Instalatii electrice (Indrumator laborator) - Ovidiu Popovici

eceptoarelor respective;
pentru n 4, puterea activă, cerută Pc se determină cu relaţia:
Pc kc
Pi
, (2.7)
unde kc este coeficientul de cerere. Această mărime ţine seamă de
gradul de încărcare a receptoarelor, de simultaneitatea funcţionării şi
de randamentul acestora, precum şi de randamentul reţelei electrice,
dintre receptor şi punctul de alimentare considerat. Pentru definirea
coeficientului de cerere, se foloseşte expresia:
k
k k
i s
c
, (2.8)
r
în care ki este coeficientul de încărcare, exprimând gradul de
încărcare a receptoarelor;
ks - coeficientul de simultaneitate, ţinând cont de
simultaneitatea funcţionării receptoarelor;
η - randamentul receptoarelor. Pentru receptoarele la care
puterea nominală semnifică o putere utilă, valoarea acestui
randament se ia corespunzător încărcării reale, iar dacă Pn este putere
electrică absorbită, se introduce valoarea η = 1;
ηr - randamentul porţiunii de reţea dintre receptor şi nivelul la
care calculează puterea cerută. în general, pentru randamentul reţelei
se recomandă ηr= 0,98…1, dar pentru reţele corect dimensionate se
poate adopta ηr = 0,995.
Puterea reactivă cerută Qc se calculează în funcţie de factorul
de putere cerut cos Фc, utilizând relaţia:
Qc Pc
1
1
Pc
tgc
. 2
cos c
(2.9)
Factorul de putere cerut cos Фc exprimă consumul de putere
reactivă al receptoarelor care absorb puterea activă Pc, în condiţiile
reflectate global prin coeficientul de cerere.
31