TEZĂ DE DOCTORAT - REZUMAT -

De fapt, această viaţă socială este artificială şi-1 pune pe adolescent în
situaţii artificiale, într-un mediu social care-l va condamna la izolare şi care intră în
război contra acelora care au pronunţat această condamnare şi vor să-i
prelungească efectele. În acest context adultul apare ca acela care vrea să-i
despartă, deoarece aceştia nu ar şti decât „să aplice pedepse".
Apartenenţa la o bandă dă legitimitate pe plan social la luarea unor poziţii
rebele, în timp ce în interiorul bandei i se oferă o oarecare respectabilitate.
O subcultură delictuală se formează deci, ori de cate ori o serie de indivizi se
află în acelaşi mediu, cunoscând aceleaşi dificultăţi de adaptare fiind favorizat de
devierea valorilor. În cadrul acestor grupuri individul încearcă sentimentul de
apartenenţă pentru a se simţi solidar cu alţii sau a-şi exprima rivalitatea în acte de
violenţă şi culpabilitate. Ca şi în cazul psihologiei animale, bandele de tineri se
bazează pe „apărarea teritoriului", respectarea unui „cod moral" care impune
supunere şi solidaritate de grup, agresivitate spre exterior. Instinctul de teritoriu, de
rang ierarhic, tendinţele distructive si prădătoare sunt instinctele care
reglementează comportamentul antropoizilor dar şi a acestor grupuri.
Deşi pe plan individual delincvenţii minori ar fi nişte izolaţi, este de ajuns a se
deschide un club pentru ca acesta să fie asaltat, ceea ce dovedeşte nevoia lor pentru
integrare socială. Cu cât separarea de adult a fost mai precoce, cu atât viitorul
acestor tineri este mai sumbru. Delincvenţa de grup este caracteristică delincvenţei
juvenile, principalele fapte fiind: huliganismul, violul, violenţele, furtul de
vehicule. Grupul de delincvenţi este în general neorganizat şi nu are de la început
ca scop delictul, dar în funcţie de diferite personalităţi acest lucru poate surveni
ulterior. După primele „succese" activitatea grupului poate merge progresiv dar se
poate şi desfiinţa.
16