1 3 0 3 7
Total repondenţi
Modul de iniţiere al conversaţiei este sintagma Ce mai faci? De cele mai
multe ori, ea este o interjectie depreciativă, ce sugerează un limbaj mai puţin
academic. Interjecţiile cu rol substantival Făi, Măi par a sugera diferenţele de
gen, cât şi o apropiere de receptor. Se remarcă răspunsul Care mai e viaţa ta?,
utilizat în mai mare măsura de fetele provenite din mediul rural.
Trecând de limitele impuse de tabelul de mai sus, vom observa şi alte
răspunsuri ce par a sugera individualitatea fiecărui iniţiator al conversaţiei. În
cadrul grupului de repondenţi de gen masculin din urban se observă răspunsuri
precum: Ce ai făcut sâmbăta asta? Ce făcuşi mă, Ce faci? Dă-mi şi mie o ţigară
că sunt nervos, m-am certat cu proasta aia. Ce mai gagică! Ce dracu faci, mă?
Frumos mai eşti, semeni cu merlin menson. Toate par a sugera starea emoţională
în momentul iniţierii conversaţiei, majoritatea cuvintelor sunt folosite cu sens
conotativ sau sunt metafore sau arhetipuri culturale precum merlin menson, ce
sugerează decrepitudinea fizică. Alte răspunsuri, la fel de intrigante, apar şi în
cadrul elevilor de gen masculin din mediul rural: Ieşim şi noi undeva?; Să vezi
52

ce am văzut pe net; Vezi că mai am 3 luni şi iau permisul; Mai e puţin şi se
termină şcoala :X:D; Ce mai învârţi?. Acest limbaj reflectă şi o altă valoare a
limbajului utilizat de elevii liceali: folosirea simbolurilor iconice. Se observă că
limbajul tipic scrierii pe Yahoo Messenger ® a intrat şi în scrisul zilnic,
prescurtările şi diferitele utilizări ale limbajului iconic atribuite acestui canal de
comunicare devin parte a vocabularului activ. Discutând la nivelul unei
prezentări catehetice, se observă teoria ce se află în spatele acestor interpretări.
Astfel, iconismul este exprimat în ecuaţia „iconic = analogic = motivat =
natural“ 46 . Referitor la tema sensibilă a articulării semnelor iconice, U. Eco
menţionează că în analiza imaginilor avem de-a face cu „blocuri macroscopice,
texte ale căror elemente articulatorii sunt indiscernabile“ 47 . Semnele iconice sunt
texte vizuale care pot fi analizate în unităţi componente „că un aşa numit semn
iconic este un text o dovedeşte faptul că echivalentul său verbal nu este un
cuvânt ci [...] o descriere, un enunţ, uneori un discurs întreg, un act de referinţe
[...]. În afara contextului, unităţile iconice nu au statut şi deci nu aparţin unui
cod; în afara contextului „semnele iconice“ nu sunt deloc „semne“; nefiind nici
codificate şi nici semănând cu ceva este greu de înţeles ce semnifică. Şi totuşi
semnifică“ 48 . Astfel, imaginea trebuie supusă tratamentului discursiv, lecturii
pluriplane, procesului de percepţie – aprehensiune – interpretare.
Reluând definirea problemelor dezvoltate de această întrebare, se distinge
faptul că acest tip de limbaj implică mai mult decât ceea ce se spune prin
utilizarea unor presupoziţii culturale sau de grup. Se utilizează unele cuvinte ce
exprimă sentimente: „Dacă nu are prietenă: Bună, bhai fiţosule!; Ce faci
bitaaa?!; Poop!; Ce simpatică eşti feei!:D; Care urmăreşte inimă de ţigan?
Întrebarea a patra din cadrul chestionarului privind comunicarea la nivelul
grupului de adolescenţi are ca tramă tocmai factorii ce definesc din punct de
vedere social apartenenţa la un grup.
46 Eco, Uumberto, La production des signes, Paris, Librairie Générale Française, 1992, pag. 36.
47 Idem, pag. 64.
48 Idem, pag .66.
53

Care sunt subiectele tale de discuţie preferate? Aranjează-le în ordinea
preferinţelor.
Din cadrul acestei întrebări se vor obţine date referitoare la preferinţele
elevilor de liceu, acest lucru arătă caracteristicile grupului social, valorile cu
care se asociază şi nu în ultimul rând ceea ce are rol declanşator al unei
conversaţii adolescentine.
Tabelul 6: Subiectele de discuţie ale adolescenţilor de gen masculin:
Masculin
Urban Rural
Fete/ femei 12 12 24
Sport (fotbal) 6 10 16
Şcoală 5 9 14
Maşini 5 8 13
Jocuri pe
calculator
Distracţie
(cluburi,
discoteci)
4 4 8
3 5 8
Muzică 3 3 6
Băutură 2 2 4
Filme 3 0 3
Sex 2 1 3
Modă (haine,
cosmetice)
1 1 2
Total
repondenţi
După cum se observă, primul tabel înfăţişează grupul repondenţilor
masculini. Valoarea cea mai ridicată în topul discuţiilor o reprezintă sexul opus.
54

Acest lucru este firesc din moment ce în cadrul acestei perioade se formează
conceptul de relaţie emoţională strânsă cu elemente ale sexului opus.
Biologic, adolescenţa semnifică perioada de la pubertate la maturitate,
alteori adolescenţa este descrisă ca începând cu pubertatea şi încheindu-se în
perioada adultă. Nevoia de a fi afectuos ia forma unui nou egocentrism, care
treptat se dezvoltă în reciprocitate afectivă pe parcursul maturizării afective şi
emoţionale.
Al doilea element ce constituie referentul comunicării pentru grupul de
gen masculin intervievat îl reprezintă fotbalul. Poate aceste două elemente au rol
de a confirma stereotipiile pe care lumea le are despre sexul masculin.
Stereotipul constă în percepţia unei corespondenţe, falsă sau adevărată, între
apartenenţa la un grup şi posesia unei anumite caracteristici. În acest mod se
observă o distorsionare a realităţii prin simplificare.
Interesant este locul al treilea în topul discuţiilor, şcoala. Şcoala este
văzută ca un loc de socializare ce are capacitatea de a da în cadrul comunicării
multe subiecte, majoritatea bazate pe supoziţii şi interpretări personale. La polul
opus se observă faptul că moda este cel mai puţin dezbătut subiect, lucru normal
dacă ţinem cont de arhetipul masculinităţii.
55

Tabelul 7: Subiectele de discuţie alea adolescenţilor de gen feminin:
Distracţie
(cluburi,
discoteci)
Modă (haine,
cosmetice)
Feminin
Urban Rural
11 5 16
4 11 15
Muzică 6 7 13
Viaţă (relaţii) 6 5 11
Bârfă 5 3 8
Şcoală 3 5 8
Băieţi /bărbaţi 5 2 7
Filme 2 3 5
Sex 2 2 4
Băutură 2 1 3
Maşini 1 2 3
Fete/femei 3 1 4
Sport (fotbal) 1 1 2
Total
repondenţi
Tabelul de mai sus prezintă temele comunicării dezvoltate de grupul
repondenţilor de sex feminin. Distracţia şi formele pe care o ia aceasta sunt cele
mai des utilizate în cadrul unei conversaţii iniţiată de acest grup. De asemenea,
ca un mod de a confirma stereotipiile de gen, moda se află pe locul secund. Un
nou subiect ce apare în cadrul comunicării feminine este bârfa. În dicţionarul
limbii române cuvântului a bârfi se explică astfel: a vorbi de rău, a povesti, a
defăima, a calomnia, a flecări, a îndruga verzi şi uscate. Prin bârfă înţelegem nu
56

numai a spune minciuni despre cineva sau a vorbi de rău pe cineva, ci a spune
chiar un lucru adevărat despre acea persoană, însă cu intenţii rele. Bârfa este
colportarea unui adevăr deformat, a unui zvon îmbunătăţit sau a unui neadevăr
flagrant despre una sau mai multe persoane, ori una sau alta dintre situaţii şi
fapte, de cele mai multe ori fără a fi fost martori oculari al acestora. Conform
psihologilor, bârfa este o obişnuinţă infantilă, fiind un mod în care fugim de
propriile responsabilităţi, bârfirea unei persoane absente fiind percepută ca o
supapă de descărcare, de eliminare a propriilor nemulţumiri, a insatisfacţiilor din
viaţa personală. Cu toate acestea, bârfa reprezintă un puternic mod de
socializare şi de a crea legături. În mod evident, fotbalul este pe ultimul loc în
topul temelor conversaţionale, lucru ce vine să reconfirme aşteptările la nivelul
arhetipului genului feminin.
Următoarea întrebare se bazează pe o prezentare a unui limbaj încifrat,
specific comunicării scrise a elevilor.
Dă exemple de 5 prescurtări în scris pe care le foloseşti frecvent.
În acest caz se poate observa faptul că limbajul adolescenţilor ţine de
forma mesajului care este dependentă de codul utilizat şi de regulile specifice de
combinare a unităţilor acestuia. Substanţa mesajului o constituie o anumită
cantitate de informaţie. La fiecare dintre cei doi poli ai comunicării
adolescenţilor au loc procese distincte de semioză 49 . În acest mod la polul
emiterii este codajul, prin care semnificaţiile sunt transpuse în unităţi de
expresie specifice, iar la polul receptării – decodajul, care presupune degajarea
semnificaţiilor pornind de la unităţile de expresie.
Deşi similară în esenţă cu celelalte tipuri de procese comunicative (prin
activităţi de codaj şi decodaj a informaţiei, precum şi prin intervenţia unor
factori perturbatori de care trebuie să se ţină seama), comunicarea prin limbă
prezintă o serie de particularităţi cu un anumit grad de complexitate.
49 concept propus de Umberto Eco în Tratatul de semiotică generală.
57

Totodată cu această întrebare apare problema comunicării prin sistemul
computerizat şi modul în care transformă anumite elemente, înzestrându-le cu
noi valori. Cu apariţia Internetului, care s-a impus în cultura majorităţii ţărilor
lumii, apare problema rolului comunicării mediate de computer în viaţa omului
modern. Participanţii experimentaţi ai comunicării mediate de computer susţin
că poşta electronică, grupurile de ştiri, IRC-ul, MUD-ul, WWW-ul etc. schimbă
radical modelele de interacţiune socială.
Tabelul 8: Prescurtări utilizate de adolescenţi în comunicarea scrisă:
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Brb! (revin) 6 7 6 6 25
Cmf? (cf) (Ce mai
faci?)
3 6 5 11 25
Pt. (pentru) 4 6 7 7 24
K. (bine) 4 6 5 6 21
U. (tu) 2 10 3 2 17
Vb. (vorbim) 4 4 3 5 16
Dnd! (nu
deranjaţi!)
1 5 3 4 13
Sal / sallz 3 6 1 3 13
Pls (te rog) 3 1 5 4 13
Stf (să îţi trăiască
familia)
8 3 2 0 13
Sms 4 1 2 4 11
Ms (mulţumesc) 4 1 2 2 9
Total
repondenţi
58

Tabelul relevă cele mai des utilizate abrevieri de tineri în cadrul
comunicării cu ajutorul Internetului. Cea mai mare parte a strategiilor
comunicative ale limbajului de tip Chat relevate de formele de mai sus sunt de
tip anticipativ, bazate pe predicţii asupra atitudinii şi reacţia colocutorului. Din
această categorie fac parte schimburile preliminare, diversele tipuri de mişcări
de sprijinire a actului interacţional de bază (spre exemplu, mişcare de
amplificare a informaţiei despre ofertă şi de „dezarmare“ a receptorului), dar şi
fatemele, care sunt nişte elemente lingvistice ce apar în structura conversaţiei,
fără să reprezinte nici constituenţii actelor ilocuţionare, nici cei ai actelor
interacţionale (spre exemplu, so, hey, ok).
La nivelul trăsăturilor ce se deduc din utilizarea unor prescurtări se
observă faptul că apare scrierea fonetică în momentul în care se transcriu cuvinte
din limba engleză, de asemenea apare fenomenul speed writing 50 , care
reprezintă îmbinarea ortografiei fonetice cu omiterea literelor, fenomen larg
răspândit în transmiterea de SMS-uri; lipsa majusculelor; repetarea unor litere,
pentru imitarea lungirii unor sunete ca expresie a stării psihice.
Acest limbaj al tinerilor relevă şi anumite interdicţii. Scrierea mesajelor
cu majuscule este considerată o încălcare a chattiquette-ului, pentru că o
intervenţie scrisă cu astfel de litere este considerată ca fiind strigată, ceea ce
exprimă o lipsă de respect sau manifestare a agresivităţii faţă de ceilalţi locutori.
O altă trăsătură ce s-a evidenţiat în urma chestionarului este faptul că se
mimează emoţiile cu ajutorul semnelor speciale, numite emoticons.
Revenind la tabelul celor mai utilizate prescurtări, se observă termenul
Cmf!, lipsit de valoare, având funcţie fatică de menţinere a discursului, şi
termenul Brb, ce semnifică o încetare a comunicării din motive mai mult sau
mai puţin obiective. De remarcat este faptul că unele prescurtări au şi sensuri
diferite, chestionarul relevând numai termenul politicos.
50 Herring S., (1999) Interactional Coherence in CMC // Journal of Computer- Mediated
Communication 4 online: http://jcmc.indiana.edu/vol4/issue4/herring.html.
59

Alte prescurtări ce s-au evidenţiat prin formele şi conţinuturile implicate
pot fi observate mai jos: „Bă, fă; neatza, akasă, mum, pap, bro, etc, samd, lol,
yo, nmk; masculin rural - f (faci), msg, dak =dacă, npc.; q, t besc, dak, nb, fq=a
face, ASPLS,; feminin urban - c draq =ce dracu, imag., rom., mate., Op.
(operă), bn (bine), kre (care), sp (spune ceva); feminin rural – cp (cu plăcere),
şc (şcoală), cmz (ce mai zici), dpdv; smn uşor (somnic uşor), yapz (da), nush,
rep, ms“. Toate aceste exemple aduc în cadrul limbajului anumiţi termeni din
limba engleză sau utilizează anumiţi termeni pentru a exprima emoţii prin însăşi
modul de redare al cuvintelor.
Următoarea întrebare a chestionarului, Dă exemple de 5 expresii pe care
le foloseşti în limbajul verbal în cadrul şcolii!, are rolul de a sesiza anumite
forme verbale utilizate în cadrul instituţiei ce are ca rol educarea şi modelarea
limbajului. Această dorinţă pare uneori derizorie în momentul în care se vor
observa expresiile utilizate de elevi.
În cadrul grupului de elevi de sex masculin din mediul urban sunt
evidenţiate următoarele expresii: „cap în gard, casetă, hai să mai beau o gura di
ceva, mha ori eşti prost ori ma enervezi, băi ăsta, făi asta, doamna, canceroaso,
bă, mişto, profa, da-i drumu de aici!, marshi!, marşi!!, dăte în rahat, hai chiulim,
mergem la kaufland, hai la o bilă, dă o bere şi tu!, lasă-mă că am o nuntă, cântă
la altă masă, du-te în kilu meu, hai sictir, eşti bâtă“. Majoritatea elementelor
evidenţiază o puternică interiorizare şi un limbaj poetic, în care metaforele sunt
utilizate cu rol de a înscripta referentul comunicării. Un exemplu de asociere a
unui acţiuni cu locul, o metonimie, este expresia mergem la kaufland, ce are rol
de a exprima dorinţa de a absenta de la ore. Un alt exemplu la fel de sugestiv
este expresia cântă la altă masă, ce are rol de a exprima dorinţa receptorului de
a se termina comunicarea, vocea devenind canalul de comunicare ce trebuie să
înceteze a funcţiona, lucru ce duce inevitabil la o încheiere a comunicării.
Elevii de sex masculin din rural evidenţiază unele sintagme asemănătoare,
mai ales cele ce se referă la dorinţa de a pleca de la orele de curs. Apar însă şi
unele elemente noi, aşa cum se va observa în lista de mai jos: hai să chiulim, am
60

tras un gol ora trecută, îmi iau tălpăşiţa, nu am avut timp să învăţ pentru astăzi,
hai să ne tirăm, îmi bag picioarele în ea de şcoală. Limbajul este mai puţin
metaforic, majoritatea evidenţiind sintagme sinonimice. De remarcat este
limbajul metaforic ce leagă unele pasiuni cu dorinţa de a pleca de la ore: am tras
un gol ora trecută.
Palierul feminin scoate în evidenţă anumite sintagme asemănătoare cu
cele ale elevilor de sex masculin: „hai pa, că ne-am împrietenit destul, te-ai
stricat!, Besi măh!, Câte impresii pe capul ei?, Ce suferă de ea!, Eşti
degeaba!, Eşti praf!, Eşti vraişte!. Repondenţii de sex feminin din mediul
rural au notat următoarele sintagme: Care mai e liful tău?, Bay, diriga!, În
clasă!, Şterge tabla; l-ai vazut pe profu!, Ce ora avem?, Eşti de comă mai
fato!, eşti zbengos; Nu mi-am învăţat că mi-a fost rău, ascultaţi-mă data
viitoare că promit că învăţ, nu-mi puneţi o notă rea că îmi stricaţi media, am
avut caietul la Andrei şi nu mi-am învăţat“. Aceste răspunsuri evidenţiază
faptul că repondenţii din mediul rural pun mai mult accentul pe motivarea
lipsei de acumulare a cunoştinţelor. Repondenţii din mediul urban pun accent
pe caracterul sugestiv al limbajului şi pe cuvinte din limba engleză, transcrise
direct, fonetic în limba română, cum se deduce din exemplul următor: Care
mai e liful tău?.
A şaptea întrebare a chestionarului aduce în cadrul discuţiei înţelesul pe
care îl are limbajul informal pentru elevi. 7. Ce înseamnă limbajul informal
pentru tine?
Pentru a observa ce reprezintă limbajul informal, să trasăm
caracteristicile limbajului formal: claritatea, ce implică modul în care
cuvintele sunt folosite în propoziţii, precum şi structura generală a mesajului;
concizia mesajului este esenţială succesului acestuia. Atunci când se spune
ceea ce se doreşte cu un număr cât mai mic de cuvinte, se oferă claritate
mesajului şi şanse mai mari destinatarului de a-l înţelege, un mesaj fiind mai
bine recepţionat dacă este concis şi la obiect; corectitudinea mesajului
priveşte elementele esenţiale ale unei comunicări efective: vocabular,
61

gramatică şi punctuaţie. Înainte de a concepe mesajul trebuie ales cel mai
convenabil limbaj. Un bun mesaj este caracterizat şi prin coerenţă, frazele şi
paragrafele reuşind să reliefeze scopul şi direcţia mesajului.
Limbajul informal reprezintă forma spontană a discursului, care poate fi
descris ca natura în care se evidenţiază limba comună, zilnică, cu toate abaterile
şi diferenţele semantice faţă de limba cultă. În cadrul limbajului informal se
observă procedeul conversiunii unor forme literare în forme mai puţin corecte.
DSL precizează faptul că „în operaţia de conversiune, trecerea la o nouă parte de
vorbire este marcată, morfologic, prin selecţia mărcilor flexionare proprii noii
clase (dacă este o clasă flexibilă) sau prin invariabilitate (dacă este o clasă
neflexibilă), iar sintactic, prin apariţia în contexte specifice noii clase şi cu
funcţiile acesteia“ .51
Tabelul de mai jos contabilizează cele mai frecvente răspunsuri
evidenţiindu-se lipsa de interes de care au dat dovadă repondenţii prin
numărul mare de eludare a răspunsului.
Tabelul 9: Ce înseamnă limbajul informal?
Limbaj folosit
liber, zi de zi în
afara şcolii
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
6 10 6 11 33
Nu s-a răspuns 5 4 5 3 17
Limbaj neadecvat 0 1 6 3 10
Nimic 4 0 0 0 4
Total
repondenţi
51 DSL, Bidu-Vrănceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş, Mihaela,
Pană Dindelegan, Gabriela, Ştiinţe ale limbii [în seria Dicţionar general de ştiinţe], Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1997, 213.
62

Majoritatea elevilor au evidenţiat caracterul neîngrijit al unui limbaj
informal, de asemenea prin enunţarea spaţiului şcolii se confirmă caracterul
formal ce se atribuie acestei instituţii de către majoritatea elevilor.
Pe lângă aceste răspunsuri sunt şi altele ce au un puternic caracter
subiectiv evidenţiind un mod propriu de a vedea acest mod de exprimare şi
comunicare. În acest mod apar explicaţii din partea repondenţilor de sex
masculin precum: limbaj atroce, eficienţă în comunicare, nimic important, pas,
limbajul care este folosit în presă. Aceste răspunsuri marcate de personalitatea
repondenţilor evidenţiază diferite paliere ale societăţii care utilizează limbajul
informal precum mass media. De asemenea se prezintă acest tip de comunicare
prin calificativul eficienţă în comunicare ce eliberează tânărul de sub tirania
semanticii şi a calităţilor stilului. Datorită faptului că majoritatea tinerilor nu
cunosc altă modalitate de comunicare decât limbajul de pe Internet şi cel cu
prietenii, limbajul informal devine substituentul comunicării corecte şi al celei
standard. Acest lucru se poate datora şi mediului familial ce perpetuează diferite
forme vulgare ale unor termeni uzuali. Aceste observaţii sunt susţinute şi de
răspunsurile repondenţilor de sex feminin: Hmm este limbajul pe care îl folosim
în preajma profilor (cred). Limbajul informal este o metodă mai simplă de a
discuta cu prietenii. Este folosit de adolescenţii neconformişti, care preferă acest
limbaj reprezentativ vârstei. Este limbajul folosit acasă!
Întrebarea a opta din chestionar se corelează cu întrebarea a noua
evidenţiind formele pe care le ia limbajul în unele situaţii de conflict între
diferiţi membri ai unei clase sau ai unui grup. 8. Care sunt metodele verbale prin
care răspunzi la o provocare? / 9. Care sunt metodele verbale prin care iniţiezi
provocarea unui coleg?
Pentru a putea descifra rezultatele obţinute şi înregistrate de acest
chestionar mai întâi să observăm ce reprezintă agresivitatea şi ostilitatea verbală
sau fizică. Astfel putem purcede la o analiză de fond pornind de la teoria stării
omului a lui Hobbles. Acesta afirma faptul că în Starea de Natură omul se află
într-un conflict permanent cu semenii săi, un conflict generalizat prin expresia
63

latină: bellum omnium contra omnes. De asemenea, pentru a accepta natura
combativă a omului, inclusiv a adolescentului, putem remarca si o altă expresie
celebră homo homini lupus ce sintetizează natura agresivă a omului. În starea de
natură autorul doreşte să identifice sursele violenţei, observând faptul că este o
parte componentă a fiinţei umane, a emoţiilor. Omul este o fiinţă dotată cu
raţiune, dar în egală măsură guvernată de pasiuni, acestea din urmă oferind
motivaţia violenţei. Omul Stării de Natură este o fiinţă egoistă,
care-şi urmăreşte pe parcursul întregii sale vieţi dorinţa pentru putere: „În primul
rând, eu consider că există o înclinaţie generală a speciei umane, o perpetuă şi
neîncetată dorinţă de Putere după Putere, care încetează numai prin moarte. Şi
cauza acesteia nu este întotdeauna faptul că un om speră pentru o plăcere mai
mare decât cea pe care el a obţinut-o deja; sau că el nu poate fi mulţumit cu o
putere moderată; dar că el nu poate să-şi asigure puterea şi mijloacele de a trăi
bine, pe care el le avea, fără achiziţia de mai multă putere“ 52 .
Conform premisei gramaticii universale a comportamentului uman, se
consideră că putem identifica situaţii tipice ale agresivităţii. În acest mod se pot
observa următoarele tipologii de agresivitate ontologică ce au diferite cauze.
Agresivitate pentru ocuparea şi apărarea unor teritorii; pentru disputarea
obiectelor; rolul luptei şi al cooperării asupra structurii grupului şi a relaţiilor
intragrupale; rivalitatea; apărarea partenerului social; năzuinţa ierarhică;
agresivitatea explorativă; agresivitatea educativă; reacţia de respingere faţă de
ceea ce considerăm ca anormal 53 .
Plasând acest plan teoretic la chestionarul în discuţie, observăm că scopul
este de a defini formule verbale ale iniţierii sau combaterii unei situaţii
conflictuale. În acest mod se vădeşte caracterul negativ al conotaţiilor cuvintelor
utilizate. În mediul urban şi rural repondenţii de sex masculin au răspuns la
întrebarea numărul opt cu următoarele enunţuri: „punem nişte morţi, morminţi,
52 Thomas Hobbes, Leviathan, Cambridge University Press, 1904, p. 32.
53 Irenaus Eibl-Eibesfeldt , Agresiviatea umană, Editura Trei, Bucureşti, 1995 (1984), trad. lb. germ.
Vasile Dem. Zamfirescu, p. 65.
64

sfinţi, rude, vecini, lingura măsii; bhă mă laşi!; dute bă de aici!, du-te dracu!; ce
vrei măi .., dute la oparte căţi rup faţa; cu aceeaşi provocare, nu sunt prea
vorbăreţ, eu ştiu să răspund altfel :P; să mori tu; du-te că nu am timp; sa făcut; zi
zdreantză; hai trăiască măta să vedem de te ţine, dă-i drumul de zici că nu vb cu
smecherii internaţionali, ce vrei bă?; Ce, eşti smecher?; auzi! Haina aia stă pe
tine sau e umeraş? “
După cum se poate observa, metodele de a face faţă unor enunţuri de
intimidare sunt de cele mai multe ori tot de tip agresiv. Majoritatea au rolul de a
demonstra capacitatea de reacţie rapidă împotriva unor ameninţări destul de directe.
Sunt expresii ce doresc afirmarea unei îndoieli asupra capacităţilor celui ce enunţă
agresiunea. De cele mai multe ori tinerii utilizează limbajul trivial şi cuvinte cu
sens conotativ pentru a exprima starea de combativitate. Elemente precum
zdreanţă, şmecheri sunt utilizate cu sens peiorativ tocmai ca un mod de a stârni o
reacţie. Dar există si adolescenţi ce văd comunicarea verbală ca o irosire a unui
timp preţios şi tocmai de aceea preferă o confruntare fizică directă: eu ştiu să
răspund altfel :P“
Acelaşi palier al celor intervievaţi a răspuns la a noua întrebare că
utilizează ca mod de a stârni o situaţie conflictuală prin elemente precum: „Ţie e
cald cu dinţii în gură?; dute dracului; jet; hai mai nu mai fi ţigan; te ţine?; hai
sictir; cio; să mori tu o facem si pasta; al iau la capac; du-te bă d-aci, că dacă îţi
dau una te rup în două; serios..! acum... ! hai sa mergem!; îl evit; mai esti
jmecher?; Ce sunt fiţele astea pe capul tău? x(x(x(; eşti bun mha?.“.
După cum se poate observa, comunicarea ce implică factorul emoţional
puternic este conturată în jurul unor metafore ce au rol de a intimida şi de a forţa un
răspuns din partea ascultătorului. Apar unele referiri culturale ce implică un
element peiorativ de exemplu ţigan. Un alt exemplu relevant este termenul jet ce
înseamnă ieşi, pleacă, du-te, folosit cu sens peiorativ.
Palierul repondenţilor de sex feminin, atât din mediul urban, cât şi cel rural,
au următoarele metode verbale de a face faţă unei provocări: „când ţi-oi da două
palme! :)) : )); J3T (jet)!; Hai mhă frate ma laşi?; Mai puneţi o dorinţă!; Ţi-e
65

cald cu dinţii în gură!; Mi se rupe in 14 de tine!; ... încep să o înjur de tot neamul
şi să-i umplu frigiderul de carne...“. Se observă şi următoarele forme de a iniţia o
stare conflictuală la nivel comunicaţional: „Hai că nu te ţine!; Iar eşti prost!!;
Unde te duci cu faţa asta?; Martalogule!; Eşti o boarfa retardată!; Te bagi la o
combinaţie retorică!; Calm!; Du-te la puii mei!!!; Cumva ai rămas fără săpun?;
Ai o pastila orbit? Daca nu, împrumută“. După cum se poate observa aceste
formule, ca şi cele precedente, afectează receptorul prin menţionarea unor
anumitor tabuuri sociale care sunt încălcate. Tinerii stabilesc dacă plac sau nu pe
cineva pe care tocmai l-au întâlnit prin intermediul mirosului, de aceea este un
element atacat verbal de către cineva care doreşte să stârnească un conflict.
Elementele enumerate mai sus au rol în conturarea comportamentului
violent la nivel comunicaţional. Cu toate acestea, acest tip de violenţă are ca
repercusiuni elemente psihoclinice precum depresia, anxietatea, fobiile sau
stările posttraumatice. De asemenea, un limbaj cu elemente peiorative şi
jignitoare poate avea drept urmări la nivel cognitiv o stimă de sine redusă, stil
atribuţional ostil, incapacitatea de decizie şi de rezolvare de probleme,
sentimentul respingerii, pesimism, sentimentul incoerenţei, autoeficacitate
redusă, concentrare scăzută, absenţa motivaţiei. Pe plan afectiv se poate observa
mânie, ostilitate faţă de cei din jur, aversiune faţă de şcoală şi grupul de colegi.
Un ultim nivel ce este afectat de limbajul agresiv este cel al comportamentului
fizic ce duce la agresiune, delicvenţă, comportament autodistructiv, izolare
socială, hiperactivism, desobedienţă etc.
Următoarele două întrebări au ca referent afectivitatea şi modalitatea în
care adolescenţii comunică această stare.
Astfel, întrebarea a zecea: Cu ce termen te adresezi: Iubitului / Iubitei,
duce inevitabil la stabilirea unor legături de ordin psihologic cu transformările
pe care această vârstă le comportă. Planul psihic suportă, la vârsta adolescenţei,
prefaceri profunde. Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la
cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale
adolescentului. Maturizarea organismului se manifestă de obicei cu o evidentă
66

maturizare intelectuală şi afectivă a copilului. Viaţa afectivă se complică şi se
diversifică, el iubeşte, simte, visează, aspiră, ştie să dorească, are idealuri
afective, îi înţelege pe cei din jur cu intenţiile, reacţiile acestora. Intensitatea,
amploarea şi valoarea emoţiilor sunt dependente de însemnătatea pe care o au
pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane. Adolescentul şi trăirea
afectivă se nuanţează, apare o stare de echilibru faţă de perioada
preadolescentină şi se diminuează ruptura cu familia.
Iubitei
Tabelul 10: Cum te adresezi iubitei:
Masculin
Urban Rural
Iubită / iubi/ iuby 4 9 13
Pe nume 3 3 6
Dragă 4 1 5
Guriţă 2 3 5
Bebe /baby 1 4 5
Hunny 2 0 2
Iubitului
Tabelul 11: Cum te adresezi iubitului
Feminin
Urban Rural
Iubit/ iuby/ iubiţel 10 12 22
Pui 7 4 11
Guriţă 3 3 6
Nu ştiu/ Nu
răspund
1 4 5
Scumpete 0 4 4
Bebe/baby 3 1 4
Pe nume 3 1 4
Love 1 2 3
Total repondenţii
Total repondenţi
67

Tabelele de mai sus au ca scop o evidenţiere a unor cuvinte care sunt
utilizate de către tineri în a-şi exprima afectivitatea. Cuvintele ce exprimă un
mod de adresare se bazează pe limbajul conotativ. Conotaţia este mai complexă:
unul dintre termenii ce o constituie joacă un rol semiotic, fie expresia, fie
conţinutul. „Une sémiotique connotative est donc une sémiotique qui n’est pas
une langue et dont le plan de l’expression est constitué par les plans du contenu
et de l’expression d’une sémiotique dénotative“ 54 . Astfel cuvintele sunt utilizate
cu sens conotativ pentru a evidenţia anumite caracteristici. În acest mod se
evidenţiază apelativul iubit/iubită, ce reliefează ataşarea afectivă. Apar şi
elemente din cadrul neologismelor de origine engleză precum baby sau love. Cu
toate acestea, se observă şi utilizarea termenului onomastic drept mod de
diferenţiere a celui iubit.
Pe lângă termenii care se observă în tabelele de mai sus, se mai utilizează
şi alte conotaţii care uneori par a eluda anumite caracteristici ale etichetei sau ale
bunului simţ. În acest fel se observă că repondenţii de sex masculin din mediul
rural, cât şi cel urban mai utilizează teremeni precum: „nu se pune problema;
ce’aci buh?; Zi fă; hunny bunny; miezu ;)) ; pufoas-o mică; uby; bebe meu
:x:x:x:x:DL; şunculiţa mea“. Se remarcă utilizarea interjecţiei substantivizate fă
cu rol de a marca o anumită ataşare, dar şi o delimitare a rolurilor. De asemenea,
se utilizează şi elemente ce mimează jargonul din limba engleză: hunny bunny
ce atribuie simbolic calităţile unui iepure, gingăşia şi drăgălăşenia unei fiinţe
iubite. În cadrul palierului de repondenţi de sex feminin se observă şi alte
elemente de atribuire a afecţiunii prin elemente precum: „boul mătiii (când ma
enervez); maymutzoyul meu scump; chiftetetuza mea parfumată“.
La nivel general se poate remarca faptul că atracţia interpersonală este
definită ca un sentiment pozitiv faţă de o altă persoană. Atracţia între tineri apare
atunci când o altă persoană oferă gratificaţii şi dispare atunci când cineva este
54 Hjelmslev, L., Prolégomènes à une théorie du langage, Paris, Ed. de Minuit, 1968, pag.114.
68

pedepsit. După Homans, atracţia depinde de profit, adică de ceea ce rămâne
când din gratificaţiile primite se scad costurile plătite. Deoarece o acţiune poate
la un anumit moment să aducă gratitudine, şi în alt moment să necesite un cost,
cele mai multe relaţii se află într-un echilibru precar.
Frumuseţea fizică este un factor important al atracţiei heterosexuale.
Tinerii nu caută întotdeauna o persoană deosebit de atrăgătoare din punct de
vedere fizic, ci pe cineva care corespunde percepţiei propriei valori. Oamenii
folosesc frumuseţea fizică pentru a-şi face o impresie despre personalitatea
celorlalţi. Ei sunt frecvent atraşi de aceia care au opinii, valori, istorii sociale
asemănătoare lor. În acelaşi timp, oamenii caută pe aceia care au calităţi
complementare lor. În atracţia interpersonală, similitudinea şi
complementaritatea sunt strâns dependente de caracteristicile personale, natura
situaţiei, sensului asociat unei similitudini, motivele unor acţiuni.
Următoarea întrebare se integrează paradigmei verbale a exprimării
sentimentelor dintre tineri. Astfel, itemul : Cu ce termen te adresezi: a. Mamei:
/ b. Tatălui, marchează un nou tip de exprimare a sentimentelor.
Părinţii joacă un rol semnificativ în determinarea performanţei
adolescenţilor pentru dobândirea unui simţ al identităţii durabil şi netulburat.
Adolescenţii care sunt slab adaptaţi şi prezintă probleme psihologice sunt supuşi
mai degrabă rejecţiei parentale sau ostilităţii decât acceptării şi dragostei. În
particular, stilul de control parental reprezintă un factor important în relaţia
părinte – copil.
Tabelele de mai jos vor evidenţia relaţiile ce se stabilesc între tineri şi
părinţi la nivelul limbajului.
69

a. mamei
Tabelul 12: Cum te adresezi mamei:
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Mami 0 6 14 11 31
Mama 10 5 3 6 24
Sărut-mâna 2 6 0 2 10
Mum 2 0 0 0 2
Bre 2 0 0 0 2
Total repondenţi
Tabelul de mai sus pune în lumină relaţiile dintre tineri şi factorul matern.
Această relaţie este mai strânsă decât cea cu tatăl. Astfel, diminutivalul mami
accentuează această relaţie specială. De asemenea, un alt element ce reliefează
acest respect este si salutul sărut-mâna sau prescurtarea mum, ce duce la
prescurtarea a cuvântului mother „Other spellings: mum, mumm 1) noun, an
informal word for mother; 2) adjective, keeping information to oneself; silent; 3)
noun, mum’s the word silence or secrecy is to be observed; 4) verb, to act in a
mummer’s play; 5) noun, a type of beer made from cereals, beans, etc“ 55 . Apare
şi un element cu o oarecare conotaţie ironică, bre 56 , interjecţie ce sugerează
vârsta.
55 Collins English Electronic Dictionary - Digital Edition: 2008 © Harper Collins Publishers 2008
56
interj. – 1. Introduce o interpelare. – 2. Exprimă surpriza sau mirarea, uneori intensificată prin
repetiţie. – Mr. bre, vre, megl. bre. Tc. brè (Roesler 590; Şeineanu, II, 60; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπρέ, bg. Bre
/ http://www.webdex.ro.
70

Tabelul 13: Cum te adresezi tatălui:
a. tatalui
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Tati 0 7 10 10 27
Tată 9 4 7 6 26
Sărut-mâna 2 3 0 1 6
Bre 2 0 0 0 2
Pop 2 0 0 0 2
Total repondenţi
Tabelul ce are ca referinţă modul de a deschide un canal comunicaţional
cu un părinte de sex masculin evidenţiază, ca şi în cazul tabelului 12, un limbaj,
se utilizează formele diminutivale ale termenului tată, precum şi elementul
interjecţional peiorativ bre. De asemenea, apare corespondentul elementului
mom, în termenul pop, „(1) noun, a) music of general appeal, esp. among young
people, that originated as a distinctive genre in the 1950s. It is generally
characterized by a strong rhythmic element and the use of electrical
amplification b) (as modifier): pop music; a pop record; a pop group; 2) noun, a
piece of popular or light classical music; 3) adjective, short for popular; 4) noun,
an informal word for father; 5) noun, a name used in addressing an old or
middle-aged man 57 “, utilizat în limba engleză la nivelul informal al limbajului.
Ceea ce se poate observa din tabelele de mai sus este faptul că limbajul
tinerilor cu părinţii este unul ce se bazează atât pe respect, cât şi pe ironie şi se
utilizează în mod frecvent elemente ale limbajului informal sau argotic pentru a
crea o relaţie între aceşti parteneri de comunicare.
Următoarea întrebare a chestionarului pune în evidenţă limbajul încifrat,
simbolic: 12. Grupul vostru are în cadrul comunicării dintre membri cuvinte ce
57 Collins English Electronic Dictionary - Digital Edition: 2008 © Harper Collins Publishers 2008
71

denotă alte înţelesuri decât cele cunoscute? Dacă da, dă exemple şi
decodificarea lor.
U. Eco defineşte semnul iconic ca pe o unitate de semnificaţie, asociindu-i
un semnificat şi un semnificant. El a îmbogăţit această teorie a codurilor arătând
cum denotaţia şi conotaţia se articulează într-o comunicare persuasivă: codul
perceptiv, codul iconic şi codul iconografic. Tema pe care o propune întrebarea
se bazează pe semnul simbolic, ce nu are vreo relaţie de similaritate şi nici fizică
cu obiectul pe care îl desemnează. El este rezultatul unor convenţii culturale şi
sociale şi reprezintă viziunea unei societăţi referitor la unele lucruri. Astfel s-a
ajuns să se considere balanţa simbol al justiţiei. Însă ceea ce este simbol pentru
un grup poate să nu însemne nimic pentru altul.
Semnele simbolice sunt într-o dependenţă de o anumită cultură, tradiţie,
spre deosebire de semnele iconice şi indicinale. Motivaţia acestor semne este
diferită: semnele iconice au o motivaţie prin analogie, cele indicinale prin
contiguitate sau cauzalitate, iar semnele simbolice au o motivaţie
social-culturală. Astfel, tinerii creează noi sensuri pentru diferite cuvinte,
bazându-se tocmai pe caracterul criptic pe care un cuvânt îl poate dobândi.
Majoritatea semnificaţiilor pe care le relevă cuvintele sunt detaliate în cadrul
ultimului capitol al acestei lucrări.
Repondenţii de sex masculin, atât din mediul urban, cât şi din mediul
rural au răspuns destul de diferit, deşi din totalul de 36, 23, adică 63,8%, nu au
răspuns, evitând această întrebare. Printre răspunsurile date s-au evidenţiat
următoarele: dacă îţi dau zece cuţite mă tai pe mine?; Ai dat de bubă?, Pană;
Uneori mai folosesc din lb franceză, „Du mond“; Nu, noi nu furăm, balamuc şi
dăzmăţ = petrecere, la naiba = ca să vezi; ţârnică = porecla pt. bătrâni,
smardoială = nebunie; chindie = petrecere; pârnaie = puşcarie; porumbel
antifonat = ţigan; olimpiada de toamnă = corijenţă!.
Repondenţii de sex feminin au relevat aceeaşi reticenţă în a răspunde, din
totalul de 40 de repondenţi numai 13 au răspuns, adică mai puţin de 32%. Printre
răspunsurile date de acest palier al repondenţilor se observă răspunsuri precum:
72

„has me teava/ spanioo = manca-mi-ai ţeava; facem un show în seara asta?
(petrecere); florăreasă = fată; floredon = baiat; caşcaval are ureche muzicală!
(este nebun); cântă (fură); este instructor mioritic (cioban); bodygard la oi
(cioban); cadolesca/cadolescu (aia, ăla); sifon (pârâcios), cioate (mâini); bibilică
(cap)“.
Întrebarea ce urmează are ca temă un alt mediu ce creează anumite
elemente ale limbajului verbal adolescentin: Ai o replică favorită din cadrul
filmelor, muzicii etc.? Dacă da, care este aceasta?
Apariţia şi dezvoltarea televiziunii au transformat circulaţia informaţiei
într-un fenomen exploziv, cu nuanţe de violenţă a individului dar şi a societăţii.
În calitatea sa de mijloc de comunicare în masă, televiziunea îndeplineşte
anumite funcţii: cea informativă este asigurată în toate tipurile de emisiuni;
educativ-formativă, unde se ia în considerare valoarea cognitivă generală a
emisiunilor, cât şi transmiterea valorilor civice, a moştenirii sociale şi culturale
încorporate în mesaj, în mod voluntar sau nu; divertisment şi loisir, lucru ce
duce la nevoia tinerilor de a-şi satisface nevoia de divertisment, ceea ce face să
se transforme aproape orice tip de mesaj într-un spectacol, pentru a veni în
întâmpinarea dorinţelor publicului.
Referitor la cultura mediatică putem spune că este formată din imaginile,
sunetele şi spectacolele pe care tinerii le preiau de pe canalele mediatice sau
chiar de pe stradă, în măsura în care ele sunt oferite intenţionat. Acestea toate
oferă simbolurile, miturile şi, în general, resursele care ajută la constituirea unei
culturi comune majorităţii tinerilor. Se produce astfel o transgresare a graniţelor,
operată de mass-media. Plasând discuţia în acest plan, putem afirma faptul că
„televiziunea, televizionarea sau mass-media în general reconstruiesc realitatea,
configurează un nou mediu de existenţă şi de conştiinţă pentru omul zilelor
noastre, un nou mod de a fi. Ele sunt principalele mijloace ale promovării
nihilismului, ale culturii divertismentului şi influenţează în mod decisiv
73

orizontul religios al omului contemporan“ 58 . Astfel, această întrebare este
rezultatul unor acumulări de cunoştinţe de ordin social. Majoritatea tinerilor sunt
influenţaţi de media şi de filmele pe care le vizionează. Anumite fraze sau
cuvinte devin simboluri culturale, reprezentând diferite trăiri mai mult sau mai
puţin fizice. De asemenea, anumite situaţii ce se dezvoltă în cadrul unei grup pot
duce la crearea unui termen ce defineşte acea situaţie mai mult sau mai puţin
ieşită din comun.
La nivelul efectiv al răspunsurilor putem nota faptul că în total 11
repondenţi de sex masculin şi 19 de sex feminin au refuzat să răspundă.
Răspunsurile date sunt: “Now you gone; hai cu mine; the time of my live; nu
am chef azi; don’t love and cry fuck and smile … : P; îţi fac sacou din lemn; am
doar 18 ani; I’ll be back!!!/ all be back; Hastala windows zp baby; „toate femeile
sunt curve în afară de mama şi de sora mea, dar ţineţi cont că şi ele sunt femei
(napoleon)“; must use power; De vis; super; m-au ciuruit; la naiba!; love is the
answer; your love open myheart; to be or not to be; Te mato con el pistolon;
Lacrimă din soare plină de culoare; La naiba, în puii mei!, SHKI SHIKI BAM
BAAM!!; Travel all night! (celin dion)“.
După cum se poate observa, majoritatea răspunsurilor date de repondenţi
sunt diferite citate din anumite filme sau emisiuni. De asemenea, unele cuvinte
ce provin din limba engleză sunt scrise greşit, semn al unei proaste transformări
a acelui cuvânt sau expresii în limba română, unii din repondenţi făcând trecerea
şi la sistemul fonetic românesc, ce este impropriu anumitor sintagme, ca în
exemplul all be back. Filmele la care se fac referiri de ordin cultural sunt:
Terminator II: I’ll be back! ce sugerează o relaţie de comunicare neterminată
sau o forma refăcută după un celebru citat din acelaşi film Hastala windows zp
baby; versuri din melodia formaţiei Vama Veche Am doar 18 ani, ce sugerează
libertate; prezentatorul emisiunii Poveştiri de noapte, difuzată pe canalul Acasă,
Mircea Solcanu, a făcut faimoasă expresia La naiba, în puii mei! .
pag.11.
58 Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minţii umane , Bucureşti, Evanghelismos, 2005,
74

Următoarea întrebare are ca tramă un set de cuvinte ce sunt înzestrate cu o
anumită simbolistică şi anumite valori din partea tinerilor. Astfel, întrebarea are
rolul de a evidenţia relaţia adolescentului cu anumite spaţii, toate fiind
evidenţiate prin sintagmele ce caracterizează acele toposuri:
Cum ai caracteriza cu ajutorul unui cuvânt uzual următoarele spaţii:
Şcoală =
Discotecă =
Teatrul =
Parcul =
Casa =
Primul termen pe care se bazează această întrebare este cel de şcoală.
Pornind de la definiţia lui, aflăm că semele acestui cuvânt cuprind: „1. Instituţie
de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor
discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦
Localul, clădirea în care este instalată şi funcţionează instituţia de mai sus. ♦
Totalitatea elevilor şi a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituţie de
învăţământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoştinţe, de învăţături; mijloc, sistem de
instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învăţătură, experienţă dobândită pe
această cale. 3. Fig. Curent, mişcare ştiinţifică, literară, artistică etc. care
grupează în jurul ei numeroşi adepţi; baza teoretică a acestei mişcări. Expr. A
face şcoală = a avea un număr de adepţi. – Din bg., scr., rus. škola, pol.
skola.“ 59 Acest termen ascunde în spatele său o viziune personală a acestei
instituţii, ascunzând anumite valori interiorizate cu privire la instituţia de
învăţământ.
59 http://dexonline.ro.
75

Tabelul 14: Cum ai caracteriza termenul de şcoală
Şcoala
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Plictiseală 5 3 6 5 19
Puşcărie
(închisoare,
pârnaie)
Cultură /
Educativ
4 3 2 4 13
1 2 1 2 6
Stres 1 2 1 2 6
Relaxant 1 0 0 3 4
Total
repondenţi
După cum se poate observa, cei mai mulţi dintre adolescenţi asociază
plictiseala acestui termen. Desigur că un termen asociat este apatia, ce duce la o
limitare a credinţelor tinerilor cu privire la această instituţie, la dezvoltarea unor
valori confuze sau chiar apariţia unor dorinţe ascunse negative referitor la
instituţia de învăţământ. Un alt termen asociat este puşcărie, ce are drept
caracteristică închiderea anumitor dorinţe de exprimare a tinerilor sau înăbuşirea
unor reacţii ale lor. Un număr relativ mic, 6 repondenţi, au afirmat că are un rol
educativ, fapt ce pune sub semnul întrebării instituţia şi sistemul educativ sub
forma sa actuală, din moment ce elevii nu mai percep scopul adevărat al acestei
instituţii.
Pe lângă aceşti termeni, s-au mai înregistrat si alţii precum: „profesori;
misiune imposibilă; disciplină; varză nu am cuvinte; discotecă; necesară;
fiţe; spaţiul groazei; nervi; Jurassic Park; obligaţie; nebunie; spre binele meu!“.
Aceşti termeni vin să confirme viziunea constrângătoare a şcolii prin anumite
asocieri pornind de la cea a disciplinei până la cea a lipsei de control, nebunei.
Deşi unele sunt valori generale ce trebuie transmise generaţiei de adolescenţi ei
76

le văd ca o impunere, acest fapt datorându-se poate şi variabilelor psihice
specifice vârstei.
Următorul cuvânt este sinonimul distracţiei. Astfel, discotecă se poate
defini drept: „1) Colecţie de discuri muzicale aranjate într-o anumită ordine. 2)
Mobilă cu rafturi unde se păstrează aceste discuri. 3) Încăpere specială pentru
păstrarea şi audierea discurilor. 4) Petrecere cu dans (seara sau noaptea). 5)
Local unde are loc o asemenea petrecere. /

Pentru tinerii din ziua de astăzi teatrul este o formă de distracţie
secundară, uneori luată în râs, poate datorită unei mentalităţi destul de puerile,
ce asociază teatrul cu şcoala, în acest mod intrând sub influenţa respingerii
sistemului educativ în general.
Tabelul 15: Cum ai caracteriza termenul de teatru:
Teatrul
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Plictiseală 4 6 6 4 20
Relaxare 1 4 3 5 13
Cultură 1 2 3 4 10
Stârneşte râsul 1 1 0 2 4
Total
repondenţi
Asemenea termenul de şcoală, una din caracteristicile esenţiale ale teatrului
este plictiseala, ce sugerează o lipsă de interes. Cu toate acestea, este văzut şi ca o
formă de relaxare, de loisir sau o formă de culturalizare. Printre alţi termeni cu care
este comparat teatrul putem extrage următoarele valori: „aşa şi aşa; ☺?; interesant
dar nu merg; te caci pe tine de râs; floricele si bere; naşpa; străin; creativitate; circ;
Ce-i ăla?“. După cum se poate observa, el este caracterizat cu ajutorul limbajului
informal, argotic. Unii asociază cu acţiuni, alţii cu stări, fiecare tânăr distinge alte
valori în funcţie de gradul de interiorizare al acestui termen.
„Parc, parcuri, s.n. 1. Suprafaţă întinsă de teren, de utilitate publică, cu
plantaţii, alei şi diferite construcţii, amenajată pentru agrement. Parc naţional =
suprafaţă întinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care exploatările (silvică,
minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul
natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri şi amenajări,
situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut şi îngrijit
pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri şi depinzând de aceasta. ♦
78

Teren parcelat cu locuinţe şi cu numeroase spaţii verzi. 2. Loc de staţionare şi de
garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext.
vehiculele şi materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei
întreprinderi, ale unei instituţii etc. ♦ Totalitatea instalaţiilor mecanice aflate pe
un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr.
parc.“ 62 Acesta este un alt termen care a fost supus analizei, elevii dând drept
caracteristici următoarele cuvinte: Bătrâni care joacă şah; relaxare; copii; WC
public pt câini☺; joacă; tare; super; întâlnire; libertate; linişte.
Acest element este înzestrat cu diferite valori, majoritatea atestând
caracterul de linişte, calitate care îi este atribuită în mod general de toţi oamenii.
Apar şi unele elemente ce ţin de peisajul uman al parcului, un exemplu fiind
bătrânii ce joacă şah sau câinii ce sunt plimbaţi.
Următorul cuvânt supus analizei este termenul de casă, ce exprimă „1.
Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. Loc. adj. De casă = făcut în
casă 1 . Expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A-i fi cuiva casa
casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală, liniştită. A nu avea (nici)
casă, (nici) masă = a duce o viaţă neregulată, plină de griji, de frământări. ♦
(Reg.) Cameră, odaie. Casă de veci = mormânt. 2. Încăpere specială într-o
clădire, având o anumită destinaţie. Casa ascensorului = spaţiul în care se
deplasează cabina unui ascensor. Casa scării = spaţiul dintr-o clădire care
adăposteşte o scară. 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele,
semnele etc. tipografice de acelaşi caracter. 4. Gospodărie. 5. Totalitatea celor
care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6.
Căsnicie, menaj. Expr. A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu
cineva (în bună înţelegere), a se împăca bine. A duce casă bună cu ceva = a se
împăca bine cu ceva. – Lat. casa.“ 63
Termenul de casă sau cămin este înzestrat cu calităţi variate încă din
vechi timpuri, el aflându-se în centrul lumii ontologice, un simbol al universului.
62 http://dexonline.ro.
63 Ibidem.
79

Ea este o matrice vie, ce reprezintă spaţiul prin referire la „relaţia corpului cu
spaţiul, în corespondenţă cu raporturile omului cu lumea în general; integrarea
cu spaţiul orientat; raportul dintre materialitate, configuraţie spaţială şi tipuri ale
locuirii; raportul dintre materialitate, configuraţie şi semnificaţiile simbolice,
producătoare de locuri, teritorii calificate; organizare a spaţiului, limitarea sa;
spaţiul ca şi conţinător al vieţii sociale, dispozitiv activat aflat într-o conjuncţie
cu timpul şi ritmul, definind astfel conjuncţia spaţio-temporală“ 64 . Relaţia
spaţiului locuit cu tânărul care îl habitează este una complexă. Această relaţie
este una de orientare a omului asupra spaţiului şi de configurare a elementelor
externe lui. Omul este în această viziune agentul de corelare al unor factori de
diferite origini, care au ca ţintă asigurarea unui climat propice unei vieţuiri şi
convieţuiri.
Tabelul 16: Cum ai caracteriza termenul de casă:
Casa
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Odihnă (relaxare) 5 6 5 5 21
Plictiseală /
monotonie
0 2 2 4 8
Familie 0 2 2 3 7
Penitenciar 0 1 2 2 5
Total
repondenţi
După cum se poate observa în tabelul de mai sus, casa este înzestrată cu
calitatea principală de odihnă şi relaxare, dar şi cu cea de plictiseală sau
monotonie. Aceste valori pun în vedere o viziune scindată a tinerilor despre
valoarea căminului. Pe lângă aceşti termeni se mai disting şi alţii, precum: „OK;
balamuc; home sweet home!; mâncare; cuib; stres; necesară; viaţă; uzură;
paradis; show; casa dulce casă; ET. Go home; casa de nebuni; spitalul 9“. Aceşti
termeni prezintă diferite valori, unele ce ţin de cultura socială, precum referirea
64 Vlad Gaivoronshi, Matricele spaţiului tradiţional, Paideia, Bucureşti, 2002, pag.8.
80

la filmul ET, termenul fiind pus în valoare atât în limba de origine, engleză, cât
şi în limba română. De asemenea, tot cu valoare cultural-simbolică este şi
referirea la Spitalul nr 9, ce aduce după sine anumite atribuiri şi comportamente.
Întrebarea numărul cincisprezece aduce în planul discuţiei comunicarea
tinerilor şi canalele prin care se iniţiază sau se menţine o relaţie de comunicare:
Ce alte canale de comunicare mai foloseşti?
Canalul de comunicare are un rol important în transmiterea mesajului de
la emitent la receptor. Totalitatea canalelor formează mediul de comunicare, de
care depinde calitatea şi exactitatea receptării mesajului. Canalele de comunicare
afectează modalităţile de receptare, de acceptare, de evaluare şi de procesare.
Odată cu schimbarea canalelor se schimbă şi impactul mesajului asupra
receptorului. Tinerii trebuie să acorde multă atenţie în identificarea canalelor
care oferă rezultate optime pentru procesul de comunicare. Cum este şi firesc,
canalele mai eficiente au un impact mai mare. Pe lângă canalele obişnuite de
comunicare, putem menţiona şi canalele de comunicare online precum: display
advertising, bannere standard, bannere non-standard, casete, poziţionări etc. sau
search/contextuală.
Tabelul 17: Ce canale de comunicare foloseşti:
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Telefonul mobil 14 16 11 14 55
Internet (Yahoo
Messenger)
11 15 12 15 53
SMS-ul 2 4 2 3 11
Telefonul fix 3 2 2 2 9
Total
repondenţi
Tabelul de mai sus evidenţiază ierarhic modalităţile de comunicare pe
care le folosesc adolescenţii. Telefonul mobil şi Internetul sunt canalele de
81

comunicare favorite datorită rapidităţii răspunsului, a uşurinţei de utilizare, dar
şi a răspândirii din ce în ce mai mare a acestor forme de a transmite informaţiile.
Alte răspunsuri oferite de repondenţi sunt: „Skype; fax; zâmbet; Hi5; invitaţie;
telegramă; TV; reviste; gesturi; mimică; zâmbet ironic; privire sfidătoare;
ţipete“. Exemplele de mai sus pun în valoare toate tipurile de comunicare:
verbală, non-verbală şi paraverbală. Mijloacele de comunicare sunt extrem de
variate: dialogul sau comunicarea interpersonală, zgomotele, memoriile,
documentele, poşta clasică, poşta voice şi poşta electronică, telefonul, faxul,
telexul, telefaxul, calculatorul, internetul, mass-media. Progresul tehnic a permis
dezvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a mijloacelor, atât de indispensabile în
perioada actuală.
Următoarele două întrebări au ca temă un canal de comunicare utilizat
din ce în ce mai mult de adolescenţi, Yahoo! Messenger: Prezintă 3 avantaje
ale comunicării cu ajutorul Yahoo! Messenger / Prezintă 3 dezavantaje ale
comunicării cu ajutorul Yahoo! Messenger.
Demersul nostru debutează prin a preciza ce reprezintă acest canal de
comunicare. Astfel Yahoo! Messenger este definit ca fiind: „un client de chat în
timp real dezvoltat de compania Americană Yahoo! Yahoo! Messenger este unul
din cele mai populare softuri de chat şi interacţionare socială pe internet, el
putând fi descărcat gratuit, iar utilizatorii putând folosi un singur Yahoo! ID
pentru toate serviciile companiei“ 65 . El este utilizat datorită rapidităţii
comunicării, aceasta fiind una în timp real, dar ce impune asupra scrisului
anumite rectificări pentru a face mai rapid actul comunicării. De aceea, datorită
acestui mediu au apărut nenumărate acronime şi prescurtări.
Internetul este o lume virtuală, ce permite folosirea unui număr relativ
mare de mijloace de comunicare. Internetul, în general, şi camerele de chat,
în special, se prezintă ca un context comunicativ inedit, care ne pune în faţă
necesitatea reevaluării dihotomiei clasice discurs oral / discurs scris, criteriul
de diferenţiere fiind canalul de transmitere a informaţiei.
65 http://ro.wikipedia.org/wiki/Yahoo!_Messenger.
82

Discurs computerizat desemnează activitatea lingvistică individuală în
cadrul tuturor formelor de comunicare prin intermediul computerului, în
general, şi a Internetului, în special. Discursul computerizat se prezintă ca
ceva intermediar între discurs oral şi cel scris, posedând un şir de
caracteristici ce îl diferenţiază de discursul oral şi, îndeosebi, de cel scris.
Discursul computerizat (ca şi cel oral) se caracterizează prin linearitate
temporală, iar gradul de redundanţă al structurilor discursive este scăzut.
Codul folosit pentru comunicare în Internet este, de regulă, unul complex,
format din cel verbal (limba în care se duce discuţia), îmbinat cu cel iconic
(emoticons). Amestecul sau schimbarea codurilor se asociază cu modificarea
situaţiei de comunicare, dar nu şi în cazul discursului computerizat.
La avantajele acestui mediu de comunicare repondenţii au răspuns:
Tabelul 18: Care sunt avantajele comunicării cu ajutorul programului Yahoo!
Messenger:
Poţi comunica
oricând rapid cu
noi prieteni
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
7 12 10 12 41
Poţi comunica cu
mai multe
persoane
concomitent
4 5 6 7 22
Cost scăzut 9 3 6 3 21
Relaxant 0 1 1 7 9
Un mod de a nu
te plictisi
Nu ştiu / nu
răspund
2 2 2 3 9
1 2 2 3 8
Total
repondenţi
Aşa cum era de aşteptat, datorită rapidităţii de care este caracterizată viaţa
actuală, majoritatea tinerilor apreciază comunicarea rapidă intermediată
83

printr-un program destul de facil, ce permite comunicarea scrisă sau cea audio şi
video. De asemenea, o altă facilitate este posibilitatea comunicării cu mai multe
persoane sau chiar a unei conferinţe online între mai mulţi utilizatori.
Alte avantaje remarcate de repondenţi sunt: comunicare prin scris,
audio-video şi transfer de date; eficient, informaţii pentru şcoală; poţi înjura fără
nici un risc; manevrarea tastaturii foarte bine; afli bârfele zilnice.
Pe lângă aceste avantaje pe care le oferă acest canal de comunicare, sunt
şi anumite dezavantaje, de care tinerii sunt conştienţi, dar de cele mai multe ori
rapiditatea comunicării primează.
Tabelul 19: Care sunt dezavantajele comunicării cu ajutorul programului
Yahoo! Messenger:
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Pierdere de timp
în casă
2 11 10 10 33
Dependenţă / 2 6 8 8 24
Nu ştiu / nu
răspund
Comunicare cu
persoane
necunoscute
5 4 3 3 15
2 2 2 3 9
Total
repondenţi
Majoritatea adolescenţilor au remarcat faptul că excesul unei astfel de
comunicări poate crea dependenţă şi reprezintă o pierdere a timpului. Alte valori
negative cu care este înzestrat acest canal de comunicare sunt: „distruge creierul;
hackeri; alterează limba română; e o porcărie pt sedentari şi pt oamenii singuri şi
deloc sociabili; strică vederea, mă dor degetele; nu mai ştiu să leg prietenii; mă
ţine până târziu; nu sunt dezavantaje; deconectare; persoanele cu care vorbeşti
pot să te mintă“.
84

Următoarea întrebare vine ca un răspuns pentru întrebarea numărul 15:
Ce alte canale de comunicare mai foloseşti?, evidenţiind canalele de
comunicare ce au devenit perimate în această era a tehnologiilor
comunicaţionale: Ce metode de comunicare nu ai folosit? De ce nu?.
Următorul tabel va arăta care sunt cele mai rar utilizate medii de
comunicare de tineri, după care vom arăta şi motivele pentru care aceste medii
sunt repudiate de adolescenţi.
Tabelul 20: Ce metode de comunicare nu ai folosit:
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Scrisoarea 6 9 8 12 35
Telegrama 2 5 7 7 21
Nu ştiu / nu
răspund
4 2 2 3 11
Faxul 0 2 2 2 6
Total
repondenţi
Motivele pentru care aceste canale comunicaţionale sunt neutilizate de
tineri sunt: „scrisoarea deoarece este prea complicat; scrisoarea pt că trebuie să
aştepţi mult; scrisoarea deoarece îmi este silă să o duc la oficiu poştal, nu
folosesc scrisoarea că nu îmi stă în fire şi pt ca nu’am avut ocazia“. Pe lângă
aceste motive mai putem menţiona: „emailul deoarece este plictisitor;
comunicarea prin semne pt. că am tel.; Bună nebuno!; Morse că n’am unde;
curier; 3G că nare telefonul; vederi; telefoane fitzoase; am evoluat si nu mai
scriu nimik“.
Următoarele două întrebări reprezintă un alt punct important în cadrul
comunicării, formula de încheiere a unei conversaţii. Se au în vedere doi
referenţi ai terminării actului comunicaţional: prietenii şi profesorii. Aceste două
85

elemente reprezintă două valori din punct de vedere al statutului, ce implică
anumite trăsături şi un anumit limbaj.
19. Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu prietenii tăi:
a. Băieţi =
b. Fete =
20. Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu profesorii
tăi:
a. Bărbaţi =
b. Femei =
La prima întrebare s-au remarcat următoarele răspunsuri.
Tabelul 21: Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu prietenii
băieţi:
a. băieţi
Pa (hai pa/ pa–
pa)!
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
6 3 15 14 38
Bye (bye.bye)! 2 3 1 5 11
Salut 3 6 1 1 11
Cio! 2 0 5 3 10
La revedere! 2 0 3 2 7
Total repondenţi
86

Tabelul 22: Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu prietenii
fete:
b. fete
Pa (hai pa/ pa–
pa)!
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
11 9 17 14 51
Ciao! 2 2 7 4 15
Bye (bye.bye)! 1 3 1 5 10
Te pup!/kiss you 1 2 1 2 6
La revedere! 2 0 4 0 6
Total repondenţi
După cum se observă, formula de încheiere utilizată atât de băieţi, cât şi
de fete este pa, o formulă ce pare lipsită de înţeles, utilizată aproape automat ca
un simplu indice al încheierii unui act comunicaţional.
Următoarele două tabele prezintă formulele de încheiere a unui act
comunicaţional cu profesorii, act ce ţine cont de rolul şi vârstă receptorului
enunţului de încheiere a actului comunicaţional.
Tabelul 23: Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu profesorii de
sex masculin:
a. Bărbaţi
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
La revedere! 7 5 10 14 36
Bună ziua! (O zi
bună!)
4 10 11 9 24
Total repondenţi
87

Tabelul 24: Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu profesorii de
sex feminin:
b. Femei
Masculin Feminin
Urban Rural Urban Rural
Bună ziua! 6 7 15 11 39
La revedere 4 6 8 10 28
Sărut mâna!
(Săr’mâna)
6 6 1 7 20
Total repondenţi
Aceste formule sunt tipice, fiecare evidenţiază respectul faţă de
interlocutor, formulele preferate fiind Bună ziua! şi La revedere!.
Ultima întrebare are ca scop evidenţierea relaţiei pe care adolescenţii o
au cu interiorizarea propriului act de comunicare: Defineşte prin câteva cuvinte
comunicarea adolescenţilor din ziua de astăzi.
Vom lăsa cuvintele tinerilor să prezinte chiar trama acestui chestionar, ei
fiind cei mai în măsură se prezinte limbajul utilizat de ei şi să dea importanţa pe
care cred că o merită: „Eu cred că limbajul folosit ar trebui omologat in
DOOM...; la modă; Nu mai este comunistă, aşa cum sau învăţat ăştia de pe
timpul lui Ceauşescu. DEMOCRAŢIE FRAŢILOR, nu se mai ia curentul la 10,
e şi Tom şi Jerry , nu Veronica :)); las-o mă că merge aşa, părerea mea;
Comunicarea eficientă, complexă şi de neînţeles pentru unii; Lipsă de respect
faţă de persoanele mai în vârstă; Stau prea mult pe mess ceea ce îi tâmpeşte şi le
micşorează cultura generală şi câmpul de subiecte serioase pe care le poate
folosi într-o discuţie reală cu oameni normali; NU prea există comunicare; este
mai liberă, nu mai ascundem secretele; limbaj format de ym, cu foarte multe
abrevieri; este o comunicare rapidă datorită tehnologiei; reflectă personalitatea
fiecăruia; Obscenă; ok.; la modă şi directă; Adolescenţii sunt nonconformişti şi
folosesc un limbaj diferit de cel al persoanelor în vârstă; Mi se pare că toţi
vorbesc liber despre toate, nimeni nu mai are reţineri; importantă, câştigi
88

încrederea care este cel mai important lucru în o relaţie de prietenie;
Comunicarea este prin messenger sau telefon; ... comunicarea liberă nu mai
există fiindcă tot timpul sunt ocupaţi cu calculatorul; libertatea de comunicare,
nu le mai e ruşine să se exprime; vorbesc mai vulgar; mai normal.“
89

Capitolul al IV-lea: Concluzii
Acest palier al cărţii se bazează pe metoda chestionarului pentru a releva
actul comunicării la adolescenţii din ziua de astăzi. Chestionarul îşi justifică
actualitatea prin faptul că se bazează pe unele aspecte teoretice şi practice
tradiţionale, dar şi mai puţin tradiţionale, ce ţin de comunicarea adolescenţilor în
general şi de particularităţile comunicării mediate de calculator specifice acestei
ere.
Scopul acestui chestionar rezidă în aprofundarea şi dezvoltarea
fundamentelor lingvistice şi a inventarului terminologiei teoretice şi practice a
conversaţiei adolescentine. Acest scop este subsumat în obiectivele propuse spre
dezbatere, experienţe ce au fost dezbătute pe larg prin intermediul întrebărilor
din chestionarul propus.
Întrebările au avut rolul de a scoate la suprafaţă limbajul informal utilizat
de elevi, urmărindu-se diferite paliere ale unui posibil act comunicaţional între
tineri şi tineri sau între adolescenţi şi persoane mai în vârstă. Astfel apar
întrebări ce evidenţiază momentul deschiderii unui act comunicaţional, dar şi
momentul terminării acestui act conversaţional impunându-se o diferenţiere în
funcţie de rolul social al receptorului. Apar de asemenea şi elemente ce au dorit
să prezinte relaţiile tensionate ce se pot stabili printr-un act de comunicare şi
modalităţile verbale cu care tinerii vin să întâmpine un astfel de moment. Alte
întrebări au dorit să verifice modalităţile prin care tinerii fac faţă relaţiilor
interpersonale cu prietenii sau cu părinţii, fiecare model de comunicare fiind
imprimat cu anumite trăsături ce ţin de caracteristicile psihologice ale vârstei.
Nu în ultimul rând s-a dorit o inventariere a unor cuvinte şi simboluri utilizate de
tineri în diferitele canale de comunicare.
În finalul acestui capitol vom relua un citat al repondenţilor ce
caracterizează limbajul adolescentin, sugerând şi concluzia chestionarului:
Comunicarea eficientă, complexă şi de neînţeles pentru unii. Acest capitol
90

conţine esenţa limbajului adolescenţilor, un limbaj informal criptic, dar eficient
datorită rapidităţii de propagare.
91

Capitolul II - Cele mai frecvente elemente de argou şi
de abrevieri utilizate de adolescenţi
Acest capitol nu se doreşte un dicţionar ce listează elemente de argou şi
prescurtările utilizate de adolescenţi, ci o simplă trecere în revistă a elementelor
uzuale, de aceea această listă se poate îmbunătăţi prin adăugarea unor elemente
noi.
Această colecţie de cuvinte argotice şi abrevieri reprezintă o listare a unor
elemente scrise sau verbalizate de tineri. Majoritatea elementelor ce apar în lista
alfabetică de mai jos sunt lexeme date de elevi în chestionarul ce a stat la baza
cercetării noastre sau din diferite surse scrise de pe Internet. Cuvintele sunt
redate printr-o simplă definiţie ce nu are pretenţia unei corectitudini ştiinţifice,
sau prin sinonime ce au rolul de a reda aria semantică la care se face referire. De
remarcat este faptul că majoritatea definiţiilor sunt formulate în limbajul celor ce
au dat aceste cuvinte şi astfel, pentru a se păstra corectitudinea sensului, am
optat pentru definirea şi printr-un limbaj argotic.
A.
abureală = subst. com. prostie;
aburit = păcăleală rapidă, pe faţă, de obicei utilizând argumente concise,
evident false;
academie = penitenciar;
adik = adică;
a-i beşi mintea = a compune, crea, emite (de obicei prostii, sau idei
neconforme, ciudăţenii);
a (nu ) pica la eugenie = a fi circumspect, greu de păcălit;
a (o) îmbulina = a da de dracu, a da de necaz;
A/S/L = acronim pentru Age, sex, location, please. Foarte popular în
canalele de chat, pentru stabilirea contactului. (asl);
92

AFK = acronim pentru Away From Keyboard, nu sunt la tastatură
agarici = 1. subst. com.; (fraier); termen peiorativ; 2. persoana care
vorbeşte fără să ştie care este subiectul discuţiei;
anime = prescurtare de la englezescul animation, denumire dată desenelor
animate create în Japonia (deşi pentru japonezi, termenul anime se referă la
orice desen animat, fie el din Japonia sau nu);
antenă = atenţie;
app = apropo;
arăsăl = ajunge! destul! din ţigănescul arăsau/arăsav; a ajunge; arăsăl,
persoana III, singular prezent. Pronunţat în anumite dialecte şi aresel;
Possible;
arfe = figuri;
ASAP = Cât mai repede, imediat ce e posibil, acronim pentru As Soon As
asprirină = alcool cât mai ieftin;
aspririna săracului = sex, ca metodă homeopatică de-a trata răceala, prin
efectele sale vaso-dilatatoare (ca şi aspirina);
aspirator = maşină meseriaşă (de obicei sportivă şi cu elemente de confort
sau design care atrag fetele);
aurolac = persoană fără locuinţă care se droghează inhalând halucinogene
pe bază de substanţe volatile (acetonă, diluant pentru vopsea, prenadez);
avatar = un avatar este o reprezentare a unui user într-un joc pe calculator
sau într-o comunitate web. Reprezentarea poate lua forme de la o imagine, un
videoclip, un model 3D, samd.;
a avea nici o treabă = locuţ. vb. a nu şti;
ATM = acronim pentru Automated Teller Machine; disponibilizator (casier)
de bancnote automat (fără personal), bancomat;
faci ;
ATST = acronim pentru At The Same Time; altă dată la acelaşi moment;
AYSOS = acronim pentru Are You Stupid Or Something; eşti prost sau te
93

B.
B4 = acronim pentru Before; înainte;
B4N = acronim pentru Bye For Now; pa pentru moment;
babalâc = bătrân, moş, hodorog, ramolit, bătrân, moş neputincios;
batoză = despre o persoana supraponderală;
bătrân = părinte;
bbl = acronim pentru be back later; mă întorc mai târziu;
bazat = profesionist; de calitate; despre un lucru făcut ca lumea; despre o
persoană bine pregătită;
belea = despre un lucru care este frumos, atrăgător, mişto;
bengos = vesel, glumeţ, dar folosit şi ca superlativ. Se presupune că provine
de la benga, drac în limba rromales;
beton = ceva de calitate, superlativ în general, poate fi folosit ţi cu forma
maximă: beton de beton;
bft = termen folosit pentru a expedia pe cineva, abreviere de la: hai bafta! ,
folosit de obicei în limbajul de chat;
bibliotecă = a merge la bibliotecă, a bea într-o magherniţa, dugheana;
blogger = cineva care blog-uieşte, care menţine un blog; termen importat
din limba engleză
boarfă = subst. com., femeie de moravuri uşoare;
boabă = punct la fotbal; gol;
boss = şef;
brand = marcă înregistrată. Numele unui produs, serviciu sau al unei entităţi
comerciale (chiar şi non-profit) menit să însumeze şi potenţeze personalitatea
serviciului / entităţii respective. Mai important decât numele şi grafica specifică
brandului sunt setul de valori şi percepţii asociate/asumate de acesta;
minute;
brb = acronim pentru Be right back; lipsesc puţin; mă întorc în câteva
termen utilizat în chat-ul pe internet;
breb = organ sexul masculin;
94

t = acronim pentru Be Right There; să nu pleci;
BS = acronim pentru Big Smile; un zâmbet larg;
bsod = ecran albastru de la sistemul de operare Windows care indică o stare
a sistemului în care acesta nu mai poate fi folosit decât dacă
sistemul/calculatorul este repornit;
btw = By the way, apropo; prescurtare folosită pe chat şi în forumuri;
bubă = organ genital feminin;
bucă = pl. buci; fese;
bulangiu = homosexual; peiorativ/depreciativ, fătălău, pârţar;
bv = prescurtare de la cuvântul bravo, se utilizează cu precădere pe chat.
C.
căţăleală = a se împerechea (asemenea câinilor); a se certa cu cineva; a se
întinde/răspândi;
cataroi = piatră, pietroi;
catraliard = este o forma de superlativ şi reprezintă cea mai mare suma din
univers, conţine un miliard de catralioane;
cauciuc = prezervativ; fluturaş;
ceai = nasol, praf, naspa;
cf = ce faci?;
charter = cartier, este utilizat de cele mai multe ori cu sens peiorativ;
chav = cuvânt ce provine din limba engleză unde denumeşte pe cei care
poartă imitaţii, aur fals ş.a.m.d;
hercheli = a te îmbăta ;
chetă = însuşirea de beneficii materiale (bani, ţigări) pe bază de simpatie
sau prin statutul superior în cadrul unui grup fără utilizarea evidentă a unor
mijloace agresive;
ciumete = sens peiorativ al cuvântului ciumeg, tare, cool, baştan;
ciumpalac = apelativ jignitor, fraier, gherţoi;
ciumpaliu = termen alocat celor care sunt consideraţi întârziaţi mintal;
95

gust ;
ciupetă = iubită sau termen de alint;
clanţă = act sexual oral;
clapaug/ă = persoană cu urechile mari;
cmf = acronim pentru ce mai faci?;
coajă = 1. portofel; 2. de calitate îndoielnică ;
coca (cox) = 1. cocaină; 2. prescurtare a cuvântului cocalar;
cocălar = ţăran, total necool, ţigan, manelist, îmbrăcat foarte urât, de prost
coteţ = praf, varză, a nu fi bun de nimic. Despre anumite lucruri se spune
aşa pentru a defini proasta calitate.;
cp = cu plăcere, se foloseşte pe chat;
crai = homosexual activ;
CRAP = acronim pentru cheap redundant assorted products; produse
ieftine, dar inutile;
criminal = adjectiv ce semnifică ceva extraordinar, super, ce implică
distracţie;
curcan = poliţist, om al legii, gabor, caraliu, cap de cretă;
C’ya = vine de la See you, ne mai vedem; prescurtare folosită pe chat,
forumuri, mIRC;
CWYL = acronim pentru chat with you later; vorbim mai târziu;
D.
a da clanţă = locuţ. vb. a întreţine relaţii sexuale orale;
a da papucii = locuţ vb. a părăsi;
damf = miros neplăcut;
dap = cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o
întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie. Spre deosebire de da, dap sugerează
şi o stare de siguranţă de sine/relaxare, dar şi de uşor absenteism faţă de
întrebarea celuilalt;
96

deadline = o dată în timp la care un anumit lucru trebuie terminat. Referitor
la proiecte, data la care trebuie terminate proiectele;
demenţial = superlativ absolut; foarte mişto;
dic = a observa, a privi, a se uita, a admira;
dili = a lovi;
dilimache = nebun, folosit în glumă sau ca poreclă Provine de la diliu,
nebun, sărit de pe fix;
diliu = nebun, plecat cu sorcova;
dita = interj. nu te cred, mare brânză;
dj = acronim pentru englezescul disc jockey (sau deejay), o persoană care
mixează muzică în localuri;
dnd = acronim de la do not disturb; nu deranja;
dnfd = acronim pentru do not fucking disturb, atenţionare violentă, folosită
foarte mult în statusurile de chat, de a nu fi deranjat;
dpmdv = acronim pentru din punctul meu de vedere;
drojdier = persoana fizică prinsă în flagrant care bea alcool, alcoolic;
dude = provine din limba engleză şi înseamnă tip, individ, gagiu;
E.
e pe vine = imediat, care urmează să se întâmple,
ecler = organ genital masculin de dimensiuni variabile;
eco = 1. interjecţie însemnând ai priceput, în cele din urmă, exact!; 2. Iată!
sinonimul francezului Voila!, cuvânt ce semnifică o iluminare, o revelaţie, o
apariţie, o clarificare;
emo = se îmbracă exclusiv în negru, refuză orice urmă de drăgălăşenie, sunt
teribilişti şi le place să-şi picteze unghiile în negru;
expirat = vechi, răsuflat, învechit, fără valoare, de proastă calitate;
F.
F2F = acronim pentru face to face faţă; în faţă (în lumea reală);
97

fast food = un loc unde se poate mânca repede; în general termenul este
asociat cu ideea de mâncare nesănătoasă;
făcătură = fals, copie, fake, neoriginal. Termen întâlnit la îmbrăcăminte, dar
şi la alte obiecte;
făţău = faţă, figură, chip;
fază = întâmplare;
FE = acronim pentru fatal error; eroare fatală;
feelingos = afectuos, tactil, excesiv de prietenos. De la feeling, sentiment;
felie = pumn, lovitură;
[a] fenta = a trişa;
figuri = a face pe şmecherul;
film = 1. a i se rupe filmul, a rămâne fără memorie pe o perioadă de timp
scurtă; 2. Tipar sau schemă cognitivă care defineşte un anumit grup social, o
categorie (sub)culturală, o generaţie;
firmă = de firmă - original, de bun gust, a-şi da cu firma-n cap - a se face de
râsul lumii;
flit = a da cu flit; a da papucii, a termina o relaţie;
folcloriste = prostituate, dame de companie; bagaboante, pipiţe;
forestiere = sinonim argotic pentru beţe de chibrit;
fosilă = persoană de vârstă înaintată, având de obicei semne evidente ale
îmbătrânirii;
fraier cu sonerie = un om care e un fraier şi se şi afirmă ca fiind fraier;
frate = apelativ pentru persoană de încredere, folosit şi cu necunoscuţi
pentru a sugera apropierea;
french kiss = subst. sărut; vb. a mozoli, a săruta, a pupa;
friki friki = a face sex;
FTL = fetele;
fubu = acronim pentru for us by us; de către noi pentru noi;
fucker = provine din limba engleză, tâmpit;
fufă = fată/femeie cu multe fiţe;
98

G.
gabor = poliţist, om al legii, caraliu, curcan, gardă, garcea;
gagică = 1. tipă, fată; 2. prietenă, iubită;
GL = acronim pentru good luck; baftă!;
găinar = un tip care trage clapa, care fură, înşeală lumea pentru te miri ce;
gargară = discuţie inutilă;
garoi = definiţie rasistă dată persoanelor de etnie rromă, în special celor cu
un comportament mai josnic; porumbel antifonat, ursar, cioroi;
ghiozdan = a băga la ghiozdan (stomac), a mânca, a te îndopa cu mâncare,
gigea = cool, mişto, ca lumea, ok;
gologani = bani, parale, foaie, caşcaval, scolo, material, hârtie, pesos, cash;
goth = o subcultură a rockerilor contemporani. Goths/goţi sunt fani rock -
tineri care se îmbracă în negru, cu tatuaje/piercing-uri şi afişează în general o
atitudine pesimistă şi nepăsătoare;
merge;
GTFO = acronim pentru get the fuck out utilizat pe chat sau internet;
gică contra = un individ care ştie mereu ce nu se poate şi de ce ceva nu
gr8 = acronim pentru great; grozav;
gtg = acronim pentru got to go; trebuie să plec;
gtgb = acronim pentru got to go, bye; trebuie să plec, pa;
gtsy = acronim pentru glad to see ya, bucuros că te-am revăzut;
guşter = fraier; papagal;
H.
hack = o cale scurtă, dar nu neapărat corectă pentru atingerea unui scop.
a hack-ui = a sparge un computer, o reţea de calculatoare în scopul obţinerii
de informaţii din interiorul reţelei/calculatorului;
HAK = acronim pentru hugs and kisses; îmbrăţişări şi săruturi;
99

harfă = (folosit în special la plural sau în combinaţie cu verbul "a băga")
vorbă dulce, mieroasă; minciună frumoasă utilizată în scopul îmblânzirii sau
convingerii cuiva;
hăndrălău = o specie aparte de băiat, o fiinţă bine dotată;
HB = 1. acronim pentru hurry back; să te întorci repede; 2. În funcţie de
context, fie hot babe, fie hoaşcă bătrână;
HD = acronim pentru hold; aşteaptă puţin;
hip-hop = cultură urbană formată din patru elemente: dj-ing, mc-ing, grafitti
art, breakdance;
cafeaua;
HIOOC = acronim pentru help! i’m out of coffee; Ajutor! Mi s-a terminat
HHOK = acronim pentru ha ha, only kidding; Ha, ha, doar am glumit;
hoaşcă = femeie bătrână, babă;
hodoronc-tronc = pe nepusă-masă, pe neaşteptate;
hoit = persoană fără valoare, fără importanţă etc.;
homles = (pl. homeleşi), om al străzii, fără adăpost. Peiorativ pentru un om
fără viitor;
aceasta;
HTH = acronim pentru hope this (or that) helps; Sper să fie de folos
I.
idiot = în panoplia insultelor, deşi aparent sună oarecum soft (varianta
idioţel), ar trebui să fie jignirea cea mai gravă în cadrul altercaţiilor şi disputelor;
euroi;
IDGI = acronim pentru i don’t get it; nu pricep;
IDK = acronim pentru i don’t know; nu ştiu;
IDKY = acronim pentru i don’t know you; nu te cunosc;
IDST = acronim pentru i didn’t say that; nu am spus aşa ceva;
IDTS = acronim pentru i don’t think so; nu cred;
iepuroi = definiţie mai codificată pentru moneda euro; o derivaţie de la
100

imao = acronim pentru in my arrogant opinion, opus standardului IMO (In
my opinion);
IMO = acronim pentru in my opinion; după părerea mea;
înaintaşi = ochelari, biciclete;
INMP = acronim pentru it’s not my problem, nu mă priveşte;
INPO = acronim pentru in no particular order, nu există o ordine anumită;
a se înţoli = a se îmbrăca;
inox = denumire generică pentru vodca populară consumată de obicei de
către persoane din clasa de jos în localuri de categorie inferioară;
IOH = acronim pentru i’m outta here; o şterg de-aici;
IOW = acronim pentru in other words; cu alte cuvinte;
ioi = ce tare, vai, bestial;
IRL = acronim pentru in real life; în lumea reală;
ISS = acronim pentru i said so; aşa am spus;
J.
J/C = acronim pentru just checking; doar verific;
J/K = acronim pentru just kidding!; glumesc!;
J/W = acronim pentru just wondering; mă întreb;
Jaf = despre ceva care nu are nici o valoare; care nu poate fi folosit cum
trebuie; care este vechi sau care este urât;
janghinos = murdar, neîngrijit; jerpelit, folosit cu sens peiorativ;
japiţă = persoană demnă de tot dispreţul; javră;
jecmăneală = a supraîncărca o factură când clientul nu are de ales;
jet = ieşi, pleacă, du-te, folosit cu sens peiorativ;
jmeker = formă argotică a substantivului comun şmecher
joint = 1. ţigară cu marijuana, confecţionată în general din foiţe speciale,
mai mari decât cele pentru ţigarete. Joint-ul are în general un capăt mai subţire,
de unde se trage fumul, şi unul mai gros, de unde se aprinde, este foarte uşor de
101

identificat datorită formei sale total diferite de a altor ţigări. I se mai spune: cui,
trompetă, gigi etc.; 2. încăpere, local, bar, bodegă etc.;
junkist = a se citi gianchist de la junk, gunoi ;
K.
curentă;
prostule;
k = da, ok; prescurtare în limbaj de chat pentru ok; este folosită şi în limba
kakat = hash, bucată de marijuana sub formă solidificată;
kar = organ genital masculin în limba rromani. Există şi varianta kardan;
kashto = este sinonim cu mişto; belea, beton, superlativ folosit la caterincă;
KISS = acronim pentru keep it simple stupid; nu complica lucrurile,
KIT = acronim pentru keep in touch; păstrăm legătura;
kkt = rahat, prescurtare de chat;
L.
l8r = 1. later în limbaj de chat; englezescul later înseamnă pe mai târziu;
la plesneală = la mişto; la încercare;
la sânge = riguros, fără menajamente,
la umbră = la închisoare, deţinuţii stau în cea mai mare parte a timpului în
celule, unde soarele nu prea răzbate;
labagiu = termen folosit pentru persoanele care se masturbează frecvent;
lache = 1.persoană slabă din fire; 2.apelativ folosit într-un anturaj cu scop
inofensiv; 3.(a lachi) = a viola;
lache flauşat = în general persoană care nu merită respectul grupului
lălâu = fraier, tembel, molâu;
lamer = inadaptaţi social din cauza relaţiei lor nesănătoase cu PC-ul;
lapte gros = joc în care două echipe (una formează un şir aplecat, cap/fund
ca la grămada de rugby, cu baza la perete şi alta sare peste prima) se înfruntă
102

prin salturi consecutive în cârca celeilalte echipe, până cade cineva de la cei care
sar sau se năruie structura de rezistenţă creată. În momentul săriturii se strigă
lapte gros şi este de dorit a avea în echipă colegi de gabarit cât mai crescut
lemn tănase = om beat, prost;
lăsa mască = a uimi, a mira;
level = referitor la jocurile pe calculator: nivel; o măsură pentru cât de
departe poate ajunge cineva în timpul unui joc;
putere;
limbric (a fi) = persoană fără însemnătate, om de nimic, fără rost pe lume;
liniuţă = doză de cocaină, cursă de 400 de metri între maşini de mare
lipici = persoană care trăieşte întotdeauna pe spinarea altora;
lma = acronim pentru La mulţi ani!;
lmao = a se prăpădi de râs; foarte amuzant - în limbajul de chat; din
englezescul Laughing My Ass Out;
LOL = acronim pentru Laughing Out Loud sau Lots of Luck (or Love); râde
în hohote, sau mult noroc, provine din jargonul mIRC/Messenger şi a căpătat
statutul de interjecţie ha!;
lolo = roşu, (rromani), la 4 ace, elegant;
looser = scriere greşită, des întâlnită a cuvântului loser; persoană care nu a
reuşit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare;
ani;
LTNS = acronim pentru Long Time No See; nu ne-am văzut de un car de
lsd = este numele generic pentru acidul lisergic dietilamida-25. Descoperit
in 1938 de către Albert Hofmann, LSD este una dintre cele mai puternice
substanţe halucinogene cunoscute. Este o pulbere albă şi fără miros, luată de
obicei oral, cu efecte variabile care îşi fac apariţia în decurs de o oră şi durează
în general între 8 şi 12 ore. Alterează percepţia, dispoziţia şi procesele
psihologice şi poate împiedica coordonarea şi abilităţile motorii;
lulu = deţinut retardat mintal;
103

M.
macho = masculin, meseriaş, latin-lover, fără sentimente, tare, şmecher;
mahăr = persoană sus-pusă, cu funcţie, bani sau influenţă;
mahoarkă = marijuana, iarbă, drog;
mai multă distracţie decât un butoi cu maimuţe = expresia se rosteşte în
vorbire pentru a face referire la o stare ori situaţie de maximă euforie;
mall = 1. centru comercial; complex de magazine; construcţie de mari
dimensiuni care adăposteşte mai multe magazine; 2. loc de promenadă;
mânăreală = ilegalitate, schemă;
manelar = persoana nedotată intelectual, de obicei cu studii puţine, care
ascultă cu pasiune manele;
ebrietate;
maram = mirare, luare în derâdere;
mardeală = bătaie;
marş mă = exclamaţie pentru a-ţi arăta uimirea faţă de ceva;
matematică = bişniţă;
a (se) matoli = a consuma băuturi alcoolice până la ajungerea în starea de
mbs = acronim pentru mămaligă cu brânză şi smântână prezent în
meniurile restaurantelor de plajele de la 2 Mai şi Vamă;
meseriaş = fem. meseriaşă; bun, tare, mişto;
mess = prescurtare de la Yahoo Messenger. Program folosit pentru
comunicare pe Internet, în timp real, între 2 sau mai multe persoane, bazat pe
text scris;
metal = mişto, superb, beton;
a (o) mierli = a muri;
mIRC = celebru program de IRC mIRC-ul a devenit o modalitate de
comunicare la fel de răspândită ca Web-ul sau mail-ul. Este bazat pe ideea de
canal pe care un număr de oameni discută.
104

mirobolantă = băutură care se obţine din alcool dublu rafinat (95-98%)
lungit cu apă în care se dizolvă câteva pliculeţe de suc instant (de tutti-frutti, de
portocale, de fructe de pădure etc.);
boţit;
moca = gratis, fără bani;
mojo = energie vitală, chef de viaţă, magnetism personal;
mort = marfă de furat;
ms = prescurtare de la cuvântul mersi, se utilizează pe chat;
mucles = taci!;
mucos = copil, puşti;
muian = faţă dizgraţioasă, meclă, mufarină, făţău, badoc turtit, cearceaf
N.
n’am = lasă-mă în pace;
N-a ştii nime! = Expresie intraductibilă folosită în situaţii unde: se cere
discreţie pentru evitarea penibilului; nu se cunosc exact rezultatele unei acţiuni;
se doreşte muşamalizarea unei situaţii;
nanac = prost, molâu;
nasol = fem. nasoală, urât, naşpa;
naşpa = de proastă calitate, neplăcut; despre o situaţie dificilă;
nb = noapte bună, prescurtare folosită pe chat;
NBD = acronim pentru No Big Deal, Mare lucru!;
net = prescurtare de la Internet;
nick = poreclă, nume, în limbaj de chat sau în cadrul unui joc multiplayer;
NMP = acronim pentru Not My Problem; nu e problema mea;
NOYB = acronim pentru None Of Your Business; nu te priveşte;
noob = începător, pe din-afară, diletant, incompetent. Vine de la newbie. Se
scrie şi n00b;
npc = acronim în limbaj de chat sau de Messenger, care înseamnă: n-ai
pentru ce, sau n-aveţi pentru ce;
105

NV = pe nevăzute;
O.
oftică = supărare;
omg = din eng. O MY GOD!, Dumnezeule!. Cuvinte similare: OMFG, O my
fuking God, ZOMG, OMGBBQ, O my god barbeque!, expresie provenită din
jocul Carmageddon;
optar = Kent 8;
OIC = acronim în limbaj de chat ce înseamnă Oh, I see; a, înţeleg;
OMDB = acronim în limbaj de chat ce înseamnă Over My Dead Body; nici
în ruptul capului;
OMG = acronim în limbaj de chat ce înseamnă Oh My Gosh; Doamne!;
OMIK = acronim în limbaj de chat ce înseamnă Open Mouth, Insert
Keyboard; deschide gura şi pune în ea tastatura;
Iarăşi!;
ONNA = acronim în limbaj de chat ce înseamnă Oh No, Not Again; O nu!
P.
paganel = prost, tâmpit, idiot, pămpălău, tăntălău, papa-lapte;
paliu = nebun, dement;
papiţ = gest batjocoritor făcut prin atingerea buzelor cu degetul (similar cu
stimularea suptului la hrănirea bebeluşilor);
domeniu;
facultate;
paralel = a fi paralel: a nu cunoaşte, a nu şti nimic despre un anumit
parfum = interjecţie admirativă; mişto, ca lumea, cool, marfă;
pârnaie = puşcărie, a se duce la volie, facultate, închisoare, popreală,
păşunist = persoană care nu consumă carne şi are o dietă bazată exclusiv pe
produse vegetale;
106

PDA = vine de la Personal Digital Assistent şi este un aparat care poate
îngloba o serie de funcţii, precum cele ale unui telefon mobil, camera foto,
computer sau player audio;
pe uscat = fără băutură;
peşte = proxenet;
pilă = cunoştinţă, relaţie care face favoritisme;
pilos = care are cunoştinţe, relaţii;
PIP = impotent;
piţipoancă = tânără, puştoaică, fată fiţoasă;
pleaşcă = neaşteptat, surprinzător, dintr-o dată; un cadou neaşteptat;
plesneală = când încerci ceva fără să fii deloc sigur de reuşită;
pls = din engleză, prescurtat de la cuvântul Please care înseamnă te rog,
folosit mai mult pe chaturi;
plubbing = clubbing şi pubbing. Perindare (de obicei nocturnă) prin puburi
şi cluburi;
podcast = distribuţia unui conţinut multimedia (muzică, video) pe Internet
utilizând tehnologia RSS; procesul se mai numeşte podcasting, iar autorul e
referit ca podcaster;
pokemon = 1. individ intrat de mai puţin de şase luni într-o gaşcă de
rockeri, neiniţiat, cu veleitaţi de rocker; 2. denumire dată unei băuturi care se
prepară din amestecul de vodcă şi Fanta – fructe de pădure.
poţ = băiat de treabă; acest cuvânt se foloseşte mai mult în sens peiorativ,
adică persoana care nu e respectată;
praf = nasol de tot;
porn = din eng. porno - porn, filme cu conţinut XXX pentru adulţi;
puf = din engl. Puffblow, procedeu prin care, când două persoane se
droghează fumând, una dintre ele suflă în gura celeilalte fumul abia inhalat;
puii mei = expresie ce denotă enervarea celui care o foloseşte, la naiba,
fir-ar să fie;
107

fură;
a face punct şi virgulă = expresie folosită pentru a spune despre cineva că
punk rock = este un gen de muzică rock de tip anti-establishment
(împotriva autorităţii instituţionalizate, împotriva convenţiilor societăţii) care a
început la mijlocul anilor ’70. Precedat de o varietate de muzică „protopunk“ din
anii ’60 şi începutul anilor ’70, punk-rockul s-a dezvoltat între 1974 şi 1977 în
Statele Unite, Marea Britanie şi Australia, unde trupe precum Ramones, Sex
Pistols, sau The Clash au fost recunoscute drept avangardistele acestei mişcări
muzicale;
a puşca = a se potrivi, a fi adecvat in context;
puta madre = termen peiorativ pentru o persoana care se îmbracă la modă;
R.
r = de la englezescul are, abreviere folosită de cei din chat, gameri (litera se
citeşte „ar“ la fel ca şi verbul);
r3 = (r3sp3ct) este un acronim utilizat în internet pentru a saluta pe cineva,
în acelaşi timp exprimându-ţi şi respectul pentru acea persoană;
rachet = persoană (în mod special din Republica Moldova sau fostele
republici sovietice) care se ocupă cu activităţi ilegale violente, executate la
comandă, contra cost: bătăi, jafuri omoruri etc;
radaru’ = exclamativ, cu sensurile variate de mai încet, mai subţire, mai
domol, mai potolit, mai puţin, provine din expresia mai încet, că-i radar, scoasă
din contextul automobilistic şi adaptată, sec, la orice situaţie în care este
necesară diminuarea nivelului de zgomot, de mişcare etc.;
rap = stil de muzică ce se bazează pe interpretarea versurilor ritmic,
susţinute de un beat acid;
răpciugă = femeie cu un aspect fizic dezagreabil;
re all = prescurtare de la salutaRE ALL. Folosit în special pe chat, în cadrul
jocurilor multiplayer;
108

emix = o alternativă a unui cântec, diferită însă de cel original prin
folosirea altor ritmuri sau variaţii de volum, lungime, etc.; un cântec remixat se
poate înscrie într-un cu totul alt gen de muzică decât cântecul original;
robot = termen folosit de pasionaţii de jocuri online pentru a se referi la un
jucător foarte slab, începător;
RTFM = acronim din engleză, folosit pe chat, prescurtare de la Read The
Fucking Manual, adresat unuia care pune o întrebare stupidă la care ar găsi
răspunsul uşor,
RTK = acronim din engleză Return To Keyboard; revin la computer;
S.
S7 = prescurtarea de BMW Seria 7;
săgeată = persoana neexperimentată trimisă în recunoaştere de spărgători
sau infractori;
sait = colecţie de pagini de internet grupate sub acelaşi domeniu;
sal = salut folosit des pe canalele de chat sau pe messenger;
sanchi = aiurea, în dodii. Un răspuns în zeflemea, ce vrea să denote
absurditatea întrebării;
sandilău = nebun;
sărmăluţă = tip de coafură;
scl = este o prescurtare folosită pentru a scrie cuvântul şcoală;
scolco = bani;
scrisoarea III = falsuri;
sculă pe/de basculă = şef, şmecher, om bazat;
skepsis = deosebit, şmecher, tare, ceva făcut cu cap;
a servi = a consuma băuturi alcoolice;
smac = fard, pomadă;
smardoială = bătaie;
smut = material pornographic;
109

snaipăreală = gen de luptă în shootere (în care predomină pândirea
adversarilor şi neutralizarea lor cu ajutorul puştii cu lunetă; termen utilizat cu
predilecţie în cazul configurărilor de tip multi-player. Provine de la englezescul
sniper = lunetist;
vreme;
stătut = despre o persoană care nu a mai avut relaţii sexuale de multă
stencil = tehnica de imprimare a unor desene pe pereţi, prin folosirea unui
şablon şi aplicarea unui strat de vopsea cu spray-ul deasupra;
stfu = acronim de chat Shut The Fuck Up, Taci dracului din gură!;
strong = în sensul de tare, puternic, mult cantitativ;
sucker = fraier, looser, păcălici, ratat;
sugativă = beţiv;
super = superlativ absolute;
Ş.
şacal = bandit, şmecher, perfid, viclean, nemilos, periculos;
a şmangli = a fura, a ciordi, a da cu jula, a şuti;
şpil (a prinde şpilu’) = a-şi da seama de ceva, a se prinde;
ştab = şef, baştan, mare afacerist, bazat etc.;
şteoarfă =zdreanţă , femeie de rang inferior;
ştift = de calitate inferioară;
şustă = un lucru făcut pe ascuns;
a şuti = a fura, a da cu jula;
T.
T.P. = acronim pentru toilet paper, dorspapier;
Tablagiu = gabor, curcan, crap de cretă, garcea, caraliu, omul legii, gardă;
taburică = tip foarte mic de statură;
110

tagging = una dintre primele forme de graffiti; este o semnătură cu scop de
a marca teritoriul, a stabili o oarecare faimă a autorului sau, pur si simplu, un
protest social;
tamba = un om care nu face ceva cum trebuie;
tanita = băutura alcoolică ieftina, lichior;
tare = apelativ apreciativ, are sens de superlative;
tărtăcuţă = sinonim argotic pentru cap;
târâtură = la rromi este concubină, spre deosebire de başoldină, care este
nevastă oficială, cu cununie;
târşă = reţinere, jenă, lipsă de chef, timiditate;
târtan = subst. fund; adj. mârlan, neserios;
ţi-e cald cu dinţi-n gură = ameninţare
thanks = din eng. mulţumesc;
tiflă = gură;
a da cu tifla= a pârî, a vorbi;
tinichea = diplomă, certificat cu sens peiorativ; în general referitor la
atestate, diplome etc.;
tivit = referitor la un lucru pus deoparte (furat);
tpft = acronim utlizat pe chat ce înseamnă Te Pupă Fratele Tău;
trăncălău = prostălău, fraier, nesimţit;
trendy = mişto, la modă;
ttyl = în limbajul de chat ori instant messaging înseamnă vorbim mai târziu.
Acronim de la englezescul Talk to you later;
jucat;
tun = desemneză o afacere ilegală;
ty = acronim ce înseamnă thank you; mulţumesc;
ty4p = acronim ce înseamnă Thank you for playing, mulţumesc pentru că ai
tzaka = ţeapă, păcăleală, a păcăli pe cineva;
111

Ţ.
ţais = precis, perfect, regulat;
ţambal = patul de şipci din arestul unităţilor militare;
cu ţârâita - puţin câte puţin;
ţăran = bădăran, nesimţit, prost crescut;
ţepar = escroc;
ţiplă = în stare bună, foarte bună, aproape nou, fără semne de uzură;
ţoaclă (tzoaclă) = bicicletă;
U.
a umbla cu fofârlica = a o căuta cu lumânarea
updata = a actualiza. Termenul este preluat din engleza tehnică şi descrie un
proces prin care un produs software (program, sistem de operare etc.) primeşte o
modificare minoră prin care este sporită productivitatea/utilitatea acestuia sau i
se repară una sau mai multe probleme depistate în decursul utilizării acestuia;
urât(ă) cu spume = extrem de urât, dezagreabil, dizgraţios, grotesc,
reprezintă un superlativ absolut;
V.
valabil = bun, tare, meseriaş;
varză = individ incapabil, prostănac, prostan;
VIP = 1. acronim englezesc ce înseamnă Very important person, persoană
foarte importantă; 2. în procesul de adaptare argotică, în limba română s-a ajuns
la forma Very important papagal;
a da cu virgulă = eroare, problemă, atunci când ceva nu se desfăşoară exact
aşa cum a fost intenţionat iniţial, când nu există un rezultat clar/curat;
W.
w8 = acronim englezesc ce înseamnă wait; a astepta;
wb = prescurtare de la Welcome Back folosita pe chat;
112

wd = acronim englezesc ce înseamnă well done, bine făcut;
wilf = acronim pentru englezescul What was I Looking For?. Se referă la
starea specifică oamenilor care navighează pe Internet şi uită scopul iniţial
pentru care au intrat pe net;
wow = 1. interjecţie apreciativă; 2. iniţialele jocului online World of
Warcraft;
X.
XXX = filme care conţin scene pornografice;
Z.
zapping = butonarea telecomenzii, schimbarea (aproape compulsivă) a
canalelor TV;
zdreanţă = 1. persoană care nu prezintă încredere, uşor de manipulat, lipsit
de verticalitate; 2. prostituată
zgubilitic = dus cu sorcova;
zu hause = penitenciar.
113

Capitolul III - CONCLUZII
Această lucrare are ca temă generală evidenţierea paradigmei
comunicaţionale a tinerilor şi a formelor pe care limbajul le capătă având ca
bază noile canale de propagare a conversaţiilor.
A comunica este un termen destul de vag şi generalizator, din pricina
sferei sale vaste de cuprindere. De aceea, comunicarea poate fi:
- act de transmitere şi receptare;
- rezultatul intenţionalităţii unui emiţător şi a unui receptor;
- rezultatul unor structuri internaţionale;
- stări sau acţiuni reciproce şi comune. 66
Comunicarea are un caracter complex întrucât obligă la un triplu
proces: a recepta mesajul, a înţelege conţinutul acestuia şi a interpreta
modelul lui de prezentare. Modelul de comunicare impus de R. Jakobson 67
este considerat modelul clasic al funcţiilor limbii şi al comunicării
verbal-scripturale, în care factorii situaţiei de comunicare sunt: emiţătorul,
destinatarul, contextul, mesajul, contactul (canalul) şi codul. Pentru M.
Dufrenne, comunicarea pleacă nu de la un sistem neutru de semne, ci de la o
ecuaţie elementară în filozofia omului – eu şi celălalt: omul nu se cunoaşte
prin sine, ci prin celălalt, care se revelează el însuşi ca o interioritate, se
deschide comunicării 68 .
Trecând de la acest palier al teoriilor generale ale comunicării la cel al
adolescentului, putem afirma că actul de comunicare se bazează pe anumite
procese psihice. Adolescentul capătă deprinderea de a raţiona logic şi sunt
întărite acum capacităţile operative intelectuale. În conformitate cu teoria lui
Piaget, se observă faptul că randamentul activităţii intelectuale creşte prin
66
Gafencu, I.M., Discurs şi comunicare în publicitate, în Contextul mediatic şi publicitar. Analize
semio retorice, Suceava: Ed. Muşatinii, 2004
67
Jakobson, R., Lingvistică şi poetică, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1966
68
Dufrenne M, Pentru om, Bucureşti, Editura politică, 1971, pag.155
114

intermediul algoritmilor de mai mare complexitate. Se dezvoltă de asemenea
formele raţionale abstracte ale gândirii, se dezvoltă posibilitatea de determinare
logică a relaţiilor dintre fenomene în cadrul unui sistem deductiv şi inductiv,
sunt urmărite logic trăsăturile de similitudine şi diferenţă dintre clase de
fenomene, se determină criteriile logice ale clasificării.
Aplicând aceste cunoştinţe legate de actul comunicării şi de teoriile
psihologiei adolescentului, putem afirma că această lucrare doreşte să observe
procesul de abstractizare a formelor limbajului, de formare a sistemului
iconic reprezentativ adolescenţilor şi, nu în ultimul rând, să privească modul
de transfigurare a realităţii cu ajutorul limbajului verbal.
Între tineri se creează anumite comportamente ce sunt demonstrabile şi
prin elementele verbale. Aceste relaţii duc la o structură a limbajului ce
reprezintă forma fundamentală pe care se bazează comunicarea dintre tineri.
Această structură este dinamică, fiind influenţată permanent atât de vorbitori, cât
şi de mediul în care se produce actul comunicării. Astfel, putem afirma că actul
comunicării se adaptează condiţiilor socio-culturale, relevând grupul din care
provin partenerii comunicării.
Un alt element specific comunicării adolescentine este codul specific
tinerilor. Codificarea este procesul de convertire a ideii într-o formă
simbolică, care ulterior este exprimată. Forma simbol se poate exprima prin
cuvinte rostite, imagini sau gesturi care pot fi înţelese atât de emiţător, cât şi
de receptor, tinerii având acelaşi bagaj cultural şi posedând în acest mod
cheia decodării. Codurile sunt elemente importante pentru studiul nostru,
deoarece ele reprezintă rezervorul de informaţie, de unde se inspiră de la
sursă receptorul şi emiţătorul. Acest rezervor este imens el cuprinde toate
sferele culturii noastre.
Un alt palier pe care s-a bazat lucrarea este cel al definirii comunicării
bazate pe varii canale, un exemplu grăitor fiind cel al Internetului. Acest mediu
de comunicare utilizat de tineri promovează o comunicare bazata pe semne
diferite: semnificatele cuvintelor; imaginile sonore ale cuvintelor; imaginile
115

grafice ale cuvintelor. Această varietate în exprimare a atras tinerii sper medii
noi de comunicare ce au avut rolul de a da limbii informale diverse cuvinte
bazate pe acronisme şi pe calculul lingvistic, ce reprezintă un procedeu
suigeneris de îmbogăţire a limbii.
Catherine Kerbrat-Orecchioni menţionează faptul că o conversaţie implică
un număr relativ restrâns de participanţi, ale căror roluri nu sunt predeterminate.
Aceştia se bucură toţi, în principiu, de aceleaşi drepturi şi îndatoriri în
conversaţie şi nu au un alt scop exprimat decât simpla plăcere de a conversa.
Conversaţia reprezintă un tip particular de interacţiune verbală, fiind, în general,
considerată forma prototip, forma cea mai obişnuită şi reprezentativă a
funcţionării generale a interacţiunilor verbale“ 69 .
Comunicarea adolescenţilor este supusă şi ea anumitor reguli şi principii
cum ar fi: cadrul spaţio-temporal; numărul şi natura participanţilor; scopul
interacţiunii; gradul de formalitate al interacţiunii şi tonul. Aceste principii dau o
anumită formă dialogului dintre adolescenţi sau al dialogului cu alte persoane.
Lucrarea dezvoltă aceste paliere ale analizei cu ajutorul unui chestionar ce
cuprinde 21 de întrebări, fiecare prezentând anumite teme generale ale
comunicării adolescentine ce variază de la formele de salut pană la formele pe
care le iau cuvintele în cadrul comunicării online sau la cuvintele utilizate cu
sens conotativ de tineri pentru a încifra adevăratele înţelesuri.
În finalul acestei diatribe putem afirma că lucrarea prezintă atât un palier
teoretic al analizei paradigmei comunicaţionale a adolescenţilor, cât şi un palier
al cercetărilor, bazându-se pe o metodă de lucru destul de minuţioasă, sub forma
unui chestionar.
69 Kerbarat-Orecchioni C., La conversation, Paris, Seuil, 1996, pag.8.
116

Anexa 1: CHESTIONAR .
Comunicare în cadrul grupului de adolescenţi
CHESTIONAR
COMUNICARE ÎN CADRUL GRUPULUI DE ADOLESCENŢI
Chestionarul are ca obiectiv principal evidenţierea anumitor trăsături de
limbaj şi a unor structuri utilizate în mod frecvent de către elevi. Acest
chestionar este anonim, răspunsurile dumneavoastră vor fi păstrate confidenţial.
Mulţumim pentru suport.
1. Care sunt formulele de salut pe care le foloseşti cu prietenii tăi:
e. Băieţi:
f. Fete:
2. Care sunt formulele de salut pe care le foloseşti cu profesorii tăi:
a. Bărbaţi:
b. Femei:
3. Prezintă un enunţ model prin care iniţiezi o conversaţie cu prietenii
tăi:
4. Care sunt subiectele tale de discuţie preferate? Aranjează-le în
ordinea preferinţelor:
5. Dă exemple de 5 prescurtări în scris pe care le foloseşti frecvent:
6. Dă exemple de 5 expresii pe care le foloseşti în limbajul verbal în
cadrul şcolii:
7. Ce însemnă limbajul informal pentru tine?
8. Care sunt metodele verbale prin care răspunzi la o provocare?
9. Care sunt metodele verbale prin care iniţiezi provocarea unui
coleg?
117

10. Cu ce termen te adresezi:
Iubitului / Iubitei:
11. Cu ce termen te adresezi:
a. Mamei:
b. Tatălui:
12. Grupul vostru are în cadrul comunicării dintre membri cuvinte ce
denotă alte înţelesuri decât cele cunoscute? Dacă da, dă exemple şi
decodificarea lor:
13. Ai o replică favorită din cadrul filmelor, muzicii etc.? Dacă da, care
este aceasta?
14. Cum ai caracteriza cu ajutorul unui cuvânt uzual următoarele spaţii:
Şcoală =
Discotecă =
Teatrul =
Parcul =
Casa =
15. Ce alte canale de comunicare mai foloseşti?
16. Prezintă 3 avantaje ale comunicării cu ajutorul Yahoo! Messenger:
17. Prezintă 3 dezavantaje ale comunicării cu ajutorul Yahoo!
Messenger:
18. Ce metode de comunicare nu ai folosit? De ce nu?
19. Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu prietenii
tăi:
a .Băieţi =
b. Fete =
20. Care sunt formulele de rămas bun pe care le foloseşti cu profesorii
tăi:
a. Bărbaţi =
b. Femei =
118

CLASA:
21. Defineşte prin câteva cuvinte comunicarea adolescenţilor din ziua
de astăzi.
ŞCOALA DE PROVENIENŢĂ:
VÂRSTA:
M F
MEDIUL DE PROVENIENŢĂ : URBAN RURAL
119

Bibliografie
1) Avram, Mioara, Anglicisme în limba română actuală, Bucureşti, 1997.
2) Zygmunt Bauman, As Seen on TV.
3) Gert, Biesta, G.J.J. (2006) Beyond learning. Democratic education for a
human future, Boulder, Co.: Paradigm Publishers.
4) Bîrzea, Cezar, Ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1995.
5) Blaga, Lucian, Lucian Blaga şi problema antropogenezie, Facla, 1976.
6) Botezatu, Petre, Semiotică şi negaţie. Orientare critică în logica modernă,
Editura Junimea, Iaşi, 1973.
7) Carontini, E., L’action du signe. Questions de communication 7, -
Louvain La Neuve : Cabay, 1984.
8) Chelcea, Septimiu, Iniţiere în cercetarea sociologică, Editura
Comunicare.ro, Bucureşti, 2004.
9) Collins English Electronic Dictionary - Digital Edition: 2008 ©
HarperCollins Publishers 2008.
10) Coşeriu, Eugen, Lecţii de lingvistică generală, Editura ARC, Bucureşti,
2000.
11) Derrida, Jacques, Writing and Difference, trans. Alan Bass, Routledge,
London.
12) Dewey, John, Democracy and Education, Chapter One - Education as a
Necessity of Life, Gutenberg.
13) Dimitrescu, Florica, Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a doua,
Bucureşti, 1997.
14) Dinu, Marian, Comunicarea. Repere fundamentale. Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1997.
15) Dufrenne M., Pentru om, Bucureşti, Editura politică, 1971.
120

16) DSL. Bidu-Vrănceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu,
Liliana, Mancaş, Mihaela, Pană Dindelegan, Gabriela, Ştiinţe ale limbii
[în seria Dicţionar general de ştiinţe], Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997.
17) Eco, U., La production des signes, Paris, Librairie Générale Française,
1992.
18) Eibl-Eibesfeldt, Irenaus, Agresiviatea umană, Editura Trei, Bucureşti,
1995 (1984), trad. lb. germ. Vasile Dem. Zamfirescu.
19) Erikson, E. H. (1968). Identity: Youth and crisis. New York: W. W.
Norton.
20) Fischer, John, ”Syntax and Social Structure: Truk and Ponape.“ In W.
Bright, ed., Sociolinguistics: Proceedings of the UCLA Sociolinguistics
Conference, 1964. The Hague: Mouton.
21) Fiske, John, Introduction to communication studies, Routledge, 2nd
edition, 1990.
22) Gafencu, I.M., Discurs şi comunicare în publicitate, în Contextul mediatic
şi publicitar. Analize semio retorice, Suceava: Ed. Muşatinii, 2004.
23) Gaivoronshi, Vlad, Matricele spaţiului tradiţional, Paideia, Bucureşti,
2002.
24) Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Bucureşti,
Evanghelismos, 2005.
25) Herring S., (1999) Interactional Coherence in CMC // Journal of
Computer - Mediated Communication 4 online:
http://jcmc.indiana.edu/vol4/issue4/herring.html.
26) http://dexonline.ro.
27) http://ro.wikipedia.org/wiki/Yahoo!_Messenger.
28) Hjelmslev, L., Prolégomènes à une théorie du langage – Paris : Ed. de
Minuit, 1968.
29) Hobbes, Thomas, Hobbes, T. Leviathan, Cambridge University Press,
1904.
30) Kerbarat-Orecchioni C., La conversation, Paris, Seuil, 1996.
121

31) Ionescu-Ruxăndoiu, L., Conversaţia. Structuri şi strategii, ediţia a doua,
All, Bucureşti, 1999.
32) Jakobson, Roman, Lingvistică şi poetică, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1966
33) Le Bon, Gustave, Psihologia mulţimilor, cap. I, Editura Anima, 1990
34) Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum Vizual,
Bucureşti, 2007.
35) Michael Kunczik, Arisitd Zipfel, Introducere în ştiinţele publicisticii şi a
comunicării, Editura Presa Universitară, Cluj, 1998.
36) Minulescu, Mihaela, Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologică, Editura Gar Ell Publishing House, Bucureşti, 1996.
37) Moscovici, Serge, Psihologia socială sau Maşina de fabricat zei, Editura
POLIROM, Iaşi, 1997.
38) Piaget, Jean, Psihologia copilului, Cartier, Bucureşti, 2005.
39) Peirce, Ch. S., Semnificaţie şi acţiune – Bucureşti, trad., rom., Humanitas,
1990.
40) Tonoiu, Vasile, În căutarea unei paradigme a complexităţii, Editura IRI,
Bucureşti, 1997.
41) Voicu, Monica, Rusu, Costache, ABE-ul comunicarii manageriale,
Danubius, Brăila, 1998.
42) Saussure de Ferdinand, Scrieri de lingvistică generală, Iaşi, Polirom,
2004.
43) Saussure de Ferdinand, Curs de lingvistică generală, Polirom, Iaşi, 1999.
44) Wald, Henri, Homo significans, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1970.
122