Hotararea privind aprobarea Statutului comunei Nufaru, judetul Tulcea

stratigrafia complexului de la Nufăru este foarte variată în detalii, dar se pretează totuşi
la sublinierea câtorva elemente general valabile.
Art.17
HABITATUL ANTERIOR EPOCII BIZANTINE (MEDIEVALE)
Cele mai vechi urme de locuire de la Nufăru aparţin perioadei hallstattiene,
surprinse stratigrafic în punctul Căminul cultural, pe str. Bisericii. Al doilea moment de
vieţuire se plasează în cea de-a doua epocă a fierului, fapt înregistrat în punctele Piatră,
Căminul cultural, Bufet şi pe proprietatea Dumitrescu. Acestei etape ocupaţionale îi
corespunde probabil două niveluri de locuire: unul, datat în perioada secolelor V-III a.
Chr, sesizabil pe baza complexelor reprezentate de o locuinţă de suprafaţă, două
cuptoare, o vatră exterioară şi o serie de gropi, probabil cu destinaţie menajeră, şi a
materialelor arheologice, celălalt, aparţinând secolelor I a. Chr - I p. Chr., individualizat
doar prin strat de cultură şi materiale specifice, constituite în principal de ceramică,
păstrată în marea ei majoritate fragmentar, reprezentată de produse de factură getică şi
de importuri greceşti.
Materiale aparţinând epocilor romană şi romano-bizantină (ceramică, material
tegular, monede) au fost deocamdată descoperite într-un nivel bine definit numai în
capătul nordic al promontoriului, în zona Piatră (km 104 şi proprietatea Butuza).
Cercetările desfăşurate în perioada 1978-1979, 1985-1988 în zona km fluvial 104 au
documentat un nivel antic, conţinând material ceramic specific, ce a fost în mare
măsură distrus de locuitorii medievali, nivel căruia îi aparţine o o locuinţă cu temelie de
piatră, precum şi o construcţie cu ziduri de piatră, demantelate până aproape de bază,
păstrate doar pe înălţimea de 0,60 m, construite din blocuri paralelipipedice, bine
fasonate, de dimensiuni mijlocii, legate cu mortar. Construcţia, reprezentând probabil
un turn de supraveghere, este orientată aproximativ nord-sud, are o formă rectangulară
(dimensiunile surprinse 11x8 m), iar spaţiul interior e împărţit în două încăperi,
delimitate de un zid intermediar. Grosimea zidurilor de est şi vest este de 2,30 m, în
timp ce lăţimea zidului intermediar este de doar 1,10 m. Acestui nivel îi aparţine şi un
turn cu front semicircular databil în secolele IV-VI descoperit pe proprietatea I. Butuza,
cu latura de 4,50 m şi lăţimea zidurilor de 1,30 m. Astfel de materiale au mai apărut
passim sau, mai rar, în cadrul săpăturilor, şi în alte zone - Râpă, Bloc, Dispensar, Bufet,
proprietatea Dumitrescu, dar nu concentrate într-un strat caracteristic, asociate cu un
material monetar încadrabil începând cu epoca lui Traian până în cea a lui Heraklios.
Vieţuirea din epoca romano-bizantină s-a concentrat nu doar în capătul promontoriului
pe care se află satul Nufăru, ci şi în deltă, la Ilganii de Jos, unde, prin sondajele
arheologice efectuate pe malul stâng al fluviului, prin intermediul a două secţiuni,
executate în 1978 şi respectiv 1986, au fost documentate latura de nord a unei
fortificaţii existente în deltă şi spre vest alte două ziduri de piatră despre care nu putem
spune deocamdată cărui ansamblu aparţin. Unul dintre ele, orientat aproximativ NV-SE,
lat de 2 m, surprins în secţiune pe o lungime de cca 10 m, prezintă un tronson al
paramentului său nordic, lung de 2,50 m, realizat din lespezi calcaroase de dimensiuni
mijlocii, prinse cu un mortar friabil, având în conţinut un procent scăzut de nisip. Al
doilea zid aflat în apropierea celui abia amintit, dar orientat aproximativ NE-SV, are o
lăţime de 2,30-2,35 m, are parament şi emplecton, blocurile sunt prinse cu mortar de
foarte bună calitate, ceea ce este vizibil pe faţa sa vestică unde se observă folosirea unui
liant hidrofug, de culoare galben roşiatică, întins chiar dincolo de rosturi.
Prezenţa unor elemente de fortificaţie atât în punctul cel mai avansat al
promontoriului nufărean - Piatră/ Km 104 şi curtea Butuza, cât şi peste Dunăre, unde
au fost, pentru prima dată atestate arheologic în spaţiul Deltei Dunării, construcţii de
piatră, sugerează în zona Nufăru-Ilganii de Jos existenţa a două fortificaţii de piatră,
9