Morometii - Universitatea"Petru Maior"

Universitatea “Petru Maior”
Facultatea de Ştiinţe şi Litere
Specializarea Română-Istorie
Profesor: Szekely Eva Monica
Student: Ioana Maria Şipoş
1

ARGUMENT
Manualul de la editura “Corint” este conceput în concordantă cu strucutra şi cu
obiectivele programei aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cuprinzând o
oferta maximală în ce priveşte numarul scriitorilor şi al textelor propuse pentru a fi
studiate. Manualul înceraca sa dea, potrivit programei şcolare, o idee generala despre
evoluţia limbii şi literaturii române şi sa fixeze, prin analiza catorva texte fundamentale,
noţiunile şi procedeele specifice genului liric, romanului, dramei moderne, criticii
româneşti de ieri si de azi.
Într-o lume care se mişca repede, într-o lume proteica, tînarul trebuie să aibă câteva
puncte de reper sigure. Manualul de literatura trebuie să-i ofere competenţele necesare
domeniului creaţiei, cultivându-i gustul pentru estetică şi oferindu-i concomitent
informaţii corecte despre despre istoria culturii naţionale în evolutia şi in raporturile ei
cu alte modele culturale. Elevul trebuie să evite extremele: reproducerea unorinformaţii
prefabricate despre textele literare şi afişarea unei originalităţi în abordare, insuficient
susţinută de cunoaşterea problematicii. Adică elevul trebuie să refuze atât rolul prea
umil al lui Pristanda, cât şi rolul prea orgolios al lui Caţevencu. Dar ce ne facem cu
rolul Cetăţeanului turmentat: „Eu…pentru cine votez?”
Problemele limbii literare au constituit întotdeauna un domeniu de preocupări strâns
legate de evoluţia culturii, a literaturii, de eforturile novatoare ale culturilor din toate
domeniile ; limbajul a fost mijlocul cel mai eficace de cristalizare a ideilor , de stabilire
a contactelor dintre oameni şi culturi. Aceste realizări cer un instrument tot mai bogat,
mai nuanţat, mai nou, dar în acelaşi timp şi exact, capabil să transmită cu fidelitate
tezaurul de gândire şi de simţire al unei comunităţi . contribuţia scriitorilor noştri,
printre care şi Ioan Slavici, ca exponenţi talentaţi ai artei limbii şi literaturii, ca inovatori
inspiraţi în domeniul valorificării tezaurului vorbirii obşteşti, rămâne un bun câştig
pentru eternitate, un stimulent continuu al cultivării limbii noastre de toate zilele.
„Limba înaintează datorită marşului maiestuos al marilor scriitori” , a spus o dată Victor
Hugo, consacrând într-o formulă fericită partea de contribuţie esenţială a scriitorilor la
dezvoltarea limbii naţionale, problemă despre care au vorbit adesea şi scriitori noştri.
Se poate urmări cu interes şi uimire câtă pricepere şi ataşament, câtă ştiinţă şi instinct
lingvistic au dovedit scriitorii în procesul modernizării culturii, al literaturii şi limbii
naţionale , sporind prin opera lor tezaurul expresiv al limbii literare. Creaţiile literare ale
scriitorilor noştri se regăsesc în manuale şcolare, aparţinând unor edituri diferite. Nu
trebuie uitat faptul căci manualul este o oglindă al elevului care îl ajută să intre în acel
univers al lecturii , în lumea interpretării unor texte , dar şi a unor idei. Totodată
2

manualul este un instrument de lucru , de lărgire a cunoştinţelor , un reper atât pentru
elev cât şi pentru profesor , la care se adaugă şi opera în sine a autorului.
Editura Corint se bazează cel mai mult pe comunicare , oferind elevilor şi în acelaşi
timp şi profesorilor sugestii pentru orientarea lecturii , oferte de interpretare , concluzii
la temă , exerciţi ceea ce stimulează dezvoltarea perspectivei narative . Manualul de
„Limba şi literatura română” apărut la editura Corint , Bucureşti 2003 , are conţinutul
organizat pe părţi , capitole subcapitole şi lecţii respectând stilul cognitiv adecvat vârstei
. Textul este uşor lizibil , manualul are un aspect exterior plăcut fiind redactat cu
caractere în stiluri şi mărimi diferite , include material iconografic , ilustraţii , fotografii
ale autorilor , conţinutul acestuia răspunzând obiectivelor programei de Limba şi
literatura română pentru anul şcolar 2006 – 2007. Conceptele sunt explicate clar , într-o
coloană colorată în partea dreaptă sau stângă a paginii stimulând elevul , iar întrebările
şi exerciţiile , un mijloc de evaluare a învăţăturii sunt astfel concepute ca elevul să-şi
verifice cunoştinţele. În tabelul de mai jos pot fii observate criteriile utilizate pentru
alegerea manualului învingător , fiecăruia dintre ele acordându-i-se o notă.
Datorită calităţilor , aspectelor pozitive dar şi materialului deosebit de
bogat care valorifică metodele moderne de investigaţie a textului literar şi non-literar ,
meritul manualului apărut la editura Corint.
3

ALEGEREA MANUALULUI
Numar
curent
Criterii de evaluare
HUMANITAS
cls. aX-a
EDITURA DIDACTICA
SI PEDAGOGICA
cls. aX-a
CORINT
cls. aX-a
1
VIZIUNE INTEGRATĂ:
- Limbã şi comunicare-
Literaturã- Concepte funcţionale
5
4
5
2
SUGESTII:
Fişe evaluare (sumativã,
formativã).
Exemple.
Fişe de lucru
3
3
5
3
PREZENTAREA GRADATĂ
ŞI PROGRESIVÃ A UNOR
STRATEGII ACTIV-
PARTICIPATIVE
4
4
5
4
ALEGEREA TEXTELOR DE
BAZĂ ŞI AUXILIARE.
Crearea unei intertextualitãţi
relevante pentru tipuri diferite de
limbaje
3
3
4
5
DICŢIONAR EXPLICATIV
CORELAT CU PREZENŢA
UNOR CONCEPTE
FUNCŢIONALE
3
4
5
6
ASPECTE ESTETICE CARE
SĂ TRIMITĂ LA CORELAŢII
CU CELELALTE ARTE
4
3
4
TOTAL
PUNCTAJ.
24
21
28
4

PROIECT DIDACTIC
SUBIECTUL LECŢIEI: “Moromeţii” de Marin Preda (caracterizarea personajului Ilie
Moromete)
TIPUL LECŢIEI: predare - învăţare
OBIECTIVE GENERALE:
1 Dezvoltarea competenţelor de argumentare şi de gândire critica;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1 să-l caracterizeze pe Ilie Moromete raportându-l la celelalte personaje şi la celelalte
straturi ale operei;
2 să stabileasca relaţii între primul şi al doilea volum al romanului “Moromeţii”,
marcând modificarea pe care o suferă;
3 să precizeze modalitaţile de caracterizare a personajului.
METODE DIDACTICE:
3 explicaţia
4 conversaţia;
5 exerciţiul;
6 descoperirea;
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
7 Manualul “Limbă si literatură română” pentru clasa a X-a, Ed. Corint, 2003
8 Romanul “Moromeţii” vol. I si II
9 Referinţe critice: Nicolae Manolescu - “Arca lui Noe” (vol.I), Eugen Simion -
“Scriitori romani de azi”
TIPURI DE EVALUARE: orală, frontală/individuală
5

SECVENŢELE LECTIEI OBV SITUATIILE DE INSTRUIRE SI EDUCARE
1.Moment organizatoric
2.Reactualizarea cunoştinţelor
insuşite anterior
3.Enunţarea obiectivelor
urmărite
4.Prezentarea optima a
conţinutului
5.Dirijarea învaţarii
6.Tema pentru acasa
O2 O1,
O2, O3
O1, O2, O3
- absenţe, stabilirea disciplinei, pregatirea pentru lecţie.
CONŢINUT: Se pun cateva intrebari cu privire la apariţia romanului, tema
romanului, locul pe care-l ocupa personajul in cele două volume.
METODE: conversaţia
CONŢINUT: Se vor enunţa obiectivele stabilite.
METODE: explicaţia
CONTINUT: - Coordonatele construcţiei personajului în primul volum:
autoritatea în familie, autoritatea în comunitatea rurală, ironia, inteligenţa,
bucuria, contemplaţia, raportarea la pamant, profunzimea.
- Modificarea anunţată la sfarşitul vol. I: însingurarea.
- Locul personajului în volumul al II-lea.
- Modalitaţile de caracterizare: a) Directa (atitudinea de simpatie a naratorului
faţa
de Ilie Moromete), realizată de către narator şi alte personaje;
b) Indirectă prin comportament, limbaj,
monolog interior, raportarea la alte personaje.
- Opinii critice. METODE: explicaţia, conversaţia
STRATEGII: mixtă
EVALUARE: frontală, orală Prin metoda conversaţiei elevii sunt solicitaţi:
- să prezinte informaţii despre prototipul personajului; să identifice
trasaturile personajului, asa cum apare in vol. I, prezentând modalitaţile de
caracterizare.
Se urmareşte argumentarea acestora cu aspecte din text.
- să interpreteze finalul vol. I (modificarea);
- să relateze principalele acţiuni în care este implicat personajul, în vol.
al II-lea, identificând trăsăturile şi modificarile;
- să stabileasca locul pe care-l ocupa personajul ;
- să precizeze modalităţile de caracterizare folosite de romancier in vol.
al II-lea; predomina caracterizarea indirectă;
- să analizeze percepţa critică a personajului. Li se distribuie fişe cu citate
iar elevii trebuie să le comenteze.
METODE: analiza de/pe text, exerciţiul, conversaţia, descoperirea
semidirijata.
STRATEGII: mixte
EVALUARE: frontală
Dupa modelul din clasa realizaţi caracterizarea personajului Ilie Moromete.
6

ELEMENTE DE TEORIE LITERARĂ
ROMANUL: definitie,
caracteristici,
clasificare,
reprezentare in literatură.
Romanul este o scriere epica în proză, deschisă modificărilor de structură şi imbogăţirilor
de conţinut. Astăzi a ajuns cel mai frecvent tip de proză literară. Originea sa este greu de
precizat, abia la sfârşitul secolului al XIII-lea devine o specie exclusiv in proză. Până în
secolul al XVIII-lea, a fost considerat preponderent ca o literatură de divertisment.
Fiecărei perioade îi este specific un anumit gen de roman:
-Renaşterii – romanul alegoric, eroic-galant, psihologic, comic, realist;
-sec. al XVIII-lea – de aventuri, sentimental, epistolar;
-sec. al XIX-lea – realist, naturalist, comportamentist, eseistic, parabolic,
existenţialist, non-roman ( de exemplu, fantastic).
Romanul este specia literară aparţinând genului epic, în proză, cu acţiune complexă
şi de mare întindere, desfaşurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi intrigă
complicată.
Caracteristici: romanul are o structură amplă,
permite desfăşurarea subiectului în planuri paralele,
combină nuclee narative distincte,
foloseşte nu număr mare de personaje,
prezintă destinul unor personalităţi bine individualizate sau al unor
grupuri de indivizi,
cunoaşte o mare varietate de forme.
7

Consideraţii asupra romanului românesc
Romanul românesc apare in a doua jumătate a sec. al XIX-lea, deşi, intr.o accepţie
latgită, ce depaşete sfera speciei, Istoria ieroglifica a lui Cantemir ar putea fi considerat
drept primul roman de factură alegorică, fiind publicat în 1705.
Romanul românesc debutează sub influenţa romantismului (M. Kogăliceanu, tainele
inimei; D.Bolintineanu, Manoil şi Elena; Al.Vlahuţă, Dan).şi a realismului (N.Filimon,
Ciocoii vechi şi noi). Prin Duiliu Zamfirescu si Ioan Slavici, romanul nostru evolueayă
spre construcţia narativă pe deplin individualizată estetic.
In perioada intebelică, romanul autohton ajunge la valoarea pe care o dobândiseră la noi
specii literare şi se sincronizează valoric şi ca formulă de creţie cu operele românesâşti,
europene şi universale (Rebreanu, Petrescu etc.). generaţia lui Eliade, Holban
opteazăpentru o literatură a trăirilor autentice, notate intr-un stil confesiv de jurnal literar.
După al doilea război mondial se afirmă romancieri de certă valoare: Preda, Eugen Barbu,
Fănuş Neagu, Petru Dumitru şi alţii.
Datorită apariţiei târzii a speciei la noi, abia la sfărşitul sec. XIX pot fi întâlnite
sporadic opinii notabile despre roman (Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Iorga,
Constantin Mille).
Lovinescu va face disocierea între „subiect” (rural) şi „obiect” (urban), atribuind
dezvoltarea lenta a romanului românesc preponderenţei „subiectului” asupra „obiectului”,
adica a ruralului asupra urbanului. Camil petrescu pledeaza pentru renunţarea la procedeele
clasice ale realismului, deschizând calea experimentelor tehice, necesare literaturii de
analiză psihologică.
8

Menţionaţi caracteristicile romanului, completând scheme următoare
prezintă
destinul unor
personalităţi
bine
individualizate
destinul
personajelor
este
determinat de
trăsături de
are o structura
ampla
ROMANUL
combină
nuclee
narative
distincte
Permite
desfaşurarea
subiectului în
planuri
paralele
foloseşte un
număr mare
de personaje
9

Clasificarea romanului: - după situarea în timp a acţiunii: picaresc, eroic, istoric,
contemporan, de anticipaţie;
- după cadrul social sau geografic: urban, rural, provincial, exotic;
- după forma de organizare epică: epistolar, jurnal, eseistic;
- după amploarea epică: roman-frescă, saga, roman ciclic, roman
fluviu;
- după curentul literar: romantic, realist, naturalist;
- după ceea ce reprezintă în raport cu realitatea: alegoric, fantastic,
parabolic, existenţialist;
- dupa respectarea cronologie evenimentelor narate: tradiţional,
modern;
- după tehnica narativă: de tip balzacian, stendhalian, tolstoian,
proustian, gidian, avangardist, postmodernism;
- dupa procedeul narativ dominant: psihologic, sentimental,
comportamentist.
Romanul în literatura lumii:
Miguel de Cervantes „Don Quijote”;
Henry Fielding ,,Tom Jons”;
Johann Wolfgang von Gothe „Suferinţele tânărului Werther”;
Stendhal „ Roşu şi Negru”
Feodor Mihailovici Dostoievski „ Crimă şi pedeapsă”, „Fraţii Kamarazov”;
Emile Zola „Germinal”;
Franz Kafka „Procesul”;
Albert Camus „Ciuma” etc.
Romanul românesc:
Dimitrie Bolintineanu „Manoil”, „Elena”;
Nicolae Filimon „Ciocoii vechi şi noi „;
Ioan Slavici „Mara”;
Liviu Rebreanu „Ion”, „ Pădurea spânzuraţilor”, „Răscoala”;
Mihail Sadoveanu „Baltagul”;
George Călinescu”Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide”;
Marin Preda „Morumeţii”, „Cel mai iubit dintre pamânteni”;
Augustin Buzura „Orgolii”;Dumitru Ţepeneag „Hotel Europa”.
10

Realizaţi o alta clasificare a romanului. Exemplificaţi
Subiectiv
„Ultima noapte
de dragoste
întâa nopate de
război”
Istoric
„Fraţii Jderi”
ROMAN
Realist
„Moromeţii”
Social
„Ion”
11

Plan simplu Plan dezvoltat Rezumat
Viaţa comunităţii
rurale.
Satul in febra
secerişului.
Intoarecerea familiei
Moromete de la câmp,
aspecte ale vieţii
comunitaţii rurale.
Scena secerişului
prezintă aspecte din
viaţa satului
tradiţional – culegerea
roadelor pământului
este un moment de
bucurie, de
consonanţă deplină a
omului cu rtimurile
naturii.
Prima secvenţa include aproximativ jumatate
din discursul romanesc incepând intr-o
sâmbătă seara, continuând noaptea pâna
duminica după-amiază. In insistenta prezentare
a întoarcerii familiei Moromete de la câmp
naratorul relateaza despre viaţa comunitaţii
rurale, surpinsă in aspectele ei esenţiale:
dragostea – Polina, Birică; dorinţa de inavuţire
– Tudor Bălosu; revolta socială – Tugurlan;
sprirul distructiv al Guicăi; atitudinea in faţa
unei maladii cronice – Vasile Boţighină etc.
Duminică dimineaţa predomină manifestari
colective: participarea la premilitară, adunarea
din Poiana lui Iocan; plataimpozitelor şi altele.
Hora tradiţiomnală din romanul lui Rebreanu
aici abia este amintită „Birică se îmbracă de
horă” . Remarcăm aptitul scriitorului pentru
evocarea realităţii sociale care dinamiza
societatea ţarănească la acel timp. Ţăranii se
implică, chiar în necunoştinţa de cauză, uneori
emoţional, dar de cele mai multe ori mecajnic,
ţinând pas cu reformele date de guvern.
Satul este surpins in febra secerişului,
oboseala ucigătoare a muncii fuzionând cu
bucuria recoltei: oamenii treieră, macina grâul,
gustă prima pâine. Este atmosfera unui
ceremonial de muncă in care, ca intr-un ritual,
oamenii i mpietresc in atitudini hieratice: „Se
aşeaza toţi pe iarbă […] Când scoase pâinea
aproape ca se îmbătară. Privirile li se lărgiră,
chipurile li se facură frumoase. Femeia se
inchină (…) barbaţii işi luară pălăriile de pe
cap, femeia rupse pâinea şi le dădu bucăţi
mari, care în mâinile lor pâlpâiră de dragoste şi
de a bur, parcă ar fi fost vii”. Catrina
laudându-l pe Cel de Sus pentru ,,mana
12

Izbucnirea
conflictului
dintre Ilie
Moromete si
copii săi.
Plecarea băieţilor
la Bucureşti.
Incercarea lui
Moromete de a
reîntregi familia.
Băieţii se află in
conflic cu tatăl lor
deoarece acesta „nu
face nimic, stă toată
ziua”, iar pe ei îi
scoală cu noaptea în
cap si nu-i slabeşte
toată ziua cu ordine şi
porunci.
Inrăutaţirea situaţiei
materiale a familiei
Moromete îi
determină pe fiii mai
mari să plece in
capitală.
Ilie Moromete pleacă
la Bucureşti să-ţi vadă
feciorii, cu intenţia de
a-i aduce înapoi
acasă, deoarece acum
pusese la loc
pogoanele vândute şi
ar avea pământ de
muncit pentru fiecare
copil.
cerească, cum îi spunea ea grâului, cu care îi
milostivise Dumnezeu.
Băieţii cei mari sunt din ce în ce mai
înverşunaţi împotriva Catrinei, dar şi a
surorilor vitrege, Tita şi Ilinca, intrucât ele îşi
făceau ţoale noi, erau vesele şi vioaie şi li se
strângea zestre pentru măritiş intr-o ladă ce
stătea mereu încuiată şi la care nu avea voie
nimei să umble. Băieţii intră in conflict şi cu
tatăl lor, acundu-l că nu e în stare de nimic, pe
când „alţii, ca alde Bălosu”, ştiu să câştige
bani din vânzarea produseoor şi-l silesc să
plece şi el la munte cu cerealele, dar nu iese
nimic din această călătorie, spre satisfacţia
cinică a lui Moromete. Băieţii cei mari
plănuiesc să plece cu oile la Bucureşti, ca să
facă bani, calculele teoretice pe care le fac îl
conving chiar şi pe Moromete că familia s-ar
alege cu un câştig important.
In familia Moromete izbucneşte o ceartă
provocată de Paraschiv si, drept urmare, Ilie îi
bate crunt, lovindu-i cu un par, pe Paraschiv şi
Nilă. In aceeaşi zi cei doi fug de acasă, luând
cu cei caii, banii şi câteva covoare pregătite ca
zestre pentru cele două fete. Ilie Moromete
vinde o parte din pământ şi bucata din grădină
cerută de Tudor Bălosu, achită datoriile şi
plăteşte pentru Niculae, care reuşise la
examenul pentru şcoala de invăţători, cumpără
alţi doi cai.
Moromeţii primiră o scrisoare de la băieţii
mai mari, care dădeau detalii despre viaţa lor
in capitală: Paraschiv lucra ca sudor la
tramvaie, Nilă era portar la un bloc, Achim era
singurul care „reuşise totuşi în comerţ” şi avea
un mic magazin de „Consum alimentar”.
Moromete pleacă în capitală pentru a-şi
convinge feciorii să revină acasă; le vorbeşte
cu acelaşi glas autoritar de altă dată celor trei
băieţi, adunaţi în odăiţa lui Nilă, insalubră şi
13

Izbucnirea
războiului.
Anii 50 aduc
schimbări
profunde.
Moarte unui
ţăran fară
zbucium, făra
dramatism.
Incercarea lui
Moromete de a-şi
aduce acasa fiii
eşuează.
In vaţa satului
schimbările profunde
sunt provocate de
evenimente pline de
viclenie.
Moromete avea
aproape 80 de ani şi
căzut la pat îşi
exprimă crezul său de
viaţă : „Domnule,
euîntotdeauna am dus
o viaă independentă
!”.
plină de şobolani.
Izbucneşte razboiul, destrămarea familiei
continuă cu moartea lui Nilă in bătălia de la
Cotul Donului, pr4ecum şi cu sfâşitul tragic a
lui Paraschiv, din cauza tuberculozei.
Autoritatea lui Ilie Moromete scade atât în
familie căt şi în sat, Catrina îl ameninţă că-l
părăseşte nemulţumită că Moromete nu trecuse
casa pe numele ei şi nici nu-i dăduse înapoi
pogonul de pământ pe care i-l datora. Cu
prietenii vechi rupsese legătura, iar Niculae
observă ca oamenii nu-l mai ascultă ca altă
dată.
Personajele noi introduse de autor
întruchipează prostia, ambiţia celo obscuri de a
veni la putere şi de a schimba lumea; venetici
şi oameni pripăşiţi în sat, prezentaţi cu ironie,
ocupă locuri importante.iculae Moromete
ajunge activist de partid şi crede intr-o nouă
religie a binelui şi a răului. Trimis cu sarcină
de la judeţ ca să supravegheze strângerea
cotelor şi predcarea lor către stat, Niculae se
orientează cu dificultate în ţesătura de intrigi
pusă la cale de oportuniştii de profesie .
Conflictele sunt sumeroase şi greu de aplanat,
toate acestea atrag destituirea activistului
Niculae Moromete, „care se dă la fund”, îşi
continuă studiile şi ajunge inginer horticultor.
Moromete îţi trăieşte adevărata vărstă care
inevitabil duce spre plecare dintre cei vii :
moartea este situaţie limită, deoarece
Moromete are revelaţia apocalipsei, a năruirii
definitive a oricărei încercări de a realiza
integritatea familiei. Şi într-o zi „îşi rupse
cămaşa de pe el şi începuse să se vaite cu un
glas plin de zale zicând ca mai bine ar veni o
moarte care să-l scape … şi se puse la pat, şi
nu se mai sculă şi nu mai vruse să mănînce”. E
14

o scenă tragică din care Moromete îşi va
reveni fiindcă este uimit de înţelegerea
deformată in ochii soţiei ce îi reproşeaza
„faptele te-au pus la pat!”. Replica îl intrigă
fiindcă el s-a jertift pentru familie, fară să fie
înţeles de vreun membru.
15

EVIDENŢIAŢI MONOGRAFIA SATULUI DÂND EXEMPLE DE TRADIŢII ŞI
OBICEIURI POPULARE CE APAR DESCRISE IN ROMAN
Jocul băieţilor cu bobicul
Adălmaşul băut după
vinderea salcâmului
MONOGRAFIA
SATULUI
Jocul căluşarilor
Chemarea fetelor la poartă
16

PRECIZATI RELATIILE CARE EXISTA INTRE PERSONAJELE
MAI JOS MENTIONATE
Ilie Moromete intră în conflict cu toate personajele romanului, în primul rând cu familia sa.
Scena cinei este prima secvenţa care alimentează conflictul la nivelul psihologiei
individuale.
Moromete se afla in conflict deschis cu copiii sai, nemulţimiţi de modul de gandire al
tatălui, delipsa lui de pricepere în ale comerţului. Starea conflictuală este observabilă din
poyiţia pe care cei trei o adoptă in timpul cinei: stau dimpreună, nemulţumiţi, revoltaţi,
fiind gata în orice moment de a complota împotriva familiei; chiar şi poziţia lor este aceea
a individului care are de gând să părăsească clanul: s-au aşezat spre ieşire aşteptănd parcă
momentul potrivit abandonului familial.
Relaţia cu Niculae este tensionată din cauza interdicţiei din partea tatălui de a merge la
şcoală, motivele fiind din nou de ordin material: lipsa banilor pentru carţi.
Catrina este nemultumită de sotul ei care i-a promis că va trece casa şi pe numele ei când a
vândut pamântul ce-l avea ca zestre. Casatoria cu Moromete i-a adus şi ura din partea
Guicăi, ale carei planuri au fost zadărnicite de pătrunderea Catrinei in familia sa. Cum era
de asteptat, intre copiii lui Ilie, cei trei fiii Achim, Nilă şi Paraschiv şi fatele Catrinei cu Ilie
(Ilinca şi Tita) se va naşte un conflict. Fetele, ajunse la varsta măritişului, lucrau pentru a-şi
forma o zestre păstrată in lazi la care nu aveau voie sa umble nimeni. Ţinute mereu
incuiate, fiii aveau o concepţie eronata, considderând ca acolo s-ar găsi averi.
Intând in conflict cu familia apoi şi cu satul ,Ilie va suferi până la instrăinarea de sine. In
volumul II ne este prezentat intr-o revenire a celui care susţine colectivitatea: îl porpune şi
ăl susţine pe Ţugurlan în ascensiunea socială fiindcă şi crede în judecata lui dreaptă, îl
apreciază. Nu că nu ar înţelege aspectul comercial al vieţii / „ştiinţa de a face bani” (cum
relatau feciorii), dar Moromete refuză să fie asemenea veinului său Bălosu: avar, egoist,
fiindcă inavuţirrea ţine, după el, de o etică patologică – cea care poate deveni o boală
socială.
17

GUICA
NILA
PARASCHIV
ACHIM
TITA
ILINCA
CATRINA
ILIE MOROMETE
NICULAE
MOROMETE
BALOSU
PARIZEANUL
18

ENUMERATI SCENELE SEMNIFICATIVE CARE APAR IN ROMAN.
EVIDENTIATI TRASATURILE PERSONAJELOR
Intoarcerea de la câmp a familiei Moromente devine asemenea altor imagini rurale
– descrierea Dunării, secvenţe despre cuplul de îndrăgostiţi Birică – Polina,
preocuparile ţăranilor – toate aceste secvenţe care pledează pentru provocarea
curiozităţii sau a interesului pentru viaţa satului. Naraţiunea din roman este
organizată episodic, pe fragmente care devin povestiri independente, care
ansamblându-se dau monografia satului din Câmpia Dunării.
Cina din familia Moromete este o descriere a interiorului domestic specific familiei
ţărăneşti. Clanul Moromete este dominat de Ilie Moromete aşezat pe pragul uşii
pentru a do mina şi a supraveghea familia, bunul mers al lucrurilor. In această
secvenţă îl aflăm pe Moromete dominator, stăpân pe sine, mulţumit cu/de familia
lui. E un personaj reeflectiv, ironic, glumeţ, autoritar. Feciorii mai mari – Achim,
Nilă, Paraschiv stau dimpreună, nemulţumiţi, revoltaţi, fiind gata în orice moment
de a complota împotriva familiei; chiar şi poziţia lor este aceea a individului care are
de gând să părăsească clanul: s-au aşezat spre ieşire aşteptănd parcă momentul
potrivit abandonului familial. Lângă vatră stă Catrina trebăluind, dar in acelaşi timp
fiind spirit treaz în vegherea bunelor relaţii dintre copii şi părinţi.De asemenea,
pozţionarea personajului este cea care explică statului femeii – Catrina stă în
picioare, e tot un fel de a păzi bunul mers în familie, căci ea presimte revolta din
privirile feciorilor mai mari. Are temeri în privinţa lor şi de aceea ne e prezentată ca
o fiinţă vigilentă, cu spirit de observaţie. Fetele aproape ca nu sunt băgate în seamă.
Mezinul familiei se manifestă ca un revoltat, de fapt e primul impuls de nemulţumire
faţă de condiţia de ţăran, situaţie „amendată” de tată. Nimeni pare să nu-i bage în
seamă supărările, nici măcar cea cu Bisisica – de fapt copilul se razvrătea, indirect
anunţând şi el declanşarea unui conflict, deocamdată interior - la nivelul psihologiei
individului. Cina este prima naraţiune care „alimentează” conflictul la nivelul
psihologiei individuale.
Salcâmul devine „măr al Discordiei” în momentul în care este asociat cu salvarea
familiei de la plata fonciirii/impozitele către stat, situaţie de care profită vecinul
avar, Tudor Bălosu, interesat de cumpărarea salcâmului „a-i porni băiatului casă”.
Copacului i se atribuie un antropomorfism legat de destinul lui Ilie Moromete, un
simbol al căderii perso najului pe care romanul avea să-l argumenteze epic.
19

Fonciirea. Vânzarea salcîmului nu rezolvă probleme sociale, impozitele pentru
familia lui Moromete. Jupuitu, nume predestinat, funcţionar public, este un personaj
realist: el ştie că trebuie să adune bani de la oameni fară de aplece urechea la
necazuri. Insistenţa lui îl intrigă pe Moromete dar nu la modul revoltatului
recalcitrant. Acţiunea surpinsă este ca o secvenţă teatrală în care actorii sunt
desăvârşiţi: fiecare membru al familiei ştie să-şi apere avutul, încât Moromete pare a
se detaşa de acţiune – el este spectator la acest act ameninţător căruia nu-i va da
curs. Propune o amânare pe lângă suma dată.
20

DE CE SALCÂMUL PRESUPUNE DESFAŞURAREA UNUI EPIC ? REALIZAŢI
UN ESEU DE APROXIMATIV O PAGINĂ ÎN CARE SĂ EVIDENŢIAŢI
IMPORTANŢA ACESTEI SCENE AVÂND ÎN VEDERE ŞI URMĂTORUL
CITAT :
„Ce faci, Moromete, te-ai mai gândit? Imi dai salcâmul ăla ?
Da, am discutat odată sa-ţi vând un salcâm. Poate am să ţi-l vând … poate n-0 să ţi-l
vând. De ce trebuie să ne grăbim aşa ?! […]
De ce sa-l tăiem ? Cum să-l tăiem ?
Aşa, ca să se mire proştii ![…]
Toată lumea cunoştea acest salcâm, salcâmul (…) creştea în fiecare an mai bogat
…”
Salcâmul constituie „axis mundi” al timpului şi spaţiului moromeţian, momentul în
care independenţa, seninătatea şi sentimentul legăturii cu pământul – stăti proprii lui
Ilie Moromete – se clatină, prevestind sfârşitul iminent. Simbolul salcâmului
întâlneşte emplema copacului cosmic, axa lumii, arbore al vieţii, arebore strămoş.
Asemena semnificaţii adâncesc drama sacrilegiului asumat de Moromete în
hotărârea de a doborî copacul. Faptul că personajul silit să înfăptuiască omorul
simbolc este el însuşi o ultimă redută a umanităţii rurale de pe vremea cînd „timpul
era foarte răbdător cu oamenii”. Premoniţii de rău-augur, ca în cronici, anunţă
dezechilibre propice crimei „zorile se albeau şi undeva un cocoş cânta prelung şi
insistent înspăimântând liniştea satului”. Timpul aparţine zonelor incerte ale
întunericului ce ascundea crime, omoruri. Securea pe care eroul o ia din curte,
supunerea monosilabică a lui Nilă, complicele compod, şi alte însemne ce
prevesteau sfârşitul vor cunoaşte o gradaţie ascendentă până în momentul în care se
ascultă un fragment de bocet ritual : o femeie îşi plângea copilul dispărut prematur.
Prin vaierul cimitirului „răzbătea acum printre salcâmi” aât de aproape încât se părea
că bocetele ies din pământ, scriitorul notează ritmuri ale unui plâns universal
(metafizic).
Din şirul salcâmilor se distinge acesta, din grădina lui Moromete: „un salcâm
uriaş… stufos şi înalt care umbrea întreaga vâlcea”. Salcâmul eras în mentalitatea
satului sacru, până şi Nilă, spirit departe de subtilitate, îl considera astfel. Moromete
pare să stăpânească ritualul: salcâmul trebuia tâiat înainte de ivirea soarelui pentru că
sfârşitul nu e compatibil cu lumina.
Intrigantă e teama de lumină, de ziua ce va începe, căci Moromete este grăbit.
Probabil că întunericul nu neapărat ca sfetnic bun îl încurajează pe Moromente în
fapta sa, deoarece trebuia să discearnă între salvarea familiei şi a demnităţii faţă de
conotaţia afectivă a salcîmului,. Se pare că tăierea salcămului în loc să aplaneze
conflictele la nivelul familiei Moromete va declanşa o stare generală de
nemulţumire.
21

1. PRECIZAŢI ATRIBUTELE CARE SE ASEAZĂ CONCENTRIC PERSONAJULUI
ILIE MOROMETE.
2. PORNIND DE LA CITATELE DATE EVIDENTIATI TRASATURILE
PERSONAJULUI. PLEDAŢI PENTRU CEA CARE VI SE PARE CA I
ACTOR
REFLEXIV
INOCENT,
DISIMULTA
22

Inocent, naiv, disimulat sunt atribute ce se adaugă concentric personajului,
dintre toate „actoria” pare să se aşeye cel mai bine. El îşi exprimă uimirea / supărarea /,
reuşita / eşecul calculand efectele fiecarui cuvânt, modelându-şi intensitatea vocii,
alegand mementul în care sa spună o replică ironică/apreciativă.
Disimularea este mecanismul psihologiei moromeţiene; Moromete îşi
disociaza gândurile si vorbele in mod constant, parac aşteptând momentuş prielnic
rostirii. „Mastile” pe care le probeaza sunt generice: inocentul faţa de Jupuitu,
autoritarul faţa de familie, meditativul in secvenţa tăierii salcâmului, lider in poiana lui
Iocan, prieten faţa de Ţugurlan şi sfatuitor, victima în conversaţie cu Jupuitu, perfidul în
relaţia cu hulpavul vecin Balosu.
MIJLOACE SI
PROCEDEE DE
CARACTERIZARE
in mod direct
autocaracterizare
caracterizare indirectă
relaţia cu alte personaje
disimularea
CITATE
„eram cu zece ani mai mare decat Catrina
şi acum avea acea vârstă între tinereţe si
bătrâneţe când numai nenorociri sau
bucurii mai pot schimba firea cuiva”.
„Domnule […] eu am dus totodeauna o
viata independentă”.
„Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te
mai saturi, Ilie! Toată ziua stai de vorbă si
bei tutun”.
„…Moromete fu îtâmpinat de departe cu
exclamaţii. Iocan abia deschisese firerăria
şi poiana era plină…..
-Hai Moromete, dă-.i drumul…”.
„De ce nu vrei să inţelegi ca nu am? Ia ici
o mie de lei, şi mai încolo aşa, mai
descutăm noi! Ce crezi cănoi fătăm bani?”.
TRASATURI
Se scoate in evidenţa libertatea
individului în ciuda
constrângerilor istoriei.
Se desprinde din gesturi, vorbe,
gânduri, acţiunile la care
participă. Ilie Moromete este un
om respectat în sat, are prieteni
pentru care opinia lui conteaza.
Moromete est esfatos, îi place sa
vorbeasca, iar acest lucru o
deranjează pe Catrina.
Este trăsătura esenşială,
semnificativă fiind comedia pe
acre o joacă in faţa agenţilor
fiscali, care-i stricsera plăcuta
discuţie de duminică. Intrând în
curte, strigă la Catrina despre
care ştia că est ela biserică şi la
un Paraschiv inexistent, trecând
pe langă cei doi agenşi ca şi cum
aceştia ar fi fost invizibili.apoi le
23

ironia
„Te duseşi in gradină să te odihneşti că
până acum stătuşi!”
„De ce să-l tăiem? Cum să-l tăiem?
Ca să se mire prostii !”
spune că nu are bani, le care o
ţigară.
Ironia, puterea de a fece haz de
necaz reprezintă o alta trăsătura
esentială a lui Moromete.
24

TEXT DE BAZĂ
„Moromeţii” de Marin
Preda
BIBLIA INTERTEXT INTERTEXT
„[…] Numai Moromete
statea parcă deasupra
tuturor. Locul lui era pe
pragul celei de-a doua
odăi, de pe care el
stăpânea cu privirea pe
fiecare.[…]”
„Cei trei fraţi vitregi,
Parschiv, Nilă si Achim,
stăteau spre partea din
afara a tindei, ca şi când
ar fi fost gata în orice
clipă să se scoale de la
masă şi să plece
afară[…] Când se trezi
află că Nilă şi cu
Paraschiv fugiseră[…]”.
Matei, 26
„Ucenicii au facut cum
le poruncise Isus şi au
pregătit Paştile. Seara
Isus S- a aşezat la masa
cu cei 12 ucenici ai sai
(…) pe când mâncau ei,
Isus a luat pâine şi a
bincuvântat-o, a frânt-o
şi a dat-o ucenicilor
(…)”
Proverbe 28:24
„Cine fură pe tatăl său şi
pe mama sa, şi zice că
nu este un păcat, este
tovarăş cu nimicitorul.”
„[…] Şi tatal le-a
împarţit averea. Nu după
multe zile, fiul cel tânăr
a strâns tot şi a plecat
intr-o ţară departe, unde
si-a risipit averea […]”
„Mara” de Ion Slavici
„Muiere mare, spătoasă,
greoaie şi cu obrajii
bătuţi de soare, de ploi şi
de vânt[…] Femeie greu
muncită, ce pierduse
încetul cu încetul
înfăţişarea ei aleasa şi
gingaşă […] când poate
să punp florinul ea-l
sărută…”
„Moara cu noroc” de
Ion Slavici
„Omul să fie mulţumit
cu sărăcia sa, dacă e
vorba, nu bogăţia, ci
liniştea colibei tale te
face fericit. Dar voi să
faceţi după cum vă trage
inima, şi Dumnezeu să
vă ajute şi să vă acopere
cu aripa bunătăţilor sale
(…) nu înţeleg
nemulţumirile celor
tineri şi mă tem ca nu
cumva căutând acum la
bătrâneţe un noroc nou,
să pierd pe acela de care
am avut parte până azi şi
să dau la sfârşitul vieţii
mele de amărăciunea pe
care nu o cunosc decât
din frică”.
Codul familie
Art.1 (4) In relaţiile
dintre soţi, precum şi în
exerciţiul drepturilor
faţa de copii, bărbatul şi
femeia au drepturi egale.
„De ce sa-l tăiem ? Cum
să-l tăiem ?
Aşa, ca să se mire
proştii ![…]
Dintre toti salcâmii se
distingea acesta, din
grădina lui Moromete …
Geneza 2 „ Şi a făcut
Dumnezeu să răsară din
pământ tot soiul de
pomi, placuţi la vedere
şi cu roade bune de
mâncat; iar în mijlocul
Raiului era pomul vieţii
Codul familiei
Art.26 Soţii hotărăsc de
comun acord în toto ce
priveşte căsătoria.
25

un salcâm uraş… stufos
şi înalt care umbrea
întreaga vâlcea […]
Toata lumea cunoştea
acest salcâm […]
Salcâmul … creştea în
fiecare an mai bogat [..]
iar în timpul iernii jucau
mija, alegându-l ca loc
de întâlnire. .. ajungând
la capătul gheţuşului,
vrând-nevrând, copii
îmbrăţişau tulpina
salcâmului
[…]Primăvara coroana
uriaşă a salcâmului
atrăgea roiuri sălbatice
de albine[…] Grădina,
caii, Moromete însuşi
aratau bicisnici[…]”.
„Nişte ciori, învăţate să
se rotească şi să se aşeze
deasupra a ceva înalt,
acum că acel ceva nu
mai exista, dădeau
târcoale prin preajmă şi
croncăneau urât, parcă a
pustiu, din ciocurile lor
negre […]”
si pomul cunoştinţei
binelui si răului. […]
Iar femeia a zis catre
şarpe Atunci şarpele
a zis : hotărât că nu veţi
muri” (…)
Matei, 27
„De la ceasul al şaselea
până la ceasul al nouălea
s-a făcut întuneric peste
toata ţara (…)”
„Sunt ca un Dumnezeu
care nu mai poate învia.
I-au ieşit toate minunile,
şi venirea pe pământ, şi
viaţa, până şi moartea,
dar o dată ajuns aici, în
mormânt, nu mai poate
învia” (frag. Marin
Sorescu)
Nu trebuie să judecăm
pe cineva pentru simplul
motiv că nu ne place
ceea ce a făcut.
26

ÎNTREBĂRI INTERTEXTUALE
1. Care era statutul soţilor in timpul casatoriei înainte de sec.XIX?
2. Ce poziţie ocupă Moromete in familia sa?
3. Precizaţi modul de gandire a unui şef de familie masculin / feminin.
4. Pe ce principii se întemeiază astăzi o căsătorie?
5. Care sunt cauzele nemulţumirii membrilor familiei Moromete?
6. Ce urmari vor declanşa aceste nemulţumiri?
7. Cu ce alt pom se poate asemăna salcâmul din grădina lui Moromete? Argumentaţivă
alegerea făcută.
8. Ce reprezintă salcâmul in mentalitatea satului?
9. De ce scena salcâmului propune desfăşurarea unui epic?
10. Prin ce se anunţa dezechilibrul propice crimei?
11. De ce este luată hotărârea tăierii salcâmului? Cum este luată această hotărâre?
12. Cum sunt luate hotărârile in cadrul familiei de astăzi? Documentaţi-vă si explicaţi
mai apoi ce presupune mandatul tacit între soţi.
13. Care este atitudinea lui Moromete în legătură cu tăierea salcâmului?
14. Dacă aţi fi fost in locul lui Moromete, ce soluţie aţi fi ales?
27

Realizaţi un eseu de 2 – 3 pagini în care sa demostraţi trasatrile prin care Ilie Moromete se
particularizează şi mai mult printre ceilalti ţărani.
Notă: - prezentaţi personajul Moromete ca exponent al unie lumi de tip patriarhal;
- explicaţi raţiunile din care Moromete, prezentat ca un erou activ în primul volum,
devine un erou secundar in volumul II;
- explicaţi mecanismul psihologiei moromeţiene.
Propunere de rezolvare
Ilie Moromete se încadreaza între personajele memorabile ale literaturii
române - „ultimul ţaran” – titulu emblematic dat de Manolescu eseului despre proza lui
Preda, în volumul „Arca lui Noe”.
Actor, inocent, naiv, disimulat sunt atribute ce se adaugă concentric personajului. Dintre
toate „actoria2 pare să se aseze cel mai bine. El îşi exprima uimirea/supărarea,
reuşita/eşecul calculând efectul fiecarui cuvânt, modelându-şi intensitatea vocii, alegând
momentul prielnic rostirii.
Disimularea este mecanismul psihologiei morometiene: Moromete îşi
disociaza gândurile şi vorbele in mod constant, parcă aşteptând mementul preielnic rostirii.
E susţinută de tehnica amânarii în solutionarea acţiunilor privind destinul familiei.
Moromete probeaza şi alte maşti fara a şi le asuma. De aici amânarea ca modalitate a
manifestării personajului. Amânarea nu înseamnă anulare pentru Moromete, ci răgaz in
care accepta travestiul care să-l onoreze in faţa satului. „Maştile” pe care le probează sunt
generice: inocentul (faţa de Jupuitu), autoritarul (faţa de familie), meditativul (secvenţa
premergătoare tăierii salcâmului), lider (la poiana lui Iocan), prieten (faţa de Ţugurlan) si
sfătuitor (consilier), victimă (conversaţia cu Jupuitu), perfidul (relaţia cu hulpavul vecin
Bălosu).
28

Şi totuşi în ciuda acestor travestiuri Moromete se conduce după un anume ideal de viaţă:
cel al conştiinţei patriarhale în care tatăl răsăunde de destinul familiei. Tot în spiritul
conştiinţei patriarhale era şi lupta pentru păstrarea pământului care-i statuează libertatea.
Nu există o lupta pentru pământ in sensul agonisirii; Moromete are siguranţa traiului,
aspectul comercial îi scapă - fapt ce îi nmulţumeşte pe feciorii sai.
Moromete este un ţaran contemplativ, „care fără a dispreţui activitatea, îşi dă
seama că insul care e numai activ îşi consuma viaţa şi nu înţelege nimic din ea pentru că
devine robul acţiunii”. Petrce seri cu Cocoşila discutând despre politică sau ascultându-l
pe Niculae citind povesti. Acele seri aveau pentru Moromete un rost anume: era contextul
care oferea o alta viziune a vieţii.
Intrând în conflict cu propria-i familie, apoi cu satul şi istoria, Moromete va suferi pană la
înstrăinarea de sine. În volumul II ne este prezentat intr-o revenire a celui care susţine
colectivitatea. Nu că nu ar întelege aspectul economic al vieţii („ştiinţa de a face bani”) dar
Ilie refuză să fie asemenea vacinului său Bălosu: avar, egoist, fiindcă învuţirea ţine după el
de o eticp patologică – cea care putea deveni o boală socială.
Ilie Moromete avea tăria de a se autoanaliza/ autoevalua; după plecarea
băieţilor la Bucureşti o zi şi o noapte Moromete îşi va face o succintă retrospectivă
analitică având ca repere greşeala faţă de feciori şi cauza părăsirii familiei de către aceştia.
Participă cu întreaga fiinţă la soluţionarea acestor întrebări, vorbele îi sunt înecate într-o
tristeţe, mersul pe uliţă trădează o ireparabilă nenorocire, glasul îi suna tulbure, sugrumat.
Cel care odinioară era sociabil, predispus conversaţiei, devenise un străin, un solitar, absent
la toate. Est erolul jucat cu disperare, al tatălui abandonat, care nu mai spera în întoarcerea
fiilor risipitori.
Astfel, Moromete îşi trăieşte adevarat vârstă care duce inevitabil spre plecarea dintre cei
vii: moartea este situaţia limită, deoarece Moromete are revelaţia apocalipsei, a năruirii
definitivea oricărei încercări de a realiza integritatea familiei. Şi într-o zi „îşi rupse camaşa
de pe el şi începuse să se vaiete cu un glas plin de jale zicând că mai bine ar veni o moarte
care să-l scape(…) şi se puse la pat, şi nu se mai sculă şi nu mai vruse să mănânce”. E o
scena tragică din care Moromete îşi va reveni fiind uimit de înţelegerea deformată în ochii
soţiei ce îi reproşează „faptele te-au pus la pat!”. Replica îl intrigă, fiincă el s-a jertfit
pentru familie, fără să fie înţeles de vreun membru.
Personajul este un disimulat, stăpâneşte arta de a-şi desicroniza în mod voit
gândurile şi vorbele, de a mima gesturi şi opinii false pentru a sonda partenerul de discuţie
şi de a se distra pe seama prostiei, a îngâmfării şi a limbajului acestuia. Una dintre multele
iluzii ale lui Moromete este credinşa lui in împosibilitatea comunicării. El bănuie că
oamenii îl înţeleg sau că cel puţin nevasta şi copiii îl înţeleg şi nu-şi poat ereărima mirarea
când acceştia îl interpretează altfel decât se ştie el. prăbuşirea gospodăriei sale se ăetrce
din cauza aceasta, pentru ca fiii îi ignora planurile neexplicate şi se simt animaţi de alte
gânduri, mai realiste, sau, în orice caz, in spiritul timpului lor. În momentul în care Nilă,
Paraschiv şi Achim vor avea puterea să se desprindă de sub influenţa tatălui, politica de
29

echilibru a micii proprietati, iluzia cea mare a lui Mormete, intră într-o stare de criză. Criza
este pusă în termeni supremi de conştiinţă, confirmându-se parcă mai veche observaţie a
lui Călinescu in legătură cu imaginea simplificatoare a tăranului: „Ţăranul si Kant îşi pun
aceleaşi probleme, cu deosebire că cel din urma le rezolvă cu altă tehnică”. Legile
implacabile ale istoriei vor juca acum rolul acelui „fatum” clasic, pentru că intervenţia
istoriei în univesul considerat anistoric al satului tradiţional va duce nu numai la
modofocarea structurii lui, le degradarea elementelor arhaice, ci şi la transformarea şi chiar
dispariţia vechilor instituţii rurale, a unor relaţii si convenţii sociale, a uniicod etic şi a unei
filozofii. Procesul acesta este profund dramatic, pentru că cei care nu vor voi sau nu vor
putea să se adapteze vor sta sub condamnarea istoriei. Sub acest aspect, Ilie Moromete est
eun personaj exponenţial, al cărui destin exprimă moartea unei lumi şi naşterea alteia, iar
prin profunzimea spiritualitaţii sale este un personaj menumental.
30

Epilog sentimental
Modul de apărare in faţă unei invazii de „semne” este fabulaţia, „a povesti” este un un verb
esenţial, insemnând prelungire intr-o existenţa profană, dar şi a apăra individul de
„teroarea istoriei”. Viaţa omului, chiar şi cea mai banală, este o suită de probe iniţiatice.
Mai mult omul se face, se construieşte printr-o serie de iniţieri conştiente sau inconştiente,
trăind înre-un labirint. Condiţia omului este definită de succesiunea de morţi şi reînvieri.
Pe de alta parte există teroarea istorie, adică experienţa omului fară religie, a aceluia care
suferă de răul istoriei şi nu înţelege nimic. Omul religios, omul biblic e trecut prin
captivitatea Babilonului fără să-şi piardă speranţa: suferinţa avea pentru el un sens, o probă
ce trebuia trecută. Omul modern a pierdut acest sens, iar creaţia e menită să i-l redea,
repunându-l în contact cu miturile.
A povesti înseamnă a supravieţui. Dar a povesti nu este doar o tehnică de a umple golul
lăsat de amnezia istorică a omului?
31