GUICA NILA PARASCHIV ACHIM TITA ILINCA CATRINA ILIE MOROMETE NICULAE MOROMETE BALOSU PARIZEANUL 18
ENUMERATI SCENELE SEMNIFICATIVE CARE APAR IN ROMAN. EVIDENTIATI TRASATURILE PERSONAJELOR Intoarcerea de la câmp a familiei Moromente devine asemenea altor imagini rurale – descrierea Dunării, secvenţe despre cuplul de îndrăgostiţi Birică – Polina, preocuparile ţăranilor – toate aceste secvenţe care pledează pentru provocarea curiozităţii sau a interesului pentru viaţa satului. Naraţiunea din roman este organizată episodic, pe fragmente care devin povestiri independente, care ansamblându-se dau monografia satului din Câmpia Dunării. Cina din familia Moromete este o descriere a interiorului domestic specific familiei ţărăneşti. Clanul Moromete este dominat de Ilie Moromete aşezat pe pragul uşii pentru a do mina şi a supraveghea familia, bunul mers al lucrurilor. In această secvenţă îl aflăm pe Moromete dominator, stăpân pe sine, mulţumit cu/de familia lui. E un personaj reeflectiv, ironic, glumeţ, autoritar. Feciorii mai mari – Achim, Nilă, Paraschiv stau dimpreună, nemulţumiţi, revoltaţi, fiind gata în orice moment de a complota împotriva familiei; chiar şi poziţia lor este aceea a individului care are de gând să părăsească clanul: s-au aşezat spre ieşire aşteptănd parcă momentul potrivit abandonului familial. Lângă vatră stă Catrina trebăluind, dar in acelaşi timp fiind spirit treaz în vegherea bunelor relaţii dintre copii şi părinţi.De asemenea, pozţionarea personajului este cea care explică statului femeii – Catrina stă în picioare, e tot un fel de a păzi bunul mers în familie, căci ea presimte revolta din privirile feciorilor mai mari. Are temeri în privinţa lor şi de aceea ne e prezentată ca o fiinţă vigilentă, cu spirit de observaţie. Fetele aproape ca nu sunt băgate în seamă. Mezinul familiei se manifestă ca un revoltat, de fapt e primul impuls de nemulţumire faţă de condiţia de ţăran, situaţie „amendată” de tată. Nimeni pare să nu-i bage în seamă supărările, nici măcar cea cu Bisisica – de fapt copilul se razvrătea, indirect anunţând şi el declanşarea unui conflict, deocamdată interior - la nivelul psihologiei individului. Cina este prima naraţiune care „alimentează” conflictul la nivelul psihologiei individuale. Salcâmul devine „măr al Discordiei” în momentul în care este asociat cu salvarea familiei de la plata fonciirii/impozitele către stat, situaţie de care profită vecinul avar, Tudor Bălosu, interesat de cumpărarea salcâmului „a-i porni băiatului casă”. Copacului i se atribuie un antropomorfism legat de destinul lui Ilie Moromete, un simbol al căderii perso najului pe care romanul avea să-l argumenteze epic. 19