MANUAL DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Indiferent la ce niel se produce comunicarea, aceasta are la bază
relaţia între doi indiizi, fie aceştia reali în interacţiune directă şi în
comunicare de grup sau ipotetici şi intangibili ca în comunicarea
de masă, de tip relaţii publice sau relaţia cu mass-media. De aceea,
specialiştii în comunicare pleacă de la accepţiunea generală că pentru
a înţelege comunicarea la orice nivel, este necesar în primul rând
o aprofundare a aspectelor interpersonale – de transmitere şi schimb
de mesae între persoane, de persuasiune şi coerciţie, de circulaţie a
impresiilor personale, aşteptărilor şi ordinelor ierarhice, de împărtăşire a
unor stări afectie, de decizii raţionale şi udecăţi de aloare etc.
Mai mult, procesul de comunicare interpersonală trebuie urmărit în
directă corelaţie cu finalitatea acestuia, cu succesul sau eşecul acţiunii
comune, cu efectele produse în reprezentările şi interpretările altor
indiizi, cu impactul creat asupra practicilor şi mentalităţilor sociale
curente. şadar, esenţiale pentru înţelegerea actului comunicării sunt şi
aspectele legate de:
● relaţionarea între indiizi şi grupuri,
● schimbul şi impactul transferului de semnificaţii,
● modificarea oită sau nu, intenţionată sau nu, a
comportamentului interlocutorilor.
Demn de reţinut este faptul că pentru cel care este beneficiarul
comunicării, eaminarea nielului social deschis, format din mesae
eplicite, este insuficientă fără ealuarea complementară a mesaelor
„ascunse” de ordin psihologic, atitudinale şi comportamentale.
Şi cel care este angrenat în transmiterea de informaţii trebuie să
realizeze că nu este de auns să orbim, pentru ca să spunem că am
comunicat. Vorbirea nu reprezintă decât o parte, nici măcar suficientă,
a comunicării. Cuintele în sine nu sunt releante. Spunem că am reuşit
să comunicăm, să transmitem un mesa, doar în momentul în care cel cu
care interacţionăm prin orbe şi prin gesturi ne-a înţeles, a dat orbelor
noastre acelaşi sens cu cel dat de noi şi a acţionat pentru sau împotria
obiectielor comune pe care i le-am propus.
Pentru indiizi, comunicarea reprezintă un fel etrem de particular
de a ne raporta la mediul eterior şi de a ne asigura eistenţa. Practic,
comunicarea este alcătuită dintr-un şir de acţiuni îndreptate către o altă
persoană, deenită partener de comunicare, prin care încercăm să
o determinăm pe aceasta să colaboreze armonios cu noi în ederea
îndeplinirii unui obiecti propriu. cţiunile comunicatie se încadrează într-
1