RESPECTUL VIEŢII PRIVATE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ...

9 Respectul vieţii private
Constituindu-se ca spaţiu fizic în care personalitatea individului se manifestă
plenar, domiciliul poartă marca intimităţii titularului şi justifică pretenţiile de
protecţie a vieţii personale.
3.1.2. Numele, pseudonimul
Analizând protecţia numelui ca aspect esenţial al vieţii private, acoperim, de
fapt, mai multe realităţi: numele de familie, prenumele, pseudonimul, numele
comercial (firma). Este interesantă evoluţia gândirii asupra naturii juridice a
numelui patronimic, reflectată îndeosebi în practica instanţelor franceze. Într-o
primă etapă s-a considerat că titularul dispune un adevărat drept de proprietate
asupra numelui de familie. În decizii succesive s-a statuat că utilizarea abuzivă a
numelui de familie al altei persoane este un act de violare a proprietăţii. În
formulări asemănătoare s-a exprimat aceeaşi idee: numele este cea mai sacră dintre
proprietăţi 38 ; „persoana care poartă legitim un nume patronimic are dreptul de a se
bucura şi de a dispune de acesta în mod absolut” 39 . Într-o astfel de optică, diferenţele
între proprietatea asupra bunurilor şi proprietatea asupra numelui patronimic rezidă
în modalităţile de dobândire, respectiv de pierdere a dreptului în discuţie.
Ulterior, s-a impus teza potrivit căreia numele poate fi privit fie ca obiect al
proprietăţii, fie ca semn distinctiv al individului şi al familiei sale, fie ca atribut al
personalităţii 40 . Actualmente se acceptă, că numele este un drept subiectiv
extrapatrimonial şi, totodată, atributul de identificare care constă în „dreptul omului
de a fi individualizat în familie şi societate prin cuvintele stabilite în condiţiile legii
cu această semnificaţie” 41 .
Deşi Convenţia europeană nu conţine prevederi exprese la nume, Curtea a
decis că, în calitate de instrument de identificare personală, numele, lato sensu, nu
priveşte mai puţin viaţa privată a acesteia 42 . Modalităţile de intruziune în viaţa
privată prin încălcarea dreptului la nume sunt diverse şi antrenează răspunderea
pentru prejudiciul cauzat. Domeniile vizate sunt, în special cel literar-artistic,
precum şi cel al programelor audiovizuale. Avem în vedere faptul că autorii
operelor literare şi producătorii filmelor se confruntă adesea cu o problemă delicată
– alegerea numelui şi prenumelui personajelor. Numele şi prenumele trebuie astfel
alese încât să nu dea naştere unor confuzii cu persoane existente în realitate. În
general, utilizarea prenumelor nu cunoaşte restricţii. De pildă, judecând plângerea
numitei Cléo de Mérode, care susţinea că există confuzie între ea şi un personaj de
film – Cléo – o instanţă franceză a considerat că prenumele Cléo (diminutiv al
Cleopatrei) este foarte răspândit 43 . În ceea ce priveşte numele de familie, se pot
38
Cour d’Appel de Paris, 15 novembre 1858, hotărâre citată după R. Lindon, op.cit., p. 120.
39
Cour d’Appel de Paris, 27 décembre 1893, ibidem, p. 120–121.
40
În acest sens, Tribunal de Bordeaux, 14 juin 1862, loc. cit.
41
M. Mureşan, A. Boar, Ş. Diaconescu, op. cit., p. 41.
42
Cauza Guillot contra Franţei, în: V. Berger, op. cit., p. 364–366.
43
Tribunal civil de la Seine, 24 décembre 1993, citat după Ch. Debbasch, Droit de
l’audiovisuel, Paris, Dalloz, 1995, p. 397.
347