Rezumat - Institutul de Studii Doctorale

accentul mutându-se de pe combaterea elementului sectar, pe cel al trimiterii Bisericii în
lume pentru universalizarea Evangheliei şi încorporarea tuturor în Împărăţia lui
Dumnezeu. Cercetarea actuală găseşte fundamentele teologice ale misiunii creştine în
teologia trinitară, în trimiterea Fiului, a Sfântului Duh, a Sfinţilor Apostoli şi a Bisericii în
lume, pentru mântuirea şi desăvârşirea ei. Aceasta se opreşte însă la misiunea Bisericii ca
instituţie divino-umană şi ca spaţiu al mântuirii, fără a specifica sau particulariza
coordonatele esenţiale ale activităţii misionare a membrilor ei.
b. Se poate observa o lipsă de coerenţă la nivel naţional în ceea ce priveşte strategia
de implicare a laicatului în misiunea Bisericii noastre. Aceasta poate şi pentru că nu există
o fundamentare teologică a vocaţiei misionare a tuturor creştinilor, adaptată orizontului de
aşteptare al lumii contemporane. Singura lucrare de anvergură, ce abordează problema
laicatului, în literatura teologică românească, este lucrarea părintelui Liviu Stan, Mirenii
în Biserică. Importanţa elementului mirean în Biserică şi participarea lui la exercitarea
puterii bisericeşti. Studiu canonic-istoric, publicată la Sibiu, în 1939. Consideraţiile sale
asupra rolului mirenilor în exercitarea puterii bisericeşti, sacramentale, învăţătoreşti şi
jurisdicţionale suscintă şi astăzi un real interes.
c. Constatarea unei percepţii greşite la nivelul comunităţilor de credincioşi, cât şi la
nivelul societăţii civile, că lucrarea misionară este un atribut exclusiv la ierarhiei Bisericii
şi al structurilor conexe acesteia.
Alături de motivele amintite partea introductivă prezintă obiectivele lucrării:
cercetarea are ca punct de pornire antropologia hristologică biblică şi patristică,
propunându-şi să fundamenteze teologic calitatea omului de misionar, din care se nasc
vocaţiile misionare speciale; să arate faptul că lucrarea misionară nu este un atribut
exclusiv al clerului; să găsească limitele în care laicii, membri ai poporului lui Dumnezeu
trimis la misiune, îşi desfăşoară activitatea; să identifice coordonatele esenţiale ale
misiunii laicilor; să reafirme responsabilitatea faţă de creaţie şi societate a omului.
De asemenea, sunt amintite şi metodele de cercetare utilizate în demersul ştiinţific:
a) Metoda exegetico-hermeneutică, prin care s-au interpretat în perspectivă misionară,
hristologică şi eclesială textul revelat al Sfintei Scripturi şi textele Sfintei Tradiţii; b)
Metoda teologico-speculativă, pe care se fundamentează şi se structurează întreg sistemul
teologiei misionare, în general.
Partea I, „Omul – chip al lui Hristos”, face o analiză a calităţii omului de chip al
lui Hristos, din perspectivă misionară. Capitolul 1, intitulat Premise antropologice, arată
că asumarea vocaţiei misionare de către toţi creştinii este necesară, iar acest lucru este
posibil, în primul rând, datorită constituţiei şi ontologiei în potenţă misionară a tuturor
7