GHID PRIVIND IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM DE ... - Ioan Slavici

• Imposibilitatea de a diferenţia şi a cuantifica contribuţia elementelor şi activităţilor care au
impact asupra sistemului calităţii. Se va argumenta şi pro şi contra asupra metodelor care “merg” şi
care nu. Aşa se explică replica unora dintre profesori “dacă nu suntem siguri de rezultatele
schimbării, atunci de ce să mai schimbăm?”
• Procesele formative din universitate nu sunt simple, liniare, secvenţiale sau independente, ca şi în
alte organizaţii, având un singur scop, adică fiind orientate spre profit. Mai mult, anumite persoane
şi programe din aceeaşi universitate ar putea fi în competiţiepentru acelaşi client, ceea ce complică
şi mai mult administrarea resurselor, ideilor sau informaţiilor.
• Modul rigid în care are loc delegarea de autoritate în universitate. Practic, delegarea
prerogativelor în cadrul facultăţilor şi al catedrelor este inviolabilă, cînd este vorba de predare sau
cercetare. De exemplu, munca profesorului în clasă este dificil de argumentat, deoarece datele
despre performanţa trecută şi prezentă sunt sumare. Există doar zvonuri care privesc cazurile mai
bune sau mai rele. Fără protejarea libertăţii academice s-ar deteriora şi distruge însăşi noţiunea de
universitate. Puţine instituţii realizează o evaluare sistematică şi o îmbunătăţire a predării, protejând
în acelaşi timp libertatea academică.
• Natura managementului universitar şi modul în care sunt luate deciziile diferă de la o instituţie
la alta. Se practică deopotrivă stilurile de conducere autocratic, birocratic, anarhic, colegial. Acestor
stiluri de conducere le corespund structuri specifice, care diferă de la o facultate la alta. De
exemplu, membrii unor facultăţi aparţin simultan şi unor grupuri din afara universităţii (institute de
cercetări), răspund şi în faţa acestora, sunt recompensaţi de astfel de grupuri şi din această cauză au
un comportament anarhic din punct de vedere al disciplinei academice. În alte facultăţi, membrii
corpului profesoral sunt organizaţi pe subcolective şi sunt antrenaţi în comportamente eterogene.
Formarea acestor grupuri predispune la compromisuri, schimburi de favoruri, etc. Noile strategii de
schimbare trebuie să se adapteze procesului local de luare a deciziilor pentru a reduce factorii de
rezistenţă la schimbare.
• Universitarii sînt oameni speciali, preţioşi şi unici. Universitarii care simt că reprezintă
instituţia de învăţământ superior (studenţi şi profesori) sunt de fapt bariere redutabile în calea
schimbării. Atributele care îi fac să fie valoroşi sunt cele care determină cea mai mare parte din
rezistenţa la schimbare. De la începutul carierei au fost educaţi să nu accepte adevăruri absolute, să
caute adevărul cu orice preţ. Cei care propun schimbarea şi delegă autoritatea unui astfel de grup
vor întâmpina o rezistenţă deosebită. Pentru succesul schimbării trebuie găsite metode adaptate la
28