2012 este un an al extremelor - Fii în profunzime!

Previziuni astrologice pentru anul 2012
corola de minuni a lumii , o capodoperă a artelor poetice. Născut la 9 mai 1895, Lucian Blaga
reuşeşte să integreze pentru generaţiile care vin mesajul său de respect în faţa misterelor lumii, dar
mai ales reuşeşte, parcă special gândit cu aproape un secol înainte de intrarea lui Neptun în Peşti, să
lanseze mesajul că iubirea este condiţia esenţială pentru a atinge cunoaşterea lumii. Tema sa nu
aduce prin naştere o cunoaştere a acestei teme, dar aduce o uşurinţă în a înţelege lumea, viaţa,
relaţiile dintre sentiment şi putere, dintre chinuri şi sublimarea suferinţei în arte, gândire. Puternic
atins de drama duplicităţii, atât prin plasarea lui Venus în Gemeni, cât şi prin trigonul cu Lilith,
revolta sa împotriva agresivităţii iminente pe care Marte din Rac (cădere), dar şi Saturn retrograd
din Scorpion o indică, a devenit evidentă din copilarie. A vorbit greu, până la patru ani nu a scos
niciun sunet, poate şi dintr-o teamă metafizică în faţa unui asemenea destin. Din admiraţie, dar şi ca
o recunoaştere a statutului său de mare gânditor, este propus în 1956 de către Rosa del Conte şi
Basil Munteanu, la recomandarea lui Mircea Eliade, pentru Premiul Nobel, însă autorităţile române
de atunci nu l-au susţinut, fiind considerat prea idealist, adică neconform cu noile direcţii.
Despre Lucian Blaga se ştie că a fost un mare poet, dramaturg, profesor, dar puţini sunt cei
care ştiu că este creatorul singurului sistem filosofic românesc. Blaga a fost un metafizician prin
excelenţă însă problematica omului, în opera sa, capătă înfăţişarea unei fenomenologii a istoricităţii
fiinţei umane dintr-o perspectivă duală: cea vizionar-constructivă şi cea analitic-critică. În
îngemănarea acestor două tipuri de discurs teoretic rezidă originalitatea şi valoarea, dar şi limitele
construcţiei teoretice blagiene. În seria admiraţiei pe care Eliade a avut-o faţă de Lucian Blaga se
înscrie şi articolul Tăcerile lui Lucian Blaga” scris în semn de omagiu la moartea sa, în care îşi
propune să explice unele din tăcerile filosofului, de exemplu, motivul pentru care Lucian Blaga a
scris numai în româneşte, şi anume, datorită centralităţii categoriilor organicului din opera sa
filosofică. Mircea Eliade caracterizează filosofia blagiană prin enciclopedism şi universalism. Este
un curaj al creaţiei, mărturiseşte Eliade, pe care, de la Hegel, nu l-a mai avut niciun filosof
european. În acest sens, conchide: "Curajul creaţiei şi obsesia universalului alcătuiesc cea mai
frumoasă tradiţie a romantismului românesc". Cine, dacă nu un nativ Peşti (Eliade), putea aprecia
mai aproape de sentimentul său real al profunzimii gândirea lui Blaga şi cum să nu iubească un
filosof de adâncimea convingerilor sale (Blaga) un popor guvernat de Neptun, planeta care l-a
inspirat atât de mult în studiile sale. “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este desprinsă dintr-o
gândire matură, dar şi dintr-un sentiment profund românesc, cel al nonviolenţei, al iubirii de mister,
de oameni, de frumos.
Încercând să extindem acest exemplu, cazul lui Mircea Eliade a fost puternic marcat de un
destin care l-a dus într-o direcţie potrivită, menită să transforme acest Mercur retrograd din Berbec
(din tema natală), semn al reticenţei faţă de inovaţiile false ale societăţii de consum, dar care i-a
oferit o pasiune specială faţă de vechi, ancestral, faţă de ceea ce se încuie în idee sau care doreşte să
abandoneze ideea şi să treacă în practică. Peşti cu ascendent în Vărsător, Mircea Eliade (13 martie
1907, ora 5,00, Bucureşti) are şansă (deşi ştim că în cazul său nu este potrivit acest cuvânt, dar îl
folosesc pentru a contrasta cu exemplul personal din finalul ideii) să se deschidă către o lume a
ideilor care să aprecieze simţul şi analiza sa, care să înţeleagă mesajul său şi să poată accepta
spiritul enciclopedic pe care l-a avut, ceea ce nu s-a întâmpla cu Nicolae Păulescu (30 octombrie
(s.v.) 11 noiembrie (s.n.) 1869), adevăratul descoperitor al insulinei, pentru care biochimiştii Collip
şi Best au primit Premiul Nobel pentru medicina în 1922. Comparând, doar pentru a exemplifica
această idee, Pluton şi Jupiter în Taur (Paulescu) a adus mai multă fragilitate decât Neptun şi Jupiter
din Rac (Eliade). A beneficia de o accentuare a zodiei Taur, într-o relaţie deficitară cu Neptun (în
tema lui Paulescu Neptun se afla în Berbec destul de aproape de Lilith) adică aflat într-o poziţie
secundă, deci fără a avea susţinerea egregorului, ceea ce nu se poate citi din tema lui Eliade, care,
având aproape de Jupiter exaltat valenţele neptuniene, chiar dacă nu se remarcă printr-o notă
personală evidentă (în Rac Neptun nu are o calitate specială), capătă o dimensiune
transgeneraţională, de la origine spre creaţie colosală, printr-o tenacitate şi o perseverenţă
remarcabile. Eşecul lui Paulescu nu este explicat prin intermediul originii sale, ci este justificat prin
asta, ceea ce ne ajută să înţelegem că, fără a minimiza câtuşi de puţin rolul imens pe care l-a avut şi
fără a pune în umbră faptul că este adevăratul descoperitor al insulinei, ci dimpotrivă, marele savant
© Gheorghiță COȘER, www.coser.ro
29