Jurnal - IPA Romania

2011 IPA ROMÂNIA
cei doi a fost oarecum paradoxal, întrucât ambii erau
masoni.
„S` se dea Poli]iei putin]a unei vie]i demne [i cinstite
[i fa]a lu cru rilor se va schimba ca prin farmec!” – scria
el în 1923. Nici nu se uscase bine cerneala de pe pri -
mele numere ale revistei [i, în nu m`rul din aprilie 1921,
avea curajul s` scrie despre „insuficien]a Poli]iei noastre”,
care „se dator`[te modului cu totul defectuos în
care se face ast`zi recrutarea personalului po li]ienesc
de toate gradele”.
F`r` a face abstrac]ie de aspec tele pur subiective,
„trebuie s` recunoa[tem c` majoritatea învi nu irilor
aduse Poli]iei nu sunt întotdeauna lipsite de temeinicie”.
Exista „o boal` cronic` ce roade breasla po li]ie -
neasc`” [i el men]ioneaz` doar trei cauze principale:
modul cu totul defectuos al recrut`rii personalului,
salariile insuficiente [i amestecul factorului politic.
A[a era posibil ca, un sergent „mâzg`litor de hârtie”,
abia eliberat din armat`, s` ajung` [ef de poli]ie.
„Aici nu numai titlurile, cultura general` [i cu -
no[tin]ele speciale sunt considerate un articol f`r` valoare,
un lest sup`r`tor în ascensiunea posturilor de
conducere [i direc]ie, dar, dup` toate aparen]ele, în -
su[irile negative constituie drepturi câ[tigate atât pentru
ob]inerea func]iunii, cât, a[ putea spune – mai ales
– pentru înaintare”.
Oamenii no[tri politici „continu` s` înzestreze Po li ]ia
cu to]i naufragia]ii vie]ii noastre sociale, ce nu s-au putut
caza în alt` parte”.
Majoritatea poli]i[tilor no[tri erau „streini de cele mai
elementare cuno[tin]e juridice”.
În Bucure[tiul pe rioadei interbelice, ei c`utau ho]ii [i
tâlharii între cei care ar`tau precum grosolanii Tunsu [i
Jianu, în vreme ce infractorii epocii umblau ferchezui]i
[i frec ventau cluburile en vogue. Mai târziu, în 1939,
Da[ chevici a fost confruntat cu escro cheria unor fo[ti
ad mi nistratori ai revistei „Paza” (între care José Arati,
regizorul Operei Române!).
Poli]ist, mason, anticar
Istoric, colec]ionar de vechi ilustrate, medalii, va -
loroase vechituri [i iubitor de c`r]i, ajunge s` aib` un
anticariat în cunoscuta „Cas` a Anticarilor”, situat` pe
str. Mihai Vod`, chiar lâng` actualul sediu al I.G.P.R..
Era atrac]ia, deopotriv`, a cunosc`torilor români [i
str`ini. Se spune c` unele c`r]i rare le expunea doar,
iar când cineva se interesa de ele, i-o t`ia scurt: „Au
fost deja vândute!”.
Cercet`tor la Arhivele Na]ionale, apreciat de ma rele
istoric Nicolae Iorga, fondator al revistei „Paza”, este
autorul mai multor c`r]i, foarte importante pentru istoria
poli]iei noastre, director al Prefecturii Po li ]iei Capitalei
(1940), [ef al Chesturii de Galben, în vremea cunoscutului
prefect Gabriel Marinescu, mâ na dreapt` a regelui
Carol al II-lea.
În 1925, participa la Conventul Marelui Orient al Ro -
mâniei, unde este ales Mare Conservator al Si giliilor.
Ulterior este Maestru Venerabil al Lojii „So li daritatea”
din Bucure[ti. I-a prefa]at colonelului I. T. Ulic o istorie
a Francmasoneriei, ap`rut` în revista „Paza”. Din 1937,
Da[chevici era mason în Loja „Ca valerii Steagului”, din
obedien]a Marii Loji Na]ionale din România.
Ne-a l`sat dou` admirabile lucr`ri, bogat ilustrate,
unicat în istoriografie, “Istoricul re[edin]elor Poli]iei Ca -
pitalei (fosta Agie)“, 1934, având grij` s` le ilustreze cu
remarcabile lucr`ri ale lui Poitevin-Skeletti [i “Is toricul
Poli]iei Capitalei”, precum [i o mul]ime de ar ticole în
periodicele vremii.
Sfâr[itul
Casa Anticarilor
„Legile pre]uiesc atât cât pre]uiesc [i organele
chemate s` vegheze la aplicarea lor”.
Vasile Da[chevici, inspector de poli]ie, 1921
Amurgul vie]ii îl g`se[te cu plete [i barb` mare.
Oricum, având cuno[tin]e de teologie [i în]e le gând
în cotro bate vântul „schimb`rii”, dup` 1944 se c` lu -
g`re[te la Mân`stirea Cernica, fiind tuns în mo na hism
cu numele Vladimir.
O not` din 1950 a Direc]iei Generale a Securit`]ii
Po porului men]iona c` „are o atitudine du[m`noas`
regimului actual”.
I-am c`utat zilele trecute mormântul, în marele cimitir
al mân`stirii, s`-i aprind o lu mânare, dar nu l-am g` -
sit.
El a fost, de fapt, o victim` a noilor st`pâni ai Se cu -
rit`]ii [i ai ]`rii.
A nutrit sincere sentimente patriotice [i a [tiut s` cinsteasc`
memoria înainta[ilor. A avut un adev`rat cult
pentru cel mai bun ministru de Interne al nostru, liberalul
Vasile Lasc`r.
Cinstirea celor care au f`cut cinste institu]iei este o
datorie de onoare [i ]ine de cultura organiza]ional`.
Da[chevici este singurul poli]ist c`ruia Nicolae Iorga îi
prefa]eaz` una dintre lucr`ri.
F`r` a fi scutit de unele derapaje spre cultul perso -
nalit`]ii generalului Gavril` Marinescu (care l-a reabilitat
[i l-a sprijinit), Da[chevici a corespondat cu marii
oa meni ai vremii [i cu poli]i[tii din Europa, cu care f` -
cea periodic schimb de publica]ii de specialitate.
Astfel, se poate spune c` acest poli]ist de excep]ie a
integrat Poli]ia Român` în Europa cu mult înaintea integr`rii
României în UE!
Ambi]ios, deschis, inteligent [i voluntar, un ade v` rat
deschiz`tor de drumuri, sunt încredin]at c`, dac` ar tr`i
acum, chestorul Vasile Da[chevici, cu si gu ran]` c` ar fi
fost membru al IPA.
Florin {INCA,
subcomisar
în Poli]ia Capitalei
33