â Ave]i o cultur\ tare mimetic\â - Suplimentul de Cultura

ARS COQUINARIA 

„{ogun la gr\tar“ 

de Adriana Babe]i, pag. 4 

LA LOC teleCOMANDA 

„Marc\ `nregimentat\“ 

de Alex Savitescu, pag. 5 

1.50 lei 

15000 lei vechi 

Nr. 40 • 27 august – 2 septembrie 2005 • S|PT|M~NAL REALIZAT DE EDITURA POLIROM {I „ZIARUL DE IA{I“ • APARE S~MB|TA • E-MAIL: supliment@polirom.ro 

CRONIC| DE CARTE 

Lumini]a Marcu despre 

Jurnalul lui Dracula 

de Marin Mincu: „Intelectualul 

draculesc“, pag. 6, 7 

Citi]i-ne online la 

www.polirom.ro/supliment.html 

Stufstop – A fost bine sau 

a fost r\u la acest Stufstock? 

Constantin Vic\ despre cea de-a treia edi]ie 

a Festivalului Stufstock de la Vama Veche 

PAGINA 2 

Omleta rom=neasc\ 

De la www.brandingromania.com 

la www.sictir.org – „Homepage, sweet 

home“ de Florin L\z\rescu 

PAGINA 5 

Regizorul britanic Peter Greenaway: 

„Ave]i o cultur\ 

tare mimetic\“ 

C\r]ile copil\riei 

Texte de Cecilia {tef\nescu, Emil Brumaru, Robert {erban, R\zvan 

}upa, Elena Vl\d\reanu, Alexandru Matei, Bogdan - Alexandru St\nescu 

Dosar `n PAGINILE 10, 11, 12 

Fotografia, literatura 

[i filmul, topite la 

1200 de grade Celsius 

• Cinci autori din „Ego. Proz\“ vor lectura texte `n premier\ la Galeria Nem]oi • 

Peter Greenaway nu a stat la Festivalul 

ANONIMUL de la Sf`ntu Gheorghe dec`t 

- dou\ zile. Dar prezen]a lui a f\cut ca 

deschiderea festivalului s\ fie mai alert\ 

dec`t a oric\rui festival de film pe care 

l am v\zut vreodat\ la noi. Viziunea 

- regizorului despre România nu este una 

tocmai favorabil\. ~n interviul acordat `n 

exclusivitate „Suplimentului de cultur\“, 

Greenaway vorbe[te despre ]ara noastr\ 

ca despre „o pat\ alb\“ pe hart\. Nici 

p\rerile despre cinematografia 

rom=neasc\ nu s`nt tocmai m\gulitoare. 

PAGINILE 8, 9 

Evenimentul, intitulat „1200 C“ [i 

organizat la ini]iativa artistului Ioan 

Nem]oi, va include, `n paralel cu 

desf\[urarea concursului de fotografie, [i 

proiec]ii de film de la expozi]iile de 

obiecte de sticl\, precum [i o expozi]ie 

personal\ a fotografului Nicolae 

Lucian Dan TEODOROVICI 

CIRCUL NOSTRU 

V| PREZINT|: 

}ar\ trist\, 

golit\ de humor 

Pagina 2 

Cosniceru. ~n cadrul manifest\rii va avea 

loc [i lectura unor texte ale autorilor Liviu 

Bleoca, Veronica A. Cara, Silviu Gherman, 

Sorin Stoica [i Tudor C\lin Zarojanu. 

Radu Pavel GHEO 

ROMÂNII 

E DE{TEP}I 

{coala de 

antijurnalism TV 

Pagina 3 

PAGINA 2

actualitate ordinea de zi 

Lucian Dan TEODOROVICI 

}ar\ trist\, 

golit\ de humor 

CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: 

~n cincisprezece ani, adic\ trei sferturi din drumul prevestit odinioar\ 

de Silviu Brucan p`n\ la a[ezarea României `n normalitate, 

mass media [i societatea civil\ s-au preocupat de amendarea 

clasei politice, `n scopul model\rii ei democratice. Fire[te, 

asta era prioritatea ]\rii, dup\ mai bine de patruzeci de ani `n care 

politicienii se rupseser\ complet de popula]ie, pe principiul orwellian 

c\ to]i s`ntem egali, dar unii s`nt superegali. 

Ne trezim `ns\, `n 2005, cu o situa]ie buim\citoare pentru 

bunul nostru sim], pentru ideea de civiliza]ie, chiar pentru orgoliul 

ascuns – [i care d\ totu[i uneori pe-afar\ – c\ s`ntem 

europeni de drept, prin urmare [i integrarea noastr\ `n U.E. este 

una de drept. Ne trezim, spre exemplu, cu c`teva zeci de studen]i 

australieni [i americani care vin s\-i ajute pe românii 

sinistra]i, iar ace[tia [i vecinii lor nu numai c\ privesc impasibili 

cum studen]ii muncesc pentru ei, dar nici m\car nu catadicsesc 

s\ le pun\ la dispozi]ie o c\ru]\ cu care s\ care m`lul uscat [i alte 

resturi din case. Afaceri[ti de ocazie, s\tenii le `nchiriaz\ americanilor 

[i australienilor c\ru]ele, pe bani frumo[i, b\nuiesc, `n 

timp ce ei petrec prin baruri, bucuro[i de a[a plea[c\. 

Difuzat\ pe ProTV miercuri, [tirea ar putea fi considerat\ una 

tipic\ pentru televiziunile aflate `n criz\ de subiecte, ba [i u[or fabricat\, 

dac\ ea n-ar avea antecedente. Tot cu „prilejul inunda- 

]iilor“, dar al celor de la `nceputul verii, `n timp ce jum\tate dintr-un 

sat era sub ap\, `n cealalt\ jum\tate se chefuia prin c`rciumi. Iar 

dac\ adun\m la toate acestea disperarea multor sinistra]i c\ 

n-au unde locui dublat\ de impasibilitatea la aceast\ situa]ie a 

vecinilor lor mai noroco[i („{i noi ce s\ le facem? S\-i ajute 

statul...“), avem imaginea `nsp\im`nt\toare a unei ]\ri triste, golit\ 

p`n\ [i de humor. 

Cea mai mare ironie a comunismului a fost c\, `ntr-un mod 

ciudat, pled`nd pentru colectivitate, a reu[it s\ distrug\ tocmai 

spiritul acesteia. Dup\ patruzeci de ani `n care a fost `nv\]at cu 

ne`ncrederea fa]\ de vecin, cu lipsa sentimentului de vinov\]ie 

`n cazul furtului de la „colectiv\“, cu t\ierea vi]elului, fierberea 

]uicii sau culegerea unei p\r]i din recolt\ pe ascuns, departe de 

orice ochi curios, ]\ranul român – dar nu numai el, c\ci, schimb`nd 

unele coordonate, discu]ia e aceea[i [i-n cazul or\[eanului – 

a `nv\]at perfect dictonul „~ncrede-te numai `n tine `nsu]i“. {i l-a 

dezvoltat `ntr-un egoism, `ntr-un cinism care, din fa]a televizorului, 

f\r\ a ne g`ndi prea mult la cum am reac]iona noi `ntr-o situa]ie 

asem\n\toare, ne `nsp\im`nt\. 

Cet\]eanul român simplu, uitat de institu]iile menite a-i oferi 

modele [i sprijin `n alegerea lor, a r\mas, din punct de vedere 

afectiv [i social, `n acel trecut specializat `n distrugerea caracterelor 

[i a altruismului. Dac\ privim din aceast\ perspectiv\, se 

justific\ brusc [i multe dintre „deciziile politice“ luate de acest cet\]ean 

simplu `n momente electorale, ni se justific\ [i titulatura 

de cea mai corupt\ ]ar\ din zona U.E. România sufer\ `n primul 

r`nd de lipsa spiritului colectiv. Iar p`n\ nu-l vom reg\si, e greu de 

crezut c\ vom avea [i clasa politic\ pe care `n mod ideal o c\ut\m. 

Pentru c\ ei ne reprezint\, din toate punctele de vedere, pe 

noi. S`nt, adic\, egoi[ti, nep\s\tori fa]\ de suferin]a celuilalt, obi[- 

nui]i s\ fure din buzunarul „colectiv“, ingra]i [i ipocri]i. 

Cam a[a stau lucrurile. 

Fotografia, literatura [i filmul, 

topite la 1200 de grade Celsius 

• Cinci autori din „Ego. Proz\“ vor lectura texte `n premier\ la Galeria Nem]oi • 

Sf`r[it de lun\ septembrie la „1200º C“. Timp de o 

s\pt\m`n\, la galeria artistului Ioan Nem]oi [i Libr\ria 

C\rture[ti va avea loc un experiment artistic ce reune[te, 

sub aceea[i idee, un concurs de fotografie, proiec]ii de filme 

„la gura cuptorului“ [i texte literare. Inspirat de focul, 

tensiunea [i explozia determinate ini]ial de temperatura 

obi[nuit\ a cuptorului unde se creeaz\ sticla – materialul 

preferat al lui Nem]oi –, conceptul implic\, a[a cum declar\ 

artistul, [i un plan figurativ, al fervorii intelectuale. Selec]ia 

pentru concursul de fotografie s-a `ncheiat pe 20 august. 

Ve]i putea vedea rezultatul alegerii f\cute de juriu, format 

din Ioan Nem]oi, Pavel Su[ara, {erban Sturdza [i Neil 

Coltofeanu, la ceain\ria C\rture[ti, din Bucure[ti. 

Ana-Maria Onisei 

Evenimentul, intitulat „1200º C“ 

[i organizat la ini]iativa artistului 

Ioan Nem]oi, va include, `n paralel 

cu desf\[urarea concursului 

de fotografie, [i proiec]ii de 

film de la expozi]iile de obiecte 

de sticl\, precum [i o expozi]ie 

personal\ a fotografului Nicolae 

Cosniceru. ~n cadrul manifest\- 

rii va avea loc [i lectura unor 

texte ale autorilor Liviu Bleoca, 

Veronica A. Cara, Silviu Gherman, 

Sorin Stoica [i Tudor C\- 

lin Zarojanu. Publica]i `n Colec]ia 

„Ego.Proz\“ a Editurii 

Polirom, cei cinci vor citi c`te 

un text inedit, pe tema propus\ 

de artistul Nem]oi: „Foc, tensiune, 

explozie“. Silviu Gherman, 

autorul volumului Scurta 

[i plictisitoarea via]\ a lui Kjus, 

a declarat pentru „Suplimentul 

de cultur\“: „La Murano, un artizan 

m-a l\sat s\ fr\m`nt bolul 

ss fierbinte 

aa p`n\ a 

ie[it un 

a fel de 

broasc\ ]estoas\. Prima mea `nt`lnire 

cu fr\m`ntarea sticlei. A- 

cest text e a doua mea `nt`lnire 

cu fr\m`ntarea sticlei. {i, curios 

lucru, n-are nici o leg\tur\ cu 

ea, `n afar\ de temperatur\“. 

Publicul va avea libertatea 

de a continua povestea 

~n cadrul proiectului, autorii au 

fost cei care au propus modul de 

expunere a textelor, `n manuscris. 

Vizitatorii expozi]iei vor 

avea [ansa de a interveni asupra 

textelor, de a le modifica sau 

continua. Silviu Gherman rezum\ 

ideea de la care a pornit 

conceptul s\u: „Mai `ntì, am 

vrut s\ scriu un text despre scufundarea 

lui T1000 `n cuva cu 

o]el topit (presupuneam, f\r\ s\ 

fiu sigur, c\ o]elul se tope[te la 

1200 de grade). De pe o ramp\, 

mama lui John Connor, John 

Connor [i T2 erau martori la dizolvarea 

celui mai sofisticat sistem 

robotic construit vreodat\. 

Totu[i, lipsea drama [i era mult 

prea juc\u[. ~n plus, cum puteam 

explica supravie]uirea lui 

T1000 `n cazul exploziilor prin 

care trecuse p`n\ atunci? Am 

renun]at. Mi-am adus apoi 

aminte c\ naveta Discovery tocmai 

`[i reparase scutul termic [i 

se preg\tea s\ revin\ pe P\m`nt. 

Am navigat pe c`teva site-uri [i 

am descoperit c\ `n momentul 

intr\rii `n atmosfer\ se ating a- 

proximativ 1200 de grade. Ca 

s\ vezi! mi-am spus, [i am ac- 

]ionat `n consecin]\. Dintre 

astronau]ii pleca]i `n acea misiune, 

am selectat-o pe Eileen 

Collins, 48 de ani, mam\ [i so- 

„La Murano, un artizan m-a l\sat s\ fr\m`nt bolul fierbinte p`n\ a ie[it un fel 

de broasc\ ]estoas\. Prima mea `nt`lnire cu fr\m`ntarea sticlei. Acest text 

e a doua mea `nt`lnire cu fr\m`ntarea sticlei. {i, curios lucru, n-are 

nici o leg\tur\ cu ea, `n afar\ de temperatur\“. (Silviu Gherman) 

]ie. Acum aveam seriozitate, mai 

trebuia tensiune. I-am notat c`teva 

g`nduri pe m\sur\ ce temperatura 

exterioar\ a navetei 

cre[tea, cre[tea, cre[tea, p`n\ 

c`nd, `n final... Dar nu voi dezv\lui 

finalul. Am recitit textul [i 

am sim]it suficient\ tensiune [i 

seriozitate – fiindc\, personal, 

nu pot s\ scriu nimic dac\ nu e 

tensionat [i serios. L-am trimis“. 

Scopul acestui eveniment este, 

a[a cum declar\ Anca Cojocaru, 

PR-ul Galeriei Nem]oi, de a „aduce 

arta sticlei la ramp\, de a 

produce un dialog `ntre arte [i 

arti[ti, oamenii care se joac\ cu 

focul [i cei care t`njesc dup\ 

asta“. 

Stuf 

Constantin Vic\ 

stop 

50.000 de spectatori la 

„Stufstock“, Vama Veche. 

Pliantul spune c\ s-au `nt`lnit 

acolo pentru lupta cea mare 

`mpotriva ghiulurilor [i manelelor. 

Eu cred c\ ne-am `nt`lnit s\ biruim 

c`]iva barili de votc\ [i bere. {i c`teva 

corturi l\sate aiurea prea l`ng\ 

scen\. {i mii de [oarme, de mici [i 

de [tiule]i de porumb. Dar a fost 

muzic\. Atunci c`nd n-a fost zgomot. 

~n afara faptului c\ unu’ [i-a 

parcat ma[ina `n cortul meu de pe 

plaj\ (al cincilea cum veneai dinspre 

bulgari) [i a dat drumul la faruri c\ [i 

el avea un cort de pus la cinci 

diminea]a, al\turi de slalomul printre 

pet-uri, mor]i-de-be]i [i decibeli, a 

fost foarte pl\cut. Am aflat `n sf`r[it 

diferen]a dintre punkerii nazi[ti [i 

punkerii marxi[ti. Ideea e c\ primii se 

bat cu ultimii. {i am mai aflat 

urm\toarele: cum se fur\ din corturi, 

cum se construiesc pensiuni imense 

ve[nic goale, cum unii mai tr\iesc cu 

nostalgia unei V\mi a beatitudinii, 

toleran]ei [i `n]elegerii. 

Printre cei din urm\ m\ num\r [i 

eu, deci renun]\m la unghiul 

subiectiv [i atac\m problema direct. 

A fost bine sau a fost r\u la acest 

Stufstock? A fost r\u c\, subit, `n 

diminea]a festivalului, s-a pus tax\ la 

toate wc-urile, 1 leu greu. Aur iese 

din orice, nu? A mai fost r\u c\ 

discursul de genul „e timpul s\ ne 

eliber\m de prostie, de kitsch, de 

plastic, de intoleran]\“ e fix inversul 

situa]iei. Pro[ti care s\ urle `mpotriva 

sistemului (ei fiind `ntotdeauna `n 

afara lui) am cunoscut o droaie la 

„Stufstock“. Kitschul a umblat peste 

tot (un l\n]ic luminos, dou\ corni]e 

luminoase, poate papuci la 5 lei grei, 

vrei?), plasticul a format al doilea sol 

al V\mii (chiar dac\ a fost str`ns la 

final) [i multe sticle f\r\ mesaj au 

plecat pe mare spre Robinson 

Crusoe. Iar treaba cu intoleran]a e 

clar cea mai simpatic\. Am stat la 

mas\ cu o ga[c\ de rockeri care 

aveau ca scop declarat „ruperea de 

bot“ la punkeri. De la al]i punkeri am 

aflat c\ orice cocalar trebuie s\ 

moar\. Iar cocalarii au venit la ei cu 

pistoalele. O lume dur\. 

A fost [i bine, pentru c\ a fost 

muzic\. Ada Milea a `nceput 

„Stufstock“-ul cu un spectacol de zile 

mari. A interac]ionat, s-a jucat cu noi, 

ne-a pus s\ mergem la culcare, ne-a 

plimbat cu Miori]a, adic\ a 

improvizat o lume capabil\ de 

toleran]\. St\teau pe nisip, `n fund, 

rase [i subculturi r`z`nd. Apoi s-a 

dezl\n]uit rockul. {i toat\ lumea a 

vuit ca la semnal. Pe scena mare 

am privit trec`nd voci de heavy, de 

black, de trash, de hardcore. Uneori 

te lua fiorul [i aruncai capul peste 

tot, cu tot cu plete. Ca la Ens 

Cogitans, Luna Amar\, Kumm, Zdob 

[i Zdub sau Urma. Ori fugeai la 

scena mic\ s\ te pui bine cu 

sensurile `nalte venite de la 

Nightlosers, F\r\ Zah\r, Iordache, 

Margento et comp. Sau pur [i simplu 

s\-]i dai seama c\ exist\ o muzic\ 

genial\, pe drumul dintre jazz [i 

muzica popoarelor, ceva cu un 

saxofon la care c`nta o femeie. Iar 

muzicienii se numesc Al Jawala [i 

s`nt din Fran]a. „Stufstock“-ul se 

putea face doar cu ace[tia. {i cu 

adev\rat am fi fugit „din Vama de Azi 

`n Vama Veche“, a[a cum spera 

Mircea Toma. La care subscriu. 

2 

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 40, 27 AUGUST – 2 SEPTEMBRIE 2005

) 

Jurnal de festival 

ANONIMUL poate zbura 

© foto: Mihaela Marin 

ordinea de zi 

ROMÂNII E DE{TEP}I 

actualitate 

Radu Pavel GHEO 

{coala 

de antijurnalism TV 

Festivalul ANONIMUL a luat 

sf`r[it `ntr-o vineri sear\, 

c`nd to]i turi[tii [i to]i s\tenii 

s-au str`ns `n camping, cei 

din urm\ probabil mai mult 

pentru focul de artificii (anul 

trecut el a rupt gura t`rgului). 

N-a plouat nici de ast\ dat\. 

M\ g`ndeam c\ Sorin Marin, 

patronul Funda]iei 

ANONIMUL, a f\cut o 

`n]elegere cu cel ce 

distribuie ploile, a[a cum 

anul trecut a „comandat“ un 

curcubeu pe uscat, f\r\ 

urm\ de ploaie. De fapt, am 

`n]eles c\ atunci c`nd 

pronosticurile anun]\ ploaie 

peste tot, Delta e ferit\. ~n 

acest an am avut chiar 

[ansa de a vedea pelicani la 

malul m\rii, pe l`ng\ plaj\, `n 

vreme ce invita]ii du[i cu 

lotcile `n Rezerva]ia Biosferei 

Deltei (sic!) Dun\rii (a[a am 

z\rit scris) n-au v\zut urm\. 

Iulia Blaga 

La festival s-a purtat anul 

\sta mai degrab\ ]estoasa. 

Trofeul a plecat `n I- 

ran, la Bahman Ghobadi, autorul 

lui Turtles Can Fly, un film 

care mie mi-a pl\cut foarte mult 

[i care a pl\cut [i juriului, dar [i 

publicului ce l-a votat lungmetrajul 

favorit. De[i `ncepe prea 

pu]in promi]\tor, `ntr-un stil kusturian 

de duzin\, cu antene parabolice 

`n\l]ate pe cerul Irakului 

de ni[te copii ai nim\nui, 

filmul cap\t\ cu fiecare secven- 

]\ prestan]\ [i ad`ncime. E vorba, 

p`n\ la urm\, despre o lume de 

o poezie tragic\, o lume a copiilor 

– mul]i dintre ei lipsi]i de 

o m`n\ ori de un picior din pricina 

minelor peste care calc\. O 

lume magic\ `n felul ei, nu numai 

datorit\ acelui b\iat care cite[te 

viitorul [i se cutremur\ la 

ideea apropiatului r\zboi (s`ntem 

`naintea invaziei americane din 

Irak), dar [i o lume crud\, violent\, 

aspr\. 

Pe l`ng\ supra- [i hiper-realismul 

din Turtles Can Fly, povestea 

din filmul desemnat cel 

mai bun scurtmetraj pare, la o 

prim\ vedere, aproape frivol\. 

Summer Clouds e un filmule] a 

c\rui ac]iune se petrece `ntr-un 

sat suedez, `ntr-o zi de var\. Fiecare 

v`rst\ cocheteaz\ cu violen]a 

[i cu moartea, asta e ideea 

transmis\ de Axel Danielson 

care coreleaz\ frumos trei pove[ti 

cu natura ce se `ndreapt\ la 

final spre o ploaie cathartic\. 

A[ vrea s\ fac o rectificare: 

`n num\rul trecut spuneam c\ 

m`ncarea din camping era ieftin\. 

Eroare. M-am luat dup\ por- 

~n perioada 8-14 august, la Tampere, 

`n Finlanda, a avut loc cea de-a 

37-a edi]ie a Festivalului Interna- 

]ional de Teatru cu cea mai lung\ 

tradi]ie `n ]\rile nordice, la care 

au participat importante companii 

din lume. Din România a 

fost prezent la Tampere spectacolul 

Trei surori, `n regia lui Radu 

Afrim, produc]ie a Teatrului 

„Andrei Mure[anu“ din Sf`ntu- 

Gheorghe. Pe 17 septembrie, la 

Teatrul „Maria Filotti“ din Br\ila, 

va avea loc premiera spectacolului 

Adam Geist de Dea 

Loher, regizat de Radu A- 

frim, `n traducerea lui Victor 

Scorade]. R`ndurile care 

urmeaz\ poart\ amprenta 

trendy-funny a regizorului. 

Un flash stilistic afrimian, 

cu pistrui nordici [i infiltra]ii 

sex-trei-suroristice. 

Mihaela Michailov 

]ia de cartofi pr\ji]i, care era 2 

lei noi. Carnea era mai scump\, 

[i per total, un meniu te putea 

duce la juma de milion. Festivalul 

a fost `ns\ mai aerisit `n a- 

cest an, judec`nd [i dup\ femeile 

de serviciu care st\teau legate 

de cabinele de toalet\, ca s\ pun\ 

h`rtie igienic\. S-au dat invita]ii 

pentru locurile r\mase libere 

la proiec]iile din cele trei 

s\li, dar locurile erau pu]ine. 

Singura solu]ie pentru cei patru-cinci 

`nc\ nemul]umi]i c\ 

n-au acces `n Ora[ul Interzis 

(cifra a dat-o pre[edintele festivalului, 

Marcel Iure[, la `nchidere) 

este ca scurtmetrajele, respectiv 

documentarele s\ fie proiectate 

[i `n camping. Altfel, pot 

spune c\ cel mai numeros public 

a fost `n s\li la proiec]iile 

scurtmetrajelor, iar cel mai 

pu]in numeros, la lungmetraje. 

Ar trebui poate ca la anul scurtmetrajele 

s\ fie programate `n 

sala mare. ANONIMUL a fost 

bine `n acest an. Deci se presupune 

c\ poate zbura. 

Radu Afrim despre participarea la Festivalul Interna]ional de Teatru de la Tampere 

Borc\na[ele din Trei surori `nfiletate la Tampere 

„{tiam c\ vom fi deeply-tasted 

[i vom c\dea bine la stomac in 

north, pt c\ [i mie-mi pic\ bine 

un sigur ros, ni[te gus gus, vreun 

jay jay j, o bjoarka sau un royksopp. 

Lumea lor o [tiam din senza]ii 

vagi care ajung p`n\ prin balkani. So, 

cetzuri [i nori jo[i la greu. Fabrici transformate 

`n chestii spa]ii lounge b`ntuite 

de fantoma lui lenin `n exil. Exact `n 

tampere. TAmperamental. Urban f\r\ 

fitze. Stewardu mi’a dat pe finnair la retour 

cotidianul HBL de Helsinki cu mecla 

mea color pe cover. (poza aia uzat\ 

cu cana [i tzigara!) N’am `n]eles nimic 

doar „sexuella i Tjechovs tre systrar“. O 

fi de bine, o fi de r\u? Oricum, am jucat 

[i seara, [i la amiaz\ (duminica, c`nd 

ortodoc[i din toate tz\rile se `ntorc de la 

biserica ortodox\. I’am terminat (orgasm 

bonus) pe islandezi (care au avut 

un romeo&juliet bestial, cu circ [i free 

as a bird...), pe ai lor (care aveau un 3 

systars pe l`ng\ care al meu era tradi]ionalist, 

i swear). Tuzenbah al meu (romi) 

a manipulat live masele de spectatori cu 

improviza]iile lui (asta e [i `n cotidianu 

suedez „svenskadagbladet“, care are despre 

noi o pag.) [i, a]i ghicit, s’au amorezat 

de anfisa. Noaptea `n cortul oficial 

liquid & smoke [i show abba. Pentru 

cunosc\tori!“ 

Radu Afrim 

Pe zi ce trece, devin tot mai uimit de incompeten]a sau lenea 

marilor posturi de televiziune private de la noi. De la TVR nu a[- 

teptam mare lucru, dat\ fiind inamovibilitatea familiilor de angaja]i 

aciuate pe-acolo (de[i de o vreme `ncoace tocmai TVR-ul 

ofer\ surprize). Dar posturile private s-ar presupune c\ atrag 

doar profesioni[tii care n-au loc de pilele de la stat. S\ fim serio[i! 

~n ultima vreme, incapacitatea managerial\ din zona privat\ 

m\ oblig\ pe mine, biet pl\titor de cablu, s\ rev\d filme 

cump\rate [i difuzate acum 8-10-15 ani, la care s-a modificat – 

eventual – promo-ul. E drept, uneori m\ apuc\ nostalgia c`nd 

rev\d c`te un sitcom pe care `l urm\ream pe televiziunea iugoslav\ 

prin 1984 [i pe cele române[ti prin 1994, cu replay `n 

2004, dar asta nu `nseamn\ c\ apreciez a opta redifuzare a lui 

Die Hard sau a ciclului cu „Brigada Diverse la munte, la mare 

[i-n orice-mprejurare“. 

~n fine... `n ultima vreme am ajuns s\ m\ uit doar la jurnalele 

de [tiri. {i-am nimerit din lac `n pu]. M\ a[tept s\ fiu manipulat 

prin informa]ie ([i – recunosc – m\ cred destul de de[tept ca s\ 

pot face fa]\ manipul\rilor), dar mi-e imposibil s\ `nfrunt manipularea 

prin non-informa]ie. 

S\ lu\m cazul „marilor“ televiziuni private. Jalea de pe lume! 

Las deoparte [tirile de la ora 5 dup\-masa, horror-show-ul pe 

care inteligen]a jurnalistic\ `l consider\ bun fiindc\ „are 

audien]\“, de[i m-a[ `ntreba `n compara]ie cu ce are audien]\?... 

Dar hai s\ vedem cum func]ioneaz\ jurnalele de [tiri de la ora 

19.00, unde lideri pe pia]\ mi se pare c\ s`nt Antena 1 [i ProTV. 

Oamenii \[tia – profesioni[ti, se-n]elege! – fie habar n-au, fie ì 

doare `n cot de felul `n care se structureaz\ un buletin de [tiri, 

de ce-i \la un headline, de relevan]a informa]iei sau de integritatea 

con]inutului ei. Dac\ vorbe[ti cu vreunul despre [tirea 

jurnalistic\, vor s\ri imediat cu regula faimoaselor `ntreb\ri – 

„Cine? Ce? Cum? C`nd?...“ etc. Dac\ urm\re[ti [tirile de la jurnalele 

profesioni[tilor, vei vedea c\ multe din ele te las\ `n cea]\. 

Nu vreau s\ spun c\ posturile TV informeaz\ incorect sau 

manipuleaz\. (De altfel, c`nd o fac, o fac extrem de vizibil [i 

rizibil, cum a fost cazul Antenei 1 din prim\vara lui 2004 p`n\ `n 

iarna lui 2005). Pur [i simplu nu [tiu cum s\ informeze. Rareori 

vezi o [tire `nchegat\ [i care s\ te l\mureasc\ pe deplin. Vara 

aceasta, `n timpul inunda]iilor, fiecare post s-a `nghesuit s\ dea 

imagini cu sinistra]i, case pr\bu[ite, oameni pl`ng`nd [i c\]ei plini 

de noroi. N-am v\zut o relatare coerent\, care s\ includ\ evenimentul 

`n sine, m\surile luate, eficien]a lor, o evaluare a situa]iei. 

N-au lipsit `n schimb jeluirile clasice de tipul „autorit\]ile au fost 

dep\[ite de situa]ie“ (cum? de ce? `n ce fel?). 

Urm\ri]i apoi felul `n care s`nt structurate jurnalele de [tiri. 

{tirile externe se amestec\ vesel cu cele interne, [tirile mondene 

trec `naintea polemicilor legate de alegerile anticipate, 

oaia clonat\ intr\ `ntre inunda]ii [i pre[edintele B\sescu, dar dup\ 

accidentul de ma[in\ al nu [tiu c\rui fotbalist... o harababur\ 

total\. Vara aceasta demisia Monei Musc\ a fost plasat\ (pe 

ProTV [i Antena 1) undeva la coad\ de tot, de[i era, evident, un 

headline. ~n ziua remanierii guvernului [i a `nt`lnirii pre[edintelui 

B\sescu cu conducerea Clubului Român de Pres\ (de Pres\!) a 

avut prioritate spirala yoginilor lui Bivolaru (devenit obsesie 

jurnalistic\). Iar printre titlurile zilei ap\rea [i ceva gen: „Cum s\ 

v\ amenaja]i o gr\din\ pe bloc“ (?). 

S\ mai zic ceva [i de „anali[tii politici“ invita]i `n studio? N-are 

rost. ~n momentul `n care Ion Cristoiu, partizanul profe]iilor ratate, 

este o autoritate, iar Mihai Tatulici modereaz\ show-uri 

umanitare, este deja loc pentru oricine. 

Totu[i, oameni buni, face]i ceva! Hai, `n]eleg, min]i]i-m\, 

manipula]i-m\, accept! Dar m\car pu]in\ clas\, ce Dumnezeu! 

Dac\ e de unde... 

Camelia Paraschiv 

[i Florin Vidamski `n culise 

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 40, 27 AUGUST – 2 SEPTEMBRIE 2005 3 

pop-cultura

) 

pop-cultura teorie [i practic\ 

Adriana BABE}I 

{ogun la gr\tar 

ARS COQUINARIA 

A[a s-a potrivit: am f\cut con[tiincios ciorna rubricu]ei fix pe 23 

ale lunii `n curs, iar `n 24 am definitivat-o. De[i aveam preg\tite 

c`teva antreuri delicioase (un dic]ionar de art\ culinar\ al lui Dumas*, 

de pild\), ne-am g`ndit c\ n-ar fi r\u a ne perpeli ni]el trecutul, 

mai ales c\ amintirile, vorba c`ntecului, ne chinuiesc. Drept 

care am pus pe gr\tar [i am tras `n ]epu[e ceva porc. S\ tot fie 

zi de mare s\rb\toare `n miez de august, ce li-ber-ta-te-ne-aa-dus, 

acum vreo 20 de ani, dac\ tot ni-i g`ndul la Dumas. 

Numa’ c\ nu `ntrez\rim nici o parad\ cu gust de crenvur[ti sub- 

]iri, mititei, mu[tar [i o felie de pìne alb\ t\iat\ oblic, toate pe o 

t\vi]\ de carton, nici o bere, nici o p\dure, nici un malul Timi[ului 

la iarb\ verde. Nimic de servit pentru nostalgici (care-s liberi 

s\-[i retr\iasc\ `n delir copil\riile [i tinere]urile). Ba ceva tot cap\t\ 

ei din partea noastr\ cu \st prilej: una-n muf\, peste flit, o 

lucrare la cutia de viteze a amintirii, o dare cu capu’ m\car de-un 

perete, cu fruntea lipit\, lipit\ de zid, s\ simt\ copilu ce-nseamn\ 

partid. Da’ ce avem, b\i, nene? Ce scoate 23 augustu’ din noi? 

Iac\t\ c\ scoate, precum p\litura de os`nd\, o `ntreag\ porc\rie. 

Chiar a[a: o `nv`rteal\ cu carnea de porc [i cu alte bun\t\]i 

interzise pentru muritorii de r`nd, din care ajungeam s\ ciugulim 

ferici]i c`nd [i c`nd. Pove[ti dep\nate azi cu m`ndrie nepo]ilor, 

vecinilor, clien]ilor de taxi. Ispr\vi eroice de [oferi, magazioneri, 

paznici la COMTIM sau la alte abatoare, cu tehnici m\iestrite de 

[utit carnea. Toat\ lumea [tia, toat\ lumea t\cea. Iar de `nfruptat, 

se `nfrupta cine putea. Cine nu, se planta la coad\ de cu 

sear\, cu sc\unele [i saco[e, `n dou\-trei schimburi. 

Am t\cut, n-am cr`cnit, ne-am `mpotrivit, vezi Doamne, traduc`nd 

telqueli[ti [i Roland Barthes, ne-am sustras v`r`ndu-ne 

capu-n marea literatur\, dar ne-am descurcat bini[or [i cu porcu’. 

Recunoa[tem `n fa]a cititorilor tineri, cu ochii-n p\m`nt, a[a cum 

facem ori de c`te ori studen]ii ne `ntreab\ uimi]i la seminar sau 

`n vreo pauz\: cum de-a]i acceptat, doamn\? Adic\, mai pre limba 

rubricu]ei noastre, cum de am pus botu’ la toat\ porc\ria? Dup\ 

ce, cu mult\ jen\, `ncerc\m a le explica de ce-i bine s\ rezi[ti `n 

vremi de restri[te m\car prin cultur\, dac\ altminteri nu ai curaj, 

fiindc\ e[ti fricos, chiar la[, le spunem deschis c\ ni-i ru[ine. 

Dar ce fierbea `n oalele noastre [i ce se rumenea `n tig\i? Ce 

amor]ea dr\muit `n congelator, printre vinete, legume fragede 

pentru ciorb\, vi[ine pentru [trudel? Porc! Punem pariu c\ n-o 

s\ ghici]i niciodat\ cum ajungea el acolo? Afla]i c\ prin literatur\, 

[i altcum nu. C\ci `n cele pric\jite vremi, fe]ii mo[ului, am meditat 

din greu. Nu la via]a de dincolo, nu la coco[\toarele chestiuni 

c\ de unde purcedem [i `ncotro ne c\r\b\nim, nu la ce-i 

timpul sau fericirea. Noi am meditat gospod\re[te puzderie de 

fete [i b\ie]i la literatur\ român\ pentru treapt\, pentru bac [i 

chiar pentru filo. Am f\cut-o de nevoie, `ns\ [i cu mult\ pl\cere. 

Am c`[tigat ceva coroclinci, am preparat c`teva fudulii pentru 

gloria Literelor din ]ar\, ba chiar de peste ocean, [i, pe deasupra, 

am dob`ndit [i ceva venituri c\rne[ti. 

Rug\m doar pu]in\ aten]ie la re]eta pentru circuitul optim al 

porcului `n cultur\: o parte din bani se investesc `n s\punuri [i 

spreiuri fa, bac sau 8x4, din ocsko-piac (pia]a de vechituri); s\punurile, 

spreiurile, dar [i al]i bani se plaseaz\ la o libr\rie spre a 

grebla m\car 2-3 [oguni, magicieni, vraci, cei mai iubi]i dintre 

p\m`nteni; [ogunii, magicienii, p\m`ntenii se distribuie: a) la o 

rotiserie, b) la un bufet cu circuit `nchis, c) la o m\cel\rie, pentru 

a `n[f\ca (e[alonat `ntr-o lun\) 4 kg. carne de porc, 2 pui, ½ kg de 

unt; la fiecare carte se adaug\ [i c`teva ore de gargar\ cu sursele 

bel[ugului ([efele de unit\]i): tema operei, dep\narea subiectului, 

analiza personajelor principale, desprinderea `nv\]\- 

mintelor pentru via]\, simboluri, vorbe de duh, fixarea cuno[- 

tin]elor. Ce s-o mai sc\ld\m: tot un fel de medita]ii la literatur\, 

ca doamnele s\ ia fa]a asisten]ei la c`te-o conversa]ie mai savant\ 

asortat\ cu gr\tarul de la iarb\ verde sau cu bibelourile 

chineze[ti. 

{i? {i nimic. Uneori, c`nd ie[eam `n triumf, cu plasele 

doldora, ne venea a r`de `n soare, precum macaralele `n zori 

de zi (de bucurie, de poant\, de comicul situa]iei, ca-n Hrabal). 

Alteori, cel mai des, ne st\tea (ca-n Konwicki) un fel de 

nod nasol `n g`t. At`t (ca rim\-mperecheat\). 

* Merci, Robert {erban, pentru Dumas, dar [i pentru emisiunea 

„A cincea roat\“ de la tv Analog Timi[oara, care acum 10 zile, 

cu o s\pt\m`n\ `nainte de a `mplini cinci ani, ne invit\ pre] de 

1h 30 min. s\ discut\m cu voio[ie despre rubricu]\, „Supliment“ 

[i despre alte gastronomicale. 

C\l\torului 

ì st\ bine [i 

cu sarcasmul 

Casiana IONI}| 

Nu e ora[ care s\ fi provocat at`t consens printre c\l\torii pe 

care i-am urm\rit vara aceasta precum San Francisco. 

Ajun[i acolo, mai to]i se minuneaz\ de c`t de european pare, 

de priveli[ti, de primire, de excentricitate. Rudyard Kipling, 

pe care `l vom acompania s\pt\m`na aceasta, face not\ 

discordant\. „Notele americane“ ]inute de el pe parcursul 

c\l\toriei de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea s`nt 

pline de nemul]umiri, sarcasm [i parodii. L\sate de multe ori 

deoparte `n scrierile despre Kipling din cauza exager\rilor, 

pove[tile lui de drum ne pun fa]\ `n fa]\ cu un c\l\tor 

nemul]umit, gata s\ aprecieze doar dou\ lucruri: femeile [i 

somonul. Altfel, totul este poleial\, jargon, barbarism. 

N\scut `n India, Kipling 

[i-a petrecut o bun\ parte 

din via]a de dinaintea 

c\l\toriei americane `n Anglia. 

~n notele din timpul [ederii `n 

California [i scurt\ vreme [i `n 

Chicago, scriitorul adopt\ mai 

degrab\ tonul colonizatorului 

dec`t al celui colonizat. Nici urm\ 

de `n]elegere a diferen]elor – 

oamenii albi s`nt aprecia]i doar 

prin compara]ie cu „ceilal]i“, dar, 

oricum, nici pe ei nu-i prea `ndr\ge[te 

Kipling. Americanii 

s`nt cataloga]i drept barbari, mai 

ales pentru c\ nu au o limb\ 

proprie [i nu fac dec`t s\ m\- 

cel\reasc\ engleza. ~n plus, import\ 

c\r]i piratate [i accept\ 

negrii [i alte felurite na]ii printre 

ei. Kipling, ce fusese jurnalist 

`n India, nu scap\ nici o o- 

cazie s\ denigreze presa american\, 

mai ales pe reporterii ce ì 

pun `ntreb\ri. Ba chiar recunoa[te 

c\ r\spunsurile sale la interviurile 

luate de jurnali[ti a- 

mericani despre India 

s`nt invariabil false, inten]ionat. 

San Francisco este a[adar „un 

ora[ nebun, locuit `n mare parte 

de oameni complet nebuni [i de 

femei de o frumuse]e remarcabil\“, 

pe c`nd Chicago este o- 

ra[ul „s\lbaticilor“. 

La pescuit de somon 

`n America 

ROUTE 66 

Ar fi u[or s\ urm\m reac]iile i- 

ni]iale la apari]ia c\r]ii [i s\ punem 

la col] un c\l\tor at`t de nemul]umit 

precum Kipling. Notele 

sale sun\ acum politically 

incorrect, din mai toate punctele 

de vedere. Am putea s\ ì citim 

`ns\ `nsemn\rile mai degrab\ ca 

un pamflet, scris cu ferven]a imperialist\ 

caracteristic\ lui Kipling. 

{i s\ `ncerc\m s\ ne punem 

ochelarii pamfletari, apreciind 

unele dintre `ntors\turile din 

aa condei. Criticile lui Kipling 

sl\besc nea[- 

teptat c`nd 

admite 

dintr-o dat\ 

c\ americanii 

s`nt prea dr\gu]i 

pentru a-i bomb\- 

ni at`t. De fapt, a- 

daug\ el, este `ndr\gostit de opt 

domni[oare americane, fiecare cu 

avantajele ei. Marea diferen]\ 

dintre femeile din America [i 

cele din Anglia, amintit\ 

de c`teva ori, st\ `n gradul 

extraordinar de mare de independen]\ 

al americancelor. 

Nici acestea nu s`nt scutite `ns\ 

de sarcasmul c\l\torului, care 

concluzioneaz\ cu o compara]ie 

`ntre femeile de diferite na- 

]iuni: „Americancele s`nt iste]e, 

[tiu s\ 

vorbeasc\ 

[i se spune 

c\ g`ndesc“. 

A- 

ventura a 

lui la 

pescuit este singurul episod `n 

care c\l\torul transformat `ntr-un 

personaj din Hemingway se a- 

rat\ autoironic. „Continentul 

american n-are dec`t s\ se scufunde 

acum, pentru c\ am deja 

tot ce poate oferi mai bun. {i 

asta nu `nseamn\ dolari, dragoste 

sau propriet\]i.“ 

Oric`t de sarcastic ar fi Kipling 

la adresa s\lb\ticiei Statelor 

Unite, acesta nu a fost singurul 

s\u sejur american. La un 

an dup\ apari]ia c\r]ii, s-a c\- 

Suplimentul lui JUP 

Rudyard Kipling s-a n\scut `n 

1865, `n Bombay, [i, dup\ ce 

[i-a petrecut o parte din copil\rie 

`n locurile exotice 

indiene, la v`rsta de cinci ani 

a fost trimis `n Anglia 

s\torit cu o americanc\ [i au 

tr\it `n Brattleboro, `n statul Vermont, 

patru ani. Vreme `n care 

Kipling a scris ambele p\r]i din 

Cartea Junglei [i a inventat golful 

pe z\pad\. Semn c\ America 

de Nord a f\cut bine c`nd nu a 

ascultat `ndemnul c\l\torului [i 

nu s-a scufundat imediat dup\ 

ce acesta a prins pe[te. 

4 


) 

Omleta româneasc\ 

Florin L|Z|RESCU 

HOMEPAGE, SWEET HOME 

~n ultima vreme, deschiz`nd de c`teva ori pagina 

de Internet a ziarului „Gândul“, a ajuns s\ m\ 

obsedeze bannerul promo]ional al 

www.brandingromania.com: „Cum faci o omlet\ 

româneasc\? Furi dou\ ou\. (Folclor european)“. 

Nu [tiam c\ exist\ un folclor european. B\nuiala 

mea e c\ poanta e opera vreunui emigrant 

român care, odat\ ajuns pe meleaguri str\ine, se 

deta[eaz\ cinic de trecut. E [i asta o chestie 

care face parte din brandul nostru de ]ar\, dac\ 

o fi exist`nd a[a ceva. Am rezervele mele, 

deoarece nu cred c\ po]i face o campanie 

promo]ional\ dec`t dac\ ai un produs concret pe 

care s\-l vinzi. De[i avem cu to]ii c`te ceva de 

v`nzare, rar g\se[ti doi români care s\ cad\ de 

acord `n construirea unui proiect comun. Citind 

opiniile de pe www.brandingromania.com, m-am 

g`ndit c\, d`ndu-ne mereu cu p\rerea despre 

ceea ce s`ntem, imaginea despre noi pe care o 

promov\m incon[tient este o omlet\. 

Fiecare român are o teorie 

cum ar trebui s\ fie ]ara 

lui, dar cumva excluz`ndu-se 

din ecua]ie. „Ceilal]i“, 

oricare ar fi ei, ne fac de r`s, 

s`nt lene[i, nu-s dispu[i s\ comunice, 

s\ se integreze. Prea 

pu]ini `[i asum\ individual, `n 

sinea lor, condi]ia de român, 

con[tien]i c\ totul porne[te de la 

fiecare `n parte. P`n\ la urm\, 

ca s\ `mi aduc [i eu modesta 

contribu]ie la omleta româneasc\, 

cred c\ ceea ce ne define[te 

cel mai bine este sictirul – cu 

varianta eufemistic\, lehamitea. 

La `nceput ne-am revoltat. 

Apoi am r\mas dezgusta]i 

V\ recomand `n acest sens s\ citi]i 

www.sictir.org: „Am avut 

ocazia ca `n 15 ani de zile s\ 

asist\m la discursuri care ne-au 

l\sat mai `ntì cu gura c\scat\, 

apoi cu ea str`mbat\ `ntr-o grimas\ 

cinic\. Apoi, ne-a apucat 

un sictir profund. Un sictir fa]\ 

de o clas\ politic\ mizerabil\, `n 

contextul `n care ni se pare 

anormal [i faptul c\ politicienii 

au propria lor clas\. Un sictir 

care te las\ c`teodat\ la limita 

disper\rii, z\c`nd `n fotoliu [i 

rug`ndu-te fierbinte s\ ]i se dea 

m\car o urm\ de speran]\ cu 

privire la viitor, o speran]\ care 

`n acest moment pare s\ fi apus 

pentru totdeauna... La `nceput 

ne-am revoltat. Apoi am r\mas 

dezgusta]i. Acum ne-am hot\r`t 

s\ d\m `n ei cu cea mai elegant\ 

arm\ pe care o avem `n arsenal: 

ironia izvor`t\ din sictir. Ridendo 

castigat mores. Noi nu 

vrem s\ le `ndrept\m moravurile. 

Noi ì trat\m cu sictir. E felul 

nostru de a ne r\zbuna pentru 

umilin]a de a fi lua]i drept 

pro[ti timp de un deceniu [i mai 

bine“. Frumoas\ r\zbunare, care 

ar avea un profund caracter românesc, 

dac\ nu ar aduce a harakiri. 

{i-]i po]i face o carier\ `n 

domeniu: neprofesional\ (fan 

sictirit, care promoveaz\ activ 

Sictir.org; un insider care presteaz\ 

o activitate `n folosul Sictir.org; 

un afiliat) [i profesional\ 

(corespondent sictirit care 

trimite ocazional articole pentru 

rubricile revistei on-line; jurnalist 

sictirit care scrie cel pu]in 

un articol pe lun\; administrator 

de site-uri sictirit). 

„Dac\ ave]i o g`ndire suficient 

de cinic\, dac\ s`nte]i un 

spirit critic, dac\ v\ pricepe]i la 

economie, sau la politic\, sau la 

am`ndou\, [i, indiferent de 

timpuri, crede]i c\ odat\ [i o- 

dat\ lucrurile vor merge `n România 

a[a cum merg `n alte ]\ri 

(de preferin]\ mai dezvoltate), 

atunci v\ a[tept\m.“ 

Inten]ii nobile, spre care se 

tinde, din p\cate, cu mijloace 

române[ti: s\ st\m de vorb\, s\ 

analiz\m, s\ facem un plan. Iar 

dac\ nu iese nimic, m\car am 

r`s. De cine? De omleta noastr\ 

româneasc\. 

Fie numele acestui produs 

omlet\. 

teorie [i practic\ 

LA LOC teleCOMANDA 

pop-cultura 

Alex SAVITESCU 

Marc\ `nregimentat\ 

Ciorapi, prezervative, detergen]i, cafea, bomboane, ma[ini de 

sp\lat, aspiratoare, parfumuri, spirtoase, r\coritoare, energizante, 

ma[ini. Ce pia]\ larg\ de oferte au politicienii no[tri! ~nchipui]i-v\, 

numai: combin\ frigorific\ Ion Iliescu, dou\ compresoare, 

deschidere frontal\ pe la r\s\rit, numai la…; rachet\ de 

tenis Adrian Severin, din fibr\ de român… pardon, carbon; bere 

Traian B\sescu, la q-pack [i dozator, de preferin]\ blond\ [i udr\; 

var lavabil Mircea Geoan\, nattürlich meine dammen und herren, 

scoate coruptul din tine!; robot de buc\t\rie Vadim, cu cinci 

trepte de vitez\, bate fructe, legume, albu[, g\lbenu[, `n general, 

c`mpii; procesor Intel Terentium Adrian PSD2004, bus 533 

mHz cu posibilitate de deplasare `n mai multe sec]ii, numai `n 

magazinele Fraudex, f\r\ avans, f\r\ girant, Apostolache 

voteaz\; roll-on Rodica St\noiu, nu las\ urme, protec]ie maxim\ 

cincisprezece ani; fixativ TheoStolo, FSN – vremuri tulburi, coafura 

rezist\, PDSR – ploaie, coafura rezist\, PNL – furtun\, coafura 

rezist\. 

C`t de mult s-ar schimba premiile AD’OR sau „Noaptea devoratorilor 

de publicitate“, dac\, `n loc de reclamele care invadeaz\ 

televizoarele, ar ap\rea personajele de mai sus! Companiile de 

advertising ar fi nevoite s\-[i concedieze to]i copywriterii, pentru 

c\ n-ar mai fi nevoie ca asemenea produse s\ se nasc\ `n urma 

brainstorming-urilor [i a ideilor de moment. ~n cincisprezece ani, 

politicianul nostru a avut timp s\ treac\ prin toate etapele de 

crea]ie ale unui produs publicitar, ba chiar s-a [i „rebr\nduit“, 

cum zic b\ie]ii aceia care apar noaptea, la TVR1, adic\ [i-a 

schimbat publicul din patru la patru ani (sau mai des). 

S`nt aproape convins c\ mutra lui Ion Iliescu ata[at\ pe 

biscui]ii ülker ar cre[te considerabil PIB-ul Turciei (pentru c\ `n 

deja celebrele „magazine mixte“ de la sate nu g\se[ti dec`t din 

\[tia), la fel cum, probabil, r`njetul lui B\sescu aplicat pe un pachet 

de ]ig\ri Carpa]i (era s\ zic Anghelache…) ar falimenta 

compania Phillip Morris. Dac\ pentru actualul pre[edinte perspectiva 

asta pare destul de `ndep\rtat\ (podul de la M\r\cineni 

ì cam consum\ toat\ agenda), pentru „exul“, lucrurile se pot 

materializa foarte repede. 

Totu[i, g`ndul de a-l vedea pe B\sescu `ntr-un spot nu-mi d\ 

pace. Ce-a]i zice de pre[edinte `n rolul [mecherului de la reclama 

unui cognac, rug`ndu-l pe electrocutatul C\lin s\ „repete“ 

accidentul: „C\line, ia mai f\ odat’ a[a m\! Cjhhhh! H\-h\-h\!“. 

Salut\ri de la Petrila 

de ION BARBU 

VOI N-A}I ~NTREBAT, f\r\ zah\r V| R|SPUNDE 

Bobo [i Bobi 

Editorial cu vamaio]i 

Vamaiot – mie `mi place cum sun\, 

chiar [i cum se scrie acest cuv`nt cu 

o conota]ie pu]in exotic\, poate chiar 

de civiliza]ie extraterestr\, s-ar putea crede 

c\ define[te o specie sau o ras\, `ns\ ce ar 

trebui s\ delimiteze este o categorie social\. 

Am fost `n Vama Veche [i asta am v\zut 

acolo, c`teva mii de oameni pe care timp de 

dou\ zile nu aveai cum s\ ì `ncadrezi `ntr-o 

alt\ categorie dec`t cea de vamaiot – intelectuali, 

clas\ de mijloc, tineri, b\tr`ni, s\- 

raci, boga]i, studen]i, cer[etori, toate acestea 

s-au estompat [i to]i cei de acolo au devenit 

ni[te evada]i, sc\pa]i sc\p\r`nd de libertate 

[i bucurie. 

De unde au evadat [i de ce anume au 

sc\pat? De ei, de noi [i de al]ii – dar mai 

bine v\ las pe fiecare dintre voi s\ judeca]i 

asta. 

Am c`ntat [i am ascultat ce se c`nta, am 

fost printre oamenii care au dormit pe plaj\, 

care nu au dormit, care au furat [i au fost 

fura]i, care (s-)au murd\rit [i (s-)au cur\]it. 

Am v\zut [i `ntreprinz\tori care `]i vindeau 

o plimbare cu motocicleta, zdr\ng\neal\ de 

chitar\, tricouri de colec]ie (cu Stufstock 1 

[i 2) [i poate cei mai iste]i `]i vindeau chiar 

apa de mare, scoici [i bilete la concertele de 

pe cele dou\ scene. 

Scopul festivalului Stufstock a fost [i a 

r\mas salvarea sta]iunii [i a atmosferei specifice 

din Vama Veche, nu prea [tiu exact ce 

`nseamn\ asta, anul trecut am fost pentru 

prima dat\ `n Vam\ cu ocazia aceluia[i 

festival, ce [tiu `ns\ e c\ atmosfera pe care 

a reu[it s\ o creeze este extraordinar\ – dac\ 

e ceva ce s-a pierdut, ei bine, mul]i dintre 

cei care au venit la Stufstock habar n-au ce 

anume e acel ceva, unde [i cum [i de ce s\ 

`l mai caute, dar [tiu ce au g\sit acolo. 

{i asta e ceea ce trebuie p\strat. 


carte 

Bobo

carte printre r`nduri 

Emil BRUMARU (hobbitul@yahoo.com) 

DUMNEZEU SE UIT| LA NOI CU BINOCLUL 

Doar s\ fiu pu]in atent 

la cuvinte 

Acum ar trebui s\ nu mint, `mi zic, s\ caut adik… Ce m\-sa s\ caut? 

{i ce s\ mai mint? Aici nu mai merge cu c\utatul… totul e deja 

g\sit… Doar s\ fiu pu]in atent la cuvinte… s\ „exprim“ exact ce 

doresc `n neuron, s\ nu m\ b`lbì… s\ n-o bag `n cea]\ aiurea… 

s\ nu-i sar\ capacele degeaba… c\-i s\reau din te miri ce… ~mi da 

telefon, trilifon… vorbea, vorbea… nu o `ntrerupeam, `mi pl\cea 

la nebunie s\-i ascult vocea, vocile… erau mai multe… timide, 

`ndr\zne]e… juc\u[e, duioase… ranchiunoase, prietenoase… 

amarnice, comice… blazate, av`ntate… [\galnice, severe… pref\cute, 

de bab\ sau de lolit\ par[iv\, de fantom\ sp\imoas\… 

intrat\ prin horn `n camer\: hu-hu-hu!!! Uneori, [i atunci `mi era 

at`t de apropiat\, da, uneori str\nuta [i se oprea u[or jenat\… `[i 

tr\gea pe [est mucii `n nasul \la al ei caraghios, ve[nic `nfundat... 

`[i „aranja“ laringele, umbla la el ca la un instrument… iar 

eu z`mbeam, o alintam, nu te speria, fii cuminte, tu, acolo, chiar 

str\nutul t\u mi-a pl\cut, nu pricepi? F\cea o pauz\ copil\roas\, 

uimit\, descump\nit\, credea ca e nevoie s\-[i cear\ scuze, se 

scuza… Nu ai de ce, str\nut\, f\ ce vrei… f\ptura lui Dumnezeu, 

o `ndemnam din nou, e[ti … A[ fi vrut s\-i spun c\ o iubesc… 

Fugea `ntotdeauna, sim]ea c`nd m\ preg\team… `nchidea… Nu 

dorea s\ afle? Aflase? Pe urm\ ì scriam… ì descriam pe `ndelete, 

cu metafore, cu compara]ii `ntortocheate… cum a vorbit, 

cum a str\nutat… cum ì simt respira]ia… g`fìala intim\... visceral\... 

a[a, ca la BBC... [tiam c\ asta o g`dil\… c\ a[teapt\… 

comentariile mele `ndr\gostite… Uneori m\ suna diminea]a, nu 

dormise deloc, se chior`se `n computer... lucrase toat\ noaptea, 

glasul ì sl\bise, [optea abia, m\ chinuiam s\ deslu[esc… Frazele 

i se lungeau, pierdeam [irul, o `ntrerupeam cu c`te o `ntrebare, 

nu r\spundea, o ]inea pe a ei… se deslu[ea ca un soi de 

rug\ciune bl`nd\, nesf`r[it de tandr\, de promi]\toare de raiuri 

p\c\toase, cu [erpi[ori [i mere dulci… m`ngìetor de trist\ totu[i… 

de `ncrez\toare `n ea, `n mine… `n via]a noastr\… tu-i curul ei de 

via]\! Cum s\-i spun c\ o iubesc, a[a, hodoronc-tronc? Alteori 

m\ trezea noaptea t`rziu, `n miez, dup\ miez … r`dea chifnit c\-s 

somnoros… confuz… desprins din visuri `nc`lcite, cam erotice 

ele, deh!… Uite, eu treb\luiesc aci[ilea, b\, nemernicule, adormitule, 

calc mald\re de rufe, mun]i de chilo]i, hm!… scoal\ [i f\ 

c\r]ile alea, nenorocitule, mormolocule, molecul\ `mpu]it\, criminalule, 

tembelule… B\, da’ ]ie nu ]i-e ru[ine? Pune m`na, hei! 

B\, tu te crezi eternu’ masculin? Ba mi-e ru[ine, recuno[team… 

nu-s eternu’ masculin… `n schimb, la fix, tu e[ti efemerul feminin… 

Se auzea iar\[i r`sul ei, `nceti[or, cald, din g`t, ocrotitor… 

B\, tu nu `n]elegi nimic, vezi? De asta `mi e[ti tu mie drag, 

habar n-ai ce-i cu tine, domn’e! Saluti! Paaaa!!! Trecuse un an 

[i eu nu `ndr\znisem `nc\ s\-i spun c\ o iubesc… M\ preg\tesc 

mereu, `mi jur c\ n-o s\ m\ mai ab]in, s`nt om `n toat\ firea, ce 

dreak! S\ tr\im [i noi un mom eroic, feeric, sardanapalic, hm!!! 

{i de fiecare dat\ dispare, `nchide… r\m`n s\ scriu scrisori interminabile, 

neverosimil de vesele, de hu[chite, cu tipi ca-n 

„felme“, de doi metri juma… tatua]i pe bicep[ii bomba]i cu caracati]e 

av`nd pizde-n loc de gur\… gagii valabili care fut 

[i-mpu[c\ orice `nt`lnesc `n cale… merg`nd leg\nat… cr\c\na]i 

de propriile coaie… cu ]igara fumeg`nd\ `n col]ul buzelor cr\- 

pate… scuip`nd dispre]uitori, printre din]i, la picioarele [erifului 

cu fa]a cinstit\, de fl\c\u… jefuind b\nci obscure… cu func]ionare 

obeze, transpir`nd de fric\ `ntre ]`]e, la ghi[eu... f\c`nd pilaf 

un bar `ntreg de gujbe]i… s\-i `ncropesc manele savante… dotate… 

(Mama mia! / ~]i pute bijuteria… Vino s`mb\t\ la bal/ S\ te 

pip\i bestial…) ca s\ n-avem sc`rb\-n cas\… naiv-amenin]\- 

toare… s-o arz\ la fica]i… s-o sece la linguric\… s-o sparg\ la 

bulbuci definitiv… Dar acum m-am hot\r`t, fie ce-o fi! S\ afle 

„popula]ia“!!! ~n revist\, pe foaie de h`rtie de ziar: Te iuuuuuuuuubeeeeeeeeeeeesc!!!!!!!!!!! 

Intelectualul draculesc 

C\ut`nd prin revistele 

literare române[ti referin]e 

la subiectul de azi, n-am 

`nt`lnit cronici ale c\r]ii `n 

cauz\, nici considera]ii 

despre autor sau celelalte 

c\r]i ale sale, ci un fel de 

„scandal“, tipic, din p\cate, 

pentru v`rsta actual\ a 

publicisticii culturale de la 

noi. Marin Mincu r\spunde 

la o anchet\, interesant\ de 

altfel, ini]iat\ de 

„Observator cultural“, pe 

tema mizelor culturale 

actuale. Scrie acolo despre 

ce nu s-a f\cut pentru 

promovarea literaturii 

române `n str\in\tate, 

`ndr\zne[te s\ pomeneasc\ 

nume devenite sacrosancte 

Lumini]a Marcu 

Ce se `nt`mpl\? I se r\spunde 

t\ios [i ofuscat, s`nt 

mobliliza]i intelectuali 

din ]ar\ [i din afar\ care s\-l pun\ 

la punct [i, eventual, s\-i arate 

p\catele (ar fi fost demis pe motive 

deontologice de la o universitate 

italian\, s-ar fi bucurat singur 

de un premiu pe care ar fi 

trebuit s\-l `mpart\ cu Marian 

Papahagi etc). ~ntr-un num\r urm\tor 

al revistei, Marin Mincu 

r\spunde, dezvinov\]indu-se [i 

l\ud`ndu-l, la r`ndul s\u, pe 

Marian Papahagi... Am f\cut 

tot acest ocol pentru c\ povestea 

mi se pare semnificativ\. Cu a- 

semenea lucruri se pierde timpul 

`n cultura român\, asemenea 

scandaluri diminueaz\ for]a 

creativ\ a fiec\ruia, asemenea 

sup\r\ri creeaz\ frustr\ri [i 

comportamente aberante [i i- 

nestetice. Nici nu mai conteaz\ 

cine are dreptate, oricum cititorul, 

omul din afar\, ca mine 

`n acest caz, nu prea poate 

s\ vad\ cine are dreptate [i cine 

nu, ar trebui un `ntreg proces 

cu martori [i jura]i care s\ decid\ 

ce [i cum. Iar miza e zero. 

Nici un r`nd `n aceste articole 

despre vreo carte, despre 

vreo idee... Aproape 

toate scandalurile culturale din 

ultimii ani au la noi cam a- 

cela[i tipar. 

Autopromov\rile 

nu dau prea bine 

`n spa]iul românesc 

Marin Mincu, Jurnalul lui Dracula (rescriere), 

(la noi, numele defunc]ilor 

devin repede sacrosancte, 

ca `n orice cultur\ mic\ [i 

provincial\), d\ c`teva idei, 

poveste[te experien]e 

personale. O face `n stilul 

s\u, un stil un pic 

bombastic, un pic prea 

obsedat de propriile 

realiz\ri [i de propriile 

frustr\ri, asupra c\ruia o s\ 

revin. Dar dincolo de acest 

stil, Marin Mincu spune 

c`teva lucruri care ar trebui 

s\ dea de g`ndit. 

Revenind la antipatia constant\ 

de care „se bucur\“ Marin Mincu, 

ea are c`teva cauze ce se pot vedea 

[i `n prefa]a c\r]ii Jurnalul 

lui Dracula. Autorul ]ine s\ specifice 

de fiecare dat\ ce a realizat 

el `nsu[i, ce c\r]i a scris, de c`t 

succes s-au bucurat ele, c`t de 

mult a promovat literatura român\ 

`n str\in\tate, cum a reu[it 

s\ `nve]e italian\ at`t de bine `nc`t 

s\ scrie fic]iune `n aceast\ limb\ 

[i s\ fie considerat scriitor italian, 

cum o personalitate de a- 

colo i-a spus „Caro Mincu, il suo 

romanzo fa onore alla narrativa 

italiana“... Lucrurile s-ar putea 

s\ stea chiar a[a, dar, nu [tiu cum 

se face, asemenea autopromov\ri 

nu dau prea bine `n spa]iul românesc. 

Mai s`nt apoi tot felul de 

indica]ii ale unui comportament 

de profesor de provincie: „Studenta 

mea, Monica, mi-a m\rturisit 

c\ de multe ori au trecut-o 

fiorii c`nd `mi copia textul proasp\t 

scris de m`na mea“... Pentru 

asemenea abuzuri s-a inventat 

corectitudinea politic\, dar se pare 

c\ `n cazul nostru nici studenta 

Monica, nici profesorul nu `[i 

dau seama c\ s`nt `ntr-o situa]ie 

u[or necontractual\ [i c`t se poate 

de neelegant\ academic. (Studente 

prefa]\ la edi]ia `n limba italian\ de Cesare Segre, postfa]\ de 

Piero Bigongiari, Editura Polirom, 2004. 

(Romanul apare pentru prima dat\ `n limba român\, de la edi]ia sa 

`n italian\, `n 1992, iar autorul a operat modific\ri de con]inut 

pentru aceast\ variant\.) 

PE SCURT 

• Emisiunea „A cincea roat\“ 

realizat\ de scriitorul Robert 

{erban (foto) la „Analog TV“, `n 

Timi[oara, a `mplinit cinci ani de 

difuzare ne`ntrerupt\. Este cel mai 

longeviv talk show cultural din 

peisajul media românesc. „A `nceput 

pe 26 august 2000, c`nd eu f\ceam 

deja emisiunea «Raftul cu c\r]i». 

Atunci a venit Igor Bergler, care mi-a 

propus s\ facem un talk show mai 

lung, dup\ modelul Seratei muzicale 

a lui Sava. El a plecat dup\ un an de 

zile la Bucure[ti, [i de atunci fac totul 

singur, c`teodat\ chiar [i machiajul 

invita]ilor. Nu am dat nici o emisiune 

`n reluare. Nu am vrut s\ fac o 

emisiune provincial\ [i nu m-am axat 

strict pe literatur\. M-am bazat pe 

dialog, pentru c\ o emisiune ca 

aceasta se bazeaz\ pe schimbul de 

reac]ii [i replici `ntre interlocutori“, 

poveste[te Robert {erban, care 

adaug\ c\ „a venit `n emisiune la 

mine toat\ lumea bun\ din România“. 

• Michel Houellebecq este 

creditat cu cele mai mari [anse de 

a c`[tiga Premiul Goncourt pe 

2005 pentru romanul La possibilité 

d’une `le, care va ap\rea `n libr\riile 

din Fran]a pe 31 august. Nume 

precum Philippe Sollers sau 

François Nourisser [i-au declarat 

sus]inerea pentru Houellebecq la 

Goncourt, premiu care va fi decernat 

pe 3 noiembrie. 

• Scriitorului israelian Amos Oz i 

se decerneaz\ pe 28 august, la 

Frankfurt, Premiul Goethe pentru 

excelen]\ `n literatur\ pe 2005. 

Distinc]ia se acord\ din trei `n trei 

ani, `ncep`nd cu 1927, [i coincide cu 

ziua de na[tere a lui Goethe. 

• Trei poe]i clujeni – Leti]ia Ilea, 

Marta Petreu [i Ion Mure[an – vor 

fi publica]i cu texte inedite `ntr-o 

antologie realizat\ `n Fran]a `n 

cadrul programului „Les Belles 

Etrangères“, ce mai cuprinde al]i 

nou\ autori români. Cei 12 scriitori 

selecta]i pentru programul ini]iat de 

Ministerul Culturii din Fran]a [i derulat 

`n colaborare cu Centrul Na]ional 

al C\r]ii din aceast\ ]ar\ s`nt: Gabriela 

Adame[teanu, {tefan Agopian, Ana 

Blandiana, Mircea C\rt\rescu, 

Gheorghe Cr\ciun, Leti]ia Ilea, Dan 

Lungu, Ion Mure[an, Marta Petreu, 

Simona Popescu, Cecilia {tef\nescu 

[i Vlad Zografi. Ei se vor afla `ntre 

14 [i 26 noiembrie `n Fran]a, unde 

se vor `nt`lni cu cititori. 

6 


printre r`nduri 

carte 

Monici, feri]i-v\ de profesorii 

care v\ pun s\ le copia]i manuscrise 

[i nu folosi]i, dac\ ajunge]i 

profesoare, studen]ii `n asemenea 

scopuri!) ~n fine, nu doar studentele 

presteaz\ munci pentru 

profesor, ci [i personalit\]i mondiale: 

„I-am telefonat lui Umberto 

(Umberto Eco, n.m. L.M.) 

ca s\-i spun c\ i-l voi aduce pe 

Dracula, despre care vorbisem de 

nenum\rate ori. M-am dus personal 

la Bologna ca s\-i dau printul 

[i l-am rugat, dac\ are r\gaz, 

s\-mi corecteze limba defectuoas\. 

El a fost nea[teptat de rapid 

`n lectur\, c\ci dup\ o s\pt\m`n\ 

m-a chemat ca s\-mi comunice 

impresiile; acestea erau „pozitive“ 

[i `mi corectase chiar – din 

punct de vedere lingvistic – primul 

capitol. Cum nu credeam c\ 

este sincer, i-am solicitat s\ scrie 

pe prima pagin\ a manuscrisului 

«Corezzione di Umberto Eco» [i 

s\ semneze, ceea ce a [i f\cut, iar 

eu mai p\strez [i azi acel document 

care atest\ c\ pe textul proasp\t 

al romanului meu a z\cut gheara 

marelui scriitor [i semiolog“. 

Acesta este Marin Mincu par luimême! 

V\zut de departe [i doar 

din scris, poate deveni chiar simpatic 

`n non[alan]a sa egocentrist\! 

Toate astea [i probabil multe 

altele pe care congenerii s\i le-au 

v\zut mai de aproape dau seama 

pentru antipatia cu care este privit. 

Dar nimic nu explic\, `ntr-un 

sistem ce se vrea profesionist, de 

ce contribu]ia de scriitor, critic, 

teoretician a aceluia[i e sistematic 

neglijat\ [i privit\ cu aceea[i 

mefien]\ cu care este privit o- 

mul. Aici intervine specificul na- 

]ional. 

Rodul unor 

coinciden]e biografice 

Pentru c\ dincolo de prefa]\ [i de 

tot ce o `nconjoar\ (la sf`r[it avem 

bine selectate [i traduse de {tefania 

Mincu cronicile elogioase 

italiene!), cartea Jurnalul lui Dracula 

este extrem de interesant\. 

Scris\ pe parcursul a mul]i ani, `ntre 

obsesia care se na[te pitoresc 

`n 1974 [i p`n\ la publicarea la o 

prestigioas\ editur\ italian\ `n 

1992, cartea e rodul unor coinciden]e 

biografice, al document\rii 

minu]ioase [i, foarte important, 

al unei dorin]e fire[ti de a interesa 

publicul str\in cu un subiect 

legat de România [i, ca to]i cei 

care scriu despre principele valah, 

de a-i face acestuia dreptate 

`n dauna izvoditorului de basne 

Bram Stoker. E foarte interesant 

[i felul `n care Mincu ajunge la 

formula narativ\ aleas\, taton`nd 

cum se scria la vremea respectiv\ 

`n Italia, raport`ndu-se la obsesiile 

autenticiste ale scriitorilor tineri 

de acolo, amend`ndu-l curajos 

pe Umberto Eco drept „romancier 

de consum“, dezavu`nd 

fadele „romane istorice documentale“ 

(un exemplu de asemenea 

sadovenianism fad cu acela[i subiect 

draculesc am g\sit recent `n 

libr\rii cu titlul Istoria despre Dracula 

de Georgina Viorica Rogoz). 

Nic\ieri nu este Marin 

Mincu mai autentic dec`t `n aceste 

c\ut\ri pe care le poveste[te [i `n 

dorin]a exprimat\ cu sinceritate 

de a fi `n pas cu vremea, dorin]\ 

care se vede [i `n studiile sale teoretice 

[i care a dus la cu totul nedrepte 

ironii din partea intelectualilor 

români situa]i `ntr-un p\- 

gubos illo tempore impresionistic. 

Autorul nu urm\re[te 

reconstituirea istoric\ 

Marin Mincu a publicat peste 40 de volume, iar `n 1996 a fost 

laureat cu Premiul Herder (Universitatea din Viena), 

unul dintre cele mai prestigioase premii literare europene. 

Formula pe care o alege este aceea 

a jurnalului. Vlad Dracul, principele 

valah, se afl\ `nchis `ntr-o 

temni]\ a castelului de la Visegrad, 

]inut acolo de vechiul s\u 

prieten Matei Corvin, care l-a tr\- 

dat, a[a cum au f\cut-o to]i vechii 

s\i alia]i. ~nchisoarea e relativ\, 

pentru c\ i se permite s\ c\- 

l\toreasc\ `n str\in\tate, sub strict\ 

supraveghere, ba chiar s\ aib\ 

o poveste de dragoste cu o cumnat\ 

a lui Matei Corvin, Elisabetha 

Bathory. Noaptea, prin permisiunea 

special\ a temnicerului, 

Vlad urc\ `n turn [i acolo mediteaz\, 

kantian, la stele [i la legea 

moral\. Nu e singura inadverten]\ 

istoric\. Diaristul, principe 

de secol XV, scrie de multe ori ca 

un perfect textualist de secol XX: 

„~mi este clar, precum lucrul cel 

mai banal, c\ tot ceea ce g`ndul 

elaboreaz\ [i cuprinde, tot ceea 

ce tr\im e scriere, e povestire, [i 

nimic nu ar fi dac\ nu ar fi fixat 

`n cuvinte. Tragicul, de exemplu. 

Experien]a tragicului – ce anume 

este, dac\ nu scrisul `nsu[i? Nimic 

nu poate fi conceput `n concret 

[i experien]a `nseamn\ ceva 

doar atunci c`nd corespunde unui 

lucru deja prezent. Marea carte a 

lumii e cu totul altceva dec`t o 

metafor\“. Sisif e mereu prezent 

ca referin]\, de parc\ Vlad Dracul 

l-ar fi citit pe Camus, de asemenea 

principele e preocupat de 

„experien]a mea cognitiv\“, de 

„poietica existen]ei“ [i de „agon“. 

Totodat\, toat\ experien]a 

totalitarist\ a secolului XX pare 

s\-l fi marcat avant la lettre. 

Matei Corvin e un perfect tor]ionar 

subtil [i teribil, chiar capturarea 

[i `ntemni]area se petrec 

dup\ re]eta securistic\ a discre- 

]iei [i a aparentei jovialit\]i, iar 

un Big Brother orwellian prezideaz\ 

toat\ aceast\ situa]ie co[- 

maresc\: „Azi, de[i m\ concentram 

`n scris, am sim]it un ochi 

neprieten ce m\ p`ndea din tavan. 

Raza lui fosforescent\ m\ `zbea 

fizic `n cre[tet. Poate c\ era Matei, 

curios s\-mi spioneze gesturile 

secrete, complexat de mine 

chiar [i `n temni]a mea. Trebuie 

s\ ascund jurnalul“. 

Dar nu cred c\ important este 

s\ amend\m faptul c\ diaristul 

nostru de secol XV are prea mult 

dintr-un intelectual de secol XX, 

pentru c\ inten]ia autorului nici 

nu este aceea de reconstituire istoric\. 

De[i, atunci c`nd o face, scenele 

[i personajele s`nt memorabile: 

un {tefan (cel Mare) cam 

incult, frustrat de cultura umanist\ 

a principelui valah (aici ar 

trebui convocat un specialist de 

talia profesorului Dan Horia Mazilu 

ca s\ ne spun\ dac\ `ntr-adev\r 

Vlad }epe[ [tia o mul]ime de 

limbi [i era prieten cu marii `nv\- 

]a]i ai secolului s\u), {tefan deci, 

care nu [tie dec`t s\ v`neze [i s\ 

iubeasc\ ]\r\nci, un Mahomed al 

II-lea dedat tuturor viciilor sexuale 

practicate cu maxim\ libertate 

la cur]ile otomane, un pap\, 

nimeni altul dec`t Eneas Silvio 

Piccolomini, cu o via]\ c`t se 

poate de lumeasc\ [i cu aprige 

uri [i orgolii ne-monahale... ~n 

toat\ aceast\ jungl\ medieval\ de 

tr\d\ri [i asasinate, de lupte s`ngeroase 

[i de violen]e, figura lui 

Vlad Dracul e una de o complexitate 

uluitoare, f\r\ nici o leg\tur\ 

cu vampirul cam robotizat 

din filmele cunoscute. Poate f\r\ 

nici o leg\tur\ cu domnitorul istoric, 

dar asta ]ine de un alt domeniu. 

Literar vorbind, Marin 

Mincu creeaz\ un personaj cu 

totul interesant [i un roman pe m\- 

sur\, departe de preocup\rile mici 

ale multora dintre romancierii no[- 

tri consacra]i. 

CUM STAU LUCRURILE 

Ionu] CHIVA 

Reportaj 

din domeniul luptei 

„Acum e[ti departe de mal: o, ce departe e[ti de mal! (…) Apa ]i 

se pare tot mai rece [i – mai ales – tot mai amar\. Nu mai e[ti 

foarte t`n\r. Acum o s\ mori. Nu-i nimic. S`nt aici. N-am s\ te las 

s\ cazi. Continu\ s\ cite[ti. 

Aminte[te-]i, `nc\ o dat\, momentul intr\rii `n domeniul 

luptei.“ (Michel Houellebecq) 

Dac\ via]a (`n fine) nu-i st`rnise nu [tiu ce curiozitate vreodat\, 

except`nd, poate, c`teva momente infantile, `[i aduce a- 

minte vag de ceva destul de `ndep\rtat, suficient c`t s\ tresar\ 

ca sub electricitate. Trupul e mai degrab\ cel care-i spune c\ n-a 

fost mereu a[a. Mintea-i de legum\, cuplat\ la infernale ma[in\rii 

e acoperit\ de p`nze [i praf. Asemenea unui soldat luat mai 

degrab\ cu arcanul, n-ar [ti s\-]i spun\ cum s-a `nt`mplat (nici 

m\car c`nd nu mai e `n stare s\-]i spun\), [tie doar c\ aici au 

ajuns lucrurile. Plute[te de at`ta timp `n `ntuneric c\ nu-i mai 

`ntrez\re[te nici m\car pe camarazi. Nici m\car vag. Despre 

inamic nici nu se pune problema. {i atunci `l confund\ cu fiecare 

alt volum de care se ciocne[te uneori, `ngrozit. 

Se zice c\, p`n\ nu cu mult timp `n urm\, plutea `ntr-un fluid 

greu, de o culoare incert\. Greutatea era destul de mare, ca [i, 

deci, durerea. Cumva paradoxal, de[i tot volume de care se ciocnea, 

solu]ia erau prietenii. Acum asta s-a schimbat `ntr-un fel de 

neb\nuit. Stau mai mult `mpreun\, mult mai mult dec`t altc`ndva. 

{i se pare c\ nu-i bine, nu neap\rat din aceast\ cauz\, pur [i 

simplu `ns\. Eviden]a faptului e de ajuns. De parc\ ar fi intrat `n 

cartea unuia dintre ei, stau to]i `n camera de cazarm\ cu paturi 

suprapuse, s`nt murdari pe picioare, stau de vorb\ [i uneori 

beau ap\ dintr-un bidon de plastic, parc\ pentru totdeauna. Cel 

pu]in a[a se simte, ca [i cum ar fi pentru totdeauna. 

Aproape catatonici altfel, din c`nd `n c`nd vreunul `ncepe s\ 

tremure curentat [i asta s-ar traduce verbal prin exasperare. Dar 

siguran]ele precare ale celorlal]i transpir\ destul calm c`t s\-l 

potoleasc\. ~n timp ce prin ferestrele murdare lumina soarelui e 

maronie. 

El unul a `nv\]at c\ atunci c`nd nu vrei neap\rat s\ spui ceva, 

c`nd dai t`rcoale subiectului, se poate `nt`mpla s\-]i chiar ias\ o 

chestie. Asta fiind operele literare. Exact din aceast\ cauz\, `n 

romane po]i `nt`lni tipi de peste patruzeci care mai discut\ 

chestii. ~n via]\ (goal\ opozi]ie!) nu prea e a[a. Tipii au ajuns de 

ceva timp `n mijlocul domeniului luptei [i nu mai au probleme de 

vorbit despre. Cu at`t mai pu]in au chef s\ discute personal, cum 

ar vrea prietenul exasperat. El `ns\ [tie asta, o [tie a[a de 

bine… Doar plute[te de at`ta timp prin `ntuneric [i frig, sub 

cea]\. 

Dac\ i-ar sta-n putere, ar scrie scrisori toat\ ziua. A[a cum 

citea, pe genunchi, `n tran[ee. Cu creioane boante/ chimice. 

C\tre to]i cei dragi, pe care, altfel, i-a insolitat `n a[a m\sur\ c\ 

se uit\ uneori la ei [i nu `n]elege de ce nu face gesturi absurde, 

s\-i str`ng\ de g`t, s\ le dea din senin palme dup\ ceaf\ etc. etc. 

etc. {i asta nu-i ur\, clar? 

Aa[aaa… 

Inamicul e peste tot, nu e. 

Inamicul e localizat, niciodat\. 

Inamicul atac\ letal, nu. 

Inamicul e `n defensiv\, mereu. 

Inamicul e pasiv, niciodat\. 

Ca [i universul, lini[ti]i-v\, domeniul luptei e `n continu\ expansiune. 

SEMNAL 

~ntr-un hotel din Sancerre, unde este cunoscut sub numele de domnul Clément, Emile Gallet 

a fost ucis, `n timp ce so]ia lui `l credea la Rouen, exercit`ndu-[i meseria de comis-voiajor. Maigret 

`[i `ncepe ancheta [i descoper\ c\, `n ziua crimei, Gallet a avut o alterca]ie cu Tiburce de 

Saint-Hilaire, castelan vecin cu hotelul, [i alta cu fiul s\u Henry, venit din `nt`mplare `n regiune, 

unde amanta lui, Eléonore Boursang, se afla `n vacan]\. Se ajunge rapid la concluzia c\ nici 

unul dintre cei trei nu putuse s\ comit\ crima. ~n realitate, Gallet nu mai era comis-voiajor de 

optsprezece ani; tr\ia din extorcarea de bani de la legitimi[tii care doreau revenirea Bourbonilor 

pe tronul Fran]ei. Cu ace[ti bani fura]i, Gallet, bolnav, contractase o asigurare pe via]\ 

`n favoarea so]iei sale. Numai c\, de trei ani, un anume domn Jacob descoperise jocul lui 

Gallet [i `l [antaja. ~n realitate, Jacob era omul de paie al lui Henry Gallet [i al amantei sale, 

care sustr\geau `n mod regulat bani de la escroc. Maigret continu\ investiga]iile... 

Georges Simenon, Domnul Gallet a decedat, 

traducere de Nicolae Constantinescu, colec]ia „Seria Maigret“, Editura Polirom, 

192 de pagini, 13.90 RON 

Eugene Debs Hartke, eroul romanului Hocus 

Pocus, `[i scrie autobiografia `n a[teptarea procesului 

intentat de guvern pentru presupusa lui contribu]ie 

la revolta celor 10.000 de de]inu]i din `nchisoarea 

de maxim\ securitate a statului New 

York din 2001, revolt\ soldat\ cu un m\cel. Visul 

lui Eugene fusese s\ studieze jurnalismul [i s\ 

c`nte jazz cu trupa lui, The Soul Merchants. ~ns\ 

destinul, ac]ion`nd exact ca GriotTM, un stupid joc 

de computer care completeaz\ biografii pornind 

de la dou\-trei date, i-a preg\tit un cu totul alt 

traseu. 

Kurt Vonnegut, Hocus Pocus, traducere [i note 

de Vali Florescu, colec]ia „Biblioteca Polirom“, 

Editura Polirom, 360 de pagini, 21.50 RON 


interviu

interviu `ntrebarea moarte n-are 

PETER GREENAWAY 

REPERE: 

• Peter 

Greenaway 

este, probabil, 

cel mai cunoscut 

cineast 

care `[i asum\ 

o dimensiune 

acut experimental\ 

`n arta 

filmului; 

„Voi, românii, nu a]i oferit 

nimic culturii europene “ 

Peter Greenaway nu a stat la Festivalul 

ANONIMUL de la Sf`ntu-Gheorghe dec`t 

dou\ zile. Dar prezen]a lui a f\cut ca 

deschiderea festivalului s\ fie mai alert\ 

dec`t a oric\rui festival de film pe care 

l-am v\zut vreodat\ la noi. Pe tot parcursul 

discu]iei pe care am purtat-o, Greenaway a 

r\spuns nu doar `ntreb\rilor mele, ci [i 

`ntreb\rilor cuiva care ì cerea sfaturi 

legate de carier\; a discutat probleme 

politice [i culturale cu unul dintre 

organizatori [i a `ntrebat din c`nd `n c`nd 

dac\ a mai r\mas cineva s\ urm\reasc\ 

filmul s\u, care tocmai se proiecta. ~nainte 

s\ ajungem la interviu, `mi vorbise deja 

despre proiectul pe care l-a `ntrerupt c`nd 

Mel Gibson a lansat Patimile lui Isus: 

„Filmul meu era mult mai violent. ~n 

scenariul meu, Isus trecea prin `nt`mpl\ri 

pe care Mel Gibson nici nu ar fi `ndr\znit 

s\ [i le imagineze“. Apoi, pentru a 

confirma imaginea de regizor controversat, 

Interviu de R\zvan }upa 

Unul dintre motivele care revin cu 

insisten]\ `n filmele dumneavoastr\ 

este erotismul. Exist\ o leg\tur\ `ntre 

felul `n care ì contrapune]i mereu 

moartea [i faptul c\ vorbi]i foarte des 

despre sf`r[itul cinematografului? 

S`nt de p\rere c\ nu exist\ dec`t dou\ subiecte 

de baz\: erotismul [i moartea. Despre ce 

altceva po]i s\ vorbe[ti? Eros [i Thanatos. 

Poate [i pentru c\ orice altceva este negociabil. 

Putem s\ negociem politica, dragostea, 

putem s\ negociem religia, banii, puterea... 

Dar, `n ultim\ instan]\, sexul [i moartea nu 

se pot negocia. Medicina poate s\ te fac\ s\ 

tr\ie[ti mai mult, putem s\ ne select\m partenerii 

sexuali dup\ criterii la care bunicii 

no[tri nici nu visau. Avem contracep]ia, a- 

vem tot felul de no]iuni [i politici sexuale, 

dar nu putem s\ negociem sexul sau moartea. 

Dar sexualitatea [i moartea din film 

s`nt diferite de sexualitatea [i moartea 

din via]\... 

Da, este vorba despre reprezentare. Sigur, po]i 

s\ negociezi aceste lucruri `n film, dar nu 

po]i s\ le negociezi `n via]\. Tocmai asta le 

face s\ fie at`t de puternice. Balzac era de p\- 

rere c\ un al treilea subiect important ar putea 

s\ fie banii. Eu nu s`nt de acord cu el, 

pentru c\ banii s`nt 

„negociabili“... S`nt 

at`]ia oameni care 

c`[tig\ 

bani, `nc`t 

nu poate 

s\ fie 

prea greu 

s\-i 

m-a asigurat c\ zvonurile despre un posibil 

film din seria James Bond `n regia sa erau 

oarecum adev\rate: „Aveam un scenariu, 

m\ interesa, mai ales, s\ distrug imaginea 

de macho care este ata[at\ personajului 

James Bond“. {i, ca s\ `ncheie… „Este 

adev\rat c\ `ncerc s\ fac multe lucruri 

diferite. Dar `ntotdeauna recuno[ti un film 

de Greenaway, nu? Mereu am vrut s\ fac 

un film porno. Nu mi-a ie[it `nc\. Dar tot o 

s\-l fac!“ Pe tot parcursul discu]iei pe care 

am purtat-o, `n fundal rula prima parte din 

Valizele lui Tulse Luper. Greenaway `nsu[i 

[i-a dat seama c\ filmul s\u este cu vreo 

40 de minute mai lung dec`t credea. De 

mai multe ori i-a anun]at pe organizatori 

c\ nu mai s`nt dec`t cinci minute p`n\ la 

finalul acestei prime p\r]i, pentru ca filmul 

s\ mai continue o bun\ bucat\ de timp. ~n 

cele din urm\, a povestit c\ nu `[i vede 

filmele dec`t de c`teva ori dup\ lansare 

pentru a nu mai reveni vreodat\ asupra lor. 

Regizorul este m`ndru c\ limbajul din The Tulse Luper 

Suitcases nu seam\n\ cu nimic din ceea ce 

se produce la Hollywood `n acest moment 

c`[tigi, nu? Deci nici prea mare valoare nu 

poate s\ se ascund\ `n f\cutul banilor. P`n\ 

la urm\, cred c\ toat\ istoria artei occidentale 

]ine de aceste dou\ elemente. Dac\ ne 

g`ndim la cre[tinism, cele mai importante i- 

magini ale cre[tin\t\]ii s`nt Isus copil, dovad\ 

a unei na[teri sexuale, [i Isus pe cruce, 

dovada mor]ii. C`nd te g`nde[ti la marile realiz\ri 

ale artei occidentale, `]i dai seama c\ 

mereu este vorba despre sex [i moarte. S`nt, 

`n esen]a mea, un darwinist. S`nt ateu [i s`nt 

convins c\ Darwin [i teoria evolu]iei au 

multe r\spunsuri. Erotismul este un mecanism 

prin care recre\m specia uman\. {i asta 

pare s\ nu fie negociabil. S`ntem programa]i 

s\ ne reproducem. Erotismul este parte din 

propaganda reproducerii. 

Nu v\ deranjeaz\ 

s\ auzi]i c\, `n loc 

de erotism, 

criticii de film 

(mai ales cei 

americani) 

aleg s\ 

vorbeasc\ 

Cu toate acestea, personajele lui revin de 

la un film la altul. Viziunea lui Greenaway 

despre România nu este una tocmai 

favorabil\. ~n interviul acordat 

„Suplimentului de cultur\“, regizorul 

vorbe[te despre ]ara noastr\ ca despre „o 

pat\ alb\“ pe hart\. Nici p\rerile sale 

despre cinematografia noastr\ nu s`nt 

tocmai m\gulitoare. 

despre nuditatea din filmele 

dumneavoastr\? 

E plictisitor. Americanii s`nt protestan]i [i puritani 

[i au probleme cu propriul corp! 

S`nte]i foarte implicat `n dezbaterile 

referitoare la soarta cinematografului… 

M\ intereseaz\ mai mult limbajul dec`t ceea 

ce are de spus. Privesc pictura ca pe o art\ 

care este mult superioar\ cinematografiei. 

Civiliza]ia occidental\ picteaz\ de zece mii 

de ani. Nu se fac filme dec`t de vreo sut\ [i 

zece ani. Nu este vorba neap\rat despre opozi]ia 

static-dinamic, este vorba despre estetic\, 

despre exprimarea unor idei prin intermediul 

unor imagini. Gramatica [i sintaxa filmului 

s`nt foarte limitate `n compara]ie cu 

instrumentele perfec]ionate `n 10.000 de ani 

de crea]ie a imaginilor. 

Cu toate acestea, a]i ales filmul… 

Da, pentru c\ m\ intereseaz\ textul [i m\ intereseaz\ 

muzica. 

Cinema-ul e o art\ foarte legat\ de 

Hollywood, cel pu]in a[a consider\ 

publicul larg. 

Da, dar cinematografia nu a `nceput la Hollywood. 

Totul a `nceput la Paris, `n 

1895, cu un cu totul alt scop dec`t cel oferit 

de Hollywood. Americanii s`nt buni capitali[ti, 

buni antreprenori… {tiu s\ exploateze 

foarte bine ideile altora. Noul Val francez este 

responsabil `n cea mai mare m\sur\ de explozia 

underground-ului american. Andy 

Warhol [i ceilal]i datoreaz\ foarte mult cinematografiei 

europene de la acel moment. 

De ce spune]i despre cinematograf c\ 

este o art\ plictisitoare? 

E o situa]ie cehovian\. Totul se bazeaz\ pe 

al patrulea perete invizibil… A[ezi patru persoane 

la o mas\ [i aduci un nebun s\ dramatizeze 

totul. E foarte plictisitor! Uita]i-v\ 

la limbajul pe care `l folosim aici (ar\t`nd 

spre filmul s\u, Valizele lui Tulse Luper, 

care tocmai rula), este c`t se poate de departe 

de o dram\ cehovian\. Nu seam\n\ cu 

nimic din ceea ce se produce acum la Hollywood. 

Interesul fa]\ de cinematografia 

asiatic\ a crescut `n ultimii zece ani. 

Crede]i c\ ar putea s\ fie un filon de 

prospe]ime pentru cinematografia 

european\? 

Cred c\ Europa nu ar trebui s\ se ascund\. 

Toate no]iunile politice sau ideile referitoare 

la umanism, la valorile lumii contemporane 

„România a fost pentru mine un fel de Xanadu contemporan. 

O pat\ alb\ pe hart\, un ]inut misterios. ~n 15 ani, Europa va fi 

uitat\. Punctul central al lumii se va `ntoarce `n Est. China, de 

exemplu, ar putea s\ fie noua putere a lumii. California 

este deja mult mai important\ dec`t New York-ul. Mai 

ave]i 15 ani ca s\ l\sa]i o urm\.“ 

8 


au fost create aici. S\ ne uit\m la Kurosawa, 

pe care `l consider foarte interesant. Cel mai 

cunoscut film al s\u este Cei [apte samurai. 

Dar a fost `ncercarea lui Kurosawa de a face 

Diligen]a lui John Ford. A reu[it. Mai t`rziu 

ne-am trezit cu filme americane de genul 

Cei [apte magnifici ce reluau pelicula japonez\ 

a lui Kurosawa care, la r`ndul s\u, a 

reluat filmul lui John Ford. Filmele japoneze 

din anii ’80 au reluat ideile lui David Lean. 

De multe ori, Vestul a sus]inut disiden]i [i 

i-a creditat din punct de vedere estetic, cu 

toate c\ nu erau chiar at`t de importan]i. 

A]i v\zut vreodat\ un film românesc? 

Da, dar nu `mi amintesc vreunul care s\ fi 

fost prea important. Mi s-au p\rut pasti[e, 

proiecte care aveau aerul unor reproduceri, 

care ref\ceau trasee b\tute de alte tradi]ii 

europene. Voi, românii, ave]i o cultur\ tare 

mimetic\. România este invizibil\ `n lume. 

~n termenii culturii interna]ionale nu a]i 

produs mari muzicieni, nu a]i produs mare 

literatur\. Poate Enescu… Dar el a r\mas o 

figur\ minor\, local\… A activat `n Parisul 

anilor ’30, `n special. Nu a]i oferit nimic 

culturii europene. M\ intereseaz\ România 

tocmai pentru c\ s`nte]i invizibili. Poate 

Zimbabwe are mai mult\ identitate dec`t 

România. Este o putere ie[it\ din era 

colonial\ afectat\ de tot felul de spaime 

legate de aceast\ problem\. România nu are 

nici aceste elemente. 

P`n\ la urm\, ce a]i g\sit interesant `n 

România? 

~n primul r`nd, m-a interesat faptul c\ a]i 

f\cut parte din Imperiul Roman, dar [i faptul 

c\ a]i f\cut parte din Imperiul Otoman. Cei 

mai mul]i români prefer\ s\ se uite `n alt\ 

parte c`nd `ncerc s\ vorbesc cu ei despre 

Imperiul Otoman… Acela[i lucru se `nt`mpl\ 

atunci c`nd `ntreb oamenii din Grecia despre 

perioada lor otoman\. Nu a]i avut nici exila]i 

celebri, nu-i a[a? Exila]i `n sensul `n care 

vorbim despre Soljeni]`n sau Dante… Dante 

Alighieri [i-a scris Divina Comedie `n exil… 

Nabokov… Salman Rushdie… 

Dar Brâncu[i e o figur\ major\ a artei 

secolului XX … 

Da! E un exemplu. Nu ar fi fost niciodat\ 

descoperit dac\ ar fi r\mas aici. ~n mod normal, 

a[ fi de acord cu dumneavoastr\, `mi 

place Brâncu[i `ntr-un mod special. Dar 

trebuie s\ recunosc c\, `n acela[i timp, cu el 

erau la Paris [i al]i arti[ti care f\ceau cam 

acela[i lucru. Hans Arp, de exemplu. 

~nt`lni]i multe dintre numele mari din 

filmul actual. Ce v\ intereseaz\ s\ 

discuta]i cu regizorii cu care v\ 

vede]i? 

Nu prea am ce s\ vorbesc cu ei. Cred c\ cei 

mai mul]i regizori s`nt interesa]i de altceva 

dec`t m\ intereseaz\ pe mine. Cred c\ filmul 

este o poveste `ncheiat\. Eram un discipol 

devotat al lui Truffaut. ~l urm\ream 

peste tot prin Europa cu reportofonul deschis. 

Acum mi se pare c\ Alain Resnais este 

mult mai important. Exist\ o glum\ a jurnali[tilor, 

cum c\ un mare regizor poate s\ fac\ 

numai trei filme bune. Po]i s\ le faci pe 

toate odat\, ca Antonioni sau Resnais; u- 

nul la `nceputul carierei, unul la mijloc [i 

unul la sf`r[it ca Houston sau Eisenstein. 

Raoul Ruiz este unul dintre cinea[tii care se 

A]i ales România f\r\ s\ folosi]i nici 

una dintre aceste referin]e. 

Nu, România a fost pentru mine un fel de 

Xanadu contemporan. O pat\ alb\ pe hart\, 

un ]inut misterios. ~n 15 ani, Europa va fi 

uitat\. Punctul central al lumii se va `ntoarce 

`n Est. China, de exemplu, ar putea s\ fie 

noua putere a lumii. California este deja 

mult mai important\ dec`t New York-ul. Mai 

ave]i 15 ani ca s\ l\sa]i o urm\. Este momentul 

`n care se restabile[te Europa de Est. 

Prima putere ar putea s\ fie }\rile Baltice. 

}\rile de acolo dob`ndesc tot mai mult\ putere 

economic\. Cred c\ s`nte]i o entitate 

complet diferit\ de Comunitatea European\ 

[i este o prostie s\ v\ raporta]i la ea. Nu ve]i 

ie[i de sub umbra puterii sovietice at`t timp 

c`t nu materializa]i o identitate puternic\. 

Manifesta]i un puternic complex de inferioritate 

cultural\. 

Britanicii nu au avut niciodat\ vreun fel 

de complex de inferioritate? 

Ultima dat\ c`nd britanicii au fost ocupa]i 

s-a `nt`mplat acum 1.000 de ani. Cea mai 

important\ poveste din Marea Britanie cred 

c\ este succesul socialismului. At`ta succes a 

avut socialismul, `nc`t nu mai avem proletariat. 

Voi ave]i mai multe `n comun cu Ungaria 

dec`t cu Berlinul. Trebuie s\ v\ g\si]i 

propria identitate. 

Folosi]i foarte des numere sau culori 

care deruteaz\ un spectator obi[nuit 

cu nara]iunea tradi]ional\… 

Dac\ vom considera povestea `n sensul impus 

de literatur\ ca un lucru str\in filmului, 

trebuie s\ c\ut\m noi modalit\]i de organizare 

a informa]iei. O modalitate ar fi alfabetul. 

Totul este aranjat `n ordine alfabetic\. 

Apoi, felul `n care majoritatea lucrurilor pot 

fi numerotate ofer\ un bun punct de pornire 

pentru stabilirea unor elemente ale unei alte 

organiz\ri dec`t cea narativ\. Alteori, ca `n 

Buc\tarul, ho]ul..., am folosit culori. Cu 

Tulse Luper... am `ncheiat seria de trei 

filme. Dar voi continua cu o serie de 92 de 

DVD-uri care s\ dezvolte materialul inclus 

`n cele trei filme. 

Se va termina vreodat\? 

Sper s\ tr\iesc destul `nc`t s\ putem s\ `ncheiem 

acest proiect. ~n acela[i timp, lucrez 

la alte 16 proiecte. Urm\torul film este despre 

Rembrandt, dar m\ g`ndesc deja la alt 

proiect de amploare. Se nume[te Istoricii [i 

`[i propune s\ dezvolte o idee pe care o afirm\ 

Borges. Aceea c\ o istorie a lumii ar 

trebui s\ includ\ istoria fiec\rui om care a 

tr\it vreodat\. 

Vorbi]i foarte mult despre Borges. 

De ce? 

Borges este foarte important pentru genera- 

]ia mea. Dac\ ì `ntrebi pe cei mai b\tr`ni dec`t 

mine, ei au fost influen]a]i mai degrab\ 

de Kafka. Iar cei mai tineri dec`t mine, probabil 

de Marquez. S`nt trei genera]ii diferite. 

Teoria mea cu privire la v`rstele artei legate 

`ntrebarea moarte n-are 

Peter Greenaway, la plimbare prin satul de vacan]\ de la Sf`ntu-Gheorghe, cu pre[edintele Festivalului ANONIMUL, Marcel Iure[ 

bucur\ de o reputa]ie solid\. Mi-ar pl\cea 

s\ am [i eu reputa]ia lui… 

Dar Ruiz nu este nici pe departe at`t 

de cunoscut ca dumneavoastr\. Nu a 

avut niciodat\ un mare succes. 

Dar are reputa]ia unui regizor intelectual. 

Este creditat ca o autoritate cinematografic\ 

foarte serioas\. Nu m-a[ gr\bi s\ ì v\d 

filmele la cinematograf. Dar este ceva `n 

genul lui John Cage. Nu prea i se ascult\ muzica, 

`ns\ este unul dintre oamenii care produc 

mari schimb\ri. Dac\ e[ti mai c\utat pe 

Internet, nu `nseamn\ mare lucru. Filmele 

mele s`nt prea elitiste, prea intelectuale. 

Cred c\ urmez o direc]ie cinematografic\ 

pe care o putem numi „deta[are pasionat\“. 


de trei figuri care au creat-o, au consolidat-o 

[i au distrus-o. C`nd vorbim despre pictura 

`n tempera, vorbim despre cel care a creat-o, 

Van Eyk, fiind perfec]ionat\ de Breugel [i 

descompus\ de Vermeer. Am spus asta [i despre 

film. Eisenstein, Orson Welles, Godard 

parcurg acest drum. Eu, cu Valizele lui Tulse 

Luper, vreau s\ inventez noul limbaj, s\ ofer 

prima capodoper\ a erei post-cinema. 

Cum vede]i acum filmele pe care le-a]i 

f\cut `n trecut? 

Le v\d cam [ase luni dup\ ce le-am lansat. 

~ns\ apoi nu m\ mai uit niciodat\ la ele. 

Dar relua]i motive [i personaje f\r\ s\ 

v\ uita]i la felul `n care le-a]i folosit `n 

filmele mai vechi? 

~ntr-o discu]ie `ntre Renoir tat\l (pictorul) [i 

Renoir fiul (cineastul), cel din urm\ ì cerea 

p\rerea tat\lui s\u cu privire la cariera sa. 

„Vreau s\ fac filme, dar nu am nimic de 

spus.“ „Nu-]i face griji – i-ar fi r\spuns 

tat\l-pictor–, dac\ folose[ti mijloacele de expresie 

o s\ g\se[ti [i ceva de spus. Cei mai 

mul]i arti[ti nu au dec`t unul sau dou\ lucruri 

de spus [i `[i petrec toat\ via]a repet`ndu-se. 

Dar, cum majoritatea oamenilor nu au 

nici m\car o idee original\, ceea ce g\se[te 

un artist poate s\ fie mai mult dec`t suficient.“ 

interviu 


REPERE: 

• Din 1980 realizeaz\ 

filme de 

lungmetraj (se 

vorbe[te despre 

aproximativ 

230 de proiecte 

cinematografice 

pe 

care le-a 

finalizat); 

• Fiecare pelicul\ 

pe care o semneaz\ 

ofer\ o 

experien]\ 

cinematografic\ 

original\ impregnat\ 

de 

m\rci inconfundabile 

ale 

stilului Greenaway; 

• Pelicule 

precum The 

Draughtsman’s 

Contract, The 

Cook, The 

Thief, His Wife 

and Her Lover 

sau Pillow 

Book au 

deschis perspective 

nea[- 

teptate asupra 

posibilit\]ilor de 

care dispune 

cinematograful; 

• La Festivalul 

de Film Independent 

ANONIMUL, 

Peter Greenaway 

a venit 

pentru a-[i 

prezenta cea 

mai recent\ 

realizare, 

trilogia Valizele 

lui Tulse Luper. 

Proiectul gigantic, 

`ntins 

pe aproape 10 

ani de munc\, 

pe l`ng\ cele 

trei pelicule 

prezentate `n 

Delt\, include 

c`teva site-uri 

pe Internet [i 

mai multe expozi]ii 

de art\, 

contur`nd un 

demers care 

dep\[e[te cu 

mult limitele 

artei cinematografice 

tradi]ionale; 

• ~n 1999 lansa 

pelicula 8 ½ 

Women, unul 

dintre personaje 

fiind caracterizat 

ca 

av`nd „un nume 

exotic, care 

sun\ române[te“; 

• Tulse Luper, 

personajul celui 

mai recent film 

semnat Peter 

Greenaway, a 

trecut printr-o 

scurt\ perioad\ 

de deten]ie la 

`nchisoarea 

V\c\re[ti, `n 

România. 


dosar

dosar prob\ scris\ 

C\r]ile copil\riei 

Partea a II - a 

Unii am crescut cu Cenaclul Flac\ra [i 

cu vocea de neuitat a lui Cornelius 

Ro[iianu. Al]ii ne-am distrat cu 

Miaunel [i B\l\nel. S`nt unii care cresc 

cu Harry Potter [i Shrek. De la desene 

animate o or\ duminica, am s\rit la 

trei canale specializate care ì livreaz\ 

pe Spiderman [i Dexter la pachet sau 

individual. ~ns\ ceva ne diferen]iaz\, [i 

nu [tim prea bine ce. Exist\ un grup 

care l-ar ap\ra pe Jules Verne p`n\ la 

moarte. Al]ii url\ Mark Twain patriarh 

[i m\soar\ cu el orice ad`ncime 

cultural\. Mai s`nt „na]ionali[tii“, care 

te-ntorc la Ionel Teodoreanu [i la 

Minulescu, dar \[tia s`nt deja autori de 

adolescen]\. Unii avem [i traume, de 

exemplu copilul de clasa `ntì pe care 

mama `l p\c\le[te s\ citeasc\ Coliba 

unchiului Tom. E cea mai trist\ 

amintire din copil\ria mea. Mai trist\ 

dec`t orice Prin] [i cer[etor, Cuore, 

inim\ de copil sau Puiul, de Ioan 

Alexandru Br\tescu-Voine[ti. Dup\ ce 

te-ai obi[nuit cu Aventurile 

submarinului Dox, Comoara din insul\, 

dar [i cu Apolodor, Habarnam, Doctorul 

M\selu]\, e foarte greu s\-]i pese de 

un negru b\tut de soart\. {i ce mi[to 

era c`nd orice Ivan din povestirile 

ruse[ti dormea de rupea, c\ noaptea e 

un sfetnic bun. Sau fata aia din lumea 

arab\ care povestea, povestea [i 

nimeni nu i-a dat 

Nobelul pentru 

literatur\. E clar: [i `n lumea c\r]ilor 

copil\riei exist\ politic\. S\ existe 

partide ale c\r]ilor. Julesverni[tii sigur 

c\ ar fi tehnocra]i, nu s-ar b\ga `n 

jocuri murdare. Marktwaini[tii s`nt 

libertarieni, se vede din schemele lui 

Tom. Dickensienii au un aer laburist, 

ca [i hugoi[tii sau amicisienii. 

Gorkienii s`nt `n dizgra]ie acum, nu au 

`nt`lniri publice. Se ridic\ de zor 

feministele & ecologi[tii c\ g`sca lui 

Nils Holgerson ar trebui s\ se 

emancipeze, s\ lupte pentru drepturile 

ei, a[a cum a f\cut Alb\ ca Z\pada. 

Fra]ii Grimm au promis c\-l `nfiaz\ [i 

pe Fram, ursul polar, care nici m\car 

brand de frigidere n-a mai r\mas. 

„Suplimentul de cultur\“, al\turi de 

Scufi]a Ro[ie, fata mo[ului [i Cire[arii, 

v\ invit\ `napoi la c\r]ile copil\riei, a[a 

cum au fost [i (nu) vor mai fi. 

Dosar realizat de Constantin Vic\ 

Duhuri [i chibrite 

Cele mai frumoase, dar [i mai 

uscate amintiri le am de pe 

vremea c`nd, pe la opt-nou\ ani, 

st\team ghemuit\ `n fotoliul din 

camera mea [i citeam. Aveam 

acolo o bibliotec\ mic\, f\cut\ 

chiar de tat\l meu din buc\]i 

disparate de lemn. Era o 

bibliotec\ b\l]at\, `n care v\d [i 

acum aliniate sold\]e[te 

cotoarele alburii [i cartonate ale 

`ntregii colec]ii Jules Verne sau 

pe cele multicolore, `n format de 

buzunar, ale Pove[tilor 

nemuritoare. 

Cecilia {tef\nescu 

Autorii, pe vremea aia, erau 

mai pu]in importan]i, importante 

erau istoriile lor, 

iar eu m\ pricepeam de minune 

s\ le ron]\i ca pe ni[te biscui]i. 

Desigur, nu f\ceam chiar ca Nic\, 

s\-mi pun pl\cinte `ntre foile c\r- 

]ilor, dar pe l`ng\ fotoliu, pe jos, 

se aflau [i mici provizii care-mi 

asigurau o existen]\ pl\cut\. 

C\r]ile copil\riei mele s`nt c\r- 

]ile tuturor. F\r\ `ndoial\, am 

avut [i eu preferin]e: `n mod 

ciudat, m\ sim]eam mult mai 

atras\ de Baronul Münchausen 

dec`t de vreun F\t-Frumos [i 

plicticos care alerga dup\ cos`nzene, 

eram mai apropiat\ de sucenia 

lui Til Buhoglind\, de ciudatul 

Aladin – care mai sem\na 

`n plus [i cu un Sindbad frumos 

desenat, cu gura c\scat\ `ntr-un 

„O“ de mirare – sau de lene[ul 

lui Creang\ dec`t de de[tept\- 

ciunea lui Pr`slea [i, probabil 

cel mai mult dintre toate, mai 

mult dec`t pe Alb\ ca Z\pada 

sau Scufi]a Ro[ie, am iubit-o p`n\ 

la pierzanie pe feti]a cu chibrituri 

a lui Andersen, care moare 

`n frig, singur\ [i ne`n]eleas\, 

`nconjurat\ de un covor de 

be]iga[e arse… [i acum mai 

l\crimez c`nd m\ g`ndesc la ea, 

care pe atunci eram, de fapt, eu. 

Drumul spre gr\dini]\ 

a r\mas o c\l\torie 

printr-o p\dure vr\jit\ 

Cele mai frumoase basme, totu[i, 

mi le spunea mama, `n 

timp ce m\ t`ra de m`n\ la gr\- 

dini]\ iarna. Iernile de atunci 

erau mult mai rele [i mai geroase, 

sem\nau cu ni[te balauri 

care-[i aruncau fl\c\rile `nghe- 

]ate asupra noastr\. {i, `n timp 

ce `naintam printre n\me]ii de 

z\pad\, prin care abia se mai 

z\reau oamenii, mama transforma 

tramvaiele-n vulpi]e, autobuzele-n 

lupi [i ma[inile-n iepuri. 

Din c`nd `n c`nd, mai ap\- 

reau [i c`]iva ur[i polari, care 

sem\nau invariabil cu Fram. Nu 

[tiu cum a reu[it, dar, `n amintirea 

mea, oricum impregnat\ 

cu tot felul de pove[ti, drumul 

spre gr\dini]\ cu mama a r\mas 

o c\l\torie printr-o p\dure vr\- 

jit\, populat\ de tot felul de viet\]i 

s\lbatice. Iar eu eram o feti]\ 

cu chibrituri norocoas\, 

pentru c\ avea cine s\ m\ trag\ 

de m`n\ spre un loc c\lduros 

sau, `n fine, c\lduros, dar nu at`t 

de frumos, de vreme ce de fiecare 

dat\ c`nd ajungeam `n pragul 

gr\dini]ei, cu obrajii sc\lda]i 

`n lacrimi, o imploram pe 

mama s\ nu plece. Nici o desp\r]ire 

de mai t`rziu, de prietene 

sau de iubi]ii din adolescen]\, 

nu a egalat-o `n disperare pe cea 

de mama, `n poarta gr\dini]ei de 

pe Calea Victoriei. Pove[tile ei 

m-au preg\tit pentru cele de mai 

t`rziu, pe care le-am descoperit 

`ntre coper]ile c\r]ilor. {i, `n 

semn de r\zbunare sau poate de 

maturitate sentimental\, am `nceput 

cu pove[ti b\ie]e[ti [i am 

sf`r[it cu minunatul Jules Verne, 

pe care l-am citit [i r\scitit, m\rturie 

st`nd [i acum coper]ile jerpelite 

ale volumelor din biblioteca 

mea b\l]at\. Am senza]ia 

uneori c\ [i acum, `n camera 

mea din copil\rie, mai stau adunate, 

`ngr\m\dite, mi[un`nd prin 

cotloane, toate aceste personaje 

care mi-au deschis mintea. Dar 

o fric\ mistic\ m\ `mpiedic\ s\ 

le mai descop\r `nc\ o dat\, s\ 

le `nt`lnesc `ntre foile de h`rtie, 

de team\ s\ nu ias\ de acolo 

ni[te b\tr`nei plictico[i [i `n]elep]i, 

care s\ m\ trimit\ devreme 

la culcare. 

Insula dezn\dejdii 

Emil Brumaru 

Moto: 

„27 august 2005. Eu, s\rmanul Robinson Crusoe, 

naufragiind `n timpul unei furtuni `ngrozitoare `n largul m\rii, 

am fost adus pe ]\rmul acestei insule blestemate [i pustii, 

pe care am numit-o Insula Dezn\dejdii...“ 

Daniel Defoe 

Vine o vreme c`nd s`ntem p\r\si]i, nu de oameni, ci de personajele 

c\r]ilor citite-n copil\rie. Nu mai plutim cinci s\pt\m`ni 

`n balon, nu mai c\l\torim spre centrul p\m`ntului. Adio, doi 

ani de vacan]\! 

Un ultim salut [i c\pitanul Nemo se scufund\ `ncet, dar pentru 

totdeauna, cu vajnicul s\u Nautilus, sub m\ri. Umbl\m mai t\- 

cu]i [i mai tri[ti, noi, cei r\ma[i pe un ]\rm. 

{i ne-am da toate bilele, [i to]i nasturii, [i cioburile de sticl\ 

colorat\, [i zmeiele, [i s`rmele, [i cretele, [i mosorelele, ca s\ 

mai fim l\sa]i o dat\ s\ v\ruim, `ntr-o diminea]\ str\lucitoare 

de duminic\, gardul lui Tom Sawyer. 

„En garde!“; unde e D'Artagnan? 

„En garde!“; unde s`nt Athos [i Porthos [i-Aramis? 

„En garde!“; vicontele de Bragelonne? 

Ve[minte sub]iri de m\tase, spade fine [i-alunecoase ca untdelemnul, 

marchize topite de-amor `n cale[ti cu vizitii `mbr\ca]i 

jum\tate `n alb, jum\tate `n negru: `nc\ o clip\ [i nu-s. 

O mie [i una de dup\-amiezi, hoin\rind pe str\zile-nguste [i-n 

pant\ ale unui or\[el cu nenum\rate ci[mele, priz`nd cu deliciu, 

`n umbra zidurilor portocalii, cel mai nostalgic praf de c\r\- 

mid\, `ntrez\rind tot mai aproape, tot mai departe, tot mai a- 

proape: 

INSULA DEZN|DEJDII 

10 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 40, 27 AUGUST – 2 SEPTEMBRIE 2005

dosar 

prob\ scris\ 

M\nu[a de o]el [i vibratorul cu diamante 

Majoritatea copiilor s\n\to[i 

de sex masculin viseaz\ s\ ajung\ 

fotbali[ti. O spun statisticile de azi, 

o spun [i eu care, n\scut `n ’70, tot 

fotbaliator vroiam s\ m\ fac „c`nd 

voi fi mare“. P\i, nu e fotbalistul 

prototipul omului fericit? 

Robert {erban 

Cum naiba s\ nu-]i dore[ti s\ dai 

goluri, s\ treci mingea printre 

cracii adversarului, s\ fii aplaudat 

[i iubit de zeci de mii de oameni, s\ 

ai bani, s\ c\l\tore[ti, s\ dai autografe, 

s\ apari la televizor, s\ te plac\ fetele? 

Cum s\ fi preferat s\ stau cu burta pe 

carte, `n loc s\ alerg dup\ vreo b\[ic\ 

sau dup\ castane prin curtea [colii sau 

a blocului? Tr\geam spre poart\ cu setea 

pu[tanului care spera din toat\ inima 

s\ devin\ un Balaci, un Geolg\u, un 

}icleanu, ba chiar un C\m\taru. Oric`nd 

a[ fi jucat o miu]\, a[ fi f\cut duble 

cu capul sau cu piciorul, a[ fi stat 

chiar [i `ntre bolovani, pe post de Silviu 

Lung, dec`t s\ citesc. Dar cariera 

mea a fost curmat\ destul de repede, prin 

clasa a II-a, fiindc\ am fost depistat de 

b\ie]i c\ s`nt un antitalent la fotbal [i c\ 

`n afara faptului c\ alergam ca nebunul – 

fiind ba v`rf, ba funda[, ba extrem\, ba 

portar, `ncurc`ndu-i `n mod vizibil pe 

coechipieri –, „nu [tiam cu mingea/ castana/ 

b\[ica“. A[a c\ mi-am pierdut rapid 

locul prin echipele `n care evoluasem. 

Cum nu prea mai aveam ce face 

[i cum `nv\]asem alfabetul, am `nceput 

s\ citesc din c\r]ile de care era plin\ 

casa. {i, culmea, a-nceput s\-mi plac\. 

Citeam la fel cum jucasem fotbal, mistuind 

tom dup\ tom, cu viteza celui curios 

s\ afle c`t mai repede cum se termin\ 

povestea. Iar pove[tile se terminau 

de regul\ cu bine, fie c\ erau „nemuritoare“, 

fie c\ erau spuse de {eherezada. 

C`nd finalul era trist, se l\sa cu 

lacrimi [i sughi]uri. Dar „bomba“ am 

descoperit-o la p\rin]ii tat\lui (bunicul 

M\rin era lector-campion): volumul doi 

din „1001“ de nop]i, pe care `l citeam 

[i r\sciteam cu mare… pasiune. Iar pasiunea 

nu era st`rnit\ de cine-[tie-ce 

covoare zbur\toare sau iatagane ce se 

hr\neau cu s`ngele du[manilor, ci de 

voinicul al c\rui „zeb“ izbea, la un moment 

dat, de mai multe ori (s\ fie 14?) 

„poarta“ unei fete, care, p`n\ la urm\, 

se deschidea. ~nt`mplarea aia `mi pl\- 

cea la culme, era pontul meu, nimeni 

din clas\ n-avea cartea, nimeni nu citise 

chestii at`t de tari. Am fost vedet\ 

vreo c`teva s\pt\m`ni, p`n\ c`nd un 

coleg a adus la [coal\ o revist\ porno 

pe care taic\-su o cump\rase de la s`rbi 

[i o ascunsese (credea el) `ntre rufe. ~n 

fa]a eviden]elor color, la care ne-am 

holbat, `n WC, to]i b\ie]ii, `n pauzele 

dintre ore, am c\zut brusc din top. 

~mi pare r\u 

c\ nu am ajuns fotbalist 

T\r`mul uitat de timp, Legendele Olimpului, 

pove[tile superbe ale lui Nazim 

Kimet, M\nu[a de o]el, Singur pe 

lume, Cei trei mu[chetari, Cuore, Crim\ 

[i pedeaps\, o c\rticic\ al c\rei 

`nceput era „Au m\ doare doctor bun/ 

St\-n gr\din\ sub un prun“, Gavroche, 

romanele lui Jules Verne, Cire[arii… 

Au fost at`t de multe [i de amestecate, 

s`nt at`t de departe, `nc`t numind c`teva 

dintre ele le-am ne`ndrept\]it pe 

celelalte, a c\ror lectur\ m-a ]inut [i ea 

cu sufletul la gur\. De fotbal am stat 

departe: l-am jucat foarte rar, pe stadion 

n-am fost dec`t de dou\ ori – [i 

atunci `n armat\, ca „for]\ de ordine“ –, 

nu [tiu nume de juc\tori, habar n-am 

clasamente, la televizor m\ uit doar la 

meciurile cu miz\ interna]ional\ ([i a- 

tunci c`nd se nimere[te) [i la Gigi Becali. 

Spre ru[inea mea, nici m\car la 

Cum s\ 

nu-]i dore[ti 

s\ te plac\ 

fetele? 

partidele lui Poli Timi[oara nu m-am 

dus niciodat\. 

{i totu[i, parc\ `mi pare r\u c\ nu 

am ajuns fotbalist. Dar unu’ celebru, 

ca… David Beckham, de exemplu. P\i, 

numai la nivelul lui ai [ansa s-o g\se[ti 

din oceanul de admiratoare tocmai pe 

cea care n-a citit `n via]a ei nici o carte. 

Ce fericire mai mare [i unde s-o afli 

dac\ nu `n scena `n care tu te `ntorci 

seara obosit de la un meci, iar ea – s-o 

numim Victoria –, superb\, te-a[teapt\-n 

pat, dar nu c-o carte-n mìni, ci cu vibratorul 

b\tut `n diamante pe care i l-ai 

f\cut cadou `n ziua `n care ai dat un 

victorios gol cu capu’? 

Paradisuri de uz intim 

...~napoi 

Fiec\rei c\r]i ar trebui s\ ì corespund\ un moment 

sau o perioad\ `n care o cite[ti. Lucrul acesta este 

valabil pentru c\r]ile pe care le-am citit dup\ 18 ani. 

P`n\ atunci nu pot s\-mi amintesc momentul `n care 

citeam un volum sau altul. Explica]ia e simpl\. 

Aproape niciodat\ nu citeam c\r]ile pe care ar fi 

trebuit s\ le citesc. Aveam lecturi obligatorii la 

R\zvan }upa 

Pe vremea c`nd nu [tiam s\ 

citesc, mi s-a povestit c\ nu 

puteam s\ stau lini[tit `n patul 

acela cu g\rdule]e de jur-`mprejur 

dac\ nu mi se d\dea o carte 

pe care s\ o rup sau s\ o m`zg\- 

lesc. Me[teream ore `ntregi la un 

volum [i, p`n\ de cur`nd, `n biblioteca 

alor mei mai exista un roman 

poli]ist m`zg\lit con[tiincios 

de mine pe la doi-trei ani, din 

scoar]\ `n scoar]\. Ciudat… dar era 

cartea care mi-a pl\cut mie foarte 

mult pe la 14-15 ani: Mu[uroiul 

de furnici. 

Nu o s\ povestesc aici despre 

ce era vorba, dar, dac\ p`n\ atunci 

mi se p\reau importante numai fic- 

]iunile militariste cu r\zboaie din 

toate vremurile, Mu[uroiul de furnici, 

care se `nt`mpla `n primii 30 

de ani de dup\ r\zboiul al doilea 

mondial, o poveste cu un fost soldat 

nazist, schimbase ordinea lucrurilor 

pentru mine. 

P`n\ prin clasa a [aptea, c\r]ile 

mele erau a[a: astea pe care le povesteai 

(romane poli]iste din toate 

vremurile & C\l\re]ul f\r\ cap) [i 

buc\]i de citit haios. ~n ultima categorie 

intrau tot felul de scenete 

care se f\ceau `nainte de vacan]e, pe 

buc\]i, din Caragiale sau Creang\. 

Pe astea nu le citeam niciodat\ de 

la un cap\t la altul. 

C\r]ile pentru copii nu le-am 

atins dec`t foarte t`rziu. Habarnam, 

piticul pestri] r\t\cit cu balonul, 

nu cred c\ am r\sfoit-o dec`t dup\ 

clasa a cincea. Nu mi se p\rea important, 

dar p`n\ foarte t`rziu `mi 

treceam prin fa]\ `nt`lnirile lui cu 

{urubel [i Piuli]\, cu Poetul micului 

ora[ [i tot restul. 

Singura carte despre care nu [tiam 

nimic a fost un volum pe care 

[coal\… nici nu m\ apropiam de foile devenite 

dintr-o dat\ neinteresante. „S`nt al]ii pe care ì 

intereseaz\ c\r]ile astea… [i mi se par cam 

pentru copii…“ cred c\-mi spuneam [i m\ apucam 

s\ caut tot felul de chestii pe care le consideram 

atunci mai haioase sau mai serioase dec`t 

ceea ce era lectur\ obligatorie. 

l-am g\sit `ntr-un pod. Nu avea 

nici coper]i [i nici pagin\ de titlu. 

Mult mai t`rziu am aflat ce era. O 

carte de-asta, de scriitor de program\ 

[colar\, pe care nici nu a[ 

fi b\gat-o `n seam\ dac\ ar fi avut 

copert\, Jocul cu moartea. 

~mp\r]irea era clar\… c\r]ile 

„de [coal\“, care nu puteau s\ aib\ 

nimic important din punctul 

meu de vedere, [i c\r]ile care `mi 

pl\ceau. Tot f\r\ coper]i erau [i 

volumele traduse din 1001 de nop]i 

de Cezar Petrescu. Tot pe acolo se 

`nv`rteau Pove[tile nemuritoare, cu 

multele volume pe care nu le citeam 

niciodat\ de la un cap\t la altul. 

Nu tu fantezii, nu tu lecturi interzise, 

un fel de mic paradis de uz 

intim… 

Cea mai „secret\“ carte, pe 

l`ng\ C\l\re]ul f\r\ cap, m\ trezisem 

prin gimnaziu c\ este povestea 

\luia care se plimba prin istoria 

medicinei, Alin sau a[a ceva. 

~ns\ prima carte pe care am primit-o, 

prin clasa I sau mai devreme, 

era o carte cu figurine. 

Deschideai Aventurile baronului 

Münchausen [i dintre paginile 

cartonate se desprindeau siluetele 

lucioase. 

De fapt, `mi amintesc momentele 

`n care altcineva `mi citea. 

Tat\l meu ne citea, mie [i surorii 

mele, haio[enii din Top`rceanu [i 

ni[te p\]anii d-ale lui Nastratin Hogea. 

Momentele acelea de citit mi 

le amintesc. Poate pentru c\ nu citeam 

eu. Pe urm\ am `nceput s\ 

citesc [i n-am mai `n]eles mare lucru. 

Copil\rie `n China [i Vietnam 

la c\r]ile copil\riei, a[a cum NU vor mai fi – drag\ 

Constantin Vic\, s\ [tii tu c\, `n ce m\ prive[te, pe undeva ai dreptate. 

M\ num\r printre acei neferici]i care rareori mai pun m`na s\ citeasc\ 

vreo carte pentru copii. Dac\ pisicile lui T.S. Eliot, pe care le-am 

descoperit cam t`rziu – adic\ t`rziu de tot –, m-au terminat, la fel [i 

pinguinul Apolodor sau ursule]ul Winnie Pooh, m\ g`ndesc c\ vor fi 

c\r]i pe care nu le voi citi niciodat\. {tiu asta, la fel de bine cum [tiu c\ 

nu o s\ m\n`nc niciodat\ ciorb\ de burt\, creier, limb\, rinichi, inim\, 

coad\ [i altele asem\n\toare. S`nt c\r]i pe care nu am apucat s\ le 

citesc din en motive, altele pentru care nu prea mai s`nt 

disponibil\. M\ uit cu jind la prietenul meu care, periodic, `[i 

trage sub nas c`te un c\r\midoi intitulat Harry Potter sau 

St\p`nul inelelor [i-[i petrece zile [i nop]i bune tot `ntorc`nd 

paginile c\r]oaielor. 

Elena Vl\d\reanu 

Acum s\-]i explic pe scurt cum se face 

c\ – mare ru[ine pe capul meu s\ 

recunosc asta public – nu am citit 

p`n\ acum un singur volum din Jules Verne, 

de exemplu. Alexandre Dumas mi-a r\mas [i 

el destul de str\in, c\ nu am citit dec`t vreo 

patru-cinci romane, c`t despre Cire[arii... 

Mai bine nu mai vorbim. Cele dou\ biblioteci 

la care aveam acces `n pruncie erau diferite, 

av`nd totu[i o tr\s\tur\ comun\: s\- 

r\cia. ~n biblioteca bunicilor `[i f\ceau veacul 

O]el [i pìne, P\m`nt des]elenit [i alte rude ale 

lor, plus o sumedenie de c\r]i religioase (cele 

mai multe semnate de o tip\, mision\reas\ 

pare-mi-se, Ellen G. White), care nu prea m\ 

atr\geau. De fapt, am `ncercat eu c`teva, dar 

m-au pierdut dup\ primele pagini. {i `n biblioteca 

p\rin]ilor cam b\tea v`ntul. ~n afar\ 

de Eminescu, Creang\, Alecsandri, Grigore 

Alexandrescu [i Bolintineanu, ceva Arghezi, 

Labi[, un Hašek, Victor Ion Popa, Caragiale, 

nu-mi amintesc s\ fi existat [i altceva. Bine 

c\ m-a ferit Dumnezeu de Adrian P\unescu, 

C.V. Tudor [i al]i granzi. A[a c\ primii 

ani ai copil\riei mi i-am petrecut cu 

Alecsandri, Eminescu, Alexandrescu, `n special 

Bolintineanu [i Labi[ (ca s\ vezi a- 

mestec) [i cu pove[tile bunic\-mii, care inventa 

non-stop. 

Anii copil\riei de dup\ revolu]ie – e musai 

s\ fac precizarea asta – au fost marca]i de 

lecturi zguduitoare din James Clavell, Sven 

Hassel 

[i al]i autori traumatiza(n)]i, 

ap\ru]i `n prima 

parte a anilor ’90 asemenea 

ciupercilor dup\ ploaie. Dac\ `]i po]i 

imagina, frati-miu era `n clasa a III-a c`nd 

citea de zor la Shogun. S\ nu uit c\r]ile poli]iste 

pe care le devoram. Din prima c\- 

l\torie la Bucure[ti m-am `ntors cu Recrea]ia 

mare a lui S`ntimbreanu, pe care aveam s-o 

`nnebunesc de at`ta citit, cu pove[ti chineze[ti 

[i cu `nc\ o carte (h`rtie alb\, lucioas\ 

[i coper]i cartonate), cu pove[ti japoneze. Pe 

asta am citit-o de sute de ori, f\r\ exagerare. 

Hm, [tii tu, [arpele alb `n care se transforma 

fata lacom\, florile de portocal [i tot tac`mul... 

S\ nu-l uit pe Teodoreanu, din care 

am citit (cu pasiune) p`n\ am intrat la facultate, 

[i pe Edmondo de Amicis, care lacrimi 

multe mi-a stors. 

Prin clasa a VI-a am `nc\put pe m`na u- 

nor profesoare intuitive, care mi-au deschis 

capul la Shakespeare, Baudelaire, Villon, 

Rimbaud, Dostoievski. Mai ales Dostoievski. 

Cu a[a echip\, nu mai aveam eu nici un chef 

de Jules Verne [i Alexandre Dumas. Nu o s\ 

uit niciodat\ zilele toride, c`nd st\team pe balcon 

[i citeam Crim\ [i pedeaps\, la doar 

c`teva zile distan]\ de examenul de admitere 

`n liceu. P\i, mie de `nv\]at `mi ardea? 


dosar

dosar prob\ scris\ 

Unde - s neuronii 

mei de lapte? 

Faza e c\ s-au dus, 

c\r]ile copil\riei, s-au 

rostogolit pe dendritele 

neuronilor de lapte pe 

care m\tu[\-mea, 

maic\-mea, 

bunic\-mea, Magda, 

Nora (+...) [i o 

sumedenie de al]i oameni 

f\r\ nume acum 

i-au – vorba lui 

M\l\ele – b\ut. 

Alexandru Matei 

Neuronii mei infantili nu 

[tiau s\ citeasc\, le pl\- 

cea s\ asculte, cum le-ar 

pl\cea [-acuma, dar n-are cine s\ 

le zic\ – pove[ti. Din „Biblioteca 

pentru to]i copiii“. Era una, 

Pove[ti de aur se numea, eu puneam 

degetul pe unul dintre titlurile 

din cuprins [i povestea 

corespunz\toare devenea hitul 

lunii – interpre]ii trebuiau s\ 

performeze p`n\ li se acrea. Pe 

vremea aia c\r]ile st\teau `n bibliotec\ 

parc\ f\c`nd parte din mobil\ 

– [i e ciudat c\ obiectul mobil\ 

se nume[te chiar a[a, mie 

mi se p\rea imobil. Dup\ pove[ti 

a venit Verne, `ntr-adev\r. 

Cel mai mult mi-a pl\cut – spun 

acum pentru c\ e primul titlu 

care-mi trece prin cap – Insula 

cu elice. (Nevast\-mea, de l`ng\ 

mine, `[i aminte[te 20.000 de 

leghe sub m\ri; da’ de C\l\torie 

`n centrul P\m`ntului ce s\ 

mai zic?). 

Eram sensibil la utopii, nu 

degeaba tot pe atunci m\ visam 

pre[edintele Partidului Copiilor 

cu sediul pe o plan[\ doldora de 

„planuri de sistematizare“ (bine-bine, 

era vorba [i despre 

ego-idealul meu aici, cum bine 

vor fi remarcat lacanienii). Verne 

mi-a folosit la `njur\turi. „Mii 

de draci“ e singura care-mi vine 

`n minte. C`nd s-a tocit, am pus 

m`na pe Spartacus [i am `nlocuit 

dracii cu zei sau, dup\ caz, 

cu `nsu[i Zeus. 

Tot pe-atunci m\tu[\-mea era 

exasperat\ de lipsa mea de interes 

pentru inven]ii [i descoperiri, 

pentru obiectele evocate de 

c\r]i. F\t\l\u bovaric cum eram, 

c\utam feti]e de care s\ m\ `ndr\- 

gostesc [i s\ ies din pasa neagr\ 

pricinuit\ de tr\darea Angelei Similea 

care ap\ruse pe coperta u- 

nui disc cu Florin Piersic `n 

duetul Nuf\rul alb. A[a c\ `ntr-o 

vacan]\ am terminat Cire[arii 

unde Chiri]\ nu mai sufla nasul 

unor copii, nici p`nzele unor Columbi 

pozitivi[ti, ci `ncorda rahitice 

arcuri `n m`na lui Cupidon, 

a[a ru[inos cum era el pe vremea 

aia. Tot pe-atunci m\ mai 

distram educativ cu schi]ele lui 

S`ntimbreanu, pe care aveam 

s\-l cunosc. (Sigur, cel mai impresionat 

am fost c`nd am v\- 

zut-o vie pe Ana Blandiana, pe 

care am `ntrebat-o `nfiorat dac\ 

ea e chiar cea care scrisese textul 

\la din manual cu România 

ca un buchet de flori sc\ldat `n 

Marea Neagr\). 

De la Hašek am aflat 

ce e \la un bordel 

Cititor de „România liber\“ din 

clasa a doua, am suportat [i chiar 

m-au inflamat cele patru volume 

din Pe Donul lini[tit, dar am ]ipat 

la m\tu[\-mea dup\ ce am 

`nceput A[a s-a c\lit o]elul de 

Ostrovski (sper c\ se scrie a[a). 

~ntre timp m-am plimbat [i pe 

Mississippi, dar mi-a pl\cut 

mult de tot o edi]ie ilustrat\ din 

Zo nid lurotij\rv – singurele cuvinte 

pe care le-am `nv\]at citite 

invers `nc\ din clasa a doua. 

Acuma, eu n-am fost un 

cititor ca to]i ceilal]i b\ie]i. Mie 

nu-mi pl\cea violen]a, nu-mi pl\- 

ceau Rahanele la mare pre], laolalt\ 

cu surprizele cu ma[ini 

din gumele turce[ti de cinci lei. 

Nu mai ]in minte c`nd mi-a pl\- 

cut Eminescu, bine-bine, nu cu 

„Luceaf\rul“, dar cu „At`t de 

dulce“ [i alte zaharicale bune de 

adormit feti]e sub salc`m, sara 

pe deal. Pot spune c\ ultima carte 

a copil\riei [i prima carte a 

adolescen]ei a fost La Medeleni; 

volumul unu mi-a pl\cut – 

nu mai ]in minte nimic acuma –, 

dar la doi, din cauza prolifer\rii 

zarz\rilor, cu at`t mai mult cu 

c`t nu [tiam ce s`nt, m-am plictisit. 

De la Hašek am aflat ce e \la 

un bordel – de fapt, tot de la 

m\tu[\-mea, pe care, dac\ o mai 

evoc aici o dat\, o dau afar\ din 

articol cu orice risc. ~n fond, ea 

mi-a g\sit `n buzunar primele 

povestiri XXX pe care le scriam 

`n clasa a [asea cu personaje recrutate 

dintre colegele de clas\... 

[i m-a f\cut s\ pl`ng, s\ m\ c\- 

iesc [i s\ promit c\ niciodat\. 

Gata. Ajunge! 

~nainte [i dup\ [oc: o poveste despre „Pisica cu pung\“ 

A existat la un moment dat o ruptur\: a fost 

momentul `n care m-am transformat `n cititor. 

P`n\ atunci am fost, pe r`nd, ascult\tor [i privitor. 

C\r]ile ascultate – Fram, ursul polar, coperte 

albastre, un format care atunci `mi p\rea gigantic 

[i, invariabil, vocea mamei. Tot de perioada aceea 

se leag\ alte spectre, plutind `ntr-un ocean de 

„inefabil“, cum ar fi Dege]ica (nu pot uita nici 

ast\zi criminalul de Sobol care practic a violat-o 

pe biata Dege]ic\ sau, asemenea lui Don Leoncio 

din Slaba Dinozaura, a sil[u]it-o s\-i devin\ 

consoart\ – bietul Sobol neb\nuind ce pacoste 

poate fi o nevast\ mic\ de statur\, c`nd se 

enerveaz\ ea [i i se pi]ig\iaz\ vocea). 

Bogdan - Alexandru St\nescu 

Apoi au venit Black Beauty, s\rmana, 

cu interminabilele ei 

fracturi de femur, Alexandru 

Mitru (acest Charles&Mary Lamb `ntr-unul) 

cu Legendele Olimpului, povestirile 

istorice cu pileati, comati [i 

tarabostes `n primul volum, Ecaterina 

Teodoroiu mic\ [i ochelarist\ `n 2 [i 

Ceau[escu ud`nd gorunul din Scornice[ti 

`n 3, pentru a `ncheia apocaliptic 

cu serenadele betonului armat 

de la nu’[ ce baraj... ~n aceast\ perioad\, 

auzul `ncepuse s\ cedeze locul 

privirii – doamna mama mea poveste[te 

c\ era de ajuns s\ mi le citeasc\ 

o dat\ pentru ca eu s\ i le „lecturez“ 

ar\t`nd cu degetul pe poze. Au urmat 

clasicul [i nemuritorul Habarnam – cu 

pleiada sa de personaje: {tietot, pictorul 

Acuarel\, un gagiu care vorbea-n 

rime etc. etc. Trebuie aminti]i Cei trei 

gr\sani, o triad\ de despo]i `ntuneca]i 

ce s`nt finalmente uzurpa]i de m`nia 

poporului oprimat... 

{ocul a avut loc la contactul cu 

Jules Verne, `n spe]\ cu progeniturile 

C\pitanului Grant, carte care m-a 

f\cut s\-mi doresc s\ citesc. Am 

`nv\]at s-o fac – eram me[ter `nainte 

de clasa I. Ce a urmat a fost o isterie 

colectiv\: maic\-mea alerg`nd prin 

toate libr\riile capitalei `n c\utarea nu 

[tiu c\rui volum pe care i-l indicam 

despotic pe coperta a patra a ultimei 

c\r]i citite, alte rude `nnebunite s\ fac\ 

rost de ele de pe „pia]a neagr\“... 

Printre ele erau [i rarit\]i, cum ar fi 

Insula misterioas\ ori Castelul din Carpa]i, 

dup\ care n-am dormit bine vreo 

dou\ nop]i. Au urmat, `n paralel, R.L. 

Stevenson, cu celebra Comoar\ din insul\, 

apoi un fel de continuare a Vr\jitorului 

din Oz, Alice in Wonderland... 

Cire[arii m-au enervat 

de la bun `nceput 

Iar adev\rata ruptur\ a avut loc `ntr-o 

s`mb\t\ ploioas\ (aveam [coal\ p`n\ la 

12 sau 1, dup\ care alergam s\ vedem 

desene animate), c`nd am deschis un 

B.P.T. bleu ce s-a nimerit s\ fie Cei 

trei mu[chetari. Au venit la r`nd toate 

fazele cu Fausta `n diverse ipostaze, 

Fausta reloaded, Fausta revolutions 

etc., Zevaco, Karl May (nu Winnetou, 

\sta nu mi-a pl\cut) cu Old Shatterhand, 

Old Surehand [i al]i vreo zece 

b\tr`ni ce doborau ursu’ cu pumnu’, 

dup\ ce `l g\siser\ pe c\i misterioase. 

Cire[arii m-au enervat de la bun `nceput: 

era acolo un tip pedant care 

m\ scotea din fire (unu Titi, Tic\ etc.), 

care vorbea despre „ipoteze“ [i alte 

chestiuni oculte. La Medeleni a venit 

repede, aplecat la fel – m\ enerva de 

fiecare dat\ c`nd se vorbea despre „papucii 

de tenis“, despre magiunul din 

sob\... 

Eh, [i nu pot l\sa neamintite c\r]ile 

cu animale: pozele format mare cu 

g\inu[a de gunoi, pe care ini]ial ]i-o i- 

maginai tr\ind `n ghen\, al\turi de [obolanii 

pe care-i omoram c`nd ne `ntorceam 

de la fotbal, dar pe care cartea 

]i-o ar\ta st`nd pe o gr\mad\ maroverzuie, 

cu aspect exotic. Mai erau 

pachetele de c\r]i, gen c\r]i de joc, tot 

cu animale, care mi-au oferit practica 

hermeneuticii `nainte de vreme: dat 

fiind c\ jucam un fel de r\zboi cu ele, 

nu v\ imagina]i c`t\ m\iestrie `]i trebuia 

s\ demonstrezi, baz`ndu-te pe 

textul aflat `n josul imaginii, c\ Pisica 

cu pung\ va `nvinge `n lupt\ fagocerul 

cel `nfrico[\tor... „Lec\ no[t de]a“. 

12 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 40, 27 AUGUST – 2 SEPTEMBRIE 2005 

arta grea 

)

lovitur\ de teatru 

arta grea 

) 

SCRISOARE PENTRU MELOMANI 

Victor ESKENASY, Radio Europa Liber\, Praga 

„Muzica nu trebuie în]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen) 

Salut\ri 

din Perugia... 

...[i g`nduri bune cititorilor acestei rubrici, la 

vreme de vacan]\! Cu regretul de a nu putea 

reda imaginile color, doi pictori renascenti[ti 

din Umbria, azi `n Galeria na]ional\ de la 

Perugia: Giovanni Boccati din Camerino [i a sa 

Madon\ cu orchestra de `ngeri muzican]i, 

`mpreun\ cu al]i patru `ngeri ce `nso]esc o 

Madon\ pictat\ de Benedetto Bonfigli. Este 

superfluu s\ v\ mai vorbesc despre muzic\, 

fie ea [i celest\... 

PS: O bravur\ a corecturii a transformat `n num\rul trecut 

Festivalul de la Bayreuth `ntr-unul de la... Beirut. Scuzele de 

rigoare lui Richard Wagner (compozitorul) [i fanilor s\i. 

Mihaela MICHAILOV 

Experimentul e un aliaj sangvin: 

emisfera st`ng\ + capcana 

periculos de teatral\ `ntins\ de 

Hamlet + c`nt\rea]a cheal\ + 

pisoarul lui Duchamp + 

fantasmele psihedelice din 

spectacolele lui Bob Wilson + 

agonia care ]i se scurge prin 

vene din filmele lui Wong Kar 

Wai + baia de s`nge lipicios a lui 

Tarantino + vesta [i fusta din 

buc\]i de lemn a unuia dintre 

cei mai `n vog\ designeri, Yohji 

Yamamoto + ++ 

TEATRU LA ROTISOR 

Funia experimentului 

Secven]e dintr-o hart\ mobil\ 

a experimentului: 

Zecile de farfurii sparte `n timpii metalici 

ai mor]ii `n Othello?!, `n regia lui 

Andriy Zholdak, [i foarfeca aceluia[i 

Zholdak, cu care taie [i ajusteaz\ cus\turile 

personajelor `n Hamlet. Surorile 

a(fin) abulice ale lui Afrim (Trei 

surori), legate cu o sfoar\ de borc\na- 

[ele `n care Moscova st\ ghemuit\ ca 

un copil `mb\tr`nit `nainte de vreme, ce 

se d\ pe toboganul amintirilor `mp\ienjenite. 

Trupurile `nghe]ate `n nemi[care 

sau, dimpotriv\, zv`cnind alert sub 

[uvoiul de lapte care curge [i le treze[te 

la via]\ `n Acea zi de vineri. August/ 

1982 a lui Andras Lóránt. Corpurile 

care se ciocnesc ca ni[te vase sparte [i 

privirile care sfredelesc mecanic golul 

ca un burghiu zgomotos `n decorul 

clinic din Nora lui Radu Nica. Poftocra]ia 

din lumea gurmand\ a lui Purc\rete 

`n Cumnata lui Pantagruel. Patul 

vertical din care ies mìni ca ni[te bra]e 

de caracati]\ `n Woyzeck-ul lui Radu 

Apostol. {i, nu `n ultimul r`nd, ]epele 

lui Dumitru Gorzo din cea mai recent\ 

expozi]ie a sa, Mister President is a 

Sexual Object, `nfipte asemenea unor 

bolduri `n creasta mahmurit-somnolent\ 

a pre[edin]ilor. Peste toate acestea, 

ceasurile `ntinse ca o peltea, elastice [i 

Acea zi de vineri. 

August/ 1982, 

regia Andras 

Lóránt, Teatrul 

„Andrei 

Mure[anu“, 

Sf`ntu-Gheorghe 

parc\ f\r\ vlag\, ie[ite din timp pe o u[\ 

lateral\ din Persisten]a memoriei a lui 

Dali. 

Experimentul ]ine de strategia cultural\ 

a noului. A prest\rii de intui]ie 

[i de provocare asumat\. Noul experimental 

are valoare numai dac\ este raportat 

inteligent la „arhiva cultural\“, 

cum nume[te Boris Groys setul de valori 

canonice. Altfel, el nu este dec`t un 

surogat. Noul dep\[e[te moda c`nd e 

vectorul unei estetici, [i nu doar tendin]a 

teribilist\ de a fi [ocant cu orice 

pre]. Noul autentic este rar. 

Experimentul e laboratorul vital al 

teatrului, poate cea mai cinic\ dintre 

arte, tocmai pentru c\ lucreaz\ cu o „instala]ie 

vie“. Dac\ pulsul se opre[te 

chiar [i pentru o secund\, mecanismul 

se dezmembreaz\ `n urm\torul moment. 

~n teatru, secundele se num\r\ 

prin vitalitatea celor care reu[esc s\ le 

umple. Imaginea teatral\ ar trebui s\ 

aib\ din ce `n ce mai mult percutan]a, 


intensitatea [i concentrarea unui clip. 

S\ fie un concentrat vizual [i dramatic. 

Un flash exploziv. Un scurtcircuit. O 

pupil\ dilatat\ ca ochiul din Pilafuri cu 

parfum de m\gar al lui Purc\rete. Sau 

ca ochiul care parc\ mai are pu]in [i se 

`neac\ `n acvariu din Venice. Goldoni 

al lui Zholdak. 

PS: C`nt\rea]a cheal\ `l r\zbun\ 

pe Hamlet. Pentru c\ experimenteaz\ 

t\cerea. Restul e... 

fast-food

fast-food fe]e-fe]e 

Lucrurile rele se `ndulcesc `n timp 

Iulia BLAGA 

CRONIC| DE FILM 

Am s\ `ncep cu o povestioar\ din Dincolo de nori de Michelangelo 

Antonioni, poate cea mai frumoas\ parte a acestui film. Un grup de 

occidentali vor s\ se ca]ere pe un munte din America de Sud [i 

angajeaz\ ni[te b\[tina[i. Occidentalii (nefum\tori probabil, cu 

analizele la zi) o iau viteje[te, piepti[ peste munte, dar la un 

moment dat se `ntorc [i-i v\d pe b\[tina[i st`nd. „Am mers prea 

repede. Trebuie s\ a[tept\m sufletele s\ ne ajung\.“ Acela[i lucru 

mi l-a spus un prieten despre popula]ia Nenets din Siberia. C`nd 

intr\ `ntr-un cort, oamenii nu spun nimic [i a[teapt\ o clip\ s\ intre 

[i sufletele. Iar prietenul meu adaug\ la asta propria lui team\ de a 

circula cu avionul, c\ci avionul zboar\ prea repede [i sufletul lui 

n-are timp s\-l ajung\ din urm\. 

de mai sus le-am preluat, rezumate, 

din povestirea pe care scriitorul 

Paul Auster a publicat-o 

`n „The New York Times“, Auggie 

Wren’s Christmas Story. 

Filmul la care vreau s\ a- 

jung face parte din aceea[i 

categorie a lucrurilor lini[tite. 

Unul dintre eroii filmului, 

Auggie Wren, ]ine un mic magazin 

de tutun `n Brooklyn [i, 

pe l`ng\ pasiunea de povestitor, 

o are [i pe cea secret\ de fotograf. 

Are dou\ mii de fotografii 

f\cute zi de zi din acela[i unghi, 

vizavi de magazinul lui. C`nd, 

`mprietenindu-se cu cel\lalt e- 

rou al filmului, scriitorul Paul 

Benjamin, are curajul s\-i arate 

albumele, acesta d\ la `nceput pagin\ 

dup\ pagin\ [i vederea at`tor 

poze „la fel“ `l plictise[te. „Dac\ 

nu-]i faci timp s\ prive[ti, 

n-o s\ vezi nimic niciodat\“, ì 

spune Auggie. Iar acesta `ncepe 

s\ „r\sfoiasc\“ pe `ndelete. Descoper\, 

r`nd pe r`nd, ritmurile 

diferite ale zilei, schimb\rile vremii, 

oamenii, `ncearc\ s\ le creeze 

biografiile [i ajunge la concluzia 

c\ prietenul lui fotografiaz\, 

de fapt, timpul. R`ndurile 

„I-ai f\cut cel mai frumos 

cadou petrec`nd ultimul 

Cr\ciun cu ea“ 

~n povestirea scris\ la persoana 

`ntì, autorul afl\ de la prietenul 

lui tutungiu cea mai ie[it\ din 

comun poveste de Cr\ciun auzit\ 

vreodat\, complet nesentimental\ 

[i profund uman\. Auggie 

ì spune, `n fa]a unor sandvi[uri 

cu pastram\, cum `n 1972 

l-a urm\rit pe un pu[ti care furase 

reviste din magazin, iar a- 

cesta [i-a pierdut portofelul. Nu 

erau bani `n el, dar era o adres\. 

Cu portofelul `n m`n\, Auggie 

s-a dus acolo de Cr\ciun [i a dat 

de bunica b\iatului, Ethel, b\- 

tr`n\, oarb\ [i singur\, care l-a 

luat drept nepotul ei. Au povestit, 

Auggie s-a dus [i a luat de 

m`ncare, s-au conformat unui 

joc, am`ndoi [tiind, de fapt, adev\rul. 

C`nd a vrut s\ fac\ pipi, 

Auggie a v\zut `n baie mai multe 

aparate de fotografiat, furate cu 

siguran]\ de nepot, [i nu s-a putut 

ab]ine s\ nu ia unul. Dar 

Smoke, 1995, regia: Wayne 

Wang, scenariul: Paul Auster 

Coloana sonor\ care `nso]e[te pove[tile din 

New York-ul anilor ’90 ale filmului Smoke 

include [i dou\ piese ale c`nt\re]ului Tom 

Waits, Innocent when you dream [i 

Downtown Train 

cu: Harvey Keitel, William Hurt, 

Stockard Channing, 

Forest Whitaker, 

Harold Perrineau, Jr. 

dup\ c`teva luni, plin de ru[ine, 

s-a `ntors la bunica Ethel. A- 

ceasta murise. „E o poveste extraordinar\“, 

a spus scriitorul 

(care se prinde c\ prietenul inventase 

totul doar ca s\-l ajute 

cu un subiect). „I-ai f\cut cel 

mai frumos cadou petrec`nd ultimul 

Cr\ciun cu ea.“ Aceast\ 

poveste despre via]a construit\ 

din lucruri oferite sau furate 

constituie miezul filmului. 

Un miez care se arat\ la 

final, dar care str`nge toate pove[tile 

filmului. Pentru c\ Paul 

Auster a creat mai multe istorii 

personale `n care trecutul revine 

[i ì provoac\ pe eroi cu evenimente 

reale sau care nici nu 

pot fi verificate. }es\tura final\ 

e una `n care pe baza a nu [tiu 

ce calcule, ce furi se echilibreaz\ 

uneori cu ce d\ruie[ti, 

iar unele p\cate se pl\tesc cu o 

moned\ mult mai bl`nd\. Auggie 

afl\ c\ are o fiic\ despre 

care nu poate [ti dac\ e a lui. 

Paul Benjamin o descoper\ 

`ntr-una dintre fotografii pe so- 

]ia lui decedat\. Al treilea personaj, 

adolescentul Rashid, `[i 

caut\ tat\l [i irumpe `n via]a 

acestuia. Pove[tile acestor eroi 

singuratici se leag\ `ntre ele [i 

se influen]eaz\ dup\ acela[i 

principiu care guverneaz\ destinul 

fiec\ruia. E vorba nu numai 

despre lucrurile rele care se 

`ndulcesc `n timp, dar [i despre 

darurile pe care le faci [i care `]i 

aduc daruri nesolicitate. ~n fine, 

exprimarea mea e vag\. Dar filmul 

se reg\se[te `n aceast\ cauzalitate 

neclar\ [i o creeaz\ pornind 

de la povestioara de trei pagini. 

~n fond, Paul Auster s-a inspirat 

de la cel de la care cump\ra 

]ig\ri. Acesta s-a `mboln\- 

vit de cancer la pu]in\ vreme 

dup\ ce Auster a scris texul [i a 

murit cu pu]in `nainte de premiera 

filmului. ~nc\ o dovad\ c\ 

`ntre realitate [i inven]ie limitele 

s`nt uneori ireal de fragile. 

R\zvan }UPA 

MUZIC| PE LITERE 

Licra [i cu]ite 

Pe la mijlocul anilor ’90, o vocalist\ din 

Bath (Marea Britanie) se f\cea remarcat\ 

`n piesele mult mai cunoscu]ilor Orbital 

sau Tricky. Nu a fost nevoie dec`t de un 

compozitor care s\ o remarce. Compozitorul 

s-a `nt`mplat s\ fie Will Gregory, care 

a fost dispus s\ o ajute folosindu-[i experien]a 

`n claviaturi. A[a a ap\rut muzica 

inconfundabil\ a celor de la Goldfrapp. 

Alison Goldfrapp [i Will Gregory 

au lansat primul lor album 

`n 2000. Felt Mountain a fost 

produs de John Parish, produc\torul lui 

P.J. Harvey. Vocea lui Alison, de obicei 

prelucrat\ de sintetizator, [i noi „versiuni“ 

au adus pe albumul lor influen]e 

din muzica pop francez\ a anilor ’80, 

din piesele scrise pentru pelicule celebre 

de Ennio Morricone. 

Pentru a compune primul lor album, 

cei doi s-au retras undeva la ]ar\, 

`n Wiltshire. „Am `nregistrat albumul 

`ntr-o caban\, `n mijlocul pustiet\]ii. A 

fost `nsp\im`nt\tor, noaptea se auzeau 

animalele care se foiau prin zon\“, `[i 

amintea Alison mai t`rziu. Gregory are 

o explica]ie foarte simpl\ cu privire la 

ceea ce ì ajut\ s\ compun\ o muzic\ 

inconfundabil\:„Ne plictisim foarte 

repede. Muzica trebuie s\ ni se par\ interesant\. 

Sigur, asta se aplic\ `n mod 

automat muzicii pe care o facem. Muzica 

trebuie s\ fie un lucru generos: d\-i 

celui care te ascult\ informa]ia, melodia 

[i armonia. Este vorba despre interac]iune. 

Albumul nostru este destul de 

scurt, dar con]ine exact buc\]ile pe care 

ni le doream pe disc“. 

Albumul secund al celor doi muzicieni 

a ap\rut `n 2003 (Black Cherry). 

De data aceasta, Alison [i Will integrau 

sonorit\]i groovy [i buc\]i de 

percu]ie foarte elaborate. Trei piese de pe 

acest album au fost preluate pentru 

reclame tv. Strict Machine [i Train, pentru 

lansarea Game Boy Advance, [i Tip 

Toe, pentru Coca-cola. ~n acela[i an, 

vechiul site Goldfrapp primea un premiu 

la MTV Europe Music Award. 

~n august a ap\rut [i cel de-al treilea 

album al trupei. Piese de pe acesta au 

circulat de mai mult\ vreme pe Internet, 

chiar dac\ albumul Supernature nu 

a fost lansat dec`t pe 22 august. 

Ini]ial albumul trebuia s\ se numeasc\ 

Ooh La La, dar, potrivit interpretei 

Alison Goldfrapp, titlul Supernature 

i-a venit `ntr-un vis. „O supralume 

de sunete [i creaturi hibride. Este un 

loc `n care iei parte la nop]i de muzic\ 

disco la care oamenii danseaz\ cu spirite 

[i url\ ca animalele p\durii purt`nd 

licra [i cu]ite.“ O explica]ie foarte vizual\, 

pe m\sura unei interprete care a 

studiat pictura la Universitatea Middlesex. 

Alison Goldfrapp 

14 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 40, 27 AUGUST – 2 SEPTEMBRIE 2005

) 

) 

fe]e-fe]e 

fast-food 

Matei BEJENARU 

ARTE VIZUALE 

Timpul este o dimensiune 

implicit\ `n artele vizuale. 

Spre deosebire de artele 

spectacolului, unde 

dezvoltarea temporal\ 

influen]eaz\ receptarea de 

c\tre public, `n pictur\, 

fotografie, sculptur\ timpul 

este ascuns `n haina 

formal\ a lucr\rii artistice. 

Ca [i cum minutele [i orele 

arse pentru finalizarea 

lucr\rii ori secundele [i 

zilele din eventuala poveste 

a acesteia ar fi dosite `n 

c\ptu[eal\, pentru a fi 

„descoperite“ de 

curiozitatea privitorului... 

Omare lini[tit\ se `ntinde `n 

fa]a noastr\ p`n\ la o plaj\ 

cu nisip fin gri, neutru. La 

linia orizontului se pot distinge contururile 

unor insule sc\ldate `n lumina 

cald\, ro[iatic-violacee a soarelui 

aflat la apus. Pe plaj\, `mpr\[- 

tiate la `nt`mplare, se g\sesc c`teva 

pietre. Nici o urm\ de vegeta]ie `n 

acest peisaj – nici pe ]\rm, nici pe 

st`ncile gola[e ale insulelor din dep\rtare. 

Pe malul m\rii, cu spatele 

la privitor, stau `mpietrite `n medita]ie 

[i contemplare dou\ personaje 

feminine. Dac\ m-a[ opri cu descrierea 

aici, asem\narea cu tablourile 

romanticului german Caspar David 

Friederich ar fi evident\. Voi continua 

totu[i, spun`ndu-v\ c\ cele dou\ 

personaje s`nt dezbr\cate [i au p\rul 

complet tuns. Aceast\ atmosfer\ de 

frumuse]e arhaic\ a naturii pure, 

~ntre dou\ dimine]i 

A.K. Dolven – Between 2 mornings / ~ntre 2 dimine]i, video, 2004 

sc\ldat\ `ntr-o lini[te deplin\, este 

redat\ `ntr-o proiec]ie a unui film 

video realizat de artista norvegian\ 

A.K. Dolven. Nu exist\ t\ieturi ori 

alte artificii de montaj. Filmat pe insulele 

Lofoten din extremitatea nordic\ 

a Norvegiei, filmul capteaz\ a- 

cea or\ `n care soarele se deplaseaz\ 

u[or c\tre linia orizontului, dar nu 

apune niciodat\. Este momentul c`nd 

lumina este at`t de slab\ `nc`t umbrele 

dispar [i, surprinz\tor pentru 

percep]ia noastr\ spa]io-temporal\, 

timpul este suspendat prin lipsa `ntunericului. 

Dimine]ile s`nt unite `ntre 

ele precum gemenii siamezi prin 

corpul comun al luminii ce rezist\ 

timp de jum\tate de an... 

AGEND| 

Alexander B\l\nescu 

la Bucure[ti 

Muzicianul 

englez de 

origine 

român\ 

Alexander 

B\l\nescu va 

sus]ine, pe 

10 septembrie, 

`n 

sala 

Auditorium a 

Muzeului 

Na]ional de Art\ al României, un 

spectacol dedicat Mariei T\nase, 

al\turi de trupa B\l\nescu 

Quartet, informeaz\ EMI/ Era 

Business. B\l\nescu Quartet este 

format\ din Alexander B\l\nescu 

(vioar\ [i viol\), James Shenton 

Atmosfera de vis se focalizeaz\ 

pe corpul feminin 

Cele dou\ str\ine corpuri androgine, 

aproape dezumanizate, accentueaz\ 

atmosfera suprarealist\ a filmului, ce 

reaminte[te de un vis uitat. Timpul 

este un laitmotiv `n fotografiile, picturile 

ori filmele video ale Annei 

Katrine Dolven. Ancorate `n viziunea 

romantic\ asupra naturii, imaginile 

ei apar ca [i cum ar fi extrase din 

subcon[tient. Atmosfera de vis se 

focalizeaz\ pe corpul feminin, f\r\ 

a se mai putea face o distinc]ie clar\ 

`ntre real [i posibil. Prin metoda sa 

de lucru, caracterizat\ prin statismul 

camerei foto sau video, lipsa 

(vioar\), Andrew Parker (viol\), 

Nicholas Holland (violoncel) [i 

Steve Arguelles (percu]ie). 

Trupa a lansat albume de 

succes `n Europa, cel mai recent 

fiind Maria T. Acesta din urm\ 

este un show construit `n jurul 

personalit\]ii [i vie]ii Mariei 

T\nase. B\l\nescu a f\cut echip\ 

cu artistul video Klaus Obermaier, 

realiz`nd un spectacol inedit, care 

combin\ muzica [i vocea Mariei 

T\nase cu imagini video de arhiv\ 

ale c`nt\re]ei [i ale Bucure[tiului 

de alt\dat\. Pre]ul unui bilet la 

spectacolul din Bucure[ti este de 

65 lei (650.000 lei vechi), iar 

biletele se pot procura de la 

Magazinul Muzica, Sala 

Auditorium, Sala Palatului [i 

Libr\riile C\rture[ti. 

t\ieturilor de montaj [i surprinderea 

unui fenomen natural `n timpul s\u 

real, artista reu[e[te s\ creeze iluzia 

„suspend\rii timpului“. Filmele sale 

vorbesc despre minune [i mister, 

precum [i despre rela]ia ambigu\ pe 

care o avem cu lipsa mi[c\rii [i lini[tea 

deplin\. 

A.K. Dolven `[i `mparte existen]a 

`ntre centrul cosmopolit [i zgomotos 

al Londrei [i lini[tea `ndep\rtat\ 

a micului ora[ Lofoten din 

nordul Norvegiei. A expus unul dintre 

filmele sale `ntr-o instala]ie video 

din cadrul Bienalei Periferic 6 

din 2003. M\car pentru c`teva clipe, 

am fost [i eu p\rta[ la experien]a cathartic\ 

la `nt`lnirea cu filmele ei. 

Forma]ia Trio Ethos, `n 

turneu prin Fran]a 

Trio Ethos a sus]inut trei concerte 

`n Fran]a, `n cadrul unui turneu 

organizat de Institutul Cultural 

Român. Acestea s-au desf\[urat 

pe 21 august la Forcalquier, 25 

august la Aix en Provence [i pe 

28 august la Nisa. Din trio fac 

parte organistul Marcel Costea 

(conduc\torul forma]iei), Adrian 

Buciu [i violonistul Ioan Matei. 

Programul concertelor a con]inut 

lucr\ri din barocul occidental 

european, precum [i muzic\ 

renascentist\ [i baroc\ 

transilv\nean\. Printre autorii 

lucr\rilor se num\r\: G.F. Händel, 

J.S. Bach, G.Ph. Telemann, 

Daniel Croner, Valentinus Bakfark 

[i J.B. Loeillet. 

LIBERUL ARBITRU 

Polii 

Sorin STOICA 

Poli mi se pare la ora asta o echip\ ni]elu[ umflat\. 

O echip\ care ar putea fi, dar deocamdat\ 

nu e dec`t un FC Na]ional re[apat [i la care polii 

ajung `ntocmai [i la timp. Team\ mi-e c\, dac\ rezultatele 

nu vor veni, vor veni `n schimb frustr\- 

rile [i nervii. Nervii care deja l-au l\sat pe Osei `n 

meciul cu Bac\ul. Osei, un tip nu tocmai manierat 

cu adversarii. Aceia[i nervi `n batist\ ì reg\- 

sim [i la Gigel Coman, care a contabilizat victime 

cam la fiecare meci de p`n\ acum. Cel pu]in `n 

partida cu Steaua, l-a m\cel\rit pur [i simplu pe 

B\nel Nicoli]\. B\nel, care de felul s\u `[i vede 

de joc, nu prea faulteaz\ [i tace din gur\ la deciziile 

arbitrilor. 

P`n\ la entuziasme facile trebuie luate `n 

calcul ni[te eviden]e. Viorel Moldovan a marcat 

returul trecut abia dou\ sau trei goluri dintre care 

unul din penalty. Ovidiu Petre e un fotbalist refuzat 

la export [i care la Galatasaray cam era v\zut 

drept un capriciu al lui Hagi. B\lace seam\n\ fizic 

cu Nedved [i compara]ia se opre[te aici. {i 

George Copos seam\n\ uneori cu o c\lug\ri]\ 

patetic\, dar sigur s`ntem cu analogia pe o pist\ 

fals\. C\lug\ri]ele nu au b`lbìtul acela la nivel de 

fraz\ al lui Copos, care spune, de pild\, „Rapidul 

nu se va implica niciodat\ `n jocuri strategice“, a- 

poi repet\ cu topica o idee schimbat\. „Niciodat\ 

Rapidul nu se va implica `n jocuri strategice.“ 

Poate i-a]i observat [i dumneavoastr\ b`lbìtul a- 

cesta de mare `ntindere [i poate vi-l pute]i explica. 

M\car at`t, pentru c\ restul deciziilor pe care 

le ia nu le pricepe nici domnul ministru. 

Revenind la Poli, lotul Na]ional n-a fost obi[- 

nuit s\ joace 30 de finale pe sezon. Gigel Bucur 

evolua `n Regie `ntr-o atmosfer\ mai mult dec`t 

intim\. Probabil ì cuno[tea dup\ numele mic [i 

porecl\ pe to]i spectatorii. Experimentul propus 

de Ne]oiu care a adus la Dinamo vreo 12 olteni 

abia salva]i de la retrogradare a fost un e[ec ur`t 

amendat de cei de la Bruges. Acum, s\ aduci la 

Poli cam tot at`]ia juc\tori care cel mult s-au b\tut 

pentru un loc `n UEFA [i s\ vrei s\ iei cu ei campionatul, 

Liga Campionilor [i alte trofee colaterale 

mi se pare destul de nerealist. Adic\ e suficient 

s\ schimbi tricoul [i cape]i valoare. 

Paleacu, G\ldean vin de la Apulum, tot o retrogradat\ 

[i au ani buni `n care au evoluat `n B. Am 

putea s\ folosim aici vorba aia cu calul b\tr`n [i 

cu buiestrul. 

Apoi, de[i pare paradoxal, Poli mi se pare o 

echip\ foarte pu]in omogen\. Am v\zut meciul de 

preg\tire cu Na]ionalul [i `n cele dou\ reprize au 

jucat dou\ echipe timi[orene cu titularii r\sp`ndi]i 

`n ambele forma]ii. Dac\ a[a a fost la toate meciurile 

amicale, e clar de ce Moldovan [i Mansour 

nu [i-au dat nici o pas\ `n meciul cu Steaua. 

~ns\ [ansa lui Poli o reprezint\, cum ziceam, 

polii, 40 de mii de in[i la aproape fiecare meci, 

plus o eventual\ reu[it\ a lui Ol\roiu de a 

dezmin]i proverbul \la cu calul b\tr`n [i buiestrul. 

Poate a[a cum adesea muncitorul român e `n 

patrie un tr`ntor notoriu, `ntr-un alt peisaj poate 

deveni un c\p[unar extrem de euforic [i de 

harnic. De nerecunoscut. Poate, la fel, Caramarin 

nu va avea momente inspirate doar atunci 

c`nd are chef. 

EDITURA POLIROM SA 

Director general: Silviu Lupescu 

GRUPUL DE PRES| MEDIANET SRL 

Director: Gabriel Rusu 

Redactor-[ef: Toni Hri]ac 

COLEGIUL DE REDAC}IE: 

George Onofrei (redactor-[ef), 

Emilia Chiscop, 

Denisa Com\nescu, 

Florin L\z\rescu, 

Lucian Dan Teodorovici 

SECRETAR GENERAL 

DE REDAC}IE: Victor Jalb\ 

REDACTOR: Ana-Maria Onisei 

RUBRICI PERMANENTE: 

Adriana Babe]i, Emil Brumaru, 

Radu Pavel Gheo, 

Florin L\z\rescu, Ionu] Chiva, 

Lucian Dan Teodorovici; 

Carte: Lumini]a Marcu, Doris 

Mironescu, Costi Rogozanu; 

Muzic\: Victor Eskenasy, 

Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r), 

R\zvan }upa; 

Film: Iulia Blaga; 

Teatru: Mihaela Michailov; 

Arte plastice: Matei Bejenaru; 

Caricatur\: Lucian Amarii (Jup); 

Colaje foto: Ion Barbu; 

TV: Alex Savitescu; 

Fotbal: Sorin Stoica. 

ADRES|: Ia[i, B-dul Carol I, 

nr. 4, etaj 3, CP 266, 

tel. 0232/214.100, 0232/214111, 

0724/574355, fax: 0232/214111, 

e-mail: supliment@polirom.ro 

PUBLICITATE: Oana Asaftei, 

tel. 0232/252294 

DISTRIBU}IE / ABONAMENTE: 

Mihai S`rbu, tel. 0232/271333 

• `n Ia[i: Media Distribution SRL, 

tel. 0232/216112 

• `n ]ar\: Rodipet SA, Bucure[ti, 

tel. 021/224420, int. 192 

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului ì apar]ine autorului. 

• abonamente la orice 

oficiu po[tal din ]ar\ 

• cititorii din str\in\tate se pot 

abona la adresa 

export@rodipet.ro 

TIPAR: SC 

Multiprint SA, 

Ia[i, 

Strada Bucium 

nr. 34, 

tel. 0232/211225, 

0232/236388 

„Suplimentul de cultur\“ este `nscris `n Catalogul 

presei interne la pozi]ia 2378. Pentru abonamente 

v\ pute]i adresa oric\rei Agen]ii Rodipet din ]ar\ 

sau oric\rui oficiu po[tal. 

Tarife de abonament: 

• 18 lei (180.000) pentru o perioad\ de 3 luni 




vedeta culturala

vedeta culturala mediatiza]i [i de[tep]i 

) 

Luiza VASILIU 

EN}ICLOPEDIA 

ENCARTA 

Song for Z 

Dintre toate literele de pe 

lumea asta care mi-au fost 

aduse vreodat\ la cuno[tin]\ 

(c\ci s`nt convins\ c\ ele 

s`nt, de fapt, cu mult mai 

multe), cel mai tare `mi place 

litera Z. Despre sunetul ei 

nici n-are rost s\ mai 

povestesc, e vibrant [i 

ademenitor, la fel ca b`zìtul 

prietenos al unei albine f\r\ 

ac. ~ntr-o sear\, `nnebunit\ 

de c\ldur\, am `nceput s\ 

m\ g`ndesc la Z, ca s\ pot 

adormi. Am num\rat Z-urile 

din cuvinte [i am construit, `n 

acela[i timp, schema 

intr\rilor din en]iclopedie. Au 

venit entuziast spre mine 

cuvintele zoaie, zemos, 

zarzavagiu, Zenobia, zurliu. 

{i chiar alte cuvinte, care, 

cred eu, apar]in, prin 

reZonan]a lor, literei Z: 

poezie, loaz\, rezon. ~ns\ 

cuv`ntul cel mai Z, pe care 

l-a[ pune `n ordine 

analfabetic\, `n capul listei, e 

Zorba. Toat\ lumea [tie c`te 

ceva despre personaj, fie [i 

numai c\ i se spunea Grecul 

[i c\ ì f\cea curte Bubulinei. 

Zilele trecute, un proasp\t 

diacon gesticula amenin]\tor 

spre colegii lui de mas\ 

pentru c\ nu [tiau c\ se 

f\cuser\ vreo patru-cinci 

ecraniz\ri dup\ romanul lui 

Kazantzakis, iar `n una dintre 

ele jucase chiar Omar Sharif. 

Vede]i, uneori nebunia se 

na[te din litere [i nu mai 

poate fi vindecat\. Un alt 

cuv`nt foarte drag, [i tare 

nebun, e jazz, care, dac\ e 

pronun]at cu voluptatea de 

rigoare a a-ului prelung, 

preveste[te numai muzici de 

f\cut capul zigzag. ~n afar\ 

de zahár [i Zanzibar, m-am 

mai g`ndit la Led Zeppelin, 

Mozart (pronun]at à la 

française) [i Zai] pagadi! 

Despre Zazie, idealul meu 

de copil\rie (mai ales c\ am 

citit prima oar\ cartea c`nd 

aveam 16 ani), trebuie f\cut\ 

o en]iclopedie `ntreag\ [i nu 

e momentul aici. 

E normal pentru o 

persoan\ ale c\rei [tiri 

preferate s`nt cele despre 

animale (cum a fost [tirea 

despre puiul de hipopotam 

care a `nv\]at s\ `noate) s\ 

aib\ prieteni [i printre litere. 

De aceea v\ `ntreb, serios [i 

responsabil: dac\ `ntr-o zi ar 

disp\rea toate literele din 

lume [i ar r\m`ne numai una, 

al\turi de care din ele crede]i 

c\ v-ar pl\cea s\ v\ tr\i]i 

restul vie]ii? 

PS:Declar pe aceast\ cale c\ 

niciodat\ n-am crezut c\ De la 

Berlin venea Berlina sau {alul 

e [arpele Isadorei mi-ar apar]ine. 

NU, nu s`nt ale mele, ci ale 

domnului {erban Foar]\. Repar 

astfel o ne`n]elegere care mi-a 

pricinuit mult necaz, ca mare 

iubitoare de Marceli [i Albertine. 

Ana-Maria Onisei 

De ce neap\rat opusul, r\zvr\tirea 

„omului american“? 

Demitizarea „visului 

american“? ~ntr-o dezbatere 

intitulat\ „Les spectaclé de 

la société“, cinicul Michel Houellebecq 

[i „responsabilul“ cu una 

dintre cele mai acide controverse 

din spa]iul Statelor Unite, 

Bret Easton Ellis, teoretizeaz\ 

rolul moralei `n contextul literar 

de dup\ anii ’90:„Cred c\ se 

poate s\ ne caracteriz\m drept 

doi morali[ti, doar c\ `n contexte 

diferite. ~n Statele Unite 

ale Americii, tema violen]ei, 

care constituie punctul central al 

romanului American Psycho, o- 

cup\ un loc mult mai important 

dec`t `n Europa. La fel cum dictatura 

tineretului [i importan]a 

enorm\ a bog\]iei s`nt teme americane. 

Autorii americani se intereseaz\ 

`nainte de toate de boga]i, 

tineri [i frumuse]e“. Statele 

Unite [i, `n general, 

lumea 

16 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 40, 27 AUGUST – 2 SEPTEMBRIE 2005 

) 

Ce criminal `n serie prefera]i? 

Drag\ Luiza, ce-ar fi s\ ne imagin\m o fil\ de 

En]iclopedie a celor mai excentrici criminali `n serie 

sau a personajelor literare `ntruchip`nd prototipul 

eliberatului de propria con[tiin]\ prin devieri 

comportamentale? {tiu, cum mi-ai spus, sun\ 

macabru s\ ai un preferat din aceast\ „galerie“. 

Leonard Cohen exagera c`nd prevestea, `n al s\u 

song, The Future (1993), c\ vor fi o sumedenie de 

lousy little poets/comming round/trying to sound 

like Charlie Manson? Cum mi-ai spus-o ieri, c`nd 

occidental\ s`nt bombardate de 

imagini care amintesc despre 

inadecvare. De aici ar putea 

rezulta frustrarea creat\ `n jurul 

miturilor for]at- moderne: to]i 

cei care nu s`nt boga]i, tineri [i 

frumo[i – adic\ majoritatea – se 

simt, de fapt, `n nesiguran]\. 

Orice iese din tiparele perfec]iunii 

sau urmeaz\ traiectorii 

„blamabile“ sf`r[e[te prin a fi 

interzis. Sau apreciat p`n\ la fanatism. 

Ceea ce explic\ Ellis, 

autorul romanului American 

Pshycho (o ilustrare fidel\ a expresiei 

personale prin violen]\, 

tortur\ [i crim\), `nt\re[te ideea 

c\ morala e un derivat al satirei. 

„C`nd scrii despre acele lucruri 

care nu merg `n societate, spune 

americanul, aplici automat sc\ri 

valorice.“ 

Dincolo de ironie, American 

Psycho are o puternic\ doz\ 

de istorie personal\ 

ne-am `nt`lnit pe bulevard, e[ti bl`nd\, „]i-e fric\ de 

astfel de lucruri“. S\ ne g`ndim `ns\ la celebra 

T\cerea mieilor a lui Thomas Harris, la crimele 

hedoni[tilor ca David Berkowitz sau la felul `n care 

literatura ori cinematografia au creat un mit 

comercial din astfel de excep]ii ale „omului 

american“. Iar dac\ am `nceput s\ te conving c\ ne 

apropiem de realitate, s\ ne apuc\m de povestit 

despre Psycho [i American Psycho, Hitchcock [i 

Ellis sau Lee Harvey Oswald (preferatul lui Kostea)... 

Romanul American 

Psycho va ap\rea, `n 

cur`nd, la Editura 

Polirom, `n colec]ia 

„Biblioteca 

Polirom“, traducerea 

[i 

note de 

Mihnea 

Gafi]a 

Fie c\ e vorba despre „construc- 

]ie“ sau despre inteligen]\ criminal\ 

sclipitoare, personajele 

literare imaginate prefigureaz\ 

un final apocaliptic pe care nici 

o societate nu l-ar suporta. Dialogul 

dintre nevroticul Hannibal 

Lecter [i agenta FBI din T\- 

cerea mieilor sau psihologia lui 

Norman, care ucide `n numele 

mamei sale, `[i g\sesc corespondentul 

`n tipologiile unor criminali 

celebri. De exemplu, din 

categoria „vizionarilor“, Ed Gein 

avea convingerea c\ orice femeie 

ucis\ [i apoi devorat\ va 

`ntregi sufletul mamei sale... 

La `nceputul deceniului trecut, 

`n 1991, Simon & Schuster 

a uimit lumea literar\ american\, 

refuz`nd s\ publice manuscrisul 

lui Bret Easton Ellis, 

pentru c\ scenele de violen]\ 

erau nepermis de dure. American 

Psycho a fost preluat de 

Vintage Books [i a ajuns, `n 

scurt timp, subiectul unei controverse 

de propor]ii. Ellis a fost 

amenin]at cu moartea, i s-a repro[at 

cruzimea la adresa femeilor, 

iar o organiza]ie feminist\ 

din Los Angeles l-a dat `n judecat\. 

Editorii au reac]ionat 

precaut, n-au retras cartea de pe 

pia]\, `ns\ au hot\r`t s\ nu-i fac\ 

publicitate excesiv\. A[a cum o 

poveste[te `nsu[i autorul, dincolo 

de ironie, `n American Psycho 

exist\ [i o doz\ puternic\ de 

istorie personal\. „Nu scrii un 

roman pentru c\ te a[tep]i ca el 

s\ st`rneasc\ o anume reac]ie. 

De obicei, te apuci de scris din 

motive profund intime.“ Istoria 

American Psycho a fost ecranizat `n anul 

2000, `n regia lui Mary Harron, iar a[a cum 

declara Mussenden, responsabilul cu 

imaginea, „acest film este neobi[nuit pentru 

c\ se `nv`rte `n jurul unei identit\]i ascunse. 

Provocarea e s\ faci personajele s\ semene 

`ntre ele, f\r\ s\-[i piard\ identitatea [i s\ 

surprinzi, prin aceasta, nuan]ele din roman“. 

~n imagine: Krista Sutton, Christian Bale [i 

Cara Seymour. 

„Nu scrii un roman pentru c\ te a[tep]i ca el 

s\ st`rneasc\ o anume reac]ie. De obicei, te 

apuci de scris din motive profund intime“ – 

Bret Easton Ellis 

lui Patrick Bateman, personajul 

principal, poate fi privit\, ini- 

]ial, ca o ilustrare a prototipului 

american de succes. Bateman 

este ceea ce am putea numi „un 

b\rbat bine“, manierat, inteligent 

[i cu o carier\ `mplinit\. 

S`ngele rece cu care acesta `[i 

dezv\luie latura „bolnav\“, gustul 

pentru violen]\ [i tortur\ e 

reliefat, exacerbat, tocmai prin 

statutul s\u social „imaculat“. O 

cronic\ perfect\, din care Ellis 

selecteaz\ [i analizeaz\ latura 

ascuns\, satiriz`nd celebrul „american 

dream“. „Tat\l meu a 

murit `n 1992. De[i nu am scris 

niciodat\ despre el `ntr-o form\ 

direct autobiografic\, cred c\ el 

a avut un cuv`nt greu de spus `n 

concep]ia mea asupra comportamentului 

masculin. Personajul 

Patrick Bateman are leg\tur\ direct\ 

cu tat\l meu. El venea din 

clasa de mijloc, dar din momentul 

`n care a `nceput s\ c`[tige 

mul]i bani s-a schimbat `ntr-o 

propor]ie [ocant\.“ 

Ce are `n comun acest American 

Psycho cu Norman, Lee 

Harvey Oswald sau Charles 

Manson? Poate faptul c\ ne pare 

`nfrico[\tor de (i)real. 

P.S. Luiza, pentru c\ tot ai 

`ntrebat, litera mea preferat\ este 

J. Din punct de vedere estetic, 

`mi place arcuirea ei `n majuscul\ 

[i bucla lasciv\ `n scriitura 

de m`n\. Apoi, e `nceput de joac\, 

juisare, Jeanne d’Arc, Jim 

Morrison, Jarmusch [i, de ce 

nu?, Jack The Ripper...

â Ave]i o cultur\ tare mimetic\â - Suplimentul de Cultura

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?

â Ave]i o cultur\ tare mimetic\â - Suplimentul de Cultura