TEZĂ DE DOCTORAT - REZUMAT -

Apariţia reacţiei agresive depinde de toleranţa la frustrare a individului, de
modul în care percepe blocajul trebuinţei sale ca fiind legitim sau ilegitim, meritat
sau nemeritat.
Toleranţa la frustrare desemnează capacitatea unui individ de a
surmonta o situaţie de frustrare fără a recurge la mijloace de răspuns inadecvate.
Atât toleranţa la frustrare, cât şi agresivitatea sunt trăsături formate în timpul
socializării. Referitor la adaptabilitatea şcolară, o toleranţă la frustrare redusă
împiedică integrarea copilului în mediul şcolar; cum frustrările din viaţa şcolară
sunt inevitabile, o manieră sistematică de a reacţiona disproporţionat la situaţiile de
frustrare va avea repercusiuni negative, atât în privinţa interacţiunilor cu colegii,
cât şi cu profesorul.
Dintre formele de răspuns negativ ale copilului, ce privesc integrarea în
mediul şcolar, menţionăm:
fuga de la şcoală sau / şi de acasă
Fuga reprezintă o conduită de tip evazionist, având o motivaţie precisă şi
derulându-se într-un interval de timp variabil. Fuga de la şcoală poate interveni în
situaţii tipice-evaluare, conflict cu profesorul sau colegii etc. – caz în care se
prezintă ca o strategie defensivă a elevului; dacă această conduită se generalizează,
fuga de la şcoală devine punctul de pornire pentru absenteism.
La elevii mari, fuga de la şcoală poate fi o formă de protest împotriva unor
situaţii apreciate de elev ca nedrepte, frustrante, dar la elevii hiperemotivi, pe un
fond depresiv de emotivitate anxioasă, fuga poate fi şi o reacţie de teamă: teama de
a nu fi pedepsit, teama de eşec şi de pierdere a statutului/stimei de sine.
Fuga de la şcoală este pentru elevii fugari o modalitate de reechilibrare a
relaţiei lor cu şcoala în încercarea de a menţine o imagine pozitivă de sine,
22