Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

Chronos și 

Penița de aur 

Lenuș Lungu 

Revista Chronos este o revistă de 

cultură universală, născută la ţărm de 

mare, acolo unde nisipul se împrăştie sub 

mal, prin vălul care îmbrăţişează sclipirea 

apei şi transformă umbra tălpii în litere de-o 

şchioapă. 

Pe țărmul umed atins de peniţa de aur, 

vântul adie înălţând cuvântul, în valuri 

uriaşe. Liniştea dinaintea clipei aşterne pe 

altarul visului, zborul unui curat izvor de 

cultură vie. Într-o atmosferă de iubire 

pentru literatură şi cultură românească, 

perdele turcoaz mângâie ţărmurile și 

undele sufletelor, ancorează în Revista 

CHRONOS – Peniţa de Aur. Marea 

albastră este ca o muzică, un vals pe nisip 

unde se aştern lumini de stele ce creează 

un poem, întregindu-neăn inimi printr-un 

vers, o patimă, un gând, o lacrimă, un 

zâmbet. CHRONOS – Peniţa de Aur vă 

invită într-o călătorie în lumea artelor 

vizuale, prozelor, poeziilor, interviurilor, 

jurnalelor de călătorie, reprezentând orice 

zonă a culturii. Scriitorii, sunt purtătorii 

flăcării culturii româneşti ce luminează 

drumul şi face să rodească fructele acestei 

culturi, prin dăruire necondiţionată. 

Îmi aduc aminte de aforismul lui Emil 

CIORAN care spunea: „Când valorile 

pentru care luptă un neam se cristalizează 

într-o adevărată lume istorică, atunci acel 

neam s-a integrat în devenirea culturală”. 

O cultură autentică duce la înflorirea 

adevăratelor valori umane, precum 

ordinea, justețea, adevărul, armonia, 

onoarea şi libertatea, valori de natură să 

apropie indivizii între ei. Cultura îngăduie 

ca oamenii să se unească între ei prin 

toleranţă şi solidaritate. Promovăm şi vă 

propunem o călătorie spre vibraţia, artei, 

culturii. Ne propunem să aducem cultură 

mai aproape de sufletele noastre şi să 

creăm o comunitate a iubitorilor de frumos. 

Arta este oglinda magică pe care o 

creăm pentru a transforma visele invizibile 

în imagini vizibile: 

„Pentru a ne vedea chipul folosim o 

oglindă; operele de artă le folosim pentru a 

ne vedea sufletul” (George Bernard Shaw). 

„Frumuseţea reprezintă promisiunea 

fericirii”.(Henri Rousseau) 

„Pictura este poezie tăcută”. (Plutarch) 

Privind decorul artistic al universului 

înconjurător, putem afirma că: nimeni, 

niciodată, nu va putea egala iubirea şi 

imaginaţia Creatorului Divin pentru 

frumosul perfect. 

„Poezia nu este numai muzică şi nici 

numai o suită de imagini. Nu este însă nici 

o simplă suită muzicală de gânduri. Este o 

suită muzicală de gânduri emoţionale. 

Toate celelalte, care sunt necesare şi ele, 

trebuie construite pe această primă 

condiţie absolută, pe emoţie”. (Constantin 

Tsatsos) 

3 

Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013

Despre mine 

Lenuş Lungu 

Întotdeauna am iubit poezia, am avut 

încă din liceu preocupări literare, am scris 

la revista şcolii, am avut încercări timide la 

revistele vremii, dar am scris mereu pentru 

mine, pentru suflet, atunci când am simţit 

că versul exprimă mai frumos preaplinul 

inimii. Scrisul face parte din viaţa mea. Nu 

pot să-l practic ca pe o meserie, dar atunci 

când vine ca o mare, urcă şi pârjoleşte ca 

o dragoste. 

Niciodată nu m-am crezut a fi poetă, nu 

cred că am cu adevărat un mare talent, 

cred doar că am o anume sensibilitate, 

imaginaţie, din când în când am ceva de 

spus şi, mai ales, cred că am multă 

dragoste de dăruit... 

Simt că sunt o persoană norocoasă, am 

multe argumente pentru a susţine că viaţa 

mea are echilibru şi o normalitate de care 

sunt dependentă şi încântată. Ocazia de a 

oferi câteva versuri celor ce chiar le 

doresc, o consider pentru mine un mare 

dar, un semn că uneori se deschid şi 

porţile inimilor la care nu am bătut 

niciodată, că mereu şi întotdeauna apare o 

scânteie, o rază de soare fermecată care 

să-mi umple mie, ca tuturor pământenilor, 

sufletul de bucurie şi emoţie. „Secretul 

succesului este de a fi în armonie cu 

existenţa, de a fi întotdeauna calm, pentru 

a lăsa fiecare val de viaţă sa ne spele câte 

un pic pana ajungem la ţărm”... 

Revista literară 

Chronos – Peniţa de 

Aur, vis și realitate 

Mihaela Meravei 

Poate că nu este întâmplător faptul că 

Revista Literară Chronos, debutează la 

țărm de mare, în metropola Constanța, 

tocmai în luna Maritie, luna „mărțișorului” 

care nu este doar prima lună a primăverii, 

este și luna „eternului feminin” prin 

sărbătorirea „Zilei internaționale a femeii” 

(8 Martie), este și luna omagierii scriitorilor 

prin „Ziua mondială a Sciitorilor” ( 3 Martie). 

Martie este de fapt un întreg univers, 

pentru că tot în această lună omagiem 

poezia, dar este și luna când gheața 

redevine apă („Ziua internațională a apei” 

22 martie), când nu doar natura se 

revigorează, ci și păsările și animale, căci 

Martie este de fapt „luna împerecherii” lor. 

Astfel, nu pot să nu mă gândesc la această 

lună, decât ca la o lună a iubirii, întelegând 

de ce Revista „CHRONOS – Peniţa de 

Aur ” s-a născut acum. Este de fapt luna 

Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013 

4

enașterii omului prin cuvânt, pentru încă o 

„amprentă-timp” prin Univers. 

Evenimentele literare ale lunii Martie 

sunt mult mai multe decît am enumerat mai 

sus și am reușit să cuprindem în acest 

număr de debut, neuitând însă, 

promovarea „scrierilor” din site-ul 

Cronopedia, inițiat și administrat de poeta 

Lenuș Lungu, împreună cu domnul Ioan 

Muntean. Dar Revista Literară CHRONOS 

– Peniţa de Aur își dorește a fi un glas al 

cuvântului nu doar constănțean, ci al 

cuvântului românesc, în filele ei fiind nume 

deja cunoscute ale literaturii 

contemporane. CHRONOS – Peniţa de Aur 

încercă să fie flacăra talentelor, focul iubirii 

pentru creație, pentru artă în general, o altă 

ancoră a cuvântului în lumea literelor. 

Cum orice început este mai anevoios, 

acest proiect are nevoie de mult suflet, de 

multă dăruire, dragoste necondiționată, 

pentru a-și înfiripa amprenta în nisipul 

timpului. Din acest motiv echipa de 

radacție nu este stufoasă, din acest motiv 

nu veți găsi nume prea celebre în această 

echipă, dar cu siguranță răsfoirea revistei, 

vă va face să vibrați, vă va încălzi sufletul, 

vă va mângâia mintea copleșită de 

cotidian, emoționându-vă prin sinceritatea 

scrierilor din paginile sale. 

Dacă ne uităm în mitologie, Chronos 

este un „titan”, este fiul lui Uranus și al 

Gaiei, este tatăl lui Zeus care a devenit 

stăpânul Universului. Poate că Revista 

Literară Chronos – Peniţa de Aur nu va fi 

niciodată „stăpâna universului cuvintelor”, 

dar poate va fi un inițiator, un deschizător 

de drumuri, pentru oamenii de talent, 

pentru scrierea de calitate. 

Timpul este de fapt „maestrul de 

ceremonii” și Chronos, venit din TIMP își 

va demonstra tot în Timp calitățile și 

virtuțile. 

Timpul fără 

dimensiune sau 

filozofii din 

buzunarul sufletului 


Ar părea imposibil ca timpul să nu mai 

aibe cele trei, patru... sau câte dimensiuni 

ar mai fi. Totuşi există un timp fără 

dimensiuni. Trecem prin viaţă având 

conştiinţa învăţăturilor dobândite, trecem 

prin timp măsurându-i durata, privinu-i 

plecarea, aşteptându-i revenirea. Sperând 

un alt timp în aceeaşi stare tridimensională 

a vieţii, uităm ades de celălalt timp sau 

poate, nu ajungem să-l cunoştem destul. 

Departe de existenţa noastră fizică există 

un timp neîngrădit de dimensiuni. Îl simţim, 

îl palpăm, uneori ne ascundem de el, 

alteori ni-l dorim. 

Acest timp îl cunoaştem dinaintea 

naşterii. Este timpul nostru energetic, 

timpul luminii, timpul purităţii, timpul 

conştientului inconştient. Pare un paradox 

însă n-ar fi. În trecerea noastră prin viaţă 

uităm să luăm în calcul darul primit în clipa 

creaţiei. Noi nu ne alegem timpul venirii pe 

lume, nu ne alegem părinţii, unelte timp în 

creaţia noastră, nu ne alegem la rândul 

nostru copiii, toate independent de noi ne 

sunt hărăzite. În acel moment zero timpul 

nu are dimensiuni. Începem viaţa în trei 

dimensiuni. Existăm cu trecut, prezent şi 

viitor. 

Trăim într-un vârtej în care, rareori avem 

timp să mai privim în noi, să vorbim cu noi 

despre nevoile noastre şi doar cerinţele 

celor din jur ne sunt targeturi, după care 

devin obligaţii, ca mai apoi să se 

transforme în constrângeri. 

Uităm de dimensiunile trecut şi viitor 

concentrăndu-ne doar pe prezent, acesta 

devenind alterego vieţii. Totuşi, din acest 

5 


prezent se naşte un viitor şi mai egoist, 

căci din tot ce ai, îţi doreşti mai mult, apoi 

mai mult. Ne construim structuri interioare 

lipsite de teamă, devenim stăpâni ai 

dorinţelor... Biete fiinţe, nici nu mai ştim de 

unde am plecat, nici nu mai ştim de 

existenţa sufletului. Suntem muritori şi 

timpul nu are decât trei dimensiuni. 

Vine un timp, care ne surpinde prin 

adimensionalitate. Poate timpul când ne 

este luat un lucru de mare preţ, poate 

timpul când suntem între doua drumuri sau 

în faţa a două poduri şi nu ştim pe care să 

apucăm. 

Poate atunci când călcăm, fie şi din 

greşeală o gâză, când rupem o 

flore...fireşte să o dăruim cu nobleţe, când 

un copil nu se mai naşte, când un om nu 

mai este iubit, când viaţa se opreşte 

brusc... sau poate, când întâlnind o 

personă, ştim sigur că nu am cunoscut-o, 

totuşi ni se pare atât de cunoscută, simţim 

cu siguranţă că ne întregeşte deşi nici 

măcar nu am atins-o... Ne întrebăm 

involuntar în care timp trăim? De ce oare, o 

reîntâlnim în acest timp şi-n oricare altul? 

Timpul câte dimensiuni are până la urmă? 

Încercăm să adoarmim înveliţi de trecut, 

cu creştetul pe perna prezentului, luminaţi 

de viitor, ca într-un dejavu... timpul ne 

atinge sufletul. 

Date biografice: 

- data nașterii 30 aprilie 1967, locul: 

Constanța 

- căsătorită, are un băiat, este profesie 

inginer 

- iunie 2012 mențiune la categoria 

poezie și mențiune specială la cea de 

proză scurtă la Concursul internațional de 

poezie și proză Sarpress 2012; 

- septembrie 2012 premiul II la 

Concursul de creație literară Visul; 

- debut în antologia colectivă „Cartea a 

treia. Poezii” a cenaclului Lira 21, editura 

ArtBook 2012; 

- apariție editorială volumul poezii de 

debut „Viața pe verticală”, editura 

InfoRapArt 2012; 

- coautor în antologia colectivă „Pe 

strada inimii, cuvântul” a cenaclului Noduri 

și Semne, editura InfoRapArt 2012; 

- coautor în antologia colectivă Romeo și 

Julieta, Mizil 2012, editura LVS Crepuscul 

2012; 

- coautor în anotlogia literară a Clubului 

artelor Solteris Mangalia, editura Exponto, 

Constanța 2012, sub egida USR, filiala 

Dobrogea; 

- couator în antologia de poezii - 2012 

„Însemnele unei tăceri” și antologia de 

proză scrută „Harpa de argint” ale site-ului 

Casa Gândului, editura Rovimed 

Publishers 2012, Bacău 

- coautor în antologia internațională 

„Infinitul Iubirii” a grupului literar Arta 

Conversației, editura Măiastra, Tg. Jiu 

2013 

- coautor în antologia bilingvă „Antologia 

Scriitorilor Români Contemporani din 

Întreaga Lume”, Starpress, editura Fortuna 

2013, Rm. Vâlcea. 

- membru al Cenaclului Mihail 

Sadoveanu Constanța; 

- membru al Cenaclului Noduri și Semne 

Galați; 

- 1983 debut în cenaclul Ovidius și 

apariție în revistei Tomis la tinere condeie 

- apariție în revista Nomen Artis nr. 8, 

aprilie 2012, cu poemul „Somn alb și 

aromă de pâine copată” 

- iunie 2012 premiul de popularitate la 

Concursul „Neliniștea cuvântului” cu 

poemul „Preaplin de ape”; 


6

Femei celebre 

Ovidiu Cristian Dinică 

Celebritatea în lumea femeilor aduce 

la rampă caractere puternice, înzestrate cu 

dorinţa de dăruire şi putera de a lupta, 

caractere nobile uneori contestate, de 

multe ori apreciate la întreaga valoare. Ele 

au marcat istoria au deschis drumuri într-o 

perioadă în care rolul femei era separat de 

implicarea socială rezervată cu precădere 

bărbaţilor. Unele dintre ele sunt astăzi 

uitate însă rămân înregistrate pildele şi 

faptele lor. Cu atributul vieţii marcat femeia 

este vis,tăgadă şi împlinire. Pentru ea viaţa 

se desfăşoară între pasiune şi nobleţe. O 

caracterizează dorinţa de unicitate. 

Abilităţile, rafinamentul, o fac celebră.În 

istorie rolul marcant al femeilor a declanşat 

războaie şi a dus la destrămarea de cetăţi. 

Elena (Helena) (greacă: Ἑλένη, „cea mai 

frumoasă dintre muritoare” era în mitologia 

greacă fiica lui Zeus și a Ledei. Dăruită lui 

Menelau, răpită de Pariş, se reîntoarce la 

Menelau după căderea Troiei cunoaşte 

gloria şi dragostea rămâne în mitologie prin 

pilda de dăruire. 

Homer în Iliada nu ne spune unde 

legenda devine realitate, ne lasă pe noi să 

visăm la frumuseatea Elenei. Atât în artă 

cât şi în ştiinţă spiritul feminin este prezent. 

Corespondentul feminin pentru poezia 

greacă antică este Sappho (Σаπφω - lb. 

greacă), Safo sau Psappha care a trăit la 

sfârşitul secolului al VII-lea Î.Hr. şi în primul 

sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. la Lesbos. A 

avut parte de o frumoasă educaţie în 

familie, a fost măritată, a avut o fiică Cleis. 

Deseori a fost numită a Zecea Muză. A 

cunoscut vitregiile vremii find alungată din 

patrie. Întoarsă acasă se dedică poeziei şi 

a înfiinţează o şcoală pe nume „Casa 

Muzelor”, organizată ca asociere în grijă 

Muzelor, Grațiilor și a Afroditei pentru 

tinerele nobile. Era o școală de muzică și 

poezie. Unde educația poetică și morală 

era atent formată. În poemele sale emoţii 

puternice străbat versurile asociate cu 

natura şi întregul univers din care apa, 

focul, fluviile, stelele nu lipsesc. Versurile 

prin legături subtile şi secrete dau poeziei 

un accent modern. A lăsat ca formulă lirică 

strofa safică. Eminescu s-a raportat la lirica 

sa în Odă în metru Antic. 

Politica a fost apanajul femeilor 

celebre. Cleopatra regina care şi-a apărat 

diplomatic imperiul cu dorinţa de glorie la 

braţul a doi generali Cezar şi Antonio a 

creat istorie şi a dăltuit chipul său în piatra 

celebrităţii. 

Domeniul celebrității este vast, putând 

fi inima unei ţări sau a unui regat, în care 

ţinuta morală a femeii regină, merită toată 

aprecierea. Elisabeta (1843-1916) prima 

regină a României moderne a sprijinit 

dezvoltarea artei.Este cunoscută ca 

scriitoare sub numele Carmen Sylva. 

A încurajat arta si pe exponenţii ei 

poeţi, pictori, muzicieni dar a finanţat şi 

acţiuni caritabile înfiinţând şcoli şi spitale 

iar în timpul războiului de independenţă a 

slujit cu demnitate răniţilor în spitale de 

campanie. Afinitățile spirituale şi dorinţa de 

afirmare ale femeilor celebre, le vor 

apropia de bărbaţi la fel de celebrii, 

influenţând succesul acestora. 

Mite Kremnitz (1852-1916). Este 

născută în Germania la Greifswald din 

regiune Pomerania Inferioară. Tatăl a fost 

ilustru chirurg Adolf Carl Heinrich von 

7 


Bardeleben (1819–1895) iar mama s-a 

numit Augusta von Zumpt, era fiica marelui 

filolog și gramatician latinist Karl Gottlob 

von Zumpt. Beneficiază de pregătire 

umanistă la universitatea din Berlin şi apoi 

în Anglia unde s-a mutat familia părinţilor 

săi. Scriitoare şi traducatoare germană 

este eroina romanului biografic al lui Eugen 

Lovinescu, Mite. 

După deceseul mamei sale în 1868, 

tatăl se recăsătoreşte cu nepoata sa deşi 

aceasta era mai tânără cu 25 ani. Acest 

fapt a dezgustat-o profund pe Mite. Din 

acest moment ea încalcă regulile societăţii 

din care face parte. Căsătorindu-se în 15 

octombrie 1872, la 20 de ani, cu doctorul 

Wilhelm Kremnitz, intră în anturajul reginei 

Elisabeta, soţul său fiind medicul casei 

regale din România. Ca secretară a regelui 

Carol I va face cu acesta un copil. Îl va 

aprecia pe Eminescu şi se va îndrăgosti de 

poezia acestuia, nu însă şi de poet, pe 

care-l considera neglijent şi neatent cu 

propria sa persoană. 

Eminescu îi dedică poemul „Atât de 

fragedă”. Ea l-a introdus pe Eminescu în 

salonul literar de la Peleş şi l-a prezentat 

reginei Elisabeta. Mite a avut un aport în 

relaţia dintre Eminescu şi Maiorescu ştiind 

să se bucure de atenţia celor doi literaţi. 

Retrasă la Berlin va promova literatura 

romană. 

Patria şi jertfă sunt strâns legate în 

pieptul tânăr, iubirea pentru fratele răpus 

Nicolae al Ecaterinei Teodoroiu (1894- 

1917) a încurajat-o pe această să lupte pe 

front, în primul război mondial. Pe 10 

octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de 

la Jiu. Trupele Armatei I Române, sub 

comanda generalului Ion Dragalina, în care 

Ecaterina a fost în primele rânduri au 

respins o puternică ofensivă din partea 

inamicului. Suferă rigorile de pe font cu 

demnitate inclusiv epidemia de tifos 

exantematic din 1917. Dovedind dârzenie 

şi fiind un bun camarad este apreciată de 

toţi şi urcă treptat gradele militare. 

Ecaterina ca sublocotenent, a primit 

comanda unui pluton de infanterie. Cu mult 

curaj reuşeşte să scape şi să captureze 

soldatul neamţ care o ţinea prizonieră în 

urma unui atac advers. La 22 august 1917 

a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu 

în care armata romană cu grele pierderi 

respinge atacul armatelor germano-austroungare. 

În această grea luptă a fost în 

fruntea plutonului său şi a impresionat încă 

o dată prin curaj. Este răpusă de gloanţe 

iar ultimele sale cuvinte au fost „Înainte 

băieți, sunteți cu mine! Moment singular în 

istoria noastră faptele sale de demnitate si 

curaj i-au adus recunoaşterea posterităţii. 

Femeia s-a implicat şi în 

modernizarea societăţi cu aspiraţii de 

progres şi armonie socială. Indira 

Priyadarshini Gandhi, (1917 – 1984) a 

fost prim-ministru al Indiei din 19 ianuarie 

1966 până la 24 martie 1977, și, din nou, 

din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei 

pe 31 octombrie 1984. Cu o puternică 

personalitate a luptat atât pe plan social,a 

acordat sprijin tuturor dar a ştiut să fie şi 

alături de soţul sau Feroze Gandhi, în 

campania electorală, şi să-i ofere siguranţa 

şi liniştea familiei.Curajul şi pasiunea nu lea 

lipsit niciodată femeilor. 

Amelia Earhart (1897–1937) 

militantă pentru dreptul femeilor într-o 

societate exclusivistă precum cea 

americană a avut pasiunea zborului şi a 

deţinut o serie de recorduri de înălţime şi 

durată fiind prima femeie care a traversat 

Oceanul Atlantic în zbor. Iubind,dăruind 

femeile celebre vor marca capitole 

importante în dezvoltarea ştiinţei şi culturii 

Isadora Duncan (1877–1927) a 

revoluţionat coregrafia, a creat o şcoală de 

dans plecând de la tradiţia dânsului antic. 

Viaţa sa amoroasă a fost un eşec. L-a iubit 

pe Esenin cu care a fost căsătorită un an 

însă abuzurile lui alcoolice i-au despărţit. 

Dorinţa antrenată de o mare pasiune 

le-a determinat de-a lungul veacurilor să 

depăşească prejudecăţile timpului şi să 

deschidă noi spaţii de afirmare femeilor. 

Prima femeie inginer din România a fost 

Elisa Leonida Zamfirescu (1887–1973). 

Spicuiesc din presa vremii „O compatrioată 


8

a noastră, domnişoara Elisa Leonida, în loc 

să studieze Literele sau Medicina, sau mai 

rău, Dreptul, a studiat ingineria la 

Charlottemburg. În inginerie viitorul 

femeilor e mare, domnişoara Elisa Leonida 

a trecut cu deosebit succes examenul final, 

obţinând diploma de „inginer” (ziarul 

„Minerva”, 1912), fiind prima femeie 

studentă la Academia Regală Tehnică din 

Germania, iar după absolvire angajată la 

Institutul Geologic din Bucuresti se va 

implica şi în sprijinul răniţilor de pe front în 

primul război mondial. Priorităţile sale au 

fost indentificarea unor noi resurse de 

cărbune, roci de construcţie, petrol, şisturi 

bituminoase, gaze naturale, dar a dezvoltat 

şi o cariera profesorală formând generaţii 

de fizicieni şi biochimişti. Printre asociațile 

din care a făcut parte este şi Asociaţia 

Internaţională a Femeilor Universitare. 

Istoria este şi va fi presărată cu 

momente de glorie feminină ele sunt 

contribuţii la dezvoltare societăţii umane. 

grafica Niculina Vizireanu 

21 martie – Ziua 

mondială a 

poeziei 

Tudor Gheorghe 

Calotescu 

Nu putea fi decât la echinocțiu. O 

recunoaștere a faptului că poezia e la fel 

cu primăvara. 

Poeții se mulțumesc să fie un fel de 

efemeride care polenizează cuvintele. 

Poate că uneori și-ar dori să fie normali. 

Chiar încearcă. Sunt însă jalnici când o fac 

pe matematicenii. De la adunare și până la 

matrice stabilesc legi atât de inutile încât 

par axiome. Nu demonstrează zborul și nici 

nu caută măiastrele de ou dar încearcă să 

deseneze universul din inima lor. Aleg o 

rază cât poate gândul să nu o gândească 

și răstălmăcesc dogmele. O fac ca și când 

cineva ar avea nevoie de îngeri ca să 

scuture norii de toată iarna. Și le ninge din 

cireși. Întotdeauna invers acelor de 

ceasornic. 

La fel cum nu orice margaretă 

stabilește ireversibil ordinea iubirii. În 

același ritm cu floarea soarelui. Descântă 

licuricii de dans și răspândesc macii cum le 

vine din suflet nemărginirea. Știu că poeții 

nu cred în zile. Știu că până și azi nu vor 

înceta să viseze așa că ce rost ar avea să 

le zic ceva despre o sărbătoare când ei nu 

au decât duminici în săptămâna lor. Până 

și dumnezeu a încetat să-i mai certe. Le-aș 

ura multă inspirație dar ar suna a 

înjurătură. 

Poeții nu scriu din lună. Nici măcar 

din vise. Ei doar deșiră viața lor în strune 

de vioară. Și ne cântă durerea ca și când 

eternitatea s-ar măsura cu lacrima. Totuși 

oamenii sărbătoresc poezia azi... și cum 

poezia este esența fiecărei arte nu pot 

decât să-mi desfac inima într-un poem de 

cristal. 

9 


Mistuitoarea poveste de 

dragoste din care s-a 

născut „Cel mai iubit 

dintre pământeni” 

Sorin Tudor 

1954: Marin Preda și Aurora Cornu pe plaja din 

Eforie Sud 

S-au cunoscut în 1952. El avea 32 de 

ani, ea 20 de ani. El se numea Marin 

Preda. Ea, Aurora Cornu. El era un tânăr 

prozator „cam singuratic și morocănos”, ea 

o tânără poetă, frumoasă și plină de 

personalitate. Se văzuseră pentru prima 

oară în cantina Uniunii Scriitorilor: s-au 

ironizat reciproc, apoi s-au ignorat. “Eu, 

când îl vedeam, întorceam capul în altă 

parte, el întorcea spatele”, avea să-și 

amintească, peste ani, Aurora Cornu. 

Peste doi ani, în 1954, aveau să se 

reîntâlnească în Eforie Sud (stațiune 

numită pe atunci Vasile Roaită), într-o vilă 

a Uniunii Scriitorilor: printr-o întâmplare, 

Aurora ocupa camera care i se repartizase 

lui Marin Preda. Și astfel au fost nevoiți săși 

vorbească din nou. A zis: «Păstrați-o 

dumneavoastră, tovarășa Cornu». Eu sunt 

rapidă când plec dintr-un loc, am început 

să-mi adun lucrurile și el ședea în pragul 

ușii și se uita fascinat la mine, de acolo i s- 

a tras, bănuiesc. 

Prima noapte de nesomn, cea dintâi 

scrisoare de dragoste 

Ce i s-a tras? O noapte de nesomn și 

dragostea mărturisită prin intermediului 

primei scrisori de dragoste: 

„Dar iată că o adiere de durere, de 

părere de rău, de mâhnire izvorăşte din 

inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu 

unde, când şi de ce), dar simt că acest 

lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur 

asta acum, singur, cu gândul la tine, 

scriindu-ţi întâia mea scrisoare de 

dragoste. () Te iubesc de tot, cu părul tău, 

cu hainele tale verzi, cu salopeta şi 

sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea 

ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău 

Totul, aspirațiile tale, somnul tău Vanitatea 

şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale 

profunde, gândul tău puțin înghețat, 

categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut 

de către amatorii de compromisuri”. 

A doua zi, Marin Preda a cerut-o de 

soție. 

S-au reîntâlnit, pe plajă, ziua 

următoare. Iar de atunci au stat tot timpul 

împreună, mâncând din același ceaun și 

lenevind la soare pe același cearșaf. Ba 

chiar mai, prima cerere neoficială în 

căsătorie, avea să apară chiar a doua zi: 

Marin Preda a rugat-o să-i cumpere o 

limonadă. Ea a acceptat, gândindu-se că 

„poate n-are bani la el”. Și i-a spus, în 

glumă: „Uite-așa se compromite o femeie”. 

Iar el a răspuns prompt: „Dacă te-am 

compromis, te iau de nevastă”. 

„Marine, tu ești cel mai iubit dintre 

pământeni” 

Oficial aveau să se căsătorească în 

primăvara anului 1955. Fără invitați, fără 

șampanie, fără flori. Doar ei doi și iubirea 

lor. 

„Marine, tu ești cel mai iubit dintre 

pământeni”, obișnuia să îl alinte ea. Un 

alint care, peste ani, avea să se transforme 

într-unul dintre cele mai îndrăgite romane 

ale literaturii române: Cel mai iubit dintre 

pământeni. Iar el, la rându-i o iubea din 


10

toată ființa: „Mă simțeam regină, nimic nu 

era prea bun pentru mine. Vântul care 

bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă 

supere Marin era în stare să sărute 

pământul pe care călcam.” 

Însă chiar această năvalnică iubire 

avea să le mistuie căsnicia: 

„Traiul cu Marin Preda implica o 

tensiune foarte mare de care nu-ți dai 

seama. Un scriitor e ca o uzină energetică 

și mai rău, e ca un aspirator și utilizează 

tot.” 

() „Era o presiune enormă să stai în 

preajma lui Preda. O presiune pe care eu 

am resimțit-o. Marin trăia cu femeile în 

sensul că, desfășurând mult farmec, le 

aducea un univers care era extrem de 

covârșitor. Îți trebuia o presiune egală să 

reziști la fenomenul Preda.” 

„El scria, eu dormeam. Mă trezea din 

somn să-mi citească o frază, eu urlam, ne 

certam.” 

„Am ținut piept patru ani, spune ea Nu 

mai era nimic de adăugat la dragostea 

noastră. Mai mult, ar fi însemnat pentru 

mine anularea nu a personalității mele, ci 

chiar a persoanei mele creatoare, pentru 

că tot ce respiram mergea către literatura 

lui, care era fascinantă și foarte puternică.” 

„Eu sunt cel mai mare prozator 

român” 

În vara anului 1958, Aurora l-a 

părăsit. Îl prevenise încă de când se 

cunoscuseră că, atunci când ea va dori să 

plece, el va trebui să se se împotrivească. 

Așa că a plecat la Sinaia lăsându-i pe 

masa apartamentului lor din București un 

bilet cu doar câteva cuvinte: „Cheile sunt în 

casa de bani, mult noroc. Aurora”. 

Aurora Cornu și Emil Cioran 

În septembrie 1958, Marin Preda a 

venit după ea, la Sinaia. Și, potrivit 

spuselor Aurorei, au trăit „cele mai sublime 

săptămâni de despărțire pe care le putea 

visa”. În 1965, Aurora Cornu a plecat la 

Paris. Și a rămas acolo. Însă a continuat să 

îl iubească tot timpul. 

„Și cu Cioran s-a certat, pe când îl 

însoțea în plimbările lui zilnice prin grădina 

Luxemburg. Una din discuțiile lor a început 

în franțuzește, avându-l ca subiect pe 

Marin Preda, care, întâlnindu-se cu Cioran 

la Paris, s-a prezentat ca fiind cel mai mare 

prozator român. „Chiar așa și este!”, a 

replicat Aurora îndoielii vădite a lui Cioran, 

care a ținut să-i atragă atenția că așa ceva 

nu se spune. „Cum așa, domnule Cioran? 

Ce ar fi trebuit să spună Goethe dacă l-a fi 

întrebat cineva ce fel de poet este?” Cearta 

lor a continuat în românește şi a culminat 

cu constatarea lui Cioran: „Cu 

temperamentul dumitale vei avea mare 

succes la Paris!”. Pentru Cioran, a avea 

succes la Paris echivala cu o mare 

nenorocire, iar a-i ura cuiva un astfel de 

succes era ca și o insultă gravă.” 

11 


Prof. Ion Ionescu- 

Bucovu 

baladă profană 

pe-un picior de plai turbat 

unde cad amanții-n iad 

hai de-a ala, hai de-a bala 

să-ți deschei doamnă sandala 

să te trag în iadul meu 

ca să guști ciorbă de zeu 

cu gura ta de argint 

tare-aș vrea să mă alint 

ochii ce mă amăgiră 

parcă sunt cer de Palmiră 

țâțele-vrej de agave 

ce-s spălate-n șapte ape 

scăldate numai cu cer 

din poeme de Baudelaire 

trupul tău din scăldătoare 

sună ca luna pe mare 

dezgropată din cuvinte 

cu aura ta fierbinte 

în cochilie de vis 

unde gândurile mi-s 

doar ghitare ațipite 

pline toate de ispite 

eden blond cu miere blândă 

ești făcută din osândă 

coapsele tale solare 

dorm în golfuri selenare 

în dezmăț și în orgie 

descântate-n apă vie 

ai în mânecă doi ași 

fiică hoață de ocnaș 

te invit la bal mascat 

dintr-un secol demodat 

să-ți recit un mic sonet 

pe un dans de menuet 

mă semnez al tău valet. 

Viața amoroasă a lui Anton Pan 

Anton Pann, „finul pepelei/cel isteț ca 

un proverb”- așa cum l-a numit Eminescu, 

pe numele adevărat Anton Pantoleon 

Petroveanu, autorul „Poveștii vorbei” a avut 

o viață amoroasă ieșită din comun. 

Mai întâi trebuie să spunem că era un 

om cult al timpului, bun cunoscător al 

literaturilor balcanice, cunoștea cinci limbi 

străine (româna, greaca, bulgara, turca și 

rusa) și avea temeinice cunoștințe de 

muzică bisericească. Avea un glas 

melodios și foarte plăcut, fiind la începuturi 

paraclisier iar apoi cântăreț de seamă în 

mai multe biserici din Muntenia, Oltenia, 

Moldova și chiar peste Carpați, în cetatea 

Brașovului, la biserica din Șchei. A fost 

profesor de muzică pe la diferite școli și 

mânăstiri, a cules, a scris și a tipărit 

nenumărate lucrări bisericești și literare. 

Prin scrierile lui” de la lume adunate și iarși 

la lume date” a izbutit să tipărească peste 

o sută de volume, unele în mai multe ediții, 

răspândite pe tot întinsul țării. A scris 

calendare, cântece de stea, istorioare, 

basme din popor, a tradus cărți de bună 

purtare, a strâns snoave, povești și zicători, 

a înmănucheat atâtea versuri din care a 

scos cântecul de petrecere bătrânesc. 

Anton Pann a fost căsătorit de trei ori 

cu trei femei mai tinere decât el și c a să nu 

pară diferența de vârstă prea mare între el 


12

și soții, și-a micșorat vârsta, dându-se mult 

mai tânăr. 

Cam prin anul 1820 la vârsta de 22- 

23 de ani se căsătorește cu o fată 

frumoasă, dar săracă, anume Zamfira 

Agurezean, armeancă după nume. Femeia 

nu dorea această căsătorie, dar a fost 

obligată de părinți. În scurtă vreme l-a 

părăsit, după cum însuși el scrie: 

„a fugit și m-a lăsat 

și dealul Mitrofoliei 

necontenit l-am urcat, 

arătând la judecată 

că ea pe altu a voit 

și cu mine cununată 

cu minciuni s-a pomenit”. 

Mitropolia a refuzat să desfacă 

această căsătorie mult timp. Șapte ani, cât 

a conviețuit cu ea”n-am putut în lumea 

asta/să leg două la un loc” Era cheltuitoare, 

dornică de lux. După șapte ani, Zamfira 

amenințând că vrea să se omoare dacă nu 

i se dă libertatea, mitropolia aprobă 

despărțirea” dându-i zestrea, am rupt 

foaia/și de ea mă despărții”. Din această 

căsătorie a rămas un fiu care i-a făcut toată 

viața zile negre. 

În vara anului 1826 pleacă la 

Râmnicu Vâlcea unde a fost numit profesor 

la școala de muzică de pe lângă Episcopie 

și mai apoi însărcinat să dea lecții de 

cântare călugărițelor de la Mânăstirea 

Dintr-un Lemn, de lângă Govora. Aici 

întânlește pe sora Anica, o fetiță de numai 

16 ani, care, fiind orfană, fusese crescută 

de mică între zidurile mânăstirii de către 

stareța Platonida. 

Acum psaltul avea o înfățișare 

cuceritoare, frumos la chip ca un faun și 

repede îi îndoi inima fetei care era 

încântată de simțămintele profesorului, 

făcându-i declarații de dragoste șii 

cântându-i psalmuri și acrostihuri. 

Povestea căsătoriei cu această fată e 

demnă de un roman erotic. Mai întâi o ceru 

de soție de la maica stareță. Platonida l-a 

refuzat categoric și a pus la mare caznă și 

canon pe biata fată. Întânlindu-se în secret, 

cei doi iubiți așteptau momentul prielnic 

pentru a putea fugi amândoi în lumea 

largă. Ocazia nu întârzie mult și într-o 

noapte în vara anului 1828, fata a fugit din 

mănăstire și s-au întânlit la marginea 

pădurii din apropiere. Pregătiți cu cele 

trebuitoare pentru îmbrăcăminte și hrană, 

el a tuns-o chilug, a îmbrăcat-o băiețește și 

au pornit la drum, trecând munții spre 

Brașov. „Cărăușii și călătorii despre 

Transilvania, întânlindu-i, se opreau și îi 

opreau în cale, îi priveau curioși și ziceau 

în felul lor: no, că mândru ți-i ficiorul, dragă 

domnule. Să ți-l trăiască dumnezeu și să țil 

tunie, că parca-ar fi o băiețică”. 

Ajunși la Brașov, și-au găsit o locuință 

în mahalaua Șcheilor și anton Pann s-a 

angajat la biserica Sf. Neculae, unde mai 

cântase și altădată, după „ zavera din 

1821” Acum anton Pann era un om vesel, 

fericit: 

„Astăzi râd, vorbesc, glumesc, 

Cu ceea ce o iubesc”. 

Pe Anica n-o lăsa singură, o lua cu el 

la biserică fiindcă și ea avea un glas ales, 

punând-o să cânte în cor. Vocea, 

frumusețea și mișcările ei, au atras atenția 

credincioșilor care nu le-au iertat această 

idilă și l-au concediat pe preot. 

Nemaiavând nicio sursă de existență 

au venit la București în mahalaua Staicu- 

Bradu. Aici au fost cunoscuți ca soți 

adevărați, necunoscându-li-se trecutul. Din 

căsătoria lor au rezultat doi copii, 

Gheorghe, mort după trei ani, și Ecaterina 

(Tina). Pentru Gheorghe, Pann a compus 

versuri de jale, regretând moartea fiului: 

„Bucuria mea în lume 

O avusei pe un nume, 

Ce îl priveam ca o floare 

Și îl iubeam cu dogoare, 

Dar tirană nenorocirea, 

Ce-mi pizmuia fericirea, 

Mi l-a răpit fără veste 

Și-acum nicăieri nu este. 

13 


Eu mă uit, strig după dânsul 

S-a dus, nu-mi adude plânsul, 

Întristarea ochii-mi stoarce, 

Dar în zadar: nu se întoarce”. 

Și Anica, ca și Zamfira, prima soție, l- 

a părăsit în anul 1837. Femeia, dornică de 

lux, n-a putut să suporte sărăcia soțului. În 

anul 1834, în timp ce Anton Pann prin țară 

spre a vinde cărțile tipărite de el, femeia 

sfătuită de o mătușă, a încărcat lucrurile 

casei, și-a luat fetița și l-a părăsit, ducânduse 

la acea mătușă, stareță la Surpatele. 

După multe intervenții, Anica a fost adusă 

înapoi, unde de silă, de milă a stat până în 

1837, când l-a părăsit definitiv. Anica s-a 

recăsătorit imediat cu Nae Milcoveanu din 

Râmnicu Vâlcea. 

„Cu a doua făcui casă și, la al zecelea 

an, 

Vrând să se facă mai gradă, mă urî și-mi 

fu dușman”. 

.. 

„Căci eu singur am fost 

Cu dragoste la toate 

Bărbat, slugă și rob prost, 

Slujindu-ți cât se poate.” 

Rămas singur, Pann și-a găsit 

mânâierea în scris. După moartea mamei 

sale în 1839, nemaiputând suporta 

singurătatea, se gândi să se căsătorească. 

Acum o cunoaște pe Ecaterina, o copilă din 

cartier, care nu împlinise 18 ani. Bărbatul 

cu aproape 30 de ani mai mare ca fata a 

întâmpinat greutăți la căsătorie. Îi promise 

însă averea, daruri de nuntă, și fata 

consimți căsătoria. Și-au mutat gospodăria 

într-o locuință modestă din curtea Bisericii 

Albe, pe Podul Mogoșoaiei, unde Anton 

Pann era prim-cântăreț. 

Cu Tinca a trăit 14 ani, până la 

sfârșitul vieții lui. 

„Întru toate cu dreptate 

S-a purtat cât a trăit, 

De nelegiuite fapte 

În viața sa s-a păzit.” 

Anton Pann îi lasă toată averea ei și 

dorește să fie înmormântat la Mânăstirea 

Viforâta. Astfel se termină viața amoroasă 

a lui Anton Pann. 

Omul nu poate să facă un lucru la 

toți să placă 

Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un 

cuptor, 

Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de 

ajutor; 

După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a 

plăcut, 

Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut, 

Pentru că l-a-ntors cu gura către vântul de 

apus, 

Ci era să fie bine spre miazăzi să-l fi pus; 

Altul viind zise iară: – Hogea, ce bine 

făceai 

Cătră răsărit cu gura cuptorul de-l 

întorceai; 

Altul iar îi zise: – Hogea, eu în locu-ţi de 

eram, 

Cuptorul spre miazănoapte cu gura lui îl 

puneam. 

Văzând Hogea că la nimeni lucrul lui nu i-a 

plăcut, 

Îl strică ş-apucând iarăşi, pe rotile l-a făcut; 

Dup-aceea din prieteni în vreun fel de îi 

zicea, 

El se apuca îndată ş-într-acolo-l întorcea. 

Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învârtit, 

Al fiecăruia gustul şi plăcerea i-a-mplinit 

Zicând: – Câtă osteneală pentr-un cuptor 

avui eu, 

Ca să-l fac pe gustul lumii, iar nu după 

placul meu 


14

Potolire 

Marius Iulian Zinca 

Cu 

palmele 

împreunate 

se rotea năvalnic 

în privirea 

ce se pierdea 

în cerul 

cu un val 

de plictis 

în suflet. 

Drumul 

părea 

că 

nu se mai sfârşeşte 

The (in)finity of the road 

With 

united 

hands 

was impetuously rotating 

in the sight 

which was lost 

in the sky 

with a wave 

of bore 

in his soul. 

The road 

seemed 

to go 

endlessly 

(Ne)sfârșitul drumului 

Clătinând din cap, 

rămânea cu ochii aţintiţi în tavan. 

Părea 

că stânci uriaşe se înălţau 

şi 

mâinile începuseră să-i tremure. 

Ţinându-şi genunchiul 

cu amândouă mâinile, 

îşi potolise 

instinctul. 

Quietness 

Shaking his head, 

was remaining with the eyes fixed into 

the ceiling. 

It seemed 

that huge stones were rising 

and 

his hands started to shiver. 

Holding his knee 

with both hands, 

quieted 

his instinct. 

În 

ritmate 

mişcări 

împingea 

înainte 

picioarele. 

The feet rhythm 

In 

rhythmic 

motions 

was pushing 

ahead 

the legs. 

Ritmul picioarelor 

traduceri: Elena Buzatu 

15 


Magia cuvintelor... 

Marius Iulian Zinca 

Amalia Elena Constantinescu 

În dorinţa de a descoperi fiece taină şi 

de a înţelege neînţelesul, ne avântăm 

adesea în zborul spre înalt Uitând 

dualitatea propriei firi, riscăm, uneori, să 

dezechilibrăm întregul. Ceea ce ne oferă 

Marius Zinca prin volumul său „Pierdut în 

cuvinte” constă în forţa care reechilibrează 

cele două principii ale fiinţei umane, 

indiferent din ce perspectivă le privim – 

trup şi suflet sau yin şi yang. Aşa începe 

amăgirea cu o „cupă de fericire goală” în 

care gândurile se amestecă „sfâşietor/ca 

un ochi lovit brusc de orbire/viaţa noastră 

fără lacrimi./Pe praful 

pământului/împăienjenindu-se privirea/[]/se 

toarnă gânduri/în tiparul sentimentelor” 

(Din ochi ploaie). Un vers aparent calm, al 

cărui dinamism subtil reuşeşte să alăture – 

până la îmbinare – două curente sau două 

stiluri (simbolismul şi suprarealismul), 

inerţia şi expansiunea. 

Emoţia ascunsă în versurile lui Marius 

Zinca vibrează dincolo de litera aşezată pe 

hârtie, transcende scriitura „pe aleea 

invizibilă/a paşilor,” unde „uşor/un gând 

mijeşte” (Naşterea gândului). Trăirile 

poetice nu sunt erupţii vulcanice ale 

cuvântului încărcat stilistic, nu au în ele 

nimic spectaculos. Subtile, învăluite într-o 

simplitate conştientă – ne poartă spre noi 

înşine, spre focul lăuntric, acoperit de 

propria-i mască – trupul. „Apele au rămas 

nemişcate/în natura imperfectă a 

omului./Fruntea căpătase/o severitate 

împietrită/de nelinişte dureroasă/a 

lacrimilor ascunse/ce nu curg” (Nelinişte). 

În contrast cu mişcarea impulsivă a 

gândului, liniştea descrisă de poet tinde săşi 

însuşească o etapă, aproape statică, 

contopind 

„imperceptibil/într-o 

incompatibilitate absurdă,/puterea unei 

şoapte/prelinsă-n lumina cenuşie a minţii” 

(Iluzie magnifică), însă dincolo de această 

acalmie programată, măiestria poetului 

îngăduie cuvântului preluat de simbol să 

sugereze elementele realului – ancorate 

puternic în cotidian: „O viaţă-ntr-un 

abis/Aştept lumina” (Aşteptarea). 

Chiar dacă timpul pare suprimat sau 

confuz, versurile, în sine, ne trimit cu 

gândul departe la marginea lumii pentru a 

ne oferi dualitatea jocului existenţial şi 

cheia decriptării acestei pierderi 

„metafizice” prin cuvinte. Nici nu mai ştim, 

la un moment dat, dacă poetul este cel 

pierdut printre ele sau acestea se pierd în 

mrejele sale prin „noaptea 

umedă/scufundată în nefiinţă/ca-ntr-un 

preludiu/pe buzele unui urlet” (Dorinţa 

dimineţilor) 


16

de şoarecii frigurilor galbeneşi mă întreb 

dacă merit igrasia ploilor. Noiembrie în 

culoarea neoglindită a saltimbancilor 

Aud paşii morţiiîn faţa unei uşilarg 

deschise către ovalul meu în ninsoare 

Şi pînă la urmă, ce culoare are 

infinitul? 

Dar uitarea? 

Luminița 

Petcu 

Cristina 

Rochia solemnă a morții 

Există tăceri care dor mai mult decît o 

tăietură de brici. Ca o pedeapsă postumă 

în crăpătura osteologică a întîmplărilor 

efemere. Îmi strîng doar genunchii la 

pieptca şi cum ar fi unicul lucru de care pot 

avea parte. Chiar dacă obiecţiile pe care le 

ridic nu mai folosesc la nimic. Sub privirile 

stăruitoare ale bătrînului cu cap de lup, mă 

gîndesc la mîndria mea rănită episodic. 

Nimic altceva decît un mijloc de exprimare 

a ficţiunii, un alt stil, o altă şcoală 

Te-am rupt din mine într-o reverie a 

transparenţei, suavă şi cronofobă, pînă în 

tribunalele medievale ale amorului tău cu 

gust de pelin. Sugrumată mereude zodia 

de fier a mamei fără copii. N-am să invoc 

niciodată zeii orologiului divinîntruparea 

pură a paradoxurilor. 

Pentru ce aş face-o? 

Am rămas doar frumoasa fără corpcu 

pielea mirosind a nisip fierbinte, chiar şi în 

ipostazele lumeşti cele mai idilice. Mi-am 

ars degetele de viaţăde ţigările 

superlongatîrnate în ştreangul 

singurătăţiiLichefiată de ger şi de 

muşcătura timpuluiîmi pun chimonoul ros 

Pasăre electrică 

Cîteodată - 

se întîmplă să curgem în direcții contrare, 

înăbușiți de somn, 

surzi și scorojiți ca un fur obișnuit 

în nefericirea unei păsări electrice 

atîrnate de gîtul tău, abrupt, 

a dureroasă abstracțiune 

și cum ninge în gîndul acela amar 

de teatru antic cu roșu burgund 

tivit nonșalant 

în tîrziul pe care-l trăim 

atrași de urme de sînge cald 

ne sărutăm pe frunze, pe şoapte 

schimbînd decorul propriilor umbre 

fericiți că ne putem atinge genunchii 

seara, înainte de culcare. 

17 


Enigma de cristal 

Victor Vicos 

Anul 2990, anul în care zborurile pe 

Andromeda, Proxima Centauri Galax, 

Venus, Pluto, Monoide şi pe toate 

planetele descoperite, au devenit loc 

pentru excursii spaţiale. În fiecare zi pleacă 

oameni în turism cosmic, pe aceste planete 

cu ajutorul navelor MW 5000. 

Pe satelitul natural al Pământului, 

Luna, s-a descoperit în nucleul ei, 

documente despre Egipteni şi Sumerieni. 

Era totuşi un mister, Craniul de Cristal din 

metropola Gapel. În acest oraş, se găseau 

peste 40.000 de locuinţe suspendate, şi 

într-un birou plutitor se afla Orion Panticus 

un tânăr de 150 de ani, care cerceta 

Craniul de Cristal din anul 2900. Aflase de 

la computerul său vorbitor despre pilula 

timpului şi a teleportării. Orion făcuse o 

cerere de cumpărare a unui flacon de X 

22.500, aşa se numea acest recipient, care 

conţinea multă energie vie. 

Toţi prietenii lui au descifrat 

problemele omenirii. Cea mai revoluţionară 

descoperire, a fost a documentelor de pe 

Lună, manuscrise despre istoria Egiptenilor 

şi a Sumerienilor. Cel mai mare şoc a fost 

acela că Egipteni au fost clonaţi, aduşi în 

incubatoare speciale. Şi de aici, prin 

experimente genetice pe oameni s-a ajuns 

la fiinţele inteligente de azi. Egiptenii au 

ajuns la cea mai dezvoltată civilizaţie de pe 

tot Universul Partenian. Alt tânăr Paba X 

40, descoperise aceste documente cu 

ajutorul unui laser cu acid. Paba era amic 

cu Orion, cei doi terminaseră facultatea de 

Universoarheologie din Camelatra, planeta 

Monoide. Panticus era foarte dezamăgit de 

faptul că, prietenul său a făcut mega 

descoperirea anului 2988. 

El a fost premiat cu o casă ultramodernă, 

de pe planeta Monoide. 

Orion îşi făcea acum planuri pentru 

următoarea misiune, numită Enigma de 

Cristal. Se auzi de afară un zgomot, era 

comandantul expediţiei spaţiului galatic. 

- „Stele în ochi” domnule Panticus, 

spuse repetând un salut al unui cosmopoet 

de pe Terra. 

- Cu ce treburi pe la noi Qawo KL, nu 

ai mai fost pe la noi de doi ani lumină. 

- Ai o expediţie! 

- De ce ţipaţi, la mine, v-am greşit cu 

ceva? 

- Taci şi ascultă! 

- Orion nu putea să creadă că un 

domn atât de paşnic, vorbeşte atât de 

răstit. 

- Auzi, Orion, cei de la facultate ţi-au 

dat o misiune îl întrerupse, nepoliticos, 

Panticus. 

- Recunosc, că am o misiune să 

elucidez o enigmă. 

- Şi de ce nu descoperi, sunt multe 

lucruri nedesoperite, tufă de Marte. 

- Bine, domnule Qawo, aşteptaţi puţin 

că trebuie să răspund la nava de 

transmitere. Veniseră medicamentele de la 

Academia Medicală a Universului. Luase 

pilulele de teleportare şi îi arătase 

domnului KL. 

- Qawo, am consultat pe computerul 

meu o cercetare, referitor la Enigma 

Craniului de Cristal, din metropola noastră. 


18

- Şi vei fi interesat să afli adevărul 

acestui craniu care s-a descoperit în jurul 

anului 1927. Puţine persoane au descifrat, 

codul acestui Craniu de Cristal. 

Se presupune că ar conţine, toate 

planurile marilor construcţii din Univers. 

- Domnule KL, eu vă respect pentru 

tot ce spuneţi dumneavoastră dar trebuie 

să mă întorc în timp, prin anul 27 după 

Hristos, cu ajutorul pilulei timpului. 

- Pleci singur, te aventurezi singur în 

această peripeţie? 

- Evident că nu, voi lua cu mine 

celebrul arheolog, Paba care mă va ajuta 

să descifrez enigma. 

Domnul Orion Panticus îi urase 

succes în survolarea spaţiului aerian al 

oraşului, cu ajutorul aeronavei cu propulsie 

pe bază eoliană. 

Îşi luase loc pe scaunul minţii, şi îi 

transmise telepatic lui Paba: – Prietene, te 

rog ajută-mă într-o misiune. După asta, te 

aştept la mine în birou. Ieşii din transa 

telepatică, îşi luă aparatul de fotografiat cu 

laser, computerul vorbitor care încăpea în 

buzunarul hainei sale, un scut şi o cutie 

pentru protejarea Craniului de Cristal. Se 

făcuse o lumină puternică şi apăruse 

amicul său. 

- Ce faci, prietene, am primit mesajul 

şi m-am bucurat că mergem într-o misiune; 

dar ce misiune, ai tu, de făcut? 

- Să descopăr o enigmă. 

- Ce enigmă? 

- Misterul Craniului de Cristal din 

oraşul nostru preistoric. Acum suntem în 

epoca construcţiilor din Titan, trebuie să 

luăm doar pastila timpului şi o să ajungem, 

cât ai clipi în preistorie. 

Luară cei doi acele pilule şi porniră în 

descoperirea unei taine vechi de 2963 de 

ani. 

Aceste medicamente, erau 

progamate să îi ducă în vechiul Gapel. În 

preistorie, oraşul se numea Gapel. Cei doi 

arheologi, au rămas surprinşi de ce 

văd.Într-o poiană luxuriantă se găsea doar 

un altar din bazalt, în formă de pentagon. 

Pe toate laturile altarului se găseau desene 

rupestre. Se vedea clar că populaţia care a 

construit acest lăcaş de cult avea cultul 

focului. Craniul de Cristal era pus în centrul 

încăperii, pe un soclu de plantină. Acest 

soclu avea o înălţime de doi metri, 

diametrul părţii superioare măsura 50 de 

centrimetri. Postamentul este împobit cu 

diamante şi briliante. La temelia coloanei 

se afla o inscripţie. Precizează faptul că 

acest Craniu de Cristal şi Altarul 

Universului datează din anul 999 înainte de 

Hristos şi a fost ridicat de zeul Gapel, care 

era zeul focului şi al Universului. 

19 


Cei doi arheologi, şi-au luat măsuri de 

siguranţă pentru eventualele capcane. S- 

au protejat cu scut, greu de perforat. Când 

au luat Craniul de Cristal, a ţâşnit o 

săgeată din interiorul coloanei, iar pietrele 

preţioase au scos o lumină foarte 

puternică, care a luminat încăperea 

întunecată. Dacă nu ar fi existat acel scut, 

soarta lor ar fi fost pecetluită. 

- Orion, gata cu pozele, hai să ieşim 

din locul acesta blestemat! 

- Paba te rog pune în cutia specială, 

soclu şi Craniul de Cristal. 

- Orion, cred că acest mister ne-a 

învăţat ceva. Trebuie să luăm exemplul 

craniului. Să asimilăm multe cunoştinţe din 

toate domeniile. 

Informaţiile adunate au limpezit multe 

lucruri neelucidate până atunci. Istoria 

fiecărui popor a fost descoperită. Cum s-a 

construit Stonehenge, Marile piramide din 

Univers, Turnul Babilon, Luna, Terra, 

Sfinxul şi multe lucruri care până în anul 

2990 erau adevărate enigme. 

Paba X 40 şi Orion Panticus au fost 

numiţi de Universitatea de Istorie şi 

Arheologie, geniile anului 2990. Erau cei 

mai importanţi oameni, au fost puşi în 

cartea Titanii Universului. În accea carte 

toate geniile erau scrise cu litere de aur. 

Panticus Orion a fost şters de pe lista 

neagră, care conţinea oameni care nu au 

contribuit la descoperirea unor enigme sau 

la invenţia unui obiect. 

Cei doi prieteni au construit o bază de 

cercetare pe planeta Pluto. 

Cei doi au ieşit din Altarul Universului, 

şi luară pilula timpului. Acum, au pus mâna 

pe cel mai greu craniu din Univers, nici un 

craniu descoperit vreodată nu era aşa 

greu, avea 20 de kilograme, iar soclu 10 

kilograme. Cei doi prietenii au ajuns, în 

Epoca Titanului cu marea captură de 30 de 

kilograme. 

Craniul de Cristal a fost pus într-o 

camera specială,iar în aceea încăpere se 

găsea un computer care a sustras toată 

informaţia. Toate această operaţiune a 

durat o zi şi o noapte. Iar finalul craniului 

de cristal, a fost sumbru, el s-a autodistrus. 

Concluzia celor doi arheologi a fost una 

interesantă. Craniul nu a putut să reziste 

pentru că i-a fost şters creierul, şi fără 

inteligenţă s-a autodistrus. 

- Paba, ai văzut că fără Materia 

cenuşie acest craniu nu a vrut să trăiască? 


20

- cărți publicate: Paradigma comunicării 

verbale la adolescenți, Editura Sfântul 

Ierarh Nicolae, București, 2010, Stihuri 

pentru viața mare, Editura Sfântul Ierarh 

Nicolae, București, 2010, Carte cu măști, 

Editura Grinta, 2012. 

Revista „Repere literare „un 

mărțisor în constelația 

Vărsătorului” 

Marian Dragomir 

Motto: „poezia mizează pe sensul vieții” 

Biografie 

- născut în orașul lui N. Stănescu, 

licențiat Limba şi literatura română - Limba 

şi literatura engleză/membru al cenaclului 

„Atitudini” – Casa de Cultura „I. L. 

Caragiale”; 

– apariții în reviste: Constelații 

diamantine, Oglinda Literară, Jurnal of 

educational Science&Psychology , 

Metamorfoze, Atitudini, Armonii Culturale, 

Cetatea lui Bucur, Perpessicius, Regatul 

cuvântului, Literaria, Nomen Artis, 

Actualitatea literară, Poezia, Fereastra, 

Spirala Cunoașterii etc.; 

- apariții în antologii literare: Poetic@ 

(cenaclul online Lira 21), Melancolie Diesel 

(Cenaclul „Atitudini”), Daimon din Reflex 

(Cenaclul „Atitudini”), Expresia Ideii I, II și 

III (Cenaclul online Expresia Ideii – prefață 

Marian Dragomir), Antologia Romeo și 

Julieta 2011, Coordonator Proiect 

„Echinocțiu Liric” – Culegere de versuri și 

proza literară, supliment revista Atitudini, 

nr. 3/martie 2012, „Pentru cine crește 

iarba” (cenaclul Perpessicius-Crihană), 

Antologia „Poeme Hai Hui", editurile Grinta 

& Singur etc.; 

Filozofii, poeţii, învăţaţii şi toţi înţelepţii 

din antichitate ne-au dat o definiţie 

destinului, deoarece, ei înşişi, au fost siliţi, 

de atâtea ori, să i se supună fără şovăire. 

Luna martie 2013 a ocazionat apariția 

unui nou număr al revistei „Repere literare” 

(Anul 2, Nr. 1) care ne-a oferit perspective 

culturale într-un proces continuu de 

reflecție, dincolo de ce este aparent, către 

ce este important și dă sens sufletescului. 

Colegiul redacţional condus de Gabriel- 

Vincențiu MĂLĂESCU și Victor STEROM, 

alături de George PAŞA, Marian 

DRAGOMIR, Filip KOLLO, Ioan Vintilă 

FINTIŞ, Baki YMERI, Mihai ANTONESCU, 

Lucian GRUIA și Emanoil TOMA au 

omagiat spiritul lui Nichita Stănescu și au 

oferit crâmpeie din visele unor poeți 

materializate, desigur, în versuri. Din 

„Cuprinsul” revistei spicuim articole care, 

cu siguranță, atrag lectorii: Ioan C. 

MĂLĂESCU – „Despre ideea de destin”; 

Octavian MIHALCEA - „Poetul se simte 

stingher printre semeni”; Lucian GRUIA - 

„Nichita STĂNESCU şi lumile sale 

paralele”; Remember - Corneliu POPEL, 

prezentare Victor STEROM etc. 

Vom reda începutul articolului închinat 

poetului „necuvintelor” ca revelator pentru 

conținutul revistei. „Nichita Stănescu adoră 

şi devoră cuvintele, e stăpânul dar şi robul 

lor: le alintă, le admonestează, le mângâie 

- ca şi cum ar avea substanţă - se 

proclamă „învingător" în lupta cu sensul lor 

21 


imanent, ori se lasă copleşit de frumuseţea 

şi nemărginirea lor. Cu ele construieşte, 

mai mult în joacă, „lumi simultane" şi 

iluzorii: 

firește că am o mișcare de solidaritate 

dar sub un satrap și birocrație 

fac șpagatul ca o curvă 

pregătită de perestroika 

de glassnos 

n-am contestat explicit 

versurile regimului 

sau ideologia cașcavalului 

dar am atacat punctuale de suspensie 

șoptind slogane și critici 

ce au ținut cont de respectarea libertății la 

slană 

„Dorm într-un pat dintr-o mansardă/în 

lumea simultană patul meu/e jumătate întrun 

zid/jumătate-ntr-un motor;/şi-n lumea 

cealaltă, simultană, plouă/şi năpădesc 

ciuperci" {Certarea lui Euclid - LAUS 

PTOLEMAEI).” (Lucian GRUIA - Nichita 

STĂNESCU şi lumile sale paralele)} 

breaking news 

azi m-am uitat la mare 

şi visele erau pe val 

trebăluind de zor 

drept pentru care 

am intrat repede în casă 

şi m-am scăldat în cadă 

pam pam! 

probabil că singurul strop de apă 

a ajuns în cadă 

pentru ca și-a pierdut 

capul din cauza unei femei 

sunt cei care cred 

că am o activitate de disident 

că m-am împuscat în gât 

și că cenușiul viselor 

mi-a acompaniat urletele obscene 

stropul 

vers 

mie îmi trebuit un an 

de june poesel 

pentru a mă bucura de liberul arbitru 

și a denunţa sistemul infernal 

căzut printr-o minune cerească în farfuria 

mea. 

acum câteva zile mâncam varză 

cu creaturi transparente 

și întrebam 

dacă sânii sunt de aluat 

bântuit de orgasm 

și greutate coapsă 

m-am plâns 

că de la gâtlej la piept arată 

de la brâu în jos 

e meduză 

și nu înțelegeam 

de ce ard caloriile 

ca pe o bandă de alergat 

vă zic că mi-e frică 

de concertele live 

și într-o manieră interactivă 

sparg cu barosul 

cuvinte de iubire 

agățate de buzele ei 

barosul 


22

Marin Voican-Ghioroiu 

CE BLESTEM!... 

Sergentul Dodoloanţă, ordonanţa 

colonelului Dodoloi, citeşte gazeta 

„SPORTUL”. 

– Au să vadă stele verzi, braşovenii... Îi 

terminăm! Oltenii sunt tari. Gata, cupa e-a 

noastră. Ura!!!... (Vrea să dea un telefon. 

Uşa biroului se deschide brusc şi intră ca o 

vijelie colonelul Gogoloii) 

– Sergent Dodoloanţă! 

– Ordonaţi. 

– Mapa de corespondenţă. 

– Poftiţi (îi întinde un dosar voluminos). 

– Aşa, eu mă frământ, ard!... iar 

Dodoloanţă-al meu citeşte ziarul? 

– Ardeţi, să trăiţi! 

– Cum?!... Ce-i obrăznicia asta? Drepţi! 

– Păi... numai cei fericiţi ard... să trăţi! 

– Ce fericire, Dodoloanţă?... (distrus) Asta 

numeşti tu, fericire?!... Idioţii ăştia m-au 

terminat cu cu misiunile lor (îşi scoate 

cascheta de pe cap, o pune pe birou şi 

iese în grabă). 

– A-ha!...(ia cascheta şi o mângâie cu 

blândeţe) Spune tu, acoperiş de tărâţe, miai 

adus o veste bună? (scoate de sub 

banda caschetei un bileţel) A sosit poşta, 

Dodoloanţă... (sare-ntr-un picior, face o 

piruietă, sărută răvaşul) Ia să vedem ce-mi 

scrie domniţa colonel!?...(citeşte cu voce 

tare) „Pisicuţa aşteaptă Canarul. 

Broscoiul intră la apă trei zile”. 

Minunat!... (îşi freacă palmele de bucurie, 

biletul cade sub birou) Stai aşa, nu zbura 

păsărea!... (îngenunchează, ia biletul şi-l 

priveşte cu admiraţie, îl sărută şi citeşte 

mai departe) „Pisicuţa pregăteşte ceva 

bun de ciugulit... Aduci la Pisicuţa ta... 

apă vie-n cioc?” Aduc, iubita mea. (scrie 

repede pe bilet) „Te pup dulce, Canarul”. 

(împătureşte biletul cu tandreţe, îi trimite o 

bezea şi-l pune sub banda caschetei, apoi 

se tolăneşte pe bancheta de lângă 

fereastră). Acum... să tragă Canarul un pui 

de somn. He-he!... la noapte e de 

corvoadă, băiatul. Ca să vezi, de-aia mi-e 

furios Broscoiul?!... A mirosit că-şi face 

valiza (vorbeşte rar). Stau şi mă-ntreb: cine 

l-o fi pus, la anii lui, să-şi ia pisică tânără? 

Ce noroc are cu mine!... Păi, altfel cum se 

descurca tatae?... (îşi trage peste faţă 

vestonul care se afla pe spătarul 

scaunului). Noapte bună, puişor!... (se 

aude un sforăit uşor, când intră colonelul). 

– Dodoloanţă! (îl observă că are ochii 

cârpiţi de somn). Do-do-loan-ţă..., ce faci în 

timpul serviciului?... 

– Or-do-na-ţi!... dom’ colonel. 

– Să ordon!?... Cui să dau dispoziţii, când 

ordonanţa mea doarme? (cu o vocea 

stinsă) Ştiai că plec?... 

– Hm... (tresare, silabisind). A, vă du-ce-ţi 

la o-dih-nă, iar eu... vai de capul meu, ceam 

să fac singur? 

– Cum îţi permiţi!... Asta numeşti tu, 

odihnă, sergent ingrat? Află că plec la Satu 

Mare ca să verific nişte incapabili care nuşi 

fac sarcinile de serviciu. 

– Păi... dacă erau deştepţi... (filosofic) vă 

mai chemau pe dumneavoastră să-i 

descurcaţi? (pentru el) Ce bine că mai sunt 

şi proşti în ţara asta... (îşi bagă mâinile în 

buzunare şi se roteşte pe călcâie) Să-i 

săpuniţi bine! O merită pungaşii... (nu-i 

place privirea colonelului care-l săgetează). 

... Am spus ceva greşit? 

– Mă-nveţi ce să fac, nu? (pe un ton 

categoric) Dodoloanţă!... 

23 


– La ordin, să trăiţi! 

– Fă-ţi ba-ga-je-le... (mică pauză) Executa...rea! 

– A!... (la auzul comenzii, Dodoloanţă 

rămâne stupefiat, îşi dă ochii peste cap, se 

chirceşte simulând o durere atroce în 

abdomen, îşi strâmbă gura, răsuflarea i se 

taie, întregul corp îi este cuprins de 

convulsii şi, cu un ultim efort, întinde 

mâinile spre colonel implorând milă)... 

Aoleu!... mor... Salvaţi-mă! 

– Dodoloanţă, Dodoloanţă!... (cuprins de 

spaimă, neştiind ce să-i facă) ce-i cu tine, 

măi băiatule?!... Eu plec în misiune, iar ţieţi 

arde să mă sperii... (pentru el) O fi având 

epilepsie, doamne fereşte!...(îl zgâlţie cu 

putere) Mă copile!... Ai mai avut aşa ceva? 

(consternat) Nu l-am văzut aşa niciodată. 

– Da... (abia i se aud vorbele) am mai 

avut... (îşi revine din tremurat) E boală 

veche, dom’ colonel. (holbând ochii) 

Aoleo!... aoleooo!!!!... 

– (pentru el) Sărăcuţul... Ce blestem!... (îl 

ajută să se ridice şi-l întinde pe canapea, îi 

dă un pahar cu apă). Ia un pahar cu apă şi 

te linişteşte. 

– A!... (pentru el, îi sclipesc ochii). Dacă-mi 

dădea o ţuiculiţă, îi cădeau galoanele!... 

– Mare păcat faci, Doamne!... (se aşează 

la birou, abia i se aud vorbele) O fi 

blestem?... Cum să-l lovească dintr-o 

dată?!... (către Dodoloanţă) Mai bine eram 

eu bolnav... că tot sunt bătrân, iar 

nemernicii ăştia mă trimit unde-a dus mutul 

iapa şi ţiganul şatra. 

– Da, să trăiţi!... Bine ziceţi. 

– A-ha!... Zic bine, Dodoloanţă? Te bucuri 

să fiu eu bolnav în locul tău? 

– ... Ziceam că că eu v-aş fi de ajutor... 

dacă, ferească sfântul!... aţi fi bolnav, 

fiindcă sunt mai tânăr... Dar aşa, pot muri 

sub ochii dumnevoastră şi... ce-mi puteţi 

face?!... Ajutaţi-mă să merg până la 

fereastră, simt că nu mai am aer... 

(colonelul îl priunde de sub braţ, abia îl 

târăşte până la fereastră, loveşte cascheta 

de pe birou, care se rostogoleşte, iar biletul 

pus de Dodoloanţă sub bandă iese la 

vedere). Hai băiatule!... Ce naiba? Ţine-te 

pe picioare. Te scot la aer... să stai pe 

bancă până o să vină doctorul să te vadă. 

Hai copile (deschide uşa biroului). Uşureluşurel... 

Fii atent pe unde calci. Las’ c-o 

să-ţi fie bine... 

– Nu vreau niciun doctor!... Numai când 

aud numele doctor, mi se face rău. 

– Mă Dodoloanţă, boala ta..., nu cumva se 

ia? 

– N-aveţi grijă (îşi întoarce capul, 

zîmberşte ştrengăreşte), nu se ia. 

Garantat!... La vârsta dumneavoastră este 

exclus. 

– De unde ştii, sergent? 

– De la mama, care zicea că boala asta, de 

care suferea şi tata, i-a dispărut cam pe la 

cincizeci de ani; aşa că aţi scăpat, d-le 

colonel (îl pufneşte râsul dar, cu o prezenţă 

de spirit instantanee, îşi propteşte bărbia în 

piept şi scoate un oftat adînc, în timp ce 

ochii îi sclipec şireţi). Of-of! Nu vă fie 

teamă... 

– Ţi-e mai bine, Dodoloanţă? 

– Aşa şi-aşa... Vă rog să mă lăsaţi, mi-am 

mai revenit. Mergeţi la gară, nu vreau să 

întârziaţi din cauza mea. Am să stau pe 

bancă afară că-i mai răcoare... 

– Ascultă la mine, Dodoloanţă, că-mi eşti 

ca un fiu, tratează-te că nu-i de glumă!... 

(se îndreaptă spre birou, în timp ce 

Dodoloanţă iese pe uşă). Ce băiat bun... 

Ce mă fac fără el, dacă-l reformează?!... 

Când o auzi Pisy, nevastă-mea, o să pună 

la inimă, că de, e harnic şi priceput. 

(deodată tresare) Ptiuu!... ia să mă 

gândesc puţin..., dacă boala lui o fi 

contagioasă? (cu spaimă) Mi se poate 

contamina Pisiky, şi dau de necaz... (cu 

hotărâre) Gata, nu-l mai primesc prin 

casă!... (revine şi adaugă cu mare 

blândeţe) Ce-mi sunt oamenii..., nişte fiinţe 

nerecunoscătoare, asta sunt. Păi, în loc 

să-l ajut să se vindece, eu vreau să-l 

alung!... Iartă-mă Doamne că am gânduri 

de păgân (îşi face semnul crucii). Piei 

Satană de lângă mine!... (deodată privirea-i 

cade pe bileţelul ieşit de sub banda 

caschetei, îl ia şi-l citeşte cu voce tare) 

„Canarul este chemat în audienţă la 


24

Piusicuţă. Broscoiul se dă la fund trei 

zile”. (zâmbind) Ce-mi sunt şi fetele astea 

de la Nufărul, fac pe enigmaticele (citeşte 

distrat) „Pisicuţa pregăteşte ceva bun 

pentru ciugulit. Aduci la Pisicuţa ta... 

apă vie-n cioc?”. (râde cu satisfacţie) 

Bravo!... mi-aţi plăcut, fetelor. (zeflemitor) 

De unde mai găsiţi voi apă vie să sculaţi 

pisica moartă?!... Ha-ha-ha!... (aruncă 

bileţelu în coş, îşi pune cascheta pe cap şi 

se duce la fereastră să vadă ce mai face 

Dodoloanţă). 

– Sergent!... 

– La ordin (cu glasul slăbit), vă ascult. 

– Dacă treci pe la nevastă-mea, să n-o 

sperii cu boala ta. Vreau discreţie. (îi face 

cu ochiul). Nici un cuvânt... Ne-am 

înţeles? 

– ... Înţeles, să trăiţi! 

- – O laşi moartă, că-i face rău. (mică 

pauză). Doar ştii că nu suportă coniţa... deal 

de-astea... cu boli (pentru el) 

necunoscute. 

– Ştiu, (mai vioi) să trăiţi! (pentru el) Cum 

să nu ştiu!... 

– ... Ce blestem!... Mare blestem pe capul 

lui... Parcă prevăd (începe să-şi pună 

lucrurile în valiză) că-l reformează şi... 

unde mai găsesc eu un oltean de ispravă 

ca el? (din ce în ce mai slab se aude un 

vaiet prelungit). 

– Mergeţi sănătos, dom’ colonel. Drum 

bun!... 

– Să te faci bine, Dodoloanţă! 

– Fac bine, (foarte încet) o să-i fac bine... 

(hotărât) Să trăiţi! 

SCHIMBĂ, NEICĂ, PĂLĂRIA! 

„Mă gândesc aşa,-ntr-o doară, 

Uneori îmi place râsul... 

Dar un prost să mintă-o ţară! 

Fraţilor, m-apucă plânsul!” 

Îşi tot zice-n gând Sărac... 

Şi lovind, bietul măgar, 

Cu biciuşca pe spinare: 

– Hai la deal, nu sta-n cărare!... 

Trece-un domn cu limuzina; 

Sună..., nu are răbdare; 

O fi terminat benzina?! 

Iar asinul, transpirat... 

Scoase-n răget disperat: 

– Bun stăpân, ce-s vinovat 

Când alesa-i un tâlhar? 

N-ai avut nici ochi, nici cap, 

Şi-ai crezut într-un flecar... 

Iar pe mine-ţi verşi mânia!... 

Că trudesc din zori în noapte, 

Iar ca hrană îmi dai paie?... 

Pentr-un laş primesc bătaie; 

Asta crezi că-mi e simbria? 

... Dacă vezi că nu se poate, 

Schimbă, neică, pălăria! 

*** *** *** 

– Neică, schimb-o cât ai timp 

N-aştepta să intri-n iarnă! 

Vine gerul, iar pe câmp... 

Când zăpada o să cadă, 

Nici-o frunză nu găseşti; 

Ai să-ngheţi. Căciulă caldă 

Nu primeşti de la orbeţi... 

Le-a mai zis asinu,-n coastă, 

Sufletul când şi-l trăgea: 

– Alegerea ta fu proastă!... 

Iar mai vrei o cacialma? 

A mugit, fiind supărat: 

Au în traistă gogoşele... 

Spune, nu te-ai săturat 

De atâtea minciunele? 

25 


Coridoare invadate de alte coridoare care 

nu duc nicăieri, 

pânza vieţii nu derulează nimic, mileniile 

însele 

trăiesc în adâncuri! 

Stăpâna omului este viaţa, 

surprizele ei, feliile tortului de migdale, 

când dulci, când amare. 

Un paradis pe care nu-l vedem 

trece prin dreptul mâinilor noastre, spre 

visul unei patimi. 

Irina Lucia Mihalca 

Viaţa se scurge prin timp, iar timpul 

îşi are timpii lui! 

Eu, tu, aici, acolo, rotunde piruete în 

paşi de dans împrăştie fiori în adierea 

visului, suspin e cântecul, 

Prin frunzele risipite de toamnă 

asculţi curgerea timpului, din amfora antică 

sorbi melodia - delicat mir - beţie a 

umbrelor nopţii, emoţie furată din astre. 

Prin noaptea-nvaluită în vrajă, o mână 

mângâie perna, un fluture albastru adie... 

O însingurare solară răsfiră cuvinte, 

adânc pătrund 

în respiraţia unui timp comun, pare 

să ne coase unul de altul în punctele 

cardinale ale inimii. 

Estompat este totul, ceva s-a pierdut 

acolo în vânt, 

nimic nu mişcă durerea, asemeni unui 

lac liniştit... 

Viaţa se scurge prin timp, iar timpul îşi 

are timpii lui! 

Labirint este viaţa, labirint este moartea! 

Ştii că ceea ce trăieşti în clipa asta 

depinde de întâlniri întâmplătoare? 

Peste ani, clipa prezentă 

va fi la rândul ei o uitare întâmplatoare. 

Pe unda sufletelor pereche, umbrele sunt 

îngeri, 

când ele nu mai sunt locaţii în materie, îşi 

caută alţi timpi, 

îngeri care aşteaptă cuminţi regăsirea, 

reîntâlnirea cu noi. 

Nimic aici, doar tăcerea ce curge din 

bolţi... 

O inimă rebelă... 

O inimă rebelă 

spe cineva ascuns în tine, 

spre tăcerea din voi, 

spre acel copil ce-l poartă peste tot, 

spre uimirea sângelui tău, 

pentru ochii ei plânşi, 

spre marea regăsire. 

O inimă rebelă 

spre cea pe care 

nu o vei mai vedea, 

spre iubirea 

ce-i venea din priviri, 

întrebându-te 

dacă o vei mai regăsi, 

când, de ce despărţiţi, 

privindu-i bucuros fericirea, iubirea... 


26

trist că nu o vei mai regăsi vreodată, 

zicându-ţi: e-o minune de fată! 

Doar o inimă rebelă, 

în visul unei lacrimi, 

în sabia umbrei, 

în libertate! 

Tu, marea mea imensă... 

Tu, marea mea imensă, 

- refugiul tăcerii 

presărat cu porturi de gânduri - 

Tu, nu mi-ai spus că doar 

o singură inimă pulsează în noi. 

Din spuma valurilor 

şi abisul albastrului infinit, 

- flacără şi melancolie - 

cufundaţi în adâncuri 

purtăm cu noi misterul ei. 

Fericirea şi suferinţa 

aduc noi expresii ale spiritului, 

împletindu-se. 

A fost necesar 

să ne atingem multe puncte, 

A fost necesar 

să ne privim, să ne simţim, 

pornind pe firul vieţii, 

adevăratei vieţi, 

centrându-ne în noi, înţelegându-ne. 


- un suflet dezbrăcat de valuri - 

Tu, nu mi-ai spus poarta 

prin care trece 

vibraţia din emoţia cuvântului. 

Cu primii paşi pe ţărmul inimii, 

luăm oceanele 

în trup, în lacrimi şi în sânge. 

Păsări albe, 

înălţate în zborul lor subtil, 

ne însoţesc călătoria corăbiei de vise. 


tu nu mi-ai spus că, 

abandonat tainelor acelor valuri, 

ai şansa s-o revezi pe malurile inimii tale. 

Ne-am trezit la viaţă, 

în pragul clipelor, recunoscându-ne, 

Am păşit 

prin vieţile noastre anterioare, 

în căutarea vieţii fără de moarte. 

Un salt prin care 

am transcens prin noul sens, 

Ni s-a întâmplat nouă! 

Sunt ape care dorm netrezite vreodată! 

27 


Iubesc femeia? 

Boris Marian 

Colac de salvare 

Literatura este un colac de salvare nesigur. 

Un cuvânt te îndrumă, al doilea te tulbură, 

al treilea te panichează, cu al patrulea 

confuzia devine totală, 

de aici începi să înoţi singur. 

Demontarea spaimei este obligatorie. 

Mă simt ca regele Lear. Mă simt ca un Iov. 

Toţi ne temem că ne-am ratat viaţa. 

Mă salvez prin dedublare, 

mă privesc din afară, 

vorbesc despre mine 

ca despre altul. Dacă am fi nemuritori, 

ura ar dispare. De vreme ce nu poţi sluji 

omul, 

cum poţi să-l slujeşti pe Domnul? 

Eu sunt un om ca oricare, prietene, 

sunt un dinte rupt dintr-un pieptene, 

am fost condamnat de soartă 

şi de o judecătoare cu gâtul fin şi subţire, 

dar pieptul mare, 

m-am refugiat în poeme scrise pe un 

perete, 

pirat..fugit..de..pe..malul..anticei..Crete. 

Iubesc femeia blondă și brună, 

Să fie bună, să fie blândă, 

Săracul Cristian Vasile 

A ucis-o pe Zaraza, că-l înșela, 

„Ce-ți pasă ție, chip de lut 

Dacă sunt eu ori altul?”, 

Rebecca, ah, Rebecca, 

Ce rea te-a făcut Daphne du Maurier, 

Un bărbat nu ar fi scris așa. 

Dumnezeu este cel mai mare titirez. 

Sinceritatea te face vulnerabil ca o vrabie, 

Aveți exemplu pe Piaf. 

Dragostea este un joc înalt, 

Unul pierde, altul câștigă, 

Ea poate fi un cancer, în diverse forme, 

În profunzimea viselor mele 

Plânge pământul, spunea poetesa Rose, 

„Respirația mea se numește acum”, 

Unii nu cunosc niciodată dragostea, 

Ferice de ei. De aceea mă joc cu măștile, 

Să nu pierd, să nu pierd 

și pierd. 

Nu putem trăi fără idealuri, dar și fără 

convenții. 

Am cunoscut o femeie rarissim de 

inteligentă, 

Nu dați vălul deoparte. 

Există adevăruri care nu ne plac, ele sunt 

minciuni 

Spuse de-a-ndoaselea. 

Doubt thou, the stars are fire, 

Doubt that the sun does move, 

Doubt truth to be a liar, 

But never doubt, I love, 

Spune Will, adică nu te îndoi de dragostea 

mea. 

Cei plecați o duc bine 

Cei plecați o duc bine, 

Cei plecați temporar 

O duc și mai bine, 

Ferice de cei care nu au îndoieli, 

Ferice de cei puternici, 

Nu mă refer la morți. 


28

Cunosc o poetesă mânioasă foarte, 

Fiece poem este o invectivă, 

Îmi amintește de papa grigore al șaptelea, 

Eu știu, trădarea te face, uneori 

Celebru, un talleyrand acolo, un fouche, 

Când te trădezi pe tine este cel mai lejer, 

Nu mă refer la morți. 

Mai cunosc pe cineva care știe tot, 

Nu-i spun numele, nu vreau să mânii 

Propriile mele amintiri, 

Știu, moartea nu este o soluție, 

Nici pentru morți. 

Buzunarele noastre intime 

Nu facem decât să ne-mbrăcăm, 

Să ne dezbrăcăm, 

Iar timpul trece vijelios, 

Trenul nu are o stație terminus, 

După un timp o să înceapă 

Să zboare lin, 

Ca un coșciug luminat, 

Spre făcliile cerului, 

Vom continua discuția, 

Tu îmi vei spune că mă iubești, 

Eu voi răspunde ușor distrat, 

Dar sărutul tău va fi cu totul neașteptat, 

Ne vom trezi în același pat, 

În aceeași dimineață, 

Cu soarele cotrobăind 

În buzunarele noastre intime. 

Iubire 

Ești ocupată, iubito, 

și eu sunt f. ocupat, 

sunt ocupat cu iubirea, 

ea îmi răpește un timp prețios, 

altfel aș fi liber ca un mort. 

În rest, mă interesează mai puțin 

Mersul troleibuzului 66, 

Banii și afacerile, politica și cancanurile, 

Mai sunt ocupat cu Schubert, Chopin, 

prietenii mei, 

Iar de la tine nu am așteptat niciodată 

ceva, 

Nu mi-e teamă de nicio despărțire, 

Tragedia lui Don Juan este că el nu a iubit, 

Nu sunt eu acela, ce vrea și palavragiul 

acesta, 

Se întreabă iubita alergând spre biroul de 

la etajul 27, 

Poate că-i dau papucii. 

Am mulți papuci acasă, 

Sunt fericiți cei ce nu cunosc iubirea, 

Sunt oameni cu mintea întreagă, 

Cu mult randament în muncă, 

Poeții sunt niște golani, nepoți ai lui Villon, 

Ei iubesc puritatea zăpezilor de altădată, 

Leacul lor este spânzurătoarea, 

Dar femeile devin frumoase cu adevărat 

Doar prin iubire, bărbații se prostesc 

iubind, 

Asta spune Biblia erotică, 

Iar cu proștii nu este bine să te încurci, 

Cine știe ce dandana mai iese, 

Așa scrie în Regulament. 

Mi-a spus chiar Lancelot acest adevăr. 

Poate-am murit de mult, spunea Poetul. 

Mai știi? 

Albinoni 

Serenissimă Irene, 

Pace ție, printre gene 

Mă strecor când dormi adânc 

și în tine râd și plâng. 

Ba mi-e teamă, nu de tine, 

Ci de nopțile sublime, 

Spui că sunt copilul Amor, 

El de mult se pierde-n marmori, 

Ne jucăm în bachanale, 

Nopțile ne sunt astrale, 

Dar aud pe Albinoni 

Cum ne cântă macedonii, 

Violine zici, licența 

Infernal-interferența, 

Dimineața e pustie, 

Cântă-mi, plânge-mi, poezie. 

………………………….. 

O ramură spune, te iubesc, 

O altă ramură spune, te iubesc, 

Astfel poetul tace, 

Doar ca să respire. 

Cântec 

29 


femeie 

Tudor 

Calotescu 

Gheorghe 

8 Martie 

Nu vreau să sune ca o declaraţie şi 

nici o înşiruire de platitudini şi banalităţi nu 

aş vrea să fie... scriu aceste rânduri 

deoarece cineva a luptat spre a exista 

această zi simbol în care să avem un motiv 

oficial pentru a încerca să mulţumim, de 

cele mai multe ori cu o floare şi ceva 

material drept ofrandă, celor ce ne dau 

viaţă, ne cresc, ne oferă sentimente, ne 

„bibilesc” toată viaţa. 

Ştiu că e puţin şi de cele mai multe ori 

aşa ca o festivitate ce trebuie bifată ca 

atare. Ştiu că nu o să reuşim să întoarcem 

niciodată pe deplin ceea ce primim zilnic 

de la voi. O ştiu într-un fel net dar nu mă 

pot abţine să nu fiu încredinţat că ştiţi asta 

şi ne acceptaţi gogoriţele şi lamentările cu 

o oarecare detaşare şi înţelegere; noi ne 

amăgim că am reuşit să oferim ceva 

special iar voi ne mângâiaţi orgoliul chiar şi 

de ziua voastră. 

Noi o să ne plângem că nu avem ziua 

bărbatului şi că bla, bla, bla... o să 

încercăm să o dăm în show şi vom sfârşi 

îmbrăţişaţi şi cocoloșiţi (ce să-i faci... şi de 

ziua femeii tot bărbatul e sărbătoritul!). 

locuinţa inimii 

e sufletul tău 

tu îmi dai iubirea 

ţie îţi datorez cunoaşterea 

pentru tine vânez stele 

şi culeg flori în răsărit 

sorb în tăcere roua ochilor 

lacrima ce înalţă zidirea 

între cer şi pământ 

tu eşti durerea 

ce aduce fericirea 

frumuseţea 

încântarea 

dăruirea 

femeie 

doar tu eşti calea 

pe care ne vine iertarea 

pântecul tău naşte infinitul 

tu eşti biserica omului 

tu eşti înălţarea lui 

fără tine nici Isus nu se năştea 

pentru tine femeie 

El a înviat 


30

Fetița cu diminețile pe frunte 

Mihaela Aionesei 

... cât încă mai este timp 

cei care încă mai aveți mame, bucurați-vă! 

strecurați soarele, duceți-le o rază, 

o floare, căci nu știți când vine ceasul fără 

tihnă 

și nu veți mai putea 

decât 

să aprindeți unei cruci o lumânare. 

rezemați de-un gard 

veți striga în văzduh rugăciuni 

fără să fie auzite nici măcar de-un copac. 

deci, vă spun, cât încă mai aveți timp 

și nici un clopot nu sună liturghia în valea 

plângerii voastre 

luați-vă inima în dinți 

duceți-o la picioarele celei care v-a așezat 

diminețile pe frunte 

sărutați-i tâmpla încărunțită și mâna care v- 

a alinat 

numai ea știe dorul, mersul târâș 

scrâșnetul din spatele surâsului blând. 

luați aminte! voi, cei care încă mai aveți 

mame 

și nu știți oful puiului căutând cuibul de cuc 

bucurați-vă, cât încă mai este timp! 

„Umeri de flori”- Ana Maria Gîbu, un 

nou volum de poezii, un titlu sugestiv, care 

face atât de frumos trimitere nu la umerii ei, 

ci la cei pe care a fost și este încă purtată, 

umerii mamei, volum dedicat „Cu dragoste, 

mamei mele, Mihaela”. Volumul începe cu 

poemul (am loc în palmele tale) „în brațele 

tale/trăiesc/între două bătăi de inimă” unde 

„palmele împletite leagăn/adună în cântec 

stele” în care „înfloresc rugăciuni”. Cât de 

duios a putut descrie tihna care i-a ocrotit 

copilăria, și nu se oprește aici, continuă să 

uimească acordându-i sfințenia pe care 

numai mama o poate avea „ești cuibul 

unde Dumnezeu/a zămislit veșnicia”. Atât 

de frumos, încât nu este loc de echivoc, 

versul trebuie interpretat în profunzimea lui, 

noi cititorii putem veni doar cu un fir de 

busuioc. Noul volum, are farmecul potrivit 

vârstei, unde mugurii unei alte dimineți și 

sentimente noi își fac loc în sufletul ei pur, 

făcând-o să recunoască la un moment dat 

„iubesc alb”, albul, simbol al inocenței 

neinfluențată încă de nimic, dar luată prin 

surprindere „mi-ai zugrăvit privirea/în culori 

schimbătoare/fără să îmi ceri voie” – (am 

loc în palmele tale). 

Găsim în versurile Anei motivul 

singurătății, locuri unde își găsește liniștea 

și împăcarea (aprind focuri în curți pustii) în 

care păzește „taina fiecărui 

răsărit/ascunsă/printre umbre” și „aștept 

noaptea de Înviere să mă ridic deasupra 

singurătății”; motivul zborului, 

identificându-se cu „un vultur îmi dansează 

în gânduri/munți/stele/nori„ având 

convingerea că „nisipul dur/zgâriind albul 

din tălpi” duc neapărat la „pași mai siguri”. 

Un copil, dar câtă maturitate, e ca și cum 

ar spune, orice suferință are un liman, 

concluzie pe care o scoatem și din poemul 

intitulat atât de sugestiv (învăț să merg prin 

zăpadă) în care, deși pune totul în cârca 

pământului căruia „îi e sete și prea cald”, 

vorbește despre noul drum, la marginea 

căruia doar uneori mai apar păpușile și 

ursuleții, dar rămâne credința „iau 

31 


împărtășania/ascult cum ninge dimineața” 

ca o iertare și mai apoi ca o binecuvântare 

peste toate vitregiile „durerile se vindecă 

doar cu omături”. Ce rezolvare subtilă a 

problemelor, o fi vorba de înghețarea lor 

sau de moartea simbolizată ca iarna tuturor 

iertărilor? Misterul ascuns aproape în 

fiecare poem ține trează atenția, nu mai 

putem spune că Ana e doar un copil când 

are astfel de teorii despre viață, nu! 

Volumul ei nu este doar o joacă printre 

cuvinte, chiar dacă sunt și poeme care 

vorbesc despre copilărie, „fără reguli”, 

„nedumerire”, în care se crede clovn, care 

doar „printr-o abracadabră” transformă 

„lacrimile mamei în zâmbet”, „taine se 

prefac în surâs” și pleacă „în căutarea 

lacătului descuiat”. Plină de nostalgie 

amintește de anii inocenței ca și când ei ar 

fi trecut demult pe un alt tărâm (plec târând 

jucăriile după mine) -„desenam cu degetul 

pe masa udă o ancoră”, ca și cum această 

ancoră ar putea să mai țină copilăria 

agățată undeva la malul vieții, unde să se 

poată întoarce ori de câte ori un zmeu 

fioros zdruncină încrederea. Emoționantă 

desprinderea „întind cerul deasupra 

capului/liniștea ațipește pe umeri de lumină 

îngropând în cearșaf albastru/anul care mia 

furat vârsta”. Exemplele pot continua și 

nu pot fura frumusețea lor fără să amintesc 

despărțirea de „fetița cu chibrituri” din 

(ultima iarnă dansează printre îngeri) - 

„doar o păpușă din ceară/țopăie într-un 

picior/aruncându-i un șal gri/altădată 

primea rochii/în culorile dimineții/ultima 

iarnă/dansează printre îngeri”, de „ fetița cu 

breton rebel” din ciclul gimnazial care a 

„îmbrăcat pentru ultima dată/ 

uniforma/odată cu răsăritul din răsărit/bluza 

este mai albă ca ieri/fusta am brodat-o cu 

alt albastru/să nu observe/că a intrat la 

apă”, o etapă încununată cu succes: 

„coronița s-a așezat aproape singură”. Ana 

nu se pierde în cuvinte, nu îmbracă o stare, 

ci o scoate gata metaforizată din sufletul ei 

„căștigătoare sunt cuvintele/de sub tălpile 

nepăsării/din poziția drepți/calcă 

apăsat/peste pietre în colțuri/lăsând în 

urmă poeme” din care desprindem 

caracterul hotărât al micii noastre autoare. 

Cuceritoare sunt și poemele în care își 

exprimă saturația pentru nouă tehnologia 

care a invadat până și „maternitățile unde „ 

bebelușii adorm pe ritmuri de hip hop”. 

Vrând parcă să păstreze inocența 

vârstei salvează „baba oarba” și o trimite 

ziarelor ca o ultimă încercare de a-și aminti 

cineva de acea perioadă, (anunț publicitar) 

unde, ca o măsură de precauție găsește 

soluția benefică sufletului dornic de liniște 

„mă mut la bunica/are imaș până la 

poartă/fară PC”. Ori de câte ori întâlnește 

(oameni între oameni) - „cărora le pare 

rău/că nu am căzut mai adânc decât sunt” 

își găsește „tihna/în taina palmelor/cu 

miros de lut” numai de ea știută, arătândune 

cât de echilibrată este în interior. 

Feerice sunt poemele (toamna se 

joacă în pletele mele), (genunchii nopții s- 

au rănit de stele), (refugiu), (aventură fără 

reguli), peisaje idilice în care ne întâmpină 

greieri care „ iau lecții de balet”, 

„buburuze/picior peste picior”, „fata în ie/cu 

brâu vărgat/și traista din lăicerul/de pe 

laiță”, folosind cuvinte demult uitate din 

vocabular, dar cât de prețioase. 

Emoționant poemul (in memoriam) cu 

siguranță o dedicație mamelor care și-au 

pierdut pruncii, imaginile folosite ating cele 

mai ascunse cotloane „sălciile 

îngenunchează/când mame cu marame 

negre trec și tac/doar razele de 

foc/îngheață lacrimi/pe crucile/de pe cruce” 

în urma citirii rămâne tăcerea adâncă, 

autoarea reușind să transmită un cumul de 

emoție în doar câteva cuvinte. Spre finalul 


32

volumului ne amintește subtil că (am 

sufletul legat de o metaforă) – „dansul 

zefirului nebun/pe coarda din timp” când 

mama „descifrează din priviri/balada primei 

iubiri”, zglobie vârstă când sufletul se face 

„cuib de rândunele”, „fără să mai pună 

întrebări”, atât de frumos sugerată noua 

stare îmbrăcată „în 24 făurar” când dă 

„sens la iubire”, unde amintirile sunt 

„comori care nu pot fi furate”. 

Voi încheia cu unul din versurile 

autoarei, un gând luminos ca o rază de 

soare „simt destinul ploii/din inima crinului 

alb/adorm cu puritatea sub cap/rugând 

grâul să încolțească” (dialogul cu Luna a 

fost un succes). 

Cu siguranță acest bob de grâu, din 

vasta câmpie a poeziei în care ea își 

cultivă talentul, nu doar va încolți, ci va 

culege roade bogate, încununată de maci 

înfloriți. Căci în „descântecul bobului de 

grâu” simt deja miros de pâine coaptă. Cu 

aceste gânduri, încărcată de emoție și de 

admirație închei umila mea pledoarie 

pentru volumul „Umeri de flori”, dorindu-i 

Anei succese nebănuite și „să plângă doar 

de fericire” cu turmele dimineților pe frunte. 

Mihail Rujoiu 

Întinsă pe plaja albă 

Stai întinsă pe plaja albă 

Algele se transformă în flori, 

Valurile dispar în marea de vise 

Şi tu încerci să te scoli. 

Sarea mării se înfinge în buze, 

Pielea se crapă în lumina solară, 

Corpul tremură tot mai des, 

Peste tot o linişte astrală. 

În larg, un râset hilar 

Ne cuprinde în plină natură, 

Totul un imens de alb, 

Speranţa este tot mai obscură. 

Cântec de sirene de mult uitate 

Se înalţă acum peste tot, 

În visul meu se lasă tăcerea, 

O navă absurdă ce intră în port. 

Priveşti la imensa plajă albă, 

Marea devine tot mai senină, 

Soarele aruncă raze de flori 

Peste tot natura este sublimă. 

Ana Maria Gîbu 

Stai întinsă pe plaja albă, 

Scoicile se ascund în tălpi, 

Valurile îţi ating pleoapele 

Şi tu încerci să adormi. 

(din cartea „Fum de țigară”) 

33 


NICHITA STĂNESCU 

„Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi 

şi ţi-aş săruta talpa piciorului, 

nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după 

aceea, 

de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...” 

Din volumul „O viziune a 

sentimentelor” (1964) 

Despre 

Stănescu 

Nichita 

Ovidiu Cristian Dinică 

Nichita Stanescu 31.03.1933 – 

12.12.1983 poet naţional de mare 

complexitate. 

În opera sa poetică se regăsesc atât 

influentele literaturii populare transcrise în 

registru modern cât şi prelucrarea temelor 

specifice începutului poeziei moderne 

româneşti. 

Un precursor al sau este Vasko Popa. 

Mama sa provine din familia 

Cereaciuchin cu origini nobile în Rusia. 

În 1960 debutează cu volumul Sensul 

Iubirii. 

Pentru volumul Necuvintele primeşte 

în 1969 primul premiu din carierea sa 

acordat de Uniunea Scriitorilor din 

România. 

Îşi întemeiază prima familie în 1961 

cu Magdalena Petrescu, doar pentru un an. 

Întâlnirea cu Gabriela Melinescu va 

contribui la apariţia celor mai explozive 

poezii din opera sa. În 1962 s-a căsătorit 

cu poeta şi eseista Doina Ciurea, „din 

această legătură se naşte volumul, O 

viziune a sentimentelor. În 1982 se 

căsătoreşte cu Todoriţa (Dora) Tărâţă. 

Se încadrează în curentul 

postmodernist, a reinventat limbajul poetic 

contribuind la remodelarea poeziei 

universale.Patria mea este limba romană 

este definiţia iubirii supreme a limbii natale 

lăsată de poet.Laureat al mai multor 

concursuri de literatura deţine de patru ori 

premiul Uniunii Scriitorilor din România atât 

pentru poezie cât şi pentru eseu. 

În 1975 primeşte Premiul internaţional 

Johann Gottfried von Herder 

În 1978 publică volumul de poezii 

Epica Magna, care primeşte în acelaşi an 

premiul „Mihai Eminescu” al Academiei 

Române. 

În 1980 este propus pentru premiul 

Nobel şi se înregistrează discul O recitare 

cu Nichita Stanescu 

. La 31 martie1983, aniversarea a 50 

de ani de viaţă, este prilej naţional de 

apreciere a poetului.Tot în acest an că un 

corolar al întregii sale activităţi literare 

apare volumul Antimetafizica realizat 

împreună cu Aurelian Titu Dumitrescu. 


34

Poezii de Nichita 

Stănescu 

Ea 

grupaj realizat de 


Tocmai acum, tocmai acum 

când o iubesc cel mai mult, 

tocmai acum am minţit-o. 


când ea ţine cel mai mult la mine, 

tocmai acum am umbrit-o. 


când ea se gândeşte la mine fluier a 

pagubă. 


când ea e cea mai frumoasă de pe lumea 

stelelor mele, 

orbesc. 


când îi simt graţia 

străbătând toate zidurile oraşului 

surzesc. 


când simt că ei îi este dor de mine 

îmi jignesc prietenii 

nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie 

de ea. 


când ea îşi calcă de drag de mine 

rochia în carouri, 

eu stau şi curăţ lănci cu benzină 

ca să le azvârl în animale şi în vulturi. 


cind ar fi trebuit să fiu 

cuprins de o tandră alergare, 

mă prelungesc în vis 

de frica de a fi fericit. 


când ea iradiază de lumina inimii ei, 

citesc despre toate novele 

şi toate stelele explodate 

şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din 

oraş 

şi mă asfaltez 

şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă, 

mai ales în gheaţă, 

maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă, 

ca ea, scumpa şi divina de ea 

trecând să alunece 

şi să cadă şi să-şi rănească glezna, 

pe care, doamne, 

de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o. 

La urma urmei, 

cine are curajul să sărute o gleznă 

dacă ea nu şchioapătă?! 

Vârsta de aur a dragostei 

Mâinile mele sunt îndrăgostite, 

vai, gura mea iubeşte, 

şi iată, m-am trezit 

că lucrurile sunt atât de aproape de mine, 

încât abia pot merge printre ele 

fără să mă rănesc. 

E un sentiment dulce acesta, 

de trezire, de visare, 

şi iată-mă fără să dorm, 

aievia văd zeii de fildeş, 

îi iau în mână şi 

îi înşurubez râzând, în lună, 

ca pe nişte mânere sculptate, 

cum trebuie că erau pe vremuri, 

împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor. 

Jupiter e galben, şi Hera 

cea minunată e argintie. 

Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte. 

E un dans iubito, al sentimentelor, 

zeiţe-ale aerului, dintre noi doi. 

Şi eu, cu pânzele sufletului 

umflate de dor, 

te caut pretutindeni, şi lucrurile vin 

tot mai aproape, 

şi pieptul mi-l strâng şi mă dor. 

Din vol. „O viziune a sentimentelor” 

(1964) 

35 


Tu plutesti... 

Tu pluteşti ca un vis de noapte 

deasupra sufletului meu. 

Iţi sprijini tâmpla 

de inima mea ca de o piatră roşie, 

şi aştepţi să-ţi spun numele 

tuturor lucrurilor 

pe care eu am isprăvit de mult 

să ţi le mai spun. 

Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită, 

înclinată ca mătasea unui steag 

într-o zi fără vânt. 

O, nu pleca nicăieri! 

Îmi voi rupe inima cu un singur gest 

al mâinii, 

ca să răsară durerea care ştie 

numele durerii, 

ca să răsară dragostea mea de bărbat 

care ştie numele tău ciudat, de femeie. 

Din vol. “Dreptul la timp” ( 1965) 

Viaţa mea se iluminează 

Părul tău e mai decolorat de soare, 

regina mea de negru şi de sare. 

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat 

ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. 

Trec fantome-ale verii în declin, 

corăbiile sufletului meu marin. 

Şi viaţa mea se iluminează, 

sub ochiul tău verde la amiază, 

cenuşiu ca pământul la amurg. 

Oho, alerg şi salt şi curg. 

Mai lasă-mă un minut, 

mai lasă-mă o secundă, 

mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip. 

Mai lasă-mă o briză, o undă. 

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp 

Stampă 

Săgetarea unui leu în cuşcă, 

iată 

vânătoarea regală. 

Eminescu 

Atâta să nu uitaţi: 

că el a fost un om viu, 

viu, 

pipăibil cu mâna. 

Atâta să nu uitaţi 

că el a băut cu gura lui, - 

că avea piele 

îmbrăcată în ştofă. 

Din „Opere imperfecte” (1972) 

Atât să nu uitaţi, - 

că ar fi putut să stea 

la masă cu noi, 

la masa cinei celei de taină 

Atât să uitaţi! Numai atât, - 

că El a trăit, 

înaintea noastră... 

Numai atât, 

în genunchi vă rog, să uitaţi! 

Semn 5 

Din „Belgradul în Cinci Prieteni” 

Ca şi cum ai vedea munţii plângând, 

ca şi cum ai citi din deşerturi un gând, 

ca şi cum ai fi mort şi totuşi alergând, 

ca şi cum ieri ar fi în curând, 

astfel stau palid şi trist, fumegând. 

Din vol. „Noduri și semne” (1982) 


36

Necuprins şi 

enigmatic, universul 

lui „Volter” 

Dorel Mihail Gaftoneanu 

Motto: 

„Adevăratele poezii încep 

acolo unde se sfârşesc pe 

hârtie.” (Octavian Goga) 

Necuprins şi enigmatic, universul lui 

„Volter” 

Parodie-pamflet, prozopoem satiric 

din grupajul „Trilogia siderală”, in 

memoriam marelui scriitor francez. 

«Poezia este un fel de muzică, trebuie să o 

auzi ca să o apreciezi.» (citat din François- 

Marie Arouet alias Voltaire, n. 21 noiembrie 

1694 – d. 30 mai 1778, în medalion) 

Spirit liber, pe talazuri, legănat precum o 

barcă 

Ghimpe ascuţit în talpă unor adversari de 

marcăRefractar la moda vremii, 

la şabloane şi tipare 

Fire tare la cerbice, după cum ne scriu 

izvoare 

Voce clară şi distinctă răspândită în eter 

O cometă între oameni cu traseu prelung 

pe cer 

Fenomen extraterestru cu explozii de 

lumină 

Întâlnire. Gradul zero! (Rond de noapte. De 

rutină.) 

Trist priveşte din înalturi marele artist de 

geniu 

La cortegiul lung de stele al întinsului 

domeniu, 

Înspre cei ce vin din urmă, umbre vagi 

neconturate 

Migratoare prin imperiul crizei de identitate 

Grupuri mici de interese dar cu aspiraţii 

mari, 

Literaţi (în aparenţă!) - voluntari sau 

mercenari 

(Îi cunosc destul de bine pe ai noştri de 

acasă 

Oare, cum o fi la alţii? Mai puţin de ei îmi 

pasă!) 

Un torent fără busolă- nici principii, nici 

morală - 

„Masă verde” de manevră (!), „secere 

electorală” (!) 

Cu sarcasm i-ar spune unii “centrifugă de 

valori”, 

Breaslă-castă cu orgolii, întrerupte rareori 

După ironii amare, apăsat îi dojeneşte: 

«Nu văd muncă sau „chemare”! Nişte 

buruieni veţi creşte! 

Peste tot în publicaţii fără praguri de 

cenzură, 

Scris savant se răspândeşte surogatul de 

cultură! 

Cum aţi reuşit, prieteni, să daţi vrabia din 

mână? 

Am trăit să văd minunea! Lupi flămânzi 

păzind la stână! 

Nu ştiu ce-aş putea alege din “junimea” ca 

o floare (!), 

„Replici” palide cu carul iar repere, câte 

oare? 

Până când, inevitabil, se vor preschimba 

accente, 

37 


Vor mai trece cine ştie? generaţii de 

curente! 

Aripi frânte sau în zborul reveriilor eterne? 

Fire de nisip sau aur? Sita timpului va 

cerne!» 

Mit, ecou cu rezonanţă, printre rânduri ne 

uimeşte 

Greu de spart – o „nucă tare” – peste 

vremuri străluceşte 

Diamant. Carate multe. Un original în toate! 

Unicat irepetabil! Să-l confunzi? Chiar nu 

se poate! 

Un iluminist de marcă filozof şi scriitor, 

Mare patriarh culturii, excelent ambasador. 

Dramaturg, poet celebru, memorabile 

memorii 

Cu tratate din natură, din politici şi istorii. 

Impecabil în eseuri cu probleme şi soluţii. 

Cronicar „înalt” ca spirit. „Autor” de 

revoluţii. 

Nume special. „Amestec”. Anagramă în 

latină. 

„Cel mai tânăr”. De acasă. Sânge nobil. La 

tulpină. 

Zâmbet fin de Mona Lisă! I-a rămas spre 

pomenire. 

Prometeu, legendă vie. Piramidă de 

gândire. 

Idei limpezi în opinii. O lectură captivantă. 

Polemist de greu calibru. Viziune tolerantă. 

A filtrat cu eleganţă printr-o pană 

corozivă (!), 

Naţiuni şi parlamente sau imperii în derivă, 

Caractere şi simboluri- peste douăzeci de 

mii, 

Sumedenii de nuvele, cărţi, scrisori, 

pamflete vii. 

Vii discursuri despre oameni. Lumi 

mondene. Viziuni. 

Ghid select. Un Bonaparte (!) printre „taine” 

şi „minuni”. 

Eriphile Petru cel Mare Mahomet Irène 

Socrate. 

Charles Luis Oedip Orfanul Erudit. O 

somitate! 

Acuzat (pe jumătate!) că e vocea lui 

Mamona (!) 

O prinţesă Babilonul Un dezastru, 

Lisabona. 

Perlă-replică măiastră, după altele notorii, 

Dată unora, se pare, cu păreri 

contradictorii: 

„Vă resping cu vehemenţă punctul vostru 

de vedere 

Dar, ca să-l expuneţi public, mi-aş da viaţa 

cu plăcere!” 

Sunt mai mult de două veacuri de la 

trecerea prin lume 

Nu a fost scutit de critici- valuri ce s-au 

spart cu spume, 

Confirmându-se zicala, o repet de zeci de 

ori: 

„Pietre grele de ocară? Vezi în pomii 

roditori!” 

Aşternute în „covoare”, curg reflecţii 

inspirate, 

Actuale, elegante, aforisme cizelate 

Complicate meşteşuguri cu subtile „erezii” 

Eşti focar de plictiseală dacă spui mai tot 

ce ştii 

Şi bogat doar vorba vine! dacă nu-ţi doreşti 

prea multe 

E istoria povestea unor uneltiri oculte? 

Un popor ce se trezeşte- vremea unor mari 

schimbări 

Pasiunea- vânt ce poartă o corabie pe mări 

Acţiunea şi voinţa reprezintă libertate, 

Iar aceasta, pentru suflet, e galop de 

sănătate! 

Greutăţile învinse îi dau omului valoare 

Vorbele o vor ascunde, mintea scuză o 

eroare 

O credinţă e nădejdea într-o viaţă aşteptată 

Legea, dacă nu e clară, e corupţie curată 


38

Superstiţia- incendiul potolit de raţiune 

Ni-i trecutul o legendă cu parfum de 

ficţiune! 

Crimele, eroi aşteaptă iar greşelile martiri 

Experienţa este darul dispărutei omeniri 

Soarta unei ţări se joacă la cheremul unei 

toane 

Cel de Sus ţintaşi conduce, diavolul, 

batalioane! 

Cartea- lava ce erupe din vulcanicul talent 

Să ne împăcăm cu gândul evadării din 

prezent! 

Lacrimi, râuri în şuvoaie, un limbaj fără 

cuvinte 

„Omul de succes”, reţetă: maniere fără 

minte! 

Stăpânirea, o armată- măcelari printre 

păstori 

Înşelaţi sunt pacienţii, medicii, înşelători 

Frumuseţi adevărate? Din sublim şi 

simplitate 

La mânie se greşeşte, prin iertare faci 

dreptate 

Spune ce visează altul- cea mai bună 

consolare 

Virtuoşii au prieteni, restul, legături 

murdare 

Animalele- ce îngeri! Fără grai şi inocente 

Nebunia- demnitate cu percepţii aparente! 

O iluzie, prezentul, o speranţă, viitorul! 

Optimismul e curajul de a cultiva umorul! 

Una pentru timpul vieţii iar cealaltă, după 

moarte, 

Vax (!) satira, elegia simple născociri 

deşarte! 

Astru consecvent sintagmei: “literat de 

calitate”, 

Spre limanul nemuririi dintr-un vis 

eternitate, 

A plecat lăsând în spate înţeleptul 

condeier, 

Necuprins şi enigmatic, universul lui 

„Volter”. 

«Cea mai înverşunată luptă este cu tine 

însuţi, te afli în ambele tabere.» ( Voltaire) 

Cuvântul – Aur 

sufletesc din fluvial 

de lumină. 

Cezarina Adamescu 

Mihaela Meravei, „Viaţa pe verticală”, 

Editura InfoRapArt, 2012 

Un suflet transpus în cuvinte – iată ce 

înseamnă o carte de versuri. 

A permite cuiva să-ţi pătrundă în „casa 

sufletului”este o dovadă de mare încredere 

şi prietenie. Nu toţi oamenii sunt capabili 

să-ţi păstreze curăţenia şi liniştea acestui 

lăcaş intim. Mai există şi năvălitori care 

abia aşteaptă să dea buzna cu cizmele 

pline de noroi, să-ţi profaneze chivotul 

sufletesc. 

De aceea, se cuvine răbdare şi veghe. 

Şi mai trebuie să fim cu luare aminte. 

Poeta Mihaela Meravei s-a mutat de 

curând „în casa sufletului/unde şi-au lăsat 

amprenta/cuvintele fără timp”. 

Luându-ne ca oaspeţi, poeta ne arată 

cea mai bună dovadă de iubire şi ne dă să 

pregustăm „trup din trupul poeziei”. Poezia 

39 


este pentru ea acea apă vie care tămăduie 

şi întoarce din morţi pe cei aflaţi în răscruci 

sufleteşti, în prag de prăbuşire, sau la 

graniţa dintre viaţă şi murire. 

Pe tărâmul Poeziei, o dată pătrunse, 

„într-o lume misterioasă”, sufletele noastre 

„se împletesc fără să ştim/îşi vorbesc prin 

empatie/în frecvenţă joasă” (Într-o lume 

misterioasă). 

Sunt clipe de graţie care se cer 

împărtăşite, pentru ca energiile din noi să 

se descătuşeze, să irumpă în iubire spre 

ceilalţi şi doar aşa vom putea alcătui un 

întreg: „şi-n clipele ca nişte 

nestemate/suntem întregul/despărţit pe 

jumătate” – (într-o lume missterioasă). 

Desigur e vorba aici de jumătatea de măr 

pe care o caută fiecare, uneori toată viaţa. 

Doar afundat „în fluviul de lumină” poţi 

să-ţi regăseşti cuvântul – pepită, cernută 

„în sita veche de când lumea”, pe lângă 

mormanele de pietre ale altor căutători. 

Cernerea se face însă, prin filonul 

propriului trup şi suflet, dar, ceea ce 

rămâne, nu poate fi decât aur curat: „în sita 

veche de când lumea/lucesc pietrele altor 

căutători/le memorez în mine/apoi mă 

cufund/în fluviul de lumină/să-mi 

regăsesc/cuvântul” (căutător de pepite). 

Dar cum să faci să ştergi „clipele 

singurătăţii” din împărăţia lumească, atunci 

când barca pluteşte în voia valurilor şi la 

discreţia vânturilor, iar uneori e surprinsă 

de vâltori potrivnice? 

Numai în camera inimii te poţi 

recunoaşte ca în oglindă, „ca întreg al unei 

fiinţe vii/şi nu doar umbră/demult uitată pe 

pământ”. 

Pentru Mihaela Meravei poezia e totul, 

este viaţă, naştere şi renaştere, sprijin în 

clipele de cumpănă: „când mi s-au frânt 

aripile/m-ai prins în palme/din suflet ţi-am 

făcut culcuş/să-mi pot odihni 

neodihna/privire în privire/gând în gând/mai 

renăscut” (poezie). 

Miracolul maternităţii, ivit „dintr-o celulă 

în diviziune” – căreia îi simţi pulsul şi din 

clipa aceea eşti prins ca într-un vîrtej într-o 

iubire fără sfârşit, această minune de a 

ascunde încă un suflet în tine, care îţi 

atinge sufletul, poartă numele simplu: copil 

şi poeta o trăieşte din plin, cu toate celulele 

şi fibrele intime. 

Poeta îşi expune Crezul poetic: „ca un 

Columb am îngenuncheat/în faţa harului 

divin/altar” şi mai departe: „dragostea 

este/moneda de schimb a omului/bob de 

nisip în marea sahariană”//(...)//(poezia)//„o 

iubesc pe ea/pereche a sufletului meu” (ca 

să o iubesc pe ea). 

Se confirmă astfel, faptul că poezia a 

devenit pentru ea, un modus vivendi. 

Epitetizând, metaforizând şi comparând 

diferitele elemente, ca pietre de construcţie 

spirituală, Mihaela Meravei îşi înalţă 

edificiul poetic de la temelie, cu multă 

râvnă şi pasiune, aducând chiar jertfe 

pentru ca zidul ei să fie cât mai trainic. 

Simţind în suflet această chemare, acest 

îndemn tainic de a scrie, poeta a intrat în 

rândul acelora care speră că vor lăsa în 

urma lor ceva folositor celorlalţi, un suflet 

transpus în cuvinte. 

Aceste poeme pot însemna pentru noi, 

aşa cum ne sugerează poeta, „vitralii de 

flori senzuale” pe care le primim ca sunete 

interioare ce valsează în suflete (robiţi de 

toamnă). 

Poeta se află la început de drum, unul 

promiţător, presărat cu praf de stele şi 

beteală, dar şi cu „mărgelele frunţii” – 

presupunând efortul jertfelnic. Cu o 

baghetă fermecată, ar putea dirija aceste 

ploi argintii pe drumul, adeseori plin de 

obstacole al gloriei antume. 

Doar tenacitatea, perseverenţa şi o 

mare putere de dăruire i-ar putea lumina 

drumul ca să ajungă pe culme, ceea ce nu 

e cu totul imposibil. 

Deocamdată, cei care adastă la această 

poezie ca la o apă neîncepută, se pot 

alege cu imagini frumoase, domestice, întro 

tonalitate calmă, caldă, plină de timidităţi 

inerente începutului, dar şi cu accente 

patetice, adeseori sfâşietoare. 

Dacă poeta mărturiseşte că-şi 

modelează versul din lut, trebuie să-i mai 

adauge şi suflare de duh ca să prindă viaţă 


40

şi doar atunci va putea să-i caute 

amprentele pe zăpada sinilie a înserării: 

„eu încă scormonesc/pământul aspru/îl ud 

cu râvnă/din lut îmi modelez/cuvânt//el se 

întoarce bumerang/în mine să-şi 

lase/amprenta” (în mine timpul bumerang). 

Nu e mai puţin adevărat că autoarea 

este în continuă căutare „de cunoaştere şi 

adevăr” – pentru a-şi potoli foamea şi setea 

spirituală: „rupem viaţa în bucăţi/apoi le 

împărţim/una mie, una ţie/fraţi de pâine şi 

sare/încercăm să ne potolim foamea/de 

cunoaştere şi adevăr//plutim prin aşteptări 

albastre/într-un ocean de aer/păsări ibis 

strângem apusul/pentru a găsi răsăritul/în 

poezie” (speranţa unui timp comun). 

Prin poezia „transhumanţa 

sentimentelor” autoarea sugerează drumul 

vieţii omeneşti care este aidoma unei 

călătorii spre piscurile cele mai bogate în 

verdeaţă şi apă de izvor. Orişicâte 

obstacole am întâlni, oricât am fi înlănţuiţi 

de griji şi patimi lumeşti care ne trag înapoi, 

ascensiunea trebuie continuată până la 

vârful muntelui. Credinţa nu trebuie să ne 

părăsească nici o clipă. Şi de fiecare dată 

trebuie s-o luăm de la capăt, în călătoria 

noastră spre veşnicie: „Din vârf de 

suflet/ne-am coborât sentimentele,/ 

surprinşi de timpul viscolit/luăm „drumul 

codrului”/socotind în gând biruri şi 

robii./Ochii încărcaţi de griji şi nevoi/cântă 

psalmi Domnului.//Întunericul adăposteşte 

simţăminte,/prin luncă şuieră durere,/ 

tristeţea hibernează/inimi înfierate.//Când 

sămânţa înţelepciunii/înverzeşte speranţe/ 

adie schimbarea,/păstori din tată în 

fiu/urcăm iar iubirea/pe pajişti...de munte”. 

Mihaela Meravei afirmă cu tărie, în 

pofida tuturor dezamăgirilor: „iubesc 

oamenii...”: „am boabe de rouă pe 

acoperişul inimii/din trup adânci 

crestături/supurează viaţă,//cu firul 

înţelepciunii/îmi cos umerii/prea mici să 

ducă/balanţa judecătorului...” 

E bine că nu şi-a pierdut nădejdea şi 

încă mai poate dărui iubire semenilor săi. 

Aceasta este o dovadă de creştinism 

autentic. 

Micul univers domestic, familia – este 

centrul inspiraţiei sale şi spre ea se revarsă 

toate gândurile şi sentimentele. 

Din curcubeul sufletesc al poetei, nu 

lipseşte nici o culoare, nici măcar o nuanţă 

subsumată unui sentiment. Nici măcar 

crizele sentimentale nu sunt ocolite. Dar 

poeta, nu ezită să spună: „îmbracă-te cu 

mine/să înflorim împreună/o veşnică 

primăvară” (o veşnică primăvară). 

O poezie reuşită este „fericirea”: „nu-i o 

explozie/imensă/se întâmplă/în clipe 

mici/pe o cale lactee a sufletului/mai multe 

nove/împrăştiate/de reuşeşti/în tine/să le 

aduni/devii/soare”. 

Mihaela Meravei nu scrie o poezie 

provocatoare, pe viaţă şi pe moarte, 

smulsă din viscere, din cămările inimii care 

să-ţi oprească sângele în vene, să te 

spintece în două, să-ţi provoace fiori de 

nostalgie. Ea însă induce o stare de linişte 

şi pace, eventual o reflecţie, o armonie 

interioară pe care, doar rugăciunea ţi le pot 

aduce. Şi cum altfel? când poeta e de 

părere că: „azi doar un zugrav talentat/mai 

scrie stihuri transcendente/pe foi veline” 

(reformă sentimentală). 

Uneori, poezia devine voluptuoasă, 

instinctivă, aproape erotică: „mă simţi cum 

freamăt/când cobor în miezul tău/neştiută 

genune//amestecaţi devenim geamăt/unul 

din noi pare a fi Prometeu/foc în trupuri ne 

aprindem//însă noi ne cerşim dorinţa/în 

austerul cotidian/neputincioşi de a ne 

atrage/doar virtual” (atracţii nonvirtuale). 

Sau: „instinctiv(ă):înfierbântată/în 

minte/dorinţa/prădătoare/atacă/analfabetul 

trup/prin degete măiestre/atingeri 

masculine/acced/pe muntele venusian/în 

valuri/lava inundă/valea/dintre plus şi 

minus/infinit//mă cutremur”. 

Alteori, dorinţa devine aluzivă, echivocă, 

derutantă: „M-aş întoarce să-ţi sărut 

palmele/cuvintelor care mă îmbrăcau/prin 

seri de nudă singurătate/şi-mi ostoiau 

scâncetele/sentimentelor orfane,/aş asculta 

simfonia tăcerilor/ascunsă în cuibul 

privirilor tale/înfierbântate de 

dorinţa/strânsă în interiorul inimii,/mi-ai 

41 


clocoti sângele îngheţat/prin albul 

trup/până când aş lua forma 

răsăritului,/explodând printre munţi/în ţipete 

de femeie şoim” (dacă ar exista maşina 

trecutului). 

De altfel, mulţi poeţi scriu la limita dintre 

sacru şi profan ori amestecă aceste două 

dimensiuni ale omului. 

O anume tristeţe degajă majoritatea 

versurilor, izvorâtă dintr-o experienţă 

amară de viaţă, asupra căreia, autoarea nu 

insistă. Şi dacă trupul se poate ascunde, 

sufletul – nu: „şi mă acoperi cu ploi de 

gheaţă/care-mi pătrund tristeţea în 

oase/pulsându-mi doruri reumatice inimii” 

(cum vrei să împrimăvărez). 

Problema morţii este pusă tranşant, în 

culori alb-negru, nu sub imperiul spaimei 

atavice, ci mai degrabă al resemnării, al 

înţelegerii. 

Pe tapet mai rămâne iubirea, atât cât 

este, care-i dă poetei imboldul să meargă 

mai departe: „ştii că-mi este sufletul 

astmatic/şi doar prin dragoste respir” (cum 

vrei să împrimăvărez). În virtutea acestei 

iubiri poeta spune: „învăţ să iert întunericul” 

(umbră şi fluture). 

Poeta ne prezintă şi lumea sa, aşa cum 

şi-a alcătuit-o: „lumea mea//stă cocoţată/pe 

umerii lui Hercule/şi râde gâlgâit/lumina/îi 

gâdilă tălpile/are gust/de măr verde/furat 

de Adam/din grădina Evei/când s-a 

împiedicat/de Cunoaştere/curată inocenţă 

a lui Abel/miroase a mugur crud/şi 

explodează/în Edenul împodobit/cu 

bonsai/are şase ochi/trei inimi/şi un 

sentiment”. 

Dacă pe Prometeu, în legendele vechi 

înlînţuit pentru că a furat focul, pe o stâncă 

în Olimp, l-au înconjurat vulturii, ciugulindui 

carnea şi bându-i sângele, pe Mihaela 

Meravei în urcuşul ei, o încolţesc corbii: „de 

la un timp m-au încolţit corbii/îmi ciugulesc 

pielea/până la măduvă pătrund/flămânzii...” 

(viaţa pe verticală). 

De fapt, această viaţă pe verticală la 

care face referire autoarea este urcuşul pe 

care fiecare om îl are de străbătut, cu 

greutăţile în spinare, precum Sisif cărânduşi 

bolovanul. 

Autoarea a strecurat şi un grupaj de 

„definiţii în stil haiku” – concentrând în 

poeme de trei silabe, în spirit nipon, esenţe 

parfumate. 

În poemul „stand by” – Mihaela Meravei 

spune: „m-am ancorat în punctele 

cardinale/ale sinelui” – ceea ce nu e rău, 

dimpotrivă. 

Cu mai multă aplecare asupra eului, 

îndepărtând incertitudinile şi abordând cu 

îndrăzneală principalele teme despre 

clasica treime viaţă-iubire-moarte, Mihaela 

Meravei poate deveni o poetă remarcabilă. 

Visul 

într-o zi poate... 

nu voi mai reuși să dansez 

prin pădurea întunecată 

voi continua să merg 

pipăind cărarea cu sufletul 

poartă deschsă spre lumină 

nici să pășesc nu voi reuși 

înlănțuită de rugul umbrei 

voi învăța să visez că zbor 

cu aripi de porumbiță 

spre înaltul senin 

nimeni şi nimic nu mă va opri 

să-mi transform visul 

în realitatea unui cer 

de cristal 



42

Casa cu trei odăi 

Corina Militaru 

Maşina parcurgea kilometru, după 

kilometru, ducându-l pe Marian departe de 

casă. De un timp se aşternuse liniştea de 

parcă nea Gigi terminase toate poveştile, 

sau poate că, emoţia revederii cu fiul său îl 

copleşise odată ce sfârşitul drumului se 

apropia. Marian nu prea avusese chef de 

vorbă. Emoţii, trecut, viitor, se amestecau 

în sufletul lui. Ar fi preferat să fie singur. 

Dar cum nu avea maşină, iar nea Gigi se 

oferise să-l ducă până la aeroport, îi 

suportase poveştile despre fiul plecat în 

străinătate, devenit director la nu ştiu ce 

mare companie americană, după ani şi ani 

de muncă, căsătorit cu o americancă şi 

care după foarte mult timp venea acasă. 

Gândurile lui Marian fugeau de colo, colo, 

în timp ce ochii înregistrau toate semnele 

care-i spuneau că aeroportul era aproape. 

„Oare eu o să reuşesc?” se întrebă el 

gândind la poveştile lui nea Gigi despre fiul 

său. „O să fie bine, Buni!” o asigură el în 

gând pe bunica lui. Imaginea ei îl urmărea. 

Faţa brăzdată de timp, o strângere uşoară 

pe braţ, zâmbetul luptându-se cu apele ce-i 

jucau în ochi, un sărut pe frunte, 

„Dumnezeu să te ocrotească!” şi rămăsese 

în urmă dreaptă, în poartă, privind lung 

după maşină. Ea îl crescuse de la vârsta 

de zece ani când părinţii lui muriseră. În 

curtea aceea făcuse primii paşi, bătuse 

mingea cu băieţii din sat, se îndrăgostise 

pentru prima dată de colega lui de bancă. 

În camera lui din acea casă cu trei odăi 

mici îşi scrisese temele când intrase la 

liceul din Bucureşti. Făcuse naveta patru 

ani, satul lui fiind foarte aproape de oraş. 

După terminarea liceului căutase să se 

angajeze gândind că, poate după ce adună 

nişte bani face şi o facultate. Nu găsise 

ceva convenabil şi atunci hotărâse să-şi 

caute norocul în altă ţară. Alesese Italia 

pentru că, avea câţiva prieteni plecaţi 

înaintea lui acolo. Fusese mai greu s-o 

anunţe pe Buni. Îşi amintea momentul când 

îi spusese, aşa deodată, după ce zile în şir 

îşi făcuse curaj s-o facă. Era printre butucii 

de vie, aşezat pe pământul proaspăt săpat. 

Iubea mirosul lui şi mai mult, îi plăcea să-i 

simtă atigerea uşor aspră. Visa stând 

acolo, la Italia, la viitor, când o auzi pe 

Buni, 

– Au, ce faci tu acolo? Nu îi fugi de 

muncă! 

Râzând se ridicase dintre rânduri, o 

apucase pe după umeri şi-i spusese, 

– Hai în casă! Am ceva să-ţi spun. 

Discuţia fusese scurtă, el îi spusese 

dintr-o suflare ce avea de gând să facă, 

apoi privind-o avusese senzaţia că, Buni, 

femeie ţanţoşă şi dreaptă chiar şi la vârsta 

ei, se apleacase sub o povară grea. 

Câteva secunde şi-şi revenise. Privindu-l în 

ochi îl întrebase, 

– De ce, maică? 

– Vreau să câştig bani, poate fac şi o 

facultate acolo vreau să fiu fericit! 

– Dar poţi şi aici ai tot ce-ţi trebuie, eu o 

să... 

– Buuni! Nu ştii tu! Vremurile s-au 

schimbat! 

43 


– Ei, dar n-oi fi nici eu picată din lună! 

Apoi, crezi că degeaba te-a lăsat 

Dumnezeu în locul ăsta? 

– Te rog, Buni! Lasă-l pe Dumnezeu că 

n-are nicio treabă! El le-a încurcat pe toate, 

nu vezi? 

– Bine! Dacă aşa vrei tu mai spuse 

bunica lui şi discuţia se terminase. 

Din acel moment nu mai încercase să-i 

schimbe hotărârea, îl ajutase cu bani şi cu 

toate pregătirile de plecare. Tot ea îi 

aranjase drumul cu nea Gigi. 

– Am ajuns! De aici te descurci? îl trezi 

la realitate nea Gigi. 

– Da, da, mă descurc! Rămân dator! 

spuse Marian râzând şi după ce-i strânse 

mâna, inspiră adânc şi intră în aeroport. 

Aurel Băeșu – Peisaj cu case 

Forfota, aglomeraţia şi amalgamul de 

sunete îl ţintuiră în faţa uşii câteva 

secunde. Era prima oară când intra în 

aeroport. Nu ştia încotro s-o ia. Gândul îi 

fugi înapoi la florile din faţa casei, adunate 

şi îngrijite de Buni, la cei câţiva butuci de 

vie din spate, la pomii fructiferi şi la grădina 

de legumele aflată undeva mai la dos, ca 

să nu strice designul, cum glumea Buni 

parcă vrând să demonstreze că n-a rămas 

în urma timpului. „Atâta pace, iar aici” 

gândi simţind că i se pune un nod în gât. „E 

normal să-mi fie frică!” îşi spuse el şi porni 

hotărât să afle unde trebuie să se prezinte 

pentru check-in, cu cât timp înainte şi ce 

paşi urmau până la urcarea în avion. 

Ajunsese mult prea devreme. Se mai 

învârti prin aeroport încercând să-şi ocupe 

timpul de aşteptare. Îşi cumpără nişte 

reviste, un pachet de ţigări şi căscă ochii 

prin magazine. Din când în când, îşi 

consulta ceasul ale cărui limbi parcă se 

mişcau cu încetinitorul. Obosit de 

aglomeraţia din jur, hotărî să intre într-un 

bar, să-şi ia o cafea şi să citească până se 

făcea timpul de îmbarcare. 

Se aşeză la o masă cu ceaşca de cafea 

aburindă în faţă, pregătindu-se să-şi 

aprindă o ţigare, 

– Se poate? îl întrebă un bărbat cam la 

patruzeci, patruzeci şi cinci de ani. 

Marian tresări, de parcă l-ar fi prins Buni 

fumând, îl cercetă scurt, apoi privind în 

ceaşca de cafea îi făcu semn că se poate 

aşeza. Ar fi vrut să-l ignore, dar ceva îl 

atrăgea. Ochii, privirea nu ştia ce. Îl 

întrebă, 

– Vă cunosc de undeva? 

Bărbatul se mulţumi să zâmbească şi 

sorbi cu plăcere din cafeaua lui. Parcă nu 

auzise întrebarea. 

– Încotro? îl întrebă pe Marian. 

– Italia! Dumneavoastră? 

– Acasă. 

Atât, fără niciun detaliu. Apoi îşi bău mai 

departe cafeaua în tăcere. Marian puţin 

contrariat, renunţă să mai pună vreo 

întrebare, cu atât mai mult cu cât nici el nu 

simţea nevoia să vorbească. După ce-şi 

bău tacticos cafeaua, intrusul se ridică şi 

înainte de a pleca îi spuse, 

– Este înăuntrul tău. 

– Ce? întrebă Marian începând să 

creadă că era ceva în neregulă cu acel om. 

– Fericirea! Este înăuntrul tău. 

Fără să aştepte răspunsul lui Marian, 

bărbatul se întoase şi plecă. Simţea 

privirile tânărului în ceafă, dar se mulţumi 


44

să-şi spună zâmbind „o să înţeleagă!”. Îşi 

făcu loc printre oamenii grăbiţi, spre ieşirea 

din aeroport. Se simţea uşor şi fericit 

pentru prima dată după douăzeci şi doi de 

ani. Ştia că nu va mai călca în acea 

cafenea. Se eliberase şi de ea. Îl atrăsese 

ani de-a rândul, făcându-l să se întoarcă 

acolo la fiecare plecare sau sosire. 

Căpătase pentru el o semnificaţie specială. 

Era locul unde aşteptând să se facă timpul 

de îmbarcare, acum doăzeci şi doi de ani, 

simţise bucuria, dar şi frica de a porni pe 

drumul lui. Simţise ruptura de tot ce-i era 

cunoscut şi dorinţa de a se întoarce. Nici 

nu plecase bine şi s-ar fi întors, dacă nu ar 

fi fost încăpăţânarea lui de a duce 

hotărârile până la capăt. Aşa că, plecase în 

Italia să-şi facă un rost. 

Văzându-se afară, inspiră adânc şi-şi 

spuse „ acasă, în sfârşit!”. Apoi luă un taxi 

spre Bucureşti, de unde urma să ia 

microbuzul spre satul lui, aflat nu foarte 

departe de oraş. Maşina îl purta pe şosea, 

iar el sorbea din priviri peisajul până la cel 

mai mic detaliu. Nu mai venise de mult 

timp în ţară. De şapte ani, când plecase 

dintre ei fiinţa cea mai dragă lui. Nici atunci 

nu stătuse foarte mult, afacerile chemândul 

urgent înapoi în Italia. Viaţa îşi bătuse joc 

de planurile lui de a-şi vizita ţara des. La 

început nu putuse să vină acasă din cauza 

banilor, iar mai târziu când reuşise să aibă 

afacerea lui, foarte prosperă de altfel, din 

cauza lipsei de timp. Ca să se menţină 

trebuia să investească toată energia şi 

timpul mai ales că, orice ar fi făcut, 

rămânea un intrus în acea societate. Din 

această cauză nu reuşise să-şi facă nici o 

familie. Trecuse de vreo două ori pe lângă 

dragoste, dar nu putuse să-şi asume 

responsabilitatea unei familii. Nu avusese 

curajul. 

Ajunse la autogară, se urcă în microbuz, 

ocupă un loc la fereastră dornic să vadă. 

Maşina se puse în mişcare. Emoţia şi 

nerăbdarea lui creşteau cu fiecare 

kilometru parcurs. Simţea că-i explodează 

inima. Nu-l aştepta nimeni în casa cu trei 

odăi mici. Era nelocuită de când se dusese 

bunica lui. De câţiva ani toate neamurile îl 

presau s-o vândă, explicându-i cum îi 

scade valoarea cu trecerea timpului. Însă 

el nu putuse. Sufletul lui era acolo. 

Realizase cu câteva luni în urmă, după o 

discuţie aprinsă cu rudele că, locul lui era 

în acea casă. Luase hotărârea să vândă tot 

în Italia şi să se întoarcă definitiv, stârnind 

uimirea cunoscuţilor lui. Unii chiar spuneau 

că este nebun să lase situaţia de acolo, 

pentru o casă dintr-un sat uitat de lume. 

Coborî din microbuz şi porni pe jos mai 

departe. Încercă să recunoască oamenii 

întâlniţi, dar nu reuşi. Aproape acelaşi 

decor, dar alţi actori. Mări pasul, văzu de 

departe gardul atins de timp, ajunse la 

poartă, o deschise, intră şi se opri câteva 

clipe ca să-şi tempereze emoţia. Se 

aplecă, luă o mână de pământ, îl frământă 

uşor privind cum alunecă printre degete, îi 

simţi mirosul. Apoi privind casa plânsă de 

vremuri îşi spuse „trebuie reparată, şi 

gardul refăcut” 

45 


În parc (fragment) 

Liviu Gogu 

Bătrânul se-apropie cu paşi domoli de 

banca de lemn, a cărei culoare, cândva 

verde închis, e acum tot atât de incertă ca 

şi vechimea sa. Pendulă ziarul pe care-l 

ţinea în mână, într-un gest reflex, peste 

scândurele paralele, deşi acestea păreau 

şterse deja cu conştiinciozitate, de alte 

articole vestimentare, care se perindaseră 

cu certitudine, pe tot parcursul zilei, peste 

suprafaţa lor. 

Se aşează cu mişcări lente, impuse de o 

prudenţă firească, la care-l obliga de ceva 

vreme, neîncrederea în mobilitatea tot mai 

scăzută a articulaţiilor sale octogenare. 

Răsuflă uşurat când se văzu aşezat 

comod pe scândurile rigide ale băncii şi-l 

căută cu privirea pe Bobiţă, drăgălaşul lui 

cocher roşcat, care zburdă fericit, când pe 

asfaltul crăpat al aleii, când pe iarba tunsă 

scurt de pe marginea acesteia, ridicând 

delicat piciorul, ca pentru un salut 

ştrengăresc, în dreptul fiecărui copac ce-i 

iese-n cale. Fericirea animalului, scăpat 

pentru moment, de monotonia 

apartamentului, în care-şi petrece cea mai 

mare parte din existenţa sa, pare să fie 

prea puţin afectată de canicula care-i 

deranjează atât de tare pe oameni. Doar 

limba rozalie, de pe care picură ades stropi 

mărunţi de lichid incolor şi care parcă tinde 

să-i iasă toată din gură, pare să trădeze şi 

în ceea ce-l priveşte, existenţa unui 

oarecare disconfort. 

Parcul pare amorţit, toropit, căzut în 

letargie. Puţinii oameni ce-l populează la 

acea oră, ocupă doar băncile cuprinse de 

umbră. Rar vezi pe câte cineva 

încumetându-se să patruleze pe aleile, al 

căror asfalt dogoreşte mai tare decât 

razele fierbinţi ce se prăvălesc din înaltul 

cerului. 

Anghel îşi tamponează cu un şerveţel, 

fruntea, ochii şi ceafa, ştergându-şi 

transpiraţia ce, abia din clipa în care se 

aşezase comod la umbră, începuse să-i 

izvorască abundent prin toţi porii. 

Când şi când, câte-o boare firavă de 

vânt, adie abia simţită printre crengile 

încremenite ale copacilor, legănând delicat 

frunzele pleoştite de arşiţa verii. Deşi 

plăpândă ca o respiraţie de copil care 

doarme liniştit la sânul protector al mamei, 

adierea poartă-n ea o răcoare miraculoasă 

ce face ca trupul să se înfioare o clipă ca 

de plăcerea sărutului candid de fecioară. 

Bătrânul o primeşte ca pe-o binecuvântare 

şi se bucură din plin de dezmierdarea ei 

plăcută, lăsând-o încântat să-i mângâie 

faţa şi gâtul şi să-i clatine uşor, cele câteva 

şuviţe albe de păr scăpate neglijent de sub 

pălăria subţire de pânză rară. 

Gândurile i se-nvălmăşesc în minte 

necontrolat, ori având poate un control 

abisal. Acolo în parc, pe bancă – aceasta 

sau alta, pe care-o găseşte liberă şi ferită 

de agresivitatea razelor solare – îşi 

petrecea două-trei ore în fiecare dupăamiază, 

lăsându-şi gândurile să alerge 

nestingherite prin acei aproape optzeci de 

ani ai existenţei sale, răscolind în voie 

amintiri plăcute ori neplăcute, vesele sau 

triste. 


46

Acasă, în liniştea deplină a 

apartamentului său, această incursiune 

prin propriu-i trecut, capătă forma unei 

confidenţe perpetue către Bobiţă, care, 

deşi nu se arată prea interesat de poveştile 

bătrânului, are marea calitate de a nu-l 

întrerupe niciodată şi nici nu cere lămuriri 

suplimentare. 

Îl uimeşte claritatea cu care, de la o 

vreme, mintea sa îi dezvăluie amintiri 

demult uitate, ca şi când acestea s-ar fi 

petrecut recent. Acum însă, privind 

legănarea abia perceptibilă a frunzelor 

castanului bătrân de peste alee, îşi aminti, 

fără nicio logică, un monolog ciudat, ţinut în 

faţa căţelului cu doar o seară-n urmă. 

Aseară i se păruse o simplă pălăvrăgeală a 

lui, ca multe altele de până atunci, menită 

să-i mai îndulcească plictiseala. Acum însă 

vorbele pe care le rostise atunci, pe un ton 

glumeţ şi autoironic, îi induceau o stare 

ciudată îi răsunau nefiresc în urechi sinistru 

chiar „Ştii, Bobiţă? îi spusese el 

năstruşnicului cocher roşcat, strivind un 

zâmbet trist în colţul ridat al gurii. Se spune 

că muribunzii, înainte să-şi dea ultima 

suflare, retrăiesc cu claritate, toate 

momentele importante ale existenţei lor. 

Nu ştii? Păi, de unde să ştii tu, căţel bleg?”, 

iar „căţelul bleg”, stând întins pe-o parte, 

pe canapeaua maronie, decolorată de 

vreme, cu ochii închişi şi respirând 

sacadat, mai mişca spasmodic, la intervale 

neregulate de timp, dintr-un ciot de codiţă, 

ca semn că-l asculta cu toată atenţie. 

„Bătrâneţea, reluase el, dornic să-şi 

lămurească pe deplin interlocutorul canin, 

este tot o stare ca aceea pe care o trăiesc 

muribunzii, doar că e ceva mai lungă 

uneori dureros de lungă Iar acest gen de 

muribund are timp să-şi proiecteze pe 

ecranul memoriei sale, filmul amănunţit al 

întregii lui existenţe şi, chiar să revadă de 

mai multe ori anumite scene, de care, dintrun 

motiv necunoscut, se arată de-a dreptul 

obsedat subconştientul său.” Bobiţă-l 

ascultase-n continuare la fel de atent, iar 

după respiraţia lui constantă, bătrânul 

înţelesese că acesta nu avea de făcut nici 

un comentariu la discursul său morbid. 

Ţinuse totuşi să-l liniştească, chiar dacă nu 

părea să fie nevoie, că el, „căţelul bleg” nu 

trebuie să-şi facă griji pentru că, în ceea 

ce-l priveşte, totul este aranjat, iar doamna 

Vetuţa, „ştii tu, vecina de la etajul doi cea 

care are întotdeauna câte-o bomboană 

pentru tine-n poşetă va prelua imediat 

custodia dac-o fi să se-ntâmple”, încheiase 

el, cu o veselie nefirească, având în vedere 

subiectul „dezbătut”. 

– Bobiţă, vino-aici! Vino-aici imediat, 

blegule! Ce Dumnezeu ai găsit acolo? se 

răţoi bătrânul, fără a se ridica de pe bancă, 

la căţelul ce se tăvălea încântat în iarba 

măruntă; proceda aşa, de regulă, când în 

locul respectiv descoperea ceva urât 

mirositor. 

Animalul îşi întrerupse plăcutul ritual 

atunci când simţi supărarea stăpânului, se 

apropie spăşit de banca pe care stătea 

acesta, şi-şi abandonă spinarea păroasă 

unei scurte inspecţii olfactive, tactile şi 

vizuale. Din fericire, nici unul din aceste 

simţuri nu descoperi nimic în neregulă pe 

blana lui Bobiţă şi nici în aerul ce-l 

înconjura, aşa că bătrânul îl îndemnă să-şi 

continue zbenguiala, după ce-l mângâie 

afectuos pe cap. 

– Să nu mai faci aşa! Da? îl îndemnă el 

cu mimată severitate, scuturându-şi în plan 

vertical degetul arătător, printr-un gest ce 

se vrea ameninţător, dar care nu reuşi să 

genereze decât o accelerare a ritmului 

pendulărilor ciotului de codiţă a animalului. 

Întâmplarea asta îi aminti de o alta, 

oarecum din aceeaşi categorie, petrecută 

cu patru-cinci ani în urmă, pe vremea când 

trăia nevasta lui, Elvira draga de Elvira! 

Atunci însă bătrânul nu fusese la fel de 

vigilent ca acum. Îl plimbase pe Bobiţă, 

stătuse pe bancă şi citise ziarul, se gândise 

în voie la ale lui, aşa cum făcea de obicei, 

iar când se făcu vremea, porni spre casă, 

urmat îndeaproape de animalul docil, 

căruia nu-i prinde lesa decât atunci când 

47 


apreciază că îl paşte vreun pericol. Pe 

drum nu i se păruse nimic în neregulă, dar, 

imediat ce intraseră în scara blocului, 

Anghel fusese izbit de un miros, nu foarte 

intens, dar îngrozitor de neplăcut ceva ca 

de peşte împuţit. „De unde-o fi venind 

mirosul ăsta oribil?”, se întrebase el, 

negândindu-se nicio clipă că „sursa” urca 

scările împreună cu el, fâlfâindu-şi urechile, 

la fiecare treaptă pe care-o escalada. „Ce 

miroase aşa urât?”, întrebase şi Elvira, din 

uşa bucătăriei, după ce, şi stăpânul, şi 

căţelul, păşiseră pe holul de la intrare al 

apartamentului. „Nu ştiu, că’ pe toată 

scara, pute-ngrozitor!”, răspunsese el. „Iar 

acum pute şi-n casă! Închide repede uşa, 

că ne asfixiem aici!”, îl îndemnase femeia. 

Anghel închisese uşa cât putu de repede, 

dar mirosul persista la fel de intens. 

Imediat faţa Elvirei se destinsese într-un 

zâmbet larg: „De la tine vine, potaie!”, 

rostise ea fără patimă, după care se 

întoarse spre el, certându-l fără răutate: 

„Iar tu ce păzeşti, de nu-l vezi pe unde se 

tăvăleşte?”. Luase apoi căţelul în braţe şi 

fugise cu el în baie, bodogănind. 

Grafică Niculina Vizireanu 

Victor Burde 

Născut la data de 07 martie 1942 în 

localitatea Perii – Vadului, comuna Ileanda 

jud. Sălaj. 

Domiciliază în municipiul Alba Iulia, jud. 

Alba. 

Volume publicate: 

„Se roagă pădurea”– versuri 2010; „Sub 

zodia peştilor” – versuri 2010; „Aşternut pe 

frunza toamnei”– versuri 2010; „Legenda 

Panaghiei - fata care s-a îndrăgosit de 

soare” – legendă în versuri – 2011. 

Volumele au apărut la Editura „Gens 

Latina” din Alba Iulia. „Descântec de rouă”- 

versuri 2011, apărut la Editura „Armonii 

Culturale”, din Adjud-Vrancea. 

Volumulde versuri „Iubiri de toamnă 

târzie” „Editura Armonii cultrale din Adjud- 

Vrancea 

Coautor în: 

„Antologia scriitorilor români 

contemporani din întreaga lume” 

(bilingvă, română-engleză) 2010; 

Antologia „Poezia Culorilor” - versuri 

pentru copii; Antologia „Amprente culturale” 

- versuri; Antologia „Căutări prin vara arsă 

de cuvinte” – versuri; 


48

Antologia universală a poeziei 

româneşti contemporane „Armonii 

culturale” 2012 – versuri. 

Antologia „Fântâni de gând prin 

uni...vers” 2012 

Antologia de poezie religiasă pentru 

copii 2012 

Antologia „Dor de Dor - Dor de Ipoteşti” 

2012 

Antologia, scriitorilor români 

contemporani din întreaga lume (blilingvă 

română-germană) 2012 

Premii literare: 

Premiul I la Cocursul Naţional „Pe aripi 

dor domnesc” – secţiunea poezie ediţia- 

2010; Premul IV la Concursul internaţional 

de poezie pentru românii de 

pretutindeni”Starpress” - 2010; Premiul 

Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” - Filiala 

Argeş, în cadrul Concursului Naţional „Pe 

aripi de dor domnesc” – 2011; „Premiul 

pentru autenticitate” la Concursul 

internaţional de poezie pentru românii de 

pretutindeni „Starpress” - 2012; premiul I la 

Concursul naţional de poezie „Dor de Dor” 

– 2012 

Colaborări:Reviste naţionale şi 

internaţionale de cultură, Asociaţii culturale 

şi cenacluri literare din ţară. 

MEMBRU AL LIGII SCRIITORILOR DIN 

ROMÂNIA 

De prea mult nins ne-am rătăcit, 

Iubirea ni s-a troienit pe şes, 

Zadarnic flori de gheaţă ţi-am cules, 

Din geamu-n care doru-a viscolit. 

De chipul primăverii-s însetat 

Precum de ochii tăi si ultimul sărut, 

Căci frigul si tăcerea-ţi m-au durut, 

Ca toate dorurile ce mi le-ai lăsat. 

Îmi viscoleşte iarna prin icoane 

Şi sunt atât de singur şi de înstrăinat 

ÎNMUGUREŞTE-MĂ, DOAMNE! 

Înmugureşte-mă Doamne - 

Frunză să fiu, 

Pe ramul unui pom pustiu! 

În timp, vor înverzi aşa 

Şi alte frunze-n creanga sa. 

Să fim în plină primăvară 

Când păsările au să-apară, 

Un ascunziş de cuiburi pline 

În care puii să se-ngâne... 

Iar în copac, ca într-un vis, 

Va fi un fel de paradis; 

Pe ramuri şi sub frunza mea, 

Să zboare pui vor învăţa 

Şi ce miracol o să fie, 

Cu-atâta cânt şi veselie, 

În pomul singur - pe câmpie! 

Înmugureşte-mă Doamne, 

Frunză să-i fiu, 

Copacului - atât de pustiu... 

SĂ VINĂ PRIMĂVARA 

Să vină primăvara mai curând, 

Mi-e sufletul bolnav de nins şi ger 

Căci peste tot e cerul - fără cer 

Şi muşcă-n poartă crivăţul flămând. 

Şi-n zloata asta de pe drum, 

Se pierd sub urmele de paşi 

Şi clipele ce mi le laşi 

Puţine, în neliniştea de-acum 

49 


Iubito dormi şi nici nu ştii 

Că sufletu-mi ţi-e căpătâi 

Şi dorul arde prins în ploi 

Pe lunga cale, dintre noi… 

Răsare o stea-n adânc de tău 

Şi pier cu ea în negrul hău, 

Să caut - de-ar fi de găsit, 

Leacul de drag, fără sfârşit. 

Şi oare cum să pot să dorm, 

Când nici inima n-are somn 

Şi-n jgeabul dinspre asfinţit 

Glasul de mierlă, a pierit… 

IUBIRE TÂRZIE … 

Căci tu eşti pentru mine, ram 

Eu nuc bătrân cu frunza-n geam, 

Sub umbra mea cândva vei scrie 

De tot ce nu a fost, să fie… 

Şi dacă n-am s-ajung să-ţi spun 

Uscându-mă pe-un hat de drum, 

Cât te-am iubit în toamna mea 

Pe tine, creanga ce-a mai grea, 

Îţi va sopti odată dorul, 

Că prea târziu ai tras, zăvorul… 

Hai cu mine în grădină, 

Să culegem flori de măr 

Una, să ţi-o prind în păr 

Să fii floare de lumină! 

Şi pe două, trei petale 

Să-ntrebăm cât ne iubim 

Numai singuri o să fim, 

Eu si roşul gurii tale. 

PRIMAVARĂ 

De pe vârfuri de coline 

Curg zăpoarele la vale, 

Înverzind răchiţi pe cale 

Printre ape cristaline… 

Primavară, timp de dor! 

Lasă-mi mândra flori s-adune 

Dacă-n braţe mi le-o pune 

Va fi semn, că mă însor! 

Anotimp de voie-bună, 

Vrei ca să ne fii altar? 

ândrei vreau să-i dau în dar, 

Un inel şi o cunună! 

PĂDUREA DE MESTECENI 

Paşii mei, mângâiau firul 

Ierbii risipite peste frunze, 

Gândul mă însoţea 

Povestindu-mi de tine; 

Cânta undeva cucul, 

Şi în crucea amiezii 

Umbra de brad, cădea peste mine. 

Şi iată, în faţă minunea! 

O albă pădure de vis 

Mesteceni ninşi, precum 

Norii pe albastrul de cer 

Păreau ţintuiţi 

Ca stelele nopţii, cuprinse de ger. 

Cu albele crengi prinse în rugă 

Şi verdele crud de pe ram, 

Precum irişii fecioarelor; 

Dumnezeu, schiţase un imens tablou 

În care înmărmurit, 

Îngenuncheat şi eu, mă rugam… 

Ţi-oi culege viorele, 

Păpădii şi ghiocei, 

Care-i floarea dragostei? 

Tu, alege-o dintre ele! 


50

Valentina Becart 

Din jurnalul unei zile 

(scriu cu fire de praf…) 

Îţi scriu cu fire de praf… 

atât a mai rămas într-un deşert de gânduri 

să nu te miri 

dacă răvaşul meu va ajunge cu întârziere 

n-a mai trecut demult 

cineva… 

prin această întindere liniştită, pustie 

şi primejdioasă 

se mai rotesc vulturii din când în când… 

privirile se lovesc de lumina aspră, 

apăsătoare 

îmi stăpânesc lacrima ce mi-ar smulge 

un „ultim strigăt” – 

*** 

Mă grăbesc să-ţi scriu 

vânturile sunt necruţătoare cânt te aştepţi 

mai puţin 

nori de praf 

acoperă cerul coborât mult prea jos… 

ca o ameninţare 

eu stau pe o piatră arsă de soare 

sufletul mi-e prins de flăcările 

tăioase ale amiezii… 

*** 

Aş vrea să ştii... 

deşertul e un „vampir” (nelegiuit) 

cu sângele ce mi-a rămas 

voi semna scrisoarea 

ce ţi-o trimit 

să nu te miri! 

citeşte-o cu îngăduinţă şi nu lăsa 

lacrimile să „şteargă” ultimele fire de praf… 

e o rugăminte… 

Să-ntreb izvoarele 

(necunoscută sursa de 

inspiraţie) 

Te-am căutat în fiecare zi 

ce mi-a ieşit în cale 

cu-n surâs 

eu o întrebam de tine 

ea şi-ascundea privirea 

într-o rază, o parfumată floare 

sau chiar în palma 

cerşetorului 

ce număra cu grijă 

puţinul mărunţiş 

N-am ezitat să-ntreb izvoarele 

de ţi-au simţit arsura 

buzelor 

căuşul mâinilor 

nerăbdătoare 

zadarnic... 

alunecâd străine 

s-au răsucit cu trupul 

către soare 

şi m-au lăsat 

privindu-mă în unde călătoare 

de ce te căutam? 

am adormit cu gândul 

că iubirea 

e-asemenea cu-n nufăr 

ce nu se teme 

de noroaie, 

de noroaie... 

51 


obsesive,/până-şi stinge sunetele-n 

sufletele noastre./ 

Lasă-mă să-ţi fiu/şoaptă, clinchet, 

amintire.” 

(Lasă-mă) 

Note de lector – volumul de poezie 

“Broderie de gânduri”, autor 

Curelciuc Bombonica 

„Să nu uit că viaţa-i un dangăt de clopot” 

Motto: „Primesc numai ce mâinile tale 

darnic îmi dau./Nimic mai mult nu cer/Da, 

da, te ştiu eu, cerşetor umil, tu ceri toată 

averea unui suflet!” (Rabindranath Tagore) 

*** 

Poezia este confesiune, descătuşare, 

drum bătătorit spre culmile înalte ale 

spiritului, acolo unde „floarea de colţ” îşi 

etalează frumuseţea în toată splendoarea 

ei, aidoma trăirilor inocente şi rafinate. 

Versurile care urmează emană mister, 

magnetism, cuvintele curgând ca o mătase 

fină şi luminoasă. 

„să urc/piscurile gândului/şi să-nfloresc 

acolo nestemată –/sihastră floare de colţ;/ 

să cobor/pe-o sprânceană de dor/şi să 

mă nasc adiere pe buza ta,/petală 

rătăcitoare/în infinitul întrebărilor;/ 

să-mi plimb visele/prin codrii sufletului 

tău,/să-mi las urmele/pe cărările îndoliate 

de necăutare;/să fiu eu:/cădere şi 

înălţare,/întuneric şi lumină;/ 

să nu uit că viaţa-i un dangăt de 

clopot/care ne ademeneşte în meandre 

Trăirile poetei sunt asaltate ( de multe 

ori) de nelinişti, “pe cărările îndoliate de 

necăutare” structura reflexivă, interogaţia 

făcându-şi loc în arta scrierii. 

Viaţa este un „drum” cu mai multe 

ramificaţii şi cărări ascunse „ochiului” 

neiniţiat! Faci un popas la marginea unei 

ore „istovite” şi te întrebi: „Quo vadis?” 

Răspunsul nu va veni uşor. 

Liberă şi nestăvilită, Bombonica 

Curelciuc antrenează, în zborurile sale 

imaginare, gânduri fecunde şi îndrăzneţe. 

Mânuirea cu subtilitate a metaforei ne 

arată o poetă care îşi asumă accentele 

înnoitoare, estetica scrierii. 

Emotivitatea suavă, armonia structurală 

a versurilor cuceresc prin natura lor 

radioasă aflată într-o continuă 

reîmprospătare. 

Poeta îşi asumă confruntarea cu paleta 

largă a sensurilor ascunse în cuvânt. 

Găsim în versuri prospeţimea unei 

atmosfere îmbietoare, care te captivează 

prin spontaneitatea şi sensibilitatea trăirilor. 

„Spre cer întinde mâna şi agaţă-te de-o 

stea,/ 

croieşte-o punte albă de lumină spre 

Pământ,/adu-ţi aminte c-ai făcut cu Cerul 

legământ,/eşti fiu al Universului iar el e 

casa ta!” 

(Optimism) 

Versul elaborat este purtător de 

sonorităţi fine, iar spaţiul interiorizat al 

conştiinţei şi al sufletului este acompaniat 

de armonia universală. 

„Cuvântul este drumul sinuos al 

evoluţiei. Fără o istorie a culturii şi 

civilizaţiei am fi găsit un teren „sterp” plin 

cu mărăcinii necunoaşterii. Omul şi-a dorit 

mereu să progreseze căutând puncte de 

reper spre devenire. Personalităţi ca: 

Aristotel, Leonardo da Vinci, Beethoven, 

Eminescu, Einstein, Michelangelo şi câţi 


52

alţii au pus câte o cărămidă la edificiul 

măreţ al cu lturii.”(sursa necunoscută) 

Poeta îşi mobilizează energiile cu 

pasiune şi dăruire aşteptând ca izvoarele 

vechilor înţelesuri să se reverse peste 

praguri de gând. 

Nuanţele se pliază pe fiecare trăire, 

aducând un plus de savoare şi luminozitate 

limbajului poetic. Pe drumul de “foc” poeta 

îşi înalţă ruguri din propria simţire, 

încercând să reconstruiască astfel „edenul 

pierdut”. 

„Incendii mă-nhaţă-n a lor vâlvătaie/Şi 

trupu-mi cutremură-n arse păcate;/Un ţipăt 

în două-ntunericul taie,/Că mult a zăcut 

încuiat sub lacăte./ 

Sunt Evă şi-n iadul din mine clipeşte/O 

taină ce încă n-a fost dezlegată,/Un vifor 

nebun ce-n ascuns răpufneşte,/Pictândumi 

bujori pe obrazul de fată.” 

(Evă) 

Poezia nu este numai un amestec de 

cuvinte „defrişate” din pădurea virgină, 

întortocheată a gândurilor. Îmbrăcând o 

idee. cuvintele pot deveni adevărate 

nestemate. 

„Cuvintele sunt soare, lună,stele,/sunt 

iarbă verde şi pământ şi mare,/sunt 

dragoste şi ură, clipe-amare,”/ 

„Cuvintele mă nasc în fiecare zi/şi mă 

hrănesc cu rouă, ca un mir divin,”/ 

(Diamante) 

«Uneori, poezia „se face” şi cu idei, sau 

le germinează, sau ne lasă nouă 

posibilitatea să le „vedem”, sau „vorbeşte” 

despre un sâmbure al ideii. Nu câştigăm de 

fiecare dată mare lucru dacă aruncăm cu 

totul la coşul de gunoi al istoriei propunerile 

mai bătrânei estetici, pentru care există şi 

intenţia autorului, şi ideea (i se spunea 

“poetică”, “artistică”, tocmai pentru a arăta 

că este altceva, dacă nu cumva una şi 

aceeaşi poate fiinţa în moduri diferite).» 

(Pe pragul criticii – Mircea Braga) 

Poeta Curelciuc Bombonica este o 

adeptă a ideii poetice, a exprimării limpezi 

şi rafinate, folosind procedee stilistice de 

profunzime, cu deosebite rezonanţe 

estetice. 

Guvernată de sensibilitate, poezia curge 

lin, fără sincope, spre albia care 

concentrează „viaţa” gândului exprimat. 

„Alerg precum o ciută prin roua 

dimineţii,/sărut cu talpa-mi fină pământu-n 

amorţire/e binecuvântare, minune când 

scaieţii/mă-nvăluie în flăcări, în rug înalt – 

simţire;/” 

(Punţi vindecătoare) 

Poemele sunt creionate în culori blânde, 

scoţând în relief trăsătura caracteristică a 

poetei: rafinamentul spiritului. 

Primăvara – simbol al bucuriei, al 

zborului uman, al expansiunii sufleteşti 

creatoare – îşi desface mugurii – poeta, 

debarasându-se de “masca tragică”, se 

lasă în voia magiei, îmbătându-şi „simţurile 

în parfumul adorat”. 

„O, primăvară,/tu mi-ai înviat credinţa/şiaripi 

de înger datu-mi-ai,/frumoasa mea,/în 

apa de izvor/mi-ai oglindit dorinţa/de-a 

locui cândva-ntr-o lacrimă/de stea.” 

(Lacrima primăverii) 

Armonia gândului este tulburată (uneori) 

de bătăile ceasornicului „în mine se zbat 

întrebări ancestrale,/flămânde, haine, 

toride abisuri” care-şi anunţă „implacabila” 

trecere. Firesc, sufletul tresare şi-n ochii de 

peruzea ai poetei apar lacrimile neputinţei 

– zadarnic „cătând un răspuns în mătănii şi 

rugă” De ce apusurile trebuie să fie atât de 

frumoase, de mistuitoare? Sunt întrebări 

ce-şi caută „rezolvare” în confruntarea cu 

foaia albă. 

„Nu te-am întrebat niciodată/de ce 

gândurile noastre stau agăţate/de nori;/leam 

văzut – ghirlande lucitoare/strecurând 

în inima îngerilor/fiori./Palmele noastre 

bătătoresc paradisul/în timp ce frământă 

azimă/pentru zei;/picuri de sudoare cad 

harnici –/boabe de mei – “ 

(Apusul îşi pleacă genele vinovat) 

Energii nebănuite declanşează un 

mecanism compex şi poezia îşi arată 

„formele” ispititoare şi incitante. 

53 


Defrişând drumul spre inima 

simbolurilor, poeta descoperă multitudinea 

înţelesurilor, înclinând balanţa spre 

„esenţa” şi estetica poetică. 

Filtrate de conştiinţa creatoare – 

cuvintele capătă consistenţă şi valoare. 

Versul liber este abordat cu timiditate ( aşa 

cum afirmă poeta), dar cu acea timiditate 

care „cheamă” privirea. 

Versurile ce urmează sunt elocvente în 

acest sens: 

„adu-ţi aminte de zurgălăii/ce senghesuiau/în 

ochii noştri de copii 

neastâmpăraţi/şi noi îi scoteam din 

găoace/împrumutând bucuroşi/omului- dezăpadă/ochelari 

peste timp” 

(fărâme de cer) 

Poetă lirică prin excelenţă, expresivă, 

Curelciuc Bombonica caută lumina şi 

frumosul în toate câte o înconjoară. Fără 

îndoială, ieşirile în “larg” o ajută să-şi 

îmbogăţească trăirea lăuntrică şi 

sonoritatea cuvântului. 

În versurile ce urmează, candoarea, 

sinceritatea poetei sunt dezarmante: 

„Sunt Evă şi-am fost concepută din 

coastă,/Împart viclenie cu falsă pudoare/Şi 

chiar dacă am influenţă nefastă/Sunt Evă 

şi-n mine păcatul e-n floare”/ 

Şi totuşi în mine se naşte şi-o 

zee/Frumoasă, cuminte, izvor demplinire:/Mister 

şi descântec, fior şi 

scânteie,/Pocal de iubire, divină menire.” 

(Evă) 

Visul şi încrederea în “ziua de mâine” se 

clatină de multe ori.şi pe cerul întunecat 

“adulmecă vulturi” 

„Ai vrea să mai scrii un poem despre 

soartă,/Un semn să mai laşi în vremelnicul 

dangăt/De clopot. Zadarnic, azi lira-ţi e 

moartă!” 

(Destin) 

Cu toate acestea mai speră că: „un 

înger coboară pe scări de mătase/şi vise 

îmi ţese cu fir de albastru.” 

(Mătănii de rouă) 

Universul poetei este cel al 

spiritualităţii,”Smaraldul câmpiei se spală în 

rouă,/cu faldurii moi dimineţii se-nchină” al 

frumuseţii artistice. 

Aceasta se agaţă de întreaga „reţea de 

semne” pentru a transcede dincolo de real, 

căutând contururile celor „nevăzute”, ca 

mai apoi să le dea formă „poetică”, 

expresivitate 

Pe cerul abstract al gândurilor apar 

necontenit imagini mai mult sau mai puţin 

incifrate. Forţele creatoare ale poetei 

forţează invizibilul, aducând în faţa 

cititorului ( într-un moment revelator) – 

fructul misterios al creaţiei. 

„Petale de flori au căzut secerate,/în 

ochii-mi luceferi izvoare-au secat/şi lacrima 

ta s-a-nfrăţit cu abisul”/. 

(Petale de flori au căzut peste lume) 

Iubirea este un „tărâm” care cheamă, 

freamătă ca un stup de albine gata oricând 

a-şi lua tributul, lăsând în urmă tristeţea 

florilor. 

Vaste, inepuizabile sunt posibilităţile 

poetei în exploatarea registrului simbolic. 

Nu lipsesc din volum teme ca: tristeţea, 

iubirea, melancolia, deznădejdea, dorul. 

„Mă mistuie gândul şi dorul pribeag,/Sub 

tâmple se zbate dorinţa nătângă”/. Natura 

ocupă un loc important, fiind mediul unde 

poeta se încarcă “energetic”, se purifică 

trăirile împrospătate deschizându-se 

asemenea mugurilor încărcaţi de sevă. 

„În suflet/muguri se dezghioacă/şi se 

înalţă spre lumină,/cu raza soarelui/în 

joacă,/de ramuri proaspete se-anină./ 

Îmi şopotesc izoare-n minte,/îmi 

lăcrimează/roua-n sânge,/doar primăvara 

azi,/cuminte/în mine verdele îşi strânge.” 

(Muguri se dezghioacă) 

Stăpână pe mijloacele stilistice, poeta va 

antrena în scrierea sa întregul arsenal 

simbolistic, căutând orice cale, orice 

posibilitate de a ajunge la esenţă. În mintea 

poetei se întinde o „broderie fină” de 

gânduri cusute cu „stropi de azur” şi „fire 


54

visătoare” ce ard pe „pânza vieţii” „în 

aşteptarea clipei viitoare”. 

Cu „mătănii de rouă” ce-i „licăre-n 

geană” şi sufletul ascuns în „bandajul 

durerilor oarbe”, aceasta urmează “al 

destinului drum de lumină” sperând, 

crezând în acele „punţi vindecătoare”. 

„Iar tălpile-mi gheişe sunt punţi 

vindecătoare,/ 

continuu explorează o lume 

fremătândă:/pietriş, ogor şi iarbă – iar 

soarta schimbătoare/viclean leademeneşte, 

cu ghimpi ce stau la pândă”. 

(Punţi vindecătoare) 

Folosind termenul de gheişă poeta are 

convingerea că lucrurile pot atinge 

desăvârşirea. Gheişele – simbol al 

frumuseţii şi eleganţei supreme – sunt 

recunoscute ca fiind fermecătoare prin 

frumuseţea lor, neîntrecute în arta 

conversaţiei, învăluite într-un univers exotic 

şi misterios care seduce şi subjugă. 

Şi poate – având „farmecul” gheişelor 

viaţa ar putea fi mai blândă, mai 

generoasă, „unind destine-n clipe, deloc 

întâmplătoare...” 

O poetă complexă, rafinată, receptivă la 

forma nouă a poeziei. (tradiţionalistă şi 

conservatoare prin „formă” dar „nouă” prin 

mijloacele de expresie, deschisă „valului” 

modernist). 

Spontaneitatea şi sensibilitatea trăirilor 

aduc în modelarea imaginilor, în fiecare 

metaforă revelatoare neaşteptate armonii 

şi efecte. 

Cuvântul găsit după o muncă de 

frământare, căutare, şlefuire – este 

înnnobilat cu flacăra-i creatoare, astfel 

încât să corespundă intenţiilor sale estetice 

şi poetice. 

„Te-am aşteptat în noaptea despletită,/în 

faldurii nebuni să te-nfăşor tu eşti 

rătăcitoarea mea ispită/şi-n gânduri azi 

păşeşti încetişor./ 

aşterni duios, idée dragă,/ca un covor pe 

pat imaculat./ 

Prietenă trăsnită şi zăludă/îmi eşti acum, 

în nopţile pustii,/şi încolţeşti ca iarba, 

verde, crudă,/ecou răsfrânt în tâmple 

argintii./ 

Dar te iubesc, nebuna mea 

idée,/distantă, rece ori neliniştită,/eu ţie mă 

închin, frumoasă zee,/tu eşti rătăcitoarea 

mea ispită.” 

(Rătăcitoarea mea ispită) 

După mărturisirile poetei Bombonica 

Curelciuc poezia este „drum spre Lumină”, 

taină împărtăşită, alchimie a trăirilor, sunet 

cristalin şi armonios al universului rotunjit 

într-un singur cuvânt. Este comoara 

sufletului pentru care suişurile şi 

coborâşurile înseamnă iubire şi dăruire de 

sine. 

Îmi răvăşeşti, nostalgică, 

pribeagă,/iatacul sufletului speriat/şi te 

55 


Ochii tăi 

Ochii tăi... 

sunt inima mea, 

flămândă de a pătrunde 

prin vene, în ritm accelerat. 

Ochii tăi... 

au puterea 

iubirii, de a deschide 

fiorii dragostei făr'de păcat. 

Constantin-Nicolae 

Gavrilescu 

Călător pe praf de stele 

trăiesc dorurile mele, 

scriu cuvinte şi dezleg 

vise ţes într-un întreg. 


Nu mă satur de colind 

galaxia mea e-n gând, 

ziua doar mă pregătesc 

cum la noapte o s-o iubesc. 

Călător sunt zi şi noapte, 

aud ale sale şoapte, 

le percep ca o chemare 

spre dragostea mea cea mare. 

Fug, alerg cum fuge gândul, 

ocolesc întreg Pământul, 

spre iubirea mea cea dulce 

ce-a rămas, nu se mai duce. 


trăiesc dorurile mele, 

împlinind noapte de noapte 

dragostea cântată-n şoapte. 

Ochii tăi... 

sunt visarea 

din noaptea dragostei, unde 

iubire veşnică am jurat. 

Ochii tăi... 

sunt pulberea 

de stele care cade 

pe amorul mult visat. 

Ochii tăi... 

au puterea 

magică, verde, 

de a lecui amorul neâmpăcat. 

De-aș fi pământ, 

sămânță să-mi sădești, 

aș încolți amorul 

ca tu să-l îngrijești. 

În slovă și în cânt 

ți-aș spune să iubești, 

să nu cunoști ce-i dorul, 

să vrei doar să îl crești. 


sămânță să-mi plantezi, 

în slovă și cânt 

ți-aș spune să visezi. 

Aș prinde rădăcini, 

să mă fixez în sol, 

iubirea-mi peste ani, 

să nu poți s-o măsori. 


și tu sămânța mea, 

în slovă și în cânt, 

aș vrea doar nemurirea. 

De-aș fi pământ 


56

Din poeziile site-ului 

Cronopedia 

selecție de Lenuș Lungu 

cândva şi tata a iubit 

- Teodor Dume 

dragostea e doar un gest prin care 

trece liniştea înspre libertatea 

de a iubi şi a fi iubit 

cândva şi tata a iubit 

ştiu bine asta 

îmi plăcea să mă prefac că dorm şi 

liniştea cobora peste patul meu 

ca o umbrelă 

era cald în acea oră târzie 

consumam vise 

(simţeam fiecare parte din mine) 

îmi lipeam obrazul de lumina lămpii 

şi-l vedeam pe tata tolănit pe fericire 

între mine şi el doar o tăcere şi 

câteva respiraţii dizolvau 

întunericul proptit de geam 

curiozitatea mi se plimba prin vene 

ca un marfar greu şi cu jumătate de ochi 

încercam să ţin timpul în loc 

la urma urmei orice suferinţă 

e o clipă dintr-un infinit ori 

o iluzie în care oamenii 

se retrag ca într-un templu 


candelă de lună 

- Mihaela Meravei 

ține aprinsă speranță de noi 

în peșteră brumată cu dor 

hăulind a vise germinate-n cocon 

spumegând a valuri din tulbure viață 

luminează-mi sufletul 

sihăstrit în scorburi de munte 

cu focul gândului învie-mi 

frânta aripă de cocor 

și nopții de ceară mai lasă-i nădejde 

să-ți fiu iarăși înger la capăt de timp 

zidește-mă-n rouă 

să mai cred în destin 

să mai cred în fericire 

înainte să pier 

ca și Goethe o să-ți strig 

“lumină mai multă lumină“ 

dăruiește-mi iubire 

să te pot reaprinde-n mine 

candelă de lună 

Şoapte 

– Elena Spiridon 

Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit 

de la subsuoara pământului reavăn 

îmbătat de aroma verdelui 

mugurele devine sângeriu 

rupe văzduhul 

spre soarele-amorez 

amețit 

de lipsa gravitației 

nu aude 

glasul topit al ciocârliei 

aș tăia frunza și floarea 

și brațele purtate de vânt 

dar va curge iar seva în cascade 

va revărsa iar șuvoi de păcate 

iar tu vei pivota întregul pământ 

O, crești frumos, sămânță prea sfântă 

desfrunzește-mi carnea în blândul azur 

te voi ascunde-n palme și liberă în noapte 

vom duce iar izvorul cu noi în șoapte... 

57 


O lume 

- Delia Staniloiu 

O lume rea, urâtă şi perversă 

Îmi paroxează sistematic nervul 

De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul 

Prin viaţa consumată-ntr-o aversă. 

Mă-ndrept către speranţă cu lumină 

Şi vertical încerc să mă înalţ 

Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ 

Care-n cădere, se prefac în tină. 

Mă tot repet, mizeria desfid 

Alung urîtul, ura sau tristeţea 

Legând cu lanţuri grele tinereţea 

Ca bâtrâneţii uşa sţă-i închid. 

Sunt pour toujur captivă în sistem 

Şi claustrată în himerice coclauri 

În care nu-s meduze, minotauri 

Un areal de care mă tot tem. 

Prefigurînd o lume androgină 

Rătăcitoare prin planeta Ning, 

Trăieşte-n ireal, dar de-o ating 

Sunt vinovată fără nici o vină 

Cetatea reconstruită 

- Mariana Dobrin 

Eu sunt ca o cetate pe munţi reconstruită, 

Acum pot să înfrunt furtuni şi vreme rea. 

Odată, însă, fost-am ruină părăsită, 

Cu ziduri dărâmate şi mult noroi în ea. 

În jurul meu erau doar garduri sfărâmate 

Şi ferecate lanţuri la uşi mereu aveam, 

Ferestrele, de-a rândul, de vânturi 

dărâmate 

Şi într-o deznădejde amară mă zbăteam. 

Dar într-o zi venit-a cu trudă de departe 

Şi-n faţa-a mele ziduri stricate a sosit, 

Un Meşter cu priviri atât de întristate 

Când a văzut ruina în care m-a găsit. 

A luat la rând, cu grijă, odăile cetăţii 

Şi ochii plini de milă în lacrimi se scăldau 

De cruda-nfăţişare - lăcaş pustietăţii, 

De vânturile care în ele şuierau. 

În miez de noapte rece, acele negre 

umbre, 

Spăimântător cetatea urlând o bântuiau, 

Prin colţuri, pe tavane, pe jos - imagini 

sumbre, 

Prea jalnic în cumplită dezordine-atârnau. 

Şi Meşterul milos ce sta în faţa mea 

Ducea cu EL comori, cu grijă adunate 

Şi-atâtea lucruri scumpe pe care le avea 

Dorea să mi le dea ca dar ales pe toate. 

Dar cum să mi le-aşeze şi unde să le pună, 

Că peste tot sunt cioburi şi totu-mprăştiat; 

Întreaga mea cetate era ca o ruină 

Şi niciun colţişor nu mai avea curat. 

Atunci, plin de iubire, cu glasul trist îmi 

zice: 

„Am să mă-ntorc la tine chiar în a treia zi 

Şi toată-a ta cetate, ce stă acum să pice 

O iau piatră cu piatră, o voi reconstrui.” 

Plângea amar sărmanul şi nu voia să plece 

Nici eu nu mă-nduram, în drum pustiu să-L 

las. 

Purta un lemn pe umăr cu formă ca de 

cruce, 

Şi sânge-avea pe frunte şi dragoste în 

glas. 

Povara-L apăsa în truda-I sacerdotă, 

Privind spre vârf de munte, cu glasul stins 

mi-a spus: 

„Atât mai am de mers, să urc acea 

Golgotă.” 

Cu-a LUI povară-n spate încet, încet s-a 

dus. 

A treia zi Drumeţul în prag s-a arătat 

Şi pentru veşnicie cetatea mi-a clădit. 

Deschis-a largi ferestre, lumină EL mi-a dat 

Şi diamante-alese pe veci mi-a dăruit. 

Grafică Nina Vizireanu 


58

niciodată nu voi rămâne fără cuvinte 

– Belean Maria Ileana 

chiar dacă îmbrățișarea lor întârzie în 

vreun bar netot 

dintr-un cartier fără stradă 

tot vor ajunge pentru nupțiala îmbrățișare 

dacă va fi pentru ultima oară tot o vor face 

nu oricum 

nu stângaci 

cu tălpile șterse bine de praful rău famat 

(fără gheața din paharul de Cola) 

caldă 

aburindă 

stai stai lângă mine 

să privim drumul pe care l-am urcat 

cuvinte înșiruite de-a stânga albului 

nu mai zâmbești 

invoci bătrânelul din tine prea devreme 

nu lăsa ca privirea-mi flămândă să urce 

singură 

ultimele trepte 

doar așa vom afla ce căutăm 

cu mâinile lipite de prea multe cuvinte 

nespuse nu pierdute 

ne strivesc 

suntem mai bătrâni cu două versuri 

mai singuri decât un poem care încă nu nea 

născut 

mai urâți 

mai mici 

și 

nu m-ai întrebat niciodată dacă eu sunt 

aceea 

care nasc cuvinte 

răspunsul se aude seara 

plutește lin 

pe masa ta de scris 

Cotă de absurd 

– Dorneanu Eduard 

fiul lui Oenus vinde aruncătoare de flăcări 

pe acoperişul operei 

moirele completeză chitanţe de mână 

ioana pariază pe victoria echipei oberwart 

gunners 

prostituatele din vitrina crematoriului 

strâng semnături pentru a revendica un 

sfert 

din tezaurul emoţional pierdut de episcopii 

postmodernişti 

drogaţii au rămas stăpânii infernului virtual 

fotografiile lor asalteaza covrigăriile 

atelierele de reparat atacuri cerebrale 

şi centrele de reeducare a semafoarelor 

cota de absurd din mesajele ioanei 

deschide poarta săptămânii 

conjugarea melatoninei poate reîncepe 

Sărut amar 

– Gordan Mircea 

Mi-a zis badea că nu doare, 

Dacă-i dau o sărutare 

Și mi-a spus, într-o doară, 

Că-mi fură gura deseară. 

Dup-o scurtă socoteală, 

Am intrat la bănuială: 

Oi fi prima, cu-ncercatul, 

Sau minte, nerușinatul?! 

De ți-s buzele crăpate 

Și se doresc sărutate, 

O să doară și mai tare, 

C-o să pun, pe rană, sare. 

O fată nu se sărută, 

Dacă nu e și iubită 

Și-i mare nenorocire, 

Dacă n-o faci din iubire. 

Un sărut stîmpără dorul, 

Ce-n suflet are izvorul, 

Dar dacă-i amar, ca ceapa, 

În suflet tulbură apa. 

Refren 

Ți-o fi, bade, tare sete, 

Dacă furi gura la fete 

Și-o să-ți fie și mai tare, 

C-o să-ți dau apăde mare. 

59 


Unde-i 

poezia? 

– Lidia Burduja (Lidia Nevermore) 

Pendula-n perete 

nu mai are ton. 

Canion îşi sapă 

acele-n beton, 

pierdute-amândouă 

la o cifră: doi! 

Iubirile plouă, 

plouă peste noi. 

Eu sunt la nadir, 

tu eşti la zenit. 

Unge-mă cu mir, 

înger ce-ai venit; 

răspunde-mi pe loc 

la-ntrebarea mută. 

Raiul e alt foc, 

iadu-aceeaşi rută. 

Am ajuns? Nu ştiu. 

Este somn sau moarte!? 

Visul nostru-i viu. 

Noaptea ne desparte: 

eu sunt la zenit, 

la nadir eşti tu. 

Parcă a venit 

nemurirea, nu? 

Peste amintiri 

plânge ochiul vieţii. 

Neantul vine cu 

valurile ceţii. 

Dintre stinse rime 

scapără vocale. 

Unde-i poezia? 

Paos e-n pocale! 

Muza nu jeleşte. 

Ochiul morţii râde. 

Buzele aşteaptă 

sărutul de gâde. 

Pare fără sens 

întreg universul. 

Încă-ţi mai aştept 

sufletul şi versul. 

De la A la infinit 

– Eunescu 

în strigătul că sunt 

acolose adună cetățile părților 

de cuvânt 

în atingerea fluierului 

acolo 

își dorm literele 

fărâmele de aer 

cu care înconjor zisul 

în tăcerea lor în tăcerea lor 

colorată 

se moare cel mai frumos 

Iartă-mi gândul 

- Nicolae Nicoară-Horia 

Iartă-mi gândul care nu mi se cuvine, 

Dacă nu știu, Doamne, libertatea ce-i, 

Prea legat de viață, prea legat de mine 

Voi gusta vreodată adevărul ei? 

Azi mi-e încă tânăr jarul din poeme, 

Mâine doar cenușă rece și tăciune, 

Risipit în toate, risipit devreme 

Cine din nimicuri să mă mai adune? 

Ochii tăi sunt limpezi și frumoși mereu, 

De mai stau acolo eu te rog cuminte 

Tu îmi iartă gândul care nu-i al meu, 

Iartă-i și tristețea arsă în cuvinte 



60

Nu mă chema... 

- Florin Petrache 

Nu mă chema, nu mă ruga, nu plânge, 

E prea târziu să o mai faci acum! 

Prin mine nu mai curge prea mult sânge, 

S-a transformat în mult venin şi scrum 

Nu mai visez la nopţile frumoase 

Când îţi şopteam ce mult eu te iubesc! 

Mă reîntorc în spaţii-ntunecoase, 

Să nu mai ştiu de nimeni cât trăiesc 

Mi-s tâmplele de-un negru-argintiu... 

Nu mai doresc de nimenea să ştiu! 

Azi nu mai e... 

- Oană Ştefan Valentin 

O bucată imensă 

de noapte 

mi-a strivit zborul. 

Oare unde se duc 

steluțele, când mor, 

la culcare? 

Suntem atât de vinovați 

de viață 

încât murim prea repede. 

Oare dincolo 

e ieri 

sau astăzi? 

Speranța 

s-a înecat într-o lacrimă 

fără zbatere. 

Ană... 

De ce te-ai dezvelit 

De zid? 

Femeia e un înger 

- Sprâncenatu Dan 

Femeia e un înger pe pământ, 

Purtăm icoana ei mereu în gând, 

Lacrima de dor din fiecare noapte, 

Iubita care o dezmierzi prin şoapte. 

Aripă-n aripă ne ridicăm la cer, 

Un templu al iubirii mirific, efemer, 

Femeia şi bărbatul, un tandem de vis 

Ce caută cărarea ce duce-n Paradis. 

Femeia, jumătatea care te încântă, 

O porţi în inimă vibrezi când te alintă, 

E mama ce-ţi dă viaţă şi te creşte 

Suferă cu tine când soarta te loveşte. 

Iubirea ei îmi este şi floare şi suspin 

Când o citesc în zori de dimineaţă 

O lacrimă uitată din senin 

Se schimbă-ntr-un surâs, pe faţă. 

Femeie eşti o gingaşă făptură 

Cu surâsul cald ca razele de soare 

În faţa ta cu stimă ne- aplecăm 

Să ne trăieşti, iubire îţi purtăm! 

Grafică Nina Vizireanu 

SFÂNTA TREIME! 

- Marius-Adrian Porojnicu 

În trei culori mi-e sufletul pictat 

Şi vă spun asta tocmai să se ştie 

Că sufletul meu nu-i de-nchiriat 

Şi-n suflet, port întreaga Românie! 

Sunt trei culori ce-mi definesc trăirea, 

Şi Dumnezeul meu e-n toate trei! 

Şi martor sunt: înseamnă nemurirea, 

În româneşte, cu strămoşii mei! 

Destinul meu e şi destinul ţării 

Şi oriunde m-aş duce,sunt român! 

Şi de-s pribeag, nu dau uitării 

Nici mamă,nici meleagul meu străbun! 

61 


Pe trei culori, imi juruiesc credinţa: 

Aşa să mă ajute Dumnezeu! 

Şi sfântă-mi e treimea, ca dorinţa 

De pace şi belsug în jurul meu! 

Proiectul eternului feminin 

- Costel Zăgan 

Mişcă-ţi haide bunul simţ 

dacă vrei s-ajungi acasă 

pune-ţi la picioare zimţi 

vezi pantofilor le pasă 

Dac-ajungi sau nu acasă 

mult mai bine e descuţ 

iarba verde-i mai frumoasă 

dac-ai şti să o asculţi 

Mult mai bine e desculţ 

ţi-ai pus la picioare zimţi 

numai doi şi încă-s mulţi 

haide mişcă-ţi bunul simţ 

Dacă vrei s-ajungi departe 

desparte viaţa de moarte 

Cezeisme II 

Căutări 

- Veronica Cârjeu 

La mine în suflet şi gândul e frânt 

Nu vor mai creşte nici muguri altoi 

Iubirea dispare ca ceaţa -n descânt 

Când raze de foc străpung al ceţii şuvoi 

marea 

– Ion Ionescu Bucovu 

de vei cuprinde într-o pleoapă marea 

rămâne spânzurată doar mirarea 

plutind pe val prin purpura trufașă 

noi nu-i vedem făptura uriașă 

și spuma luminată a valului confuz 

ne sperie privirea, ne cade în auz 

suntem și vis, și pulbere pierdută 

ca niște pescăruși răniți pe-o plută 

vom mai scăpa din valuri teferi oare 

când sunt atâtea-ntinderi peste mare? 

ca și prin valuri, trecem și prin vreme, 

tot așteptând destinul să ne cheme. 

Femeia cu tei şi plopi 

- Llelu Nicolae Vălăreanu 

Între noi sunt teii şi plopii lui Eminescu, 

împreună-s cu soţ, separat fără. 

Prima dată m-am crezut îndrăgostit 

apoi m-am trezit melancolic şi singur, 

n-am putut să mă obişnuiesc. 

Nu-mi deplâng zilele, 

te-am intâlnit pe tine 

femeia necunoscută. 

O să stăm sub ei ca de atâtea ori 

până când se înteţeşte răcoarea ori vântul 

şi aleile rămân pustii. 

Dă-mi şoapta ta iubirii să-i cânt 

Floarea din suflet să se deschidă 

Noian de iubire revarsă din gând 

Privind spre lumină candidă 

Străpung zidul gros cu al arşiţei dor 

Gândului aripi spre înălţimi i-am chemat 

Am să găsesc la tine în suflet caldul fior 

Cu iubire nespusă şi un gând curat? 


62

BUNICA FLOAREA 

Gelu Pescaru 

Depăn amintiri înşirând pe aceste pagini 

segvenţe nemuritoare ale copilăriei, 

ascunse în străfundurile memoriei mele, 

ajunsă poate acum la răscruci de vremuri. 

Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 

ani şi începuse tata să mă trimită la vreo 

patru kilometri de comună să păzesc 

jumătatea de hectar cultivată cu viţă de vie. 

Să nu-mi fie frică singur pe câmp la acea 

vârstă fragedă, departe de casă şi de 

familie, mă însoţea şi bunica Floarea, 

mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu 

ea am păzit doi ani la rând via noastră. 

La vreo cincizeci de metri de lotul nostru 

de vie, avea şi tatăl mamei un hectar, pe 

care tot eu îl păzeam. Este un fel de a 

spune că-l păzeam. Ce putea să facă un 

copil de doisprezece ani împotriva celor ce 

ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copţi? 

Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, 

mai întâi scotea tata uşa de la beci, încărca 

cu paie o saltea din pânză de cânepă, 

ţesută de mama iarna la război, lua câţiva 

chirpici din tizic 1 şi îi arunca în căruţă, apoi 

1 Material combustibil obţinut din paie şi dejecţii 

animale presate, apoi tăiate în calupuri pătrate şi 

lua bota cu apă, o putină plină pentru baia 

săptămânală, pirostriile pentru găleata 

mare din aramă, calupul de săpun de casă, 

lemnele din salcâm pentru construcţia 

propriu zisă a colibei, carton asfaltat şi 

multe obiecte de strictă necesitate pe 

termen mai lung. 

Când ajungeam noi la vie pe la începutul 

lui august, de obicei abia începeau să se 

pârguiască boabele de struguri ale soiurilor 

timpurii. Incepeam paza aşa de devreme 

să alung graurii care ciuguleau boabele 

date în pârgă. 

Săpa tata spre drum în capătul lotului, o 

groapă peste care construia din lemne de 

salcâm o formă de piramidă, pe care 

punea nişte crengi şi peste ele paie de 

grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu bolovani 

de piatră legaţi cu şfori. Toate acestea 

pentru ca în caz de ploaie să nu pătrundă 

apa în bordei. 

Uşa beciului o aşeza la capătul dinspre 

răsărit al bordeiului, iar sub ea pe la mijloc 

pe lăţime un zid din chirpici de tizic, să nu 

se rupă uşa sub greutatea mea şi a bunicii. 

Peste uşă era aşezată salteaua şi un preş 

ţesut de mama din lână vopsită în culori 

diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se 

foloseau covoare ca acum. Cele mai 

înstărite familii din comună aveau întinse 

pe jos covoare de iută sau ţesute la război, 

direct peste duşumea sau peste pământul 

galben amestecat cu balegă de cal ori 

pleavă şi apoi întins pe jos în loc de 

duşumeaua. Aşa se „tencuiau” şi casele 

peste care lipitură se dădea cu var stins şi 

albăstrit cu sineală. 

Cum spuneam, tata a construit bordeiul, 

ne-a instalat patul şi cele necesare unei 

şederi pe întreaga vacanţă, până la culesul 

strugurilor în septembrie. Seara după ce îşi 

termina treburile gospodăreşti prin curte 

sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, 

uscate la soare pentru evaporarea apei. Se folosea 

în sobele oarbe din curţile gospodăriilor dobrogene. 

N.A. 

63 


prăşitul porumbului şi al florii soarelui, tata 

înhăma cai şi pornea spre noi cu merinde 

şi să ne ţină de urât pe timpul nopţii. Eu 

ascultam cum se aud de departe 

păcăniturile de la roţile căruţei trase de cei 

doi cai tineri, Mircea şi Cezar. 


Braica căţeluşa, era prima care îl auzea 

pe tata şi dădea semnalul prin lătrături 

vesele mişcându-şi voioasă coada. Eu 

eram prea crud şi bunica prea bătrână să 

aibă tata încredere de a ne lăsa singuri 

peste noapte. 

În capătul lotului de viţă al bunicilor din 

partea mamei, era o movilă de pământ. Nu 

se ştia cine a ridicat acea movilă. Poate 

era un mormânt comun de pe timpul 

războiului de independenţă. Îmi povestea 

bunica că pe atunci era domnişoară de 

vreo douăzeci şi doi de ani. Ea apucase 

trei războaie, dintre care două mondiale. 

Chiar dacă avea vârsta de 103 ani, avea 

o memorie foarte bună şi îmi povestea o 

sumedenie de evenimente la care luase 

parte dea lungul timpului. Cum fugeau din 

calea oştilor şi se refugiau cu tot ce 

agoniseau prin zona Brăilei, prin 

gospodăriile unor oameni străini care se 

îndurau să-i primească în curtea şi în 

casele lor. Cum trebuia să se separe 

membri aceleaşi familii pe la alte gazde, 

după cum aveau oamenii spaţiu să-i 

primească. Uneori veneau hoţii şi le furau 

tot ce găseau de prin căruţe, mai ales că 

acestea erau păzite tot de nişte copii sau 

de femei, bărbaţii fiind plecaţi la război. 

Doar vederea o cam părăsise pe bunica. 

Nu mai vedea în depărtare. Doar zărea ca 

prin ceaţă. Când era cineva prin apropiere, 

şi nu-i răspundea la apelul de identificare, 

începea să-i strige: „Te văd, te văd, ieşi 

afară din vie că vin la tine cu bastonul”. Noi 

copii ne amuzam şi ne distram de această 

situaţie. 

Între movilă şi lotul cu viţa de vie al lui 

tata mare, (aşa le spuneam noi nepoţii 

bunicilor din partea mamei, tata mare şi 

mama mare şi bunicul cu bunica celor din 

partea tatălui), era mai bine de un ar 2 de 

pădurice din salcâm. Iniţial a fost tot viţă de 

vie la început, însă bătrânul între timp a 

plantat puieţi de salcâm care acum erau 

copaci în toată regula. Viţa era din soi 

tămâios şi urcătoare aşa că s-a ridicat 

singură în copaci unde creştea ca nişte 

adevărate liane. Aici strugurii se coceau la 

umbră, erau deosebit de aromaţi şi cu o 

boabă foarte mare albă cu un puf argintiu 

pe ea. 

Megieş cu lotul nostru de viţă de vie, un 

consătean semănase în acel an porumb şi 

printre rânduri a cultivat spaţii rotunde cu 

găulean, o plantă ce se asemăna cu meiul 

pentru mături, dar avea miezul plin cu un 

suc dulce ca trestia de zahăr. Mama mare 

fabrica din el un magiun foarte gustos. 

Avea o presă specială folosită la storsul 

sucului care prin fierbere se îngroşa ca 

magiunul. 

2 un ar este egal cu 100 mp 


64

Lenuş LUNGU 

Îngerul nopţii 

Plouă… umbra nopţii se aşterne 

misterios peste trupul meu. Deşir un şir de 

gânduri peste filele sufletului meu. Norii îmi 

străpung retina, pătrund în orbita cu nuanţe 

de toamnă. Mă las pradă viselor şi printre 

frunzele spulberate de vânt, te caut în 

umbra nopţii…Dar nu te găsesc… îmbrac 

iubirea în culori pastelate şi las cuvintele să 

zboare, să se transforme în torente. Norii 

rupţi, îşi revarsă furia asupra mea, 

biciuindu-mi trupul flagelat de stropii reci de 

ploaie. Mă apropii cu paşi umezi de 

marginea infinitului şi-mi strig tăcerea în 

liniştea noptii, agonie într-un colţ de suflet. 

Vântul rece îmi înfioară trupul, întind 

mâinile spre cer să prind o rază caldă de 

speranţă, clipa-n pumn să o transform în 

petale de trandafir pe-un nor de bumbac. 

Inima îmi este smulsă şi aruncată în valuri 

de iubire…Vino înger al nopţii, strecoară-te 

printre picăturile de ploaie te voi îmbrăca în 

mângâieri te voi acoperi cu raze de lună, 

dimineaţa să-ţi picur pe aripi sărut de dor şi 

zbor, iar tu să te cuibăreşti în inima mea, 

să culeg de pe buzele tale nectarul iubirii, 

printre vise dezbrăcate de gânduri… să îţi 

curg încet printre gene şi să te sărut printre 

şoapte. Într-un gând, ne iubim la ţărm de 

mare pe nisipul ud, unde valurile 

învolburate, cântă un dor ancorat la ţărmul 

visării. Asta sunt, un simplu vis, aşteptând 

un strop de tine împlinire, să te prelingi pe 

trupul meu gol, să ne învelim în praf de 

stele şi să ne încălţăm cu tălpi îmbrăcate în 

vise, să fim petale de timp.Să cântăm 

iubirea pe note de pian în noaptea 

albastră, ploioasă. 

Îmi trec arome 

de măr copt 

prin scânteia vieţii 

împletite-n flori aurii 

cu ochii plini de valuri 

pictez şoapte 

în culori pastelate 

gândurile-mi sunt păsări 

ce vor zbura spre cer 

ca să aducă flori 

adunat din clipele 

de dor 

şi lacrimi înfundate 

transformate-n valuri 

de furtună 

ce se împletesc 

cu unde înspumate 

de timp 

păşesc cu tălpile goale 

pe un tărâm de vise albe 

amestecate 

cu albastru infinit. 

Mă strecor pe marginea 

dimineţii 

mă apropii de tine 

şi te privesc 

ca norul trandafiriu 

de deasupra cerului 

mă aşez în palma ta 

ca o umbră îmi trec mâna 

Peste ochi, peste obraji 

îţi aduc dimineaţa 

să se picure peste tine 

să te învelească 

cu aromă de cafea 

şi parfum de migdală 

te voi ţine în suflarea mea 

şi te voi înfăşura 

ţinându-ţi blând 

dimineţile sub tălpi 

în cupele zemoase 

din ceaşca ta. 

Vis alb 

Dimineţi sub tălpi 

65 


C. Negruzzi 

Ovidiu Cristian Dinica 

În „Istoria literaturii române”, G. 

Călinescu îl include pe C. Negruzzi în 

capitolul „Primii umorişti”, alături de Anton 

Pann şi Cilibi Moise. C. Negruzzi, fin literat 

şi cunoscător al mai multor limbii de 

circulaţie europeană, provine dintr-o familie 

de răzeşi, având rădăcini care coboară 

până în secolul al-XVII-lea la marele 

logofăt al Moldovei, Gavrilaş Neniu(1667), 

cum se poate citi în hrisovul lui Alexandru 

Vodă. Se poate ca numele de Negruţ să se 

fi format de la o poreclă dată străbunicului 

său, Ianache Neniu (1740), ulterior 

devenită nume si italienizată, lucru care în 

acea perioadă se petrecea des ca urmare 

a influenţei culturii renascentiste. 

Epoca în care se formează şi evoluează 

autorul este caracterizată de profunde 

schimbări, de trecere de la regimul fanariot 

spre istoria modernă a României 

parcurgând şi etapa regulamentelor 

organice. Moldova ajunsese la începutul 

secolului al XIX-lea obiect de dispută între 

imperiul ţarist si imperiul Hasburgic, 

datorită poziţiei sale strategice în sud-estul 

Europei. În prima jumătate a secolului XIX 

se traversează regimuri politice diverse: de 

la regimul fanariot (până la revoluţia lui 

Tudor Vladimirescu) şi cea regulamentară 

aflată sub protectorat ţarist (1828-1848), la 

republica ipotetică din anul 1848 şi 

constituirea Principatelor Unite Române. 

Din punct de vedere al culturii române 

aceasta perioadă este de întemeiere a sa 

şi de formare a literaturii naţionale, de 

recunoaştere a originii latine a limbii şi a 

romanităţii poporului, de înlocuire a 

alfabetului chirilic cu cel latin, de eliminare 

a expresiei slavone din ceremonialul 

religios şi generalizarea celui în limba 

maternă, de demonstrare a statorniciei, de 

evidenţiere a trăsăturilor morale nobile 

precum răbdarea, dragostea de viaţă, 

respectul faţă de familie şi de neam. 

C. Negruzzi s-a născut în 1808 la 

Trifeştii–Vechi, lângă Iaşi. Părinţii săi sunt 

Sofia şi Dinu Negruţ. Rămâne orfan de 

mamă de la vârstă fragedă, fiind crescut de 

tatăl său care avea o situaţie materială 

bună, dar şi prin sprijinul logofătului 

Constantin Balş. Într-o perioadă tulbure, în 

care limba română literară se păstra doar 

în scrierile cronicarilor, tatăl viitorului autor, 

Dinu Negruţ, era un om instruit, inteligent, 

având pasiunea lecturii. 

Negruzzi învaţă limba greacă cu 

dascălul Chiriac, iar franceza cu refugiatul 

politic Brancovitz, ambele în casa 

părintească. La vârsta de 13 ani, singur, 

doar cu ajutorul lucrării „Istoria pentru 

începuturile românilor din Dachia” de Petru 

Maior, deprinde cititul şi scrisul în limba 

română cu caractere chilirice. 

Manifestările violente ale eteriştilor din 

1821-1822, în urma cărora tatăl său va 

înregistra eşecul arendării otcupul 

menzilului (întreprinderea poştelor) vor fi 

motivul refugierii familiei sale la Chişinău. 

Datoria provocată de eşecul arendarii va 

atârna greu şi va fi achitată abia în 1831. 

La Chisinău, Negruzzi, în vara anului 1822, 

îl întâlneşte pe poetul Aleksandr 

Sergheevici Puşkin care umbla însoţit de o 

jună înaltă, Calipso Polifroni, conform 

însemnărilor sale din Scrisoarea VII. 

„Puskin - scrie Negruzzi - mă iubea şi 


66

găsea plăcere a-mi îndrepta greşelele ce 

făceam, vorbind cu el frantuzeşte. 

Câteodată şedea si ne asculta ore întregi 

pe mine şi pe Calipso vorbind greceste; 

apoi începea a-mi recita deodată versuri de 

ale lui, pe care mi le traducea”. 

Din această prietenie cu Puşkin, 

Negruzzi se va alege cu învăţarea limbii 

ruse şi cu dezvoltarea gustului pentru 

literatură. Perioada cuprinsă între 1821 şi 

1837, respectiv de la vârsta de 13 până la 

29 de ani este o perioadă de acumulare, 

de formare culturală, de exerciţiu, când 

traduce din autori clasici, precum La 

Fontaine, Voltaire, Lesage, Marmontel, M 

me de Genlis, Grecourt, D’Erbigny, 

Pesselier, D. Darvari. Având un puternic 

spirit de observaţie şi analiză, cunoscând 

atât realităţile, cât şi structura societăţii 

contemporane lui, va încerca să se 

elibereze de inerţia conservatorismului şi 

va fi creatorul genului literar, nuvela 

istorică, pentru care va folosi scrierile 

înaintaşilor săi, cronicarii. Aşadar, îl putem 

considera pe C. Negruzzi ca primul scriitor 

modern din Moldova. 

Paralel cu formarea literară, începând cu 

1825 şi până în 1835, Negruzzi activează 

în cariera profesională ca şi căminar, 

vistiernic, diac, iar din 1845 devine membru 

în Comisia privind mersul şcoalelor si 

pricinile neprogresului lor. 

Tatăl său moare prematur în 1826, 

lăsând nerezolvată datoria uriaşă din 

arendarea eşuată în 1821. 

Anul 1835 este debutul lui Constantin 

Negruzzi în literatura din Ţara 

Românească, moment care i se datorează 

lui Ion Heliade Rădulescu care îi aprecia 

gustul pentru dezvoltarea literaturii 

naţionale, „care moartă în Moldova 

începuse a înflori la Bucureşti”, mărturisea 

Negruzzi în Autobiografia sa. 

Implicarea sa în constituirea literaturii 

naţionale îşi găseşte împlinire în perioada 

de maturizare, aferentă anilor 1837-1844, 

când colaborează la principalele reviste ale 

vremii (Curierul de ambe sexe, Albina si 

Alăuta românească, Dacia literară, Foaia 

pentru minte, inimă si literatură, Propăşire 

etc). În aceste publicaţii apar traduceri din 

V. Hugo, cât şi creaţii originale: „Cum am 

învăţat româneşte’’, „Aprodul Purice” 

(1837), nuvela sentimentală „Zoe”, schiţa 

turistică „Plimbare”, anecdota „Reţeta”, 

portretul „Un poet necunoscut”, schiţa 

„Calipso” etc. 

Între 37 şi 45 de ani aplecarea către 

scris este întreruptă, tot mai des, de 

activitatea politică pe care o începe ca 

deputat al judeţului Iaşi de partea aripei 

moderate din gruparea Conservatoare. 

Analiza sa critică asupra epocii continuă şi 

prin articole precum Despre ruinele şi 

ruinările Moldaviei. 

Anul 1840 reprezintă un moment foarte 

important în viaţa şi cariera lui C. Negruzzi. 

Astfel devine primarul Iaşului, dar si 

codirector al Teatrului Naţional împreună 

cu Kogălniceanu şi Alecsandri, iar în primul 

număr al revistei Dacia Literară i se publică 

nuvela istorică, „Alexandru Lăpuşneanu”. 

Din programul revistei Dacia literară 

trebuie mentionate câteva aspecte la care 

a subscris şi Negruzzi şi care se regăsesc 

în articolul „Introducţie“, scris de M. 

Kogălniceanu, întemeietorul revistei: 

- combaterea imitaţiei scriitorilor străini şi 

a traducerilor mediocre; 

- crearea unei literaturi de specific 

naţional: în locul imitării scriitoriilor străini 

67 


să se creeze literatura autohtonă, inspirată 

din istorie, natură şi folclor. Istoria este 

privită ca model pentru contemporani, 

pentru a exprima idealul de eliberare şi 

unitate naţională. În acest sens, pentru a 

ilustra satiric realităţile sociale, lucrarea 

„Alexandru Lăpuşneanu”, de C. Negruzzi, 

face parte dintr-un întreg ciclu în proză, 

numit „Fragmente istorice”. 

În 1857 publică volumul „Păcatele 

tinereţilor”, alcătuit din patru părţi („Amintiri 

din juneţe”, „Fragmente istorice”, „Neghină 

şi Pălămidă”, „Negru pe Alb”), în care 

adună scrierile publicate anterior. Aceste 

lucrări se caracterizează prin diversitatea 

tematică, specii şi formule literare, au 

caracter anticipativ asupra evoluţiei 

literaturii şi sunt deschise spre modern. 

Astfel, în „Amintiri din juneţe” se găsesc 

lucrările: 

- „Cum am învăţat româneşte” (Cu 

această povestire deschide genul literaturii 

memorialistice, relatând cu tâlc 

întâmplarea prin care un dascăl de la 

mănăstirea Socola, printre singurele din 

epocă unde se putea învăţa româneşte, 

ţinând cont de realitatea istorică a 

vremurilor sale, încearcă prin metode 

sumare să-l înveţe gramatica limbii 

române, dar autorul, dând dovada de 

isteţime, îl întrece şi chiar îl concediază.); 

- „Zoe” (nuvelă tipic romantică, cu iubiri 

focoase si perfide, abandonuri crude şi 

dure, răzbunare, scrisoare de adio, 

sinucidere, coincidenţa la final când se 

întretaie un cortegiu funerar cu o paradă 

militară si epilogul cu sancţiunea divină, 

toate petrecându-se în Iaşul degradării 

morale); 

- „O alergare de cai” (cuprinde intriga şi 

moravurile epocii, văzute prin prisma a 

două cupluri care se întrepătrund şi sunt 

analizate în paralel pentru sublinierea 

caracterului fiecăruia ca o litografie neagră 

de ţinută umoristică, după cum spune 

George Călinescu); 

- „Tudorică” (povestire care se apropie 

de literatura populară şi care va precede 

lucrarea „Ivan Tubincă” a lui I. Creangă. 

Prin farmecul şi ironia folosită, dar şi prin 

meticulozitatea detalierii amănuntelor, pare 

o alegorie a societăţii contemporane scrierii 

sale. Această povestire, apărută în 1844 în 

revista Propăşirea, a contribuit la 

suspendarea revistei şi la izolarea autorului 

la moşia sa); 

În partea a doua a volumului intitulată 

„Fragmente istorice” găsim povestiri si 

nuvele istorice inspirate din cronicile 

Moldovei, din care nuvela „Alexandru 

Lăpuşneanu” este capodopera cu care 

Negruzzi a inaugurat genul literaturii 

istorice. Valoarea de noutate a nuvelei este 

enormă, aceasta deschizând seria 

scrierilor inspirate din trecut, de la nuvelele 

istorice ale lui Odobescu şi până la 

romanul istoric sadovenian. 

Din perspectiva modernă, nuvela este o 

parabolă despre vină şi pedeapsă, despre 

destin, despre urmările pe care le pot avea 

actele unui conducător, atunci când la baza 

lor stă dorinţa de dominare absolută. Prin 

caracterul general uman, nuvela 

„Alexandru Lăpuşneanu" depăşeşte limitele 

spaţiului românesc şi se înscrie în 

universalitate. 

Autorul a scris „Alexandru Lăpuşneanu” 

folosind capitolul al patrulea din cronica lui 

Grigore Ureche. Ca inspiraţie istorică, 

nuvela se referă la cea de a doua domnie a 

lui A. Lăpuşneanu, după uciderea lui 

Despot Vodă de către Ştefan Tomşa. Aflat 

în confict cu boierii care nu-l doreau la tron, 

Lăpuşneanu provoacă eliminarea acestora, 

dovedind multă cruzime şi atrăgând asupra 


68

sa oprobriul public, inclusiv al soţiei care 

este atrasă în cursa ce i se întinde pentru 

otrăvirea lui. Lăpuşneanu este avid de 

putere, lacom, perfid, urmăreşte cu orice 

preţ propriul scop imoral, toate aceste 

trăsături făcând parte din portretul realizat 

cu eleganţă de autor. Zugrăvirea portretului 

moral al personajelor create de Negruzzi 

va fi amprenta sa în toate scrierile sale. 

În această nuvelă, autorul introduce în 

literatura română personajul colectiv, ca 

parte componentă a acţiunii, dovedind o 

bogăţie de informaţii şi aptitudini reale în 

stăpânirea tehnicilor literare. Asupra lui 

Lăpuşneanu, autorul va reveni într-una din 

scrisorile ce alcătuiesc capitolul al patrulea 

al volumului „Păcatele tinereţilor”, 

dezvăluind motivul pentru care el acuza 

boierii de clevetire, dar nefiind de acord nici 

cu măsura de ucidere în masă a acestora. 

Cu partea a patra a volumului „Păcatele 

tinereţilor”, în ciclul numit „Negru pe Alb”, 

găsim „Scrisori la un prieten”, în care 

Costache Negruzzi introduce genul 

epistolar şi adună 30 dintre foiletoanele 

sale risipite prin periodice timp de 25 de 

ani. Ca un ghid de atitudine Scrisorile 

alcătuiesc un cod de etică şi morală 

necesar în toate epocile. 

Articolele sale, publicate ca foiletoane, 

au subiecte diverse constituind crâmpeie 

de realitate, putând fi considerate ca prime 

reportaje literare. Astfel în Plimbare se 

evocă atmosfera orientală a târgurilor din 

Moldova. Bogăţia naturii se opune sărăciei 

înecate în praf. În Catacombele Mănăstirii 

Neamţului este descrisă mănăstirea si 

mormintele martore ale istoriei. În 

Pelerinagiu este descrisă o călătorie pe 

malurile Trotuşului, prin Târgu Ocna, Slănic 

până la Oneşti şi este întâlnit arhimandritul 

Paisie Ocneanul evocat ca bun ortodox. În 

Ochire Retrospectivă se face un rezumat al 

istoriei Moldovei, se amintesc figuri 

legendare, se analizează atitudinea lui 

Lăpuşneanu. 

Întâlnim în aceste „Scrisori la un 

prieten”, şi atitudini polemice la adresa lui 

Ion Heliade Rădulescu asupra folosirii 

limbii române, dar şi măiestria autorului în 

utilizarea corectă şi cu eleganţă a ei. 

Scrisorile lui Negruzzi conţin forme literare 

diverse, dintre care jurnalul de călătorie, 

scene de moravuri şi fiziologii, dizertaţii 

ştiinţifice pe teme de istorie, religie, 

literatură, folclor, lingvistică, precum şi 

analiza diferenţelor dintre sat şi oraş. 

Atitudinea corectă si morală a lui 

Negruzzi se poate analiza şi cu privire la 

forma limbii române. Astfel el pledează 

pentru valorificarea limbii vechilor cărţi, a 

cărei expresivitate este de necontestat si 

mai ales a limbii „ce se aude în gura 

poporului”, pentru ortografierea fonetică a 

cuvintelor cu folosirea alfabetului latin. În 

1833 este printre puţinii susţinători ai 

acestei idei (trecerea la grafia latină se va 

face abia în 1860). El critică eliminarea 

forţată a cuvintelor străine din limbă, 

precum cele ungro-turce-grece şi slavone, 

dar nu este de acord nici cu românirea 

cuvintelor nelatine. 

Fiind un creator atent la spiritul moral şi 

uşor ironic în compunerea lucrărilor sale, el 

caută să amendeze păcatele întregii sale 

generaţii de întemeietori, cu inerentele ei 

erori, stângăcii, căutări de forme şi structuri 

adecvate realităţii istorice si estetice, după 

cum afirma în „Mărturisenie”, articol apărut 

în Foaie pentru minte,inimă şi literatură nr. 

30 din 1845. 

Prin prietenia arătată scriitorilor munteni, 

sprijină şi Asociaţia literară care se 

înfiinţase la Bucureşti în 1847, şi care va 

deveni în 1866, Academia Română. Prin 

activitatea sa a fost unul dintre primii 

fondatori ai literaturii române despre care 

putem vorbi începând cu anul 1830. 

Va muri în seara zilei de 24 august 

1868, fiind îngropat la moşia sa Trifeştii– 

Vechi. 

Scrisorile lui Negruzzi au fost apreciate 

de critica literară şi i-au atribuit meritul de a 

fi fost în generaţia sa primul prozator artist 

şi intelectual, anunţând pe Cezar Bolliac, 

N. Bălcescu, V. Alecsandri, Ion Ghica ş.a. 

69 


MĂLIN STAN - citesc 

poezia ca pe un 

cântec mistic ce 

sufocă aerul 

nouă formă de existenţă, cea poetică. 

Poetul absoarbe energiile descătuşate ale 

trupurilor cuprinse de iubire şi le 

decantează, ca prin vis, în versuri care 

surprind prin imagine sau trăire.” 

Marian DRAGOMIR 

MĂLIN STAN ne popune un volum ce 

marchează viziunea asupra lumii „Somnul 

tău îmi face bine” (Editura Brumar, 

Timisoara, 2011). Vasile Spiridon remarca 

faptul că este „o poezie neoavangardistă, 

experimentalistă, de un erotism bine 

temperat, în care tensiunea lirică este 

concentrată în prima parte a poemului”. 

Discrusul liric sugerează un lirism în care 

poetul încearcă se se definească pe sine, 

încadrându-se în generația sa. 

Roland Barthes definea termenul de 

scriitură ca fiind „alegerea ariei sociale în 

care scriitorul decide să-şi plaseze natura 

limbajului său”, dar cotidianul este reificat 

în poezia lui Mălin STAN şi privat de 

capacităţile sale spaţiale. Apar valențe ale 

unei viziuni onirice, expresioniste, în care 

material este distorsionată „autobuzul 

întârzie mereu,/mai ales că oamenii sunt 

mascaţi şi nu-i recunoaşte nimeni/ar fi 

putut să spargă zidurile prin care se crede 

că trece în fiecare zi/cu fiecare zid măştile 

se transformă în carne,/fiecare om devine 

negru ca şi cum masca ar fi murit.” 

Discrusul său liric este elaborat, 

programatic afirmând că: „citesc poezia ca 

pe un cântec mistic ce sufocă aerul,/îi dă 

foc şi soarele coboară în mijlocul lui, după 

cum s-a prognozat la ştiri”. 

Poetul Leonard Ancuţa remarca faptul 

că „Centrala poetică a lui Mălin Stan a 

început să transmită energie. Forma ei de 

manifestare este iubirea, în toate formele 

sale de agregare, fie că respectă sau 

ignoră legile fizicii şi/sau pe cele ale logicii. 

în viziunea lui Mălin, iubirea este starea de 

agregare prin care el transcende lumea 

primară, realitatea directă şi vizualizează o 

tragedia lui nichita 

nichita serbează mereu ziua de naştere a 

câte unui poem 

sau a unui personaj pe care îl omoară la 

sfârşitul zilei. 

beat fiind, 

şi dacă nu-l găseşete execută pe primul 

ieşit în cale în 

numele lui. 

ziua se întunecă şi zidurile blocului lui se 

crapă în două. 

o parte armata roşie, cealaltă, forţele 

aeriene. 

nu mai poate să scrie, înghesuit de pereţi. 

toţi oamenii pe care i-a creat acum îl 

îngroapă de viu. 

blocul se poate reclădi dar nimeni nu mai 

poate locui în el: 

pereţii sunt vopsiţi. 


70

Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?