MANUAL DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Obiectiul acestui manual este acela de a prezenta o serie de
concepte fundamentale din domeniul comunicării şi al relaţiilor publice
sub forma unui ghid de bune practici şi recomandri în vederea
generrii unor relaţii pozitive de lucru cu justiţiabilii, judectorii
şi cu alte categorii de public cu care relaţioneaz grefierii în
activitatea lor zilnic.
Manualul este construit în urul principalelor domenii de comunicare
cu care se confrunt grefierii în activitatea de zi cu zi. ând în edere
atribuţiile personalului auiliar de specialitate al instanţelor udecătoreşti
şi al parchetelor de pe lângă acestea, un accent deosebit s-a pus pe
comunicarea interpersonală în relaţiile cu udecătorii, procurorii, colegii
grefieri, ustiţiabilii, aocaţii, etc.
În concordanţă cu principiile de comunicare prezentate în manual,
conţinutul acestuia din urma oferă mai degrabă recomandări argumentate
de bună practică în relaţiile între indiizi şi eită o abordare imperatiă
cu priire la conduita profesională a grefierilor. ceasta este, de altfel,
bine reglementată atât prin legile în igoare şi prin regulamentele de
organizare şi funcţionare a instanţelor udecătoreşti şi parchetelor,
cât şi prin Codul deontologic al personalului auiliar de specialitate al
instanţelor udecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat
prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 14/26.04.200 şi
publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 382 din 06/05/2005 prezentat
în prima neă a acestui manual . . .
Fiecare capitol tratează părţi distincte ale domeniului comunicării
şi relaţiilor publice, cu care reprezentanţii instituţiilor udiciare se pot
confrunta, indiferent dacă sunt desemnaţi oficial drept comunicatori sau
doar utilizează comunicarea în actiitatea zilnică.
Un capitol aparte este dedicat comunicării instituţionale strategice.
Menit să contribuie la îmbunătăţirea perspectiei instituţionale actuale,
acest capitol este destinat nu doar responsabililor de comunicarea
publică, ci şi personalului care susţine, prin actiităţile sale, imaginea
instituţiei şi care poate astfel înţelege mai bine raţiunea pentru care
participarea lor la comunicarea planificată este etrem de necesară.
8
♦