documentul PDF

“ PORT RĂNILE TALE “
POETUL LA CASTEL
Dumnezeu lucrează cu fi ecare scriitor în par te. Eugen Evu are
curajul de a-şi asuma o sar cină adâncă pentru citit orii săi, adică
purtarea rănilor de fi ecare zi şi mereu pentru altul. Este un curaj în
acest gest, un curaj cum numai la bătrâneţ e un poet poat e avea,
rămânând în patria cuvint elor ninse , un curaj pe car e poetul în
fi inţa sa îl plăteşte cu greu, chemând asupra sa povara vieţii altora.
E aici o concluzie a vieţii sale, când încrâncenat, refuzat de cei care
îl cunoşteau şi îi erau aproape îşi asumă riscurile altora.
În volumul de versuri “ PORT RĂNILE TALE “, editura “ Cogito“,
2003, poetul atinge punc tul de t ensiune maximă a oper ei sale ,
sunt adunat e în v olum t emele pr ofunde ale stării sale de har ,
temele care l-au marcat întreaga existenţă : apropierea de Cel de
Sus, asumarea vieţii pr egătite de Dumnez eu în locul vieţii făcut e
la polizor de om, apr opierea de natură ca mod de lipir e, creaţie
şi dragost e, star ea empatiei divine , jocul , sentimentul et ern al
omului de ratare a ţintei, apoi Ardealul, altarul neamului, muntele,
Brâncuşi, tot ceea ce este pecete pentru românii din zona aceasta
de ţară, tot ceea ce este dor pentru românii de altundeva, purtaţi
de valurile vremurilor …
Dincolo de ac este stări E ugen se lasă lucrat de sentimentul
apropierii morţii, de sentimentul sunetului de fi nal în trupul acesta
supus putrezirii şi apoi deschiderea fi inţei în veşnicie. E un mister
dar şi o acceptare plină de durere, o suferinţă de peste suferinţa de
până la vârsta maturităţii şi a încercărilor depline…
31