documentul PDF

CONSTANTIN STANCU
greu de găsit, poat e doar managerii imag inilor de la publicitat e
par mai bine plătiţi, pentru că ştiu să manipulez e nu să supună
adevărul acela simplu, dar greu de dus.
Din ac est punc t de v edere scriit orul nu a mai a vut răbdar e,
s-a metamor fozat precum lar va de fl uture, din vierme a dev enit
ceva care zboară. Locul gol lăsat de critic a f ost ocupat deja, spre
frustrarea criticului car e suferă din scaunul lui de dir ector sau de
preşedinte.
Fenomenul a mai trecut prin orizonul literaturii române, ca un
cocor, sau ca o rândunică ...
Marin S orescu a decis cândva să umble uşor cu pianul pe
scări, iar N ichita Stănescu era f ericit când respira poezie pur şi
simplu, indiferent din c e zonă a României v enea ea, pentru că îi
plăcea aerul rarefi at a poemului înalt.
Nu ştiu la c e va duc e ac est f enomen, dar sigur scriit orii v or
continua să scrie, iar criticii să cârtească împotriva lor, pentru că ei
poeţii, cu fl oare la butonieră, continuă opera zilnic, fără aprobare
de la instituţia prefectului de critic în provincia cuvintelor brumate,
pentru că pr ozatorul cu fl oretă c ontinuă să-şi aper e ideea în
mijlocul furtunii.
În vechime erau puşi pe zidurile c etăţii văzătorii, ei priveau şi
dacă vedeau ceva dădeau alarma în cetate. Dacă vedeau şi tăceau,
Dumnezeu le c erea sângele c elor mor ţi din mâna lor , tr ebuiau
să plătească, adică. Dacă v edeau şi nu tăc eau, Dumnezeu cerea
sângele morţilor din chiar mâna criminală şi ei, văzătorii, scăpau...
Din păcate criticul a căzut din turn ...
24 aprilie 2008, la aniversarea USR
78