AUREL DAVID: TIMPUL, ARTISTUL ŞI OPERA

More documents

Recommendations

Info

Despre personalitatea şi activitatea creatoare a acestui remarcabil artist plastic pe care am avut prilejul sa-l cunosc destul de bine, deoarece am făcut parte din grupul de elevi de la Colegiul „A. Plămădeală”, căruia i-a predat disciplinele de specialitate prin 1960, iar mai târziu, prin 1969 am lucrat împreună la confecţionarea în material a două lucrări de artă monumentală, decorativă, am scris o monografie, unele părţi ale căreia au fost publicate în presa periodică. În mai multe reviste au fost publicate şi expuneri succinte ale întregii sale activităţi creatoare, precum şi descrierea şi expunerea valorii estetice a unor lucrări aparte din domeniile în care au fost realizate: pictură şi grafică de şevalet, afiş, artă monumentalădecorativă, sculptură, în revistele: „Moldova”, „Noi”, „Destin românesc”, „Capitala”, „Arta” (Anuarul ISA al AŞM), „Basarabia”, „Literatura şi arta”, „Viaţa satului” (în suplimentul „Caiete de Cultură”). Monografia-album Aurel David: timpul, artistul şi opera are circa 250 de pagini. Lucrarea este împărţită în patru compartimente. În primul compartiment al monografiei sunt abordate şi tratate problemele timpului istoric şi condiţiile sociale, cu atmosfera specifică în care a trăit şi a activat artistul plastic Aurel David, cu interferenţele reciproce ale mediului asupra caracterului operei şi cu influenţele creaţiei şi operei asupra timpului prin care timpul reflectat în artă dobândeşte o anumită identitate. În partea a doua a monografiei sunt reflectate probleme legate de evoluţia şi afirmarea personalităţii creatoare ale artistului plastic Aurel David – originea, pregătirea profesională, relaţiile cu colegii de creaţie şi mediul social. Partea a treia a monografiei este dedicată analizei operei şi expunerii valorii artistice a creaţiei, cu descrierea şi argumentarea amănunţită referitoare la cele mai semnificative lucrări din genurile, pictură, grafică, afiş, artă munumentală – decorativă, sculptură. Un spaţiu considerabil în cadrul monografiei este rezervat lucrării Arborele Eminescu, linogravură policromă, reflectând geneza, implementarea, calvarul şi gloria acestei capodopere ce reprezintă un caz deosebit în istoria artelor, datorită difuzării şi implementării în milioane de exemplare şi vastei difuzări în spaţiu şi timp, precum şi rezonanţelor pe care le-a provocat. În acest compartiment sunt reflectate opiniile şi concluziile referitoare la controversa apărută în presă în privinţa pretenţiilor de paternitate asupra ideii acestei lucrări, din partea altui autor... În acest compartiment se efectuează şi o acţiune restauratore, referitoare la formula originală finală a acestei lucrări, deoarece unii autori, care au preluat imaginea refăcând-o cu alte modalităţi şi tehnici de lucru, i-au denaturat formula plastică şi structura elaborată de către Aurel David în variantele sale. În monografie sunt expuse succint ecourile şi aprecierile specialiştilor referitoare la opera şi personalitatea artistului plastic Aurel David. Compartimentul al patrulea conţine un grupaj de reproduceri policrome, ţinându-se cont de faptul 103 că majoritatea lucrărilor de grafică de şevalet, pictură de şevalet, artă monumentală-decorativă e bazată pe culoare. Lucrarea despre creaţia lui Aurel David este elaborată tot de un artist plastic reprezentând un caz în care procesul creator este reflectat din interior. Ea este necesară tineretului studios, specialiştilor în domeniul artelor plastice, intelectualilor, tuturor celora care doresc sa cunoască procesul creator şi lumea artelor. Publicarea acestei lucrări este un act reparator faţă de personalitatea creatoare a unui artist plastic remarcabil şi faţă de domeniul artelor plastice, care în comparaţie cu alte domenii, literatură sau muzică de exemplu, nu este corespunzător reflectat în cadrul publicaţiilor şi în plan social. <strong>AUREL</strong> <strong>DAVID</strong>, ARTIST GRAFIC DE ŞEVALET Un compartiment aparte din domeniul artei graficii de şevalet a lui Aurel David îl reprezintă grupajul de lucrări realizat cu modalităţile de expresie simbolico-metaforice, din care face parte şi capodopera Arborele Eminescu, realizată tot în tehnica linogravurii policrome. Ea a fost elaborată în trei variante care au trăsături şi principii compoziţionale şi plastice comune, dar şi deosebiri esenţiale de structură plastică şi de dimensiuni. Conform aceloraşi principii simbolico-metaforice au fost realizate linogravurile policrome Puşkin (22,1 cm x 22 cm, anii ’60) şi Doina (23 cm x 33 cm, 1967), precum şi linogravura monocromă Râu de munte (33 cm x 23,7 cm, anii ’60 ai secolului trecut). Această imagine, cu dimensiuni specifice ilustraţiei de carte, reprezintă o compoziţie alcătuită din câteva elemente: un peisaj montan cu un râu redat antropomorf printr-un personaj feminin; în ansamblul compoziţiei acest element component este desenat supradimensionat, profilul, umărul şi unele părţi ale toracelui fiind văzute ca nişte stânci, iar pletele – ca nişte valuri căzând năvalnic ca într-o cascadă... Printre aceste valuri un plutaş de dimensiuni minuscule în comparaţie cu dimensiunile gigantice ale râului vâsleşte împotriva curentului. Plutaşul şi câteva ramuri de salcie sunt reprezentate conform principiilor figurative, realiste, elementele componente ale imaginii fiind evidenţiate cu precizie şi expresivitate. Ca şi majoritatea lucrărilor de artă grafică de şevalet realizate de Aurel David, şi aceasta comportă un subtext literar pronunţat. Autorul avea rezerve faţă de genul artei graficii de carte care nu 1-a atras, dar subtextul literar prin care se exprimă fondul de idei este foarte consistent. Tocmai de aceea lucrarea sa Arborele Eminescu a fost întrebuinţată de o mulţime de ori în calitate de copertă de carte, reprodusă direct în aceeaşi formulă plastică sau în alte contexte şi interpretări de către alţi autori. Linogravura policromă Puşkin este, de asemenea, o compoziţie de dimensiuni pătrate, la confecţionarea căreia autorul a folosit patru culori. Suprapunând configuraţia unui nor cu silueta unui brad, a obţinut un profil expresiv inspirat din variantele bine cunoscutului ciclu de autoportrete realizate de către poet.
Linogravura policromă Doina, o lucrare mai puţin cunoscută publicului larg, are foarte multe similitudini cu linogravura Arborele Eminescu. Între aceste două lucrări există un fel de simetrie clepsidrică, adică structurată pe verticală. Dacă în lucrarea Arborele Eminescu Aurel David a evidenţiat faţa cerului, în Doina el a evidenţiat faţa pământului. Prin cutele reliefului unui deal înalt el a desenat faţa unui om în profil, o faţă aplecată spre figura unui ciobănaş doinind din fluier, care mână câteva oiţe pe şesul de lângă poalele dealului antropomorf personificat ca şi profilul feminin din linogravura Râu de munte. Similitudinile cu Arborele Eminescu continuă şi în structura cromatică a linogravurilor. Linogravura policromă Arborele Eminescu (48 cm x 46 cm, 1966), este considerată, pe bună dreptate, de marea majoritate a specialiştilor şi amatorilor de artă o capodoperă. Arta fiind însă un fenomen marcat de mulţi factori subiectivi, am întâlnit şi artişti plastici care sunt de părerea că această lucrare nu ar avea nici o valoare artistică !.. Atitudinea negativistă s-a manifestat şi din partea unor autori care au preluat imaginea, prelucrând-o cu alte modalităţi tehnice, modificându-i compoziţia şi formula plastică, în unele cazuri ajungându-se până la profanarea acesteia. Informaţiile şi relatările referitoare la crearea linogravurii Arborele Eminescu, la apariţia ideii, declanşarea şi desfăşurarea procesului creator cu materializarea linogravurii în cele trei variante sunt, din păcate, puţine şi contradictorii. Autorul nu avea obiceiul să scrie în jurnal sau să poarte corespondenţă, un motiv serios al lipsei acestora fiind şi atmosfera socială sufocantă din perioada istorică respectivă, care nu favoriza încredinţarea ideilor şi gândurilor personale hârtiei... În presa periodică de la Chişinău au fost publicate două interviuri solicitate lui Aurel David, din care vom spicui câteva fragmente referitoare la acest subiect. Scriitorul Andrei Burac, care 1-a cunoscut foarte bine, a realizat interviul intitulat Trăim o epocă monumentală, apărut în ziarul „Tinerimea Moldovei” din 2 martie 1975. Iată aceste fragmente: „... A. B. Cum îţi vin ideile? A. D. Sufăr de insomnie. Şi noaptea, stând în întuneric, creierul continuă să lucreze ca un ceasornic şi atunci îmi vin cele mai năstruşnice idei (...) A. B. Eşti autorul câtorva interpretări grafice originale şi destul de populare. Una dintre aceste lucrări am întâlnit-o în mai multe case, păstrată cu sfinţenie, şi nu numai în Moldova. A. D. Despre ce lucrare vorbeşti? Soarele, Valurile? A. B. Eminescu. A. D. A-a-a!.. Acum două zile la muzeu am citit o scrisoare, din care mi-am extras câteva rânduri: „... Câţiva ani în urmă, la Moscova, în locuinţa unei rude, pentru prima dată am văzut acest tablou, care m-a impresionat profund. Până atunci nu ştiam nimic despre Eminescu. În faţa mea era un simbol al chinului, al luptei talentului, al sensului şi bucuriei vieţii. Eram atât de copleşită, încât l-am cerut. Vroiam să-l obţin cu orice preţ. Dar mi s-a refuzat categoric...” 104 Aceste rânduri sunt semnate de Rimma Pasova din Leningrad. A. B. Aş vrea să ştiu de unde şi când ai pornit spre această lucrare. A. D. Somnoroase păsărele şi alte poezii le ştiam pe dinafară încă înainte de a cunoaşte alfabetul, iar când am mai crescut mă străduiam să pătrund sensul altor versuri ca: „ (...) Gonit de toată lumea prin anii mei să trec/ Pân’ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec...” şi vroiam să văd chipul acestui om pe hârtie, omul care a scris astfel de rânduri. Încercam de mai multe ori şi – nimic. Iar prin 1966 pictam un portret şi aşa eram de necăjit: cu cât mai mult lucram, cu atât mai prost îmi ieşea. Şi la un moment dat mi-a venit fericita idee: poetul – arbore în univers, îmi tremurau şi mâinile, şi picioarele. A. B. Cu adevărat fericită idee! A. D. Până a doua zi dimineaţa am avut o variantă. O dată cu aceasta am înţeles multe. Adică m-am apropiat de nişte simboluri eterne. Am mai multe lucrări realizate în cheia aceasta: Rugul Veşnic(...) Râu de munte, reprodusă în revista „Drujba narodov”, Ecranul de televiziune – lucrare în tehnica mozaicului cu cioburi de sticlă colorată”. Între data elaborării lucrării (Arborele Eminescu) şi data publicării acestui interviu este un interval de timp de circa zece ani... Aurel David s-a mai referit încă o dată la circumstanţele în care i-a apărut ideea acestei lucrări în cadrul altui interviu realizat doar cu câteva zile înainte de dispariţia sa, intervenită la 18 iulie 1984. Interviul realizat de poetul Leo Butnaru a apărut, fragmentar, în săptămânalul „Literatura şi Arta” la 12 iulie 1984 şi integral – în aceeaşi publicaţie abia în numărul din 9 noiembrie 1990!.. Preluăm şi din acest interviu fragmentele referitoare la apariţia ideii lucrării Arborele Eminescu. În preambulul interviului solicitantul scria următoarele: „...De câte ori mi-am oprit privirile asupra Arborelui Eminescu, de fiecare dată mă uimea miraculoasa îmbinare a concretului (chipul Poetului) şi fascinantul simbol ce-1 exprimă. „L. B. Stimate Aurel David, cum aţi ajuns totuşi la această revelaţie? A. D. Probabil, la început am fost animat să-mi exprim, prin ce-mi stă în puteri, recunoştinţa şi preţuirea faţă de cel care a fost şi a rămas pentru noi Eminescu. Apoi, peste ani, această intenţie s-a transformat într-o irezistibilă dorinţă, care, la rândul ei, a ajuns permanentă obsesie ce-şi cerea (...) o realizare artistică. Dar, în acelaşi timp, era o obsesie oarecum neobişnuită – ea (...) mă afunda tot mai mult în bulboana căutărilor, nemulţumirilor de sine (căci făceam destule schiţe, pe care nu le păstram mai mult decât intervalele de timp dat pentru vieţuirea efemeridelor). Ajunsesem la ferma convingere că nu trebuie să mă orientez doar la chipul, bine cunoscutul şi dragul nouă chip al lui Eminescu, ci să merg spre suprema generalizare, spre un simbol unic al Poetului. Doream ca oricare spectator, chiar şi acel care încă nu ştie cine a fost Eminescu, să citească pe pânză istoria unui destin zbuciumat, dăruit cu măsura geniului creator.
Page 1: AUREL DAVID: TIMPUL, ARTISTUL ŞI O
Page 5 and 6: le acesteia fiind, de asemenea, str
Page 7 and 8: o stâncă, un deal, un vârf de mu
Page 9: în consecinţă - şi conţinutul

AUREL DAVID: TIMPUL, ARTISTUL ŞI OPERA

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?