Hotararea privind aprobarea Statutului comunei Nufaru, judetul Tulcea

databile în secolul al XI-lea, cercetată pe proprietatea Dumitrescu şi a unui complex cu
ziduri de piatră susceptibil de a fi datat în secolul al XII-lea, de-abia sesizat în curtea
căminului cultural.
Vieţuirea de la Nufăru se exprimă şi prin conţinutul, bogat în ceramică, obiecte
mărunte, resturi organice, al numeroaselor gropi menajere, descoperite cu precădere în
punctele Bloc, Cămin, Dispensar, Bufet, proprietăţile Ştefan Ene, Vasile Dumitrescu şi
Dumitru Ene-Strutinschi, aparţinând atât nivelului secolelor X-XI, cât mai ales celui
corespunzător secolelor XII-XIII, acestora adăugându-li-se, cu titlu singular, o groapăsac,
cu pereţii arşi, de bucate, aparţinând, eventual, unei gospodării, nereperate, însă în
teren (punctul Şcoală).
Dezvoltarea meşteşugurilor este ilustrată de existenţa în zona extra muros a unui
complex de cuptoare din secolele X-XI, amplasat în partea vestică a aşezării, ca şi de un
alt cuptor, care a funcţionat în ultimul deceniu al secolului al XI-lea şi la începutul
secolului al XII-lea, descoperit aproape de limita sudică a aşezării, toate destinate arderii
ceramicii comune. Acestor descoperiri le mai putem adăuga unele fragmente de amfore
cu torţile supraînălţate, acoperite la exterior cu smalţ verzui, care nu au nici un fel de
analogii în Dobrogea şi despre care presupunem că au fost lucrate pe plan local.
Varietatea meşteşugurilor locale este ilustrată şi de descoperirea unor creuzete, tipare,
reziduuri, ce dovedesc confecţionarea unor obiecte de podoabă din metal, ca şi de
prezenţa rebuturilor şi a zgurei rezultate din prelucrarea sticlei.
Art.21
NECROPOLELE
Tabloul descoperirilor este completat prin identificarea sau cercetarea parţială a
mai multe necropole de inhumaţie creştine, dezvelite în partea de sud a satului (un
mormânt cu brăţări de sticlă albastră ce completează unele informaţii despre descoperiri
similare mai vechi şi probează existenţa unei necropole ce a funcţionat în secolul al Xlea),
în zona de vest, în vecinătatea complexului de cuptoare (schelete, unele cu brăţări
de sticlă, databile în secolele X-XI, deranjate de intervenţii moderne), pe promontoriu, în
punctul Piatră şi pe proprietatea Enache Şinghi/punctulTrecere bac (complexe de
inhumaţie datate în sec.XI-XIII), la sud de fortificaţia din zona Căminului cultural (pe
baza materialului numismatic această necropolă se pare că a funcţionat în ultima etapă
de locuire a aşezării, întreruptă brutal de atacul tătarilor din anul 1242), precum şi în
preajma Şcolii, lângă proprietatea Kiselencu şi pe proprietatea Ducica (această din urmă
zonă cimiterială fiind greu încadrabilă din punct de vedere cronologic).
Art.22
MATERIALUL ARHEOLOGIC
Habitatul medieval din cetatea de la Proslaviţa-Nufăru este reprezentat şi printrun
material arheologic foarte variat, întâlnit şi în alte cetăţi-oraşe din epoca bizantină a
Dobrogei, constând în primul rând din ceramică, confecţionată local şi provenind din
centrele bizantine balcanice sau nord-pontice, unelte, obiecte de uz casnic, arme, piese
de harnaşament, obiecte de podoabă, de port şi de cult.
Materialul arheologic cel mai reprezentativ descoperit este ceramica, aparţinând
categoriei comune, provenind de la oale-borcan sau cu torţi, căni, ulcioare, opaiţe, vase
de provizii, atât din specia nisipoasă cu decor incizat, orizontal, vertical sau în val, cât şi
din cea cenuşie cu decor lustruit, inclusiv în reţea, foarte abundentă în pământul negru
clisos în care coboară fundaţia incintei de est a cetăţii, cât şi din cea de factură
superioară - amfore, ulcioare şi căni cu dungi lustruite, vase acoperite cu angobă aurie
sau smălţuite, olive sau divers colorate, împodobite prin aplicare (oale cu torţi cu decor
zoomorf sau ulcioare cu pastile), pictare (cu "anouri" de humă albă sau cu pete informe
întreţesute, brune şi verzi), incizie (în maniera sgraffito fin şi "pronunţat", în special
13