Instalatii electrice (Indrumator laborator) - Ovidiu Popovici

Introducând (1.4) în (1.3) şi notând raportul rn/rf = k se obţine
k
U a U f . (1.5)
1
k
Punând condiţia ca tensiunea de atingere să fie inferioară
valorilor maxim admise, Ua UaM, rezultă:
k
U
U U
aM ; (1.6)
f
aM
pentru Uf = 220 V şi UaM = 65 V se obţine:
65 1 rf
k ; rn , (1.7)
220 65 2,
4 2,
4
ceea ce duce la o secţiune mare a conductorului de nul faţă de cel de
fază (pentru acelaşi material), fiind astfel o soluţie neeconomică. În
consecinţă, secţiunea conductorului de nul se ia mai mică, cel mult
egală cu secţiunea conductorului de fază, dar în aşa fel corelată cu
protecţia la scurtcircuit (relaţia 1.1 şi 1.2), pentru ca, în caz de defect,
să aibă loc scoaterea de sub tensiune a zonei periculoase.
Protecţia prin legare la nul trebuie să fie însoţită de o serie de
măsuri suplimentare pentru a se evita unele pericole ce pot apărea pe
parcursul execuţiei sau exploatării. Aceste măsuri constau în
următoarele:
separarea nulului de protecţie de nulul de lucru, începând de la
ultimul tablou de distribuţie, în sensul transportului de energie;
legarea repetată la pământ a nulului de protecţie în
următoarele puncte: în apropierea sursei de alimentare; în cazul
reţelelor aeriene, la capetele liniilor şi ramificaţiilor, iar pe traseu, la
distanţe de cel mult 1 km; la nivelul tuturor tablourilor de distribuţie
din instalaţiile electrice interioare sau exterioare. Această măsură are
ca scop evitarea întreruperii accidentale a conductorului de nul de
protecţie, deoarece, într-o astfel de situaţie, toate utilajele situate în
19