MANUAL DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

de îmbunătăţire a relaţiei cu cetăţeanul, respecti cu urnaliştii, care
includ managementul stresului, comunicarea specializată, competenţe
de negociere şi de soluţionare a situaţiilor de criză.
Feedback-ul
Feedback-ul este răspunsul pe care ascultătorul îl transmite orbitorului.
cesta poate fi erbal, atunci când este încuraată o relaţie de comunicare
deschisă, sau doar nonerbal. În acest ultim caz, de eemplu atunci când
facem parte din publicul care audiază un discurs, felul în care zâmbim,
ne încruntăm sau dăm din cap îi indică orbitorului opinia noastră clară
referitor la ceea ce ascultăm.
Dacă este încuraat cu discernământ, feedback-ul celorlalţi ne poate
oferi informaţii utile despre noi înşine, despre calităţile pe care le deţinem
şi despre cum putem să ne dezoltăm. Mai mult, feedback-ul ne permite
să adoptăm o atitudine pro-actiă preentiă, de corectare din timp a
erorilor şi a falselor presupoziţii. În mod special funcţionarea eficientă
a mecanismului udiciar în raport cu terţii necesită o atenţie specială
acordată feedback-ului enit din partea acestora, indiferent de calitatea
acestuia.
a niel interpersonal, feedbackul ne aută să obţinem acces la unele
informaţii despre noi înşine, pe care nu le putem obţine prin propriile
forţe. Prin urmare, feedback-ul trebuie încuraat, ca sursă de progres şi
dezoltare indiiduală. inia de demarcaţie pe care trebuie să o păstrăm
între obţinerea unor informaţii suplimentare despre noi înşine şi asumarea
nereflectată a opiniilor interlocutorilor este însă etrem de subţire.
De aceea, este bine să ţinem cont de faptul că procesul de obţinere
a feedback-ului poate fi alorificat doar în măsura în care reuşim să
obţinem de la interlocutor acele informaţii semnificatie şi suficient de
obiectie, pentru a putea fi folosite în propria dezoltare. Numai dacă
deţinem competenţe de reflectare ascultare actiă şi analiză a punctului
de edere al partenerului de comunicare, putem să beneficiem de
aloarea reală a opiniilor acestuia.
Interferenţele
Interferenţele surse de bruia definesc acele aspecte ale contetului
comunicării, care determină o distorsiune sau o blocare a transmiterii
mesaului real. Interferenţele eterne sunt reprezentate de zgomote, de
lucrul într-un birou supraaglomerat şi în care cetăţenii aşteaptă în număr
2