TEZĂ DE DOCTORAT - REZUMAT -

În urma analizei diferitelor tipuri de situaţii în care este plasat copilul/tânărul
s-a constatat că:
- este important a se ţine seama că există importante deosebiri
psihologice, concretizate în timpul de reacţie la frustraţie şi în direcţia
acestei reacţii;
- există un general uman întâlnit în orice situaţie. Acest general uman îl
face pe fiecare individ să reacţioneze mai mult sau mai puţin asemănător
în situaţia frustrantă;
- frustraţia se poate defini ca o relaţie ce există între subiect şi obiectiv,
integrarea tuturor posibilităţilor de expresie anticipative a unui
comportament individual ce întâmpină un BARAJ. Această relaţie se
construieşte pe măsură ce copilul creşte, carențat sau dimpotrivă saturat
afectiv, vârsta implicând apariţia primelor frustraţii şi renunţări, odată cu
dezvoltarea capacităţilor de amânare a reacţiilor în vederea atingerii
obiectivelor şi a depăşirii obstacolului.
Este un lucru ştiut că reacţiile umane la diferite împrejurări sunt foarte greu
de prevăzut. Totuşi există un anumit coeficient de probabilitate a apariţiei unui
anume tip de răspuns, cerut cu necesitate în situaţia respectivă. Acest coeficient de
probabilitate a apariţiei unui tip de reacţie în situaţii deviante este asemănător la
toţi subiecţii cu probleme de adaptare, iar acest lucru se poate explica prin faptul că
devianţa comportamentală reprezintă o schimbare în straturile nou integrate în
structura psihică, activând astfel mecanismele primare generale de baza ale
fiecăruia.
Aceste potenţialităţi primare de răspuns adânc integrate în structura
personalităţii ies la iveală în deviaţii comportamentale în aceeaşi măsură la toţi
subiecţii inadaptaţi. Trebuie subliniat faptul că frustraţiile de ordin social,
26