EDUCAÅ¢IE ÃMPOTRIVA CORUPÅ¢IEI
EDUCAÅ¢IE ÃMPOTRIVA CORUPÅ¢IEI
EDUCAÅ¢IE ÃMPOTRIVA CORUPÅ¢IEI
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
EDUCAŢIE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
Material metodologic pentru învăţământul preuniversitar şi superior
Sponsori:<br />
<br />
<br />
Open Society<br />
Institute<br />
Budapesta,<br />
Programul<br />
RE:FINE.<br />
Designul copertei de Alvydas Ladyga<br />
Design de Rokas Gelazius<br />
Ilustraţia de pe copertă de Odeta Petraviciute<br />
Traducere din limba engleză în limba română de S.C. KFB Consult S.R.L.<br />
Versiunea în limba engleză publicată de Garnelis Publishing, Klaipedos St. LT-01117 Vilnius<br />
© Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Lituania, 2006<br />
© Modern Didactics Centre, 2006<br />
© versiunea în limba română - Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice<br />
România, 2007
CUPRINS<br />
EDUCAŢIE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI 1<br />
PREZENTARE GENERALĂ 6<br />
PREFAŢĂ 8<br />
STUDIUL COMBATERII CORUPŢIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 9<br />
INTRODUCERE 11<br />
CORUPŢIA – PE SCURT 13<br />
Ce este corupţia 13<br />
Forme de corupţie 14<br />
Argumente „pentru” şi „împotriva” corupţiei 15<br />
Ce cauzează corupţia 16<br />
Strategii de combatere a corupţiei 17<br />
POSIBILITĂŢI DE EDUCAŢIE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI LA ŞCOALĂ 19<br />
CONCEPTE CHEIE UTILIZATE ÎN EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI 21<br />
CONŢINUTURILE EDUCAŢIEI ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI LA ŞCOALĂ 25<br />
Perspective mai înguste şi mai largi (contextuale) 25<br />
Teme cheie ale educaţiei împotriva corupţiei 25<br />
Program integrat de educaţie pentru combaterea corupţiei 26<br />
Exemplu de program integrat din Lituania 28<br />
Exemplu de program integrat din România 33<br />
RECOMANDĂRI METODOLOGICE DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI LA ŞCOALĂ 41<br />
Furnizarea informaţiilor 41<br />
Dezvoltarea atitudinilor 41<br />
Schimbarea atitudinii 43<br />
Perspective morale şi convenţionale 45<br />
Dezvoltarea unui program specific de combatere a corupţiei 48
MODALITĂŢI DE REALIZARE A PROGRAMELOR DE EDUCAŢIE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
ÎN CADRUL DIVERSELOR DISCIPLINE ŞCOLARE 52<br />
ISTORIE 52<br />
EDUCAŢIE CIVICĂ. ŞTIINŢE POLITICE 70<br />
ETICĂ, PSIHOLOGIE, RELIGIE 94<br />
MODALITĂŢI DE REALIZARE A PROGRAMELOR DE EDUCAŢIE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI ÎN CADRUL DIVERSELOR DISCIPLINE ŞCOLARE<br />
ÎN ROMÂNIA 123<br />
SOCIOLOGIE 123<br />
CONSILIERE ŞI ORIENTARE 126<br />
PSIHOLOGIE SOCIALĂ / SOCIOLOGIE 130<br />
FILOSOFIE 132<br />
ANEXE 136<br />
PREGĂTIREA PENTRU FORMAREA 136<br />
ABILITĂŢILOR DE GÂNDIRE CRITICĂ 136<br />
FENOMENUL CORUPŢIEI ÎN LITUANIA ŞI ÎN LUME 141<br />
CODURI ETICE 145<br />
STUDIEREA CORUPŢIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR 167<br />
CUVÂNT ÎNAINTE 169<br />
Introducere 170<br />
STUDIEREA CORUPŢIEI ÎN 173<br />
INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR 173<br />
Problemele care apar în definirea corupţiei 174<br />
Perspective ale analizei teoretice a corupţiei 176<br />
Diagnosticarea corupţiei 179<br />
CORUPŢIA CA SUBIECT DE DREPT 182<br />
Autor: VITALIJA SKĖRUVIENĖ 182<br />
Corupţie şi lege 216<br />
Autor: GINTARĖ ŠATIENĖ 216<br />
Aspecte ale eticii în afaceri 231<br />
Autor: GINTARĖ ŠATIENĖ 231<br />
Interese private şi reprezentare 234<br />
Autor: VAIVA ZUZAVIČIŪTĖ 234
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
5<br />
Soluţionarea corupţiei ca un aspect moral într-un cod etic 243<br />
Autor: ROMAS PRAKAPAS 243<br />
Module de cursuri opţionale 246<br />
Corupţia şi prevenirea ei 246<br />
Autor: TADAS TAMOŠIŪNAS 246<br />
Corupţie şi politici anti-corupţie 257<br />
Autor: GINTARĖ ŠATIENĖ 257<br />
STUDIEREA CORUPŢIEI ÎN INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR DIN ROMÂNIA 277<br />
EXEMPLE DE PROGRAME DE CURS/SEMINAR 277<br />
ANEXE 304<br />
ANEXA 1 305<br />
STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE 305<br />
2005-2007 305<br />
ANEXA 2 316<br />
SISTEMUL NATIONAL DE INTEGRITATE 316<br />
ROMANIA 2005 316<br />
GLOSARUL TERMENILOR CHEIE 328<br />
BIBLIOGRAFIE ŞI ALTE SURSE 331
6<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
PREZENTARE GENERALĂ<br />
Materialul de faţă reprezintă o incursiune în abordarea fenomenului corupţiei prin educaţie, la nivel preuniversitar şi<br />
universitar, în Lituania şi România. În plus, publicaţia oferă materiale didactice cu ajutorul cărora vor putea fi înţelese<br />
mai uşor conceptele cheie şi unele aspecte ale fenomenului corupţiei în cele două ţări. La sfârşitul cărţii sunt incluse<br />
câteva anexe relevante, precum şi câteva surse bibliografice şi referinţe suplimentare care ilustrează situaţia din cele<br />
două ţări.<br />
„Educaţie împotriva corupţiei. Material metodologic pentru învăţământul preuniversitar şi superior” a fost tradus din<br />
limba engleză şi adaptat la situaţia din învăţământul românesc în cadrul dezvoltat în proiectele „Educaţie împotriva<br />
corupţiei” şi „Îmbunătăţirea şi diseminarea programelor de educaţie împotriva corupţiei”, finanţate de Open Society<br />
Institute Budapesta, programul RE:FINE. Scopul principal al proiectelor dezvoltate de Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru<br />
Dezvoltarea Gândirii Critice România în parteneriat cu organizaţii partenere din Lituania, Azerbaijan, Kosovo, Ucraina,<br />
Georgia şi Armenia este să disemineze, mai ales în rândul cadrelor didactice, informaţii privind posibilităţi de combatere<br />
şi de prevenire a corupţiei prin educaţie în Lituania si România.<br />
Corupţia este privită ca o problemă importantă în ţările post-comuniste comparativ cu statele occidentale. Sistemele<br />
comuniste au fost bazate pe corupţie, care acţiona ca o forţă de consolidare într-un stat unde cleptocraţia şi clientelismul<br />
reprezentau norma. În România, monitorizarea implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007 este realizată<br />
de către Consiliul pentru coordonarea implementării SNA 2005-2007, sub autoritatea primului ministru şi în coordonarea<br />
ministrului justiţiei. Evaluarea progresului în implementarea SNA 2005-2007 are locanual, în luna noiembrie, conform<br />
termenelor şi indicatorilor prevăzuţi în Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-<br />
2007. În acest document se precizează: „Consecvente angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană, autorităţile<br />
române vor continua organizarea de campanii de conştientizare privind efectele devastatoare ale corupţiei la scară<br />
largă. Temele vor viza, între altele, transparenţa decizională, codurile de conduită a funcţionarilor publici, conştientizarea<br />
de către opinia publică a costurilor administrative suplimentare reprezentate de corupţie, conflictele de interese şi<br />
incompatibilităţile. O altă abordare a segmentului de informare asupra corupţiei va consta în introducerea, în programa<br />
pentru licee, a unor cursuri sau module de<br />
curs de educaţie civică anticorupţie.” (Strategia Nationala Anticoruptie 2005-2007)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
7<br />
La prezentarea situaţiei din România au contribuit cadre didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar<br />
cărora le mulţumim pentru sprijinul oferit în realizarea publicaţiei de faţă. Mulţumim, de asemenea, membrilor<br />
Asociaţiei Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România care au contribuit cu expertiza lor la<br />
pregătirea prezentei publicaţii.<br />
Constanţa Stăncescu<br />
Laura Runceanu
8<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
PREFAŢĂ<br />
Această publicaţie cuprinde materiale educaţionale, grupate în două părţi: prima parte se adresează cadrelor didactice<br />
din învăţământul preuniversitar, iar a doua pentru cadre didactice din învăţământul universitar. Aceste materiale au fost<br />
redactate şi publicate în Lituania în 2005.<br />
Prima parte, Studiul combaterii corupţiei în învăţământul preuniversitar, este destinată cadrelor didactice care doresc şi<br />
sunt capabile să integreze educaţia împotriva corupţiei în programa disciplinelor pe care le predau. Cele mai potrivite<br />
discipline în acest sens sunt istoria, educaţia civică, etica şi religia. Educaţia împotriva corupţiei poate fi realizată şi prin<br />
intermediul lecţiilor de literatură şi limbă. Prima parte a acestei cărţi conţine recomandări pentru profesori, explicândule<br />
cum se poate integra educaţia împotriva corupţiei în disciplinele pe care le predau fără a solicita ore suplimentare<br />
pentru acest domeniu şi utilizând programele, manualele şi metodologiile disponibile lor.<br />
Partea a doua, Studiul corupţiei în învăţământul superior: opinii, probleme şi soluţii posibile, este destinată cadrelor<br />
universitare care predau discipline socio-umane sau alte discipline care pot îngloba teme prin care se poate contribui<br />
la diseminarea informaţiilor despre educaţia împotriva corupţiei, la formarea atitudinilor şi valorilor civice dezirabile la<br />
un membru activ al într-o societate democratică. Această parte oferă exemplificări ale unor modalităţi de includere a<br />
educaţiei împotriva corupţiei în diverse module şi programe de studiu, inclusiv pentru felul în care se poate elabora şi<br />
oferta un curs de sine-stătător despre educaţia împotriva corupţiei.<br />
În plus, această carte oferă materiale suport cu ajutorul cărora se vor putea înţelege mai uşor unele chestiuni discutate<br />
şi conceptele cheie utilizate. La sfârşitul cărţii prezentăm rezultatele unor anchete sociale relevante, precum şi câteva<br />
surse bibliografice şi referinţe suplimentare.<br />
Cartea a fost scrisă de cadre didactice. Toate exemplele prezentate în ea au fost testate cu elevii şi studenţii.<br />
Inspiraţia de a traduce cartea a apărut ca urmare a interesului mare manifestat de partenerii şi colegii noştri străini, care<br />
au dorit să afle mai multe despre experienţa Lituaniei în domeniul educaţiei împotriva corupţiei.<br />
Redactorii cărţii ar dori să mulţumească pe această cale finanţatorilor: Programul de Dezvoltare al Statelor Unite în<br />
Lituania, Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituania, Programului RE:FINE al Institutului pentru o Societate<br />
Deschisă şi tuturor care au contribuit la pregătirea şi publicarea acestui material.<br />
Sperăm ca profesorii din alte ţări să găsească idei şi exemple utile în această carte, pe care să le poată folosi în predare<br />
şi în educarea tinerilor împotriva corupţiei în ţările lor.<br />
DAIVA PENKAUSKIENE
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
9<br />
STUDIUL COMBATERII CORUPŢIEI ÎN<br />
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR<br />
Materiale educaţionale
10<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Acest set de materiale educaţionale a fost elaborat folosind produsele<br />
furnizate de proiectele „Educaţie împotriva corupţiei” (2002-2003) şi<br />
„Îmbunătăţirea şi diseminarea programelor de educaţie împotriva<br />
corupţiei” (2004)<br />
Consultanţi:<br />
Arne Nielsen, PLS Ramboll Management, Danemarca<br />
Evaldas Bakonis, Education Development Centre<br />
Dr. Vaiva Vaicekauskiene, Education Development Centre<br />
Arturas Paliusis, Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituania<br />
Aida Martinkeniene, Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituania<br />
Ramune Paukstiene, Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituania<br />
Această publicaţie a fost pregătită pentru tipar şi redactată de:<br />
Evaldas Bakonis, Education Development Centre<br />
Dr. Vaiva Vaicekauskiene, Education Development Centre<br />
Daiva Penkauskiene, Modern Didactics Centre<br />
Constanţa Stăncescu, Asociaţia şi Lectura pentru Dezvoltarea Gândirii Critice<br />
Laura Runceanu, Asociaţia şi Lectura pentru Dezvoltarea Gândirii Critice<br />
Anca Petriuc, Asociaţia şi Lectura pentru Dezvoltarea Gândirii Critice
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
11<br />
INTRODUCERE<br />
De ce este necesar un astfel de material educaţional<br />
Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectelor „Educaţie împotriva corupţiei” şi „Îmbunătăţirea şi diseminarea<br />
programelor de educaţie împotriva corupţiei”. Aceste proiecte au fost implementate în cadrul Programului Naţional<br />
de Combatere a Corupţiei 1 pentru perioada 2002-2006. Parlamentul (Seimas) Republicii Lituania a însărcinat Guvernul<br />
să organizeze, împreună cu Serviciul de Investigaţii Speciale, implementarea măsurilor din Programul Naţional de<br />
Combatere a Corupţiei. Factorii interesaţi de programele educaţionale includ majoritatea ministerelor Guvernului<br />
lituanian, Centrul Lituanian de Prevenire a Criminalităţii, precum şi experţii Phare. Scopul principal al acestui program este<br />
să educe publicul şi să disemineze informaţii despre activităţile de combatere a corupţiei şi de prevenire a corupţiei.<br />
Corupţia este privită ca o problemă mai urgentă în ţările post-comuniste decât în statele occidentale. Sistemele<br />
comuniste au fost bazate pe corupţie, care acţiona ca o forţă de consolidare într-un stat unde cleptocraţia şi clientelismul<br />
reprezentau norma. Asemenea modele de gândire au obstrucţionat dezvoltarea statelor democratice şi a economiei<br />
bazate pe piaţa liberă. Pentru a aborda natura complicată şi specifică a corupţiei în Lituania, în toamna anului 1997 s-a<br />
înfiinţat o agenţie specială, numită Serviciul Special de Investigaţii (acronimul în lituaniană STT).<br />
Programul Naţional de Combatere a Corupţiei (acronimul în lituaniană NACP) adoptat de Parlament a avut un obiectiv<br />
mult mai larg decât simpla definire a corupţiei. Prevenirea corupţiei şi educaţia au deţinut un loc special în acest<br />
document. NACP a urmărit una din sarcinile cheie, care sună în felul următor:<br />
Promovarea, prin diverse modalităţi, a intoleranţei faţă de manifestările corupţiei; în acest sens, stabilirea cooperării<br />
strânse cu organizaţiile neguvernamentale şi cu mass media, dezvoltarea şi înglobarea programelor de combatere a<br />
corupţiei în sistemul educaţional.<br />
Planul de acţiune elaborat pentru NACP include elaborarea şi implementarea unor recomandări metodologice în<br />
educaţia împotriva corupţiei.<br />
Mai mult, Articolul 10 al Legii pentru prevenirea Corupţiei (2002) prevede includerea educaţiei împotriva corupţiei în<br />
curriculumul din învăţământul preuniversitar, după cum urmează:<br />
1. Educaţia împotriva corupţiei este parte integrală a conştientizării populaţiei cu scopul de a promova integritatea<br />
personală, responsabilitatea civică, înţelegerea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor faţă de societate şi faţă de statul<br />
lituanian, precum şi de a asigura atingerea scopurilor acţiunilor de prevenire a corupţiei.<br />
2. Educarea populaţiei în vederea combaterii corupţiei se va realiza la toate nivelurile şi tipurile de învăţământ<br />
instituţionalizat funcţie de adecvarea la programele educaţionale, prin media şi prin alte mijloace.<br />
1 Program al Republicii Lituania (n.t.)
12<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Şcolile din învăţământul preuniversitar au avut un rol activ în elaborarea materialului educaţional. Când s-a lansat o<br />
licitaţie pentru a invita şcolile să participe într-un proiect pilot, s-au anunţat 70 de şcoli doritoare. Au fost selectate 11<br />
echipe şcolare incluzând profesori de psihologie, etică, istorie, ştiinţe politice şi educaţie civică. Aceştia au acumulat<br />
cunoştinţe şi deprinderi în cursul atelierelor de lucru organizate şi ca urmare au învăţat cum să realizeze educaţia<br />
împotriva corupţiei în lecţiile pe care le predau. În 2004, s-au organizat module de formare continuă pentru cadre<br />
didactice care nu au putut să ia parte la proiectul mai sus menţionat.<br />
Cum poate fi folosit acest material<br />
Cei care au elaborat acest material speră că el va sprijini profesorii care doresc să se implice în educaţia împotriva<br />
corupţiei în acumularea de cunoştinţe despre conceptul corupţiei şi despre posibilităţile de integrare a educării în<br />
vederea combaterii corupţiei în disciplinele şcolare şi în activităţile extracurriculare. De asemenea, autorii cred că<br />
materialele aplicate vor încuraja elevii să manifeste mai mult interes faţă de viaţa publică şi să devină mai activi, să<br />
demonstreze puterea argumentării lor în exprimarea unor poziţii civice privind chestiuni care sunt importante pentru<br />
noi toţi. Exemplele practice de lecţii şi activităţi extracurriculare vor ajuta la mai buna înţelegere a conţinuturilor educaţiei<br />
pentru combaterea corupţiei şi a posibilităţilor de aplicare a metodelor prezentate.<br />
Pentru cei care doresc mai multe informaţii, sunt prezentate materiale suplimentare şi trimiteri bibliografice la surse<br />
valoroase, inclusiv site-uri pe Internet. Pentru mai multe informaţii despre programul de formare continuă „Posibilităţi<br />
de realizare a educaţiei pentru combaterea corupţiei în învăţământul preuniversitar”, vă rugăm să contactaţi Asociaţia<br />
Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România, str. Luceafărului nr. 6, ap. 22, 400343, Cluj-<br />
Napoca, România, tel: 0040 745 397 612, email: maria_rwct_ro@yahoo.com, www.alsdgc.ro
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
13<br />
CORUPŢIA – PE SCURT<br />
Se discută mult despre corupţie, dar nu tot ce este privit ca un act de corupţie de către opinia publică sau de mass media<br />
este într-adevăr corupţie. Pe de altă parte, corupţia nu este totdeauna recunoscută ca un act ilegal. Câteodată există o<br />
percepţie superficială a motivelor, precondiţiilor şi consecinţelor corupţiei şi a modalităţilor de combatere. De aceea,<br />
înainte de a începe formarea cadrelor didactice în domeniul realizării educaţiei pentru combaterea corupţiei este util să<br />
clarificăm înţelesul corupţiei ca fenomen.<br />
Ce este corupţia<br />
La un moment dat în timp, cuvântul „corupţie” a însemnat decădere şi deteriorare morală. Azi, definiţia scurtă este<br />
abuzarea puterii publice pentru câştiguri personale. NACP defineşte corupţia ca „orice comportament al unui funcţionar<br />
public sau al unui individ cu statut echivalent care nu este în concordanţă cu puterea atribuită lui sau cu standardele<br />
etice sau promovarea unui astfel de comportament, încercând să obţină beneficii pentru sine sau pentru alte persoane<br />
şi astfel subminând interesele persoanelor sau ale statului.”<br />
Există multe definiţii ale corupţiei şi ele sunt în mod constant subiect al schimbării ca urmare a percepţiilor schimbătoare<br />
asupra fenomenului. De aceea, este mai uşor să identificăm corupţia prin caracteristicile sale mai degrabă decât<br />
încercând să o definim. Compararea diverselor concepte despre corupţie ne arată că acţiunile care se califică drept<br />
corupţie în general includ următoarele elemente:<br />
1. o persoană cu autoritatea (puterea) de a adopta decizii cu relevanţă pentru societate;<br />
2. prevederi legale care reglementează luarea de decizii (legislaţie, principii, criterii, proceduri);<br />
3. o persoană sau persoane care doresc o decizie favorabilă lor;<br />
4. schimb reciproc avantajos între persoana care ia decizia şi persoana sau persoanele care doresc decizia;<br />
5. norme violate de luare a deciziilor, daune cauzate societăţii [Van Duyne, 2001:74-76]<br />
Cu alte cuvinte, corupţia înseamnă cumpărarea sau vânzarea de decizii care violează justiţia. Justiţia poate lua o<br />
formă legală (în cazurile în care se violează o normă scrisă) sau una morală (în cazurile în care nu există standarde de<br />
comportament însă bunul simţ sugerează că actul este nejust).<br />
Urmând definiţiile de mai sus, deciziile corupte sunt doar acelea care se „vând” de către funcţionari publici sau politicieni,<br />
în timp ce corupţia însăşi poate fi publică sau politică. De fapt, corupţia poate să apară şi în sectorul neguvernamental<br />
şi este considerată o acţiune ilegală atunci când afectează interesul public.
14<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Forme de corupţie<br />
Deciziile vândute pot influenţa multe aspecte diferite (asigurarea sau facilitarea obţinerii unor servicii, permise sau<br />
vize; recrutarea şi promovarea angajaţilor; adoptarea unor legi; abolirea unor pedepse; ascunderea unor acte ilegale;<br />
remunerarea sau alte beneficii materiale; burse; decizii de stat; furnizarea unor informaţii secrete; scutirea de taxe etc.).<br />
În schimbul acestor decizii, se pot oferi multe forme de recompensă, deci sunt multe forme de corupţie şi ele sunt<br />
greu de clasificat. Ceea ce face ca sarcina să fie şi mai dificilă este faptul că în diferite ţări fapte diferite se califică drept<br />
corupţie (probabil mita este o excepţie). Lista actelor ilegale de corupţie incluse în legislaţia diferitelor ţări includ:<br />
1. acceptarea, solicitarea sau oferirea de mită;<br />
2. managementul defectuos sau delapidarea bunurilor statului;<br />
3. utilizarea ilegală a unor informaţii confidenţiale de stat;<br />
4. traficul de influenţă şi utilizarea acestuia în beneficiul propriu;<br />
5. fraudarea alegerilor şi intervenţia în alegeri;<br />
6. diseminarea unor informaţii eronate sau furnizarea acestora cu scopul de a păcăli investigatorii;<br />
7. îmbogăţirea ilicită;<br />
8. obstrucţionarea şi intervenţia în ordinele de stat;<br />
9. pedepsirea unor persoane care furnizează informaţii despre comportamentul inadecvat al unor persoane<br />
publice;<br />
10. nerespectarea unor obligaţii asumate<br />
11. daune aduse serviciului public (Grosse, 2000).<br />
În încercarea de a clasifica gama largă a posibilităţilor de apariţie a corupţiei, P. Van Duyne a propus un sistem sectorial<br />
(Van Duyne, 2001:76). Sistemul indică faptul că este posibil să existe corupţie în toate cele trei sectoare (public, privat şi<br />
politic), precum şi între acestea, după cum se arată mai jos:<br />
Sector public<br />
Sector privat<br />
Sector politic<br />
Sector public Sector privat Sector politic<br />
Pe baza acestei clasificări, sunt posibile şase tipuri de acte ilegale. Aceeaşi formă de act ilegal (de exemplu, mita) poate<br />
apărea în fiecare categorie.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
15<br />
Argumente „pentru” şi „împotriva” corupţiei<br />
Primele anchete sociologice asupra consecinţelor corupţiei au fost efectuate destul de recent. În trecut, câţiva economişti<br />
şi politicieni au afirmat despre corupţie că este utilă deoarece:<br />
• facilitează luarea de decizii prin ungerea roţilor maşinăriei de stat şi astfel conducând la creşterea eficienţei<br />
economice;<br />
• economiseşte timp şi cum timpul înseamnă bani, economiseşte şi costuri;<br />
• transferă principiile competiţiei de pe piaţa liberă în domeniul afacerilor de stat deoarece mita oferită în timpul<br />
competiţiei pentru obţinerea unui ordin arată şi capacitatea companiei care doreşte ordinul respectiv;<br />
• compensează salariile scăzute ale funcţionarilor publici, astfel conducând la economii la bugetul de stat.<br />
Cu toate acestea, o privire mai atentă asupra influenţei corupţiei şi a nivelului său în diferite ţări şi în economiile lor<br />
indică rolul negativ pe care corupţia l-a jucat într-o serie de domenii ale vieţii publice.<br />
Influenţa asupra economiei:<br />
• în statele corupte, comunitatea de afaceri trebuie să aloce fonduri pentru corupţie, ceea ce reduce investiţiile<br />
realizate de companie şi ca urmare şi produsul naţional brut;<br />
• corupţia împiedică libera competiţie dăunând cel mai mult companiilor mici;<br />
• odată cu reducerea competiţiei, calitatea bunurilor şi serviciilor scade;<br />
• scad contribuţiile la bugetul de stat şi se dezvoltă economia „de umbră”;<br />
• acolo unde se tolerează corupţia, funcţionarii publici primesc salarii reduse, însă economiile bugetare realizate<br />
astfel vor fi cheltuite de cetăţenii de rând care vor trebui să le plătească din buzunarul propriu sub formă de<br />
mită;<br />
• investitorii străini au mai puţină încredere în stat şi contribuţia lor la economia statului respectiv descreşte.<br />
Influenţa asupra guvernării statului:<br />
• investiţii de stat mai reduse şi mai puţină eficienţă a lucrărilor comandate de stat;<br />
• domeniile de activitate şi structura cheltuielilor sunt supuse schimbărilor – funcţionarii publici corupţi promovează<br />
proiecte care garantează câştiguri mai mari pentru ei;<br />
• guvernul corupt este slab şi constrâns;<br />
• interesul oficialilor publici pentru câştigurile personale îngrădeşte gândirea strategică în termenii nevoilor
16<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
statului, de aceea problemele economice şi sociale vor suferi de lipsă de atenţie adecvată;<br />
• calitatea serviciilor publice se deteriorează.<br />
Consecinţe socio-politice:<br />
• neavând încredere în politicienii şi funcţionarii publici corupţi, cetăţenii îşi pierd încrederea în stat;<br />
• va exista mai puţină implicare în activităţile publice şi mai puţin interes pentru activitatea organelor<br />
democratice;<br />
• va exista o competiţie politică mai redusă când ideologiile autocrate devin mai populare;<br />
• creşte tensiunea socială şi descreşte stabilitatea politică a ţării.<br />
Ce cauzează corupţia<br />
Cauza fundamentală a corupţiei este egoismul uman. Deci nu putem considera corupţia drept o formă de comportament<br />
excepţională sau patologică: fiecare dintre noi tinde să se preocupe cel mai mult de propria persoană. Tentaţia de a ne<br />
comporta într-un mod corupt creşte cu nevoile de consum şi pe măsură ce bunăstarea personală devine mai importantă<br />
decât bunăstarea publică: a doua trece în uitare. Ca rezultat, politicienii şi funcţionarii publici încep să abuzeze de poziţia<br />
pe care o au pentru a obţine bunăstarea personală. Observând acest lucru, tinerii încep să perceapă serviciul public ca<br />
un mod de viaţă confortabil şi atractiv. Societatea de consum respinge scandalurile legate de corupţie, însă această<br />
respingere este cumva duplicitară: societatea este mai degrabă supărată de faptul că cineva câştigă mai mult decât de<br />
actul de corupţie în sine.<br />
Cu toate acestea, în ciuda acestei caracteristici comune a naturii umane, societăţile nu sunt la fel de corupte. Nivelul<br />
de corupţie poate fi legat de cultura, mentalitatea şi tradiţiile dintr-o anumită societate. De exemplu, se consideră că<br />
în societăţile protestante corupţia este mai degrabă considerată ca fiind ceva rău, deoarece etica protestantă distinge<br />
clar între valorile publice şi cele individuale. În societăţile în care corupţia a fost aproape legală cum ar fi, de pildă,<br />
clientelismul ca o formă de consolidare în sistemul comunist, este mult mai dificil să schimbăm stilul de viaţă şi de<br />
gândire. Corupţia se înrădăcinează mai uşor în ţările în care oamenii sunt mai puţin educaţi şi unde conştientizarea unor<br />
aspecte de către populaţie este mai scăzută.<br />
Corupţia poate fi încurajată şi menţinută de o serie de factori sociali şi economici: economia slabă, şomajul, slaba<br />
administrare a bugetului de stat, intervenţia unor state şi a unor corporaţii puternice. Funcţionarii publici pot fi<br />
demoralizaţi de salariile scăzute, de modelele de promovare care nu se leagă de calitatea muncii prestate, de scopurile<br />
neclare ale organizaţiei şi de clientelismul stabilit între persoanele în poziţii de conducere şi subordonaţii lor. Asemenea
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
17<br />
relaţii se formează ca rezultat al unei culturi manageriale scăzute, de ocuparea unor poziţii de conducere pentru un timp<br />
lung, de controlul slab şi responsabilitatea slabă, precum şi d elipsa unor procedee clare de luare a deciziilor. În plus,<br />
posibilitatea de a acţiona în mod corupt creşte cu cât cantitatea de bunuri controlate de oficiali este mai mare şi cu cât<br />
distribuirea acestora este mai secretă şi mai monopolizată.<br />
Un alt factor care determină nivelul de corupţie este maturitatea sistemului judiciar. Corupţia este favorizată de legile<br />
neclare, ambigue şi în continuă schimbare, de curţile de justiţie slab calificate, de lipsa unor programe de protecţie a<br />
martorilor şi de lipsa implicită a încrederii în forţele de ordine. De aceea nivelul de corupţie este mai scăzut în ţările cu<br />
tradiţie veche a democraţiei şi a statului de drept.<br />
Strategii de combatere a corupţiei<br />
În ultimii ani, statele democratice au dezvoltat din ce în ce mai multe iniţiative publice de a combate corupţia. Urmărind<br />
acest scop, s-a înfiinţat organizaţia internaţională Transparency International (TI). Această organizaţie realizează anchete<br />
şi studii la diferite nivele în diferite ţări şi elaborează şi diseminează standarde de combatere a corupţiei. Acţiunile<br />
îndreptate împotriva corupţiei au fost sprijinite de Banca Mondială, de Fondul Monetar Internaţional, de Organizaţia<br />
pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, de Uniunea Europeană, precum şi de Naţiunile Unite. În Lituania organul<br />
principal care coordonează lupta împotriva corupţiei este Serviciul de Investigaţii Speciale, înfiinţat în 1997.<br />
Reducerea nivelului corupţiei nu este nici un proces uşor, nici unul rapid. Deoarece cazurile de corupţie pot include<br />
diverşi factori direcţi şi indirecţi (cum ar fi politici economice neadecvate, slaba conştientizare a publicului, societăţi<br />
civile slabe, lipsa de răspundere a instituţiilor de stat şi tradiţiile naţionale), lupta împotriva corupţiei trebuie să ia o<br />
formă holistică înglobând o varietate de măsuri. Atâta vreme cât corupţia este un act ilegal legat de sistem, pedepsirea<br />
persoanelor oficiale rămâne un spectacol cu „ţapi ispăşitori judecaţi”, unde publicul este conştient de o serie de alte<br />
cazuri la fel de vinovate dar care au reuşit să scape.<br />
Reţinând cauzele care facilitează prezenţă şi creşterea corupţiei într-o ţară, strategiile de combatere a corupţiei pot<br />
include o serie de măsuri, cum ar fi:<br />
• adoptarea unor criterii şi proceduri clare de recrutare şi promovare a funcţionarilor publici;<br />
• elaborarea unor proceduri clare (şi transparente) de luare a deciziilor relevante pentru public şi pentru stat, care<br />
se bazează pe imparţialitate şi care urmăresc bunăstarea tuturor cetăţenilor;<br />
• separarea posturilor politice de cele de stat; interzicerea ca funcţionarii publici municipali să fie reprezentanţi ai<br />
unor partide politice;<br />
• interzicerea ca funcţionarii publici să efectueze activităţi comerciale;
18<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
• cerinţa ca veniturile şi cheltuielile partidelor politice să fie transparente şi legale;<br />
• monitorizarea şi declararea veniturilor de către politicieni;<br />
• declararea cadourilor primite de politicieni;<br />
• dezvoltarea unor coduri de conduită pentru funcţionarii publici şi politicieni în completarea sistemului legal;<br />
• suplimentarea legislaţiei cu definiţii clare ale actelor de corupţie;<br />
• autorizarea deciziilor adoptate de funcţionarii publici şi stabilirea cerinţei ca deciziile foarte importante să se<br />
ia prin aprobare comună;<br />
• îmbunătăţirea procedurilor de achiziţii publice şi de privatizare a proprietăţii de stat.<br />
Măsurile de combatere a corupţiei adoptate în Lituania sunt cuprinse în Programul Naţional de Combatere a<br />
Corupţiei. Educaţia joacă un rol foarte important în încercarea de a spori conştientizarea publică şi de a construi<br />
atitudinea şi abilităţile civice.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
19<br />
POSIBILITĂŢI DE EDUCAŢIE ÎMPOTRIVA<br />
CORUPŢIEI LA ŞCOALĂ<br />
Educaţia împotriva corupţiei la şcoală poate fi formală şi informală. La nivel formal, elementele educaţiei împotriva<br />
corupţiei pot fi incluse în curriculum. La nivel informal, pot fi promovate activităţi extracurriculare: campanii publice,<br />
conferinţe le elevilor şi alte evenimente.<br />
Cum ţinta cheie a educaţiei împotriva corupţiei este modelarea conştiinţei civice, cel mai propice mediu este reprezentat<br />
de disciplinele socio-umane, incluzând educaţia civică, istoria, ştiinţele politice şi etica. Legătura cu aceste discipline<br />
este inevitabilă deoarece problema corupţiei este discutată în termeni legali, politici, istorici şi economici.<br />
Integrarea educaţiei împotriva corupţiei în învăţământul obligatoriu este imposibilă fără a-i oferi un anumit context. De<br />
exemplu, este foarte dificil să se înţeleagă problema corupţiei fără ca la început să se discute scopul serviciilor publice,<br />
precum şi cerinţele etice şi legale faţă de funcţionarii publici. Dacă aceste subiecte nu se analizează în lecţiile de educaţie<br />
civică sau ştiinţe politice, va fi dificil să se integreze educaţia împotriva corupţiei în învăţământul obligatoriu. Pe de altă<br />
parte, educaţia împotriva corupţiei nu se referă doar la a preda asta, ci şi a furniza informaţii. Pot fi transmise concepte<br />
şi valori importante în timp ce se discută alte teme şi subiecte.<br />
De fiecare dată când se sugerează includerea unei noi teme în curriculumul naţional, apare grija că există deja prea<br />
multe programe şi prea puţin timp pentru a parcurge totul. Sugestia de a demara educaţia împotriva corupţiei nu<br />
este o excepţie în acest sens. Cu toate acestea, această grijă poate fi înlăturată deoarece există multe modalităţi de<br />
integrare a acestei teme. O modalitate de abordare a acestei chestiuni este să se formuleze şi să se afirme clar problema<br />
educaţiei împotriva corupţiei şi să se creeze un modul destinat acestei teme care să fie acoperit prin mai multe lecţii.<br />
O altă modalitate de prezentare este aceea de a aborda problema în cadrul altor teme, prezentând-o ca o ilustrare sau<br />
specificare a unui anumit caz. Mai jos, vom prezenta exemple pentru ambele situaţii: pentru un modul integrat şi pentru<br />
un program integrat. Ceea ce rămâne esenţial este ca educaţia împotriva corupţiei să nu fie predată separat de alte<br />
discipline.<br />
O problemă specială care apare în educaţia împotriva corupţiei este cum să se evite situaţia în care ea ar putea deveni<br />
un curs despre comportament corupt. Ca în multe alte cazuri când şcoala încearcă să îi înveţe pe elevi norme care sunt<br />
contrare comportamentului „comod”, educaţia împotriva corupţiei cere ca profesorii să recurgă la înţelepciunea lor, la<br />
tactul pedagogic şi la rafinament psihologic în timpul prezentării acestei teme.<br />
Scopul educaţiei împotriva corupţiei este să construiască valori şi să dezvolte capacităţi necesare pentru a forma poziţia<br />
civică a elevilor împotriva corupţiei.
20<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Sarcinile educaţiei împotriva corupţiei:<br />
1. Introducerea fenomenului corupţiei: esenţa, cauzele şi consecinţele;<br />
2. Promovarea intoleranţei faţă de corupţie;<br />
3. Demonstrarea posibilităţilor de combatere a corupţiei<br />
4. Contribuţia la atingerea standardelor deja incluse în curriculumul naţional, adică:<br />
a. Valori (respect pentru valori democratice; interesul faţă de ceea ce se petrece în jurul nostru; onestitate,<br />
responsabilitatea pentru acţiunile şi comportamentul propriu; autoperfecţionarea continuă precum şi<br />
îmbunătăţirea competenţelor sociale şi culturale şi a cunoştinţelor etc.)<br />
b. Îmbunătăţirea capacităţilor (de a comunica, a identifica, a procesa şi a transmite informaţii; de a gândi critic şi de<br />
a rezolva probleme; de a planifica raţional şi de a organiza activităţi; de a gestiona resursele de timp, financiare<br />
şi alte tipuri de resurse; de a acţiona creativ, cu sens; de a lua iniţiativă; de a fi independent, de a ne asuma<br />
responsabilitatea faţă de acţiunile proprii; de a coopera, de a rezolva dezacorduri şi conflicte în mod constructiv;<br />
de a lua parte la viaţa socială a şcolii, a comunităţii locale, a societăţii; dacă e necesar, de a exersa spirit de<br />
conducere în implementarea planurilor etc.)<br />
Rezultatul final este formarea personalităţii care este conştientă de ameninţările inerente corupţiei la adresa bunăstării<br />
publice şi a securităţii statului, o personalitate care este intolerantă faţă de manifestările corupte, capabilă şi dornică să<br />
le elimine.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
21<br />
CONCEPTE CHEIE UTILIZATE ÎN EDUCAŢIA<br />
ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
Corupţia este o urmărirea directă sau indirectă de a solicita sau a accepta beneficii materiale sau de altă natură (cadouri,<br />
servicii, promisiuni sau privilegii) de către funcţionari public sau persoane cu statut echivalent pentru sine sau pentru<br />
o altă persoană pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea sarcinilor funcţiei, de asemenea acţiuni sau omisiuni ale unor<br />
acţiuni de către un funcţionari publici sau persoane cu statut echivalent urmărind sau solicitând beneficii materiale<br />
sau de altă natură pentru sine sau pentru alte persoane, sau acceptarea unor astfel de beneficii, de asemenea oferirea<br />
sau furnizarea unor materiale sau altor beneficii (cadouri, servicii, promisiuni sau privilegii) unor funcţionari publici<br />
sau altor persoane cu statut echivalent pentru efectuarea sau ne-efectuarea sarcinilor specifice funcţiei, sau activităţi<br />
intermediare în comiterea actelor specificate în acest paragraf. [Legea Serviciului de Investigaţii Speciale, 2000]<br />
Prevenirea corupţiei presupune detectarea şi eliminarea cauzelor şi condiţiilor de corupţie prin dezvoltarea şi<br />
implementarea unui sistem de măsuri adecvate precum şi descurajarea persoanelor de a comite acte de corupţie.<br />
Actele de corupţie includ acceptarea de mită, primirea de mită printr-un intermediar, oferirea de mită, alte acte criminale<br />
comise în sectorul public sau în timpul furnizării unor servicii publice, pentru beneficiul personal sau al altor persoane,<br />
inclusiv depăşirea sau abuzarea de autoritate, abuzarea de poziţie, falsificarea unor documente sau a unor instrumente<br />
de măsură, atribuirea frauduloasă sau delapidarea unor bunuri, violarea unui secret oficial sau comercial, declaraţia<br />
falsă despre venit, profit sau proprietăţi, legitimizarea crimei, intervenţia în acţiunile unui funcţionar public sau a unei<br />
persoane care exercită o funcţie publică, precum şi alte acte criminale cu scopul de a urmări obţinerea, a solicita sau a<br />
oferi mită sau de a acoperi încercarea de oferire sau acceptare de mită.<br />
Luarea de mită [Art. 225 al Codului Penal al Republicii Lituania, 2000]<br />
Un funcţionar public, o persoană oficială sau cu statut echivalent care, direct sau indirect, în interesul propriu sau al<br />
altora, acceptă, promite sau mijloceşte un aranjament pentru a accepta mită, solicită sau provocă să se dea mită în<br />
schimbul unor acţiuni legale sau ilegale sau a unor omisiuni ale acestora în exercitarea autorităţii sale. (Aceasta este cea<br />
mai simplă formă de manifestare.)<br />
La scară mare este 250 MMW (în prezent, 1 MMW este 125 LTL).<br />
Infracţiunea este până la 1 MMW.
22<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Răspunderea pentru acceptarea de mită revine nu doar persoanei fizice ci şi persoanei juridice (persoana juridică poate<br />
fi amendată, i se poate restrânge activitatea etc.). [Art. 20 al Codului Penal al Republicii Lituania, 2000]<br />
Darea de mită [Art. 227 al Codului Penal al Republicii Lituania, 2000]<br />
O persoană care, direct sau indirect, oferă, promite să dea sau a dat mită unui funcţionar public, unei persoane oficiale<br />
sau cu statut echivalent în schimbul unor acte legale sau ilegale sau omisiuni ale acestora în exercitarea autorităţii sau<br />
unui intermediar urmărind acelaşi rezultat. < ><br />
Persoana căreia i s-a solicitat sau care a fost forţată să dea mită şi ca urmare a oferit, promis sau dat mită, dar a înştiinţat<br />
instituţiile abilitate de lege să investigheze asemenea cazuri va fi scutită de răspunderea penală pentru darea mitei.<br />
Răspunderea legală se aplică şi celui care dă, şi celui care acceptă mită.<br />
Abuzul în serviciu [Art. 228 al Codului penal al Republicii Lituania, 2000]<br />
Un funcţionar public sau o persoană cu statut echivalent care abuzează de poziţia sa sau îşi depăşeşte limitele autorităţii<br />
şi asemenea acţiuni cauzează daune substanţiale statului, unui organ public internaţional, unei persoane fizice sau<br />
juridice.<br />
Ne-efectuarea obligaţiilor oficiale [Art. 229 al Codului penal al Republicii Lituania, 2000]<br />
Un funcţionar public sau o persoană cu statut echivalent care datorită neglijenţei nu îşi efectuează obligaţiile oficiale<br />
sau le efectuează impropriu şi asemenea acţiuni cauzează daune substanţiale statului, unui organ public internaţional,<br />
unei persoane fizice sau juridice.<br />
Pedepsirea acestor infracţiuni include:<br />
• Interdicţia de a efectua anumite munci sau de a se implica în anumite activităţi;<br />
• Privarea de libertate pe o perioadă de până la trei ani (în cazuri grave, de la doi la opt ani).<br />
Un oficial public este o persoană care, lucrând pentru autorităţile sau instituţiile statutului sau cele municipale, la<br />
instituţii de asigurare a legii şi ordinii, de control de stat sau de supervizare sau la instituţii echivalente, asigură funcţii<br />
de reprezentant al statului sau are puteri administrative [Art. 290 al Codului Penal al Republicii Lituania, 2000]<br />
Oficiali publici sunt consideraţi următorii: Preşedintele Republicii Lituania, membrii Parlamentului Lituaniei (Seimas),<br />
Primul Ministru, Preşedintele Băncii Lituaniei, Controlul de Stat, miniştrii, Ombudsmen ai Parlamentului, reprezentanţii<br />
Guvernului în teritoriu, guvernanţii comitatelor, consilierii municipali, primarii, judecătorii, notarii publici, procurorii,<br />
investigatorii, interogatorii, angajaţii Ministerului Apărării Naţionale, ai Ministerului de Interne, al Departamentului<br />
pentru Securitatea Statului, ai Autorităţilor Vamale din subordinea Ministerului Finanţelor, ofiţerii de poliţie, conducătorii
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
23<br />
organelor care au funcţii de control şi de supraveghere, conducătorii inspectoratelor, adjuncţii acestora, inspectorii<br />
etc.<br />
Oficialii publici au statutul de funcţionar public. Acest lucru înseamnă că pe lângă respectarea Legii Serviciului Public,<br />
aceştia trebuie să respecte şi statutul lor specific. De exemplu, un oficial al Serviciului Special de Investigaţii va respecta<br />
şi Statutul Serviciului de Investigaţii Speciale. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul altor agenţii care se asigură de aplicarea<br />
legii.<br />
Un funcţionar public este o persoană care lucrează în serviciul public, un politician, un angajat al administraţiei publice<br />
în baza Legii Serviciului Public, precum şi alte persoane care lucrând pentru autorităţile sau instituţiile statutului sau cele<br />
municipale, la instituţii de asigurare a legii şi ordinii, de control de stat sau de supervizare sau la instituţii echivalente,<br />
asigură funcţii de reprezentant al statului sau are puteri administrative, precum şi candidaţii oficiali la posturile<br />
menţionate. [Afrt. 230 al Codului Penal al Republicii Lituania, 2000]<br />
Persoanele care deţin puteri la instituţii publice străine, organizaţii publice internaţionale sau autorităţi judiciare<br />
internaţionale, precum şi candidaţii oficiali la aceste posturi vor fi considerate persoane echivalente funcţionarilor<br />
publici.<br />
Mai mult, persoanele care lucrează la orice instituţie de stat, neguvernamentală sau privată sau care efectuează activităţi<br />
profesionale şi astfel au puteri asemănătoare persoanelor din administraţia publică, cu excepţia persoanelor care asigură<br />
posturi economice sau tehnice, vor fi considerate echivalente funcţionarilor publici.<br />
Persoanele care lucrează în Serviciul Public sunt politicieni de stat, funcţionari publici ai administraţiei publice în<br />
conformitate cu Legea Serviciului Public, alte persoane care lucrând pentru autorităţile sau instituţiile statutului sau cele<br />
municipale, la instituţii de asigurare a legii şi ordinii, de control de stat sau de supervizare sau la instituţii echivalente,<br />
asigură funcţii de reprezentant al statului sau are puteri administrative, precum şi persoanele care lucrează la organe<br />
publice care primesc fonduri de la Stat sau din bugetul municipal şi de la fundaţii şi au puteri administrative. [Legea<br />
Ajustării Intereselor Publice şi Private în Serviciul Public, 1997].<br />
Standardele de combatere a corupţiei sunt o serie de norme de conduită şi legale care concură la reducerea<br />
comportamentului corupt.<br />
Interesul public înseamnă aşteptarea publicului cu privire la luarea de decizii imparţiale şi juste din partea persoanelor<br />
în serviciu public. [Legea Ajustării Intereselor Publice şi Private în Serviciul Public, 1997].
24<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Interesul personal înseamnă interesul privat economic sau ne-economic al unui candidat sau al unei persoane în<br />
serviciul public (sau al unei rude apropiate sau al unui membru de familie), care ar putea afecta persoana în luarea<br />
de decizii în cursul efectuării îndatoririlor oficiale. [Legea Ajustării Intereselor Publice şi Private în Serviciul Public,<br />
1997].<br />
Conflictul de interese este o situaţie în care o persoană aflată în serviciu public, în cursul efectuării îndatoririlor<br />
sau executării unor instrucţiuni, este obligată să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii sau să execute<br />
instrucţiuni relative la interesele sale personale. [Legea Ajustării Intereselor Publice şi Private în Serviciul Public,<br />
1997].<br />
Lobby-ul este un proces prin care are loc un schimb de informaţii şi se transmite opinia unui grup, a unei organizaţii<br />
sau a unei părţi a acestora către oficialii publici (aleşi sau numiţi), cu scopul de a influenţa luarea deciziei în beneficiul<br />
lor.<br />
Clientelismul este un sistem de relaţii bazate pe angajamente şi legături mutual avantajoase ale unui gardian cu o<br />
altă persoană sau persoane (clienţi).<br />
Nepotismul înseamnă recrutarea rudelor, prietenilor sau al cunoştinţelor apropiate fără competiţie şi violarea<br />
principiului persoanei potrivite la locul potrivit. Acesta creează un sistem de subordonare şi o reţea de colegi care<br />
sunt îndatoraţi unii altora; acest sistem este exploatat în luarea de decizii.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
25<br />
CONŢINUTURILE EDUCAŢIEI ÎMPOTRIVA<br />
CORUPŢIEI LA ŞCOALĂ<br />
Perspective mai înguste şi mai largi (contextuale)<br />
Educaţia împotriva corupţiei la şcoală poate lua cel puţin două forme. Prima este suplimentarea curriculumului şi a<br />
activităţilor extracurriculare cu teme legate de combaterea corupţiei. Această formă nu ar prezenta dificultăţi de<br />
organizare, nu ar ocupa mult timp, dar ar fi ca o „inserare” în curriculum şi probabil s-ar consuma într-un eveniment<br />
singular. A doua formă este integrarea analizei valorilor şi conceptelor fundamentale legate de fenomenul corupţiei în<br />
cadrul disciplinelor care se predau, acordând atenţie deosebită aspectelor care nu au beneficiat de suficientă atenţie în<br />
prealabil.<br />
Prima formă de educaţie împotriva corupţiei nu este doar mai uşor de organizat dar şi mai simplu de controlat: am putea<br />
să ne asigurăm pur şi simplu că toate şcolile şi toate clasele participă la evenimente organizate sub egida combaterii<br />
corupţiei. A doua formă necesită mai mulţi ani de formare în domeniul social. Astfel, când alegem, trebuie să ne asigurăm<br />
că profesorii din domeniul ştiinţelor socio-umane sunt familiarizaţi cu obiectivele educaţiei împotriva corupţiei, cu<br />
conţinuturile şi metodele de realizare ale acesteia. Evident, există şi o a treia formă: implicarea elevilor în mişcări publice<br />
de combatere a corupţiei şi în campanii de conştientizare, dar aceste mişcări s-ar putea să fie doar parţial iniţiative şcolii<br />
şi de aceea programul de faţă nu va discuta toate variantele posibile prezentate de această a treia formă.<br />
Această publicaţie se bazează pe două posibilităţi de realizare a educaţiei împotriva corupţiei: cea mai îngustă şi cea mai<br />
largă (integrată). Scopul programului mai îngust este de a introduce fenomenul corupţiei la elevi. Programul mai larg<br />
include o grupare de teme în care se poate integra educaţia împotriva corupţiei. Vom oferi şi un exemplu de program<br />
integrat (care a fost implementat), prezentându-l sub forma unui tabel incluzând teme legate de corupţie integrate în<br />
curriculumul diverselor nivele de studiu.<br />
Teme cheie ale educaţiei împotriva corupţiei<br />
Conceptul de corupţie. O varietate de definiţii. Criterii pe baza cărora se poate distinge între corupţie şi alte tipuri de<br />
infracţiuni. Subiecţi ai corupţiei şi o varietate de forme.
26<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Consecinţele corupţiei. Consecinţele economice, sociale, politice şi morale ale corupţiei. Dauna evidente şi ascunse.<br />
Victime ale corupţiei.<br />
Originile corupţiei. Extinderea corupţiei în diferite perioade, societăţi şi regimuri. Cauze psihologice, culturale, sociale,<br />
economice şi politice ale corupţiei. Posibilităţi de corupţie în organele democratice (partide politice, alegeri, parlament,<br />
guvern, curţi de justiţie şi autorităţi locale). Interesele publice şi personale.<br />
Posibilităţi de combatere a corupţiei. Rolul societăţii civile (auto-determinarea, intoleranţa, conştientizarea). Rolul mass<br />
mediei (deschidere). Întărirea cadrului legal: legislaţie, coduri etice, reguli. Căi de eliminare a cauzelor şi precondiţiilor<br />
corupţiei furnizate prin strategii şi programe.<br />
Probleme de combatere a corupţiei. Nivelul corupţiei în Lituania (rezultate ale unor studii). Rolul rezultatelor studiilor<br />
şi scandalurilor din presă în formarea unei atitudini faţă de ţară. Corupţie la scară mare şi la scară mică, forme pedepsibile<br />
şi nepedepsibile. Dificultăţi legate de aducerea la suprafaţă a unor cazuri de corupţie. Lupta împotriva corupţiei: o luptă<br />
nesfârşită.<br />
Program integrat de educaţie pentru combaterea corupţiei<br />
Personalitatea şi comportamentul<br />
• Auto-portret: cine sunt eu şi ce doresc să devin<br />
• Valori şi principii personale<br />
• Esenţa şi scopul vieţii<br />
• Factori de influenţă externi: exemple, autorităţi, reguli şi situaţii sociale<br />
• Criterii de diferenţiere a binelui de rău, a comportamentului adecvat de cel neadecvat<br />
• Decizii şi opţiuni, cauze şi efecte<br />
• Responsabilitate<br />
Norme care reglementează comportamentul<br />
• Conceptul de normă morală, bine şi rău din perspectivă morală<br />
• Moralitatea şi convenţia<br />
• Obiceiuri, tradiţii şi norme sociale<br />
• Comportament legal şi ilegal
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
27<br />
• Relaţia dintre moralitate şi legi<br />
• Problema legilor imperfecte<br />
• Relaţia dintre normele care reglementează societatea şi libertatea personală<br />
Dreptatea<br />
• Dreptatea ca onestitate<br />
• Drepturile omului, egalitatea şi imparţialitatea<br />
• Dreptatea socială (distribuţia egală)<br />
• Dreptatea ca supremaţie a legii<br />
Vinovăţia şi încălcarea legii<br />
• Daunele şi vătămarea ca motive ale vinovăţiei<br />
• Infracţiunile ca violare a legii<br />
• Cauzele infracţiunilor<br />
• Pedepsele şi alte sancţiuni<br />
• Legile care reglementează pedepsele (Codul Penal şi acte normative)<br />
• Restaurarea dreptăţii<br />
Societatea civilă şi statul<br />
• Principiile democraţiei: participare, delegare şi reprezentare<br />
• Cele trei puteri ale statului<br />
• Serviciul civil: îndatoriri şi autoritate<br />
• Controlul guvernamental: răspunderea, obligaţia de a furniza informaţii<br />
• Mass media ca a patra putere în stat<br />
Planuri de carieră<br />
• Ce pot şi ce doresc<br />
• Criterii de alegere a profesiei<br />
• Criterii de alegere a locului de muncă<br />
• Criterii şi proceduri de angajare
28<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Exemplu de program integrat din Lituania<br />
Teme Psihologie Etică Educaţie civică Istorie Ştiinţe politice<br />
Caracteristici Teoria Cine eşti tu (cls. V) O faptă nobilă (cls.<br />
Personalitatea<br />
personale<br />
trăsăturilor Suma şi întregul 8)<br />
carismatică<br />
(cls. XI) (cls .8)<br />
(cls. XI)<br />
Influenţa<br />
O teorie de<br />
Motivele<br />
URSS-ul în anii<br />
Autoritatea<br />
mediului asupra<br />
educaţie<br />
comportamentului<br />
de stagnare<br />
aparentă şi cea<br />
PERSONALITATE ŞI COMPORTAMENT<br />
comportamentului<br />
Atitudinea<br />
personală şi<br />
comportamentul<br />
socială (cls.<br />
XI)<br />
Atitudini şi<br />
stereotipuri<br />
(cls. X)<br />
(cls. VII-VIII)<br />
Aparţin (cls. 7)<br />
A avea şi a da (cls.<br />
VI)<br />
Vicii şi virtuţi (cls. V)<br />
Gândesc şi aleg<br />
(cls. 7)<br />
„Comportamentul<br />
e oglinda în care ne<br />
vedem” (cls. 8)<br />
„Ce e înnăscut, ce e<br />
dobândit”<br />
(cls. X)<br />
Absolutis-mul<br />
francez (cls. 8)<br />
ascunsă (cls.<br />
XI)<br />
Conflictele<br />
dintre cetăţeni<br />
şi guvern (cls.<br />
XI)<br />
(cls. X)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
29<br />
Îndatoriri şi<br />
Rolurile<br />
Reguli, reguli ... (cls.<br />
Legea despre<br />
angajamente<br />
sociale (cls.<br />
VII)<br />
Bazele Protecţiei<br />
XII)<br />
Drepturilor Copilului<br />
RESPONSABILITATEA<br />
Egoism şi altruism<br />
Angajamente<br />
personale<br />
Îndatoriri (cls. VIII, XI<br />
şi XII)<br />
în Republica<br />
Lituania (cls. VIII)<br />
„Tu şi comunitatea<br />
şcolii” (cls. VIII)<br />
Nevoi şi ambiţii<br />
Nevoi şi<br />
Nomencla-<br />
motive<br />
tura în tabăra<br />
socialistă (cls.<br />
FERICIREA ŞI BUNĂSTAREA<br />
Conceptul de viaţă<br />
bună şi fericire<br />
Valoare şi valori (cls.<br />
VI)<br />
Bunăstarea tuturor<br />
(cls. VI)<br />
Feiricirea (cls. VIII)<br />
Proprietatea (cls. VII)<br />
Esenţa vieţii (cls.<br />
„Conceptul de viaţă<br />
bună”<br />
(masă rotundă, cls.<br />
VIII, X)<br />
X)<br />
Fenomenul<br />
deficitului în<br />
URSS (cls. X)<br />
Scopul şi mijloacele<br />
X-XI)<br />
„Scopul scuză<br />
Doctrine<br />
mijloacele” (cls. VIII)<br />
politice (cls. XI)
30<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Conceptul moral de<br />
dreptate<br />
Conceptul legal de<br />
echitate<br />
Cum putem găsi<br />
dreptate (cls. VI)<br />
Legi bune (cls. VII)<br />
Dreptatea (cls. VII-X)<br />
Drepturi (cls. VII) Cadrul legal (cls. X)<br />
ECHITATE / DREPTATE<br />
Statul de drept<br />
Conceptul de<br />
Legi bune (cls. VI)<br />
Legea (cls. IX)<br />
Încălcarea legii şi<br />
Legile nu acţionează<br />
singure (cls. VIII)<br />
Autoritatea (cls. X)<br />
„Corupţia: o<br />
Dictatura<br />
Autoritatea<br />
(cls. XI)<br />
Legitimitatea<br />
(cls. XI)<br />
infracţiune<br />
pedeapsa (cls. VI)<br />
infracţiune<br />
lui Nicolae<br />
(discuţii, cls. X)<br />
Ceauşescu în<br />
România (cls.<br />
10)<br />
Holocaustul<br />
Drepturi pozitive şi<br />
(cls. X)<br />
DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI<br />
negative<br />
Egalitatea în faţa<br />
legii<br />
Protecţia şi violarea<br />
drepturilor<br />
Drepturile copilului<br />
(cls. V)<br />
Drepturile omului<br />
(cls. VIII-IX)<br />
Drepturile omului<br />
(cls. VIII şi X)<br />
Cine îti protejează<br />
drepturile (cls. VIII)<br />
Revoluţia<br />
franceză (cls.<br />
VIII)<br />
Particularităţile<br />
ale dezvoltării<br />
în lumea a treia<br />
(cls. X)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
interese (cls. X)<br />
31<br />
Respectarea legii<br />
Sunt cetăţean (cls.<br />
CONŞTIINŢĂ CIVICĂ<br />
Viziunea şi<br />
responsabilitatea<br />
X)<br />
Încercări de<br />
reformă în<br />
Republica<br />
Ambelor<br />
Naţiuni (cls. VIII<br />
şi XI)<br />
Participarea<br />
Democraţia în<br />
Republica<br />
Alegerile (cls.<br />
societate, la şcoală<br />
Romană (cls.<br />
XI)<br />
Delegarea şi<br />
şi acasă (cls. VIII)<br />
Cine şi cum<br />
VII şi XI)<br />
Problemele<br />
Alegerile (cls.<br />
responsabilitatea<br />
guvernează<br />
întâmpinate<br />
XI)<br />
Lituania (cls. X)<br />
de ţările postcomuniste<br />
(cls.<br />
Cele trei puteri în<br />
Democraţia: ce este<br />
X)<br />
Declaraţia de<br />
DEMOCRAŢIA<br />
stat<br />
Serviciul civil. Cod<br />
ea (cls. VIII)<br />
Democraţia în<br />
Independenţă<br />
a SUA şi<br />
Constituţia<br />
SUA (cls. VIII)<br />
de conduită<br />
Transparenţa.<br />
politică (cls. X)<br />
Rolul mass mediei<br />
Rolul mass<br />
Accesul la<br />
în societatea<br />
mediei în<br />
informaţii<br />
democratică (cls. X)<br />
democraţie şi<br />
dictatură (cls.<br />
Încrederea.<br />
Crearea unei<br />
XI)<br />
Controlul.<br />
societăţi mai juste<br />
Răspunderea<br />
(cls. X)
32<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Proprietatea de stat<br />
Statul ca scop şi ca<br />
Ajustarea<br />
Problemele<br />
Puterea<br />
şi gestionarea esi<br />
mijloc (cls. VIII)<br />
intereselor (cls. X)<br />
Lituaniei<br />
executivă în<br />
moderne (cls.<br />
stat (cls. X)<br />
Reglementări de<br />
X)<br />
Absolutismul<br />
Birocraţia (cls.<br />
ECONOMIA<br />
stat. Birocraţia<br />
francez (cls.<br />
VIII)<br />
URSS-ul în anii<br />
de stagnare<br />
X)<br />
Preţul corupţiei<br />
(cls. X)<br />
Interzicerea<br />
Grupurile de<br />
presei în<br />
interes (cls. XI)<br />
Lituania (cls.<br />
IX)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
33<br />
Exemplu de program integrat din România<br />
Teme Psihologie Economie Educaţie<br />
civică, Cultura<br />
civica<br />
Caracteristici Personalitatea Activitatea Personalitatea:<br />
personale<br />
(clasa a X-a) economică omul- fiinţă<br />
bio-psihosocio-culturală<br />
Istorie Sociologie Filosofie<br />
Socializare Omul<br />
pozitivă,<br />
socializare<br />
negativă şi<br />
resocializare<br />
PERSONALITATE ŞI COMPORTAMENT<br />
Influenţa<br />
mediului asupra<br />
comportamentului<br />
Atitudinea<br />
personală şi<br />
comportamentul<br />
Caracterul<br />
Atitudinile<br />
sociale<br />
individuale şi<br />
schimbarea lor<br />
(calsa a X-a)<br />
Atitudini,<br />
stereotipuri şi<br />
obiceiuri<br />
Tipuri de<br />
concurenţă<br />
Profitul<br />
legitim şi<br />
nelegitim<br />
Principiile<br />
democraţiei<br />
Integrarea<br />
individului<br />
in societate.<br />
URSS-ul în anii<br />
de stagnare<br />
(cls. XI)<br />
Absolutismul<br />
francez (cls. X)<br />
Cultura şi viaţa<br />
socială<br />
Comportamentul<br />
antisocial<br />
Necesitatea<br />
morală şi<br />
libertatea<br />
Libertate şi<br />
voinţa<br />
(cls. X)<br />
Costuri şi<br />
beneficii ale<br />
integrării -<br />
socializarea<br />
clasa a IX-a
34<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Drepturi si obligaţii<br />
Psihologie<br />
Individ şi<br />
Statusul social şi<br />
Drepturile<br />
socială<br />
societate<br />
rolurile sociale<br />
omului<br />
democratică<br />
Conflictele de rol<br />
Egoism şi altruism<br />
Motivaţia<br />
clasa aIX<br />
Drepturile<br />
şi status (cls. X)<br />
Tipologia<br />
Coduri<br />
Afectivitatea<br />
omului/<br />
relaţiilor sociale<br />
morale<br />
RESPONSABILITATEA<br />
Angajamente<br />
personale<br />
Drepturile<br />
copilului (clasa<br />
a VIII-a)<br />
Norme morale<br />
(clasa a VIII-a)<br />
Relaţii informale<br />
şi relaţii formale<br />
Ordine şi control<br />
social<br />
Acţiune şi<br />
responsabilitate<br />
Determinismul<br />
psihic şi<br />
determinismul<br />
social
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
35<br />
Trebuinţe de bază<br />
Structura<br />
Egalitatea<br />
Nomenclatura<br />
Fenomene<br />
Valoarea<br />
şi nivel aspiraţional<br />
motivaţiei<br />
şanselor în<br />
în tabăra<br />
sociale anomice<br />
faţa legii.<br />
socialistă (cls.<br />
Egalitatea civilă<br />
XI – istorie<br />
şi egalitatea<br />
universala;<br />
şanselor<br />
cls. XII istoria<br />
FERICIREA ŞI BUNĂSTAREA<br />
Conceptul de<br />
fericire<br />
Scopul şi<br />
mijloacele<br />
Formele<br />
motivaţiei<br />
Proprietatea<br />
Libera<br />
initiativă<br />
clasa aIX-a<br />
Romaniei)<br />
Fenomenul<br />
deficitului în<br />
URSS (cls. X)<br />
Doctrine politice<br />
(cls. XI)<br />
Etica<br />
aplicată<br />
Putere şi<br />
legitimitate<br />
în teorile<br />
politice<br />
moderne şi<br />
contemporane
36<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Dreptate şi<br />
Controlul şi<br />
Proprietatea<br />
Corupţia<br />
Egalitate şi<br />
legalitate<br />
cooperarea<br />
şi relaţiile<br />
Saracia<br />
dreptate<br />
cetaţenilor<br />
interumane<br />
cu<br />
Statul de drept<br />
autoritatile<br />
Normele<br />
Autoritatea (cls.<br />
ECHITATE / DREPTATE<br />
Conceptele de<br />
contravenţie şi<br />
juridice<br />
Justiţie şi lege<br />
Dictatura<br />
lui Nicolae<br />
XI)<br />
Legitimitatea (cls.<br />
XI)<br />
infracţiune<br />
Ceauşescu în<br />
România (cls.<br />
XII)<br />
Holoca-ustul<br />
(cls. XI)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
37<br />
Drepturi pozitive şi<br />
negative<br />
Valorile, normele<br />
şi legile sociale<br />
Drepturile<br />
omului<br />
Declaraţia<br />
Universală a<br />
drepturilor<br />
omului<br />
DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI<br />
Egalitatea în faţa<br />
legii<br />
Monopolul<br />
pur si<br />
monopolul<br />
natural<br />
Drepturile<br />
omului (cls. VIII<br />
şi IX)<br />
Revoluţia<br />
franceză (cls.<br />
VIII,X)<br />
Egalitate si<br />
dreptate<br />
Protecţia şi<br />
Cine îţi<br />
Particularităţile<br />
Ordine şi control<br />
Drepturile<br />
violarea drepturilor<br />
protejează<br />
ale dezvoltării<br />
social<br />
omului (cls.<br />
drepturile<br />
în lumea a treia<br />
VIII- XII)<br />
(cls. VIII)<br />
(cls. X-XI)
38<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Socialul<br />
Comportamente<br />
Politica: idealuri<br />
Legea unităţii<br />
Alteritate si<br />
pro si anti<br />
şi interese (cls.<br />
mintale a<br />
identitate<br />
sociale<br />
X)<br />
multimilor<br />
Respectarea legii<br />
Individul şi<br />
Binele si raul<br />
CONŞTIINŢĂ CIVICĂ<br />
exercitarea<br />
calităţii de<br />
cetăţean.<br />
Libertatea şi<br />
respecarea<br />
legilor. Principii<br />
Viziune şi<br />
morale (cls. IX)<br />
Drepturi şi<br />
Încercări de<br />
Agenţii<br />
Indetermi-<br />
responsabilitate<br />
responsabilităţi<br />
reformă în<br />
socializării:<br />
nare şi<br />
în societate.<br />
Romania (cls.<br />
familia, şcoala,<br />
responsabi-<br />
Norme juridice<br />
XII)<br />
grupul, mass-<br />
litate<br />
(clasa aIX-a)<br />
media
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
39<br />
Participarea<br />
Libera<br />
Democraţia în<br />
Republica<br />
iniţiativă<br />
societate, la<br />
Romană (cls.<br />
şcoală şi acasă<br />
VII şi IX- liceu, X<br />
(cls. VIII)<br />
Scoala de Arte<br />
Delegare şi<br />
Cine şi cum<br />
si Meserii)<br />
Problemele<br />
Alegerile<br />
responsabilitate<br />
guvernează<br />
întâmpinate<br />
(cls. XI)<br />
Romania<br />
de ţările post-<br />
(cls. IX)<br />
comuniste (cls.<br />
Cele trei puteri în<br />
Democraţia: ce<br />
XII)<br />
Declaraţia de<br />
stat<br />
este ea<br />
Independenţă<br />
(cls. VIII)<br />
a SUA şi<br />
Constituţia SUA<br />
Serviciul civil. Cod<br />
(cls. VIII, cls. X)<br />
DEMOCRAŢIA<br />
de conduită<br />
Transparenţa.<br />
Accesul la<br />
informaţii<br />
Concurenta<br />
perfecta<br />
Rolul mass<br />
mediei în<br />
societatea<br />
Rolul mass<br />
mediei în<br />
democraţie<br />
democratică<br />
şi dictatură:<br />
(cls. IX)<br />
persuasiune,<br />
motivaţie<br />
interpretare<br />
Încrederea.<br />
Conformismul<br />
Relaţii<br />
(cls. X)<br />
Punerea în relaţie<br />
Controlul.<br />
Influenţa<br />
interumane<br />
a comportamen-<br />
Răspunderea<br />
monorităţii<br />
telor<br />
Manipularea<br />
Strategia favorii<br />
deghizate<br />
Puterea de a-i<br />
influenţa pe<br />
ceilalţi
40<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Proprietatea<br />
Trăsăturile<br />
Problemele<br />
Etica<br />
economiei<br />
României<br />
aplicată<br />
de piaţă<br />
moderne (cls.<br />
XII)<br />
Statul în economie<br />
Tipuri de<br />
Absolutismul<br />
Birocraţia (cls. X)<br />
economii<br />
francez (cls. X)<br />
ECONOMIA<br />
URSS-ul în anii<br />
de stagnare<br />
(cls. X)<br />
Preţul corupţiei<br />
Costuri<br />
Interzicerea<br />
Infracţionalitatea<br />
sociale ale<br />
presei în<br />
Crima prin fraudă<br />
corupţiei<br />
România<br />
şi corupţie<br />
(clsXI-XII)<br />
Grupurile de<br />
interes<br />
(cls. XI)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
41<br />
RECOMANDĂRI METODOLOGICE DE<br />
REALIZARE A EDUCAŢIEI ÎMPOTRIVA<br />
CORUPŢIEI LA ŞCOALĂ<br />
Furnizarea informaţiilor<br />
Orice mişcare de combatere a corupţiei are o încărcătură emoţională semnificativă. Sentimentele nu sunt rele, deşi<br />
câteodată înseamnă că protestatarii au cunoştinţe superficiale şi vagi despre fenomenul împotrivă căruia protestează<br />
şi, ca rezultat, ei nu reuşesc să schimbe nimic în principiu. Dacă ţinem cont de asta, una din sarcinile educaţiei împotriva<br />
corupţiei realizate la şcoală este să furnizeze informaţii pentru a atinge următoarele scopuri:<br />
• Să înveţe elevii cum să recunoască corupţia (şi să distingă între corupţie şi alte infracţiuni);<br />
• Să argumenteze de ce corupţia e rea;<br />
• Să demonstreze mijloace de reducere a corupţiei.<br />
Furnizarea şi obţinerea de informaţii pentru atingerea scopurilor educaţiei împotriva corupţiei se pot realiza în acelaşi fel<br />
ca la alte discipline socio-umane: prelegeri, analiza diverselor surse de informaţie (articole, rapoarte asupra rezultatelor<br />
unor cercetări, surse istorice); discuţii c diverse persoane (oficiali din forţele de ordine, martori, politicieni şi funcţionari<br />
publici); vizionarea unor materiale video etc. Însă când realizăm educaţia împotriva corupţiei, există întotdeauna<br />
ameninţarea că simpla furnizare a informaţiei poate deveni un mijloc de formare a unor conduite corupte şi contribuie<br />
astfel la destrămarea societăţii în care trăim şi a instituţiilor ei. De aceea, furnizarea de informaţii trebuie făcută într-o<br />
manieră moderată şi bine cumpătată, ţinând cont de faptul că obiectivul cheie este nu să acumulăm informaţii cât mai<br />
multe, ci să facem cele mai bune judecăţi.<br />
Dezvoltarea atitudinilor<br />
Atitudinea este o poziţionare evaluativă faţă de un obiect, bazat pe cunoaştere, reacţii afective, intenţii comportamentale<br />
şi conduite din trecut [Zimbardo, Leippe, 1991]. De exemplu:
42<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
COMPORTAMENT<br />
„L-am plătit pe funcţionar pentru<br />
a ...”<br />
CUNOŞTINŢE<br />
„Trebuie să am grijă să mituiesc<br />
tot timpul pentru a facilita câte<br />
ceva i asta fac şi persoanele pe<br />
care le cunosc”<br />
ATITUDINE<br />
„Lupta împotriva corupţiei este<br />
ceva hazliu şi lipsit de sens, deşi<br />
...”<br />
INTENŢII<br />
„Trebuie să-l „ung” pe dl. Z ca să<br />
nu vorbească”<br />
REACŢII AFECTIVE<br />
„Trebuie să recunosc că este un<br />
lucru dezgustător să trebuiască<br />
să tot „ung” pe cineva de câte ori<br />
am de rezolvat câte ceva”<br />
Toate cele cinci elemente se leagă între ele. În exemplul nostru, reacţiile afective sunt incongruente cu modelul de<br />
comportament şi cunoştinţele, de aceea atitudinea de favorizare a corupţiei nu este una categorică. O schimbare<br />
într-unul din cele cinci elemente poate conduce la schimbări în celelalte. De exemplu, intenţiile comportamentale şi<br />
comportamentul schimbate pot conduce la schimbări în cunoştinţe, reacţii afective şi atitudini.<br />
În timp ce oferă informaţii, profesorii încearcă să dezvolte atitudini pe baza cunoştinţelor. Pentru a atinge acest scop,<br />
elevii trebuie:<br />
1. Să înţeleagă informaţia. Daunele corupţiei sunt de obicei demonstrate folosind argumente economice,<br />
sociale şi politice. Elevii mici s-ar putea să le înţeleagă cu dificultate şi pentru mulţi dintre ei aceste argumente ar putea<br />
fi nerelevante. De aceea, aceste argumente vor trebui „traduse” în limbajul elevilor arătându-le cum ameninţă corupţia<br />
interesele lor şi interesele familiei şi prietenilor lor.<br />
2. Să îşi amintească. Fără îndoială, „repetiţia este mama învăţării”, însă dacă se repetă acelaşi lucru de mai mult de<br />
trei ori, ne săturăm şi ne simţim privaţi de dreptul de a alege liber. De aceea merită să schimbaţi forma în care furnizaţi<br />
informaţia alegând mijloace neaşteptate şi care îi vor impresiona pe elevi.<br />
3. Să se convingă. Atitudinea va deveni foarte puternică nu când e forţată asupra oamenilor, ci atunci când ei<br />
şi-o dezvoltă prin căutarea intensă a unor raţionamente. Acest lucru înseamnă că este suficient să furnizăm informaţii<br />
fără evaluarea „procesată” a fenomenului. Efectul va fi mai puternic dacă analiza informaţiilor, interpretarea acestora,<br />
elaborarea raţionamentelor şi rezumarea informaţiilor sunt lăsate pe seama elevilor, cu alte cuvinte, folosind metode de<br />
învăţare activă.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
43<br />
„Efectul auto-convingerii” este mai puternic dacă rezultatele (sub forma unor concluzii, enunţuri, recomandări etc.)<br />
reprezintă produsul gândirii active şi dacă ele sunt prezentate public. În plus, oamenii au tendinţa de a crede în enunţuri<br />
pentru care argumentează cu tărie. Ţinând cont de aceste lucruri, educaţia împotriva corupţiei nu ar trebui să recurgă<br />
la metode dezbaterii, unde două părţi argumentează lucruri opuse, pentru că argumentele pro-corupţie pot să rămână<br />
adânc înfipte în mintea celor care au argumentat în favoarea atitudinilor corupte. Dacă doriţi să organizaţi astfel de<br />
dezbateri, poziţia provocatoare de apărare a corupţiei poate fi adoptată doar de profesor. Însă în acest caz apare<br />
problema de etică (ce promovează profesorul).<br />
O altă modalitate de a dezvolta atitudini puternice şi permanente este prin implicarea copiilor. Oamenii tind să gândească<br />
despre ei înşişi în termenii domeniului de activitate (legea auto-atribuirii: „Sunt bun deoarece împreună cu prietenii mei<br />
iau parte la acţiuni sociale”). Implicarea tinerilor în proiecte şi mişcări de combatere a corupţiei întăreşte atitudinile lor<br />
de combatere a corupţiei.<br />
Schimbarea atitudinii<br />
Ceea ce îi surprinde pe profesorii implicaţi în educarea valorilor este că elevii posedă deja atitudini contrare celor pe care<br />
profesorul încearcă să le apere. Confruntaţi cu negare şi rezistenţă, unii dintre ei se simt lipsiţi de putere. Conştientizarea<br />
unor pattern-uri psihologice inerente atitudinilor i-ar putea ajuta să se simtă mai puternici. De fapt, preconcepţiile<br />
blochează informaţia care este contrară a ceea ce ştim (de exemplu, „din nou această chestie despre corupţie”). Pentru<br />
a evita o asemenea situaţie, informaţia trebuie prezentată în mod neaşteptat (de exemplu, fără a prezenta subiectul ca<br />
fiind punctul focal al lecţiei) şi într-un mod neconvenţional (cum ar fi experimentarea unui joc, o poveste paradoxală<br />
etc.).<br />
O altă strategie de schimbare a atitudinilor se bazează pe faptul că cunoştinţele şi atitudinile sunt stocate separat în<br />
memorie şi că este nevoie de timp pentru a se ajunge la un acord între ele. De aceea, atitudinea pro-corupţie nu trebuie<br />
atacată prin persuasiune. Pe termen lung, ea se va schimba de la sine dacă informaţiile care discreditează corupţia se vor<br />
prezenta într-o manieră convingătoare care provoacă gândirea activă asupra acestui fenomen. Datorită reacţiei numite<br />
„efectul de amânare”, la început informaţia poate fi primită cu scepticism; însă pe termen lung, cunoştinţele vor prima<br />
asupra reacţiilor afective.
44<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Nivelurile dezvoltării argumentărilor morale şi convenţionale [Nucci, 2001]<br />
Vârsta Domeniul moral Domeniul convenţional<br />
5-7<br />
Recunoaşterea<br />
principalelor<br />
îndatoriri (de a nu răni pe alţii). Însă<br />
comportamentul corect sau greşit este<br />
înţeles într-o manieră marcată de autodescoperire.<br />
Convenţiile provin din practica<br />
existentă (femeile trebuie să poarte<br />
fustă deoarece ele poartă fuste, însă<br />
bărbaţii nu).<br />
8-10<br />
Înţelegerea comportamentului<br />
corect şi greşit se lărgeşte, incluzând<br />
„reciprocitatea corectă”, ceea ce în<br />
primul rând se percepe ca egalitate<br />
strictă cu anumite elemente de<br />
imparţialitate (unde dreptatea ia în<br />
considerare diferenţele).<br />
Înţelegerea negativă a convenţiilor ca<br />
o lege validată empiric. Excepţiile la<br />
convenţii (unele femei poartă pantaloni<br />
şi scoţienii poartă fuste) sunt percepute<br />
ca dovadă că aceste convenţii se impun<br />
(convenţional). Simpla existenţă a unei<br />
norme nu mai este considerat un motiv<br />
suficient pentru a o respecta.<br />
10-12<br />
Comportamentul corect şi greşit este<br />
perceput ca o cerinţă a unei egalităţi<br />
stricte. Dreptatea, considerând<br />
diferenţele ca fiind rezultate ale unor<br />
nevoi, situaţii şi merite speciale, este<br />
combinată cu reciprocitatea.<br />
Înţelegerea specifică a faptului că<br />
regulile sociale menţin ordinea (de<br />
exemplu, protecţia faţă de conducătorii<br />
auto care au consumat alcool).<br />
Autorităţile sociale sunt superioare<br />
deoarece stabilesc fac regulile. Regulile<br />
pot fi schimbate şi sunt contextuale.<br />
12-14<br />
Se încearcă o potrivire a egalităţii<br />
stricte cu principiul dreptăţii, care ia<br />
în considerare diferenţele şi creează<br />
noţiunea de relaţii sociale între oameni.<br />
Convenţiile sunt considerate simple<br />
aşteptări sociale. Aceasta le face mai<br />
puţin obligatorii. Acţiunile sunt evaluate<br />
indiferent de reguli.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
45<br />
Perspective morale şi convenţionale<br />
Educaţia împotriva corupţiei se bazează pe educarea valorilor care nu face întotdeauna distincţia clară între două<br />
forme de reglementări sociale, moralitatea şi convenţiile. Ca rezultat, argumentarea şi interpretarea s-ar putea să nu fie<br />
întotdeauna potrivite.<br />
Fără a ne adânci prea mult în profunzimile filosofiei morale, vom afirma simplu că din punct de vedere moral conduita<br />
este bună dacă este înţeleasă astfel universal şi este obligatorie pentru toţi, indiferent ce ar gândi orice persoană. Mai<br />
mult, din perspectiva morală, o acţiune este evaluată ca fiind bună sau rea în funcţie de consecinţele sale. Acţiunea<br />
aceasta cauzează durere altor persoane Cauzează pagube Obstrucţionează justiţia (egalitatea, imparţialitatea)<br />
Calitatea unei acţiuni poate fi determinată, din perspectiva morală, analizând intenţiile persoanei: o acţiune este extrem<br />
de condamnabilă dacă actorul a făcut rău intenţionat (chiar dacă, datorită circumstanţelor, rezultatul n-a fost rău) şi este<br />
justificată dacă intenţia a fost bună dar rezultatul nu a fost aşa.<br />
Convenţiile sunt norme bazate pe acorduri comune care există într-o comunitate dată la un moment dat, astfel ele nu<br />
sunt obligatorii pentru alţi membri ai comunităţii şi nu sunt universale. În viaţa reală, moralitatea şi convenţiile se află în<br />
legătură unele cu altele: principiile morale generale se transformă în norme concrete (cum ar fi, de exemplu, „să nu furi”,<br />
„să nu minţi”, „să tratezi pe toţi just”), în timp ce violarea convenţiilor pe care comunitatea le consideră foarte importante<br />
(de exemplu, ritualul tradiţional de înmormântare) poate fi o violare morală pentru că s-ar putea să jignească unele<br />
persoane. Cu toate acestea, moralitatea şi convenţiile sunt două concepte diferite care se plasează în domenii cu logică<br />
diferită.<br />
Educaţia împotriva corupţiei trebuie să ia în considerare această distincţie şi posibila tensiune între atitudini morale şi<br />
convenţionale. Din perspectiva convenţiilor, „tot ce nu e interzis e permis”. Însă din perspectiva morală, acţiunile sunt<br />
evaluate fie că există o normă care le reglementează, fie că nu. Perspectiva morală este mai sensibilă faţă de daunele<br />
cauzate unei persoane, în timp ce perspectiva convenţională se preocupă de violarea unor acorduri, a consecvenţei, a<br />
ordinii şi aşteptărilor unei autorităţi. Violarea principiilor morale, în comparaţie cu violarea unei convenţii, cauzează o<br />
reacţie afectivă mai puternică (revoltă, furie, supărare, durere, vinovăţie, ruşine şi milă). Comportamentul uman este<br />
diferit la acuzarea de violare a moralităţii şi a convenţiilor. Când o persoană e acuzată de imoralitate, ea îşi cere scuze,<br />
încearcă să repare răul sau să compenseze dauna, sau să se apere încercând să găsească interpretări alternative la<br />
acţiunile sale (spunând că nu a avut intenţia să cauzeze răul, că nu s-a cauzat nici o daună, sau că acţiunea sa a încercat<br />
să restabilească dreptatea deoarece cea cauzată înainte a fost acoperită de cea din urmă). Principiul moral în sine sau<br />
norma care îl specifică nu este pusă sub semnul îndoielii. Pe de altă parte, cel care violează o convenţie îşi justifică<br />
acţiunea criticând norma sau sursa ei. Modalitatea de disciplinare a copiilor care au violat o normă diferă şi ea: cel care<br />
a încălcat valori morale este invitat să îşi imagineze că el este victima, în timp ce copilul care încalcă o convenţie este
46<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
acuzat de cauzarea dezordinii, de ignorarea unor acorduri, de eşecul de a se comporta conform aşteptărilor, de<br />
obrăznicie sau de lipsă de consideraţie într-o situaţie. Oamenii ştiu intuitiv diferenţa între moralitate şi convenţii.<br />
Diferitele grade de universalitate şi obligativitate ale moralităţii şi convenţiilor şi reacţiile diferite la violarea lor<br />
sunt importante în alegerea tipului de educaţie împotriva corupţiei. Instituţiile responsabile cu păstrarea ordinii şi<br />
respectarea legilor consideră comportamentul corupt ca fiind o încălcare a legii; pe de altă parte, societatea caută<br />
în primul rând să vadă unde s-a acţionat imoral. Această situaţie este caracteristică mai ales copiilor şi adolescenţilor<br />
care sunt mai sensibili decât adulţii la violarea normelor morale şi acordă foarte puţină atenţie, comparativ cu adulţii,<br />
la încălcarea unor convenţii. Un argument cum ar fi: „corupţia este rea pentru că încalcă legea” ar putea fi trecut cu<br />
vederea de elevi.<br />
Se pare că pe măsură ce cresc, copiii îşi dezvoltă raţionamentele morale şi convenţionale în paralel, fără ca cele două<br />
să se atingă. Am inclus un tabel care arată cum, pe baza teoriei dezvoltării morale elaborate de Kohlberg, Nucci a<br />
structurat dezvoltarea argumentării morale şi convenţionale:
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
47<br />
14-17<br />
Continuarea potrivire a principiilor<br />
menţionate mai sus.<br />
Se formează noţiunea de structură<br />
socială sistematică. Convenţiile sunt<br />
percepute ca standarde şi legături<br />
în sistemul social, cuprinzând roluri<br />
definite şi o structură ierarhică statică.<br />
17-20<br />
Tranziţia spre argumentarea morală<br />
adultă (a se vedea mai jos).<br />
Atitudine negativă faţă de normele<br />
obligatorii pentru toţi pentru a menţine<br />
sistemul social. Convenţiile sunt doar<br />
standarde sociale stabilite de conduita<br />
comună. Sistemele normative sunt<br />
convenţionale.<br />
Adulţi<br />
Utilizarea conceptelor de dreptate şi<br />
bunătate în gândirea asupra sistemului<br />
social. Moralitatea este percepută ca<br />
fiind independentă de normele concrete<br />
ale sistemului social. Caracteristicile<br />
universale şi obligatorii ale moralităţii<br />
se potrivesc cu valoarea incomparabilă<br />
şi naturală a fiecărei persoane.<br />
Convenţiile sunt considerate standarde<br />
utile în coordonarea interacţiunilor<br />
sociale. Înţelegerea unică a convenţiilor<br />
într-un grup social facilitează<br />
interacţiunea dintre membri şi operarea<br />
sistemului.<br />
Dacă dezvoltarea argumentării convenţionale prezentate mai sus corespunde realităţii, ar trebui să se utilizeze argumente<br />
diferite în încercarea de a-i convinge pe elevi de diferite vârste de răutatea corupţiei. Copiii de 10-12 ani vor înţelege<br />
că legea interzice comportamentul corupt, motiv pentru care e inadmisibil. Adolescenţi de 12-14 ani nu vor înţelege<br />
argumentele în favoarea ordinii judiciare sau sociale dar vor fi sensibili la dreptatea morală. Adolescenţii de 14-17 ani<br />
pot înţelege explicaţia că standardele conduitei de combatere a corupţiei sunt obligatorii pentru oamenii care ocupă<br />
diferite poziţii deoarece ei sunt cei care menţin sistemul social. Elevii cei mai mari vor fi destul de sceptici în privinţa<br />
unor astfel de enunţuri deoarece ei leagă normele de practica existentă în conduita observată de ei. Comparativ cu
48<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
elevii mai mici, cei mai mari vor acorda mai multă atenţie rezultatelor unor cercetări care indică o rată ridicată a corupţiei<br />
în Lituania şi enunţului că „toată lumea este coruptă”. De aceea, merită să le arătăm exemple pozitive: de exemplu,<br />
prezentarea codului de conduită a funcţionarilor publici, procedurile transparente, principiul egalităţii şi al imparţialităţii<br />
etc. Neîndoielnic, chiar dacă lucrăm cu copii de vârste diferite, se va ivi întrebarea: ce este corupţia, o încălcare a ordinii<br />
şi convenţiilor, sau un rău moral<br />
Dezvoltarea unui program specific de combatere a corupţiei<br />
Scopul acestor recomandări este să ofere exemple de programe individuale de combatere a corupţiei, precum şi<br />
materiale şi sarcini de învăţare legate de acţiuni de prevenire a infracţionalităţii. În orice caz, prevenţia trebuie privită<br />
nu ca un element separat ci ca o disciplină care se integrează constant în procesul educaţional cotidian şi care poate fi<br />
utilizată independent. Programul de educaţie împotriva corupţiei oferă diferite posibilităţi de dezvoltare a unor proiecte<br />
legate de disciplinele care se predau deja sau care pot fi implementate extra-curricular. Ceea ce este important e că se<br />
acordă prioritate acelor discipline care promovează bunăstarea elevilor şi înţelegerea dintre ei. Dacă copiii mai mici simt<br />
că sunt respectaţi de către părinţi, profesori, specialişti din educaţie şi alte persoane, ei îşi dezvoltă un simţ al respectului<br />
de sine şi învaţă cum să fie toleranţi cu alţii.<br />
Educaţia împotriva corupţiei nu constă dintr-un set de reguli morale elaborate de cineva. Corupţia, ca oricare altă<br />
acţiune ilegală, este o chestiune de opţiune. Sarcina adulţilor este să creeze condiţii care să corespundă opţiunii ce<br />
reflectă interesul public. Trebuie să informăm copiii despre drepturile şi îndatoririle lor, precum şi despre consecinţele<br />
acţiunilor lor, cu alte cuvinte, impactul pe care acestea le au asupra altor persoane, rezultatele explicite şi implicite. Când<br />
discutăm această chestiune cu elevii, trebuie să le spunem despre alte opţiuni pe care le au astfel încât să vadă diferenţa<br />
dintre bine şi rău. Elevii trebuie să înveţe cum să spună „da” şi cum să spună „nu”.<br />
Educaţia împotriva corupţiei solicită noi tehnici şi metode. În primul rând, deoarece acest program este unul absolut<br />
nou pentru cadrele didactice, un domeniu în care nu au beneficiat de formare iniţială, este normal ca ei să trebuiască să<br />
înveţe, să acumuleze noi cunoştinţe şi să dobândească noi abilităţi pentru a acoperi tema. De exemplu, în timp ce predau<br />
această disciplină, ei pot trece cu uşurinţă de la persoana care deţine autoritatea în clasă la facilitatorul, îndrumătorul<br />
învăţării. Sarcina ghidului este nu să gestioneze sau să guverneze, ci să acompanieze, să asiste persoanele în a profita pe<br />
deplin de oportunităţile disponibile. De aceea, cele mai potrivite tehnici de predare a educaţiei împotriva corupţiei sunt<br />
discuţiile în grupuri mici asupra unor studii de caz, interviurile cu diverşi elevi, dezbaterile şi jocul de rol. În toate aceste<br />
lecţii, profesorul trebuie să fie facilitator, să stimuleze elevii şi să-i ajute să înţeleagă. În al doilea rând, educaţia împotriva<br />
corupţiei este mai puţin centrată pe informaţii faptice, spre deosebire de alte discipline, cum ar fi istoria, ştiinţele politice<br />
sau psihologia. Scopul unei asemenea formări este nu doar să aflăm răspunsuri la întrebări punctuale (de exemplu, „Ce
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
49<br />
procent al funcţionarilor publici are comportament corupt”, „Care este pedeapsa pentru acţiunile de corupţie” etc.).<br />
Asta nu este de ajuns. Profesorul este mult mai preocupat de felul în care să îşi ajute elevii să identifice şi să acceseze<br />
sursele de informaţii, cu alte cuvinte cum şi de unde să adune informaţiile concrete, cum să evalueze importanţa lor,<br />
care cunoştinţe sunt de încredere şi ce opţiuni există. Elevilor li se cere să analizeze poziţiile pe care se situează, să-şi<br />
fundamenteze alegerile şi să explice de ce celelalte poziţii sunt mai puţin bune. Multe dintre aceste întrebări pot găsi<br />
răspuns utilizând tehnici de dezvoltare a gândirii critice.<br />
Tehnica predării care dezvoltă gândirea critică sugerează utilizarea unui cadru de învăţare trifazic. În faza de început,<br />
sarcina profesorului este să evoce cât mai multe experienţe ale elevilor legate de subiectul care urmează să fie investigat.<br />
Acesta este momentul când elevii pot deveni motivaţi, unde pot fi ajutaţi să se implice activ în lecţia care urmează. Faza<br />
a doua este cea în care elevii vin în contact cu informaţii şi idei noi şi le înţeleg sensul. În cea de-a treia fază – reflecţia<br />
– atât elevii cât şi profesorul discută despre ce s-a întâmplat în primele două faze. Astfel, ei reflectează asupra celor<br />
învăţate şi realizează ce mai au de învăţat. 1<br />
În timp ce pregătim un program de educaţie împotriva corupţiei, este foarte important să urmărim o schemă care<br />
conţine elementele esenţiale ale proiectării. Această schemă indică ce se poate face şi ce ar putea avea impact asupra<br />
1 Pentru mai multe despre cadrul de învăţare şi tehnicile de predare descrise mai sus, a se vedea programul<br />
Gândire critică. Învăţare activă, furnizat de Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România,<br />
office@alsdgc.ro.
50<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
conţinutului şi formelor de realizare. Urmăriţi schema de mai jos:<br />
CE IDEI DORIM SĂ TRANSMITEM<br />
CARE ESTE GRUPUL SPRE CARE NE ÎNDREPTĂM EFORTURILE<br />
CARE SUNT SCHIMBĂRILE AŞTEPTATE<br />
CUM ANTICIPĂM CĂ VOM AJUNGE LA SCHIMBĂRILE DORITE<br />
CUM ŞI DIN CE SURSE SE VOR ADUNA INFORMAŢIILE<br />
CUM SE VOR TRANSMITE INFORMAŢIILE<br />
CUM SE VA TESTA IMPACTUL INFORMAŢIILOR TRANSMISE<br />
Este un lucru de aşteptat că elevii sunt diferiţi. În primul rând, ei au vârste diferite.<br />
Grupa de vârstă medie şcolară indică tendinţa de a încerca arii care pentru mulţi copii se leagă de modul de viaţă<br />
al adulţilor. La această vârstă, primii paşi spre „stilul de viaţă adult” sunt reprezentaţi de fumat, consumul de alcool şi<br />
delincvenţă. De aceea, este de o importanţă crucială ca aceşti copii să aibă oportunitatea de a fi orientaţi să-şi găsească<br />
propriile poziţii şi să-şi dezvolte propriile atitudinile înainte de a ajunge într-o situaţie când opţiunile lor pot avea<br />
consecinţe grave. În acest stadiu, este important ca elevii să fie ajutaţi să înveţe să-şi identifice rolul şi să-şi dezvolte<br />
abilitatea de a spune „da” sau „nu”.<br />
Punctul focal al trebui să fie conceptele de responsabilitate şi respect şi mai ales că elevii trebuie să înveţe să împartă<br />
responsabilitatea pentru mediul social în care trăiesc. Mai mult, ei trebuie să fie implicaţi în iniţierea unor acţiuni<br />
sociale.<br />
Deseori ne gândim că elevii de clase mari, liceenii, sunt destul de maturi pentru a învăţa subiecte mai generale şi mai<br />
abstracte. Aceasta depinde de un factor important: măsura în care i-am învăţat pe elevi să acţioneze într-o manieră<br />
optimă. Câteodată este necesar să intensificăm munca şi să repetăm ceea ce am făcut la un stadiu precedent în timp ce
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
51<br />
încercăm să-i sprijinim pe elevi să înţeleagă şi să acţioneze.<br />
Educaţia preventivă împotriva corupţiei are multe aspecte în comun cu educaţia în oricare alt domeniu. În timp ce<br />
elevii parcurg acest tip de educaţie, ei vor primi informaţii, de exemplu, despre aspecte legale şi condiţiile specifice<br />
ale comiterii unei infracţiuni. Cunoştinţele despre consecinţele unei astfel de încălcări a legii şi abilitatea de a găsi<br />
argumente împotriva acestei conduite sunt considerate parte a rezultatelor educaţiei preventive.<br />
Exemple de sarcini pentru elevi din clasele mari:<br />
• Elaboraţi un instrument pentru cercetarea naturii şi extinderii infracţiunilor în mediul vostru<br />
local.<br />
• Colectaţi, elaboraţi şi comparaţi datele cercetării voastre cu articolele de presă referitoare la<br />
această temă sau cu alte materiale statistice.<br />
• Proiectaţi şi realizaţi un proiect de combatere a corupţiei la elevii mai mici.<br />
• Examinaţi valorile care sunt comune la anumite grupe de vârstă.<br />
• Proiectaţi şi realizaţi un program la o staţie de televiziune sau radio locală.<br />
• Realizaţi o expoziţie de picturi pe tema corupţiei.<br />
• Realizaţi o prezentare PowerPoint pe tema: „Tineretul contemporan: oportunităţi tentante”.<br />
• Realizaţi un film: „O infracţiune: ce urmează” sau „Un infractor: de ce, de ce nu”<br />
• Invitaţi la lecţie un reprezentant al Serviciului Special de Investigaţii. Proiectaţi întrebările<br />
pe care doriţi să le adresaţi şi să le discutaţi.<br />
• Citiţi procesul verbal al unei sesiuni a curţii de justiţie.<br />
• Proiectaţi şi realizaţi un eveniment pentru părinţi: „Infracţiunile: problema şi responsabilitatea<br />
tuturor”
52<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
MODALITĂŢI DE REALIZARE A<br />
PROGRAMELOR DE EDUCAŢIE<br />
ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI ÎN CADRUL<br />
DIVERSELOR DISCIPLINE ŞCOLARE<br />
ISTORIE<br />
TEMA: MANIFESTĂRI DE CORUPŢIE ÎN ROMA ANTICĂ<br />
AUTOR: Daiva Trucinskiene, profesor de istorie, Liceul Anyksciai Antanas Baranauskas<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VII-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să se familiarizeze cu Republica Romană aristocrată;<br />
2. să descrie mituirea persoanelor publice şi trecerea bunurilor de la un proprietar la altul în Roma antică<br />
3. să explice conceptul de corupţie.<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Setkus B., Pobedinska L. Senoves istorija: vadovelis 7 klasei. – Vilnius<br />
Kronta, 2000, 42 paragrafas.<br />
• Plutarchas. Rinktines biografijos. – Vilnius: Vyturys, 1996.<br />
• Materiale din manual, documente<br />
METODE: expunerea, explicaţia, jocul de rol.<br />
PROCES
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
53<br />
La începutul lecţiei, elevii fac cunoştinţă cu guvernarea Republicii Romane. Se subliniază că ea a fost condusă de<br />
aristocraţi. Puterea aparţinea cetăţenilor bogaţi, care nu erau plătiţi pentru funcţiile pe care le îndeplineau.<br />
Pe tablă se scriu următoarele întrebări şi sarcini:<br />
1. După examinarea documentelor, dovediţi că a existat corupţie în Republica Romană. Cum s-a manifestat<br />
aceasta<br />
2. Care au fost daunele suferite de cetăţenii Republicii cauzate de ignorarea legilor<br />
3. Comparaţi comportamentul lui Cicero şi al lui Verrus, care deţineau poziţii înalte în stat. Ce le-a făcut să se comporte<br />
astfel<br />
Elevii se împart în trei grupuri.<br />
1. Un grup citeşte documentele şi caută informaţii despre Cicero acuzându-l pe Verrus.<br />
2. Al doilea grup încearcă să găsească cauze care să explice comportamentul lui Verrus.<br />
3. Al treilea grup se gândeşte la victimele acestor fapte şi la daunele cauzate.<br />
Elevii sunt invitaţi să realizeze un joc de rol al procesului.<br />
REZUMATUL LECŢIEI<br />
După ce au analizat documentele, elevii identifică felul în care Verrus a încălcat legea. Ei conclud că Republica Romană<br />
n-a fost guvernată de lege. În acest fel, s-au cauzat daune cetăţenilor. Profesorul le explică apoi elevilor abuzul de putere<br />
care a avut loc, dobândirea ilegală a proprietăţii şi mituirea.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
Se evidenţiază faptul că şi în Republica Romană a existat corupţie. Se arată impactul acesteia asupra vieţii persoanelor<br />
oficiale şi daunele cauzate societăţii şi statului.
54<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
TEMA: REPUBLICA ROMANĂ – FORMA DE GUVERNARE<br />
AUTOR: Irena Lizdeniene, profesor de istorie, Liceul Mazeikiai „Venta”<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a XI-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. pe baza schemei de guvernare în Republica Romană, elevii să<br />
explice forma de guvernare în Republica Romană, rolul Senatului şi<br />
al altor persoane oficiale în stat, precum şi cauzele luptei dintre plebei şi patricieni;<br />
2. să explice de ce Republica Romană a fost considerată aristocrată<br />
3. pe baza descrierii situaţiei, să identifice metodele prin care o persoană<br />
obţinea o poziţie oficială, tipul de persoane care deţineau poziţii oficiale, valorile acestor persoane, daunele<br />
cauzate statului şi societăţii şi soarta acestor persoane oficiale.<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Schema de guvernare a Republicii Romane, materiale despre activităţile persoanelor oficiale<br />
• Material pregătit de profesor despre viaţa şi activităţile lui Gaius Valerius Busicum şi fiul său Gaius Junior.<br />
• Manuale: •<br />
Bakonis E., Janusas J. Lietuva ir pasaulis: istorijos vadovelis 11 kl. – Kaunas: Sviesa, 2001.<br />
Bakonis E. Senovas civilizaciju istorija: mokomoji knyga 11 kl. – Kaunas: Sviesa, 1992.<br />
METODE: explicaţia, analiza, scurt joc de rol urmat de discuţii.<br />
PROCES<br />
1. Elevilor li se reamintesc condiţiile şi momentul când Roma a devenit republică.<br />
2. Li se prezintă schema de guvernare şi materialul despre activităţile persoanelor oficiale. Pe baza schemei şi a<br />
materialului, profesorul şi elevii analizează împreună forma de guvernare.<br />
3. Discuţii despre cauzele şi rezultatele luptei dintre plebei şi patricieni.<br />
4. Elevii răspund la întrebările:<br />
a. Ce rol avea consulul şi tribunul în stat
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
55<br />
b. La ce aspira Gaius Junior în cariera sa Cum a reuşit să devină consul<br />
c. Cum a fost Gaius Junior implicat în corupţie Cum se vedea acest lucru Aflaţi de la colegi ce înţeleg prin<br />
corupţie.<br />
d. Ce soartă a avut această persoană De ce credeţi asta<br />
e. Ce valori preţuia tatăl său şi cum le-a subminat el<br />
f. Ce daune s-au cauzat când Gaius Junior se afla la putere<br />
5. Un grup de elevi realizează un joc de rol al situaţiei (pregătit acasă).<br />
6. Elevii discută sarcinile care li s-au dat înainte de jocul de rol.<br />
7. Se trag concluzii şi se accentuează că Republica Romană a fost aristocratică.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: Se prezintă dovezi că a existat corupţie încă din antichitate. Se<br />
discută rolul acesteia şi daunele cauzate de ea în societate şi în stat.<br />
ANEXĂ<br />
Gaius Valerius Busicum s-a născut în sudul Italiei, într-un oraş renumit pentru comerţul cu ulei de măsline. Familia sa<br />
făcea comerţ cu ulei de măsline şi afacerea lor era în creştere. După mai mulţi ani în care a deţinut puterea, tatăl său,<br />
Gaius Senior, a fost ales consul. Gaius Senior a fost un consul onorabil şi cinstit; cât a fost la putere, Roma era un loc<br />
paşnic şi liniştit, iar el a încheiat o serie de acorduri de pace cu state pe care înainte le considerase inamici. El dorea ca<br />
şi fiul său să deţină o poziţie onorabilă, dar Gaius Junior era binecunoscut pentru agresivitatea sa şi lipsa de măsură în<br />
ceea ce făcea. După câţiva ani pierduţi, Gaius Junior s-a decis să intre în politică şi să-şi urmeze tatăl, dar nu dorea să<br />
aştepte atât cât a aşteptat tatăl său. Ca urmare, a încercat să se folosească de poziţia tatălui său pentru a obţine un post<br />
bun. Prima dată a încercat să devină tribun, dar din cauza absurdităţilor pe care le spunea şi a intervenţiilor proaste s-a<br />
făcut de râs. În acele timpuri, tribunii puteau fi chemaţi la orice moment al zilei sau al nopţii în caz de urgenţă. Tribunii<br />
aveau dreptul să anuleze deciziile celor mai înalte autorităţi. De asemenea, ei nu aveau voie să părăsească Roma şi<br />
această situaţie nu-l mulţumea pe Gaius, care l-a făcut să nu-şi dorească să devină tribun. Au trecut anii şi Gaius a primit<br />
sarcina de a conduce o provincie a Italiei, Sicilia. Din cauza lipsei talentului de a vorbi şi a lipsei competenţelor necesare<br />
a fost curând înlocuit şi s-a văzut obligat să se întoarcă la Roma. Apoi s-a decis să devină consul. Consulii aveau dreptul<br />
să convoace şedinţe. Când tatăl său, Gaius Senior, a murit, în Roma a fost foarte dificil să se găsească o persoană care<br />
să-i ocupe poziţia. Gaius Junior era decis să obţină postul cu orice preţ. Căutând să obţină sprijin public, Gaius a promis<br />
bunăstare şi o viaţă lipsită de griji şi ca urmare a fost ales consul. După trei ani, Gaius Valerius Busicum a devenit în sfârşit<br />
consul şi cetăţenii Romei aşteptau să îşi îndeplinească promisiunile. Pentru a-şi întări mai mult poziţia, s-a însurat ca fiica
56<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
unui senator, Tiperia. După o vreme, împreună cu chestorii care aveau grijă de trezoreria de stat, Busicum a fost implicat<br />
în corupţie. Ei au înjumătăţit fondurile necesare armatei şi au crescut impozitele pe care cetăţenii Romei le aveau de<br />
plătit. Gaius vindea în secret pământ roman către inamicii Romei, pământ pe care Roma îl cucerise de la acele popoare.<br />
Se împotrivea să ofere libertate totală cetăţenilor Romei. În Roma se plănuia de multă vreme să se împartă proprietăţile<br />
în mod egal între cetăţeni şi astfel să dispară diferenţa uriaşă între săraci şi bogaţi, dar Gaius nu a permis să se întâmple<br />
acest lucru şi astfel a câştigat sprijinul celor bogaţi. Gaius Valerius Busicum a câştigat avere din corupţie dar a pierdut<br />
încrederea poporului. Până la urmă, în provinciile romane oamenii au început să-şi ceară drepturile şi pentru a le obţine,<br />
au pornit revolte. Gaius a fost asasinat de răsculaţi şi s-a ales un nou consul care a restabilit vechile legi şi care a luptat<br />
pentru libertatea cetăţenilor Romei.<br />
Unversity College Dublin: The Lives of Busicum and Gorius. – www.ucd.ie-/~classics/thirdyear/ancbiogr.htm<br />
TEMA: PUTEREA ÎN IMPERIUL ROMAN<br />
AUTOR: Edita Galinaityte, profesor de istorie, metodist, Liceul nr 9 Panevezys<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VII-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să explice particularităţile şi dezavantajele puterii în Imperiul Roman.<br />
SARCINI:<br />
1. Analiza schimbărilor din Imperiul Roman în timpul conducerii lui August Octavian şi a influenţei acestuia asupra<br />
Senatului;<br />
2. Identificarea aspectelor negative ale conducerii Imperiului Roman, a modului în care se acapara puterea, a<br />
persoanelor lipsite de onoare şi a lipsei responsabilităţii faţă de poziţia deţinută.<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Setkus B., Pobedinska L. Senoves istorija: vadovelis 7 klasei. – Vilnius: Kronta, 2000.<br />
• Senoves istorijos chrestomatija. – Kaunas: Sviesa, 1983.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
57<br />
METODE: comparaţia, analiza, munca în grup, lucrul cu surse istorice.<br />
PROCES<br />
1. Profesorul le reaminteşte elevilor despre guvernarea în Republica Romană.<br />
2. Republica Romană se compară cu Imperiul Roman, utilizând schema prezentată în manual, paginile 187 şi 203.<br />
3. Ce rol juca Senatul în timpul Republicii Romane<br />
4. Elevii se împart în grupuri de câte cinci.<br />
5. Elevii citesc sursele de informaţie şi răspund la întrebările:<br />
a. Care erau diferenţele între constituirea Senatului în timpul Imperiului Roman şi în timpul Republicii Romane<br />
b. Cine era interesat de formarea Senatului şi de ce<br />
c. De ce s-a diminuat rolul Senatului în timpul Imperiului Roman<br />
d. Care era atitudinea cetăţenilor Romei faţă de formarea Senatului şi de ce<br />
e. Ce daune s-au cauzat cetăţenilor Romei prin constituirea Senatului în acest fel<br />
f. Cum a abuzat de putere August Octavian<br />
6. Pe baza surselor de informaţie, a manualului şi a răspunsurilor date mai sus, elevii trag cât mai multe concluzii<br />
despre rolul scăzut al Senatului şi rolul important al împăratului în timpul Imperiului Roman.<br />
LEGĂTURA CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: prin compararea conducerii Republicii Romane şi a Imperiului<br />
Roman, elevii identifică aspectele negative ale conducerii imperiului. Prin concluziile pe care le extrag, răspund la<br />
întrebări despre efectele negative ale conducerii exercitate de senatorii „post-mortem”. Elevii îşi dezvoltă o atitudine<br />
negativă faţă de mituirea senatorilor în Imperiul Roman.<br />
ANEXĂ:<br />
„Senatul a crescut şi a devenit o masă dispersată de oameni: a avut peste o mie de membri, inclusiv persoane lipsite de<br />
orice onoare, care şi-au câştigat poziţia după moartea lui Cezar prin intermediului cunoştinţelor şi mulţumită mitelor şi<br />
astfel poporul i-a numit senatori „post-mortem”.<br />
Senovas istorijos chrestomatija. – Kaunas: Sviesa, 1983.
58<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
TEMA: REFORMAŢIA ÎN EUROPA<br />
AUTOR: Edita Galinaityte, profesor de istorie, metodist, Liceul nr 9 Panevezys<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VIII-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să dezvolte abilităţi de a analiza surse de informaţie şi de a trage concluzii.<br />
SARCINI:<br />
1. Să analizeze influenţa ducilor Imperiului asupra puterii împăratului german;<br />
2. să explice conceptul de simonie<br />
3. să analizeze cauzele reformaţiei în Europa;<br />
4. să identifice cauzele puterii reduse a împăratului.<br />
SURSE ŞI MATERIALE:<br />
Pasaulio ir Lietuvos istorija. VI-XVIII amziai: vadovelis 8 klasei. – Vilnius: Kronta, 2002.<br />
Viduriniu amyiu chrestomatija. D. 2. – Kaunas: Sviesa, 1977.<br />
METODE: lucru pe grupe, lucru cu surse de informaţie.<br />
PROCES<br />
Împărţirea pe grupe.<br />
Împrospătarea informaţiilor extrase din manual (p. 39) despre felul în care s-a constituit puterea împăratului în Imperiul<br />
German.<br />
Elevii citesc sursa de informaţii şi răspund la următoarele întrebări:<br />
Cum a câştigat împăratul german putere de la împăratul Romei<br />
Cine a plătit bani Papei de la Roma şi de ce<br />
De ce a fost redusă puterea împăratului german<br />
Care a fost atitudinea cetăţenilor germani faţă de formarea puterii în Imperiul German<br />
Pe baza întrebărilor de mai sus, elevii trag cât mai multe concluzii despre aspectele negative ale Imperiului German.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
59<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: elevii îşi dezvoltă o opinie negativă despre utilizarea la scară largă a<br />
mitei în rândul oficialilor şi bisericii germane.<br />
ANEXĂ<br />
„Pentru ca voi să aveţi coroana Romei, ne-am angajat la diverşi duci care au avut încredere în mine şi probabil doar în<br />
mine; am plătit trimişilor voştri o sumă uriaşă de bani pe care noi în mod cert am obţinut-o de la prietenii noştri. În mod<br />
evident, fără ajutorul meu, Majestatea Voastră nu ar fi putut obţine Coroana Romei.”<br />
Viduriniu amziu istorijos chrestomatija. – Kaunas: Sviesa, 1977<br />
TEMA: CONDUCEREA EXERCITATĂ DE NOBILIME ÎN REPUBLICA CELOR DOUĂ NAŢIUNI<br />
AUTOR: Irena Lizdeniene, profesor de istorie, Liceul Mazeikiai „Venta”<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VIII-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să explice de ce poziţia nobilimii a fost consolidată în Republica Celor Două Naţiuni şi care documente constituie<br />
baza pentru acest lucru<br />
2. să utilizeze extrase din „Requiem pentru nobilime” de Grusas pentru a explica influenţa negativă a drepturilor<br />
consolidate ale nobilimii din perspectiva dezvoltării statului.<br />
3. să explice daunele cauzate statului de către exerciţiul nelimitat al libertăţilor, încălcarea legilor şi formarea unor<br />
grupuri de interese.<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Pasaulio ir Lietuvos istorija: VI-XVIII amzai: vadovelis 8 klasei. – Vilnius: Kronta, 1999.<br />
• Rekviem bajormas // Grusas J. Rastai. T. 2. – Vilnius: Vaga, 1980.<br />
METODE: explicaţia, lucrul cu manualul, lucrul cu texte literare, lucru în grupuri.
60<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
PROCES<br />
1. O scurtă trecere în revistă a momentului şi condiţiilor în care s-a semnat Uniunea de la Lublin, precum şi a<br />
consecinţelor ei.<br />
2. Folosind materialul din manual, elevii analizează situaţia Republicii Celor Două Naţiuni după moartea lui<br />
Zigimantas Augustas.<br />
3. Analiza promisiunilor făcute de Henri de Valois nobilimii, stabilirea pacta conventa şi liberum votum.<br />
4. Clasa se împarte în patru grupuri. Fiecare grup primeşte un fragment din „Requiem pentru nobilime”.<br />
Se dau următoarele sarcini:<br />
• Conducerea exercitată de nobilime şi liberum votum în particular au întărit statul<br />
• Ce metode se foloseau de către nobilimea care aspira la putere<br />
• Cum rezolva nobilimea relaţiile interpersonale<br />
• Ce daune s-au cauzat statului şi apoi societăţii ca urmare a domniei nobilimii Ce reguli a subminat nobilimea<br />
• Ce părere aveţi despre autoritatea regelui într-un asemenea stat<br />
5. După discuţii, se trage concluzia că o cauză a slăbirii puterii Republicii Celor Două Naţiuni a fost conducerea<br />
exercitată de nobilime.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: se prezintă diferitele forme de corupţie manifestate în Republica<br />
Celor Două Naţiuni (secolul al XVIII-lea). Se subliniază faptul că acestea au condus la prăbuşirea statului.<br />
TEMA: PRINCIPATUL POLONEZ-LITUANIAN: PRĂBUŞIREA STATULUI, ANARHIA NOBILIMII<br />
AUTOR: Daiva Trucinskiene, profesor de istorie la Liceul Anyksciai Antanas Baranauskas<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VIII-a. Întreaga lecţie este dedicată acestei teme.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să explice cauzele care au condus la slăbirea Republicii Celor Două Naţiuni<br />
2. să examineze exemple specifice care arată că în timpul Marelui Ducat al Lituaniei (sec. XVII-XVIII) exista corupţie<br />
la scară largă, abuzuri ale nobilimii, acţiuni imorale, care au cauzat o stare de dezordine şi au slăbit autoritatea<br />
statului.<br />
3. să identifice rolul negativ al drepturilor acordate nobilimii asupra dezvoltării statului.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
61<br />
RESURSE:<br />
• Pasaulio ir Lietuvos istorija: VI-XVIII amzai: vadovelis 8 klasei. – Vilnius: Kronta, 1999, 51 paragrafas.<br />
• Lietuvos istorija. – Vilnius: Mokslas, 1989.<br />
METODE: brainstorming, lucrul cu documente istorice, completarea unui tabel.<br />
PROCES<br />
1. Elevii sunt invitaţi să treacă în revistă când s-a semnat Uniunea de la Lublin şi cum a evoluat statul lituanian după<br />
Uniune.<br />
2. Folosind manualul şi documentele istorice, se subliniază că unul din motivele pentru care Republica Celor Două<br />
Naţiuni a întâmpinat atâtea probleme a fost autoritatea slabă a regelui.<br />
3. Prin brainstorming, elevii răspund la următoarea întrebare: „Ce maladii publice se leagă de conceptul de<br />
corupţie” Se notează tot ce spun elevii. Răspunsurile lor ar putea include: acceptarea de mite, abuz în serviciu,<br />
lipsa integrităţii, fraude, mituire etc.<br />
4. Profesorul le aminteşte elevilor că aceleaşi maladii au existat şi pe timpul Marelui Ducat al Lituaniei, mai ales după<br />
Uniunea de la Lublin.<br />
5. Elevii se împart în grupuri de 4-5 şi li se dau următoarele sarcini:<br />
a. Să identifice semne care indică puterea scăzută a regelui;<br />
b. În timp se analizează sursele de informaţii, să aleagă problemele legate de corupţie care existau în Marele Ducat<br />
al Lituaniei;<br />
c. Să identifice cauzele problemelor legate de corupţie;<br />
d. Să identifice daunele cauzate statului de abuzurile magnaţilor şi de existenţa dreptului de veto;<br />
e. Să identifice măsurile la care nobilimea recurgea în rezolvarea problemelor ce apăreau în rândurile lor.<br />
6. În timp ce lucrează, elevii pot completa tabelul de mai jos (A se vedea Anexa de mai jos).<br />
CONCLUZII: abuzul de putere exercitat de nobilime în conducerea ţării a constituit una din cauzele prăbuşirii Republicii<br />
Celor Două Naţiuni.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: identificarea diferitelor manifestări de corupţie în Republica Celor<br />
Două Naţiuni în secolul al XVIII-lea, arătând impactul pe care le-au avut asupra prăbuşirii statului.
62<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
ANEXE<br />
Sursa A<br />
„Regele Republicii n-avea nici o putere. Nu exista nici o putere centrală pe care cineva să o ia în considerare. Teoretic.<br />
Toată puterea era a cetăţenilor, adică a nobilităţii, dar în practică aceasta n-avea nici o valoare. Puterea aparţinea<br />
magnaţilor care se războiau unul cu celălalt fără ca cineva să câştige, membri dietinelor (consiliile reprezentanţilor)<br />
cauzau probleme, şi nu exista nici o autoritate în ţară; acest fapt a lăsat cale liberă mituirii străinilor şi abuzurilor din<br />
partea magnaţilor (...)<br />
(...) Magnaţii, inclusiv nobilimea, s-au învăţat doar cu ospăţurile şi vinurile alese (...) În rândurile nobilimii, cei mai renumiţi<br />
erau aceia care puteau să bea cel mai mult fără să se îmbete. În timpul fiecărui ospăţ, datoria gazdei era să se asigure că<br />
fiecare invitat are un servitor care să-l asiste.”<br />
Lietuvis istorija. – Vilnius: Mokslal, 1989<br />
Sursa B<br />
„Dietinele... Toată viaţa politică se consuma în dietine. Acestea decideau care magnat e mai puternic şi care putea să<br />
prevadă problemele cauzate de Dietă sau de vreun tribunal. De aceea, magnaţii încercau să obţină sprijinul nobilimii.<br />
Asta era posibil doar dacă le ofereau protecţie şi îi invitau la ospăţ. Pentru aceasta, la dietine se aducea un grup de<br />
szlachta din împrejurimi deoarece, ca şi nobilimea, aceştia aveau dreptul la vot şi mai ales purtau însemnele nobilimii,<br />
sabia pe care puteau să o folosească oricând să sară în ajutorul patronului lor sau al oricui care plătea bine.”<br />
Lietuvis istorija. – Vilnius: Mokslal, 1989<br />
Sursa C<br />
„Dietinele ... Este clar că doar nobilii puteau să aducă szlachta la dietine şi să influenţeze astfel rezultatul votului. Astfel,<br />
nobilimea mijlocie a trebuit să se alăture magnaţilor, altfel riscau să sufere. În acest mod se votau reprezentanţii aleşi<br />
de magnaţi. Puterea magnaţilor diferea din loc în loc şi când reprezentanţii lor mergeau la dietine, nu găseau un limbaj<br />
comun. Întotdeauna era cineva care îşi folosea dreptul de veto şi astfel dietina se dizolva. Cu toate acestea, asta se<br />
numea libertate adevărată. Magnaţii se bucurau de ea şi se asigurau că nu se va schimba pentru că într-o astfel de<br />
orânduire, fiecare se simţea valoros şi capabil să realizeze profit.”<br />
Lietuvis istorija. – Vilnius: Mokslal, 1989
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
63<br />
TABEL. Manifestări de corupţie în Marele Ducat al Lituaniei după Uniunea de la Lublin<br />
Manifestarea corupţiei<br />
Cauzele manifestării<br />
corupţiei<br />
Consecinţele pentru Marele<br />
Ducat al Lituaniei<br />
Mituirea şi acceptarea de mită<br />
Încercarea de a influenţa<br />
adoptarea legilor astfel încât<br />
să servească scopurile cuiva<br />
Legile protejau interesele<br />
unui grup restrâns de cetăţeni<br />
ai Republicii<br />
Etc.<br />
TEMA: CIRCULAŢIA ILEGALĂ A PRESEI LITUANIENE<br />
AUTOR: Irena Lizdeniene, profesor de istorie la Liceul Mayeikiai Venta<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a IX-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să explice sacrificiul făcut de traficanţii de cărţi, ingenuitatea acestora, poziţia oficialilor ruşi, modalitatea de<br />
circulaţie a presei ilegale şi să prezinte activitatea societăţilor de traficanţi de cărţi<br />
2. să dezvolte abilitatea de a examina fapte independent şi de a le evalua critic.<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• O hartă a circulaţiei ilegale presei lituaniene<br />
• Tabele:<br />
a) Numărul cărţilor traficate reţinute la graniţă;<br />
b) Natura cărţilor circulate de Societatea Traficanţilor de Cărţi Garsviai în 1887-97 (Tyla A. Garsviu knygnesiu<br />
draugija. – V.: Mintis, 1991, p.34);<br />
• Documente referitoare la activităţile traficanţilor de cărţi, Bielinis. (Knygnesyss 1864-1904 m. – Volnius: Valstybinis
64<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
leidybos centras, 1992, p. 50-51);<br />
• Documente despre activitatea traficanţilor de cărţi, Vaicekauskas.<br />
• O ilustraţie reprezentând sculptura „Şcoala lituaniană în 1864-1904” („Vargo mokykla” sau „Şcoala Greutăţilor”)<br />
• Brazauskas J. Naujuju amziu istoija: nuo Didziosios prancuzu revoliucijos iki Pirmojo pasaulinio karo pabaigos:<br />
vadovelis 9 klasei. Vilnius: Kronta, 1999.<br />
METODE: explicaţia, lucrul cu hărţile, surse de informaţii şi materiale ilustrative.<br />
PROCES<br />
1. Elevii sunt invitaţi să treacă în revistă condiţiile în care s-a interzis presa lituaniană.<br />
2. În timp ce se uită la hartă, elevii identifică rutele de circulaţie a presei lituaniene în Prusia şi cele din Lituania.<br />
3. Activitatea traficanţilor de cărţi.<br />
4. Activitatea celor mai renumiţi traficanţi, sacrificiul lor pentru binele naţiunii. Se prezintă documente despre<br />
activităţile unui traficant, Bielinis (documentul discută mitele care se dădeau jandarmilor). Se adresează următoarele<br />
întrebări:<br />
a. De ce a mituit Bielinis pe uriadnik şi pe nevasta pristav-ului<br />
b. El urmărea scopuri personale<br />
c. Ce puteţi afirma despre oficialii ruşi de atunci De ce acceptau mita (Când elevii răspund, profesorul explică<br />
faptul că în secolul al XIX-lea oficialii ruşi credeau că sunt plătiţi doar pentru serviciile aduse ţarului şi dacă făceau servicii<br />
pentru cetăţenii de rând, credeau că e justificat să fie plătiţi în plus).<br />
d. Cui i se aducea pagube şi cine le cauza<br />
e. Ce valori avea Bielinis Oare aceste valori erau şi ale oficialilor ruşi<br />
5. Activitatea traficanţilor de cărţi din regiunea Mazeikiai. (Prezentare de către elevi pe baza informaţiilor adunate<br />
din materialele puse la dispoziţie).<br />
6. Rezumatul temei.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: identificarea mitei ca un element al corupţiei în viaţa oficialilor din<br />
Imperiul Rus. Se subliniază daunele cauzate asupra autorităţii statului.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
65<br />
TEMA: URRSS ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE<br />
AUTOR: Laima Maminskiene, profesor de istorie şi metodist la Gimnaziul Radviliskis Vaizgantas<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a XII-a care studiază istoria extensiv<br />
OBIECTIVE:<br />
1. pornind de la URSS, să identifice caracteristicile principale ale dezvoltării ţărilor totalitariste în cea de a doua<br />
jumătate a secolului al XX-lea;<br />
2. să examineze glumele folosind cunoştinţele referitoare la dezvoltarea URSS dobândite în clasele anterioare;<br />
3. să-şi dezvolte capacitatea de a:<br />
a. compara problemele diferitelor perioade sovietice;<br />
b. clasifica pe baza unor criterii stabilite de ei înşişi;<br />
c. evalua dezvoltarea socială, economică şi politică a URSS-ului în timpul Războiului Rece;<br />
d. face legături între problemele sovietice şi problemele curente din Lituania.<br />
4. scoate în evidenţă problema corupţiei care caracterizează toate perioadele istoriei;<br />
5. a-şi dezvolta intoleranţa faţă de corupţie.<br />
SURSE ŞI MATERIALE:<br />
• Lietuva ir pasaulis: istorijos vadovėlis 12 klasei. – Kaunas: Šviesa, 2001, 39 para¬grafas.<br />
• Žemaičiuos girdėti anekdotai. – Tauragė: Tauragiškių balsas, 1992, t. 8.<br />
• 815 anekdotų apie valdžią, valdymą ir verslininkus. – Vilnius: Mintis, 1992.<br />
• Naujausiųjų laikų istorijos pratybų sąsiuvinis 10 kl. – Vilnius: Pradai, 1998, p. 34.<br />
METODE: activitate în grupuri, lucrul cu surse de informaţie (glume), comparaţia, analiza, discuţii în grup, prezentări în<br />
grup.<br />
PROCES<br />
1. Elevii sunt împărţiţi în cinci grupuri (prin extragerea aleatoare a unui bileţel de o anumită culoare din cinci culori<br />
posibile).
66<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
2. Fiecare grup primeşte 9-10 glume despre diferitele probleme care existau în Uniunea Sovietică (fără să se specifice<br />
care) după cum urmează:<br />
a. Grup 1: probleme economice (glume despre economia extensivă, tehnologiile vechi, utilizarea iraţională a<br />
resurselor, calitatea proastă a produselor, agricultura rămasă în urmă etc.);<br />
b. Grup 2: probleme sociale (despre alcoolism, furt etc.);<br />
c. Grup 3: birocraţie excesivă (glume despre prea mulţi oameni pe aceeaşi poziţie, oficiali incompetenţi, hârtii peste<br />
hârtii etc.);<br />
d. Grup 4: corupţie (glume despre mituire, privilegii acordate nomenclaturii, furtul din proprietatea statului etc.) (a<br />
se vedea anexa);<br />
e. Grup 5: lumea diferenţei dintre propagandă şi realitate (glume despre „realizări”, preaslăvirea partidului şi a<br />
conducătorilor etc.).<br />
3. Sarcina: după ce, pe grupuri, au citit glumele şi le-au discutat, elevii identifică în fiecare grup problema este vizată<br />
în toate glumele.<br />
4. Când grupurile au identificat problema, primesc o listă cu sarcini pe baza cărora să pregătească o scurtă<br />
prezentare.<br />
LISTA DE SARCINI PENTRU GRUPUL 4<br />
• Pe baza glumelor, identificaţi formele de manifestare a corupţiei în Uniunea Sovietică.<br />
• Care grupuri/straturi din societatea sovietică au fost afectate de corupţie Enumeraţi-le în ordine ierarhică<br />
descrescătoare (de la cele mai înalte poziţii la cele mai mici).<br />
• Una din glume nu se referă la Uniune Sovietică şi nici n-a fost creată în perioada sovietică. Care este acea glumă<br />
Explicaţi.<br />
• Care dintre glumele din perioada sovietică ar fi relevante şi în Lituania zilelor noastre De ce<br />
• Grupul prezintă.<br />
• Pe baza celor prezentate, clasa întreagă trage concluzii despre problemele care au existat în Uniunea Sovietică<br />
în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Identifică problemele care încă mai persistă în ţările post-comuniste (pe<br />
baza exemplului din Lituania).<br />
• Temă de casă:<br />
o Pornind de la activitatea din clasă, identificaţi 2-3 probleme care nu s-au discutat în clasă.<br />
o Căutaţi glume care să se refere la acele probleme.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: lecţia identifică mentalitatea oficialilor din perioada sovietică şi
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
67<br />
legitimarea corupţiei prin practicile cotidiene. Această lecţie îi ajută pe elevi să înţeleagă moştenirea post-comunistă în<br />
modul de gândire şi pe de altă parte stabileşte schimbările sociale mari faţă de perioada sovietică.<br />
ANEXĂ<br />
Glume despre corupţie<br />
***<br />
Medicul către bolnav:<br />
- Kent mai vii pe la noi<br />
***<br />
Admitere la academia militară<br />
Intră primul concurent, pila domnului colonel Popescu şi examinatorul întreabă:<br />
- După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească la care au participat peste 40.000 de ţărani. Puteţi<br />
să-mi spuneţi în ce an a avut loc această răscoală <br />
Candidatul: În anul 1907.<br />
Examinatorul: Perfect, sunteţi admis.<br />
Intră al doilea concurent, pila domnului general Ionescu.<br />
Examinatorul: După cum ştiţi în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească la care au participat peste 40.000 de<br />
ţărani. Puteţi să-mi spuneţi câţi ţărani au participat la această răscoală<br />
Candidatul: Peste 40.000.<br />
Examinatorul: Perfect, sunteţi admis.<br />
Intră al treilea concurent, fără nici o pilă.<br />
Examinatorul: După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească la care au participat peste 40.000 de<br />
ţărani. Puteţi să-mi scrieţi numele şi adresa fiecăruia<br />
***<br />
Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice vizitează SUA. Oaspetelui i se oferă un dineu pe cinste.<br />
- De unde aveţi fonduri pentru o astfel de rcepţie bogată, întreabă Secretarul General.
68<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Preşedintele SUA îl ia la o fereastră şi îl întreabă:<br />
- Vedeţi podul acela<br />
- Da, îl văd.<br />
- Acolo e explicaţia. Am făcut nişte economii când l-am construit.<br />
După un an, preşedintele SUA vizitează Uniunea Sovietică. Deşi acesta a văzut destule în viaţă, este realmente surprins<br />
de luxul recepţiei care se oferă în cinstea sa. Întrebând de originea fondurilor, conducătorul URSS îl ia la fereastră şi îl<br />
întreabă:<br />
- Vedeţi un pod<br />
- Nu, nu văd.<br />
- Acolo e explicaţia.<br />
***<br />
- De ce ai luat 8 la dictare data trecută şi acum ai luat zece Doar ai făcut acelaşi număr de greşeli.<br />
- Păi data trecută data era doar director adjunct, pe-acum e director plin.<br />
***<br />
- Cu ce să începem inspecţia<br />
- Cu coniac.<br />
***<br />
Un deputat îi spune unui afacerist:<br />
- Dă-mi cincizeci de mii şi te fac milionar...<br />
***<br />
Un cetăţean stă în faţa uşii şi citeşte anunţul: „Directorul primeşte între 10-15.” Vine Bulă şi-l întreabă:<br />
- Oare cu mai puţin nu se mulţumeşte<br />
***<br />
- Imaginează-ţi că din secţia ta 50 de persoane sunt date în judecată pentru primire de mită.<br />
- Chiar Asta nu se poate întâmpla în secţia mea.<br />
- De ce Toţi sunt cinstiţi<br />
- O, nu. Nu sunt decât 40 de angajaţi în secţia mea.<br />
***
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
69<br />
Odată regele lua masa cu membrii parlamentului. Acesta le spunea că în ciuda impozitelor ridicate, trezoreria e tot<br />
goală. Un senator în vârstă luă o bucată de gheaţă din bol cerându-le vecinilor săi să o dea mai departe din mână în<br />
mână. Pe când veni rândul regelui, gheaţa se topi.<br />
- Aşa se face că trezoreria e goală, spuse senatorul.<br />
***<br />
La aeroportul din Moscova, un reporter întreabă turiştii italieni:<br />
- Care este scopul vizitei dumneavoastră în URSS<br />
- Vream să învăţăm din experienţa agriculturii sovietice.<br />
- Din agricultură<br />
- Da. O asemenea organizaţie e de vis! Fermierii sovietici sunt fantastici! Şefii lor îi sprijină nemaipomenit de bine!<br />
Ferma e arată de soldaţi, recolta e adunată de elevi, sortată de studenţi, asistenţi şi profesori universitari! Şi toate astea<br />
pe gratis! După ce se vând produsele, directorul fermei sovietice raportează despre pierderi de 7 milioane. Şi i se dau<br />
acele milioane! Mamma mia! Asta e ceva de vis!<br />
- Sunteţi fermieri<br />
- O, nu, suntem mafioţi!
70<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
EDUCAŢIE CIVICĂ. ŞTIINŢE POLITICE<br />
TEMA: LEGAL ŞI ILEGAL, CINSTIT ŞI NECINSTIT<br />
AUTORI: Regina Petraitiene şi Gintautas Petraitis, profesori la Liceul Siauliai Stasys Salkauskis.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VIII-a .<br />
DISCIPLINA: Bazele societăţii civile.<br />
OBIECTIV: promovarea conştiinţei civice şi dezvoltarea gândirii critice, analitice.<br />
MATERIALE: o serie de situaţii (a se vedea anexa).<br />
METODE: activitate în grupuri mici, analiza, conversaţia, discuţia.<br />
PROCES<br />
Elevii sunt împărţiţi în grupuri.<br />
Fiecare grup primeşte descrierea unei situaţii.<br />
Pe tablă se trec următoarele întrebări:<br />
Există victime Dacă da, cine sunt ele<br />
Există vinovaţi Dacă da, cine sunt aceştia<br />
S-a comis o infracţiune<br />
Dacă da, specificaţi: furt, fraudă, corupţie<br />
Fiecare grup analizează situaţia pe baza descrierii primite şi o discută.<br />
Grupul prezintă situaţia pe care au analizat-o unui alt grup şi aceştia din urmă fac comentarii.<br />
Discuţii: Ce condiţii favorizează infracţiunea comisă Ce ar trebui să schimbăm în societate pentru a reduce numărul<br />
acestor infracţiuni<br />
REZULTATE AŞTEPTATE: Prin analiza situaţiei elevii înţeleg lumea care îi înconjoară. Discuţiile îi vor determina să caute<br />
adevărul, să evalueze acţiunile şi să acţioneze pe baza lor, să-şi dezvolte capacitatea de a-şi exprima gândurile şi de a le<br />
apăra.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
71<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: după explicaţia teoretică a corupţiei, în practică elevilor le vine<br />
greu să distingă între cazuri de corupţie şi cazuri care nu sunt de corupţie. Analiza situaţiilor specifice îi ajută pe elevi să<br />
înţeleagă mai bine corupţia. Situaţiile sunt luate din viaţa de zi cu zi, ceea ce îi poate învăţa pe elevi să evalueze critic o<br />
situaţie şi să caute modalităţi (chiar utopice) de a trăi în mod cinstit. În mintea lor, elevii creează modelul unei societăţi<br />
în care toată lumea respectă aceleaşi legi şi astfel pot înţelege esenţa democraţiei.<br />
ANEXĂ<br />
Situaţii:<br />
a. Ioan i-a spus conductorului din tren că a ajuns prea târziu ca să cumpere bilet. Conductorul i-a oferit lui Ioan<br />
posibilitatea să plătească doar jumătate din preţul biletului dacă nu doreşte biletul propriu-zis.<br />
b. Compania „Viitor luminos” ia parte la licitaţia pentru construirea unei şcoli. Compania a oferit telefoane mobile<br />
membrilor comisiei de evaluare a ofertelor „pentru a le facilita munca”, după cum se exprimă un reprezentant al<br />
companiei.<br />
c. Când Oana nu şi-a trecut examenul la şcoala de şoferi, instructorul i-a spus că în schimbul unei sume mici poate<br />
să-i obţină permisul fără ca Oana să se mai prezinte la examen şi a doua oară.<br />
d. La sfârşitul anului şcolar, clasa oferă dirigintelui un buchet uriaş de flori.<br />
e. Nicu este oprit de poliţia rutieră pentru că a încălcat regulile de circulaţie. Poliţistul îi spune că amenda oficială e<br />
200 lei. Nicu nu are banii la el şi îi cere poliţistului să-i scrie amenda şi o va plăti mai târziu.<br />
• Câţi bani ai Îl întreabă poliţistul<br />
• Nicu are 50 lei. Poliţitul îi ia şi pleacă.<br />
f. O persoană care lucrează la un minister este oprit de poliţia rutieră pentru încălcarea regulilor de circulaţie. Rugat<br />
să-şi prezinte actele, acesta scoate şi legitimaţia de lucru. Ofiţerul de poliţie se uită la ele şi îi dă drumul persoanei,<br />
spunându-i să aibă mai multă grijă data viitoare.<br />
g. S-a numit directorul muzeului regional din oraşul X; acesta este nepotul preşedintelui consiliului judeţean.<br />
h. Familia Ionescu este compusă din tată, mamă şi fiu. Aceştia au o înţelegere. De exemplu, fiecare spală vasele pe<br />
rând. Fiului nu i se permite să se uite la televizor seara. Bineînţeles, nimănui nu-i place să spele vasele, dar tatălui îi<br />
displace cel mai mult. Odată, când mama e plecată de acasă, este rândul tatălui să spele vasele. Fiul îi spune: Spăl<br />
eu vasele dacă mă laşi să mă uit la film. Tatăl este de acord.<br />
i. Bianca s-a înţeles cu o companie de construcţii că dacă firma îi va finanţa campania de alegeri pentru consiliul<br />
local, când va ocupa poziţia respectivă va ajuta compania să obţină contractele cele mai bune din regiune.
72<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
j. Oficialii municipali au ieşit la cină şi s-au înţeles cu chelnerul că acesta le va da o factură de două ori cât consumaţia<br />
lor.<br />
k. Omul de afaceri Horea F. A invitat judecătorul la cină într-un restaurant luxos. Afaceristul este acuzat de evaziune<br />
fiscală. Judecătorul acceptă invitaţia şi poartă ochelari întunecaţi la restaurant pentru a nu fi recunoscut.<br />
l. Oana Z. a oferit medicului o cutie mare de ciocolată şi un buchet de trandafiri din grădina ei pentru că acesta l-a<br />
vindecat pe fiul ei de o boală gravă.<br />
m. Clasa IX-a trebuie să aleagă un monitor. Toate fetele vor ca Rodica să fie aleasă, însă băieţii îl vor pe Darius. Sunt<br />
cu două mai multe fete decât băieţii, de aceea rezultatul alegerilor este clar. Băieţii se adună să discute şi găsesc o<br />
soluţie: ei invită două fete să facă parte din echipa lor de ciclism. Fetele sunt încântate de idee şi peste două zile,<br />
la alegeri, Darius este ales monitor.<br />
n. Un profesor dă foarte multe teme de casă. Pentru a fi bine pregătiţi, elevii trebuie să citească mult şi au de lucru<br />
toate serile şi chiar şi la sfârşit de săptămână. Mama Anei merge la şcoală şi vorbeşte cu profesoara. Nimeni nu ştie<br />
despre ce anume au vorbit, dar după această vizită, Ana primeşte cele mai puţine şi mai simple sarcini de lucru.<br />
TEMA: SUNT CETĂŢEAN<br />
AUTOR: Elena Zukauskiene, profesor gradul 1 la Liceul Siauliai Stasys Salkauskis<br />
DURATA: 3 lecţii.<br />
GRUPUL ŢINTĂ: clasa a X-a.<br />
DISCIPLINA: educaţie civică.<br />
OBIECTIVE:<br />
Dezvoltarea valorilor civice şi a atitudinilor etice.<br />
Dezvoltarea abilităţii de a căuta informaţii, de a le evalua şi de a le utiliza creativ.<br />
Elaborarea unor instrucţiuni pentru a instrui pe cineva.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
73<br />
MATERIALE:<br />
• Zaleckienė I. Mes: pilietinės visuomenės pagrindai: vadovėlis 10 kl. – Vilnius: Homo liberr, 1999.<br />
• Materiale de la spectacolul LTV, publicaţii, articole din presa locală, experienţe de viaţă personale şi ale rudelor;<br />
• Site-ul Serviciului de Investigaţii Speciale din Lituania – www.stt.lt<br />
METODE: lucrul în grupuri mici, muncă individuală, discuţii.<br />
PREGĂTIREA PENTRU LECŢIE: Aceasta nu este prima lecţie la care se discută despre corupţie. Elevii ştiu deja ce este<br />
corupţia şi pot recunoaşte actele de corupţie.<br />
PROCESUL LECŢIEI 1<br />
Se scrie tema pe tablă.<br />
Se notează pe o coală de flipchart valori care sunt importante pentru un cetăţean. Se discută.<br />
Elevii discută despre jocuri de societate pe care le-au jucat când erau mai mici sau pe care le joacă acum.<br />
Se discută obiectivele lecţiei. Lecţia îşi propune ca elevii să creeze un joc care să reflecte situaţii reale de viaţă, atât bune,<br />
cât şi rele, atât dezirabile, cât şi indezirabile.<br />
Când s-a îngustat tema jocului, de exemplu, s-a ales „Corupţie” sau „Încălcarea legilor”, elevilor li se dau surse bibliografice<br />
pentru a-şi adânci cunoştinţele în domeniul respectiv.<br />
Se discută şi se acceptă de comun acord condiţiile de lucru şi termenul de predare. De obicei, există o lecţie de educaţie<br />
civică pe săptămână, de aceea planul ar fi ca proiectele să se încheie în două săptămâni.<br />
Copiii se împart în 4 grupuri şi se aşează împreună.<br />
Într-o discuţie de grup ei decid asupra jocului pe care îl vor crea, asupra informaţiilor de care mai au nevoie şi îşi întocmesc<br />
planul de acţiune.<br />
Temă de casă: să adune materiale pentru jocul pe care îl creează.<br />
PROCESUL LECŢIEI 2<br />
Se prezintă experienţele căutării materialelor pentru joc.<br />
Activitate de grup pentru a realiza proiectul.<br />
Temă de casă: să termine proiectul.<br />
PROCESUL LECŢIEI 3<br />
Fiecare grup de elevi prezintă jocul: explică regulile şi le spun celorlalţi despre experienţele legate de crearea jocului.
74<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Grupurile fac schimb de jocuri, încearcă să le joace, clarifică neînţelegeri cu creatorii.<br />
Lecţia se termină cu o discuţie despre noile experienţe şi despre valorile etice şi civice. Lista valorilor (pe coala de flipchart<br />
din prima lecţie) se completează.<br />
Jocurile se pot folosi la lecţiile de educaţie civică la clase mai mici (de exemplu, clasa a VIII-a).<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: Procesul de muncă în sine educă elevii pe măsură ce caută materiale<br />
şi îşi implică prietenii şi rudele în crearea jocului. Dacă, datorită unor cauze tehnice, elevii nu reuşesc să creeze jocul, ei<br />
pot să beneficieze de experienţele acumulate şi de ideile adunate.<br />
TEMA: RESPECTAREA REGULILOR JOCULUI<br />
AUTOR: Vaiva Vaicekauskiene, specialist în cadrul Departamentului de Monitorizare a Educaţiei al Centrului de<br />
Dezvoltare a Învăţământului.<br />
GRUPUL ŢINTĂ: clasele VIII-X.<br />
DISCIPLINA: Bazele societăţii civile, etică.<br />
OBIECTIV: promovarea respectului pentru drepturile celorlalţi şi dezvoltarea gândirii critice analitice.<br />
MATERIALE:<br />
Pentru primul joc:<br />
• Două pachete de cărţi identice;<br />
• Bomboane ambalate în hârtie, numărul lor să fie cam de cinci ori numărul jucătorilor;<br />
• Un bol pentru bomboane;<br />
• Bucăţi de hârtie cu copii ale regulilor jocului de cărţi<br />
Pentru al doilea joc:<br />
• Mai multe exemplare din jocul „Road” (numărul depinde de numărul de jucători), acelaşi număr de zaruri şi câte<br />
un pion diferit (de exemplu, surpriza din ouă Kinder) pentru fiecare jucător;<br />
• Bucăţi de hârtie conţinând copii ale regulilor jocului şi instrucţiuni pentru observatori.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
75<br />
METODE: jocul/experimente, analiza critică, conversaţia, discuţia.<br />
EXPLICAŢII: Denumirea corectă a temei ar fi „Un joc necinstit” deoarece în primul joc profesorul va crea o situaţie<br />
necinstită pentru joc, iar în al doilea regulile vor fi schimbate chiar de către jucători. Aceste jocuri sunt experimente,<br />
imitaţii ale unor situaţii de viaţă reală, de aceea elevii nu trebuie să cunoască toate aceste lucruri dinainte.<br />
Jocul se poate aplica drept un mijloc de stimulare a discuţiilor la clasă sau ca punct de pornire pentru discutarea unor<br />
experienţe personale. Probabil că ambele jocuri unul după celălalt iau mult timp. Alegeţi unul din cele două.<br />
PROCESUL<br />
Jocul 1<br />
1. Este nevoie de un pachet de cărţi. Înainte de lecţie, scoateţi toate cărţile de pică, lăsând doar două în pachet. Fără<br />
ca elevii să observe, înlocuiţi cărţile de pică cu alte cărţi.<br />
2. Cereţi elevilor să se aşeze în cerc în jurul unei mese mari. Daţi-i fiecăruia câte cinci bomboane şi spuneţi-le să nu<br />
le mănânce înainte de a se încheia jocul deoarece e nevoie de ele pentru a juca jocul.<br />
3. Aşezaţi mai multe exemplare din regulile jocului pe masă şi citiţi regulile cu voce tare.<br />
4. Cădeţi de acord când veţi termina jocul: când a trecut un interval de timp, când un anumit număr de jucători au<br />
ieşit din joc, sau când mormanul de bomboane din mijlocul mesei începe să crească.<br />
5. Aşezaţi pachetul de cărţi amestecate pe masă, cu faţa în jos (cele două cărţi de pică ar trebui să fie aproape de<br />
partea de sus a pachetului). Aşezaţi-vă printre jucători şi începeţi jocul.<br />
6. La sfârşitul jocului spuneţi că veţi anunţa jucătorul câştigător care va primi toate bomboanele care se află în<br />
mijlocul mesei. După o scurtă pauză spuneţi cine e câştigătorul şi luaţi toate bomboanele. Nu vă lăsaţi tentaţi să<br />
împărţiţi bomboanele cu jucătorii.<br />
7. Discutaţi jocul: cum a fost condus şi ce sentimente au avut jucătorii.<br />
Întrebări de discuţie:<br />
1. Jocul a avut reguli clare. Au fost cinstite regulile<br />
2. Am putea spune că jocul a fost cinstit Explicaţi.<br />
3. Cum v-aţi simţit jucând Cum v-aţi simţit după ce s-a încheiat jocul<br />
4. Vă aminteşte acest joc de vreo situaţie din viaţa de zi cu zi Dacă da, de ce anume<br />
5. Jocul v-a încălcat drepturile Dacă da, care drepturi
76<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Jocul al 2-lea<br />
Împărţiţi clasa în mai multe grupuri cu număr egal de jucători şi numiţi cel puţin un observator pe grup.<br />
Aşezaţi un exemplar in joc, un zar şi pioni (dacă copiilor nu li s-a cerut să aducă de acasă) pe masa fiecărui grup.<br />
Împărţiţi instrucţiunile cu regulile jocului: jumătate vor primi versiunea A, jumătate versiunea B. Observatorii vor primi<br />
instrucţiunile.<br />
Explicaţi regulile şi anunţaţi începerea jocului.<br />
Felicitaţi grupul care termină primii şi spuneţi că sunteţi curios să vedeţi cât timp le va lua celorlalte grupuri până<br />
termină. Aşteptaţi până termină.<br />
Când şi ultimul grup termină jocul, cereţi observatorilor să comenteze referitor la respectarea regulilor. În cazul versiunii<br />
A, regulile se încalcă mai mult decât în cazul B, deoarece în prima versiune interdicţia este explicită.<br />
Întrebări de discuţie:<br />
Care grup ar trebui să fie câştigător De ce<br />
În viaţa de zi cu zi, grupurile de oameni îşi urmăresc scopurile, întrând în competiţie unii cu alţii. Care competiţii sunt<br />
cinstite şi care nu sunt<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: Corupţia este analoagă cu violarea regulilor transparente şi cinstite<br />
ale jocului: ea ignoră normele sau procedurile stabilite sau creează norme şi proceduri greşite. Pe baza exemplificării<br />
unui joc necinstit, este mai uşor să arătăm esenţa corupţiei şi să ilustrăm cum se încalcă drepturile omului.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
77<br />
ANEXE<br />
Regulile jocului de cărţi<br />
Fiecare jucător, pe rând, ia o carte. Ceea ce e de făcut depinde de cartea trasă, după cum urmează:<br />
Inimă roşie – trebuie să dai o bomboană persoanei din dreapta ta;<br />
Treflă – trebuie să dai o bomboană persoanei din stânga ta;<br />
Caro – trebuie să pui o bomboană în bolul din mijlocul mesei;<br />
Pică – poţi lua două bomboane din bolul de pe masă; dacă e gol, ia de la oricare jucător.<br />
Cei cărora li se termină bomboanele ies din joc.<br />
Jucătorului care iese din joc i se permite să stea la masă şi să aştepte până când cineva îi va da o bomboană după<br />
regulile de mai sus. Dacă primeşte o bomboană, jucătorul poate reintra în joc.<br />
La sfârşitul jocului profesorul anunţă cel mai bun jucător. Cel mai bun jucător primeşte toate bomboanele din bol.<br />
Câştigătorul jocului este cel care are cele mai multe bomboane. Toate bomboanele care rămân în mâna jucătorilor la<br />
sfârşitul jocului devin proprietatea acestora.<br />
Regulile jocului „Road” (Versiunea A)<br />
Un joc de societate obişnuit. Fiecare jucător aruncă zarul şi îşi mută pionul atâţia paşi câte puncte a aruncat cu zarul.<br />
Dacă jucătorul ajunge pe un câmp unde i se spune să se întoarcă, trebuie să urmeze instrucţiunile. Jucătorul termină<br />
– ajunge la linia de finish – dacă numărul aruncat cu zarul este egal cu numărul paşilor rămaşi. Dacă sunt mai multe<br />
puncte decât paşi, jucătorul va număra paşii până la finish, apoi va păşi invers, până îşi epuizează punctele în plus.<br />
Joc de echipă: Câştigătoare este echipa care reuşeşte prima să-şi mute toţi pionii până la finish.<br />
Membrii echipei aruncă zarul pe rând, respectând aceeaşi ordine. Nu este permisă schimbarea ordinii dacă pionul<br />
unui membru al echipei ar fi mai favorizat de mutarea respectivă (de exemplu, nu ar trebui să se şi întoarcă de la linia<br />
de finish).
78<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Regulile jocului „Road” (Versiunea B)<br />
Un joc de societate obişnuit. Fiecare jucător aruncă zarul şi îşi mută pionul atâţia paşi câte puncte a aruncat cu zarul.<br />
Dacă jucătorul ajunge pe un câmp unde i se spune să se întoarcă, trebuie să urmeze instrucţiunile. Jucătorul termină<br />
– ajunge la linia de finish – dacă numărul aruncat cu zarul este egal cu numărul paşilor rămaşi. Dacă sunt mai multe<br />
puncte decât paşi, jucătorul va număra paşii până la finish, apoi va păşi invers, până îşi epuizează punctele în plus.<br />
Joc de echipă: Câştigătoare este echipa care reuşeşte prima să-şi mute toţi pionii până la finish.<br />
Membrii echipei aruncă zarul pe rând, respectând aceeaşi ordine.<br />
„Road”: Instrucţiuni pentru observator<br />
Un joc de societate obişnuit. Fiecare jucător aruncă zarul şi îşi mută pionul atâţia paşi câte puncte a aruncat cu zarul.<br />
Dacă jucătorul ajunge pe un câmp unde i se spune să se întoarcă, trebuie să urmeze instrucţiunile. Jucătorul termină<br />
– ajunge la linia de finish – dacă numărul aruncat cu zarul este egal cu numărul paşilor rămaşi. Dacă sunt mai multe<br />
puncte decât paşi, jucătorul va număra paşii până la finish, apoi va păşi invers, până îşi epuizează punctele în plus.<br />
Joc de echipă: Câştigătoare este echipa care reuşeşte prima să-şi mute toţi pionii până la finish.<br />
Membrii echipei aruncă zarul pe rând, respectând aceeaşi ordine. Nu este permisă schimbarea ordinii dacă pionul<br />
unui membru al echipei ar fi mai favorizat de mutarea respectivă (de exemplu, nu ar trebui să se şi întoarcă de la<br />
linia de finish). Sarcina ta este să te asiguri că jucătorii respectă această cerinţă. Pentru a face asta, urmăriţi cu atenţie<br />
pionii fiecărui jucător. Notaţi fiecare încălcare a regulii, pentru ca la sfârşit să cunoaşteţi numărul de încălcări.<br />
Nu ai voie să te amesteci în joc, să comentezi sau să disciplinezi jucătorii, să foloseşti gesturi sau mimică. Observă,<br />
dar nu participa!<br />
TEMA: MASS MEDIA<br />
AUTOR: Elena Zukauskiene, profesor gradul 1 la Liceul Siauliai Stasys Salkauskis<br />
GRUPUL ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
DURATA: două lecţii
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
79<br />
DISCIPLINA: educaţie civică.<br />
OBIECTIVE:<br />
• să definească conceptul de media,<br />
• să explice funcţia mediei de a informa,<br />
• să-şi dezvolte abilitatea de a căuta informaţii,<br />
• să-şi dezvolte abilitatea de a utiliza şi analiza informaţii<br />
• să-şi dezvolte atitudinea critică faţă de informaţiile prezentate în media.<br />
MATERIALE:<br />
• Constituţia Republicii Lituania;<br />
• Zaleckiene I. Mes: pilietines visuomenes pagrindai: vadovelis 10 kl. – Vilnius: Homo liberr, 1999;<br />
• Materiale de televiziune, publicaţii, articole din presa locală.<br />
METODE: conversaţia, explicaţia, munca individuală cu documente şi articole din presă, discuţia.<br />
PROCESUL LECŢIEI 1<br />
1. Se anunţă tema lecţiei şi se notează pe tablă. Termenul „mass media” este notat şi explicat.<br />
2. .Se iniţiază o discuţie despre următoarele:<br />
a. Simboluri din media (o persoană cu...) – elevii termină expresia.<br />
b. Scopurile mass mediei (material din manual, Articolul 44 al Constituţiei Republicii Lituania)<br />
c. Funcţiile mass mediei: informare, cultură şi divertisment.<br />
3. Elevii lucrează individual cu materialul din manual.<br />
4. Elevii specifică cerinţele faţă de funcţiile mediei: informare (obiectivitate), cultură şi divertisment (loisir,<br />
relaxare, transmitere de cunoştinţe, construirea unor idealuri şi valori, îmbogăţirea lumii spirituale, crearea de<br />
valori umane comune, demonstrarea unor exemple pozitive etc.).<br />
5. Se discută tipurile de media, inclusiv presa, radioul şi televiziunea.<br />
6. Elevii completează chestionarul (a se vedea Anexa mai jos).<br />
7. Temă de casă: fiecare elev va trebui să găsească un articol relevant din presa locală pentru a pregăti un dosar<br />
de presă comun. Pentru această sarcină au la dispoziţie o săptămână.
80<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
PROCESUL LECŢIEI 2<br />
1. Elevii discută mini-chestionarul şi rezultatele obţinute. Cele mai importante aspecte ale atitudinii elevilor faţă<br />
de mass media se scot în evidenţă, iar cele mai importante cerinţe faţă de mass media se notează pe tablă:<br />
obiectivitate, tipul de mass media dominant, impactul, forma creativă de prezentare etc.<br />
2. Articolele alese de elevi se aşază într-un dosar.<br />
3. Se identifică temele şi publicaţiile dominante („Siauliu maujienos”, „Siauliu krastas”). Se realizează un tabel al<br />
temelor dominante, care să includă:<br />
a. Politicile oraşului;<br />
b. Sport;<br />
c. Viaţa şcolii;<br />
d. Problemele tinerilor;<br />
e. Infracţionalitatea;<br />
f. Cultura şi educaţia;<br />
g. Scandaluri;<br />
h. Alte informaţii.<br />
4. Se discută temele cele mai de interes şi preocupările majore ale tinerilor de azi. Această discuţie e urmată de<br />
o mini-dezbatere „Presa în oraşul nostru”. Întrebări posibile:<br />
a. Cum arată oraşul meu<br />
b. Care este evenimentul principal al săptămânii<br />
c. Cum se prezintă informaţia<br />
d. Există obiectivitate în presa orăşenească<br />
e. Presa împotriva corupţiei: care au fost exemplele identificate<br />
f. Societatea: participant sau observator al oraşului<br />
g. Ce aleg: presa scrisă, radioul sau televiziunea<br />
5. Elevii trag concluzii: publicul are nevoie de publicitate ca o pre-condiţie a luptei împotriva corupţiei, a<br />
abuzurilor etc.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: Elevii învaţă să evalueze, să compare fapte, să le analizeze, să<br />
anticipeze posibilele rezultate, pe baza cărora mass media ar putea lupta împotriva corupţiei; combaterea corupţiei<br />
este nota dominantă a lecţiei.<br />
ANEXĂ<br />
Chestionar despre mass media
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
81<br />
Întrebări:<br />
1. Cât timp dedici mass mediei<br />
2. Ce fel de informaţii predomină în mass media<br />
3. Cât timp petreci urmărind presa, radioul, televiziunea<br />
4. Ce fel de ziare citeşti<br />
5. Ce posturi de radio urmăreşti<br />
6. Care canale de televiziune le urmăreşti<br />
7. Care tip de mass media îţi oferă cele mai multe informaţii<br />
8. Care emisiuni radio şi TV le găseşti cele mai interesante<br />
9. Ce fel de informaţii obţii din ele<br />
10. Ai încredere în informaţiile pe care le primeşti<br />
11. Care este atitudinea ta faţă de scenele de violenţă şi coerciţie<br />
12. Care emisiuni radio / TV nu le urmăreşti<br />
13. Sunt toate informaţiile obiective<br />
14. Numeşte cea mai obiectivă emisiune.<br />
15. Numeşte emisiunea pe care nu doreşti să o urmăreşti.<br />
16. Rolul publicului în mass media: activ (participă, scrie, discută) şi pasiv (citeşte, ascultă, urmăreşte).<br />
17. Care este rolul mass mediei în prezentarea cazurilor de corupţie<br />
18. Este posibilă corupţia (abuzul) în mass media<br />
19. Societatea are nevoie de publicitate<br />
20. Cine este ziaristul tău preferat Dar jurnaliştii radio şi de televiziune preferaţi<br />
TEMA: CORUPŢIA<br />
AUTOR: Daiva Vileikiene, profesor gradul 1 la Liceul Elektrenai „Azuolynas”<br />
GRUPUL ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
DURATA: două lecţii<br />
DISCIPLINA: educaţie civică.
82<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
OBIECTIVE:<br />
• să analizeze conceptul de corupţie şi cauzele istorice care au condus la acest fenomen,<br />
• să analizeze cauzele şi consecinţele corupţiei, modalităţi de combatere a acesteia<br />
• să-şi dezvolte gândirea critică.<br />
MATERIALE: materiale despre teorie, un dicţionar de cuvinte internaţionale.<br />
METODE: prelegere, discuţii, activitate în grupuri.<br />
PROCESUL LECŢIEI 1<br />
1. La începutul lecţiei, elevii spun ce ştiu şi ce cred despre corupţie. Acest moment este urmat de o prelegere. Se<br />
anunţă următoarele teme de discuţie:<br />
a. Corupţia poate viola interesele publice<br />
b. Există corupţie în Lituania<br />
c. Este posibil să eliminăm corupţia<br />
2. Se dă tema de casă: elevii să afle opinia membrilor familiei despre corupţie şi domeniile pe care aceştia le<br />
consideră cele mai corupte. Care sunt modalităţile de combatere a corupţiei sugerate de adulţi<br />
PROCESUL LECŢIEI A 2-A<br />
Elevii se împart în grupuri. Fiecare grup notează pe coli de hârtie informaţiile pe care le-au obţinut de acasă. Ideile<br />
cheie se scriu pe tablă. Urmează o discuţie. Fiecare grup primeşte numele unei profesii. Elevii vor trebui să enumere<br />
căile şi măsurile de combatere a corupţiei în profesia respectivă. Elevii prezintă şi îşi exprimă opiniile. Se compară<br />
felul în care clasa a considerat că se poate combate corupţia cu rezultatele discuţiilor de acasă cu adulţii. Discuţii.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: În timp ce îşi analizează propriile opinii şi opinia părinţilor şi a<br />
altor adulţi, elevii încearcă să înţeleagă fenomenul corupţiei şi consecinţele ei şi îţi susţin propriile opinii, îşi exprimă<br />
ideile şi trag concluzii.<br />
TEMA: CORUPŢIA ÎN LITUANIA<br />
AUTOR: Neringa Bitkoviene, profesor gradul 1 la Liceul Kedainiai „Atzalynas”
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
83<br />
GRUPUL ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
DURATA: două lecţii<br />
DISCIPLINA: Bazele societăţii civile.<br />
OBIECTIVE:<br />
• să analizeze cauzele corupţiei în Lituania<br />
• să utilizeze diferite surse de informaţii despre aceeaşi temă<br />
MATERIALE:<br />
• Ališauskienė R. Korupcija kaip pokomunistinės visuomenės bruožas (Vilniaus universitetas, „Baltijos tyrimai /<br />
GALLUP“).<br />
• Trumpa U. Elimination of the Roots of Corruption: the Basics of an Effective Fight against Corruption (cuvântare<br />
la conferinţa intitulată “From Administrative Reform Towards and an Effective Fight against Corruption”, Vilnius,<br />
20 iunie 2001).<br />
• Harta corupţiei în Lituania, 2001<br />
• Fişe de lucru<br />
• Un tabel din “TI Corruption Perception Index 2002”.<br />
• Skaistys A. Korupcijos poveikis nacionaliniam saugumui.<br />
METODE: activitate în grupuri mici, fişe de expert.<br />
PROCESUL LECŢIEI 1<br />
1. Elevii se împart în cinci grupuri, fiecare cu 5-6 elevi (3 min.)<br />
2. Profesorul distribuie articolul şi fişa de lucru fiecărui grup. Elevii citesc materialul şi completează fişa de lucru<br />
(20 min.)<br />
3. Grupurile prezintă ce au lucrat şi afişează foile pe tablă (10 min.)<br />
a. Grup I prezintă actorii corupţiei<br />
b. Grup II prezintă cauzele corupţiei<br />
c. Grup III prezintă manifestări ale corupţiei şi descriu acţiuni corupte<br />
d. Grup IV prezintă cele mai corupte domenii<br />
d. Grup V sugerează modalităţi de reducere a corupţiei
84<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
4. Profesorul rezumă ce au spus elevii şi împreună cu elevii examinează Indexul Transparency Internaţional al<br />
percepţiei corupţiei din 2002.<br />
PROCESUL LECŢIEI A 2-A<br />
1. Elevii îşi amintesc de activitatea pe grupuri (5 min,)<br />
2. Profesorul prezintă sarcina pentru grupuri: să completeze tabelul „Beneficiile şi daunele cauzate de corupţie”<br />
(20 min.).<br />
3. Grupurile prezintă informaţiile pe care le-au folosit la completarea tabelului şi apoi toate informaţiile se adună<br />
într-un tabel comun pe tema „Beneficiile şi daunele cauzate de corupţie”, care va reflecta enunţurile cheie<br />
formulate de elevi (10 min.)<br />
4. Dezbaterea „Corupţia este utilă sau dăunătoare” (10 min.)<br />
a. Grup I. Cine participă de obicei la corupţie<br />
b. Grup II. De ce participă oamenii la corupţie<br />
c. Grup III. Cum se manifestă corupţia<br />
d. Grup IV. În ce domenii este corupţia cea mai mare<br />
e. Grup V. Cum se poate reduce corupţia<br />
CORUPŢIA<br />
Beneficiile şi daunele cauzate de corupţie<br />
Cui<br />
Cel care dă<br />
Cel care acceptă<br />
Statul<br />
Societatea<br />
Beneficii<br />
Daune<br />
Materiale Morale Materiale Morale
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
85<br />
TEMA: CE ESTE CORUPŢIA<br />
AUTOR: Neringa Bitkoviene, profesor gradul 1 la Liceul Kedainiai „Atzalynas”, Jurate Blinstrubaite, profesor de istorie<br />
gradul 1 la Liceul Kedainiai „Atzalynas”, Violeta Vaitkeviciene, profesor de etică la Liceul Kedainiai „Atzalynas”<br />
GRUPUL ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
• să identifice actorii corupţiei, scopurile pe care le urmăresc, infracţiunile şi consecinţele lor;<br />
• să îşi dezvolte abilităţile de lucru în grup;<br />
• să explice legătura între cauze şi consecinţe.<br />
MATERIALE: foi albe de hârtie, carioci, material suport de curs cu definiţii ale corupţiei<br />
METODE: activitate în grupuri mici, învăţare individuală.<br />
PROCES<br />
1. Brainstorming. Profesorul le cere elevilor să spună tot ce le trece prin cap când aud cuvântul „corupţie”.<br />
Ideile lor se notează pe tablă (cca. 3 min.)<br />
2. Elevii se împart în cinci grupuri, fiecare cu câte 5-6 elevi. Fiecărui grup i se dau coli şi carioci.<br />
3. Profesorul explică procesul activităţii: grupul trebuie să completeze informaţiile care lipsesc din schema<br />
prezentată pe colile pe care le-au primit (15 min).
86<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
CORUPŢIE<br />
ACTORI<br />
SCOPURI OBIECTIVE<br />
ACTIVITATE SAU EVITAREA ACTIVITĂŢII<br />
CONSECINŢE<br />
4. Grupurile prezintă ce au lucrat (cca. 10 min.). Colile de hârtie se expun pe tablă sau pe perete şi elevii prezintă<br />
pe scurt ce au scris pe ele.<br />
5. Activitate pe grupuri. Din informaţiile prezentate pe colile de hârtie, se extrage o definiţie a corupţiei, care<br />
să includă actorii corupţiei, scopul urmărit, infracţiunea comisă şi consecinţele (cca. 5 min.)<br />
6. Grupurile îşi prezintă definiţia.<br />
7. Profesorul împarte definiţii ale corupţiei, iar elevii compară definiţiile lor cu cele primite de la profesor.<br />
8. Rezumat. Grupurile îşi exprimă observaţiile (5 min.).
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
87<br />
TEMA: OCUPAREA<br />
AUTOR: Vaiva Vaicekauskiene, specialist în cadrul Departamentului de Monitorizare a Educaţiei al Centrului de<br />
Dezvoltare a Învăţământului.<br />
GRUPUL ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
DISCIPLINA: educaţie civică<br />
OBIECTIVE:<br />
• să identifice principiile ocupării<br />
• să aprofundeze înţelegerea justeţei şi a imparţialităţii<br />
• să se autoevalueze ca viitori angajaţi.<br />
MATERIALE:<br />
• Povestirea „Almost a detective story”<br />
• Exerciţiul: „Stimate domnule director...”<br />
METODE: discuţie, analiză, povestire, activitate în grupuri mici.<br />
PROCES<br />
1. Profesorul citeşte elevilor povestirea. După ce o ascultă, elevii din fiecare grup pot să îşi exprime părerea despre ce<br />
anume s-a întâmplat de fapt şi să adreseze întrebări. Profesorul poate oferi doar răspunsuri „da” şi „nu” sau „corect”<br />
şi „greşit”. Dacă grupul se împotmoleşte, profesorul poate să îi ajute sugerându-le:<br />
a. Vârsta, aspectul, îmbrăcămintea şi originea persoanei nu contează;<br />
b. Toţi candidaţii şi-au completat formularul de aplicaţie la fel de bine;<br />
c. Directorul nu-i cunoştea înainte<br />
Se exprimă idei până când se identifică motivul real sau toată lumea oboseşte. În cel de-al doilea caz, profesorul le<br />
spune răspunsul.<br />
2. În timpul discuţiei de mai sus, profesorul sau unul din elevi notează toate ideile rezultate din încercarea de a ghici<br />
răspunsul. Apoi se discută aceste idei:
88<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
a. De ce era suspectat angajatorul şi angajaţii selectaţi cel mai des<br />
b. Pe ce bază aţi avut aceste suspiciuni<br />
3. Fiecare elev trebuie să noteze următoarele:<br />
a. Toate metodele care le sunt familiare sau pe care le cunosc prin care un angajator îşi caută şi îşi alege angajaţii;<br />
b. Să aleagă metodele din listă pe care le-ar folosi dacă ei ar fi angajatorii;<br />
c. Să aleagă metodele pe care ar dori să le folosească cineva de la care ei ar spera să obţină un loc de muncă.<br />
Toate răspunsurile vor fi trecute în tabelul de mai jos (începând cu coloana din mijloc şi apoi bifând coloanele din<br />
dreapta şi din stânga)<br />
B. Dacă aş fi angajator, aş angaja<br />
oamenii după cum urmează:<br />
A. Angajatorii/Patronii caut<br />
angajaţi după cum urmează:<br />
C. Dacă aş căuta de lucru, aş<br />
prefera ca persoanele să fie<br />
angajate după cum urmează:<br />
√ .......................................... √<br />
..........................................<br />
..........................................<br />
..........................................<br />
..........................................<br />
4. Elevii se împart în grupuri mici, care îşi arată unul altuia tabelele completate şi le citesc cu voce tare.<br />
5. Fiecare grup va răspunde la următoarele întrebări:<br />
a. Cum ar trebui să fie angajaţi oamenii în instituţiile statului<br />
b. Procedurile ar trebui să fie diferite atunci când se fac angajări în sectorul privat comparativ cu cel public De<br />
ce (nu)<br />
Grupurile mici îşi prezintă răspunsurile în faţa clasei şi explică.<br />
6. Fiecare copil primeşte un exemplar din exerciţiul „Dragă domnule director...”. Li se dă timp să se gândească<br />
la felul în care vor completa formularul. O altă posibilitate este ca elevii să completeze formularul anonim.<br />
Scopul exerciţiului este să se autoanalizeze critic.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
89<br />
ANEXE<br />
Aproape o poveste poliţistă<br />
S-a întâmplat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. O persoană dorea să obţină o slujbă într-o instituţie modestă.<br />
A citit un anunţ despre postul liber. El vine la o instituţie gălăgioasă, completează un formular care i se dă de către<br />
secretară şi se aşează la coadă. Mai sunt patru candidaţi care aşteaptă şi care au ajuns mai devreme.<br />
Deodată, după două minute, se ridică şi merge direct în biroul directorului. Directorul le spune celorlalţi candidaţi<br />
că a ales angajatul. Persoanele care ajunseseră mai devreme şi stăteau la coadă erau frustraţi. Dar au încetat să mai<br />
protesteze când directorul le-a explicat cum a ales angajatul.<br />
Soluţie:<br />
Instituţia gălăgioasă era o staţie de telegraf (începutul secolului al XIX-lea). Directorul caută o persoană care să trimită<br />
telegrame. Persoana care a primit postul a fost singura care a înţeles mesajul Morse transmis. Mesajul suna astfel:<br />
„Un candidat din sala de aşteptare, dacă înţelegi acest mesaj, te rog să pofteşti imediat în biroul meu.” În acest fel,<br />
managerul a verificat competenţele profesionale ale candidaţilor.<br />
Exerciţiu:<br />
Deseori se întâmplă ca patronii să recruteze angajaţii pe baza referinţelor pe care le au despre aceştia. Imaginaţi-vă<br />
că într-o zi directorul şcolii voastre primeşte următoarea scrisoare:
90<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Exerciţiu:<br />
Deseori se întâmplă ca patronii să recruteze angajaţii pe baza referinţelor pe care le au despre aceştia. Imaginaţi-vă că<br />
într-o zi directorul şcolii voastre primeşte următoarea scrisoare:<br />
Stimate domnule director,<br />
Un fost elev al şcolii Dumneavoastră ......................... caută de lucru la o companie pe care o conduc. Ştiu că nu sunt<br />
judecători mai buni ai elevilor decât foştii lor profesori. V-am fi recunoscători dacă aţi putea să ne răspundeţi la nişte<br />
întrebări despre caracterul acestuia. Vă asigurăm că informaţiile pe care ni le veţi furniza vor fi tratate confidenţial şi vor<br />
fi folosite doar în scopul de a evalua aptitudinile candidatului.<br />
REFERINŢE DESPRE CARACTER<br />
De când cunoaşteţi persoana ................................................................................<br />
Cum aţi descrie persoana Vă rog să subliniaţi cuvintele relevante şi dezvoltaţi opinia dvs.<br />
A. Cinstit / necinstit<br />
.........................................................................................................................................................................................<br />
.........................................................................................................................................................................................<br />
B. Sârguincios / Leneş<br />
.........................................................................................................................................................................................<br />
.......................................................................................................................................................................................<br />
C. Abilităţi de lucru în grup<br />
Întotdeauna bun la lucrul în grup / Câteodată bun la lucrul în grup / Incapabil de lucru în grup<br />
D. Enunţuri despre munca în grup (puteţi alege mai multe enunţuri):<br />
i. Ajută pe alţii / nu ajută pe alţii<br />
ii. Îi pasă de rezultatele muncii în grup / îi pasă doar de succesul personal / nu îi pasă deloc de rezultate<br />
iii. Cooperează / concurează<br />
E. Calităţi de lider<br />
i. Tinde să preia conducerea / nu are tendinţe de a prelua conducerea / câteodată preia conducerea<br />
ii. Poate să îşi asume responsabilitate pentru alţii în lucrul comun / nu îşi asumă responsabilitatea<br />
Ce ar scrie directorul şcolii voastre sau profesorii tăi despre tine în acest formular
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
91<br />
TEMA: LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
AUTOR: Daiva Trucinskiene, profesor de istorie la Liceul Anyksciai Antanas Baranauskas<br />
GRUPUL ŢINTĂ: elevi de clasele a XI-XII-a.<br />
DISCIPLINA: ştiinţe politice<br />
OBIECTIVE:<br />
• să se familiarizeze cu modalităţi de abordare a corupţiei<br />
• să explice cum extinderea fenomenului corupţiei depinde de fiecare dintre noi<br />
• să îşi dezvolte abilitatea de a lua decizii bune.<br />
MATERIALE:<br />
• Petkevičiūtė A. Shell’s Experience in Combating Corruption (prezentare la conferinţa “From State Governance<br />
Reform to an Effective Anti-Corruption Battle”, Vilnius, 20 iunie 2001).<br />
• Diagramă: cheia “luptă împotriva corupţiei”.<br />
METODE: lucru în perechi, lucrul cu documente.<br />
PROCES<br />
La începutul lecţiei, elevii învaţă despre următoarele concepte: o lege, mită, opţiune, încălcarea legii, urmărirea<br />
câştigului.<br />
Jocul „Consultă-te cu prietenul”: elevii se aşază în două cercuri concentrice, cercul din mijloc cu faţa spre cercul<br />
exterior. Li se dă sarcina să discute un concept (de exemplu, „mită”) cu persoana care stă în faţa lor. După aceasta,<br />
cercul exterior se învârte astfel încât să se formeze alte perechi. Se oferă un nou concept şi acesta se discută în noua<br />
pereche. Toate conceptele se discută în acest mod.<br />
După încheierea jocului, elevii şi profesorul rezumă conceptele. Profesorul leagă toate conceptele de conceptul<br />
„corupţiei”. După ce se rezumă discuţiile, se trece definiţia corupţiei pe tablă.<br />
Tema lecţiei este lupta împotriva corupţiei. De aceea, punctul focal este pe modalităţile de combatere a corupţiei.
92<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
LUCRUL CU DOCUMENTE<br />
Elevii sunt împărţiţi pe grupuri şi citesc prezentări, identifică măsuri de combatere a corupţiei şi le scriu pe „cheia anticorupţiei”.<br />
Elevilor li se dă textul de mai jos intitulat „Experienţa companiei Shell în combaterea corupţiei”.<br />
Grupul Shell operează în peste 130 de ţări. (...) După mai mulţi ani de experienţă, Shell şi-a dezvoltat politica proprie de<br />
combatere a corupţiei.<br />
În încercarea de a-şi curăţa companiile din interior, managementul Shell a decis ca în primul rând să îşi reînvie principiile<br />
după care se ghidează în afaceri. Aceste principii se aplică nu doar la Grupul Shell, ci şi în relaţia cu furnizorii, clienţii şi<br />
instituţiile statului. (...) Care sunt aceste principii Ele sunt foarte simple: asigurarea celor mai înalte niveluri de servicii şi<br />
produse de calitate pentru fiecare client, derularea afacerilor respectând societatea şi sistemul legislativ al ţării respective<br />
în care operează Shell, grija faţă de investiţiile acţionarilor, asigurarea onestităţii şi a afacerilor „curate” în condiţiile liberei<br />
competiţii. (...) Este esenţial să se controleze respectarea acestor principii.<br />
În fiecare an fiecare angajat trebuie să semneze o declaraţie de compatibilitate a interesului propriu şi să raporteze orice<br />
incident incompatibil cu principiile de afaceri ale lui Shell.<br />
Raportul Shell s-a publicat pentru prima dată în 1998. Una din scopurile sale este să documenteze acţiunile care<br />
îndeplinesc angajamentele Grupului (...). S-a raportat că în 2000 s-au identificat patru cazuri de mituire (comparativ cu<br />
trei incidente în 1999), ceea ce a condus la şapte concedieri. Valoarea financiară a incidentelor a fost de 89.000 USD. Oare<br />
asta e puţin sau mult pentru cele 130 de ţări şi cei 90.000 de angajaţi<br />
Chiar după curăţenia din interiorul companiei, nu este totdeauna uşor să se dovedească societăţii că nu eşti afectat de<br />
corupţie (...). Azi, după şapte ani de operare în Lituania, putem afirma deschis că este posibil să operăm în această ţară în<br />
armonie cu principiile integrităţii şi eticii în afaceri. (...) Un exemplu simplu: în 1996-1997, titlurile ziarelor erau pline de ştiri<br />
despre concernul inoperant Mazeikiu nafta şi stocul scăzând de benzină din benzinării. Într-o zi, un funcţionar public a<br />
venit la o benzinărie cu două canistre de 20 litri şi a anunţat că va inspecta calitatea benzinei. Ce a făcut directorul staţiei<br />
de benzină Soluţia cea mai simplă ar fi fost să umple canistrele funcţionarului şi să îi spună să nu inspecteze nimic.<br />
Nu ar fi fost nici o problemă nici pentru staţia de benzină, nici pentru inspector. Însă directorul benzinăriei a turnat un<br />
litru de benzină în canistră (conştient că atâta benzină este suficientă pentru a fi analizată). Apoi, timp de cincisprezece<br />
minute a ascultat liniştit ameninţările funcţionarului supărat că îl va amenda. După incident, Shell Lituania va trebui să<br />
plătească amendă pentru calitatea proastă a benzinei Nu, deloc. Oare a mai vrut funcţionarul public să se întoarcă să<br />
inspecteze calitatea benzinei Nicidecum. Dacă operatorul de la benzinărie ar fi ales să umple cele două containere,<br />
oare de câte ori s-ar fi întors inspectorul „calităţii” benzinei Probabil de mai multe ori.<br />
Un alt exemplu: un inspector de igienă publică a început să inspecteze benzinăria foarte des. Operatorul de la benzinărie
LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
93<br />
nu înţelegea de ce li se întrerupe munca atât de des, de mai multe ori pe lună. Au aflat că ar fi trebuit să nu mai ofere<br />
cafea gratuită. Cu ocazia următoarei vizite, l-am informat politicos pe „inspector” despre preţul cafelei şi i-au dat bonul.<br />
Următoarea întâmplare este din experienţa Grupului Shell. În timp ce construiau o platformă de producţie petrolieră<br />
într-o ţară din Asia, a fost nevoie să importe elicoptere. Importul elicopterelor nu era interzis, deoarece era greu să<br />
închiriezi unul. Însă exista o nuanţă a regulamentului: trecerea vămii. Înainte de a efectua importul, importatorul trebuia<br />
să se înscrie pe o listă de aşteptare şi să aştepte circa trei luni până să se rezolve toate hârtiile. Au trecut două luni până<br />
s-a putut importa elicopterul. O lună de întârziere însemna 2 milioane dolari SUA pierdere. Primele încercări de a se<br />
adresa vămii au indicat clar că fără plăţi de facilitare a rezolvării problemei, lista de aşteptare nu se va scurta. Este practic<br />
imposibil să se evalueze cantitatea de bani necesari pentru a pune sistemul în funcţiune. (...) Cum se pot armoniza<br />
principiile de afaceri cu rezultatele afacerii (...)<br />
Shell a ales calea cea dreaptă. Nu s-a uns nici o palmă şi importarea elicopterului a durat mult. Toate pierderile au fost<br />
reflectate în contabilitate. Însă trebuie să menţionăm un detaliu. Shell are o companie în acea ţară care este pe jumătate<br />
în proprietatea statului. Asta înseamnă că statul împarte profiturile generate de afacere, dar şi pierderile cauzate. Când<br />
statul a pierdut un milion de dolari, sistemul vămii a fost reformat imediat. După şase luni n-au mai fost cozi la trecerea<br />
vămii (...).<br />
După citirea fragmentelor din document, elevii vor efectua sarcina „Cheia luptei împotriva corupţiei”. Ei completează<br />
spaţiile goale din cheie identificând măsurile de combatere a corupţiei utilizate de Shell. Se discută rezultatele muncii<br />
şi se trag concluzii.
94<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
ETICĂ, PSIHOLOGIE, RELIGIE<br />
TEMA: FII RESPONSABIL. ASUMĂ-ŢI RESPONSABILITATEA PENTRU TINE ŞI PENTRU ALŢII<br />
AUTOR: Vladas Vaidziulus, profesor de etică la Gimnaziul Radviliskis Vaizgantas<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VI-a<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să îşi dezvolte responsabilitatea pentru propriile acţiuni<br />
2. să participe activ la discuţii şi să argumenteze opiniile exprimate.<br />
METODE: povestirea, discuţii.<br />
SURSE:<br />
• Etika 5-6 klasei. Dėmesys kitiems. – Vilnius: Alma littera, 1997.<br />
• Povestiri de la şcoală<br />
CONCEPTE CHEIE: în discuţiile cu elevii de clasele a V-a sau a VI-a, termenul „corupţie” poate fi înlocuit cu următorii<br />
termeni: „abuz”, „recompensă pentru servicii”, „promisiune”, „aşteptare”, „intenţia de a face pe placul cuiva”.<br />
PROCES<br />
Elevilor li se spune povestirea „Trişatul” (despre copiat la şcoală, permisiunea de a copia, exersarea presiunii asupra<br />
profesorului de a permite copiatul şi problemele aferente).<br />
Elevii primesc următoarele întrebări:<br />
- Este bine sau e rău<br />
- A cui vină este<br />
- Sunt ambii vinovaţi<br />
- Cine e mai vinovat<br />
- Ce anume i-ar putea pune capăt<br />
- De ce trişează / copiază elevii
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
95<br />
- De ce li se permite să trişeze / copieze<br />
Discuţia se va concentra pe următoarele chestiuni: beneficii şi daune cauzate altora, abuzul celorlalţi, rezistenţa de a fi<br />
folosit de alţii, consecinţele. Ce înseamnă să fii responsabil pentru tine şi pentru alţii<br />
TEMA: CONFLICTELE INTERIOARE ALE UNEI PERSONALITĂŢI<br />
AUTOR: Regina Dirginciene, profesor de etică la Liceul Mazeikiai „Venta”<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VIII-a<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să se familiarizeze cu conceptul de „conflict interior”<br />
2. să îşi dezvolte abilităţile de rezolvare a conflictelor interioare<br />
3. să se cunoască pe sine: să cunoască diferite părţi ale personalităţii lor, ale ambiţiilor şi conflictelor interioare<br />
4. să îşi examineze atitudinea faţă de corupţie<br />
SURSE:<br />
Dirginčienė R., Saulytė A. Bendravimo etika: mokomoji K. J. Vasiliausko įm., 2003, p. 105-106.<br />
Dirginčienė R., Saulytė A. Bendravimo etika: Šiauliai, K. J. Vasiliausko įm., 2003, p. 78-80.<br />
METODE: prelegerea, discuţii, jocul de rol.<br />
PROCES<br />
Elevilor li se prezintă conceptul de „conflict interior”. Din moment ce ştiu acum ce este acesta, ei discută cum rezolvă<br />
conflicte interioare şi prezintă sub formă de joc de rol situaţii în care ar trebui să aleagă o rezolvare a conflictului şi să<br />
renunţe la alte rezolvări. Elevii trebuie să explice de ce au făcut alegerea respectivă. Sarcina de „combatere a corupţiei”<br />
este suplimentată oferindu-se următoarele situaţii:<br />
Un copil doreşte să călătorească în SUA. Are nevoie de viză. Cele două părţi ale conflictului sunt:<br />
a. se duce la biroul de unde se obţine viza, unde are de-a face cu funcţionari publici. Respectă regulile dar nu ştie<br />
dacă va obţine viza.<br />
b. Nu respectă regulile. Mituieşte funcţionarul public în schimbul garanţiei că va obţine viza.
96<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
În caietul de exerciţii, copiii efectuează sarcinile 1-3.<br />
CONCLUZII: Această lecţie ajută elevii să cunoască părţile personalităţii lor, chiar şi acelea cărora nu le prea acordă<br />
atenţie sau pe care o ascund.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: prin efectuarea sarcinii legate de „conflictul interior”, elevii învaţă<br />
despre atitudinea lor faţă de corupţie.<br />
TEMA: CUM SĂ SPUNEM „NU”<br />
AUTOR: Regina Dirginciene, profesor de etică la Liceul Mazeikiai „Venta”<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a VIII-a<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să explice de ce le vine greu oamenilor să spună „nu”<br />
2. să discute cum se simt oamenii când sunt refuzaţi<br />
3. să înveţe despre sine şi despre colegi<br />
4. să îşi explice propria atitudine faţă de corupţie<br />
5. să îşi dezvolte abilitatea de a spune „nu” corupţiei<br />
SURSE:<br />
• Dirginčienė R., Saulytė A. Bendravimo etika: mokomoji knyga 8 klasei. – Šiauliai: K. J. Vasiliausko įm., 2003, p. 80-<br />
82.<br />
• Dirginčienė R., Saulytė A. Bendravimo etika: pratybų sąsiuvinis 8 klasei. – Šiauliai: K. J. Vasiliausko įm., 2003, p. 60-<br />
62.<br />
METODE: prelegerea, discuţii, jocul de rol, fraze eliptice, desenarea, munca în echipă, munca individuală.<br />
PROCES
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
97<br />
Scopul prelegerii este să explice elevilor cum să spună „nu”, adică să-şi stabilească limitele independenţei interne, să fie<br />
ei înşişi. Se prezintă situaţii când este greu pentru oameni să spună „nu”. Li se explică elevilor ce înseamnă o poziţionare<br />
pe „nu”.<br />
În manual se explică următoarele sarcini: a) poziţia „nu”; b) cum să spunem „nu”; c) „Nu, este imposibil”. Sarcina de<br />
combatere a corupţiei „Nu, nu este posibil”, este suplimentată prin prezentarea următoarei situaţii:<br />
„Vreau să am rezultate bune la lucrarea semestrială la matematică. Nu am abilităţile necesare să obţin rezultate bune.<br />
Înainte de test, îi voi da profesorului un cadou. Nu, este imposibil, asta înseamnă că dau mită.”<br />
Elevii efectuează sarcinile 1-2 din caietul de exerciţii. Apoi urmează un test.<br />
CONCLUZII: Această lecţie îi învaţă pe elevi să spună „nu”. La lecţie vor vedea dacă acest lucru este uşor de făcut sau nu<br />
şi ce ar trebui să facem să reuşim.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: elevii învaţă despre atitudinea lor şi a altora faţă de corupţie. Învaţă<br />
să spună „nu” corupţiei.<br />
TEMA: ALEGEREA UNEI PROFESII<br />
AUTOR: Vaiva Vaicekauskiene, specialist în cadrul Departamentului de Monitorizare a Educaţiei din Centrul de Dezvoltare<br />
a Învăţământului.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasele a IX-X-a<br />
DISCIPLINA: etică, psihologie (de asemenea, poate fi folosită ca activitate extracurriculară)<br />
OBIECTIVE:<br />
să identifice criteriile pe baza cărora alegem o profesie<br />
Să cântărească şi să evalueze criteriile de alegere a meseriei<br />
MATERIALE: a se vedea anexele
98<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
METODE: reflecţie individuală, discuţii, dezbateri.<br />
PROCES<br />
O introducere făcută de profesor despre alegerea profesiei şi a locului de muncă, ţinând cont de mediu, de context.<br />
1. Elevii primesc o listă de criterii pentru alegerea unei meserii şi copii ale sarcinilor 1 şi 2;<br />
după ce termină sarcina 1 individual, elevii discută rezultatele şi argumentele lor;<br />
după ce elevii efectuează sarcina 2 individual, se rezumă rezultatele, adică:<br />
urmărind cifrele pe care elevii le-au trecut pe listă, se calculează câte puncte a primit fiecare opţiune;<br />
2. Se ierarhizează opţiunile; cu cât mai puţine puncte, cu atât mai puţin important este criteriul; 1 3.<br />
Rezultatele se discută sub îndrumarea profesorului.<br />
4. Elevii primesc o copie a sarcinii 3. Este o sarcină individuală, dar se poate rezolva în mai multe modalităţi. De<br />
exemplu, elevii pot completa coloana despre abilităţi în tabelul unui coleg, iar completarea coloanei „Viaţa are sens când<br />
...” este precedată de exerciţiul „Ce face ca viaţa ta să merite trăită”<br />
5. „Dezbateri în timpul zborului într-un balon”. Scopul acestei sarcini este să creeze condiţiile pentru ca elevii să<br />
compare profesiile pe care le-au ales cu cele alese de colegii lor şi să argumenteze pentru sau împotriva lor.<br />
Elevii aleg o profesie care le place cel mai mult dintre toate şi răspund la întrebările:<br />
• De ce îmi place<br />
• Ce beneficii aduce altor persoane şi societăţii<br />
Apoi elevi se împart în grupuri de câte 5. Li se cere să îşi imagineze că zboară într-un balon care e prea aproape de<br />
pământ. Balonul poate suporta doar o persoană. Aceea va fi persoana care convinge restul elevilor că ea, ca<br />
reprezentant al profesiei respective, este cea mai utilă pentru toţi. Fiecare elev are la dispoziţie patru minute să<br />
vorbească, iar apoi supravieţuitorul va fi selectat prin votul colegilor.<br />
6. Tema se poate rezuma de către profesor sau de către elevi. Elevii vor răpsunde la următoarele întrebări:<br />
a. Ce am învăţat despre prieteni<br />
b. Ce am învăţat despre mine<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: atitudinea de sprijinire a corupţiei este legată de etica muncii care,<br />
la rândul ei, e influenţată de motivaţia celor care lucrează. Această temă permite profesorului să primească informaţii<br />
despre planurile de carieră şi motivele pentru alegerile elevilor şi, dacă e nevoie, aceste planuri sau motive pot fi ajustate<br />
de profesor.<br />
1 Pentru o mai bună imagine a distribuţiei opiniilor elevilor, profesorul poate pregăti o diagramă cu coloane.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
99<br />
ANEXE<br />
Criterii de alegere a profesiei<br />
Când luăm decizii dificile, vom lua în considerare circumstanţe diverse. Nu toate aceste circumstanţe sunt la fel de<br />
importante. De exemplu, când alegem o şcoală, este bine de ştiut dacă are profesori buni şi, dacă are o cantină care<br />
serveşte gogoşi nu este relevant. Cele mai importante circumstanţe pe care le luăm în considerare atunci când decidem<br />
se numesc criterii.<br />
Criteriile pot fi motivele care ne determină să luăm o decizie. De exemplu, când suntem întrebaţi de ce ne place sau nu<br />
ne place o persoană, am putea răspunde „pentru că are simţul umorului”, respectiv „pentru că e furioasă tot timpul”. În<br />
acest caz, simţul umorului şi furia sunt criteriile utilizate pentru a evalua persoanele.<br />
Câteodată criteriile sunt standarde de comparaţie. De exemplu, în şcoala B profesorii sunt mai buni decât în şcoala A<br />
la care am mers înainte, dar există o şcoală C, unde profesorii sunt mai buni decât la şcoala B. Astfel, dacă am fi evaluat<br />
şcoala B aplicând criteriul „profesori buni”, şcoala nu ar fi cea mai bună alegere.<br />
Când îşi proiectează viaţa şi aleg un loc de muncă, oamenii aplică anumite criterii.<br />
Sarcina 1. Pe care din criteriile de mai jos le-ai aplica pentru a alege un loc de muncă Pe care nu le-ai aplica De ce<br />
Am de gând să aleg un loc de muncă:<br />
care îmi place;<br />
unde se angajează personal tânăr şi prietenos;<br />
care este bine plătit;<br />
care nu necesită prea multă muncă;<br />
care are pauze de masă lungi şi o săptămână de lucru scurtă;<br />
care presupune învăţare continuă;<br />
care are un şef prietenos;<br />
care corespunde capacităţilor mele;<br />
unde biroul e frumos şi clădirea arată bine;<br />
care oferă oportunitatea de a câştiga în plus.
100<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Sarcina 2. Ierarhizează criteriile de alegere a locului de muncă în funcţie de importanţă, de la cele mai importante la<br />
cele mai puţin importante.<br />
... să fie oameni care depind de mine;<br />
... să fac ceva bun şi util în viaţă;<br />
...să am respect, recunoaştere şi prestigiu;<br />
... să îmi urmez vocaţia (să fac ceea ce ştiu să fac cel mai bine);<br />
... să am o viaţă uşoară şi plăcută;<br />
... să urmez tradiţia familiei şi să le fac pe plac părinţilor mei;<br />
... să învăţ şi să devin mai bun;<br />
Altele (notează)..............................................................................................................<br />
Te rog să explici în cuvintele tale de ce ai făcut această alegere.<br />
............................................................................................................................................................................................................................................<br />
....................................................<br />
Sarcina 3. Când alegem o profesie sau un loc de muncă, cele mai des folosite criterii sunt: interesul, abilităţile, venitul şi<br />
sensul. Dacă doreşti să aplici aceste criterii, trebuie să afli ce anume este important pentru tine; care sunt abilităţile tale<br />
care te califică pentru un loc de muncă; ce aşteptări ai faţă de venit; ce anume dă sens vieţii tale.<br />
Mi se pare<br />
interesant...<br />
Abilităţile mele cele<br />
mai bune...<br />
Vreau să câştig suficient<br />
cât să...<br />
Viaţa are sens când....<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
.................................<br />
................................<br />
................................<br />
................................<br />
................................<br />
................................<br />
................................<br />
................................<br />
................................
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
101<br />
Întocmeşte o listă cu mai multe profesii pe care le-ai alege. Evaluează aceste profesii folosind tabelul de mai jos:<br />
Profesia, locul<br />
de muncă<br />
Interesul Abilităţile Venitul Sensul<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
.........................<br />
Ce face ca viaţa ta să merite trăită<br />
Exerciţiu. Mai jos este o listă de lucruri pentru care merită să trăim. Aşează-le în ordinea importanţei. Dacă doreşti, poţi<br />
să adaugi la listă.<br />
... relaţii umane;<br />
... economiile, căminul, colecţiile;<br />
... oportunitatea de a crea, de a inventa;<br />
... moştenirea familiei;<br />
... oportunităţile de a călători, de a cunoaşte, de a descoperi;<br />
... să te iubească cineva;<br />
... să ai o persoană pe care o iubeşti;<br />
... gloria, faima;<br />
... diverse lucruri interesante (computere, maşini, biciclete etc.)<br />
... frumuseţea lumii;<br />
... credinţa în eternitate.
102<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Tabelul specifică activităţi şi scopuri. Alegeţi care sunt scopurile potrivite.<br />
Care din scopurile enumerate sunt ideale<br />
Sunt ele ideale<br />
Activităţi Scopuri Activităţi Scopuri<br />
1. producţia de<br />
medicamente<br />
a. frumosul 1. predarea<br />
2. mâncatul b. mediul sănătos 2. învăţarea<br />
3. construcţiile c. concert 3. legislaţia<br />
4. arta d. adevărul 4. munca poliţiştilor<br />
5. sexul e. sănătatea 5. curtea de justiţie<br />
6. producţia pe<br />
bandă rulantă<br />
f. saturarea<br />
6. administraţia de<br />
stat<br />
7. ştiinţa g. fericirea 7.<br />
8. repetiţia h. locuinţa 8.<br />
9.colectarea<br />
gunoiului<br />
i. productivitatea 9.<br />
TEMA: NEVOI ŞI AMBIŢII<br />
AUTOR: Gražina Grigonienė, profesor de etică la Liceul Elektrėnai “Ąžuolynas” secondary school.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasele a VIII - XI-a.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
103<br />
DURATA: două lecţii<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să identifice diferenţa dintre nevoi şi ambiţii.<br />
2. să discute modalităţile de realizare a nevoilor şi ambiţiilor<br />
3. să analizeze legătura dintre nevoi şi ambiţii şi lipsa de onestitate, precum şi posibilitatea de abuz în serviciu etc.<br />
METODE: prelegere, discuţii, analiză de situaţie<br />
PROCES<br />
Într-o prelegere de 10 minute, profesorul prezintă definiţiile nevoilor şi ambiţiilor, caracterizează nevoile şi discută<br />
posibilele modalităţi de a ne satisface trebuinţele şi ambiţiile.<br />
Sarcina 1. Elevii întocmesc o listă de 10 lucruri pe care le consideră importante. După ce realizează sarcina, fiecare<br />
citeşte lucrurile pe carel le-au notat. Profesorul le notează pe tablă. Elevii vor grupa nevoile şi ambiţiile în două coloane<br />
doferite. Elevii pot avea păreri diferite, pe care vor trebui să le explice.<br />
Întrebări pentru discuţie:<br />
1. Care este diferenţa între nevoi şi ambiţii<br />
2. De ce este important să acordăm atenţie nevoilor oamenilor<br />
3. Banii sunt o nevoie (sau o ambiţie)<br />
4. Cum se leagă nevoile şi ambiţiile de posibile abuzuri în serviciu Etc.<br />
Profesorul rezumă răspunsurile elevilor, conduce o discuţie în cursul căreia analizează legătura între nevoi şi ambiţii,<br />
lipsa de onestitate şi posibilităţile de abuz în serviciu.<br />
Sarcina 2. Un “coş” de situaţii. Elevii vor lucra pe grupuri. Profesorul scrie diferite situaţii pe bucăţi de hârtie şi le pune<br />
într-un “coş”. Elevii extrag câte o bucată de hârtie şi discută în grupuri posibilităţile de soluţionare a situaţiei.<br />
De exemplu:<br />
1. Doresc foarte mult să studiez într-o şcoală prestigioasă dar nu voi fi acceptat pentru că notele mele sunt sub medie.<br />
Ce pot să fac Unde pot să găsesc ajutor Cine mă poate ajuta<br />
2. Celor mai buni elevi din şcoala mea li se oferă o călătorie cu vaporul în timpul vacanţei de vară. Îmi lipseşte doar un
104<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
punct pentru a ajunge pe lista celor norocoşi. Ce să fac Oare am vreo şansă să fiu selectat<br />
3. Am vrut să îi duc pe prietenii mei cu maşina tatălui meu la discotecă. M-a oprit un ofiţer de circulaţie. Nu am carnet de<br />
conducere. Oare am vreo şansă să scap nepedepsit Sau ar trebui să-mi asum răspunderea pentru ce am făcut<br />
Profesorul poate sugera ca elevii să se gândească la situaţii asemănătoare şi să le discute şi analizeze în clasă.<br />
La sfârşitul celei de-a doua lecţii, profesorul rezumă ideile exprimate de elevi.<br />
TEMA: PERCEPŢIA DESPRE O VIAŢĂ BUNĂ<br />
AUTOR: Gražina Grigonienė, profesor de etică la Liceul “Ąžuolynas”.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasele a IX-X-a.<br />
DURATA: două lecţii.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să identifice diferenţa între “viaţă” şi “viaţă bună”;<br />
2. să discute principiile şi normele unei vieţi bune;<br />
3. să analizeze modalităţile în care îmbunătăţirea condiţiilor sociale duce la o mai bună calitate a vieţii.;<br />
4. să formuleze definiţia conceptului „viaţă bună”.<br />
METODE: discuţii, analiză<br />
PROCES<br />
1. Ca temă de casă, elevii au avut de scris o compunere „Cum mi-ar plăcea să trăiesc” sau „Viaţa mea peste 20 de ani”.<br />
Profesorul cere mai multor elevi să citească eseul pe care l-au scris şi ceilalţi elevi analizează ideile scrise de colegi.<br />
2. Profesorul citeşte ideile aparţinând lui Baltrus Dagilis (nume real K. Lekeckas): „Omul este comparabil cu un pom, care<br />
poate creşte singur dar fără grijă va da fructe acre sau amare. Pentru a da fructe dulci, trebuie să plantezi pomul, să-l<br />
cureţi, să-l sprijini de un par, să-l legi să crească drept, să-l uzi ...” Profesorul explică mesajul cheie al acestei idei.<br />
Sarcina 1. Fiecare elev va trebui să deseneze zece lucruri pe o coală de hârtie. Apoi vor trebui să taie cele trei lucruri
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
105<br />
pe care le consideră cel mai puţin importante, păstrând şapte lucruri astfel. După o perioadă de gândire atentă, vor<br />
trebui să taie alte trei lucruri, până când vor rămâne cu doar un lucru, pe care îl consideră cel mai important. Elevii arată<br />
colegilor desenul cu care au rămas.<br />
Această sarcină îi va ajuta pe elevi să se cunoască mai bine şi să înţeleagă mai bine şi pe alţii. După aceasta, elevii vor<br />
discuta despre modalităţi de atingere a scopurilor şi dacă scopul scuză mijloacele.<br />
Profesorul va rezuma ideile exprimate de elevi.<br />
Sarcina 2. Profesorul oferă elevilor o listă cu lucruri pe care adulţii le apreciază cel mai adesea, incluzând următoarele<br />
categorii:<br />
• o grădiniţă bună pentru copilul lor, sau o bonă<br />
• o şcoală prestigioasă<br />
• o profesie bună<br />
• legături, relaţii bune<br />
• un apartament bun<br />
• o maşină bună, economicoasă (la listă se pot adăuga mai multe)<br />
Urmează o discuţie. De ce sunt aceste lucruri importante, apreciate<br />
Apoi elevii spun ce-şi doresc ei, la ce aspiră, cum pot avea acele lucruri şi ce măsuri pot lua pentru a le obţine.<br />
Profesorul ajută elevii să-şi formuleze percepţia proprie despre o viaţă bună.<br />
Sarcina 3. Profesorul le dă elevilor o listă de proverbe şi expresii pentru a afla cum le înţeleg. De exemplu: „O mână spală<br />
pe alta”, „a unge mâna cuiva”, „buturuga mică răstoarnă carul mare”, „cine se aseamănă se adună” etc.<br />
Încet, profesorul dirijează discuţia spre combaterea corupţiei şi ascultă opiniile elevilor, implicându-i în discuţie.<br />
TEMA: ALTRUISM. EGOISM<br />
AUTOR: Gražina Grigonienė, profesor de etică la Liceul Elektrėnai “Ažuolynas”<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasele a IX-X-a<br />
DURATA: o lecţie.<br />
OBIECTIVE:
106<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
1. să analizeze conceptele de “egoism” şi “altruism”<br />
2. să grupeze caracteristicile unui egoist şi cele ale unui altruist<br />
3. să examineze obstacolele în calea altruismului<br />
4. să îşi dezvolte atitudini altruiste<br />
METODE: lucru în perechi, realizarea unei „reţele”.<br />
PROCES<br />
Profesorul descrie conceptele de „egoism” şi „altruism” şi enumeră cele mai de seamă personalităţi altruiste din viaţa<br />
culturală lituaniană, cum ar fi Simonas Daukantas (un istoric lituanian foarte muncitor), Kazimieras Būga (care uitând de<br />
sine s-a dedicat păstrării limbii naţionale), Marija Pečkauskaitė-Šatrijos Ragana (protectoare a copiilor orfani, educatoare,<br />
promotoare a moralităţii) şi altele. Profesorul va sublinia faptul că este un lucru nobil să ajuţi alţi oameni, dar altruismul<br />
nu trebuie exagerat, deoarece caritatea nelimitată sau ne-echilibrată poate fi exploatată de paraziţi.<br />
Elevii îşi formează o opinie despre faptul că egoismul provine din instinctul de supravieţuire şi că viaţa oamenilor nu<br />
este sigură, de aceea oamenii înşişi sunt responsabili pentru a-şi asigura condiţiile de siguranţă. Profesorul explică faptul<br />
că urmând principii morale, preocuparea de sine a persoanelor şi dorinţa lor de a câştiga bani şi de a avea o viaţă mai<br />
bună este normală. Însă problemele apar atunci când oamenii încalcă legea şi nu reuşesc să găsească echilibrul potrivit<br />
între ei şi semeni.<br />
Sarcina 1. Realizarea unei „reţele”. În perechi, elevii vor nota două cuvinte, „egoist” şi „altruist”, în mijlocul unei foi de<br />
hârtie, apoi vor scrie concepte înrudite cu acestea şi le vor lega cu linii. Apoi pe desen vor căuta legături între diferitele<br />
concepte şi se vor gândi la felul în care pot fi relaţionate. Astfel vor realiza o „reţea”. Fiecare pereche prezintă colegilor<br />
reţeaua pe care au desenat-o. Apoi se va realiza o reţea comună pe tablă.<br />
Elevii grupează şi compară caracteristicile altruistului cu cele ale egoistului. Elevilor li se pot prezenta situaţii care să<br />
clarifice dacă funcţionarii / oficialii publici sunt egoişti sau altruişti.<br />
Întrebări care să ghideze discuţia:<br />
1. Părinţii se sacrifică pentru a oferi copiilor lor bunăstare, dar copiii devin nerecunoscători, dependenţi şi egoişti.<br />
De ce<br />
2. De ce este important în ziua de azi ca fiecare persoană să se perceapă ca reprezentanţi ai umanităţii, ca cetăţeni<br />
globali care se angajează în acţiuni care să protejeze interesele tuturor oamenilor<br />
Profesorul rezumă ideile exprimate de elevi.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
107<br />
Sarcina 2. Elevii scriu definiţii proprii ale cuvintelor „altruism” şi „egoism”. Cele mai bune definiţii sunt alese şi trecute pe<br />
tablă.<br />
TEMA: ECHITATE, DREPTATE<br />
AUTOR: Jurgita Valuntonienė, pedagog social şi profesor de etică la Gimnaziul Pasvalys Petras Vileišis<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să analizeze conceptul de echitate ca o valoare morală<br />
2. să discute principiile echităţii<br />
3. să examineze schimbările conceptului din timpul Egiptului antic şi până în prezent<br />
METODE: comparaţia, analiza, lucrul în grup, lucrul cu surse de informaţie.<br />
PROCES<br />
1. Clasa discută conceptul moral al echităţii.<br />
2. Clasa discută despre aspiraţia către echitate ca o caracteristică a oamenilor.<br />
3. Clasa îşi aminteşte despre simbolul echităţii (dreptăţii), Themis.<br />
4. Cum se evaluează faptele ilegale ale unora Cum se numesc acţiunile ilicite ale funcţionarilor publici Ce este corupţia<br />
şi cum se manifestă ea<br />
5. Elevii joacă „Piatra aruncată în lac” sau „Lanţul de cuvinte”. Un cuvânt care vine în mintea unui elev sau un cuvânt ales<br />
special conduce la asocieri mentale (imagini, amintiri, vise). Profesorul sugerează grupului să realizeze un tren lung de<br />
cuvinte, în care fiecare vagon reprezintă un cuvânt separat. Cuvintele, ca vagoanele, trebuie să fie legate.<br />
Jocul „Lanţul de cuvinte”<br />
Profesorul scrie cuvântul care va forma primul vagon, întrebând „Ce / cum este corupţia” (plasând cuvântul „corupţie”<br />
pe locul primului vagon).<br />
Membrii grupului vor spune „murdar”, „fixaţi pe bani”, „necinstit” (astfel pot fi plasate trei vagoane).
108<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Profesorul întreabă: Ce altceva poate fi murdar<br />
Elevii: mintea, mâinile, cuvintele<br />
Profesor: Cum altfel poate fi un cuvânt (se leagă de ultimul cuvânt)<br />
Elevii: lung, prietenos, solemn...<br />
Exerciţiul se termină când grupul nu mai poate adăuga cuvinte sau când obosesc. Vagoanele pot fi de diferite culori.<br />
Se pot folosi cuburi de diferite culori. Fiecare grup de elevi poate avea o altă culoare. La sfârşitul jocului, elevii numără<br />
toate ideile exprimate.<br />
Jocul „Fantezii binare”<br />
Cărţile de joc se aşează pe masă cu faţa în jos. Teancul conţine diferite imagini cu articole de îmbrăcăminte, animale,<br />
piese de mobilier şi alte imagini sau desene. Câte un reprezentant al fiecărui grup este invitat să tragă o carte şi să o arate<br />
şi celorlalţi. Profesorul le cere elevilor să lege diferite cuvinte de imaginea prezentată pe carte. Când elevii se gândesc la<br />
cuvinte potrivite, de exemplu, bani şi închisoare, li se poate cere să se gândească la o povestire. Enunţul „Persoana care<br />
a luat bani ilegal a ajuns la închisoare” poate fi transformat într-o povestire.<br />
Profesorul poate sugera ideea că această persoană a fost coruptă şi că închisoarea este forma de pedepsire.<br />
Elevii aleg orice combinaţii de cuvinte şi îşi creează propria povestire. Profesorul încurajează elevii, în perechi sau în<br />
grupuri, să ilustreze povestirea pe care au scris-o.<br />
Jocul „Fantezii polinomiale”<br />
Pe masă se aşează un teanc de cărţi cu faţa în jos. Profesorul adresează întrebări, iar jucătorii, pe rând, întorc cărţile şi<br />
răspund la întrebări: „Ce reprezintă imaginea”, „Unde se putea întâmpla asta”, „Ce s-a făcut”, „Ce au spus oamenii”,<br />
„Cum s-a încheiat” etc.<br />
La sfârşitul jocului, se propune grupului să scrie o povestire.<br />
6. La sfârşitul lecţiei, elevii răspund la următoarele întrebări:<br />
• Echitatea este compatibilă cu corupţia<br />
• Echitatea este o valoare în lumea de azi
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
109<br />
TEMA: BANII<br />
AUTOR: Jurgita Valuntonienė, pedagog social şi profesor de etică la Gimnaziul Pasvalys Petras Vileišis.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să analizeze comportamente care se califică drept morale, amorale şi imorale.<br />
2. să discute aspectul etic al afacerilor.<br />
3. să discute daunele cauzate societăţii de corupţie.<br />
METODE: comparaţia, analiza, lucrul pe grupuri, lucrul cu surse de informaţii<br />
PROCES<br />
1. se discută principiile comportamentului moral<br />
2. se discută conceptele de amoralitate şi imoralitate.<br />
3. Poate o persoană să se simtă în siguranţă într-un stat instabil<br />
4. Cum se percep acţiunile ilegale ale unor persoane Cum se numesc acţiunile ilegale ale funcţionarilor publici Ce este<br />
corupţia şi cum se manifestă ea Este moral să fii corupt<br />
Elevii se împart în grupuri de câte 5; se gândesc şi scriu următoarele:<br />
• într-un cerc interior, vor trece cinci caracteristici care descriu moralitatea;<br />
• în cercul exterior, se vor trece cinci caracteristici care se leagă de amoralitate;<br />
• dacă nu se pot hotărî unde să treacă anumite caracteristici, li se recomandă să le treacă între cele două cercuri.<br />
Se compară produsele grupurilor. Se trece pe tablă o listă comună. Dacă apar dezacorduri despre plasarea unor cuvinte,<br />
se va purta o discuţie pentru a clarifica poziţia. Elevii vor prezenta argumentele lor pentru sau împotriva plasării vreunui<br />
cuvânt într-un anumit loc.<br />
1. Fiecare elev din clasă va realiza o „punte” de cuvinte. Fiecare va spune un adjectiv sau un substantiv pe care îl asociază cu<br />
corupţia. Elevii cad de acord asupra locului unde să plaseze cuvântul pe „punte”. După o discuţie scurtă, se consemnează<br />
cuvintele.
110<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
2. La sfârşitul lecţiei, toţi elevii răspund la întrebările:<br />
• Moralitatea este compatibilă cu corupţia<br />
• Moralitatea şi competiţia sunt compatibile<br />
TEMA: SCOPUL ŞI MIJLOACELE<br />
AUTOR: Violeta Vaitkevičienė, profesor de etică la Liceul “Atžalyno”.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să îşi recapituleze cunoştinţele despre corupţie<br />
2. să îşi consolideze comportamentul moral<br />
3. să explice legătura dintre comportament şi consecinţe<br />
4. să dezvolte abilităţile de gândire critică<br />
REZULTATE AŞTEPTATE:<br />
1. elevii vor putea să recunoască cazuri de corupţie în societate<br />
2. vor şti cum să coopereze<br />
3. vor învăţa cum să ia decizii<br />
4. vor înţelege legătura între cauză şi efect<br />
METODE: o hartă a modalităţilor alternative, discuţii<br />
MATERIALE: profesorul va oferi grupurilor de elevi diverse situaţii şi le va explica conceptul de „obstacol”. După ce elevii<br />
parcurg sarcina, li se vor da întrebări care să le ghideze discuţiile, o coală de hârtie şi carioci.<br />
PROCES<br />
Elevii sunt împărţiţi în grupuri mici de patru sau cinci. Li se dă situaţia, personajul principal şi scopul la care aspiră.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
111<br />
Elevilor li se cere să gândească căi alternative spre realizarea scopului şi obstacole posibile pentru fiecare cale pe care<br />
personajul principal al putea să o aleagă. Li se cere să explice cum pot fi depăşite aceste obstacole.<br />
Situaţii<br />
O persoană merge la medic pentru că o doare genunchele. După ce o examinează, medicul îi spune că genunchele<br />
trebuie operat. Pacientul este de acord să fie operat. Medicul îi spune că sunt alţi 73 de pacienţi care aşteaptă să fie<br />
operaţi. În cel mai bun caz, poate fi operat peste şase luni dacă doreşte ca operaţia să fie suportată de fondul de asigurări<br />
medicale. Dacă însă pacientul este de acord să plătească singur operaţia (care costă 4.000-5.000 RON), nu va trebui să<br />
aştepte. Pacientul spune că nu are suma de bani necesară. Dacă ar fi să aştepte şase luni, problema la genunche s-ar<br />
putea agrava.<br />
Ce ar putea face pacientul pentru a i se opera genunchiul mai devreme Încercaţi să identificaţi cel puţin două modalităţi<br />
de a rezolva situaţia (a se vedea anexa mai jos).<br />
Întrebări de ghidare a discuţiei:<br />
1. Cine sunt pacienţii în această situaţie<br />
2. Este acesta un caz de lipsă de onestitate<br />
3. S-a cauzat vreo daună cuiva<br />
4. A avut cineva de câştigat din acest caz<br />
5. Pacientul a avut dreptate să-şi urmărească scopul (însănătoşirea)<br />
6. Puteţi justifica comportamentul personajelor din situaţie<br />
7. Dacă statul ar percepe o taxă în plus pentru a trata persoanele cu boli grave, s-ar schimba situaţia<br />
8. Cum se simt pacienţii în astfel de situaţii<br />
ANEXĂ<br />
Obstacolul este obiectul sau instituţia pe care pacientul trebuie să<br />
le depăşească.<br />
PACIENT<br />
OBIECTIV:<br />
OPERAŢIE<br />
REALIZATĂ<br />
PE GENUNCHI
112<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
TEMA: ATITUDINILE. LEGĂTURA DINTRE ATITUDINI ŞI COMPORTAMENT<br />
AUTOR: Jurate Blinstrubaite, profesor de psihologie la Liceul Kedainiai „Atzalynas”; Violeta Vaitkeviciene, profesor de<br />
etică la Liceul Kedainiai „Atzalynas”.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să explice conceptul „atitudine” şi componentele sale;<br />
2. să explice relaţia de cauzalitate dintre atitudini şi comportament.<br />
MATERIALE:<br />
• Gailienė D. ir kt. Asmenybės ir bendravimo psichologija: vadovėlis 11–12 klasėms. – Vilnius: Tyto alba, 2002, p.<br />
176–179.<br />
• Diagrama “Componentele atitudinii”.<br />
METODE: explicaţia profesorului, activitate în grupuri, discuţia<br />
PROCES<br />
1. Profesorul oferă definiţia „atitudinilor” şi menţionează componentele sale. Atitudinea este compusă din<br />
convingeri şi sentimente care determină o persoană să reacţioneze la anumite lucruri, oameni sau evenimente<br />
într-un anumit mod.<br />
Componentele atitudinii<br />
Cunoştinţe<br />
Acestea sunt convingeri sau opinii<br />
pe care le avem despre anumite<br />
persoane sau lucruri. Acestea ne<br />
ajută să decidem ce e bine, ce ne<br />
place.<br />
Reacţii afective<br />
Acestea includ emoţii plăcute sau<br />
neplăcute asociate cu convingerile.<br />
Ele adaugă o dimensiunea<br />
sentimentală la o atitudine şi<br />
determină acţiunile pe care le<br />
întreprindem.<br />
Comportament<br />
Acţiune care determină reacţiile<br />
oamenilor în concordanţă cu<br />
convingerile şi experienţele lor.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
113<br />
2. Pe baza diagramei „Componentele atitudinii”, profesorul examinează exemplul:<br />
„Lui Ştefan îi place să-şi petreacă vacanţa la mare, dar a moştenit un teren în Dobrogea de Nord, care nu seamănă deloc<br />
cu staţiunea lui preferată de la mare. Ştefan se gândeşte că Alex, care lucrează la sistematizare, nu este o persoană foarte<br />
cinstită sau morală (cunoştinţe). În această situaţie Ştefan este disperat (reacţie afectivă) deoarece nu îşi poate cumpăra<br />
teren pe malul mării. Este foarte probabil că Ştefan îl va mitui pe Alex (comportament) ca acesta să-i transfere terenul<br />
moştenit pe malul mării.”<br />
3. Pe baza exemplului de mai sus, elevii se gândesc la situaţii asemănătoare din experienţa lor.<br />
4. După aceasta, elevii identifică legăturile dintre atitudini şi comportament după cum urmează:<br />
OPŢIUNEA I<br />
ATITUDINE Motiv pentru comportament COMPORTAMENT<br />
OPŢIUNEA II<br />
COMPORTAMENT Motiv pentru atitudine ATITUDINE<br />
OPŢIUNEA III<br />
ATITUDINE O relaţie de determinare reciprocă COMPORTAMENT<br />
5. Elevii se împart în trei grupuri în funcţie de opţiunea aleasă (metoda colţurile). Grupurile discută alegerea lor.<br />
Fiecare grup îşi prezintă argumentele. Acei elevi care îşi schimbă opinia pot să se mute la grupul cu care sunt de<br />
acord.<br />
6. Profesorul rezumă discuţiile de grup şi scoate în evidenţă faptul că atitudinea şi comportamentul se influenţează<br />
reciproc.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: Când elevii învaţă despre atitudine şi componentele sale ei înţeleg<br />
că atitudinile şi comportamentul corupt sunt strâns legate şi motivele pentru care oamenii acţionează ilegal.
114<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
TEMA: OBLIGAŢIILE ŞI ANGAJAMENTELE. ROLURILE SOCIALE<br />
AUTOR: Ruta Lukosiene, profesor de psihologie la Gimnaziul „Vaivorykste”.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a XI-XII-a<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să explice că un rol social şi un conflict între diferite roluri sociale poate cauza corupţie<br />
2. să ia decizii corecte în acceptarea rolurilor prioritare în situaţii în care poate apărea corupţia.<br />
METODE: dezbaterea (prezentarea argumentelor în favoarea şi împotriva unor aspecte), analiza.<br />
SURSA:<br />
Gailienė D. ir kt. Asmenybės ir bendravimo psichologija: vadovėlis 11–12 klasėms. – Vilnius: Tyto alba, 2002, p. 188-193.<br />
PROCES<br />
Lecţia „Rolurile sociale” se va realiza conform manualului; se vor folosi însă exemple diferite.<br />
1. În descrierea rolurilor sociale se va prezenta următorul exemplu: „Imaginaţi-vă un medic altruist, care se sacrifică<br />
deseori, care este şi un tată responsabil, cap de familie, cel care asigură veniturile familiei.”<br />
2. În timpul discuţiilor despre diferitele roluri sociale (biologice, de familie, profesionale, de vârstă etc.) elevilor li se<br />
reaminteşte că rolul (profesional) al medicilor este să respecte jurământul lui Hipocrate, adică să ajute oamenii<br />
în orice condiţii şi în toate situaţiile.<br />
3. În ceea ce priveşte importanţa rolurilor, ele pot fi primare şi secundare. De exemplu, dacă medicul consideră<br />
că rolul de tată este mai important decât cel profesional, acest lucru poate influenţa felul în care îşi va îndeplini<br />
rolul. Toţi medicii tratează oamenii, dar sunt unii care o fac mai altruist şi alţii care o fac calculat.<br />
4. Discutând despre conflictul dintre rolurile sociale, elevii vor discuta ce se întâmplă, de exemplu, când rolul unui<br />
medic întră în contradicţie cu rolul de tată care se sacrifică pentru familia sa. De exemplu, fiul medicului doreşte<br />
să studieze în străinătate, dar medicul nu câştigă suficient pentru a acoperi aceste cheltuieli. Însă fiul este foarte<br />
talentat la artă şi această educaţie pe care şi-o doreşte se oferă doar în Franţa. Aceste studii sunt scumpe. O<br />
decizie cheie pe care trebuie să o ia medicul se referă la viitorul copilului său. Fie că se va fructifica talentul<br />
copilului şi acesta îşi va realiza dorinţa, sau va trebui să aleagă o meserie mai puţin atrăgătoare pentru el şi,
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
115<br />
ca urmare, se va simţi mai puţin fericit, mai puţin realizat. Medicul ar putea accepta o mită şi ar putea folosi<br />
banii pentru a plăti educaţia fiului său. Dar ce se va întâmpla cu jurământului lui Hipocrate şi dedicaţia faţă de<br />
pacienţii săi<br />
5. Profesorul propune o discuţie. Clasa se împarte în două grupuri. Un grup va găsi argumente în sprijinul afirmaţiei<br />
„Medicul ar trebui să ceară mită.” Celălalt grup va argumenta cealaltă poziţie: „Medicul nu ar trebui să ceară<br />
mită.”<br />
6. Grupurile îşi vor prezenta argumentele pe rând, apoi se vor număra argumentele fiecărui grup pentru a vedea<br />
care opinie e mai puternic susţinută.<br />
7. Clasa discută daunele în fiecare situaţie şi decide care daune sunt mai mari.<br />
8. Clasa discută cum s-ar simţi dacă ar fi în locul fiului şi al pacienţilor.<br />
9. Clasa discută relaţiile dintre rolul social şi personalitate. Este important ca în timp ce joacă diferite roluri, oamenii<br />
să îşi poată menţine identitatea şi să ştie cine sunt şi care sunt valorile lor. Dacă apare un conflict între roluri, nu<br />
vor avea greutăţi în a decide cum să se comporte deoarece oamenii maturi şi responsabili sunt ghidaţi de cauze<br />
nobile şi de valori autentice. În timpul discutării exemplului, profesorul poate menţiona că este încă neclar cum<br />
va privi fiul, când va creşte, fapta tatălui său de a fi acceptat mita. Oare tatăl dă exemplu bun fiului său<br />
DISCUŢII: INTRAREA PE POARTĂ<br />
AUTOR: Ilma Agajan, profesor de etică la Gimnaziul „Vaivorykste”.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasele a XI-XII-a.<br />
OBIECTIVE: să explice legătura între corupţie şi rezistenţa la acţiuni sau la acceptarea unor situaţii.<br />
SURSE:<br />
Baranova J. Etika: filosofijakaippraktika.– Vilnius:Tytoalba,2002.<br />
Sodeika T., Baranova J. Filosofija:vadovėlis11–12 klasėms.–Vilnius: Tyto alba, 2002.<br />
METODE: analiza textului, discuţii.
116<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
PROCES:<br />
1. Elevii primesc textul lui Kafka, „În faţa legii” (Sodeika T., Baranova J. Filosofija:vadovėlis11–12 klasėms.–Vilnius:<br />
Tytoalba, 2002, p.125).<br />
2. Elevii notează ideile cheie şi comentariile pe care le au pe marginea textului.<br />
3. Profesorul adresează întrebarea: „Ce s-a întâmplat cu omul”<br />
4. Întrebări care să ghideze discuţia:<br />
a. De ce nu a trecut omul prin poartă De ce se temea<br />
b. Ce ar fi găsit dacă ar fi îndrăznit să ignore interdicţia şi ar fi trecut prin poartă<br />
c. Dacă ar fi trecut prin poartă fără să ceară permisiunea portarului, ar fi încercat portarul să-l oprească<br />
d. Ce ne poate opri dacă trecem prin propria noastră poartă<br />
e. Cum interpretaţi cuvintele portarului: „Îţi iau asta doar ca să nu te gândeşti că ai omis ceva.”<br />
f. Oare omul ar intra prin propria poartă<br />
g. Imaginaţi-vă în locul omului. Cum v-aţi comporta<br />
5. Profesorul rezumă ideile exprimate de elevi şi atrage atenţia acestora asupra faptului că în societatea noastră<br />
multe fenomene negative se leagă de rezistenţa noastră la acţiune, de faptul că tăcem. Schimbările se realizează<br />
şi noile tradiţii se formează prin paşi mici, cu alte cuvinte, să începem cu noi înşine sau „să trecem prin propria<br />
poartă”.<br />
DISCUŢII – MASĂ ROTUNDĂ: ELEVII ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
AUTORI: Edita Galinatyte, profesor de istorie şi de metodică la Liceul Panevezys nr. 9, Antanas Kumza, profesor de etică<br />
şi de metodică la Liceul Panevezys nr. 9.<br />
OBIECTIVE:<br />
• Să dezvolte o atitudine responsabilă şi de activism civic<br />
• Să distingă între corupţie şi alte fenomene negative<br />
• Să evalueze situaţii din perspectiva corupţiei.<br />
METODE: analiza unor situaţii, discuţii.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
117<br />
PROCES:<br />
Elevii citesc situaţia descrisă şi le identifică pe cele care conţin acte de corupţie. Vor explica de ce consideră că acelea<br />
sunt acte de corupţie.<br />
Situaţii:<br />
Firma „Viitor strălucit” participă la licitaţia pentru construirea unei şcoli. Firma oferă telefoane mobile membrilor comisiei<br />
pentru a „facilita” comunicarea în timpul sesiunilor de lucru ale comisiei, după cum explică un reprezentant al firmei.<br />
Pentru că i-a tratat fiul foarte grav bolnav, Dna. Oana Z. i-a dat medicului un buchet de trandafiri din propria ei grădină.<br />
Diana S. a căzut de acord cu firma „Care” că dacă aceasta îi finanţează campania electorală pentru consiliul judeţean, ea<br />
va ajuta firma să obţină toate contractele de construcţii din regiune.<br />
O persoană oficială foloseşte maşina de serviciu şi combustibilul pentru propriile sale nevoi.
118<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
O persoană are nevoie de ajutorul unui departament al guvernului. Funcţionarul public tărăgănează lucrurile intenţionat.<br />
Persoana oferă funcţionarului bani (500-1000 lei) pentru a grăbi procesul şi pentru a răsplăti funcţionarul.<br />
O persoană oficială întârzie la serviciu şi pleacă de la serviciu mai devreme; în timpul orelor de lucru oficiale el se ocupă<br />
de chestiuni personale.<br />
Imaginaţi-vă că un medic radiografiază o persoană coruptă. Ce credeţi că se va vedea pe radiografie Desenaţi. Specificaţi<br />
3-5 caracteristici ale unei persoane oficiale corupte.<br />
Oferiţi cât mai multe răspunsuri la întrebarea: de ce credeţi că este ilegală corupţia<br />
Desenaţi un pescar care se luptă cu corupţia. Gândiţi-vă, apoi enumeraţi măsurile pe care pescarul le-ar putea lua pentru<br />
a elimina corupţia.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI:<br />
1. elevii au primit informaţii noi despre corupţie<br />
2. elevii şi-au exprimat poziţia faţă de corupţie într-un mod activ<br />
3. elevii au învăţat să evalueze diferite aspecte negative ale vieţii publice.<br />
TEMA: EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
AUTOR: Daiva Kuprioniene, profesor grad I e religie şi etică la Liceul Anyksciai Antanas Baranauskas.<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a V-a<br />
DISCIPLINA: religie<br />
OBIECTIVE:<br />
• să îşi dezvolte abilitatea de a lucra în echipă şi de a lua decizii în comun<br />
• să îşi dezvolte abilitatea de a discuta şi a prezenta argumente<br />
• să îşi dezvolte gândirea creativă
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
119<br />
METODE: activitate în grup, redactarea unui text formal, joc de rol<br />
MATERIALE: Biblia, bilete cu nume de familie, hârtie de scris, carioci, alte materiale didactice<br />
PROCES:<br />
1. Clasa citeşte povestirea lui Bruno Ferroro „O familie de arici”;<br />
“Când a venit vara, familia de arici s-au stabilit în pădure. Zilele erau călduroase şi aricii se jucau voioşi în umbra copacilor<br />
din pădure.<br />
Mergeau la plimbare prin pădure, se jucau de-a v-aţi ascunselea, printre flori, prindeau muşte, alergau nebuneşte pentru<br />
a-şi căuta de mâncare. Noaptea, dormeau paşnic în locuinţa lor.<br />
Într-o zi au văzut că vine toamna. Frunzele începeau să cadă. Aricii s-au gândit la un joc nou: să se joace cu frunzele care<br />
cădeau. Dar vremea se răcea din ce în ce mai mult. Pe râu se lăsa un strat subţire de gheaţă. Frunzele erau acoperite de<br />
gheaţă. Aricii tremurau de frig şi nu puteau să adoarmă noaptea. Într-o seară s-au gândit să se încălzească adunânduse<br />
laolaltă şi ţinându-şi cald unul altuia, dar n-au reuşit pentru că s-au speriat de spinii care îi acopereau care le înţepau<br />
nările şi picioruşele.<br />
Au încercat din nou şi din nou, dar nicicum nu au reuşit să se încălzească. Au fost nevoiţi să găsească o altă modalitate să<br />
se încălzească: păsările şi iepuraşii reuşeau să se încălzească adunându-se la un loc. Aşa că aricii au încercat să îşi retragă<br />
spinii. La început a fost greu dar după mai multe încercări au reuşit, fără să se rănească unii pe alţii. Nu se mai temeau de<br />
vântul rece care sufla şi au reuşit să se încălzească şi să adoarmă în căldură.”<br />
Sarcină: elevii sunt împărţiţi pe echipe în funcţie de culoarea bileţelelor pe care le primesc.<br />
Fiecare echipă va pregăti zece reguli pentru convieţuire paşnică.<br />
Când timpul alocat a expirat, elevii îşi prezintă regulile. Se notează regulile propuse.<br />
Iată câteva reguli posibile:<br />
a. Cum blândeţea ne face viaţa mai luminoasă, merită să aspirăm la ea în fiecare zi.<br />
b. Trebuie să vorbim unii cu alţii în fiecare zi.<br />
c. Trebuie să ne respectăm: niciodată să nu păşim pe prag fără să ne ştergem pe talpă.<br />
d. Să ne iertăm.<br />
e. Să descoperim atributele bune ale oamenilor chiar şi atunci când încearcă să le ascundă.<br />
f. Să nu ne temem de diferenţe: doar cei care sunt indiferenţi nu se ceartă.<br />
g. Să fim politicoşi. Manierele proaste rănesc dragostea.
120<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
h. Să nu lăsăm micile detalii să ne supere.<br />
i. Să nu uităm să râdem: râsul ne dă viaţă şi ne ajută să rezistăm necazurilor.<br />
2. Profesorul citeşte un pasaj din Noul Testament. Sf. Marc 12: 38-44.<br />
Întrebări:<br />
1. Oare putem să ne sacrificăm pe noi înşine pentru dragostea celorlalţi<br />
2. Oare este greu să ne retragem „spinii”<br />
Mesajul cheie este formulat în matei 7: 12: „Ceea ce te aştepţi ca alţii să facă pentru tine să faci şi tu pentru ei.”<br />
3. Echipele scriu o scrisoare oficială/formală către o persoană oficială cerând să le aloce computere la şcoală:<br />
• Grup 1: stil umil;<br />
• Grup 2: stil informal (ca şi cum ar scrie o scrisoare unui prieten);<br />
• Grup 3: stil oficial, solicitare oficială;<br />
• Grup 4: stil formal.<br />
4. Joc de rol<br />
• Grupurile 1 şi 3: „Se strică o maşină pe drum. Şoferul nu este o persoană foarte plăcută.”<br />
• Grup 1: Joacă scena arătând că este posibil să oferi ajutor unei persoane care nu are o înfăţişare foarte plăcută fără nici<br />
o răsplată.<br />
• Grup 3: Joacă scena arătând că vor ajuta şoferul dacă îi plăteşte pentru timpul pierdut.<br />
• Grupurile 2 şi 4: “O femeie foarte bolnavă, pe jumătate surdă, trăieşte cu familia fiului ei.”<br />
• Grup 2: Joacă o scenă cu un sfârşit fericit.<br />
• Grup 4: Joacă o scenă cu un sfârşit nefericit.<br />
5. Jocul “Concertul de jazz”<br />
Obiectiv: Ascultaţi-vă unii pe alţii şi găsiţi armonie în grup. Fiecare grup realizează un scurt concert folosind materiale<br />
didactice, rechizite: stilouri, penare, cărţi, ghiozdane, caiete, mape.<br />
Gând de încheiere: Cine este cel mai frumos şi mai modern Cel care se îmbracă în hainele bunătăţii şi simplităţii.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
121<br />
CE CREDE UN PROFESOR DE PSIHOLOGIE, REDA MASELSKIENĖ, DE LA GIMNAZIUL RADVILIŠKIS VAIŽGANTAS DESPRE<br />
EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI LA LECŢIILE DE PSIHOLOGIE<br />
Putem discuta despre corupţie cu elevii în timp ce predăm următoarele teme:<br />
• Percepţia socială: atitudini şi stereotipuri;<br />
• Relaţii sociale: roluri sociale şi jocuri psihologice;<br />
• Sănătatea psihică: trebuinţele umane şi motivele (folosind manualul Gailienė D. ir kt. Asmenybės ir bendravimo<br />
psichologija: vadovėlis 11–12 klasėms. – Vilnius: Tyto alba, 2002 sau pregătind un curs de psihologie prin care să<br />
acoperim mai multe teme).<br />
ATITUDINILE ŞI CORUPŢIA<br />
În timp ce discutăm despre originea atitudinilor, putem aborda cazuri de corupţie experimentate de elevi sau de părinţii<br />
lor. De exemplu, un elev nu a respectat regulile şcolii şi i se sugerează că ar trebui să se mute la altă şcoală, dar părinţii<br />
se împotrivesc pentru că şcoala este una prestigioasă. Părinţii fac toate eforturile pentru a-şi menţine copilul la şcoala<br />
respectivă. Caută „relaţii” care ar putea să le „netezească” calea spre direcţiune sau spre alte persoane influente.<br />
Se analizează acest caz sau un altul, urmărind componentele atitudinii: cunoştinţele, reacţiile afective şi<br />
comportamentul.<br />
STEREOTIPURILE ŞI CORUPŢIA<br />
Stereotipuri: „Bărbaţii sunt şoferi mai buni.” „Oamenii de afaceri şi bancherii te trag pe sfoară.” “Medicii pot fi mituiţi.” etc.<br />
În timpul discutării originii, rolului şi schimbărilor stereotipurilor, se discută şi despre corupţie.<br />
ROLURILE SOCIALE ŞI CORUPŢIA<br />
În timpul parcurgerii temei „Rolurile sociale şi relaţiile personale”, se pot discuta diverse cazuri. De exemplu, o persoană<br />
timidă, calmă, paşnică şi cinstită devine director. Poziţia îi schimbă principiile şi chiar atitudinea, ceea ce acesta găseşte<br />
inacceptabil. Pentru a trăi conform noilor aşteptări, de exemplu, pentru a accepta mită sau altele asemănătoare, el<br />
trebuie să se transforme într-o persoană de care nu-i place deoarece aceste trăsături contrazic personalitatea sa, natura<br />
şi idealurile sale. Însă dacă refuză să facă compromisuri, echipa lui va avea de suferit.<br />
TREBUINŢELE UMANE ŞI MOTIVELE<br />
În timpul parcurgerii acestei teme, se pot aborda consecinţele corupţiei şi impactul acestora asupra noastră. Urcând pe<br />
scara ierarhică a trebuinţelor, se pot trece în revistă cele mai variate teme legate de corupţie.
122<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Jocul “Ghemul corupţiei”.<br />
Jocul se desfăşoară în jurul unei mese cu un ghem, care trece din mână în mână. Ca şi în alte discuţii, şi aceasta ar trebui<br />
să urmeze regulile care se anunţă la început. Preşedintele discuţiei ia ghemul şi începe să discute despre corupţie:<br />
“Credeţi că e posibil să trăieşti curat, fără să fii corupt, în ziua de azi” Cei care doresc să vorbească trebuie să ia ghemul şi<br />
să îşi exprime opinia despre subiect. Ghemul călătoreşte din mână în mână şi toţi care au ceva de adăugat îl iau în mână.<br />
După încheierea discuţiei, se formulează concluziile.<br />
Se pot folosi şi două ghemuri de diferite culori pentru atitudini pozitive şi negative faţă de tema discuţiei. La sfârşitul<br />
discuţiei se numără exprimările în favoarea şi împotriva subiectului. Se face un rezumat.<br />
JOCUL „PĂTRATUL SENTIMENTELOR”<br />
Fiecare copil primeşte o bucată de hârtie care este parte a unui pătrat mai mare tăiat în bucăţele. Pe bucata de hârtie<br />
îşi vor nota sentimentele pe care le au atunci când se găsesc faţă în faţă cu un act de corupţie. Când toţi au terminat<br />
sarcina, aşează bucăţile de hârtie laolaltă într-un pătrat mare, pătratul sentimentelor.<br />
Această activitate este urmată de o discuţie şi concluzii. Se pot folosi două culori pentru a exprima diferit atitudinile<br />
pozitive şi negative. La sfârşitul jocului jucătorii vor vedea care culoare predomină în pătrat. Se organizează o discuţie<br />
finală pentru concluzii.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
123<br />
MODALITĂŢI DE REALIZARE A<br />
PROGRAMELOR DE EDUCAŢIE ÎMPOTRIVA<br />
CORUPŢIEI ÎN CADRUL DIVERSELOR<br />
DISCIPLINE ŞCOLARE ÎN ROMÂNIA<br />
SOCIOLOGIE<br />
TEMA: PROBLEME SOCIALE. CORUPŢIA<br />
AUTOR: Constanţa Stăncescu, Colegiul Tehnic Energetic Cluj-Napoca<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. să se familiarizeze cu fapte, fenomene şi procese care determină conflicte sociale;<br />
2. să se familiarizeze cu sensurile şi semnificaţiile termenului de corupţie<br />
3. să explice conceptul de corupţie.ca relaţie de complicitate între persoana care corupe şi persoana care se lasă<br />
coruptă<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Transparency International Romania.: http:transparency.org.ro<br />
• P. Stroebel, „De la sărăcie la excludere: societate salariată sau societate a drepturilor omului”.<br />
• Materiale din manualul de sociologie, documente<br />
METODE: cadranele,expunerea, explicaţia, eseul de 5 minute.
124<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
DESFASURAREA LECŢIEI<br />
CADRANELE<br />
Aplicaţie:<br />
- Profesorul se adresează clasei de elevi cu urmatoarea introducere”vreau să vă prezint o poveste care mie imi<br />
place foarte mult”<br />
- Profesorul anunţă elevii ca înainte se va realiza un exerciţiu pe baza unor termeni daţi în avans: adeverinţă,<br />
indemnizaţie, şomaj, procedură, bomboane, cucoană, situaţie<br />
- Profesorul îi invită pe elevi să scrie o poveste plecând de la aceşti termeni, şi îi roaga sa-i utilizeze strict în aceasta<br />
ordine. “Povestea o veţi scrie individual, în timp de 3 minute”<br />
- Elevii sunt invitaţi să citească povestea la care s-au gandit, perechii lor.<br />
- Profesorul întreabă “cine doreste sa ne spună la ce poveste s-a gândit”. Apoi,. “Cine a gandit povestea altfel şi<br />
vrea să ne-o citească”<br />
- Profesorul oferă elevilor textul poveştii despre care le-a pomenit la început. “Vă rog să citiţi individual această<br />
poveste timp de 3’ şi să subliniaţi în text termenii care vi se par mai vii,sugestivi,plini de sens şi semnificaţie.”<br />
- Se va realiza o activitate individuală bazată pe completarea unor cadrane, în felul următor:<br />
O imagine grafică ce v-a ramas în minte<br />
Ce sentimente/emoţii au fost relevate de povestire<br />
Vă rog sa reflectaţi asupra mesajului acestei povestiri,<br />
să-l legaţi de viaţa dvs. (interiorizarea mesajului)<br />
Ce alt titlu i s-ar potrivi povestirii<br />
- Elevii sunt invitaţi să discute cu perechea ceea ce au notat în cadrane<br />
- Se pot construi ulterior alte cadrane pe care de aceasta dată, elevii le vor completa împreună cu perechea.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
125<br />
Ce zgomote aţi auzit<br />
Precizaţi doi termeni care vi se par cei mai sugestivi (din<br />
poveste sau alţii)<br />
Despre ce este vorba de fapt în această povestire Care<br />
este mesajul ei<br />
Ce stare de spirit v-a trezit dvs. aceasta poveste<br />
- câteva perechi să ne citească ce au scris.<br />
REZUMATUL LECŢIEI<br />
Elevii vor identifica împreună cu profesorul problema pusă în discuţie. Se vor prezenta sensurile termenului de „corupţie”,<br />
ca abatere de la moralitate, de la lege, de la datorie. Se subliniază faptul că fenomenul corupţtiei nu este nou în societatea<br />
românească. Se face apel la exemple din istorie când s-au folosit astfel de termeni: „tribut”, „peşcheş”, „ciubuc”etc. Sunt<br />
prezentate principalele cauze ale corupţiei.<br />
Profesorul indică elevilor paginile web care difuzează informaţii despre mecanismele corupţiei în ţara noastră:<br />
http://transparency.org.ro şi www.anchete.ro aparţinând Transparency International România si Fundaţiei Concept,<br />
organisme ale societaţii civile care sunt preocupate de eradicarea fenomenului corupţiei de la noi din ţară.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
Se evidenţiază faptul că cercetarile sociologice dovedesc că în România fenomenul corupţiei cunoaşte o amploare<br />
deosebită. Se arată impactul acesteia asupra vieţii persoanelor oficiale şi daunele cauzate societăţii şi statului. Se<br />
conchide că există motive pentru care corupţia ar tebui privită ca o prioritate naţională.<br />
ANEXE<br />
Textul „Urgentarea unei adeverinţe de şomaj”, din lucrarea „Manual de şpagă – investigaţii jurnalistice asupra practicilor<br />
asociate corupţiei mici”, pg. 64.
126<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
URGENTAREA UNEI ADEVERINTA DE SOMAJ<br />
E miercuri. Mă duc să scot o adeverinţă pentru şomaj, care îmi terbuie în patru zile, altfel pierd indemnizaţia. Cucoana,<br />
care de obicei e grasă şi transpirată de efortul pe care-l depune stând pe scaun, imi spune răspicat că nu poate sa mi-o<br />
dea în mai puţin de o săptămână. O rog frumos şi îi prezint situaţia. Ea – nu şi nu.<br />
O mai rog zece minute, că acasă oricum nu am ce face, dar ea nu se lasă! „Nu întelegi, domnule, că nu se poate, asta e<br />
procedura, nu iese de la semnat decât dupa şase zile, ziua de azi deja e trecută, deci abia peste şapte zile”, îmi spune.<br />
Ies din birou, mă duc repede şi cumpăr o cafea şi o cutie cu bomboane şi mă întorc încrezator, cu gândul că în felul<br />
acesta se rezolvă treaba mai repede. Aş, ce sa facă dansa cu bomboanele, că nu semnează ea, dacă ar fi dupa ea şi azi<br />
m-ar rezolva etc.<br />
Scot 20 de lei şi zic:Pentru colegele care vă ajută!. Vineri, în aceeaşi săptămână a fost gata. Cum să nu dau, dacă legea şi<br />
organizarea internă a unei instituţii de stat le permite să te amâne, să te intârzie, sau chiar să piardă unele acte, fară să<br />
păţească nimic<br />
CONSILIERE ŞI ORIENTARE<br />
TEMA: CONDUCEREA ORGANIZAŢIILOR SOCIALE. ROLUL LIDERULUI<br />
AUTOR: Constanţa Stăncescu, profesor, de ştiinţe socio-umane, metodist, Colegiul Tehnic Energetic<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a XI-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1. Să argumenteze importanţa rolului social al liderului în şcoală şi comunitate.<br />
2. Să compare calităţile lor de lideri<br />
3. Să enunţe caracteristicile stilurilor de conducere<br />
SARCINI:<br />
1. definirea termenului de lider<br />
2. discutarea factorilor şi actorilor sociali care contrubuie la formarea conducătorilor<br />
3. identificarea aspectelor pozitive şi negative în personalitatea liderului
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
127<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Almond Gabriel, Verba Sidnei, Cultura civică, Ed. Du Style, Bucureşti, 1996, traducere de Dan Pavel.<br />
• Cecilia Deme, Darius Borovic-Ivanov (coordonatori), Educatie civică, clasa a XI-a , curs opţional –toate profilurile şi<br />
specializările, Ed. Mirton, Timişoara, 2003.<br />
• Folii pentru retropreoiector, texte pentru simularea rolului de lider,24 foi format A 4<br />
, scotch, măsurător.<br />
METODE: jocul „Turnul de hârtie”, activitate frontală, munca în grup, simularea.<br />
PROCES<br />
1. Profesorul le ţine elevilor o scurtă prelegere despre rolurile informale pe care oamenii le au în viaţa de zi cu zi şi<br />
despre felul cum aceste roluri se schimbă în situaţii diferite.<br />
2. Împreună cu elevii este definit termenul de „lider”şi se face distincţia dintre liderii formali si cei informali.<br />
3. Se discuta cu clasa despre actorii care contribuie la formarea conducatorilor , despre deprinderile şi competentele<br />
de care are nevoie orice lider pentru conducerea unui grup<br />
4. Începe derularea exerciţiului „Turnul de hărtie”. Este vorba despre experimentarea diferitelor tipuri de<br />
comportament, proprii unui lider, şi despre observarea consecinţelor acestora, mai ales asupra rezultatelor<br />
obţinute.<br />
5. Sarcina: fiecare grup de elevi va construi un turn de hârtie, înalt de 1 m, care să stea singur pe propriul fundament.<br />
La final profesorul va masura turnurile construite.<br />
a. Profesorul împarte clasa în trei grupuri<br />
b. Fiecare grup va avea un lider (desemnat de profesor), şi un observator.<br />
c. Liderii trebuie să interpreteze rolul pe care îl primesc (autoritar, democratic sau indiferent)<br />
d. La finalul jocului, fiecare observator îşi prezintă observaţiile, şi împreună cu grupul respectiv va înceca<br />
să răspundă la întrebări, ca de ex.: „Cum s-a comportat grupul sub îndrumarea liderului”, „Cum s-au<br />
simţit participanţii în timpul exerciţiului”, „Care este legătura dintre stilul de conducere şi munca în<br />
echipă<br />
e. Profesorul conduce discuţia spre definirea de către elevi a celor trei stiluri de conducere-autoritar,<br />
democratic şi laissez faire, şi explică amanunţit avantajele şi dezavantajele fiecărui stil de conducere<br />
f. Elevii vor rezolva exerciţiul „Tu decizi...” şi vor scrie un eseu intitulat „Când am fost lider”, descriind o<br />
situaţie când elevul s-a simţit în poziţia de lider şi cum s-a simţit în rolul respectiv.
128<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
LEGĂTURA CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI: prin compararea stilurilor de conducere şi a influenţei trăsăturilor<br />
de caracter se ajunge la concluzia că între subiect şi mediul înconjurător se stabileşte un sistem de forţe în echilibru,<br />
constituind un câmp dinamic sau o structură care poate explica acţiunea individuală: atunci când echilibrul este distrus,<br />
se crează o anumită tensiune pentru individ,iar comportamentul său tinde să-şi recapete acest echilibru. Relaţiile<br />
interpersonale afectează în cea mai mare masură relaţia lider-grup. Această relaţie trebuie să se bazeze pe încredere<br />
reciprocă, recunoaşterea şi aprecierea performanţelor individuale, şi importanţa acordată sentimentelor membrilor<br />
grupului.<br />
ANEXĂ:<br />
Comportament autoritar<br />
Trebuie să adoptaţi o atitudine autoritară, adică tot cee ce spuneţi trebuie să fie pe un ton dur, care nu admite comentarii,<br />
exprimând severitatea şefului.<br />
Distribuiţi mijloace de lucru, vorbind pe un ton de cazarmă. Sunteţi un şef care-şi ia funcţia în serios, creind un climat<br />
de lucru individual în spiritul disciplinei şi al ordinii. Numai dumneavoastră decideţi totul, de dumneavoastră depinde<br />
victoria grupului. Dumneavoastră stabiliţi disciplina şi etapele activităţii fiecăruia şi momentul fiecărei sarcini, membri<br />
grupului neputând prevedea ce se cere, lucrând din aproape în aproape. Nu vă amestecaţi în activitate, doar emiteţi<br />
ordine.<br />
Aveţi propriul plan de realizare pe care nu îl comunicaţi altora. Împărţiţi ordine în stânga şi în dreapta, pas cu pas.<br />
Decideţi personal in legatura cu ce are de facut fiecare, nelăsând pe nimeni să facă ce ar dori.<br />
Grupul primeşte următoarea instrucţiune de la Dvs.: „Trebuie să se construiască un turn de hârtie înalt de 1 m. care stă<br />
singur pe fundament. Fiecare să mă asculte, nu se admite nici o întrebare, eu sunt cel care conduce.”<br />
Comportament democratic<br />
Trebuie să adoptaţi o atitudine democratică, adică tonul dumneavoastră să fie binevoitor şi încurajator. Vă identifcaţi cu<br />
grupul spunând „noi”.<br />
Explicaţi grupului, în linii mari, activitatea ce urmează a fi efectuată.<br />
Animaţi discuţia grupului, puteţi să propuneţi câteva idei şi procedee.<br />
Nu emiteţi niciodată judecăţi la adresa subiecţilor, consideraţii individuale, faceţi aprecieri cu privire la grupul în<br />
ansamblu. Exemplu de exprimare critică: „Dacă vom continua astfel, nu vom ajunge niciodată nicăieri”.<br />
Sunteţi prezent afectiv, participaţi realmente din când în când, fără a pierde din vedere evoluţia întregului grup.<br />
Comportamentul „laissez-faire”
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
129<br />
Trebuie să adoptaţi o atitudine de indiferenţă, prezentând grupului în linii mari activitatea de efectuat. Îi anunţaţi că nu<br />
cunoaşteţi nimic în legatură cu aceasta, că nu aveţi competenţa necesară pentru a-i ajuta.<br />
Veţi lasa participanţii să lucreze în linişte. Nu veţi răspunde la întrebările lor, decât evaziv, în funcţie de sentimentul pe<br />
care îl aveţi în legatură cu utilitatea vreunui răspuns.<br />
Nu participaţi în nici un fel. Distribuiţi materialele şi atât. Nu încercaţi să interveniţi în ceea ce se petrece între membri<br />
grupului.<br />
Spuneţi doar, de mai multe ori dacă e necesar, „Trebuie să construim un turn de hârtie înalt de 1m, care să stea pe<br />
fundamentul propriu. Vă instalaţi apoi într-un colţ, la o oarecare distanţă de grup, pentru a citi, de exemplu, un ziar.<br />
Rămâneţi politicos dar indiferent.<br />
TU DECIZI...<br />
Grupul de colonişti sosiţi în Lumea Noua a reuşit să decidă asupra formei de guvernământ, asupra legilor, drepturilor şi<br />
repnsbilităţilor. După un timp însă, George, care era cel mai în vârstă, a început, încetul cu încetul, să-ţi impună punctul<br />
de vedere. El a fost ajutat de câtiva prieteni apropiaţi, cărora le-a promis porţii de mâncare mai mari dacă îl sprijină. Când,<br />
câţiva dintre indivizi au protestat, aceştia au fost expulzaţi din colonie, Alţii au început să afişeze proteste împotriva lui<br />
George, dar şi ei au fost expulzaţi. În scurt timp, colonia cea nouă a fost divizată în două tabere.În loc să-şi<br />
înfăptuiască visele pentru care au venit, preocuparea lor cea mai importantă a devenit lupta între ei. Unii dintre ei au<br />
realizat că pentru a ieşi din această situaţie, trebuie să găsească răspunsurile la întrebările:<br />
‣ De ce au început să apară probleme în grup<br />
‣ Ce nu aluat în considerare George atunci când s-a impus ca lider al grupului
130<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
PSIHOLOGIE SOCIALĂ / SOCIOLOGIE<br />
TEMA: SOCIETATEA CIVILĂ ŞI ROLUL EI ÎNTR-O DEMOCRAŢIE<br />
AUTOR: Constanţa Stăncescu, profesor, de ştiinţe socio-umane, metodist, Colegiul Tehnic Energetic<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a X-a.<br />
OBIECTIVE:<br />
1.să explice folosind exemple conceptul de politică publică.<br />
2.să analizeze impactul social al unei probleme publice<br />
3.să schiţeze o strategie, un plan de influenţare a politicilor publice<br />
4. să elaboreze un material pentru influenţarea politicii publice<br />
SARCINI:<br />
1.definirea conceptului de politici publice<br />
2.alegerea unei probleme publice relevante pentru societatea românească<br />
3.prezentarea conceptului de influenţare a politicilor publice<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Karpinski J. , ABC-ul democraţiei., Ed. Humanitas, Bucureşti ,1993<br />
• Ionescu Cristian, Principii fundamentale ale democraţiei constituţionale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1997.<br />
• Friedrich Hegel, Principiile filosofiei dreptului sau elemente de drept natural şi de ştiinţa statului<br />
• Friedrich Hegel, Prelegeri de filosofia istoriei<br />
• Folii pentru retropreoiector, markere de culori diferite, manualul de sociologie, fişe de lucru.<br />
METODE:brainstorming, lucrul în echipe cooperative, cafeneaua, turul galeriei pentru evaluare.<br />
PROCES<br />
Activitatea 1. Definirea conceptului de politici publice<br />
Profesorul prezintă tema, descrie câteva trăsături ale politicilor publice, clarifică de ce sunt publice. Se defineşte
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
131<br />
conceptul de politici publice. Se realizează un brainstorming cu elevii”Vă rog să vă gândiţi la exemple de probleme ale<br />
comunităţii sau ale unor grupuri de cetăţeni din întreaga ţară , care sunt de interes public. Se alege din lista formată<br />
problema corupţiei.<br />
Activitatea 2. Alegerea unei probleme publice<br />
Elevii sunt împărţiţi în 5 grupe, a câte 4-6, li se acordă 2-3 minute pentru discutarea problemelor găsite. Informăm clasa<br />
că se va desfaşura o activitate cu care se confruntă comunitatea sau societatea în ansamblu. Sunt rugate grupurile de<br />
elevi să identifice problema cea mai importantă şi să argumenteze alegerea făcută.<br />
Activitatea 3. Prezentarea conceptului de influenţare a politicilor publice. Profesorul prezintă oral, ajutându-se de<br />
folii de retroproiector sau de textul manualului următoarele: conceptul de influienţare a politicilor publice, importanţa<br />
elaborării unei strategii de acţiune, importanţa identificării factorilor responsabili şi a momentului luării deciziei, a<br />
tipurilor de acţiuni formale şi informale.<br />
Activitatea 4. Elaborarea unui material pentru influenţarea politicii publice.<br />
Fiecare grup va primi sarcini de lucru diferite (conform fişei de lucru) astfel că în final să se ajungă la o variantă unitară,<br />
a unui plan şi a unui material care expune problema şi oferă soluţii şi care are ca scop influenţarea autoritaţilor publice<br />
responsabile în sensul adoptării soluţiei propuse.<br />
Turul galeriei: În pauză elevii pot examina îndeaproape fişele care reprezintă fiecare o parte a portofoliului problemei<br />
publice scriind sugestii pe o foaie A 4<br />
anexată sau pe fluturaşi autoadezivi.<br />
LEGĂTURA CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
Elevii pot strânge informaţii suplimentare despre problema corupţiei şi efectele acesteia distribuindu-şi diferite roluri:<br />
unii elevi aduc informaţii din presă, alţii de pe internet, alţii contactează autorităţile publice, instituţii, persoane resursă<br />
care pot oferi informaţii etc. .<br />
ANEXE<br />
Fise de lucru pentru grupele de elevi, se decupeaza pentru fiecare grupa:<br />
Grupul I. Explicarea problemei publice<br />
- Pe cine afectează problema corupţiei<br />
- În ce mod îi afectează, ce consecinţe are asupra grupului ţintă<br />
- Ce informaţii şi surse de informare le susţin argumentele<br />
- În sarcina cărei autorităti publice sau centrale intră soluţionarea problemei corupţiei<br />
- Ce persoane importante sau grupuri (asociaţii, grupuri de presiune etc)sunt interesate de problemă Cum pot fi<br />
ei convinşi pentru rezolvarea problemei<br />
Prezentaţi realizările voastre pe o coală de flipchart într-un mod sintetic şi cât mai atractiv.
132<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Grupul II. Găsirea de soluţii alternative<br />
- gasiţi căt mai multe soluţii viabile ale problemei<br />
- identificaţi avantajele fiecarei soluţii<br />
- identificaţi dezavantajele fiecărei soluţii<br />
- prezentaţi comparativ avantajele şi dezavantajele fiecărei soluţii<br />
Prezentaţi realizările voastre pe o coală de flipchart într-un mod sintetic şi cât mai atractiv.<br />
Grupul III.Alegerea, elaborarea şi prezentarea cât mai detaliată a soluţiei<br />
- alegeţi soluţia cea mai bună care este realizabilă şi care stă la îndemâna comunităţii şi autorităţilor<br />
- prezentaţi detaliile soluţiei<br />
- precizaţi consecinţele asupra grupului ţintă<br />
- evidenţiaţi avantajele<br />
Prezentaţi realizările voastre pe o coală de flipchart într-un mod sintetic şi cât mai atractiv.<br />
Grupul IV. Elaborarea unei strategii de acţiune<br />
- cine şi când ia deciziile<br />
- ce acţiuni ar trebui întreprinse pentru a aduce problema şi soluţia în atenţia factorilor de decizie responsabili<br />
- cum luăm legătura cu părţile interesate de problema corupţiei<br />
- cum contactăm presa şi ce forme de comunicare alegem<br />
- cum sensibilizăm opinia publică la problema corupţiei<br />
- pe sprijinul căror persoane ne bazăm şi în ce formă<br />
- actiuni concrete. când şi cum se vor derula<br />
Prezentaţi realizările voastre pe o coală de flipchart într-un mod sintetic şi cât mai atractiv.<br />
FILOSOFIE<br />
TEMA: LIBERTATE ŞI RESPONSABILITATE MASS-MEDIA ŞI CORUPŢIA<br />
AUTOR: Constanţa Stăncescu, profesor, de ştiinţe socio-umane, metodist, Colegiul Tehnic Energetic<br />
GRUP ŢINTĂ: elevi de clasa a XII-a.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
133<br />
OBIECTIVE:<br />
1.să identifice surse mediatice ale prezentării corupţiei;<br />
2.să compare şi să analizeze critic sursele de monitorizare a fenomenului corupţiei<br />
3.să comenteze un caz de corupţie descris în presă folosind instrumentele analizei filosofice.<br />
MATERIALE ŞI RESURSE:<br />
• Mass-media, manual de liceu, coordonator Mircea Toma, Ed. Concordia 2000<br />
• Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară „Om şi societate”.<br />
• Henry Jankins, „Digital renaissance”, în Technology Review, martie 2002<br />
• Manualul de Filosofie<br />
• „Raportul Freedom House” în problema luptei anticorupţie din România<br />
METODE: jurnalul dublu, eseul de zece minute, dezbaterea, analiza logică a argumentelor.<br />
PROCES<br />
- selectarea din presa actuală a unor cazuri remarcabile din perspectiva consecinţelor morale<br />
- elevii sunt solicitaţi să citească cu atenţie textul, despre corupţia din presă şi/sau corupţia ilustrată în presă,textul<br />
este ales de profesor<br />
- fiecare elev alege din text un pasaj care l-a impresionat în mod deosebit (care i-a amintit de o experienţă<br />
personală, care contrazice convingerile şi credinţele propri)<br />
- pagina de caiet este împărţită în două: în partea stângă fiecare elev scrie pasajul ales; în partea dreaptă notează<br />
comentariile personale referitoare la acel pasaj<br />
- activitate de grup (6-8 elevi) pentru stabilirea particularităţilor cazului dat<br />
- evaluarea moralităţii faptelor după criterii diferite<br />
- stabilirea unor puncte de vedere comune<br />
- analiza ideilor din text din perspectiva imperativelor kantiene: imperativul ipotetic şi imperativul categoric<br />
- realizarea unui eseu cu tema „Etica şi mass-media”<br />
REZUMATUL LECŢIEI<br />
Pentru a explica diferenţa dintre imperative, profesorul face apel la două exemple şi le analizează împreună cu elevii:<br />
1. „un cetăţean bogat oferă municipalităţii o sumă de bani pentru a se ridica o statuie. Pune însă o condiţie: oferă<br />
banii dacă pe soclul statuii va fi gravat numele său (în calitate de donator)”. Se pun, din perspectivă kantiană<br />
urmatoarele întrebări:
134<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
- Omul a acţionat sub impulsul imperartivului ipotetic<br />
- A acţionat sub impulsul imperativului categoric<br />
- Acţiunea lui este morală, adică poate deveni universală<br />
Răspunsurile sunt următoarele:<br />
- acest om a acţionat condus fiind de imperativul ipotetic, întrucât acţiunea lui a avut ca scop satisfacerea<br />
unui sentiment (vanitatea, mândria). Prin urmare el i-a folosit pe ceilalţi semeni (municipalitatea)<br />
ca mijloc pentru satisfacerea unui sentiment, astfel că voinţa care l-a condus a fost cea eteronomă,<br />
determinată sensibil.<br />
- Dacă acţiunea lui este morală Nu, spune Kant, întrucât ea nu poate deveni un principiu universal. Dar<br />
nici imorală nu poate fi o asemenea acţiune. Kant va numi astfel de acţiuni ca fiind legale şi făcute din<br />
punctul de vedere al omenirii, nu al umanităţii.<br />
2. mergând pe stradă, un cetăţean vede un cerşetor. I se face milă şi îi oferă bani. Se pun aceleaşi întrebări, se<br />
obţin aceleaşi răspunsuri. Maxima acţiunii acelui om a fost comandată de imperativul ipotetic, voinţa care l-a<br />
condus este cea eteronomă, acţiunea lui legală, nu morală şi este desfaşurată din perspectiva omenirii, nu a<br />
umanităţii. Kant spune că nici un sentiment, oricât de nobil ar fi el, nu poate sta la baza unei acţiuni necesare<br />
şi universale.<br />
LEGĂTURI CU EDUCAŢIA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI<br />
Pentru Kant, omul este cetăţeanul a două lumi: prin impulsurile sale egoiste, omul participă la lumea sensibilă; prin<br />
obligaţiile morale, omul se ridică în lumea suprasensibilului. Aici aflăm lumea principiilor absolute sau lumea care<br />
se conduce după legile morale.Înclinaţia este facultatea de a râvni, a dori, întrucât depinde de trebuinţele pe care<br />
le resimţim. Datoria este facultatea de a acţiona în conformitate cu legea morală. Numai dacă acţionăm din datorie,<br />
maxima acţiunii noastre poate deveni principiu al unei legităţi universale..<br />
ANEXE<br />
Pentru realizarea campaniei „Nu da şpagă”, a existat o colaborare între Fundaţia Concept, Oops Media şi<br />
Transparency Interntional.Aceasta a fost menită spre a avertiza prin intermediul mass-media populaţia asupra efectelor<br />
negative pe care le are practica de dare de mită. Prin intermediul unor spoturi de televiziune sau radio, precum şi prin<br />
amplasarea unor panouri stradale conţinând mesajul „Nu da şpaga” cetătenii ar fi urmat să fie informaţi şi mai ales<br />
atenţionaţi asupra amplorii pe care o are „mica” corupţie în România.Populaţia ţintă pentru această campanie a fost<br />
constituită de populaţia cu vârsta cuprinsă între 15 si 25 ani, din mediul urban, cea care în opinia iniţiatorilor campaniei<br />
este cea mai receptivă la un astfel de mesaj dar şi în acelaşi timp cea în rândul căreia darea de mită produce un sentiment
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
135<br />
de frustrare sau chiar de revoltă.Prin acest mesaj, „Şpaga este hoţie”, campania dorea să ridice nivelul de conştientizare<br />
a faptului că mita nu este ceva legitim, sau necesar, ci că este o practica ce nu produce decât o perpetuare a unor<br />
relaţii de corupţie între cei ce asigură şi cei ce consumă anumite servicii. Bineinţeles, la nivel de initiativă, campania<br />
a fost unanim apreciată, dar un număr impresionant de dificultăţi şi piedici în calea realizării acestei campanii ne-au<br />
fost revelate în discuţiile purtate cu directorul executiv al Fundaţiei Concept, Radu Mateescu. De la lipsa unei cercetări<br />
iniţiale pâna la refuzul anumitor televiziuni de a transmite spot-urile ( un exemplu elocvent ar fi chiar cazul TVR care<br />
a considerat spot-urile drept „violente” ), împreună cu deja obişnuitele dificultăţi legate de finanţări (inclusiv cele prin<br />
programe europene), au îngreunat realizarea şi probabil au micşorat impactul campaniei împotriva corupţiei mici. De<br />
asemenea, după cum ne-a menţionat Radu Mateescu, fără o continuare a acestei campanii, cu eventuale modificări,<br />
cu cercetări suplimentare, Nu da şpagă va rămâne doar un proiect demn de apreciat, dar nimic mai mult. (Extras din<br />
„Raportul Freedom House”)
136<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
ANEXE<br />
PREGĂTIREA PENTRU FORMAREA<br />
ABILITĂŢILOR DE GÂNDIRE CRITICĂ<br />
Autor: EVALDAS BAKONIS<br />
TEXT:<br />
BOGDANOVIČIUS A. Guvernul promovează corupţia // http://www.freema.org/Newsletter/corruption/1999.1.abagdan<br />
ovicius.phtml<br />
Majoritatea oamenilor în ziua de azi consideră corupţia un rău inexorabil. Se pare că s-au încercat toate metodele de a<br />
o combate: de la<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................<br />
.................................................................................................. ,<br />
la<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................<br />
Cu toate acestea, nu s-a schimbat nimic. Cei care iau mită continuă să facă acest lucru; cei care dau mită se miră din ce<br />
în ce mai mult de mărimea „rentei”, care creşte odată cu riscul implicit.<br />
Corupţia nu este un fenomen care se limitează la Lituania. Corupţia este un fenomen global. Ne-am putea întreba<br />
dacă corupţia este un atribut necesar al societăţii. Oare merită să încercăm, să eradicăm acest rău. Chiar dacă toate<br />
statele democratice, ale căror legi le folosim ca exemple de urmat, au eşuat în încercarea de a realiza acest obiectiv<br />
Produsele corupţiei pe care societatea le consideră deosebit de dăunătoare ne încurajează să luăm măsuri pentru că<br />
lupta împotriva corupţiei merită efortul.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
137<br />
Eficienţa eforturilor de combatere a corupţiei<br />
Oare ar dispărea corupţia dacă mituirea ar atrage după sine pedepse mai aspre Concluziile studiilor LFMI arată că acest<br />
efort este pe locul al treilea, după reducerea birocraţiei şi a intervenţiei guvernului în economie. Pedeapsa ar putea avea<br />
două feţe: pe de o parte, ar putea descuraja unele persoane care nu sunt sigure dacă vor sau nu să dea sau să accepte<br />
mită. Pe de altă parte, cei care sunt hotărâţi să o facă ar putea să se vadă obligaţi să crească „costul serviciilor”. De aceea,<br />
pedepsele sunt doar o soluţie de cosmetizare a problemei corupţiei.<br />
Oare corupţia ar putea fi redusă prin creşterea salariilor funcţionarilor publici şi prin asigurarea mai multor garanţii<br />
sociale De asemenea, salariile mai mari, la fel ca pedepsele mai aspre, ar putea fi eficiente într-o anumită măsură. Abuzul<br />
de putere, care este dificil de dovedit, leagă creşterea salariilor de creşterea sumelor care s-ar putea solicita ca mită,<br />
mai degrabă decât să reducă fenomenul corupţiei. Studiul efectuat de LFMI indică faptul că liderii de opinie situează<br />
creşterea salariilor pe locul patru. În mod surprinzător, politicienii în general şi adepţii Partidului Conservator aflat la<br />
conducere ar prefera creşterea salariilor mai degrabă decât alte grupuri ale liderilor de opinie. Acest lucru poate explica<br />
de ce cresc acum salariile funcţionarilor publici. Totuşi, această măsură nu este cea mai eficientă pentru combaterea<br />
corupţiei.<br />
O reţetă pentru combaterea corupţiei<br />
Cea mai eficientă unealtă de combatere a corupţiei nu este educaţia oamenilor, pedepsirea lor, identificarea unor<br />
funcţionari cinstiţi sau asigurarea integrităţii acestor funcţionari. Cea mai eficientă modalitate este limitarea şi eliminarea<br />
originilor corupţiei.<br />
Unde să începem<br />
• Diverse corporaţii au elaborat şi dezvoltat programe care promovează şi reînvie afacerile, oferind împrumuturi<br />
„soft”. Aceste programe au un lucru în comun: funcţionarii publici, persoanele oficiale au libertatea de a alege<br />
companiile care merită ajutorul statului. Orice ajutor din partea statului creează oportunităţi pentru ca „afacerile<br />
lucrative” să opereze în afara pieţei. Dacă vrem să reducem la minimum corupţia, reţeaua de sprijin a corporaţiilor<br />
trebuie dizolvată odată şi pentru întotdeauna.<br />
• Autorităţile statului pot manipula sistemul de impozite prin adoptarea unor legi tendenţioase. Statul poate<br />
manipula sistemul de impozite permiţând diverselor agenţii guvernamentale să stabilească mărimea impozitelor<br />
şi taxelor, prin eliminarea impozitelor şi taxelor preferenţiale taxare şi prin obscurizarea reglementărilor<br />
referitoare la impozite astfel încât administratorul impozitelor şi taxelor să devină figura principală în sistemul
138<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
de colectare a dărilor. Este esenţial să se reducă numărul taxelor, să se clarifice regulile care se aplică, să se<br />
simplifice sistemul de contabilizare şi să se elimine regimul preferenţial de impozitare.<br />
• Statul are un rol activ în domeniul bancar şi în asigurarea utilităţilor, în domeniul energiei, al îngrijirii sănătăţii<br />
şi al învăţământului. O bancă de stat poate oferi credit unei întreprinderi care nu este condusă de cel mai bun<br />
întreprinzător. O companie de stat poate cumpăra materie primă care nu este cea mai ieftină sau de cea mai<br />
bună calitate. Nu este o problemă pentru o companie de stat să fie ineficientă şi totuşi să rămână pe piaţă<br />
deoarece autorităţile statului asigură condiţii exclusive şi comenzi din partea guvernului. De aceea, statul ar<br />
trebui să se retragă din afaceri şi să transfere întreprinderile de stat în mâinile unor întreprinzători privaţi.<br />
Aceste aspecte nu constituie o listă reprezentativă sau exhaustivă.<br />
Dreptul de a alege<br />
Oamenii încă mai cred că devotamentul liderilor politici şi transparenţa guvernului sunt singurele modalităţi de a aborda<br />
corupţia. Dacă adăugăm la listă pedepse mai severe, creşteri salariale la funcţionarii publici şi disciplină în rândurile<br />
întreprinzătorilor, vom obţine pachetul tradiţional complet de luptă împotriva corupţiei. Aceste politici au fost adoptate<br />
de numeroase state din întreaga lume. Cu toate acestea, nici un stat nu se poate lăuda cu rezultate miraculoase.<br />
Este la altitudinea cititorului să decidă dacă metodele tradiţionale sunt cele mai eficiente (decât cele sugerate de noi).<br />
Însă ar trebui să reţinem că dacă ne lăsăm purtaţi de val şi ignorăm măsurile care sunt eficiente chiar dacă sunt mai puţin<br />
îndrăgite de politicieni, ne va costa mult.<br />
Temele educaţiei împotriva corupţiei nu sunt noi. Se pare că ştim destule despre ele. Pe de altă parte, am putea folosi<br />
metode tradiţionale pentru a stârni interesul pentru ele o a doua sau a treia dată, dar nu de mai multe ori. De aceea, vă<br />
sugerez să folosim texte care au fost „procesate” în special pentru acest scop.<br />
CARE SUNT AVANTAJELE PREGĂTIRII PENTRU A ANALIZA UN TEXT<br />
Gândurile profesorilor participanţi<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................<br />
....................................................................................................
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
139<br />
Lectura anticipativă<br />
Aceasta presupune segmentarea informaţiei, solicitarea ca elevii să anticipeze ce va urma în text şi ce vor putea învăţa<br />
(dacă textul conţine informaţii). Această metodă se aseamănă cu cele folosite de detectivi.<br />
Cu alte cuvinte, se evocă cunoştinţe existente, se analizează textul şi se fundamentează opiniile. De obicei, nu se oferă<br />
tot textul spre citire de la început, ci secvenţe consecutive. Se adresează în repetate rânduri întrebările: „Ce credeţi că se<br />
va întâmpla De ce credeţi asta” După ce au citit, elevii verifică dacă au anticipat bine. Acum li se adresează următoarele<br />
întrebări: „Ce s-a întâmplat de fapt Ce te-a făcut să crezi că se va întâmpla altfel Oare acesta este un comportament,<br />
eveniment sau şir de evenimente standard”<br />
Recomandări pentru textul de mai sus:<br />
Partea I: fiecare elev se gândeşte şi completează spaţiile. Apoi ideile lor se notează şi se discută.<br />
Partea a II-a: grupe de elevi decid de ce autorul a ales un anumit curs al evenimentelor. Oare ideile lui sunt<br />
argumentabile<br />
TEXT:<br />
Book carrier Bielinis: Hero or Criminal [Cărăuşul de cărţi Bielinis: erou sau infractor] // Knygnešys 1864-1904. – Vilnius:<br />
Valstybinis leidybos entras, 1992, p. 50-51.<br />
În jurul anului 1900, două căruţe cu cărţi au fost reţinute lângă Raseiniai. Bielinis i-a dat uridniak-ului 75 ruble ca să-l lase<br />
să fugă în pădure. Calul şi căruţa au rămas la uridniak. Cea mai mare mită pe care Bielinis a trebuit să o plătească a fost<br />
când l-au prins ultima dată, în 1902, în drum spre satul Rimkunai, unde avea de gând să distribuie cărţi. Şi-a lăsat calul la<br />
unul din ţărani, a luat un pachet de cărţi cu el şi le-a distribuit, trecând pe la fiecare casă. Deodată, pe când intra într-o<br />
casă s-a întâlnit cu un uridniak care tocmai era pe punctul de a pleca şi care fusese la cei de-ai casei pentru a afla despre<br />
traficul de cărţi. Uridniak-ul la arestat pe Bielinis şi l-a dus la Pasvalys s îl vadă pristav-ul. Bielinis a spus că se numeşte<br />
Jonas Kalikas şi că a găsit pachetul pe drum, zăcând în praf.<br />
În timpul interogării Bielinis a cerut să iasă în bucătărie, unde s-a întâlnit cu soţia pristav-ului. Bielinis i-a dat 50 ruble,<br />
care şi-au făcut efectul . Pristav-ul i-a spus soţiei pe un ton grav (în limba rusă, bineînţeles):<br />
„Acest infractor trebuie dus la ispravnik, în Panevėžys.”<br />
Acest lucru i-a convenit lui Bielinis deoarece dacă ar fi fost trimis la Biržai, ar fi fost recunoscut şi întreaga chestiune s-a<br />
fi sfârşit rău pentru el. Mai târziu, după ce Bielinis fusese ţinut la Rimkūnai, uriadnik-ul i-a dus calul şi cărţile la Pasvalys,<br />
unde atât calul cât şi cărţile au fost furate, deci toate dovezile au dispărut. Nimeni nu ştie cine a făcut asta: mita plătită
140<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
către soţia pristav-ului sau prientenii lui Bielinis.<br />
După ce a luat mita, ispravnik-ul din Panevėžys (sau funcţionarul acestuia) a decis să îl trimită pe Bielinis la Biržai pentru<br />
a fi cercetat în continuare, în grija celor care se ocupau de acest lucru, nu de poliţie. La Panevėžys, şeful investigaţiei i-a<br />
spus lui Bielinis:<br />
„Ştiu cine eşti: eşti traficant de cărţi; nu te voi lăsa să mai faci asta.”<br />
În satul Pasupėnai, Bielinis şi-a cheltuit ultimii bănuţi îmbătându-l pe investigator. Când l-au dus într-un alt sat, Talkoniai,<br />
pentru a petrece noaptea acolo, Bielinis şi-a pregătit un plan de scăpare.<br />
Şi-a dat jos ghetele şi le-a atârnat să se uşte. Apoi şi-a dat jos şi haina. S-a întins pe vatră spunând că nu se simte bine şi<br />
că e obosit.<br />
Investigatorul, văzând ghetele şi haina atârnate, beat fiind, a adormit liniştit. Însă Bielinis se prefăcea doar că doarme şi<br />
când a văzut că toată lumea a adormit, a fugit, desculţ, scăpând de investigator.<br />
Cum aţi analiza acest text
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
141<br />
FENOMENUL CORUPŢIEI ÎN LITUANIA ŞI ÎN LUME<br />
FENOMENUL CORUPŢIEI: CORUPŢIA ÎNSEAMNĂ ABUZ ÎN SERVICIU PENTRU<br />
CÂŞTIGURI PERSONALE<br />
Corupţia ameninţă securitatea şi drepturile omului. Funcţionarii corupţi nu se ocupă de sarcinile pe care le-ar avea<br />
şi astfel cauzează accidente. Un funcţionar public corupt va permite cuiva să rişte siguranţa sau sănătatea noastră.<br />
Corupţia poate ameninţa drepturile noastre fundamentale la îngrijirea sănătăţii, la educaţie, la proprietate sau chiar la<br />
apă şi aer curate.<br />
În 1995, în Coreea s-a prăbuşit un centru de afaceri. Mai târziu s-a dat explicaţia: constructorul a folosit beton de proastă<br />
calitate şi oficialităţile oraşului, mituite, au permis ca regulile de siguranţă să fie încălcate. În 1998, un cutremur în Turcia<br />
a dărâmat sute de clădiri, cele mai slabe construcţii fiind şcolile şi spitalele care fuseseră construite de stat. Cercetările<br />
care au urmat au descoperit greşeli grave care au arătat că inspectorii din construcţii şi oficialităţile fuseseră mituite.<br />
Datorită corupţiei sunt bani mai puţini decât ar putea fi. Asta nu din cauză că tu tocmai ai mituit pe cineva. Corupţia<br />
poate conduce la creşterea investiţiilor efectuate de stat cu până la 30 la sută.<br />
Acest lucru înseamnă că o şcoală nouă sau un spital construite pentru comunitate pot costa cu aproape 30 la sută mai<br />
mult. Creşterea preţurilor în achiziţiile publice şi în investiţiile operate de stat contribuie la creşterea în continuare a<br />
datoriilor externe. De exemplu, guvernul kenyian a pierdut circa un milion şi jumătate de dolari americani ca urmare<br />
a faptului că Ministerul Sănătăţii a fost implicat în tranzacţii frauduloase cu produse farmaceutice. Asupra politicilor<br />
lituaniene de compensare a medicamentelor atârna nori grei de suspiciune. Oare cât au furat de la noi În Germania, se<br />
pare că s-au plătit mite pentru a câştiga contracte în valoare de 2,5 miliarde de mărci germane pentru construirea celui<br />
de-al doilea terminal la aeroportul din Frankfurt. Conform procurorului, datorită corupţiei, preţurile au crescut cu 20-30<br />
la sută. Oare ce pierderi a înregistrat bugetul guvernului lituanian ca urmare a percepţiei oamenilor de afaceri despre<br />
procuratură ca fiind extrem de coruptă<br />
Ca urmare a corupţiei, afacerile merg mai prost. Corupţia distorsionează mecanismele pieţei şi creează condiţii inegale<br />
pentru afaceri. Mulţi oameni de afaceri dau mită pentru că speră că în 95 din 100 de cazuri îşi vor atinge scopul. Dar<br />
ce se va întâmpla dacă data următoare, un funcţionar va cere mai mult Ce se va întâmpla dacă reprezentanţii firmei<br />
concurente vor oferi mai mult Ce se va întâmpla dacă poliţia intervine în planurile corupte De exemplu, oamenii de<br />
afaceri ruşi dau mită mai uşor decât colegii lor din Polonia. Cu toate acestea, în Rusia durează de circa patru ori mai mult<br />
să înregistrezi o afacere decât în Polonia. Pe lângă asta, oamenii de afaceri din Rusia sunt inspectaţi de două ori mai<br />
frecvent decât colegii lor din Polonia şi de două ori mai mulţi oameni de afaceri ruşi plătesc amenzi..<br />
Corupţia reduce încasările la bugetul de stat. Câţi pot scăpa de plata impozitelor sau de amenzi cu ajutorul funcţionarilor
142<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
din Lituania Evaziunea fiscală în Filipine înseamnă că săracii plătesc de două ori mai mult decât bogaţii şi 63% din<br />
exporturi sunt scutite de taxe.<br />
Ca urmare a corupţiei, o ţară va atrage mai puţine investiţii străine directe. Corupţia deseori este privită ca o taxare a<br />
investiţiilor străine directe. De exemplu, o creştere a nivelului corupţiei în Singapore, o ţară unde corupţia este relativ<br />
scăzută, şi Mexic, unde corupţia este foarte ridicată, este echivalentă cu o creştere a impozitelor pe investiţii de peste<br />
20%. Dacă în Bangladesh ar creşte integritatea şi eficienţa instituţiilor sale publice la nivelul celor din Uruguay, ţara ar<br />
atrage cu 5% mai multe investiţii, iar PIB-ul ar creşte cu peste 0,5%.<br />
Aceste analogii sunt asemănătoare şi în Lituania. Un studiu sociologic efectuat de Vilmorus în 1999 a arătat că 74,1%<br />
din respondenţii lituanieni condamnă corupţia ca fenomen, dar 60,4% din cei intervievaţi au afirmat că ar fi dispuşi să<br />
plătească cel puţin o sumă mică pentru a soluţiona o problemă pe care o întâmpină. Acelaşi studiu a arătat că opinia<br />
publică nu percepe întotdeauna că acceptarea unui cadou este o formă de corupţie sau introducerea unor bunuri<br />
ieftine în ţară fără a plăti taxe vamale ca o formă de trafic de bunuri. 71,1% dintre respondenţii cu venituri mai mari şi<br />
71,5% din tineri s-au arătat dispuşi să mituiască pe cineva.<br />
Un studiu realizat în 2001 de Transparency International Lituania în rândul şcolarilor din Vilnius a arătat faptul că elevii<br />
din clasele de liceu sunt mai degrabă de acord cu enunţul „în afaceri, dacă plăteşti poţi să-ţi ascunzi veniturile”. Alte studii<br />
arată că deseori noi avem iniţiativa de a mitui oficialii publici. Un studiu asupra rezidenţilor din cinci oraşe, efectuat în<br />
2001 de compania Sprinter (care studiază piaţa şi opinia publică) indică faptul că 64 % din respondenţi consideră că<br />
mitele sunt cerute direct sau indirect de oficiali, în timp ce 36% au fost de acord că cetăţenii oferă mite oficialilor.<br />
Mulţi consideră corupţia ca un defect congenital al autorităţilor publice, ceva ce este total în afara controlului<br />
sau razei lor de influenţă.<br />
Studiul asupra indicelui percepţiei corupţiei efectuat de Transparency International în 2002 indică faptul că indicele<br />
Lituaniei a rămas la fel ca în anul precedent, 4,8 din 10, cu doar 0,2 puncte deasupra ţării percepute ca cea mai coruptă<br />
dintre cele studiate. Acest indice arată percepţia nivelului corupţiei de către oamenii de afaceri şi experţii internaţionali.<br />
Lituania s-a situat pe poziţia 36 din 39, împreună cu Belarus, Republica Africa de Sud şi Tunisia. Într-un tabel cuprinzând<br />
date despre 102 ţări, ultimele pe listă sunt Angola, Madagascar, Paraguay, Nigeria şi Bangladesh, iar cele mai puţin<br />
corupte sunt Finlanda, Danemarca, Noua Zeelandă, Islanda, Singapore şi Suedia. În 1999, Lituania a fost pe poziţia 50.<br />
Într-o perioadă de trei ani, a urcat 14 poziţii. Lituania a adoptat circa zece legi care într-un fel sau altul prevăd măsuri<br />
de prevenire a corupţiei. De asemenea, a adoptat numeroase programe naţionale de combatere a corupţiei. Cu toate<br />
acestea, cum a afirmat filosoful chinez Mencius (372-289), legile nu funcţionează singure.<br />
Corupţia se compune din monopolul asupra puterii plus lipsa transparenţei minus răspunderea.<br />
Corupţia apare atunci când se adoptă o decizie monopolizată în domeniul bunurilor sau valorilor, în mod ne-public, şi<br />
fără ca cineva să poarte răspunderea pentru riscul de a fi luat acea decizie.<br />
Sursa: Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituania – http://www.stt.lt/lang=lt&menu_id=5 (în lituaniană)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
143<br />
FORME DE CORUPŢIE ÎNTÂLNITE ÎN LITUANIA<br />
Cea mai frecventă formă de corupţie în Lituania este cea birocratică (cel mai mare număr de cazuri), care presupune că<br />
o persoană care doreşte să accelereze o decizie birocratică “unge” roţile birocraţiei. Se pare că birocraţii pot adopta şi o<br />
poziţie pro-activă abuzând astfel de puterea oficială de a lua decizii şi încetinind procesul sau dozând atent informaţiile<br />
solicitate.<br />
Corupţia în afaceri se manifestă în mai multe forme şi a devenit un veritabil instrument de lucru în acest domeniu.<br />
Corupţia preventivă are triplu scop: obţinerea de informaţii, răscumpărarea unor “păcate”(utilizare singulară sau repetată)<br />
şi asigurarea protecţiei. Persoanele implicate în activităţi ilicite sunt întotdeauna dornice să obţină informaţii despre<br />
operaţiuni, despre dovezile care există împotriva lor în cursul anchetei. Asigurarea protecţiei cere să existe garanţia că<br />
nici o instituţie de implementarea legii nu va interveni în tranzacţiile de afaceri ilicite sau semi-legale.<br />
Corupţia regularizatoare este un fenomen complex deoarece se recurge la ea doar pentru a rezolva dispute complexe<br />
referitoare la proprietate, deseori între afaceri. Datorită carenţelor în legislaţie şi a reglementării parţiale a relaţiilor în<br />
economiile în curs de dezvoltare, asemenea dispute se pot rezolva în beneficiul unei părţi sau al alteia, cu succes egal.<br />
Corupţia de lichidare a consecinţelor poate fi comisă în procedurile administrative sau în stadiile de început ale<br />
investigaţiilor. Înainte de a apela la justiţie sau dacă procesul se întrerupe, părţile pot fi achitate de răspundere. Corupţia<br />
de lichidare a consecinţelor se utilizează şi când se încearcă reducerea pedepsei impuse de curtea de justiţie.<br />
PROBLEMELE LUPTEI ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI ÎN LITUANIA<br />
Corupţia, prin natura şi motivaţia proprie, este un fenomen social complex care poate pătrunde în toate aspectele<br />
vieţii sociale dintr-o ţară. Eşecul de a ajunge la schimbări radicale în lupta împotriva corupţiei poate fi explicat prin<br />
următoarele:<br />
• Înainte de 1997 nu a existat nici o instituţie specializată de combatere a corupţiei şi a manifestărilor sale în<br />
Lituania;<br />
• S-a estimat greşit că fenomenul corupţiei se referă la trafic de bunuri, arme, droguri, spălare de bani, trafic de<br />
persoane etc. şi că acestea sunt probele transnaţionale, nu naţionale;<br />
• Insuficienta protecţie a graniţelor naţionale din punctul de vedere tehnic şi organizatoric;<br />
• Lipsa experienţei instituţiilor de stat în lupta împotriva unor infracţiuni de asemenea complexitate<br />
• Insuficientă atenţie în selectarea funcţionarilor publici;<br />
Este complicat pentru instituţiile de impunere a respectării legii să colecteze şi să utilizeze informaţii despre corupţia din<br />
rândul propriilor angajaţi, mai ales în curţile de justiţie, deoarece:
144<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
• Aceste infracţiuni sunt latente;<br />
• Din diverse motive, cetăţenii nu doresc să coopereze cu aceste instituţii iar banii sunt trecuţi prin intermediari<br />
(avocaţi, rude sau prieteni apropiaţi care nu sunt interesaţi să coopereze cu instituţiile de impunere a respectării<br />
legilor);<br />
• Contribuţia publică la descoperirea infracţiunilor este încă prea scăzută.<br />
Lipsa de dorinţă a publicului de a se implica în detectarea cazurilor de corupţie se datorează şi faptului că nu există un<br />
sistem eficient de garantare a securităţii, sau a bunăstării sociale şi materiale.<br />
Sursa: Special Investigation Service of the Republic of Lithuania. – http://www.stt.lt (în lituaniană)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
145<br />
CODURI ETICE<br />
CODUL DE ETICĂ<br />
AL UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI<br />
I. NORME PRIVIND RESPECTAREA VALORILOR ŞI PRINCIPIILOR ETICE.<br />
Art. 1. Universitatea din Bucureşti asigură membrilor săi libertate academică deplină, protejându-i împotriva ingerinţelor,<br />
presiunilor şi constrângerilor politice, religioase, economice etc., precum şi împotriva cenzurii, manipulărilor şi<br />
persecuţiilor, în condiţiile în care aceştia respectă standardele ştiinţifice, legale şi etice, dând dovadă de responsabilitate<br />
profesională.<br />
a. Rezultatele cercetărilor întreprinse de membrii universităţii nu trebuie modificate, ascunse ori negate nici chiar atunci<br />
când ele lezează unele ideologii şi credinţe, provocând reacţii adverse şi presiuni din partea reprezentanţilor acestora.<br />
b. Datoria morală a obiectivităţii ştiinţifice îi obligă pe membrii universităţii să respingă ideea „fabricării” sau denaturării<br />
rezultatelor cercetării chiar dacă aceasta le-ar fi sugerată de finanţatorii direcţi reprezentaţi prin puterea de stat sau<br />
diverse structuri private.<br />
c. Libertatea academică nu trebuie folosită însă drept argument pentru respingerea criticilor ştiinţifice şi etice, îndreptăţite<br />
şi necesare în evoluţia activităţilor de cercetare ale oricărei ramuri de ştiinţă.<br />
d. În spaţiul intelectual laic, care este Universitatea din Bucureşti, nimeni nu are dreptul să impună altora, sub nici o<br />
formă, credinţe religioase, ataşamente politice sau alte categorii de convingeri, care pot constitui doar probleme private<br />
ale fiecăruia dintre membrii instituţiei.<br />
e. Universitatea din Bucureşti protejează dreptul la confidenţialitate al membrilor săi (studenţi, profesori, personal<br />
tehnic etc.), în toate problemele ce ţin de viaţa lor privată, furnizând informaţii referitoate la aceasta , doar cu aprobarea<br />
decanatului şi a rectoratului şi numai când cererile sunt îndreptăţite.<br />
Art. 2. Universitatea din Bucureşti recunoaşte dreptul membrilor săi la autonomie personală, asigurând în acest sens<br />
condiţiile necesare pentru ca aceştia să-şi aleagă în mod liber programele de studiu şi de cercetare, oportunităţile şi<br />
nivelurile de pregătire pe care le consideră adecvate pentru carierele academice şi profesionale proprii.<br />
a. Pentru ca autonomia personală să fie reală, Universitatea pune la dispoziţia publicului larg şi a membrilor comunităţii<br />
academice proprii toate informaţiile importante privind programele de studii şi de cercetare, structura instituţiei,<br />
standardele universitare, concursurile de admitere, competiţiile de obţinere a grant-urilor, concursurile de ocupare a
146<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
posturilor vacante, corpul profesoral, baza materială, serviciile sociale etc.<br />
b. Informaţiile specifice, menţionate la aliniatul a., se publică în timp util, sub diverse forme, incluzând şi paginile web<br />
ale universităţii.<br />
Art. 3. Dreptatea şi echitatea constituie valori pe care Universitatea din Bucureşti le promovează cu consecvenţă,<br />
adoptând întotdeauna, pentru toţi membrii săi, atitudini corecte şi respingând cu hotărâre discriminarea şi exploatarea,<br />
indiferent de caracterul mai direct sau mai subtil în care s-ar produce acestea.<br />
a. Discriminarea sau tratarea inegală a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale precum rasa,<br />
etnia, religia, convingerile politice etc., aduce atingeri inacceptabile drepturilor acestora şi perturbă grav egalitatea de<br />
şanse, motive pentru care este interzisă, indiferent de formele în care se manifestă.<br />
b. Principiul dreptăţii şi echităţii presupune, de asemenea, că dreptul nediscriminării pe criterii rasiale, etnice, religioase,<br />
politice etc., nu poate şi nu trebuie folosit astfel încât să provoace discriminări inverse.<br />
c. Toţi membrii universităţii, indiferent de poziţia pe care o ocupă în ierarhia acesteia, sunt obligaţi să adopte, în orice<br />
împrejurare, atitudini adecvate pentru eliminarea conflictelor de interese, care pot afecta sensibil judecăţile, evaluările şi<br />
deciziile diverselor persoane şi structuri organizatorice, ducând la practici inavuabile precum favoritismul şi nepotismul,<br />
pe de o parte, şi persecuţia şi răzbunarea, pe de alta. Conflicte de interese care constituie încălcări ale eticii universitare,<br />
pot apărea în situaţiile: când printre membrii comisiilor de admitere, licenţă, disertaţie, doctorat, acordare de granturi,<br />
angajare, promovare etc., există şi evaluatori care sunt rude de gradul I sau II cu unii dintre candidaţii evaluaţi; când o<br />
persoană are roluri multiple susceptibile de a-i altera obiectivitatea fiind de exemplu, în acelaşi timp, membru al unei<br />
echipe de cercetare care solicită finanţare şi evaluator al proiectului respectiv; când un membru al universităţii participă<br />
la negocieri comerciale cu firme sau organizaţii în care are interese materiale; când colaborările şi angajamentele externe<br />
ale unor membri ai corpului didactic şi administrativ al Universităţii împiedică îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor<br />
înscrise în statele de funcţii şi fişele posturilor pe care le ocupă etc.<br />
In asemenea situaţii şi în altele de natură să ducă la conflicte de interese, membrii Universităţii din Bucuresti se vor<br />
recuza din respectivele roluri şi funcţii.<br />
d. Toţi membrii universităţii au obligaţia morală de a preveni şi combate, în toate împrejurările, corupţia care, generând<br />
favoritism, inechitate, nedreptate, suspiciune, neîncredere şi adversitate, slăbeşte coeziunea şi sentimentul apartenenţei,<br />
viciază climatul universitar în ansamblul său şi aduce prejudicii grave imaginii instituţiei. Universitatea, ca instituţie,<br />
sancţionează sever darea şi luarea de mită (în bani, servicii etc.), traficul de influenţă şi orice alte acţiuni care duc la<br />
obţinerea unor avantaje nemeritate, de către unii candidaţi la concursurile de admitere în facultăţi, la concursurile de<br />
ocupare a posturilor didactice, de cercetare şi tehnice, la competiţiile de obţinere a granturilor de cercetare etc.<br />
e. Universitatea adoptă, prin structurile şi membrii săi, o atitudine fermă de prevenire a abuzului de putere, pe de o<br />
parte şi a abuzului de încredere, pe de alta.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
147<br />
f. Pentru ca principiul dreptăţii şi echităţii să-şi păstreze validitatea şi eficienţa este necesar ca prezumţia de nevinovăţie<br />
să nu fie niciodată înlocuită cu opusul ei, prezumţia de vinovăţie.<br />
Art. 4. Universitatea din Bucureşti recunoaşte şi recompensează meritul individual sau de grup care include pe de<br />
o parte creativitatea, performanţa şi eficienţa, iar pe de altă parte, dedicaţia faţă de profesie şi ataşamentul faţă de<br />
instituţie.<br />
a. Meritul studenţilor se apreciază pe baza rezultatelor obţinute la examene, lucrări de control, teste; la seminare şi<br />
lucrări de laborator; la concursuri profesionale; la cercuri ştiinţifice; în acţiuni civice etc.<br />
b. Meritul cadrelor didactice şi cercetătorilor se stabileşte în funcţie de calitatea cursurilor şi seminarilor; de calitatea<br />
lucrărilor publicate; de granturile de cercetare câştigate; de aprecierea studenţilor; de aportul la dezvoltarea facultăţii;<br />
de contribuţia la sporirea prestigiului instituţiei şi specialităţii pe care o serveşte etc.<br />
c. Meritul membrilor structurilor de conducere se stabileşte, cu precădere, în funcţie de eficienţa managementului<br />
academic; de nivelul standardelor profesionale şi morale ale instituţiei; de aprecierile studenţilor, subordonaţilor şi<br />
forurilor de conducere ierarhic superioare etc.<br />
Art. 5. Profesionalismul este o valoare etică esenţială pe care Universitatea din Bucureşti o cultivă cu consecvenţă în<br />
rândul membrilor săi, prin iniţierea unor programe academice apte să contribuie semnificativ la sporirea cunoaşterii<br />
ştiinţifice, şi la pregătirea unor specialişti competitivi; prin recunoaşterea şi recompensarea rezultatelor de excelenţă<br />
atât la profesori şi cercetători, cât şi la studenţi şi persoane cu atribuţii manageriale şi administrative; prin descurajarea<br />
diletantismului şi imposturii etc.<br />
a. Universitatea din Bucureşti încurajează, recunoaşte şi recompensează profesionalismul cadrelor didactice şi<br />
cercetătorilor care manifestă competenţă în îndeplinirea tuturor sarcinilor profesionale, solidaritate colegială şi loialitate<br />
competiţională, dedicându-se fără rezerve carierei academice, identificându-se cu specialitatea în care îşi desfăşoară<br />
activitatea şi asumându-şi obligaţia morală de a contribui semnificativ la pregătirea temeinică a studenţilor.<br />
b. Universitatea din Bucureşti apreciază pozitiv ataşamentul şi fidelitatea celor care îşi construiesc cea mai mare parte<br />
sau întreaga carieră academică în serviciul ei, şi dezaprobă atitudinea celor care o folosesc doar ca pe o „sinecură de titlu<br />
şi status” , făcând o distincţie netă între persoanele care servesc instituţia şi cele care se servesc de ea.<br />
c. Universitatea din Bucureşti recunoaşte şi recompensează meritele acelora dintre membrii săi care sunt invitaţi să<br />
predea ori să facă cercetare în alte instituţii din ţară şi străinătate, dar veghează, în acelaşi timp, ca durata stagiilor de<br />
activitate exterioară, să nu prejudicieze pregătirea studenţilor, dezvoltarea cercetării şi dezvoltarea generală a propriei<br />
instituţii.<br />
d. Universitatea din Bucureşti veghează ca toţi membrii săi care fac cercetare, dezvoltând cunoaşterea în domeniile lor<br />
de interes, să dovedească integritate şi competenţă, să respecte standardele profesionale, să recunoască aportul altor<br />
persoane şi instituţii la cercetarea întreprinsă, să evite conflictele de interese, să răspundă exigenţelor morale şi legale
148<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
ale cercetării, să accepte dezbaterile critice privitoare la rezultatele obţinute şi să manifeste, întotdeauna, onestitate şi<br />
corectitudine intelectuală.<br />
Art. 6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală sunt valori etice promovate cu fermitate de Universitatea din<br />
Bucureşti, întrucât în absenţa lor, dreptul la proprietate intelectuală şi evaluarea corectă a performanţelor studenţilor,<br />
cadrelor didactice şi tuturor celorlalţi angajaţi ar avea de suferit din cauza unor practici inacceptabile precum copiatul,<br />
plagiatul, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor, tentativele de corupere etc.<br />
a. Copiatul şi orice altă formă de înşelăciune care are loc în timpul examinării, ca şi facilitarea copierii şi oricăror altor forme<br />
de înşelăciune sunt interzise şi sancţionate atunci când totuşi se produc.<br />
b. Plagiatul, sau însuşirea de către un autor a rezultatelor muncii altui autor (indiferent dacă este vorba de reproducerea<br />
exactă a unui text sau de reformularea unei idei cu adevărat originale), fără ca aceste din urmă să fie menţionat ca sursă<br />
a textului sau ideii respective, constituie o fraudă intelectuală şi se sancţionează în conformitate cu gravitatea pe care<br />
o prezintă.<br />
c. Fabricarea datelor prin inventare, improvizare, modificare şi citare de surse false, încalcă principiul onestităţii şi<br />
corectitudinii intelectuale, fiind dezavuată şi sancţionată potrivit gravităţii, în fiecare caz în parte.<br />
d. Tentativele de corupere spre fraudă sunt sancţionate ca şi fraudele.<br />
Art. 7. Transparenţa, ca principiu etic succeptibil să contribuie la asigurarea egalităţii de şanse în competiţie şi accesului<br />
echitabil la resurse, este practicată şi cultivată în Universitatea din Bucureşti prin punerea la dispoziţia celor interesaţi –<br />
membri ai comunităţii academice, candidaţi, absolvenţi, public – a tuturor informaţiilor pe care aceştia sunt îndreptăţiţi<br />
să le primească, în cantităţi suficiente şi de o calitate ireproşabilă.<br />
a. Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa cu privire la condiţiile şi regulile de desfăşurare a concursurilor de<br />
admitere, de licenţă, de disertaţie, de doctorat etc., a concursurilor de ocupare a posturilor, a evaluărilor periodice ale<br />
angajaţilor, a interviurilor şi examenelor de promovare, precum şi cu privire la orice alte informaţii legate de criteriile de<br />
evaluare, aplicarea acestora, desfăşurarea concursurilor, obligaţiile posturilor pe care candidaţii şi le adjudecă în urma<br />
concursurilor etc.<br />
b. Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa totală cu privire la fondurile pe care ea însăşi, dar şi alte instituţii<br />
publice din ţară şi din străinătate, firme, fundaţii, persoane fizice etc. le acordă pentru dezvoltarea activităţilor de<br />
învăţământ cercetare şi administrare. Transparenţa se referă nu numai la sumele acordate, ci şi la modul şi eficienţa<br />
utilizării lor în concordanţă cu obiectivele şi normele incluse în proiectele pe baza cărora au fost obţinute.<br />
c. Universitatea din Bucureşti recomandă cadrelor didactice şi cercetătorilor săi să menţioneze în lucrările lor sprijinul<br />
material pe care l-au primit din partea ei şi/sau a oricărui alt sponsor, pentru realizarea lucrărilor respective.<br />
Art. 8. Responsabilitatea este promovată de Universitatea din Bucureşti atât în dimensiunea profesională, cât şi în cea<br />
civică, pe de o parte, prin orientarea programelor de studii şi de cercetare către nevoile societăţii, iar pe de altă parte,
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul preuniversitar<br />
149<br />
prin solicitarea respectării de către membrii săi a standardelor etice şi profesionale în toate împrejurările, inclusiv în cele<br />
în care reprezintă public instituţia.<br />
a. Responsabilitatea nu exclude dreptul membrilor universităţii de a formula critici publice – în şedinţe de catedră şi de<br />
Consiliu; în şedinţe ale Senatului Universităţii; în întruniri studenţeşti etc. – privitoare la încălcarea unor standarde legale<br />
etice, ştiinţifice sau pedagogice, dacă respectivele critici sunt întemeiate şi susţinute cu probe.<br />
b. Responsabilitatea presupune abţinerea membrilor comunităţii academice de a formula public opinii care ar putea<br />
fi interpretate drept încercări de dezinformare, calomnii sau denigrări ale unor programe şi/sau persoane din propria<br />
instituţie.<br />
Art. 9. Respectul şi toleranţa se numără printre valorile morale pe care Universitatea din Bucureşti le cultivă constant,<br />
în scopul creării şi întreţinerii unui climat favorabil unor relaţii pe cât posibil armonioase, echilibrate şi raţionale între<br />
diferitele grupări şi diferiţii membrii a comunităţii sale academice. Aceasta înseamnă că nimeni nu are dreptul să<br />
aducă atingeri demnităţii celorlalţi; că limbajele suburbane, jignitoare, ireverenţioase sau vulgare sunt indezirabile; că<br />
umilirea, intimidarea, ameninţarea şi atacul la persoană sunt inacceptabile; că exploatarea şi hărţuirea, sub orice formă<br />
de manifestare, sunt condamnabile; că intoleranţa, mai ales cea bazată pe diferenţele fireşti dintre oameni, constituie<br />
o încălcare gravă a celor mai elementare norme morale şi că neînţelegerile, disputele şi conflictele inerente trebuie<br />
rezolvate exclusiv pe calea dialogului şi dezbaterilor civilizate, utilizând argumente raţionale, concordante cu realitatea<br />
şi orientate întotdeauna către diminuarea ori stingerea acestora.<br />
a. Universitatea din Bucureşti condamnă hărţuirea în înţelesul ei general de comportament „degradant, intimidant sau<br />
umilitor care urmăreşte sau duce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a-şi desfăşura în mod firesc activităţile<br />
profesionale şi de studiu sau de a-şi exercita drepturile”, indiferent de formele în care s-ar putea manifesta acesta.<br />
b. Hărţuirea sexuală, una dintre formele de hărţuire cu posibilitate mai ridicată de producere, este strict monitorizată şi<br />
sever sancţionată în Universitatea din Bucureşti, cu atât mai mult cu cât situaţiile cu adevărat grave, capătă grade de<br />
notorietate care exclud posibilitatea erorilor de apreciere.<br />
c. Hărţuirea cauzată de rivalitatea pentru putere, este şi trebuie să fie, o preocupare atentă a tuturor membrilor şi a tuturor<br />
structurilor organizatorice ale Universităţii din Bucureşti, întrucât are un potenţial mare de perturbare a activităţilor<br />
profesionale şi poate fi camuflată de numeroasele acţiuni, aparent principiale, mai tranşante ori mai subtile ale grupurilor<br />
de interese.<br />
d. Hărţuirea de orice fel, exercitată de către persoane cu funcţii ierarhice superioare, asupra altora situate pe trepte<br />
inferioare ale ierarhiei universitare, implică şi abuzul de putere, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă şi determină<br />
creşterea severităţii sancţiunilor pe care le adoptă Universitatea din Bucureşti în astfel de cazuri.<br />
e. Comportamentul insultător, manifestat prin expresii injurioase, umilitoare, intimidante etc. este inacceptabil şi contrar<br />
eticii comunităţii academice, indiferent de poziţiile ierarhice ale celor implicaţi, el putând degenera în abuz de putere,
150<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
când se exercită asupra inferiorilor ierarhici, sau în hărţuire când se repetă asupra aceleiaşi persoane sau asupra aceluiaşi<br />
grup de persoane.<br />
Art. 10. Bunăvoinţa este o normă etică dezirabilă pe care Universitatea din Bucureşti o cultivă şi o practică în toate<br />
domeniile de activitate şi în toate împrejurările în care nu sunt încălcate normele legale şi etice. Aceasta înseamnă<br />
că atât recunoaşterea şi recompensarea celor merituoşi, cât şi înţelegerea şi sprijinirea celor aflaţi în dificultate, sunt<br />
încurajate, în timp ce nepăsarea, egoismul, invidia, vanitatea, insolenţa şi cinismul sunt considerate nu doar indezirabile,<br />
ci chiar detestabile.<br />
II. CONSIDERAŢII ŞI NORME FINALE<br />
Art. 11. Universitatea din Bucureşti consideră prezentul cod de etică mai curând ca pe un instrument de educare a<br />
membrilor săi în sensul prevenirii încălcării normelor eticii universitare, decât ca pe un instrument de constrângere.<br />
Art. 12. Pentru cazurile excepţionale în care Colegiul de Etică va media, în conformitate cu statutul său, „diferende care<br />
implică opţiuni morale în activitatea didactică şi de cercetare”, va putea recomanda conducerii universităţii adoptarea<br />
unor măsuri adecvate pentru stingerea respectivelor diferende.<br />
Art. 13. Prezentul Cod de etică trebuie aplicată de către toţi membrii comunităţii academice a Universităţii din Bucureşti,<br />
indiferent de poziţia pe care o ocupă aceştia în ierarhia instituţiei.<br />
Art. 14. Codul de etică al Universităţii din Bucureşti nu trebuie folosit nici pentru supunerea subalternilor, nici pentru<br />
subminarea superiorilor, ci respectat în litera şi spiritul său, pentru crearea şi dezvoltarea unui climat intelectual propice<br />
desfăşurării unor activităţi didactice şi de cercetare competitive pe plan naţional şi internaţional.<br />
Art. 15. Prezentul Cod de etică devine operant începând cu data adoptării lui de către Senatul Universităţii din Bucureşti,<br />
dacă întruneşte majoritatea simplă a voturilor membrilor acestuia. El va fi revizuit anual, eventualele modificări<br />
devenind prevederi regulamentare în urma aprobării lor cu majoritate simplă de către membrii Senatului Universităţii<br />
din Bucureşti.<br />
Art. 16. Nerespectarea acestui Cod implică sancţiuni potrivit Codului muncii, pentru salariat, respectiv potrivit<br />
Regulamentului de activitate profesională pentru studenţi.<br />
Prezentul Cod a fost aprobat în şedinţa Senatului din data de 19 ianuarie 2006.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
151<br />
CODUL ETIC AL UNIVERSITĂŢII CREŞTINE “PARTIUM”<br />
Preambul<br />
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “PARTIUM” din Oradea este o instituţie de învăţământ superior destinat pregătirii profesionale<br />
şi educării în spiritul creştin tradiţional tolerant şi deschis viitorilor specialişti în diferite domenii, recrutaţi din rândul<br />
comunităţii maghiare din România, respectiv din rândul tinerilor cetăţeni români care aleg alternativa studierii în limba<br />
maghiară şi acceptă caracterul creştin al Universităţii.<br />
Datorită caracterului creştin al Universităţii, pe lângă asigurarea nivelului european al pregă-tirii profesionale, are un<br />
rol cu importanţă egală şi educarea spirituală şi morală creştină a viitorilor specialişti în diferite domenii, deoarece<br />
contribuţia cea mai valoroasă cu care putem îmbogăţi comunitatea europeană, este atitudinea noastră morală creştină<br />
tradiţională faţă de orice activitate didactică, de cercetare ştiinţifică, artistică şi administrativă.<br />
Prezentul cod se bazează pe valorile etice creştine fundamentale, dintre care menţionăm:<br />
• iubirea aproapelui<br />
• spiritul responsabilităţii comunitare<br />
• iertarea<br />
I.Obiectiv<br />
Art. 1. Prezentul Cod are drept scop ghidarea conduitei tuturor membrilor comunităţii universitare, în interiorul<br />
Universităţii şi în relaţia cu aceasta. Comunitatea universitară academică cuprinde cadre didactic, studenţi, membri al<br />
personalului administrative.<br />
Codul de etică funcţionează ca un contract moral între membrii comunităţii universitare şi comunitatea universitară<br />
ca întreg, contribuind la coeziunea membrilor, la crearea unui climat bazat pe cooperare şi competiţie, la creşterea<br />
prestigiului Universităţii.<br />
Nici o dispoziţie a prezentului Cod nu trebuie interpretată în sensul restrângerii unor drepturi conferite expres prin lege<br />
sau prin contractul colectiv de muncă.<br />
În elaborarea Codului de etică al Universităţii s-a avut în vedere dispoziţiunile Constituţiei României, Legii Învăţământului<br />
nr. 84/1995, Statutul Personalului Didactic- Legea nr.128/1997, Charta Universităţii, Contractul Colectiv, Regulamentul<br />
Intern, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
152<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
II. Principii fundamentale<br />
Art. 2. Prezentul Cod se întemeiază pe următoarele principii fundamentale: libertate academică, competenţă, integritate,<br />
colegialitate, loialitate, promovarea identităţii culturală, toleranţă, valori etice specific creştine.<br />
1. Libertatea academică<br />
Art. 3. Libertatea academică presupune dreptul oricărui membru al comunităţii academice de a-şi exprima deschis<br />
opiniile ştiinţifice şi profesionale în cadrul cursurilor, seminariilor, conferinţelor, dezbaterilor dar şi al lucrărilor elaborate<br />
şi susţinute sau publicate.<br />
Orice membru al comunităţii academice îşi poate exprima în mod liber, în interiorul sau în exteriorul Universităţii,<br />
opiniile bazate pe competenţa sa profesională, fără a putea fi cenzurat. Este încurajată abordarea critică, parteneriatul<br />
intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile politice sau convingerile religioase.<br />
Art. 4. Libertatea academică implică, în acelaşi timp, respectul libertăţii academice a altuia în toate componentele<br />
sale.<br />
Art. 5. Libertatea academică se referă şi la libertatea persoanei, protejarea vieţii private şi dreptul de confidenţialitate.<br />
Confidenţialitatea se referă la starea materială, situaţia familială, legături şi relaţii în societate, conform reglementărilor<br />
legale.<br />
Art. 6. Nu se înscriu în cadrul libertăţii academice şi nu îşi găsesc locul în spaţiul universitar:<br />
• propaganda cu caracter politic desfăşurată în interiorul sau în legătură cu acţiuni ale Universităţii;<br />
• prozelitismul religios;<br />
• promovarea unor doctrine sau idei cu caracter rasist, xenofob, naţionalist, fascist, comunist (nici măcar sub<br />
formă sau în mască religioasă), extremist, ateist;<br />
• defăimarea universităţii de către membrii comunităţii academice;<br />
• atacurile personale sau afirmaţiile defăimătoare la adresa altor membri ai comunităţii academice.<br />
2. Competenţa<br />
Art. 7. Universitatea cultivă un mediu propice pentru competenţă şi competitivitate. Universitatea susţine dezvoltarea<br />
de programe academice la standarde înalte, capabile să conducă la evoluţia cunoaşterii, la formarea specialiştilor de<br />
vârf şi creşterea prestigiului în cercetare.<br />
Universitatea susţine şi recompensează excelenţa ştiinţifică, profesională, pedagogică, managerială şi<br />
administrativă.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
153<br />
Art. 8. Fiecare membru al comunităţii academice asumă, la nivelul său, răspunderea pentru calitatea procesului<br />
educaţional.<br />
Orice cadru didactic trebuie să stăpânească în detaliu disciplina pe care o predă, asigurându-se că întregul conţinut<br />
al disciplinei este actualizat, reprezentativ şi adecvat nivelului la care se situează disciplina în planul de învăţământ.<br />
Cadrele didactice au libertatea de a adera la o interpretare sau alta a domeniului propriu, fără a impune însă acea<br />
orientare particulară studenţilor în procesul de predare.<br />
Dezacordurile de natură ştiinţifică între cadrele didactice din Universitate nu trebuie să afecteze pregătirea şi evaluarea<br />
corectă a studenţilor.<br />
Art. 9. Orice cadru didactic trebuie să acorde o atenţie deosebită pregătirii şi susţinerii cursurilor la orele prevăzute,<br />
elaborării, pregătirii sau asigurării materialului didactic necesar studenţilor pentru curs, seminar sau laborator, ţinerii<br />
orelor de consultaţii prevăzute, urmăririi şi îndrumării activităţii de redactare de lucrări (proiecte, lucrări de diplomă,<br />
comunicări ştiinţifice) de către studenţi, notării şi comunicării rezultatelor conform reglementărilor.<br />
Art. 10. Sub aspect pedagogic, competenţa presupune alegerea celor mai adecvate modalităţi de tratare a fiecărei teme<br />
din cadrul programei, comunicarea obiectivelor disciplinei, alegerea unor modalităţi de examinare în concordanţă cu<br />
aceste obiective.<br />
Este, de asemenea, importantă adaptarea stilului de predare la nevoile şi nivelul disciplinei de studiu.<br />
Art. 11. Constituie încălcări ale principiului competenţei:<br />
* încredinţarea de cursuri, seminarii sau lucrări de laborator spre a fi susţinute de către persoane care nu deţin<br />
nivelul de cunoştinţe adecvat;<br />
* consacrarea unei părţi importante din timpul alocat cursului sau seminarului unor discuţii fără legătură cu<br />
tematica acestuia;<br />
* obligarea studenţilor de a-şi însuşi exclusiv punctul de vedere al cadrului didactic sau refuzul de a lua în discuţie,<br />
pe bază de argumente, alte puncte de vedere exprimate în aceeaşi chestiune;<br />
* abordarea de către cadrul didactic titular al unui curs fundamental doar a unei părţi din materie, respectiv doar<br />
a aspectelor care îl interesează personal;<br />
* alegerea unor modalităţi de examinare în dezacord cu obiectivele cursului (spre exemplu, formularea unor<br />
subiecte care solicită doar memorarea unor date în condiţiile în care obiectivul cursului este obţinerea abilităţilor<br />
necesare rezolvării unor probleme);<br />
* faptul de a nu da studentului ocazia de a se antrena pentru obţinerea competenţelor cerute de obiectivul<br />
cursului şi verificate de examenul final;<br />
* încălcarea obligaţiilor prevăzute în art.7-9.
154<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
3. Integritatea<br />
Art. 12. Integritatea membrilor comunităţii academice este esenţială pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii<br />
didactice şi de cercetare. Fiecare membru al comunităţii academice este dator a se preocupa de evitarea oricăror situaţii<br />
susceptibile să creeze îndoieli cu privire la integritatea sa. Fiecare persoană vizată este obligată a anunţa ivirea situaţiilor<br />
în care s-ar afla în conflict de interese.<br />
Art. 13. Există un conflict de interese atunci când interesele personale ale unui membru al comunităţii academice<br />
intră în conflict cu obligaţiile decurgând din statutul său ori sunt de natură să afecteze independenţa şi imparţialitatea<br />
necesară îndeplinirii acestor obligaţii.<br />
Art. 14. În orice situaţie de conflict de interese persoana în cauză are obligaţia de a încunoştinţa, de preferinţă în scris,<br />
pe superiorul ierarhic cu privire la existenţa conflictului de interese şi a se abţine de la implicarea în luarea oricărei decizii<br />
în care ar avea sau ar putea crea aparenţa că are un interes personal.<br />
Art. 15. Examinarea de către un cadru didactic a unei persoane care îi este soţ/soţie, rudă până la gradul al III-lea ori o<br />
altă persoană cu care cel ce decide are o relaţie similară de afecţiune este de natură să creeze o impresie de favoritism<br />
în rândul celorlalţi studenţi. Pentru evitarea acestei situaţii se impune ca:<br />
* atunci când există alte cadre didactice de aceeaşi specialitate, cadrul didactic în cauză să formuleze o declaraţie<br />
de abţinere iar examinarea studentului să se facă de către un alt cadru didactic, numit de către şeful catedrei sau decan,<br />
după caz;<br />
* în cazul în care nu este posibilă înlocuirea, se va numi un alt cadru didactic, având o specialitate cât mai apropiată,<br />
pentru a-l asista pe titularul disciplinei la examinarea studentului respectiv.<br />
Se interzice includerea în orice comisie de concurs din cadrul Universităţii a unei persoane aflate în situaţia arătată la<br />
alin.1 cu unul dintre candidaţi. În măsura în care incompatibilitatea nu era cunoscută la momentul numirii comisiei,<br />
cadrul didactic în cauză are obligaţia de a se abţine şi a solicita înlocuirea sa din comisie.<br />
Art. 16. În afara situaţiilor menţionate în articolele precedente, există un conflict de interese ori se creează aparenţa<br />
unui asemenea conflict şi atunci când:<br />
* o persoană decide acordarea unui premiu sau a unei distincţii în favoarea unei persoane care îi este soţ/soţie,<br />
rudă până la gradul al III-lea ori o altă persoană cu care cel ce decide are o relaţie similară de afecţiune.<br />
* este scos la concurs un post în perspectiva ocupării acestuia de către o persoană aflată în relaţia prevăzută la<br />
lit.a) cu şeful catedrei ori compartimentului la care este arondat postul sau cu o persoană din cadrul acestuia ce poate<br />
influenţa decisiv rezultatul concursului;<br />
* o persoană deţine mai multe funcţii în cadrul Universităţii, iar interesele pe care trebuie să le apere în considerarea<br />
fiecărei funcţii nu converg;<br />
* o persoană din Universitate angajează sau participă la angajarea contractuală a unităţii pe care o conduce unei
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
155<br />
firme aparţinând în tot sau în parte unei persoane cu care se află într-o relaţie dintre cele menţionate la lit.a);<br />
* un student este angajat la o firmă aparţinând cadrului didactic examinator sau unei persoane dintre cele arătate<br />
la lit.a). respective cadrul didactic prestează activitate remunerată pentru student, soţului/soţiei acesteia sau rudelor<br />
până la gradul al II-lea.<br />
Art. 17. În sfera relaţiilor cadru didactic - student constituie încălcări ale obligaţiei de integritate:<br />
* pretinderea sau acceptarea de favoruri de orice natură, inclusiv sexuală;<br />
* pretinderea sau acceptarea de cadouri sau alte foloase materiale;<br />
* împrumutul de bani între cadrul didactic şi studenţi;<br />
Art. 18. În activitatea de cercetare ştiinţifică, integritatea presupune:<br />
a. acceptarea şi menţionarea ca autori ai unei opere doar a persoanelor care au participat efectiv la elaborarea ei.<br />
b. indicarea sursei din care a fost preluată o idee, o expresie, un rezultat al unei cercetări anterioare, indiferent dacă<br />
acestea au fost sau nu publicate. Această regulă priveşte şi elementele preluate din lucrări de orice natură ale studenţilor<br />
şi utilizate ulterior de un cadru didactic în propriile cercetări.<br />
c. recunoaşterea explicită a contribuţiei oricărei persoane care a participat în mod real la o activitate de cercetare. În<br />
situaţia în care contribuţia a constat doar într-o activitate de supervizare sau consiliere, nu este necesară o recunoaştere<br />
formală a contribuţiei. În aceste cazuri însă se recomandă includerea unei formule de mulţumire.<br />
d. respectarea riguroasă a destinaţiei fondurilor alocate unui proiect de cercetare. Sursele de finanţare care au stat la<br />
baza unei cercetări vor fi menţionate în publicaţiile în care s-au materializat rezultatele cercetării.<br />
e. respectarea normelor speciale de etică referitoare la cercetarea efectuată pe subiecţi umani sau prin experimente<br />
desfăşurate cu ajutorul animalelor şi plantelor şi a oricăror altor elemente ce ţin de etica cercetării.<br />
Art. 19. Constituie încălcări ale eticii în materia cercetării:<br />
* plagiatul – atât în cazul cadrelor didactice, cât şi al studenţilor<br />
* omisiunea recunoaşterii, fie prin menţionare ca autor al unei opere, fie prin indicarea sursei, a contribuţiei unor<br />
terţi la elaborarea unei opere;<br />
* obligarea autorilor unei opere de a menţiona ca autori şi persoane care nu au participat la elaborarea acesteia;<br />
* orientarea activităţii de cercetare a studenţilor în scopul obţinerii unui avantaj personal de către îndrumător.<br />
De exemplu când un cadru didactic impune una sau mai multe teme de cercetare ce urmează a-i servi la un proiect de<br />
cercetare personal, la pregătirea unei conferinţe sau a unui articol, ori urmează a fi valorificat în folosul unei întreprinderi<br />
private.<br />
* încălcarea celorlaltor reguli prevăzute la art. 15.<br />
Art. 20. În activitatea administrativă, integritatea presupune:<br />
* desfăşurarea corectă a tuturor procedurilor de selecţie, alegere sau numire a personalului care îşi asumă
156<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
responsabilităţi de ordin administrativ. Este interzisă primirea, acceptarea, cererea, darea sau oferirea de bani, bunuri<br />
sau orice alte foloase ori favoruri în schimbul sprijinirii ocupării unei poziţii administrative.<br />
* îndeplinirea cu bună credinţă şi în folosul universităţii a oricărei responsabilităţi administrative. Utilizarea unei<br />
poziţii administrative în scopul obţinerii de foloase personale de orice natură constituie o încălcare a obligaţiei de<br />
integritate.<br />
* în momentul transferului unei responsabilităţi administrative fostul titular pune la dispoziţia noului titular toate<br />
instrumentele, informaţiile şi elementele, aduse la zi, necesare preluării de îndată a acestei responsabilităţi.<br />
* atunci când, din orice motiv, o persoană nu mai poate să îşi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile<br />
administrative încredinţate ea are obligaţia de a aduce acest lucru la cunoştinţa superiorilor.<br />
4. Colegialitatea<br />
Art. 21. Activitatea în comunitatea academică presupune colaborarea membrilor acesteia, în spirit de colegialitate şi<br />
respect reciproc.<br />
Colegialitatea implică:<br />
* curtoazie şi respect datorate fiecărui membru al comunităţii academice. Încălcarea acestei obligaţii de către o<br />
persoană nu conferă în nici un caz dreptul celui lezat de a adopta o conduită similară;<br />
* obligaţia de asistenţă între membrii comunităţii academice, materializată în suplinirea colegială, acordarea de<br />
sprijin în activitatea didactică şi administrativă, cooperarea cu bună credinţă în cadrul proiectelor ce implică participarea<br />
mai multor persoane;<br />
* respectarea mutuală a diferenţelor de ordin lingvistic, religios, social între membrii comunităţii academice;<br />
* înţelegere, respect şi sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale;<br />
* obligaţia de confidenţialitate în privinţa datelor şi informaţiilor transmise de un membru al comunităţii<br />
academice unui alt membru, cu titlu privat.<br />
Art. 22. Constituie încălcări ale principiului colegialităţii:<br />
* discriminarea, hărţuirea de gen, etnică sau sub orice altă formă, folosirea violenţei fizice sau psihice, limbajul<br />
ofensator ori abuzul de autoritate la adresa unui membru al comunităţii academice, indiferent de poziţia ocupată de<br />
acesta în cadrul Universităţii;<br />
* promovarea sau tolerarea unor comportamente dintre cele descrise în acest articol de către conducerile<br />
facultăţilor, departamentelor, catedrelor sau compartimentelor administrative;<br />
* discreditarea ideilor, ipotezelor sau rezultatelor cercetărilor unui coleg;<br />
* formularea în faţa studenţilor a unor comentarii lipsite de curtoazie la adresa pregătirii profesionale, a ţinutei<br />
morale sau a unor aspecte ce ţin de viaţa privată a unui coleg;
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
157<br />
* sfătuirea studenţilor să nu urmeze un curs al unui coleg, din antipatie faţă de acesta;<br />
* formularea repetată de plângeri sau sesizări vădit neîntemeiate la adresa unui coleg;<br />
* utilizarea şi dezvăluirea în activitatea didactică sau de cercetare a informaţiilor transmise cu titlu confidenţial de<br />
un alt coleg (date personale, experienţe trăite etc.);<br />
* discutarea cu alţi studenţi a situaţiei şcolare, sociale, medicale a unui student.<br />
Art. 23. În ceea ce priveşte examinarea studenţilor colegialitatea presupune o informare prealabilă şi detaliată a<br />
studenţilor cu privire la obiectivele şi cerinţele cursului, la modalităţile şi perioadele de evaluare.<br />
În acest sens:<br />
* la începutul fiecărui semestru fiecare titular de curs afişează sau distribuie studenţilor o tematică de curs<br />
cuprinzând tematica fiecărei prelegeri, bibliografie obligatorie şi facultativă, precizări privind forma examinării şi baza<br />
evaluării;<br />
* la cursuri şi seminarii se abordează întreaga tematică cerută pentru examen;<br />
* La cererea studentului, cadrul didactic examinator îi prezintă lucrarea şi motivează explicit calificativul acordat,<br />
prin raportare la criteriile utilizate.<br />
5. Loialitatea<br />
Art. 24. Loialitatea faţă de Universitate presupune obligaţia fiecărui membru al comunităţii academice de a acţiona<br />
în interesul universităţii, de a susţine obiectivele, strategiile şi politicile acesteia, în scopul realizării misiunii şi creşterii<br />
competitivităţii ei.<br />
Art. 25. Constituie încălcări ale obligaţiei de loialitate:<br />
* desfăşurarea de acţiuni menite să ducă la pierderea unor drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale dobândite<br />
în mod legal de către Universitate;<br />
* sfătuirea în cadrul activităţilor didactice a studenţilor să abandoneze cursurile Universităţii în favoarea unei alte<br />
instituţii de învăţământ;<br />
* angajarea în afara universităţii a unor activităţi care afectează în mod semnificativ realizarea obligaţiilor didactice<br />
şi de cercetare în Universitate ale persoanei în cauză;<br />
* desfăşurarea de acţiuni menite să discrediteze Universitatea sau să afecteze în mod grav imaginea şi prestigiul<br />
acesteia.
158<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
6. Promovarea identităţii culturale<br />
Art. 26. Universitatea Creştină Partium recunoaşte dreptul la identitate şi promovează întărirea şi dezvoltarea simţului<br />
identităţii culturale a membrilor comunităţii academice. Aspectele majore ale identităţii culturale promovate de<br />
Universitate sunt limba maternă, apartenenţa religioasă şi tradiţiile culturale. Universitatea sprijină acele activităţi care<br />
pot contribui la menţinerea/întârirea identităţii culturale a membrilor comunităţii academice.<br />
7. Toleranţa<br />
Art. 27. Toleranţa reprezintă concepţia ce trebuie să ghideze desfăşurarea vieţii comunităţii universitare, acest principiu<br />
fiind aplicat în perceperea respectului reciproc în relaţiile acestei comunităţi.<br />
III.Dispoziţii finale şi tranzitorii<br />
Art. 27. Organul însărcinat cu supravegherea aplicării dispoziţiilor prezentului Cod este Comisia de etică a Universităţii<br />
Creştine Partium ce se constituie şi funcţionează în subordinea Senatului.<br />
Art. 28. Comisia de etică este numită de către Senat<br />
Art. 29. Răspunderea pentru respectarea dispoziţiilor prezentului Cod revine fiecărui membru al comunităţii<br />
academice.<br />
Statutul de membru al comunităţii academice impune fiecărui membru asumarea răspunderii pentru acţiunile sau<br />
omisiunile sale.<br />
Încălcarea dispoziţiilor prezentului Cod atrage răspunderea morală şi după caz – disciplinară în condiţiile Legii<br />
nr.128/1997, Codului Muncii şi reglementărilor interne ale Universităţii.<br />
Art. 30. Prezentul Cod intră în vigoare la data aprobării sale de către Senatul universitar.<br />
Pe aceeaşi dată se abrogă orice dispoziţii contrare conţinute în reglementări ale Universităţii.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
159<br />
Extras din<br />
CORPUL EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA<br />
CODUL ETIC NAŢIONAL AL PROFESIONIŞTILOR CONTABILI,<br />
Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2006<br />
Ediţia a 3-a, revăzută şi reclasificată în conformitate cu CODUL ETIC INTERNAŢIONAL AL PROFESIONIŞTILOR<br />
CONTABILI elaborat şi revizuit de IFAC în 2005<br />
SECŢIUNEA 100<br />
INTRODUCERE ŞI PRINCIPII FUNDAMENTALE.<br />
ABORDAREA CADRULUI CONCEPTUAL.<br />
100.1 Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România stabileşte norme de conduita pentru profesioniştii<br />
contabili şi formulează principiile fundamentale care trebuie respectate de către profesioniştii contabili în vederea<br />
realizării obiectivelor comune. Profesioniştii contabili din România acţionează în diferite entităţi şi ramuri ale economiei<br />
naţionale ca liber-profesionişti sau ca angajaţi; scopul de baza al Codului, trebuie insa întotdeauna respectat.<br />
Consiliul Superior al C.E.C.C.A.R. stabileşte cerinţele etice detaliate, pentru ca membrii săi sa asigure cea mai înalta<br />
calitate prestării serviciilor profesionale şi sa menţină încrederea publicului în profesie.<br />
Codul recunoaşte ca obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite sa îndeplinească cele mai înalte standarde de<br />
profesionalism, sa atingă cele mai înalte nivele de performanta şi sa răspundă cerinţelor interesului public. Realizarea<br />
acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinţe de baza:<br />
- Credibilitatea. În întreaga societate exista nevoia de credibilitate în informaţie şi în sistemele de informaţii.<br />
- Profesionalism. Exista o necesitate pentru clienţi, patroni şi alte părţi interesate de a putea fi clar identificate persoanele<br />
profesioniste în domeniul contabil.<br />
- Calitate a serviciilor. Este nevoie de asigurarea ca toate serviciile obţinute din partea profesionistului contabil, sunt<br />
executate la standardul cel mai ridicat de performanta.<br />
- Încredere. Utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie sa se poată simţi încredinţaţi ca exista un cadru al<br />
eticii profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.<br />
Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independentei Corpului şi de a conferi lucrărilor membrilor săi autoritate<br />
impune acestor profesionişti contabili sa aibă calităţi esenţiale, cum sunt:<br />
- ştiinţă, competenta şi conştiinţa;<br />
- independenta de spirit şi dezinteres material;<br />
- moralitate, probitate şi demnitate.
160<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Se impune ca fiecare membru al Corpului sa facă efortul necesar dezvoltării acestor calităţi şi îndeosebi:<br />
a) sa îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, dar şi cunoştinţele de cultura generala, singurele capabile<br />
sa-i întărească discernământul;<br />
b) sa acorde fiecărei tranzacţii şi situaţii examinate toata atenţia şi timpul necesar pentru a-şi fundamenta o opinie<br />
personala, înainte de a face propuneri;<br />
c) sa îşi exprime opinia fără nici o reţinere fata de dorinţa, chiar ascunsa, a celui ce îl consulta şi sa se pronunţe cu<br />
sinceritate, fără ocolişuri, exprimându-şi, daca e nevoie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor şi concluziilor<br />
formulate;<br />
d) sa nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea sa îşi exercite libertatea de gândire sau de a fi supus<br />
îngrădirii îndatoririlor sale;<br />
e) sa considere ca independenta sa trebuie sa îşi găsească manifestarea deplina în exercitarea profesiei şi în protejarea<br />
ei, cu respectarea integrala a dispoziţiilor legale şi regulilor stabilite de Corp.<br />
Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilităţii de a acţiona în interes public. Aşadar,<br />
responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă exclusiv în a satisface nevoile unui client sau unui angajator<br />
individual. Acţionând în interes public, un profesionist contabil ar trebui să respecte şi să se conformeze prevederilor<br />
etice ale acestui Cod.<br />
Publicul profesiunii contabile este format din clienţi, donatori de credite, guvernanţi, angajatori, angajaţi, investitori,<br />
comunitatea oamenilor de afaceri, a finanţatorilor şi alte persoane care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea<br />
profesioniştilor contabili pentru a menţine funcţionarea corespunzătoare a economiei. Aceasta încredere impune<br />
profesiunii contabile o răspundere publica. Interesul public este definit drept bunăstarea colectiva a comunităţii şi a<br />
instituţiilor deservite de profesionistul contabil.<br />
Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public, de exemplu;<br />
- auditorii financiari independenţi ajuta la menţinerea integrităţii şi eficientei situaţiilor financiare prezentate instituţiilor<br />
financiare ca suport parţial pentru împrumuturi şi acţionarilor pentru a obţine capital;<br />
- directorii financiari au atribuţii în diverse domenii de management financiar şi contribuie la utilizarea eficienta şi<br />
efectiva a resurselor entităţii economice sau publice;<br />
- auditorii interni furnizează asigurarea în privinţa existentei unui sistem de control intern corect, care sporeşte încrederea<br />
în informaţiile financiare externe ale entităţii;<br />
- experţii în impozite ajuta la stabilirea încrederii şi eficientei, precum şi la aplicarea corecta a sistemului de impozitare;<br />
- consultanţii manageriali au o responsabilitate fata de interesul public în susţinerea luării unor decizii manageriale<br />
corecte.<br />
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, patronii şi alte sectoare ale comunităţii
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
161<br />
financiare, inclusiv guvernul şi publicul contează pe profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiara şi raportări<br />
corecte, pentru un management financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de<br />
afaceri şi impozite. Atitudinea şi comportamentul profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au un<br />
impact asupra bunăstării economice a comunităţii şi tarii lor.<br />
Profesioniştii contabili pot rămâne în aceasta poziţie avantajoasa numai continuând sa ofere publicului aceste servicii<br />
unice la un nivel care sa demonstreze ca încrederea publicului este bine fundamentata. Este în interesul profesiunii<br />
contabile din România de a face cunoscut utilizatorilor serviciilor oferite de profesioniştii contabili ca ele sunt executate<br />
la cel mai înalt nivel de performanta şi în conformitate cu cerinţele etice asociate acestor servicii.
162<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
CODUL DEONTOLOGIC AL MAGISTRAŢILOR – APRILIE 2005<br />
Motto: Rolul unui cod deontologic este acela de a forma conduite, de a<br />
înfăţişa ce înseamnă onoare şi respect în profesie. A-ţi respecta profesia<br />
înseamnă a te respecta pe tine însuţi, respectându-i pe ceilalţi. De aceea, orice<br />
cod deontologic se adresează în primul rând omului şi conştiinţei lui, iar<br />
acceptarea lui trebuie să fie liber consimţită.<br />
CODUL DEONTOLOGIC AL MAGISTRAŢILOR<br />
CAPITOLUL I<br />
DISPOZIŢII GENERALE<br />
Art. 1 Rolul Codului deontologic este acela de a formula standarde ale conduitei magistratului, pentru ca aceasta să fie<br />
conformă cu onoarea şi demnitatea profesiei sale.<br />
Art. 2 (1) Respectarea standardelor de conduită cuprinse în Codul deontologic este evaluată de către organele<br />
competente, potrivit legii.<br />
(2) Încălcarea normelor de conduită conduce la angajarea, potrivit legii, a răspunderii disciplinare a magistraţilor.<br />
Art. 3 Prezentul Cod se aplică tuturor magistraţilor de la instanţele judecătoreşti şi de la parchetele de pe lângă<br />
acestea.<br />
CAPITOLUL II<br />
INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI<br />
Art. 4 (1) Magistraţii sunt obligaţi să apere independenţa justiţiei, descurajând, prin întreaga lor conduită, orice imixtiune<br />
în activitatea judiciară.<br />
(2) Magistraţii trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs<br />
presiunilor şi influenţelor de orice natură.<br />
(3) Magistraţii au obligaţia să aducă la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii orice presiuni sau ingerinţe în<br />
actul de justiţie, indiferent de provenienţa lor.<br />
Art. 5 (1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, magistraţii nu trebuie să fie sau să se lase influenţaţi de doctrine<br />
politice.<br />
(2) Magistraţii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formaţiune politică, nu pot participa la colectarea
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
163<br />
fondurilor pentru formaţiunile politice şi nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor în astfel de scopuri.<br />
(3) Magistraţii nu pot să acorde nici un fel de sprijin unui candidat la o funcţie publică cu caracter politic.<br />
Art. 6 (1) Magistraţii nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi<br />
exprima sau manifesta convingerile politice.<br />
(2) Magistraţii pot participa la reuniuni publice numai în măsura în care nu îşi exprimă în acest cadru convingeri<br />
politice.<br />
Art. 7 Participarea, în condiţiile permise de lege, a magistraţilor la elaborarea proiectelor de legi, regulamente, tratate<br />
sau convenţii internaţionale, precum şi consultarea acestora cu privire la elaborarea unor proiecte nu trebuie să le<br />
afecteze independenţa şi imparţialitatea.<br />
CAPITOLUL III<br />
PROMOVAREA SUPREMAŢIEI LEGII<br />
Art. 8 Magistraţii au îndatorirea de a contribui la garantarea supremaţiei legii şi a statului de drept, a drepturilor şi<br />
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.<br />
Art. 9 (1) În cursul procedurii judiciare, magistraţii trebuie să aibă o atitudine echidistantă, fără influenţe legate de rasă,<br />
sex, religie, naţionalitate, precum şi de statutul socio-economic, politic şi cultural al unei persoane.<br />
(2) Magistraţii au îndatorirea de a proteja egalitatea cetăţenilor în faţa legii, asigurându-le un tratament juridic<br />
nediscriminatoriu, de a respecta şi apăra demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în<br />
orice calitate, la procedurile judiciare.<br />
CAPITOLUL IV<br />
IMPARŢIALITATEA MAGISTRAŢILOR<br />
Art. 10 (1) Magistraţii trebuie să fie imparţiali, în îndeplinirea atribuţiilor profesionale fiind obligaţi să decidă în mod<br />
obiectiv, fără subiectivism şi părtinire, liberi de orice relaţii şi influenţe.<br />
(2) Magistraţii trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle cu prudenţă şi grijă faţă de demnitatea instituţiei şi a tuturor<br />
persoanelor implicate.<br />
(3) Magistraţii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în<br />
imparţialitatea şi independenţa lor.<br />
Art. 11 (1) În cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, magistraţii sunt datori să se abţină şi să aducă la cunoştinţa celor<br />
competenţi să dispună cu privire la abţinere.<br />
(2) Magistratul are obligaţia de a informa conducerea instanţei sau a parchetului în legătură cu orice situaţie în care<br />
există sau ar putea exista un interes de orice natură din partea sa ori a altei persoane apropiată acestuia.
164<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Art. 12 (1) Magistraţilor le este permis să acorde asistenţă juridică în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor<br />
personale, ale ascendenţilor, descendenţilor sau soţilor lor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. În<br />
asemenea situaţii, nu le este îngăduit să se folosească de calitatea de magistrat pentru a influenţa soluţia instanţei de<br />
judecată sau a parchetului ori a crea aparenţa unei astfel de influenţe.<br />
(2) Relaţiile de familie şi sociale ale magistraţilor nu trebuie să influenţeze soluţiile pe care le adoptă în exercitarea<br />
atribuţiilor de serviciu.<br />
CAPITOLUL V<br />
EXERCITAREA ÎNDATORIRILOR PROFESIONALE<br />
Art. 13 Magistraţii sunt chemaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale ce le revin<br />
şi să-şi respecte obligaţiile cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.<br />
Art. 14 Magistraţii sunt datori să depună diligenţa necesară în vederea îndeplinirii cu celeritate, cu respectarea<br />
termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile, a lucrărilor care le revin,<br />
conform repartizării.<br />
Art. 15 Magistraţii trebuie să impună ordine şi solemnitate în timpul soluţionării cauzelor şi să adopte o atitudine demnă,<br />
civilizată şi imparţială faţă de părţi, avocaţi, martori, experţi ori alte persoane şi să solicite acestora un comportament<br />
adecvat.<br />
Art. 16 (1) Magistraţii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea<br />
profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate.<br />
(2) În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidenţial, magistraţii sunt obligaţi să păstreze materialele<br />
respective în incinta instanţei sau parchetului şi să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi<br />
regulament.<br />
Art. 17 Magistraţii sunt obligaţi să folosească resursele şi mijloacele materiale care le sunt puse la dispoziţie, conform<br />
destinaţiei lor, exclusiv în interesul instanţelor şi parchetelor.<br />
Art.18 Magistraţii au îndatorirea de a se preocupa în mod constant de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de<br />
menţinerea lor la un nivel corespunzător de competenţă profesională.<br />
Art.19 (1) În exercitarea funcţiilor de conducere, magistraţii trebuie să se preocupe de organizarea activităţii<br />
personalului, să manifeste iniţiativă şi spirit de responsabilitate. În luarea deciziilor, ei trebuie sa acorde întotdeauna<br />
prioritate intereselor instanţei, respectiv ale parchetului şi bunei administrări a justiţiei.<br />
(2) Magistraţii cu funcţii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care le au pentru a interveni în desfăşurarea<br />
proceselor aflate în curs de soluţionare.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
165<br />
CAPITOLUL VI<br />
DEMNITATEA ŞI ONOAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT<br />
Art. 20 (1) Atât în exercitarea atribuţiilor profesionale cât şi în afara acestora, magistraţii sunt datori să se abţină de la<br />
orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.<br />
(2) Magistraţii trebuie să apere prestigiul autorităţii judecătoreşti şi să întărească încrederea publică în integritatea şi<br />
imparţialitatea acestora printr-un comportament adecvat în relaţiile cu justiţiabilii, cu colegii, cu reprezentanţii celorlalte<br />
organe ale statului, cu întregul corp social.<br />
Art. 21 Magistraţilor nu le este îngăduit să pretindă sau să accepte să-şi rezolve interesele personale, familiale sau ale<br />
altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii.<br />
Art. 22 (1) Relaţiile magistraţilor în cadrul colectivelor din care fac parte, trebuie să fie bazate pe respect si bună credinţă,<br />
indiferent de vechimea în profesie şi funcţia acestora.<br />
(2) Magistraţii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională si morală a colegilor lor, cu excepţia<br />
situaţiei în care aceasta afectează imaginea justiţiei.<br />
(3) Datele şi informaţiile cunoscute de magistraţi în legătură cu aspecte grave legate de lipsa de probitate profesională<br />
ori morală a unui coleg, vor fi aduse la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii.<br />
Art. 23 (1) Magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate, a unor lucrări literare ori ştiinţifice<br />
sau la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic.<br />
(2) Informaţiile privind litigiile aflate pe rolul instanţei ori parchetului, precum si orice alte informaţii privind activitatea<br />
acestora vor fi puse la dispoziţia mijloacelor de comunicare numai prin birourile de informare publică şi relaţii cu presa,<br />
în condiţiile legii.<br />
ANEXE 135<br />
(3) Magistraţii îşi pot exprima public opinia privind exercitarea dreptului la replică în cazul în care prin articole de presă<br />
sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor.<br />
Art. 24 Magistraţii nu pot desfăşura acţiuni care, prin natura lor, modul de finanţare ori executare, ar putea, în orice<br />
formă, să impieteze asupra îndeplinirii cu imparţialitate, corectitudine şi în termenele legale a obligaţiilor profesionale.<br />
CAPITOLUL VII<br />
ACTIVITĂŢI INCOMPATIBILE CU CALITATEA DE MAGISTRAT<br />
Art. 25 (1) Magistraţii nu pot cumula această calitate cu nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor<br />
didactice din învăţământul superior, care pot fi exercitate numai în condiţiile legii, mai puţin funcţiile de conducere<br />
administrativă din învăţământul superior.<br />
(2) Magistraţii pot participa ca formatori în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri
166<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
în baza programului stabilit de acestea cu conducerile instanţelor sau parchetelor în care formatorii îşi desfăşoară<br />
activitatea.<br />
Art. 26 Magistraţilor le este interzisă participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri<br />
de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile legii.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
167<br />
STUDIEREA CORUPŢIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL<br />
SUPERIOR<br />
Viziuni, probleme şi posibile soluţii
168<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Acest set de materiale educaţionale a fost elaborat în urma Programului de Educaţie Împotriva Corupţiei al<br />
Republicii Lituania şi în cadrul proiectului „Prevenirea Corupţiei prin educaţie, informare şi conştientizare”<br />
sprijinit de Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite.<br />
Materialul a fost pregătit pentru tipar de:<br />
Jolanta Piliponytė, Transparency International Lituania<br />
Prof. Dr. Arūnas Poviliūnas, Universitatea Vilnius<br />
Dr. Romas Prakapas, Universitatea Pedagogică Vilnius<br />
Natalija Rumianceva, Universitatea Vanderbilt<br />
Vitalija Skėruvienė, Colegiul Kaunas<br />
Gintarė Šatienė, Universitatea Šiauliai<br />
Dr. Tadas Tamošiūnas, Universitatea Pedagogică Vilnius<br />
Vaiva Zuzavičiūtė, Universitatea Vytautas Magnus<br />
Redactor<br />
Daiva Penkauskienė, Modern Didactics Centre<br />
Conţinutul acestui material metodologic a fost finalizat şi materialul a fost recomandat spre publicare la şedinţa Catedrei<br />
de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii Pedagogice Vilnius în data de 14 ianuarie 2005.<br />
Referenţi ştiinţifici:<br />
Prof. Dr. Juozas Bagdanavičius<br />
Prof. Dr. Valdonė Indrašienė
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
169<br />
CUVÂNT ÎNAINTE<br />
“Studierea corupţiei în învăţământul superior: perspective, probleme şi posibile soluţii” este un material<br />
destinat cadrelor didactice şi studenţilor din instituţiile de învăţământ superior. Această publicaţie reuneşte<br />
rezultatele proiectelor de doi ani intitulat “Prevenirea corupţiei prin educaţie, informare şi conştientizare”:<br />
programe analitice şi planuri de prelegeri care reflectă oportunităţile de educaţie pentru combaterea corupţiei<br />
prin intermediul ştiinţelor socio-umane. Proiectul, finanţat de Programul pentru Dezvoltare al Naţiunilor<br />
Unite şi de Guvernul Republicii Lituania, a fost implementat în cadrul Programului Naţional de Combatere<br />
a Corupţiei. Scopul acestei publicaţii este să contribuie la realizarea obiectivelor cheie ale Programului, şi<br />
anume “prin diverse modalităţi, promovarea intoleranţei faţă de corupţie (…), dezvoltarea şi încorporarea<br />
curriculumului de combatere a corupţiei în sistemul educaţional”.<br />
Cititorii vor putea să utilizeze programele analitice dezvoltate. În plus, vor afla mai multe informaţii despre<br />
corupţie, despre extinderea ei în Lituania şi în lume, despre formele sale de manifestare în sistemul de<br />
învăţământ superior, opiniile profesorilor şi studenţilor despre conceptual de corupţie şi atitudinile lor faţă de<br />
corupţie. La finalul materialului, am inclus un glosar de termeni, bibliografie şi o listă a surselor de informaţii<br />
suplimentare.<br />
Toate aceste materiale sunt dreptul intelectual al participanţilor la proiect. Fiecare autor a dezvoltat programe<br />
în concordanţă cu cerinţele secţiilor sau facultăţilor la care activează şi cu oportunităţile oferite de disciplina<br />
pe care o predau. Participanţii la proiect şi autorii programelor consideră că munca lor se constituie într-o<br />
etapă pilot şi nutresc speranţa că alte cadre didactice din alte instituţii de învăţământ superior vor utiliza<br />
această publicaţie vor utiliza aceste materiale pentru a construi programe noi, originale şi pentru a-şi dezvolta<br />
propriile modele.<br />
DAIVA PENKAUSKIENĖ<br />
Redactor
170<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
FENOMENUL CORUPŢIEI<br />
Autor: JOLANTA PILIPONYTĖ<br />
Introducere<br />
În ultima vreme, am auzit, văzut şi aproape involuntar am resimţit felul în care corupţia, ca un fel de pâclă, cuprinde<br />
fiecare colţişor al statului şi chiar al vieţii noastre. Ne punem întrebarea: este oare ea un fel de epidemie sau o altă<br />
ambiguitate a existenţei noastre post-moderne În acest caz, mass media, mai ales televiziunea, joacă un rol cheie.<br />
Aproape în fiecare zi, suntem informaţi despre manifestări ale corupţiei la diferite niveluri ale vieţii publice şi private.<br />
Acest fapt ne demonstrează că subiectul de faţă are o relevanţă deosebită. Abundenţa informaţiilor şi experienţelor<br />
personale fac ca cetăţenii lituanieni şi reprezentanţii lumii afacerilor să fie de acord cu faptul că pentru statul nostru şi<br />
pentru dezvoltarea economiei, corupţia este un obstacol major.<br />
Paradoxal, întrebată despre posibilitatea de a oferi mită, majoritatea populaţiei şi a oamenilor de afaceri vor spune „da”<br />
fără să judece prea mult (Lietuvos korupcijos žemėlapis 2004:13). De aici rezultă necesitatea de a defini şi explica acest<br />
fenomen multistratificat şi ambiguu al corupţiei şi rolul pe care îl joacă în societatea civilă.<br />
Scopul acestui articol este să examineze problema definirii corupţiei, să identifice perspectiva unei analize teoretice<br />
a corupţiei, să discute diagnosticarea corupţiei ca una dintre cele mai eficiente modalităţi de a o controla şi preveni şi<br />
să explice perspectiva oferită de Jeremy Pope în privinţa prevenirii corupţiei şi a rolului societăţii civile. Capitolul I se<br />
concentrează pe aspectele definirii corupţiei, precum şi pe rolul legislaţiei, al interesului public şi al opiniei publice în<br />
definirea fenomenului.<br />
Capitolul II analizează problemele care rezultă din încercările de definire a corupţiei.<br />
Capitolul III abordează comparativ două perspective teoretice. Prima aparţine lui Arnold Heidenheimer, unul dintre cei<br />
mai influenţi cercetători ai corupţiei, care examinează o varietate de forme de corupţie şi le analizează comparativ. A<br />
doua este o perspectivă referitoare la cei reprezentaţi şi la reprezentanţii lor, care explică ce se întâmplă atunci când<br />
reprezentaţii delegă puterea lor reprezentanţilor lor.<br />
Capitolul IV se ocupă de diagnosticarea corupţiei, ceea ce ne ajută să identificăm aspectele vulnerabile ale fenomenului<br />
şi astfel să contribuim la dezvoltarea unor programe eficiente de combatere a corupţiei.<br />
Capitolul V discută rolul societăţii civile şi perspectiva lui Pope despre prevenirea corupţiei.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
171<br />
În încheiere, am inclus un rezumat al perspectivelor abordate.<br />
În căutarea unei definiţii a corupţiei<br />
Cercetătorii norvegieni care se ocupă de studierea corupţiei afirmă că acest fenomen complex ar trebui examinat întrun<br />
context multidisciplinar (Andvig 2000:9), aplicând diferite modele teoretice, efectuând studii şi analizând cazuri şi<br />
scandaluri distincte de corupţie în mai multe detalii. Într-un sens mai larg, autorii care cercetează şi scriu despre corupţie<br />
ar putea fi împărţiţi în trei grupuri (Heidenheimer 2002:6-7).<br />
1. Majoritatea oamenilor de ştiinţă utilizează definiţia corupţiei oferită în Ox ford English Dictionary, care se referă la<br />
conceptul de îndatoriri publice.<br />
2. Un alt grup de oameni de ştiinţă au formulat o definiţie a corupţiei care se bazează pe conceptele de trebuinţe,<br />
consum şi schimb, împrumutate din teoriile ştiinţelor economice.<br />
3. Cel de-al treilea grup vorbeşte despre corupţie folosind ideea de interes public.<br />
Definit într-un mod simplu, corupţia este comportamentul neadecvat al oficialilor publici. O organizaţie neguvernamentală,<br />
Transparency International, defineşte corupţia ca „ abuzul de putere creditată pentru beneficiul propriu” (Pope, 2000, p.<br />
1). Aceasta este una dintre cele mai comune definiţii a corupţiei utilizată în întreaga lume.<br />
Există următoarele forme de corupţie: mituire, nepotism, favoritism, clientelism, lobby nepermis de lege, utilizarea<br />
ilegală a unor resurse publice, privatizare ilicită, colectarea de impozite ilegale, evaziune fiscală, cumpărarea de voturi,<br />
alocarea ilicită de fonduri unor partide politice etc.<br />
După cum am menţionat mai sus, corupţia este deseori descrisă ca şi comportament neadecvat sau ne-conform regulilor<br />
şi standardelor din partea unor funcţionari publici. James Scott, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Yale, susţine:<br />
corupţia este o deviere de la anumite standarde. Tot el formulează întrebarea: „ ce criterii ar trebui să folosim pentru a<br />
stabili acele standarde” (Gardiner 2002:29). Să începem prin a discuta aspectele legale şi de interes public.<br />
Rolul legislaţiei în definirea corupţiei<br />
Pentru a răspunde la întrebarea profesorului Scott, ne vom întoarce în mod natural la criteriile clar stabilite prin<br />
instrumentele legale. De exemplu, o acţiune a unui funcţionar public nepermisă de lege va fi considerată ilegală, deci<br />
coruptă. În alte cazuri, acţiunea nu este coruptă, chiar dacă elementele sale includ abuzul sau violarea eticii. Avocaţii<br />
apreciază aceste definiţii formale clare. Evident, atât funcţionarii publici cât şi cetăţenii ar trebui să fie conştienţi de<br />
aceste cerinţe şi interdicţii formulate în legi.<br />
Deşi legislaţia din diferite ţări defineşte clar corupţia, James Scott este preocupat de următoarele chestiuni:<br />
• Oare este adevărat că ceea ce este legal este întotdeauna în acord cu normele eticii
172<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
• Există pericolul ca datorită diferenţelor între cadrul legal din diferite ţări acţiunile identice vor fi înţelese în<br />
moduri diferite.<br />
• Este dificil de comparat corupţia în ţări cu sector public de diferite mărimi (de exemplu, în unele locuri<br />
majoritatea sunt angajaţi în sectorul public pe când în alte locuri majoritatea lucrează în sectorul privat)<br />
(Scott 1972:5).
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
173<br />
STUDIEREA CORUPŢIEI ÎN<br />
INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR<br />
Aspectul interesului public în definirea corupţiei<br />
Să începem cu două exemple prezentate de John Gardiner care ilustrează problema definiţiei legale a corupţiei.<br />
• În Germania nazistă, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, evreilor li s-a interzis prin lege să călătorească.<br />
Dacă un inspector de la serviciul de paşapoarte accepta 1000 DM de la o familie de evrei şi aproba plecarea lor,<br />
acest caz s-ar putea numi „corupţie” Inspectorul lua banii în schimbul unei decizii ilegale, dar oare ea poate fi<br />
considerată corupţie Putem găsi justificare pentru acţiunea inspectorului Majoritatea oamenilor ar spune probabil<br />
că impunerea unor legi mai stricte pentru evrei a fost un lucru rău şi că eludarea legii descrisă mai sus, aprobarea<br />
călătoriei, a fost un act etic.<br />
• Situaţia descrisă mai sus arată că acţiunile ilegale nu sunt în mod necesar corupte, iar cel de-al doilea exemplu<br />
ilustrează situaţia opusă: acţiuni legale care pot fi considerate corupte. În 1950-60, când oraşele din SUA se aflau<br />
într-o situaţie de criză, Congresul american a dezvoltat un Program de Revitalizare Urbană, conform căruia agenţiile<br />
de stat au declarat unele pământuri din zone distruse ca fiind improprii, au demolat clădirile de pe aceste parcele<br />
şi le-au vândut. Ca urmare a programului, majoritatea parcelelor au fost „revitalizate”. În majoritatea cazurilor,<br />
pământurile aparţineau săracilor şi membrilor minorităţilor rasiale. În acele locuri, s-au construit noi case luxoase şi<br />
instituţii. În mod evident, funcţionarii publici au urmărit toate procedurile legale. Au fost aceste acţiuni legale acte<br />
de corupţie După Scott, Programul de Revitalizare Urbană a fost în beneficiul oamenilor din clasele de mijloc şi<br />
celor foarte bogaţi. Oare a ajutat acest program la rezolvarea unor probleme economice în oraşe Evident, săracii<br />
au suferit iar cei bogaţi au devenit mai bogaţi. Am putea afirma „acest Program de Revitalizare Urbană a reflectat<br />
corupţia din viaţa politică americană” (Gardiner 2002:31). Pe de altă parte, nu este bine să folosim termenul de<br />
corupţie de fiecare dată când vorbim despre procesele politice care oferă oportunităţi şi beneficii inegale. Primul<br />
exemplu nu este un caz foarte disputabil, în timp ce al doilea caz arată atitudini diferite faţă de „practici corupte”.<br />
De aici rezultă întrebarea: „Pe baza exemplelor de mai sus, ce putem spune despre definirea corupţiei” Simplu, este<br />
oare o acţiune:<br />
• care cauzează daune interesului public coruptă, chiar dacă este legală<br />
• care este benefică societăţii incoruptă, chiar dacă este împotriva legii
174<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Ambele exemple, consecinţe ale unor documente naţionale, pot fi privite atât la nivel individual (o familie care încearcă<br />
să emigreze; rezidenţi ale căror case au fost demolate) cât şi la nivel public. Pentru a rezuma, „consecinţele corupţiei<br />
asupra interesului public pot fi analizate separat dintr-o varietate de aspecte” (Gardiner 2002:32).<br />
Analiza fenomenului corupţiei este inseparabilă de contextul procesului politic. Este bine să ne gândim că totul depinde<br />
de legislaţie, dar merită să adoptăm o viziune critică: corupţia, ca orice alte practici ilegale, slăbeşte sau invalidează<br />
obiectivele legislaţiei. Însă dacă admitem că legiuitorii elaborează legi proaste, mai ales atunci când în mod sistematic<br />
ignoră, ca practică de stat, interesele unor grupuri sociale sau nu acordă atenţie opiniei publice, atunci vom putea<br />
recunoaşte practicile corupte. „Acest lucru ne permite să combinăm aspectul interesului public cu definiţia corupţiei”<br />
(Gardiner 2002:32). Asemenea combinaţii nu vor conduce la cazuri clare şi rareori vor oferi un singur răspuns care să-i<br />
mulţumească pe toţi. Dar permit formularea unor întrebări importante atunci când judecăm un caz, o situaţie şi luăm<br />
decizii.<br />
Rolul opiniei publice în definirea corupţiei<br />
Dacă există o ruptură aparentă în definirea corupţiei oferită de lege şi percepţia ei de către cetăţeni, s-ar putea întâmpla<br />
ca funcţionarii publici să urmeze valorile sprijinite de opinia publică mai degrabă decât de lege. În plus, după Gardiner,<br />
acţiunile eficiente de combatere a corupţiei sunt imposibil de implementat sau pot fi implementate dificil dacă există o<br />
diferenţă mare între opinia publică despre corupţie şi definiţia corupţiei în documentele legale.<br />
Procurorii şi anchetatorii sunt conştienţi că cetăţenii preocupaţi de corupţie sunt mai dispuşi:<br />
• să raporteze cazuri de corupţie;<br />
• să coopereze cu anchetatorii care investighează astfel de cazuri;<br />
• să voteze politicienii oneşti faţă de cei corupţi;<br />
• să respecte legea şi să nu mituiască;<br />
„Datorită acestora, opinia publică despre corupţie este importantă atunci când discutăm despre acţiuni eficiente de<br />
combatere a corupţiei” (Gardiner 2002:33).<br />
Problemele care apar în definirea corupţiei<br />
Oricât de mult să ne gândim, este evident că vom întâmpina dificultăţi în definirea corupţiei. Teoreticienii au identificat
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
175<br />
următoarele probleme cheie:<br />
• există o diferenţă între felul în care instrumentele legale naţionale definesc corupţia, impactul acestui fapt şi<br />
felul în care corupţia este percepută de opinia publică<br />
• apar discrepanţe semnificative datorită modalităţilor diferite în care diversele ţări definesc şi percep problemele<br />
de mai sus (Gardiner 2002:25).<br />
În continuare, articolul de faţă va prezenta câteva idei despre diferitele definiţii ale corupţiei. O definiţie clasică a fost<br />
oferită de profesorul Joseph Nyede la Universitatea Harvard, care afirmă despre corupţie: „este comportamentul care<br />
deviază de la îndatoririle formale ale rolului public din cauza unor câştiguri private pecuniare sau statutare (personale,<br />
ale apropiaţilor, ale clicii)” (Nye, 1989:966). Unele aspecte ale acestei definiţii sunt deosebit de importante. Majoritatea<br />
vom fi de acord că această definiţie relevă aspectele rolului public. Corupţia este posibilă doar când un funcţionar public<br />
îşi îndeplineşte rolul public. Dar ce se întâmplă cu aspectul privat menţionat de Nye Autorul reliefează abuzul cu scopul<br />
unor câştiguri pecuniare sau de statut. Această definiţie se referă la banii câştigaţi de funcţionarii publici sau de rudele<br />
lor, dar ignoră cazurile de abuz când funcţionarii publici urmăresc câştiguri pentru un partid, un grup etnic sau alt grup<br />
de care aparţine respectivul funcţionar public. Un alt neajuns alt acestei definiţii este că Nye afirmă: „corupţia este<br />
comportamentul prin care se încalcă regulile faţă de exercitarea unor influenţe private” (Gardiner, 2002:26). Însă definiţia<br />
oferă variate interpretări ale extinderii corupţiei în diferite ţări. În unele state, nu există reglementări formale care să<br />
ghideze comportamentul funcţionarilor publici; alte state consideră că politicienii şi funcţionarii pot să îşi amestece<br />
rolurile oficiale şi private. Oare asta înseamnă că unele acţiuni în anumite ţări s-ar încadra între limitele definiţiei formale<br />
a corupţiei oferită de Nye iar altele nu Aceasta este întrebarea pe care o formulează Profesorul Gardiner.<br />
O altă categorie importantă este abuzul puterii publice de către funcţionarii publici. Este probabil imposibil de definit<br />
precis. Ken Gibbons, politolog canadian, a identificat acţiunile care ar putea fi considerate „abuz de putere”:<br />
• un funcţionar public îşi angajează rudele în serviciul public, şi nu candidatul cu cele mai potrivite competenţe<br />
(nepotism);<br />
• un partid politic care câştigă alegerile concediază toţi funcţionarii publici sprijiniţi de partidul de opoziţie<br />
(patronaj);<br />
• reprezentanţii legislativului administrează resursele unei companii de minereuri feroase şi votează legea care<br />
oferă scutire de impozite pentru companii de aceeaşi categorie (conflict de interese legislativ);<br />
• oficialii guvernamentali folosesc informaţiile pe care le deţin pentru a oferi consultanţă unor clienţi privaţi<br />
(conflict de interese birocratic) (Gibbons, 1989:778).<br />
Lista lui Gibbons are putea fi extinsă cu următoarele:<br />
• încheierea unor acorduri cu guvernul care să favorizeze prietenii şi suporterii politici;
176<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
• minciuna în mass media şi în public;<br />
• diverse forme de sprijinire a campaniilor politice etc.<br />
Pentru a încheia categoria de abuz de putere, vom nota că ambiguitatea definirii sale este deosebit de relevantă. Unele<br />
forme de abuz de putere sunt interzise în unele ţări. Dacă acest lucru este adevărat şi dacă cea de a doua cerinţă a<br />
definiţiei lui Nye este satisfăcută (oficialul obţine câştiguri private), ele pot fi considerate egale cu alte forme de corupţie.<br />
Chiar şi în ţări unde aceste forme de abuz sunt considerate legale, acţiunile şi comportamentul oficialilor publici sunt cel<br />
puţin considerate ne-etice, iar cetăţenii sunt nemulţumiţi de ele.<br />
Aceste sunt câteva semne de întrebare teoretice în ceea ce priveşte definirea corupţiei. Am putea să le abordăm mai pe<br />
larg, mai ales la nivel comparativ, internaţional. Vom continua prin a discuta analizele teoretice posibile ale corupţiei.<br />
Perspectiva lui Arnold Heidenheimer este asociată cu nivelul de analiza macro, iar modelul reprezentaţi-reprezentanţi<br />
cu teoria nivelului micro.<br />
Perspective ale analizei teoretice a corupţiei<br />
Perspectiva sistemică: Arnold Heidenheimer<br />
Perspectiva lui Arnold Heidenheimer, cercetător al fenomenului corupţiei, este una dintre cele mai influente. Se face<br />
referire la ea atunci când se examinează diferite tipuri de corupţie sau atunci când se recurge la analize comparative.<br />
Baza conceptului de corupţie utilizată în lucrările lui Heidenheimer este serviciul public. În plus, el utilizează anchete<br />
sociale care îl ajută să explice diferite tipuri specifice de comportament corupt.<br />
Heidenheimer examinează extinderea corupţiei în diferite societăţi şi anticipează formele de corupţie care vor fi cele<br />
mai aparente într-o anumită societate. În funcţie de tipul relaţiilor de angajamente politice, autorul împarte societăţile<br />
în patru grupuri:<br />
• societăţile tradiţionale bazate pe familii (de exemplu, comunitatea montenegrenilor descrisă în lucrările lui E.<br />
Banfield);<br />
• societatea tradiţională de gardieni ai celor protejaţi (proprietari şi clienţi) (comunităţile sicilienilor şi grecilor<br />
care au fost cercetate de antropologii J. Boissevain şi J. K. Campbell);<br />
• societatea modernă de şefi şi subordonaţi (marile oraşe americane în prima jumătate a secolului trecut);<br />
• societatea de cultură civică (oraşele de mărime mijlocie americane şi britanice şi suburbiile acestora)<br />
(Heidenheimer 2002:143).
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
177<br />
Acest model arată extinderea unui anumit comportament politic în rândul funcţionarilor publici şi al cetăţenilor de rând<br />
pe care elita occidentală o defineşte ca fiind corupţie. El ne permite să evaluăm cum (cât de strict sau tolerant) priveşte<br />
o anumită societate sau elita ei comportamentul care oficial este considerat corupt. Hendenheimer identifică trei tipuri<br />
de corupţie:<br />
• măruntă;<br />
• de rutină;<br />
• agravată (Heidenheimer 2002:150-152).<br />
Categorisirea se bazează pe criteriile frecvenţei şi extinderii corupţiei; de asemenea, reflectă efectul extinderii sale în<br />
societate şi dacă comportamentul corupt este unul obişnuit în diferite sisteme de angajamente şi relaţii politice.<br />
Ţinând cont de felul în care elita şi societatea în general evaluează anumite tipuri de activităţi în sisteme politice diferite,<br />
Heidenheimer a împărţit corupţia în trei categorii:<br />
• neagră;<br />
• gri;<br />
• albă (Heidenheimer 2002:152).<br />
Corupţia neagră denotă acţiuni pe care atât elita cât şi majoritatea opiniei publice le consideră corupte.<br />
Categoria de mijloc a corupţiei gri include acţiunile referitor la care nu există o opinie clară sau ea se schimbă odată cu<br />
percepţia cetăţenilor care consideră că asemenea acţiuni ar trebui pedepsite sau nu. Anumite grupuri, de obicei elita,<br />
consideră anumite comportamente ilegale şi caută modalităţi de a le pedepsi, în timp ce alte grupuri sociale nu le<br />
consideră corupte. Opinia majorităţii este pur şi simplu nedefinită. După Heidenheimer, în cazurile de corupţie gri elita<br />
de obicei îşi manifestă dezaprobarea iar opinia publică largă rămâne indiferentă.<br />
După prof. Heidenheimer, corupţia albă este un fenomen prin care elita şi majoritatea opiniei publice tolerează anumite<br />
comportamente corupte şi acţiunile îndreptate împotriva lor nu primesc de obicei sprijinul activ al celor două grupuri.<br />
Combinând aceste tipuri de societăţi şi corupţii, Heidenheimer ajunge la concluzia că în societatea modernă a culturii<br />
civice cazurile de corupţie agravată sunt rare sau netipice şi ele ar reprezenta cazurile de corupţie neagră.<br />
În restul celor trei tipuri de societăţi situaţia este tocmai opusă: corupţia de rutină apare accidental (cu excepţia cazurilor<br />
când clienţii sunt angajaţi să voteze) şi este descrisă ca şi corupţie neagră. Cazurile de oferire de cadouri şi nepotism,<br />
dacă tranzacţiile sunt colective (de exemplu, fonduri pentru partide politice) sunt privite ca şi corupţie gri. Corupţia<br />
măruntă este mai frecventă şi ea şi e privită tot ca şi corupţie gri.<br />
Un cercetător suedez, Andersson, afirmă că atunci când se aplică modelul Heidenheimer de analiză a corupţiei, trebuie<br />
să se ţină cont de faptul că majoritatea caracteristicilor corupţiei sunt împrumutate din Europa de Sud, America şi Marea
178<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Britanie. Acest lucru înseamnă că ipoteza construită de Heidenheimer ar trebui verificată şi aplicabilitatea teoriei s-ar<br />
dori extinsă. Cu câţiva ani în urmă, Heidenheimer a observat impactul schimbărilor globale. A recunoscut că odată cu<br />
globalizarea, percepţia corupţiei devine mai ambiguă. Asta înseamnă că ceea ce a fost descris ca fiind corupţie neagră,<br />
gri şi albă îşi pierde puterea de a reda adevărata imagine a comportamentului corupt.<br />
În concluzie, perspectiva oferită de Heidenheimer este potrivită pentru studiile comparative şi studiile de caz. Una din<br />
avantajele cheie a teoriei este că autorul nu este legat de definiţia legală a corupţiei şi că priveşte percepţia largă a<br />
acestui fenomen. Acest aspect ne permite să explorăm diferite tipuri de corupţie. Dezavantajul acestei perspective este<br />
că clasificarea sistemului este destul de demodată şi nu ia în considerare suficiente aspecte ale contextului şi actorilor.<br />
În continuare, vom discuta o altă perspectivă, unde actorii şi informaţia sunt în centrul atenţiei.<br />
Micro-nivelul: Modelul reprezentaţilor şi al reprezentanţilor<br />
Punctul focal al acestui model este unul din ramurile teoriei schimbului: în teoria alegerii raţionale, atribuită teoriilor<br />
alegerii maxime. Luând în calcul perspectivele economice, o teorie a alegerii raţionale analizează acţiunile strategice ale<br />
unui individ prin care acesta caută bunăstarea sau satisfacerea nevoilor materiale. Accentul cade pe situaţia specifică a<br />
individului (de exemplu, cel care corupe) care cântăreşte argumentele pro şi contra.<br />
Scopul primar al acestui model este să analizeze relaţiile dintre angajaţi şi angajatori în sectorul privat. Însă aparent<br />
acest model poate fi aplicat şi în sectorul public. Atitudinile reprezentaţilor şi ale reprezentanţilor au fost utilizate în<br />
cercetările efectuate în domeniul corupţiei de cercetătorul american Rose-Ackerman, economiştii Klitgaard şi Jain şi<br />
alţii.<br />
Opiniile reprezentaţilor şi ale reprezentanţilor aparţin de teoria micro-nivelului, care explică ce se întâmplă atunci când<br />
reprezentaţii delegă puterea unui reprezentant. În alegerea modelului, merită menţionat că interesele reprezentanţilor<br />
şi ale celor reprezentaţi de aceştia nu coincid în mod necesar. „Problema cu reprezentarea apare atunci când interesele<br />
şi priorităţile celor reprezentaţi şi ale reprezentanţilor diferă şi atunci când reprezentanţii pot obţine informaţii mai<br />
complete sau mai bune decât cei care îi reprezintă (Andersson 2002:38). În anumite cazuri, cei reprezentaţi, înainte sau<br />
după ce îşi delegă puterea, recurg la apărare.<br />
Într-o societate modernă, sistemul politic este descris în termeni de delegare a puterii la toate nivelurile guvernului.<br />
De aceea, avantajul cheie al acestei perspective teoretice este posibilitatea de analiză a lanţului de puteri. Ne permite<br />
de asemenea să examinăm motivele elementelor slabe şi puternice în lanţul de putere. În explorarea procesului de<br />
delegare a puterii, se formulează nişte întrebări:
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
179<br />
• Oare reprezentaţii ştiu că reprezentantul de fapt este în poziţia care i s-a prescris<br />
• Oare informaţiile reprezentanţilor despre activităţile lor sunt corecte<br />
Aceste întrebări ne fac să ne gândim cum ar trebui să raporteze reprezentanţii către reprezentaţi şi cum primii ar<br />
trebui să fie controlaţi de reprezentaţi pentru ca cei din urmă să poată avea încredere în cei ei. În acest caz, factorul<br />
determinant este accesul la informaţie. De obicei, partea care delegă are mai puţine informaţii decât partea căreia i se<br />
delegă puterea.<br />
Deşi a fost criticată (Lambsdorff 2001:19), teoria reprezentaţilor şi a reprezentanţilor devine din ce în ce mai populară<br />
în examinarea corupţiei. După Andersson, chestiunile care determină alegerea individului, comparativ cu factorii<br />
instituţionali, ar trebui cântăriţi separat, dar ele pot sprijini sau explica scopul. Corupţia nu este privită ca un rezultat<br />
al unei alegeri individuale în afara limitelor contextului. Dimpotrivă, în procesul de luare a deciziilor, contextul social<br />
este important. În studiile referitoare la corupţie, majoritatea modelelor reprezentaţi-reprezentanţi au antecedente în<br />
modelele economice.<br />
Primul punct de analiză este asimetria informaţiilor, regula recompensării în relaţii mutuale, decizii şi alegeri dintre<br />
tipuri diferite de preţuri: preţul de evaluare, de angajare şi de pierderi.<br />
Majoritatea modelelor de reprezentaţi-reprezentanţi se aplică în administraţia publică. În analiza zonelor cu pericol de<br />
corupţie în Suedia, Andersson a aplicat modelul pentru a analiza lanţul delegării puterii şi pentru a identifica carenţele<br />
administraţiei publice. El a afirmat că în timp ce privim structura generală a lanţului de delegări, detaşat de beneficiul<br />
şi preţul potenţial faţă de un actor specific, teoria reprezentaţilor şi a reprezentanţilor ne ajută să înţelegem mai bine<br />
ariile cu pericol de corupţie şi să suplimentăm modalităţile de studiere a fenomenului corupţiei orientate spre proces şi<br />
calitate mai degrabă decât spre cantitate (Andersson, 2002:42).<br />
Diagnosticarea corupţiei<br />
Unul din cele mai eficiente mecanisme de control şi prevenire a corupţiei este diagnosticarea sa, ceea ce ajută la<br />
identificarea zonelor celor mai vulnerabile la corupţie şi astfel contribuie la dezvoltarea unor programe eficiente de<br />
combatere a corupţiei. Să discutăm acum cele mai de seamă anchete asupra corupţiei efectuate în lume şi în Lituania.<br />
Nivelul internaţional<br />
Indicele de percepţie a corupţiei
180<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Una din metodele cheie aplicate global în diagnosticarea corupţiei este indicele de percepţie a corupţiei (Corruption<br />
Perception Index – CPI). Din 1995, Transparency International (TI), o organizaţie neguvernamentală, efectuează studii<br />
anuale. Indicele compozit CPI se bazează pe anchete în rândul reprezentanţilor oamenilor de afaceri şi al altor experţi.<br />
Este de fapt o „anchetă asupra unor acnhete”, grupând ţările după extinderea fenomenului corupţiei. Pe baza aplicării<br />
indicelui, Lituania nu reuşeşte să se înscrie în rândul ţărilor „celor mai curate” care obţin scoruri de peste 5. În 2003,<br />
Lituania a obţinut punctajul 4,7, fiind a 41-a din 133 ţări studiate; în 2004, a avut un scor de 4,6, fiind a 44-a din 146 ţări<br />
studiate.<br />
Indicele plătitorilor de mită<br />
Un alt studiu al TI este Indicele Plătitorilor de Mită (Bribe Payers Index – BPI), care a fost efectuat prima dată în 1999. BPI<br />
oferă informaţii despre:<br />
• Disponibilitatea corporaţiilor multinaţionale de a da mită;<br />
• Sectorul de afaceri cel mai contaminat de mituire;<br />
• Conştientizarea existenţei Convenţiei OECD de Combatere a Mitei în rândul directorilor executivi ai marilor<br />
corporaţii;<br />
• Gradul în care marile corporaţii respectă Convenţia OECD de Combatere a Mitei;<br />
• Percepţia practicilor de afaceri necinstite folosite de firme pentru a obţine contracte.<br />
BPI reflectă percepţiile conducătorilor afacerilor. În 2002, acest studiu a fost efectuat în următoarele cincisprezece ţări:<br />
Argentina, Brazilia, Columbia, Ungaria, India, Indonezia, Mexic, Maroc, Nigeria, Filipinele, Polonia, Rusia, Africa de Sud,<br />
Coreea de Sud şi Tailanda. Aceste ţări sunt implicate în afaceri şi proiecte de investiţii ale unor firme multinaţionale.<br />
Lituania nu a fost parte a studiului BPI.<br />
Corupţia în interacţiunile întreprinderi-stat în Europa şi Asia Centrală<br />
O altă metodă de diagnoză binecunoscută a fost prezentată de Banca Mondială în raportul din 2000 Anticorupţia în<br />
tranziţie: o contribuţie la dezbaterile despre politici. Raportul prezintă tehnici de efectuare a analizelor fenomenului de<br />
corupţie în ţările în tranziţie. Al doilea raport, Anticorupţia în tranziţie 2: Corupţia în interacţiunile dintre întreprinderi şi stat
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
181<br />
în Europa şi Asia Centrală 1999-2002, a fost prezentat în 2004. El descrie tendinţe ale corupţiei de-a lungul timpului şi<br />
încearcă să explice schimbările care se petrec.<br />
Primul raport a fost elaborat folosind date din anchete efectuate în 1999 în rândul oamenilor de afaceri, precum şi<br />
din intervievarea a peste 4000 de proprietari de firme şi executivi din 24 ţări în tranziţie (inclusiv Turcia) despre tema<br />
corupţiei. A doua fază a anchetei a avut loc în 2002, constând în intervievarea a 6500 proprietari de companii şi executivi<br />
din 26 ţări în tranziţie (inclusiv Turcia).<br />
Ţările studiate au fost grupate în funcţie de scara corupţiei administrative (care se măsoară prin frecvenţa mituirii) şi<br />
capturarea statului care predomină în aceste ţări. A doua formă de corupţie, care are efect asupra „regulilor jocului”<br />
stabilite de stat, se măsoară în funcţie de daunele cauzate întreprinderilor.<br />
Statele din Europa de Est şi Centrală, precum şi Armenia, suferă de niveluri relativ scăzute de astfel de tipuri de corupţie.<br />
În Lituania, precum şi în Republica Cehă şi Estonia, indicele corupţiei administrative este de 2,2 iar al capturării statului<br />
de 0,32 (Anticorruption in Transition 2, 2004).
182<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
CORUPŢIA CA SUBIECT DE DREPT<br />
Autor: VITALIJA SKĖRUVIENĖ<br />
Modulul de Drept Comercial<br />
Scopul şi conţinutul disciplinei, relaţia sa cu alte discipline<br />
Această disciplină este parte a fundamentelor de drept şi a dreptului comercial şi se adresează în speţă studenţilor<br />
de business, turism şi servicii hoteliere. Studenţii studiază disciplina timp de două semestre (bazele dreptului în cel de-al<br />
patrulea semestru şi drept comercial în cel de-al cincilea semestru). Disciplina are 4 credite şi constituie 160 de ore de<br />
curs în două semestre (56 ore de prelegeri, 56 ore de exerciţii, 74 ore de studiu independent). Şaizeci de ore din cadrul<br />
celor două cursuri sunt dedicate educaţiei anti-corupţie.<br />
Prelegerile vor combina teoria şi practica. Este recunoscut că studiul disciplinei să îmbunătăţească deprinderile<br />
generale ale studenţilor şi este, deci, legată şi de alte discipline, ca de pildă introducere în antreprenoriat, management,<br />
management de cariere, finanţe, marketing internaţional şi siguranţă la locul de muncă.<br />
SCOPURILE ŞI SARCINILE DISCIPLINEI<br />
Oferirea studenţilor cunoştinţe legate de teorie legală, drept constituţional, al muncii, civil, administrativ,<br />
criminal şi comercial lituanian. Îmbunătăţirea argumentării logice a studenţilor, dezvoltarea înţelegerii actelor normative,<br />
familiarizarea lor cu politicile anti-corupţie lituaniene şi încurajarea maturităţii şi conştiinţei civice.<br />
METODE DE PREDARE<br />
O schemă ce conţine animaţie, exerciţii de înţelegere şi reflexie vor fi folosite în timpul prelegerilor. Teoria este<br />
combinată cu sarcini practice ale studenţilor în scopul de a reflecta asupra aspectelor teoretice; se vor ţine discuţii<br />
pentru a încuraja căutarea de răspunsuri, analiza şi rezolvarea problemelor.<br />
EVALUARE<br />
Sarcini – 10%<br />
Muncă independentă – 20%<br />
Teste – 20%<br />
Examene – 50%
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
183<br />
PRELEGERILE 1- 6. TEORIA DREPTULUI (6 ore academice)<br />
Tema 1 – Sursele legilor şi tipurile acestora. Acte normative (2 ore academice)<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii<br />
1. Introducerea la sursele legilor.<br />
2. Înţelegerea importanţei actelor normative, abilitatea de a le găsi şi analiza.<br />
3. Îmbunătăţirea capacităţii de argumentare logică a studenţilor.<br />
Metode<br />
Prelegere, utilizarea surselor, analiză, dezbateri.<br />
Evocare<br />
La începutul prelegerii, studenţii vor fi întrebaţi de surse ale legilor şi despre diferenţele între fiecare; urmează<br />
apoi o discuţie.<br />
Realizarea sensului<br />
Schema prelegerii:<br />
1. Principalele surse ale legilor de-a lungul istoriei (legea cutumiară, precedentul legal, contracte de<br />
reglementare, acte normative).<br />
2. Acte normative.<br />
2.1. Legi. Legi constituţionale şi comune.<br />
Adoptarea legilor (dreptul de iniţiativă legislativă, dezbaterile asupra unei propuneri de lege,<br />
adoptarea şi publicarea legilor).<br />
2.2. Legislaţie secundară.<br />
Legislaţie secundară generală.<br />
Legislaţie secundară locală.<br />
Legislaţie secundară instituţională.<br />
Legislaţie secundară de organizare internă.
184<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Reflecţie<br />
Principii de drept pot fi atribuite surselor de drept<br />
Care este diferenţa între acte normative vechi şi noi<br />
Studenţii răspund la următoarele întrebări:<br />
1. Care sunt sursele de drept cunoscute în istorie<br />
2. Care este diferenţa între un act normativ şi un contract de reglementare<br />
3. Care este diferenţa între drept şi drept secundar<br />
4. Care sunt stadiile în adoptarea de legislaţie<br />
5. Cum se poate clasifica legislaţia secundară în funcţie de domeniul de aplicare şi subiecţi<br />
Temă de casă<br />
1. Lectură din cartea lui P. Čiočys, Teisės pagrindai privind: Teisės realizavimas and Teisėtumas ir teisėtvarka.<br />
2. Caută actul normativ menţionat – Legea prevenirii corupţiei a republicii Lituaniene (Monitorul Oficial, 2003, Nr.<br />
38-1728). Caută în motorul de căutare la www.lrs.lt legislaţia Republicii Lituaniene (specifică titlul publicaţiei,<br />
anul publicaţiei şi numărul actului normativ).<br />
Tema 2 – Corupţia şi legile (4 ore academice)<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii<br />
1. Introducerea în modurile de implementare a legilor.<br />
2. Introducerea în sursele legislaţiei ce guvernează măsurile anti-corupţie.<br />
3. Explicarea conceptului de corupţie.<br />
4. Dezvoltarea gândirii critice a studenţilor.<br />
Metode<br />
Conversaţii, discuţii, analiză comparativă, muncă independentă.<br />
Evocare<br />
Ai putea sumariza într-un cuvânt esenţa următorului citat: “... acţiuni deliberate ale unei persoane care promite,<br />
oferă, dă, solicită sau acceptă, în mod direct sau indirect, recompense ilicite în interes personal propriu sau în beneficiul altora<br />
pentru satisfacerea sau nesatisfacerea unor funcţii.” (Raudonienė A., Modernėjanti klasikinio korupcijos apibrėžimo Lietuvoje<br />
kaita, in Jurisprudencija. Mokslo darbai, t. 32. Vilnius, 2002).
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
185<br />
Realizarea sensului<br />
Discuţie: Ce ai auzit despre corupţie<br />
Studenţilor li se prezintă legile care guvernează măsurile anti-corupţie, inclusiv Codul Penal al Republicii<br />
Lituaniene şi Legea pentru prevenirea corupţiei a Republicii Lituaniene.<br />
Studenţilor li se cere să compare definiţiile corupţiei.<br />
Corupţia (aşa cum este ea definită în Legea Serviciului de Investigaţii Speciale a Republicii Lituaniene) înseamnă<br />
„promisiunea, oferirea, sau darea oricăror recompense ilicite unui politician, persoană oficială sau angajat,<br />
precum şi o solicitare directă sau indirectă a unei recompense ilicite pentru sine sau altă persoană din partea<br />
unui politician, persoană oficială sau angajat, sau acceptarea sau oferirea, ori promisiunea dării unei astfel<br />
de recompense pentru efectuarea sau neefectuarea unor sarcini, dar şi promisiunea, oferirea, sau darea unei<br />
recompense ilicite oricărei persoane care susţine că poate influenţa deciziile politicienilor, persoanelor oficiale<br />
sau angajaţilor, o solicitare directă sau indirectă de către o persoană care susţine că poate influenţa deciziile<br />
politicienilor, persoanelor oficiale sau angajaţilor în schimbul acceptării unei recompense ilicite sau acceptarea<br />
unei oferte sau promisiuni legate de o astfel de recompensă, precum şi complicitatea la comiterea oricăror<br />
dintre acţiunile specificate mai sus.“<br />
Conversaţie pe principiile legalităţii: statul de drept; integritatea legalităţii; universalitatea legalităţii; inevitabilitatea<br />
răspunderii legale; combinarea legalităţii şi a relevanţei; protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale.<br />
Discuţii legate de următoarele probleme:<br />
De ce sunt regulile de drept înglobate în legi şi legislaţie secundară<br />
• Pentru a li se implementa prevederile.<br />
• Pentru a ne face conştienţi de existenţa unor astfel de reguli.<br />
De ce este important să fim în concordanţă cu regulile de drept<br />
• Pentru ca să evităm violarea prevederilor stabilite de standarde legale<br />
• Pentru a ne preveni de la acte ilicite<br />
Este respectarea legii obligatorie<br />
• Este permis să nu se plătească taxe<br />
• Este permisibil să se conducă într-o stare de ebrietate<br />
Utilizarea legii înseamnă:
186<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
• Dreptul de a obţine avantaje pe urma puterilor stabilite în actul normativ;<br />
• Dreptul de a alege o oportunitate pentru a conclude tranzacţii.<br />
Aplicarea legii înseamnă:<br />
• Implementarea prevederilor stabilite în regulile legii de către instituţii publice competente;<br />
• Acţiunile persoanelor întreprinse spre protejarea drepturilor încălcate.<br />
Sunt instituţii autorizate în mod public subiecţi de drept<br />
• Doar instituţiile publice competente.<br />
• Drepturile cetăţenilor sunt limitate.<br />
Cine şi pe baza căror principii poate exercita coerciţie<br />
• Instanţe de judecată, procuraturi, poliţia, arbitraje, diferite instituţii de stat cu autoritate specială.<br />
• Cetăţenii nu au astfel de autoritate.<br />
Cetăţenii sunt îndreptăţiţi să participe în aplicarea legii şi dacă da, în ce mod<br />
• Nu se poate susţine că cetăţenii în general nu au dreptul de a pune în aplicarea legile.<br />
• Dreptul cetăţenilor de a pune în aplicare legile este limitat la (în cazul audierilor într-un proces) calitatea<br />
de martor, răspundere penală pentru ascunderea unui act penal, etc.<br />
Cetăţenii pot preveni violarea legilor şi dacă da, în ce mod<br />
• Da, pot preveni sau reţine alte persoane de la comiterea unor acte care contravin prevederilor legii.<br />
• Prin raportarea violării instituţiilor competente.<br />
Care este importanţa legalităţii în implementarea regulilor de drept<br />
• Este înţeleasă ca implementarea practică a prevederilor regulilor de drept.<br />
• Este înţeleasă ca un principiu general al dreptului şi care înseamnă că este obligaţia fiecărui subiect de<br />
drept să implementeze regulile de drept în mod corect şi fără abateri.<br />
În care documente pot fi găsite următoarele definiţii: darea de mită, corupţie, birocraţie, abuzul în serviciu,<br />
instigare<br />
• Codul penal.<br />
• Legea pentru prevenirea corupţiei.<br />
• Legea administraţiei publice.<br />
• Legea privind activităţile operative a Republicii Lituaniene.<br />
Care sunt principalele premise ale legalităţii<br />
• Trebuie să fie recepţionată nu numai de cetăţeni şi organizaţii obişnuite, dar şi de către instituţii publice<br />
şi oficialităţi.<br />
• Pentru a implementa principiile legalităţii: legalitate uniformă, universalitatea legalităţii, stat de drept,
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
187<br />
inevitabilitatea răspunderii legale.<br />
Reflecţie<br />
Este corupţia un fenomen prevalent în ţara noastră<br />
Putem noi, cetăţeni ai ţării noastre, lupta împotriva corupţiei şi dacă da, în ce mod<br />
Concluzie<br />
Corupţia înseamnă abuzul autorităţii publice pentru beneficii personale. Exercitarea dreptului înseamnă acţiuni<br />
concrete de implementare a puterilor legale.<br />
Implementarea legii înseamnă implementarea regulilor de drept, prevederilor stabilite, şi a oportunităţilor<br />
ce rezultă din activitatea practică a subiecţilor de drept (instituţii publice, organizaţii neguvernamentale, oficialităţi,<br />
cetăţeni). Este singura modalitate de a atinge scopurile regulilor de drept şi asigurarea eficacităţii regulilor legale.<br />
Respectarea (observarea) legii înseamnă renunţarea la acele acte care contravin prevederilor legii.<br />
Aplicarea legii înseamnă o modalitate specială de punere în aplicare a legii în care autoritatea publică competentă<br />
pune în aplicare prevederile legii adoptând acte individuale pentru aplicarea regulilor de drept în scopul implementării<br />
acestora.<br />
Executarea legii înseamnă acţiunile necesare precizate de regulile de drept. Este important ca principiul legalităţii<br />
să fie observat nu numai de către cetăţeni şi de organizaţii, dar şi de instituţii publice şi autorităţi. Acţiunile oficialităţilor<br />
statului, inclusiv luarea de mită, instigare, abuzul în servici, etc. sunt incompatibile cu acest principiu datorită faptului că<br />
subminează autoritatea instituţiilor publice.<br />
PRELEGERILE 7-34. DREPT CONSTITUŢIONAL (28 de ore academice)<br />
TEMA 1 – Drepturi, libertăţi şi responsabilităţi fundamentale ale omului (2 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Cunoaşterea regulilor dreptului constituţional şi abilitatea de a le analiza.<br />
2. Cunoaşterea drepturilor, libertăţilor şi responsabilităţilor fundamentale.<br />
3. Dezvoltarea maturităţii şi conştiinţei civice a studenţilor.<br />
Metode<br />
Discuţii, muncă în grupe.
188<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Evocare<br />
Discuţia: Ce ştii despre drepturi ale omului, libertăţi şi responsabilităţi<br />
“În dezvoltarea unei societăţi civice deschise şi coerente şi a statului de drept, legea devine o valoare socială din ce<br />
în ce mai importantă, măsura libertăţii umane. Pe de altă parte însă, nivelul libertăţilor umane depinde de măsura în care<br />
cetăţeanul cunoaşte constituţia, prevederile legale şi alte acte normative ale statului şi înţelege necesitatea respectării legii.”<br />
(Prapiestis J., Namų advokatas. Vilnius, 2002).<br />
Realizarea sensului<br />
Muncă în grupe. Lectură şi pregătirea următoarelor subiecte pentru dezbatere:<br />
1. Drepturile omului în Constituţia lituaniană.<br />
2. Drepturi şi libertăţi fundamentale.<br />
3. Drepturi şi libertăţi politice.<br />
4. Drepturi sociale şi economice.<br />
5. Responsabilităţi cetăţeneşti.<br />
Important de ştiut<br />
Art. 28 al Constituţiei Republicii Lituaniene formulează un principiu general conform căruia cetăţenii, exersând<br />
drepturile şi libertăţile individuale, sunt obligaţi să respecte Constituţia şi legile şi se interzice încălcarea drepturilor şi<br />
intereselor altor persoane.<br />
Curtea Constituţională a stabilit în decizia sa din 8 mai 2002 că „articolul în discuţie al Constituţiei consacră<br />
unul dintre principiile fundamentale conform căruia acţiunile legale ale oricărei persoane sunt nerestricţionate şi<br />
libere în mod absolut. Un individ, o fiinţă socială, trăieşte în societate alături de alţii ca el şi cu persoane egale cu el<br />
în demnitate şi drepturi. Fiecare persoană are responsabilităţile proprii faţă de societate, locul unde fiecare îşi poate<br />
dezvolta personalitatea în mod liber şi complet, iar responsabilitatea implicită este aceea de a nu îngrădi drepturile şi<br />
libertăţile altor persoane.“ (Birmontienė T., Jarašiūnas E., Kūris E. ir kt., Lietuvos konstitucinė teisė. Vilnius, 2002, p. 343).<br />
Reflecţie<br />
Sunt drepturile şi libertăţile tale violate<br />
Temă de casă<br />
1. Citeşte Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului (Monitorul Oficial, 1995, nr. 60-1501).
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
189<br />
2. Citeşte Legea privind fundamentele protecţiei drepturilor copilului a Republicii Lituaniene (Monitorul Oficial, 1996,<br />
nr. 33-807).<br />
TEMA 2 – garanţii legale pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor omului (2 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Cunoaşterea regulilor constituţionale de drept şi abilitatea de a le analiza.<br />
2. Cunoaşterea căror instituţii publice competente trebuie să se adreseze cetăţenii pentru a-şi proteja drepturile<br />
fundamentale violate.<br />
3. Încurajarea studenţilor spre analizarea situaţiilor de viol al propriilor drepturi şi satisfacerea responsabilităţilor<br />
cetăţeneşti.<br />
Metode<br />
Discuţii, analiză, muncă în grupe.<br />
Evocare<br />
Discutaţi următoarele probleme:<br />
1. Ce cazuri de violare a drepturilor copilului cunoşti<br />
2. Sunt drepturile omului violate în Lituania<br />
Realizarea sensului<br />
Discutarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copilului stipulate în legea privind fundamentele protecţiei<br />
drepturilor copilului a Republicii Lituaniene: “(...) dreptul la viaţă şi dezvoltare, dreptul la sănătate, dreptul la o identitate<br />
individuală şi prezervarea acesteia, dreptul la o viaţă personală, inviolabilitatea persoanei şi libertate, dreptul la condiţii de<br />
trai, drepturi la proprietate ale copilului, dreptul la un cămin, drepturi sociale (dreptul la educaţie, drepturi de autor, etc.),<br />
dreptul la asistenţă şi susţinere din partea statului, dreptul la odihnă şi timp liber, drepturi ale copiilor aparţinând minorităţilor<br />
etnice, drepturile copiilor refugiaţi, dreptul copilului de a lua parte la programe de protecţie a drepturilor copilului” (Monitorul<br />
Oficial, 1996, nr. 33-807).<br />
Muncă în echipe. Studenţii sunt împărţiţi în două grupe.<br />
Prima echipă citeşte Constituţia lituaniană şi marchează articolele referitoare la garanţii pentru drepturile omului:<br />
• Fiecare persoană are dreptul să îşi protejeze drepturile lui/ei pe baza Constituţiei (Art. 6).<br />
• Instituţiile puterii vor servi poporul (Art. 5).
190<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
• Orice persoane ale cărei drepturi au fost violate are dreptul de a se adresa unei instanţe. Legea va stabili procedura<br />
de compensaţii materiale şi daune morale pentru prejudiciile aduse unei persoane (Art. 30).<br />
• Fiecare persoană are dreptul la apărare (Art. 31).<br />
• Controlorii Seimas vor examina plângerile depuse de cetăţeni în ceea ce priveşte abuzul puterii de către ofiţerii<br />
statului şi autorităţilor şi a birocraţiei asociate acestora (cu excepţia judecătorilor) (Art. 73).<br />
Cea de-a doua echipă citeşte Legea petiţiilor a Republicii Lituaniene (1999) şi Legea privind recompensele<br />
pentru daunele rezultate din acţiunile ilicite ale autorităţilor publice a Republicii Lituaniene (2002).<br />
Important de ştiut<br />
Legea privind ajutorul legal garantat de stat a Republicii Lituaniene a fost adoptată în 2002. O persoană care<br />
este dezavantajată din punct de vedere financiar este îndreptăţit să facă uz de dreptul stipulat în această lege pentru a<br />
putea primi asistenţă legală în procese civile şi penale şi a recurge la apel în cazul violării drepturilor sale.<br />
Reflecţie<br />
Aş putea să îmi apăr drepturile violate singur şi dacă da, cum ar trebui să fac acest lucru<br />
Temă de casă<br />
Lectură liberă:<br />
1. Constituţia Republicii Lituaniene (Monitorul Oficial, 1992, nr. 33-1014).<br />
2. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.<br />
TEMA 3 – Sistemul guvernării statale (2 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Cunoaşterea sistemului guvernării statale.<br />
2. Introducerea în statutul constituţional al Seimas, precum şi competenţele preşedintelui, guvernului şi instanţelor<br />
lituaniene.<br />
3. Dezvoltarea maturităţii civice a studenţilor.<br />
Metode<br />
Prelegeri, discuţii.<br />
Evocare
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
191<br />
Brainstorming: Poate preşedintele republicii, ca şef al statului, să aducă schimbări majore în ţară<br />
Realizarea sensului<br />
Schema prelegerii:<br />
1. Principiul împărţirii puterii (Art. 5 al Constituţiei Republicii Lituaniene).<br />
2. Seimas<br />
2.1. Statutul constituţional al Seimas al Republicii Lituaniene (rt. 55, 64 şi 67).<br />
2.2. Structura Seimas.<br />
3. Preşedintele Republicii Lituaniene.<br />
3.1. Preşedintele republicii - şeful statului (Art. 77)<br />
3.2. Alegerile şi mandatul prezidenţial al Republicii Lituaniene.<br />
3.3. Competenţe şi tipurile de putere ale preşedintelui Republicii Lituaniene.<br />
4. Guvernul Republicii Lituaniene.<br />
4.1. Compoziţia şi procedurile de formare a guvernului.<br />
4.2. Competenţele guvernului Republicii.<br />
4.3. Returnarea puterii şi demisia guvernului Republicii.<br />
5. Instanţele de judecată. Curtea Constituţională a Republicii Lituaniene.<br />
Reflecţie<br />
Unele partide politice doresc să amendeze Constituţia cu scopul de a spori competenţele şi puterile preşedintelui.<br />
Credeţi că preşedintelui ar trebui să i se dea mai multe puteri sau nu Dacă da, care ar fi acestea<br />
Este principiul împărţirii puterii corespunzătoare Lituaniei<br />
Concluzii<br />
Organizarea şi activitatea instituţiilor publice sunt bazate pe anumite principii – acestea sunt ideile principale şi<br />
reglementările pentru crearea mecanismelor de stat. Aceste principii sunt cele ale publicităţii şi deschiderii, reprezentării<br />
intereselor cetăţenilor, profesionalism ş competenţă, legitimitate, împărţirea puterii, şi ele dezvăluie conţinutul social al<br />
instituţiilor publice, principalele lor scopuri şi atribuţii.<br />
Temă de casă<br />
Caută şi citeşte Legea Instanţelor de judecată a Republicii Lituaniene (Monitorul Oficial, 2002, nr. 17-649).
192<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
TEMA 4 – Sistemul juridic lituanian. Instituţii de aplicare a legilor (2 ore academice)<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii<br />
1. Cunoaşterea sistemului juridic şi a competenţelor instanţelor.<br />
2. Cunoaşterea instituţiilor de aplicare a legilor şi competenţele acestora.<br />
3. Dezvoltarea abilităţilor analitice ale studenţilor.<br />
Metode<br />
Discuţii, munca în echipă.<br />
Evocare<br />
Citeşte sarcina şi răspunde la următoarea întrebare:<br />
Doi studenţi mergeau cu maşina la un curs de dimineaţă. Au fost opriţi de către un agent de circulaţie şi li s-a<br />
spus că au depăşit limita de viteză legală, deşi studenţii nu făcuseră acest lucru. Studenţii, deşi au fost indignaţi de o<br />
astfel de atitudine necorespunzătoare, nu voiau să întârzie la curs, i-au dat poliţistului 20 LTL şi au mers mai departe la<br />
şcoală. Unde ar putea studenţii să facă o plângere împotriva acţiunii ilicite a poliţistului<br />
Realizarea sensului<br />
Muncă în grupe.<br />
Prima grupă lecturează Constituţia Republicii Lituaniene şi se pregăteşte să discute aspectele noi pe care le-au<br />
învăţat despre sistemul de instanţe şi competenţele acestora.<br />
• Instanţe orăşeneşti (municipale)<br />
• Curţi regionale<br />
• Curţi de apel<br />
• Curtea supremă<br />
• Contencios administrativ<br />
Cea de-a doua grupă va lectura legislaţia relevantă pentru a pregăti spre discuţie următoarele aspecte:<br />
1. Oficiul lituanian al procurorului general şi funcţiile sale principale.<br />
2. Poliţia lituaniană.<br />
Concluzii<br />
Sistemul de instanţe de judecată oferă oportunitatea implementării dreptului constituţional al cetăţenilor
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
193<br />
lituanieni la o apărare în cazul violării drepturilor şi libertăţilor lor stiplate în Constituţie, legi şi tratate. Conform<br />
Constituţiei, o persoană are dreptul la un proces drept într-o curte independentă şi imparţială. Curtea de justiţie trebuie<br />
să asigure în cadrul tuturor activităţilor sale că fiecare caz în parte este tratat conform principiilor de egalitate, în mod<br />
public şi în cel mai scurt timp posibil.<br />
Reflecţie<br />
Prezentarea activităţilor studenţilor.<br />
Sarcină<br />
Studenţii vor scrie un text de 5-7 pagini pe o temă specificată şi vor pregăti o prezentare a lucrării lor.<br />
TEMA 5 – drepturi sociale şi economice (2 ore academice)<br />
Scopurile sarcinilor<br />
1. Cunoaşterea actelor normative ce guvernează asistenţa socială.<br />
2. Abilitatea de a lucra cu o multitudine de surse.<br />
3. Abilitatea de a face o prezentare în faţa clasei.<br />
Metode<br />
Muncă independentă cu surse, discuţii.<br />
Cursul activităţilor<br />
Studenţii vor scrie o lucrare pe o temă supusă analizei şi vor pregăti o prezentare a acesteia. Schemă propusă:<br />
1. Prevederile privind dreptul la muncă în Constituţia Republicii şi convenţiile Organizaţiei Mondiale a<br />
Muncii.<br />
2. Dreptul la asistenţă socială.<br />
2.1. Asistenţă socială şi Charta Socială Europeană.<br />
2.2. Acte normative ce guvernează asistenţa socială.<br />
3. Drepturi culturale.<br />
3.1. Dreptul la educaţie.<br />
3.2. Protecţia persoanelor aparţinând comunităţilor etnice minoritare<br />
Discuţie: este principiul conform căruia celor care demonstrează abilităţi promiţătoare pentru progres academic<br />
li se asigură învăţământul gratuit la o instituţie superioară de învăţământ, stipulat în Constituţie, respectat în realitate
194<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Prezentarea activităţilor desfăşurate în concordanţă cu întrebările puse de profesor.<br />
Concluzii<br />
Asistenţa socială este totalitatea măsurilor sociale şi economice stabilite de stat pentru a le oferi cetăţenilor<br />
asistenţă financiară, beneficii şi servicii sociale din fonduri publice speciale în circumstanţele riscurilor sociale recunoscute<br />
ca importante de legislaţia în vigoare.<br />
Convenţiile Organizaţiei Mondiale a Muncii guvernează diferitele aspecte ale dreptului la muncă. Charta socială<br />
europeană amendată stipulează unul dintre cele mai importante principii: fiecare persoană va avea oportunitatea să îşi<br />
câştige existenţa printr-o ocupaţie aleasă în mod liber.<br />
Susţinerea socială este înţeleasă ca un set de măsuri privitoare la servicii sociale şi susţinere financiară. Principalul<br />
scop al serviciilor sociale este să satisfacă necesităţile vitale ale indivizilor şi asigurarea unor condiţii de trai decente<br />
demnităţii umane atunci când o persoană nu este capabilă să facă acest lucru de una singură. (un eseu pentru studenţii<br />
de business)<br />
Literatură<br />
1. Birmontienė T., Jarašiūnas E., Kūris E. ir kt., Lietuvos konstitucinė teisė. Vilnius, 2002.<br />
2. Čiočys P., Teisės pagrindai. Vilnius, 2002.<br />
3. Legea învăţământului superior a Republicii Lituaniene (2002).<br />
4. Constituţia Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1992, Nr. 33-1014.<br />
TEMA 6 – Drepturi şi libertăţi politice (2 ore academice)<br />
Obiectivele sarcinii<br />
1. Abilitatea de a găsi surse relevante.<br />
2. Cunoaşterea actelor normative ce reglementează drepturile şi libertăţile politice.<br />
3. Dezvoltarea conştiinţei civice.<br />
Metode<br />
Muncă independentă, discuţii.<br />
Cursul activităţilor<br />
Studenţii vor pregăti o lucrare în concordanţă cu schema propusă şi pregătesc câte o prezentare fiecare.<br />
1. Dreptul de a participa în guvernarea statului.<br />
2. Dreptul de a critica instituţiile publice şi oficialităţile, şi de a depune plângeri împotriva deciziilor acestora.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
195<br />
3. Dreptul la întruniri paşnice.<br />
4. Dreptul neîngrădit la formarea de comunităţi, partide politice şi asociaţii.<br />
Discuţie: Avem dreptul să participăm în guvernarea statului nostru<br />
Prezentarea lucrărilor în funcţie de întrebările propuse de către instructor.<br />
Concluzii<br />
Dreptul garantat de Constituţia Republicii Lituaniene cetăţenilor de a participa în actul guvernării statului lor<br />
atât în mod direct, cât şi prin reprezentanţii lor aleşi poate fi înţeles ca unul dintre drepturile politice. Acesta constă<br />
în dreptul la alegeri, dreptul de a iniţia referendum-uri, dreptul la iniţiativă legislativă, dreptul la petiţionare, dreptul<br />
de a critica activitatea instituţiilor publice şi a oficialităţilor sau a recurge la formularea unui apel împotriva deciziilor<br />
acestora. Dreptul de a forma în mod neîngrădit partide politice şi dreptul cetăţenilor de a lucra în administraţia publică<br />
în mod egal sunt, de asemenea, considerate drepturi politice (vezi Art. 33 para. 1 al Constituţiei).<br />
Conform Legii procedurilor administrative (2000), contestaţiile cetăţenilor împotriva deciziilor şi acţiunilor (de<br />
pildă, neefectuarea responsabilităţilor) oficialităţilor instituţiilor publice şi instituţiilor (serviciilor) locale (municipale) pot<br />
fi audiate de curţi de contencios administrativ, municipale, judeţene sau Comisia supremă administrativă de arbitraj.<br />
Trimiterea în instanţă pentru critică nu este permisă. (o lucrare de către un student de business)<br />
Literatură<br />
1. Čiočys P., Teisės pagrindai. Vilnius, 2002.<br />
2. Legea procedurilor administrative, Monitorul Oficial, 2000.<br />
3. Constituţia Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1992, Nr. 33-1014.<br />
4. Legea privind petiţiile a Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1999.<br />
5. Legea privind întrunirile, Monitorul Oficial, 1993.<br />
TEMA 7 – Statutul constituţional al controlului de stat. Ombudsmanii Seimasului (4 ore academice)<br />
Obiectivele sarcinii<br />
1. Abilitatea de a găsi surse legale relevante.<br />
2. Cunoaşterea puterilor ombudsmanilor Seimasului şi a controlului de stat.<br />
3. Dezvoltarea gândirii critice.<br />
Metode<br />
Muncă independentă, discuţii.
196<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Cursul activităţilor<br />
Studenţii vor scrie o lucrare pe următoarea temă: Statutul constituţional al controlului de stat. Ombudsmanii<br />
Seimasului.<br />
Se organizează o discuţie legată de utilitatea ombudsmanilor în cadrul Seimas şi necesitatea acestora pentru<br />
cetăţeni.<br />
Prezentarea lucrărilor cu referire la următoarele probleme:<br />
1. Sistemul controlului de stat şi punerea lui în aplicare.<br />
2. Scopurile principale ale controlului de stat.<br />
3. Puterile ombudsmanilor Seimasului.<br />
Concluzii<br />
Legea privind controlul de stat a Republicii Lituaniene stipulează că “controlul de stat al Republicii Lituaniene<br />
este instituţia supremă de stat pentru control economic financiar răspunzătoare în faţa Seimas al Republicii, care<br />
supervizează legalitatea deţinerii şi utilizării proprietăţilor de state şi procesul de utilizare a bugetului naţional. Controlul<br />
de stat este o persoană juridică posedând un cont la Banca naţională a Lituaniei şi având ştampilă purtând stema<br />
statului lituanian şi numele »Republica Lituaniană. Control de Stat«.” (Art. 2)<br />
În cadrul activităţilor desfăşurate, controlul de stat va fi ghidat de constituţie şi legile republicii, tratate<br />
internaţionale şi acorduri la care Republica lituaniană este parte semnatară, respectiv alte legi (Art. 3).<br />
Constituţia stipulează, de asemenea, instituţia ombudsmanilor Seimasului, ale căror principale sarcini sunt<br />
investigarea plângerilor cetăţenilor împotriva abuzurilor şi birocraţiei oficialităţilor de stat şi municipale. Ombudsmanii<br />
Seimasului nu pot, însă, să investigheze activităţile preşedintelui Republicii, cele ale membrilor Seimasului, ale membrilor<br />
Curţi constituţionale şi ale celorlalte instanţe, primul ministru, auditorul general şi membrii cabinetului, precum nici<br />
activitatea consiliilor locale, nici legalitatea sau validitatea acţiunilor procedurale şi deciziile procurorilor, investigatorilor<br />
şi persoanelor care conduc o cercetare.<br />
Legea privind ombudsmanii Seimasului a Republicii stipulează:<br />
1. Fiecare cetăţean are dreptul de a depune o plângere la ombudsmanul Seimasului privind abuzul în oficiu sau<br />
birocraţia unui ofiţer al statului sau instituţiilor municipale şi care cade în competenţa Ombudsmanului.<br />
2. Ombudsmanii Seimasului vor investiga şi acele plângeri ale cetăţenilor care le-au fost trimise de către<br />
membrii Seimasului şi care sunt în conformitate cu prevederile sus-numitei legi. De asemenea, deţinătorii<br />
acestor poziţii pot realiza investigaţii de pe urma sesizărilor primite de la naţionalii altor state şi persoane<br />
apatride.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
197<br />
Legea privind ombudsmanii Seimasului a Republicii Lituaniene clarifică faptul că orice cetăţean poate să de<br />
adreseze pentru a raorta abuzul în serviciu al unor oficialităţi de stat şi cu ajutorul primit din partea personalului acesti<br />
instituţii, poate să îşi protejeze drepturile. (o lucrare pentru un student de business)<br />
Literatură<br />
1. Birmontienė T., Jarašiūnas E., Kūris E. ir kt., Lietuvos konstitucinė teisė. Vilnius, 2002.<br />
2. Čiočys P., Teisės pagrindai. Vilnius, 2002.<br />
3. Constituţia Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1992, Nr. 33-1014.<br />
4. Legea privind Ombudsmanii Seimasului a Republicii Lituaniene.<br />
5. Legea privind controlul de stat a Republicii Lituaniene.<br />
TEMA 8 – Guvernământ şi guvernare locală (2 ore academice)<br />
Obiectivele sarcinii<br />
1. Capacitatea de a găsi şi analiza acte normative relevante.<br />
2. Cunoaşterea instituţiilor de guvernământ locale şi a competenţelor acestora.<br />
Metode<br />
Muncă independentă, discuţii.<br />
Cursul activităţilor<br />
Studenţii vor scrie o lucrare pe o tematică propusă de instructor şi vor pregăti o prezentare a acestei lucrări.<br />
1. Definiţia guvernământului local şi cadrului său legislativ.<br />
2. Principiul auto-guvernării.<br />
3. Instituţii ale auto-guvernării şi competenţele acestora.<br />
4. Baza economică a autorităţilor locale.<br />
5. Garanţii legale pentru activitatea autorităţilor locale.<br />
Pentru început, studenţii vor fi întrebaţi dacă ei sau părinţii lor s-au adresat vreodată autorităţilor locale în<br />
privinţa oricăror probleme şi dacă au fost dezamăgiţi de prestaţia angajaţilor autorităţilor.<br />
Prezentarea lucrărilor pregătite pe tema precizată de instructor.<br />
Concluzii<br />
Organizarea şi activitatea autorităţilor locale fac parte din fundaţiile oricărei ordini democratice. Fundamentele<br />
legale pentru guvernarea locală sunt legile statului, reguli şi proceduri ale autorităţilor locale şi ale acte normative.
198<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Principiile care guvernează relaţiile dintre autorităţile locale sunt reglementate e Charta europeană a autoguvernămintelor<br />
locale. Dreptul cetăţenilor de a participa în managementul problemelor publice este văzut ca unul<br />
dintre principiile fundamentale ale democraţiei. De aceea, Charta europeană a auto-guvernămintelor locale stipulează<br />
că principiul auto-guvernării locale trebuie să fie recunoscută de legile fiecărei ţări şi, respectiv, garantat în constituţie.<br />
Literatură<br />
1. Birmontienė T., Jarašiūnas E., Kūris E. ir kt., Lietuvos konstitucinė teisė. Vilnius, 2002.<br />
2. Čiočys P., Teisės pagrindai. Vilnius, 2002.<br />
3. Constituţia Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1992, Nr. 33-1014.<br />
4. Legea auto-guvernării locale a Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 2000, Nr. 91-2832.<br />
TEMA 9 – Drepturi, responsabilităţi şi modalităţi de a le apăra (6 ore academice)<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii<br />
1. Cunoaşterea standardelor constituţionale şi abilitatea de a le analiza.<br />
2. Cunoaşterea autorităţilor publice competente şi modalitatea de a se adresa oricăreia în cazul violării drepturilor.<br />
3. Încurajarea studenţilor spre analiza situaţiilor în care li s-au violat drepturile.<br />
4. Dezvoltarea maturităţii şi conştiinţei civice ale studenţilor.<br />
Metode<br />
Muncă în echipe, discuţii.<br />
Evocare<br />
Brainstorming: Ţi s-au încălcat vreodată drepturile constituţionale Dacă da, care drepturi<br />
Realizarea sensului<br />
Studenţii scriu câte o lucrare pe temele precizate şi pregătesc o prezentare a lucrării lor:<br />
1. Drepturi economice şi sociale.<br />
2. Drepturi şi libertăţi politice.<br />
3. Statutul constituţional al controlului de stat. Ombudsmanii Seimasului.<br />
4. Auto-guvernare şi guvernământ local.<br />
Sens<br />
Voi fi capabil să îmi protejez drepturile pe viitor
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
199<br />
Evaluare<br />
Evaluarea activităţii individuale, abilitatea generală a studenţilor, creativitate, activitate academică a studenţilor<br />
în timpul seminarului.<br />
TEMA 10 – Drept constituţional (2 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Cunoaşterea constituţiei Republicii Lituaniene.<br />
2. Abilitatea de a analiza şi evalua.<br />
3. Dezvoltarea gândirii critice.<br />
Metode<br />
Activităţi în grupe, discuţii, analiză.<br />
Evocare<br />
Brainstorming: Sunt prevederile constituţionale aplicabile tuturor<br />
Realizarea sensului<br />
Discutaţi următoarele aspecte:<br />
1. Drepturi şi libertăţi fundamentale, responsabilităţi în Constituţia Republicii Lituaniene.<br />
2. Garanţii legale pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor omului.<br />
3. Prevederile principale ale Convenţiei Europene a Drepturilor omului şi Libertăţilor fundamentale.<br />
4. Principiul împărţirii puterii în stat.<br />
5. Sistemul juridic lituanian.<br />
6. Instituţii de executare a legii.<br />
Reflecţie<br />
Activitate de grup:<br />
1. Ţi-ar plăcea ca actuala constituţie să fie amendată sau suplimentată<br />
2. Cum să mă comport: ca un cetăţean sau o persoană liberă<br />
3. Va schimba ceva o societate civică activă
200<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Evaluare<br />
Evaluarea abilităţii de a răspunde la întrebări, participarea la discuţii.<br />
PRELEGERILE 35-44. DREPT ADMINISTRATIV (10 ore academice)<br />
TEMA 1 – Drept administrativ (2 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Familiarizarea cu conceptul şi sursele dreptului administrativ.<br />
2. Cunoaşterea conceptului de management public şi a sistemului de management public al instituţiilor.<br />
3. Învăţarea distincţiei între relaţii legale guvernate de drept administrativ şi alte ramuri ale dreptului.<br />
4. Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor.<br />
Metode<br />
Prelegeri, analiză comparată, muncă independentă.<br />
Evocare<br />
Brainstorming: De ce vor cei mai mulţi studenţi să studieze administraţie publică în universităţi Ce fel de locuri<br />
de muncă pot obţine cu o astfel de calificare Care este diferenţa între management public şi administraţie publică<br />
Realizarea sensului<br />
Schema prelegerii:<br />
1. Conceptul de drept administrativ.<br />
2. Conceptul de management public.<br />
3. Sistemul instituţiilor administraţiei publice.<br />
4. Serviciile publice.<br />
Studenţilor li se dă sarcina de a citi Legea serviciilor publice a Republicii Lituaniene pentru a găsi definiţiile<br />
serviciilor publice şi ale funcţionarului public. Studenţii trebuie să ştie categoriile şi gradele funcţiilor în cadrul<br />
administraţiei publice.<br />
Important de ştiut<br />
Dreptul administrativ este o ramură a dreptului care presupune prevederi care guvernează relaţiile sociale care
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
201<br />
rezultă din managementul public.<br />
Managementul public înseamnă că activităţile anumitelor instituţii guvernamentale acoperind cele mai<br />
importante arii de activitate ale vieţii publice, leadership-ul în economia naţională, în relaţiile sociale, culturale şi de<br />
orice alt fel, asigurarea implementării managementului drepturilor, libertăţilor şi responsabilităţilor cetăţeneşti.<br />
Instituţii de management public înseamnă guvernul, ministerele, agenţiile guvernamentale, administraţia<br />
guvernatorilor (prefecţilor), instituţii municipale, etc.<br />
Cel mai important scop al instituţiilor de management public este implementarea legilor şi a celorlalte acte<br />
normative adoptate de instituţiile de guvernământ ale statului şi organizaţiile care le pun în aplicare.<br />
TEMA 2 – Răspundere administrativă (4 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Cunoaşterea bazelor instituirii procedurilor administrative.<br />
2. Cunoaşterea acelor oficiali care sunt meniţi să gestioneze cazurile de încălcare a dreptului administrativ.<br />
3. Dezvoltarea abilităţilor analitice şi de evaluare a studenţilor.<br />
Metode<br />
Lectură, analiză, discuţie<br />
Evocare<br />
Discuţie: Ignorarea legii nu este o scuză.<br />
Realizarea sensului<br />
Schema prelegerii:<br />
1. Conceptul de răspundere administrativă, bazele ei şi caracteristici.<br />
2. Subiectul violării dreptului administrativ.<br />
3. Tipurile pedepselor administrative şi impunerea lor.<br />
4. Clasificarea încălcărilor dreptului administrativ.<br />
5. Oficiali incapabili să gestioneze cazuri de violare a dreptului administrativ.<br />
Reflecţie<br />
Care este diferenţa între răspundere administrativă şi răspundere penală<br />
Studenţii îşi notează concluziile prelegerii prin răspunderea la următoarele întrebări:
202<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
1. Când apare problema răspunderii administrative<br />
2. Cine este răspunzător pentru violarea dreptului administrativ<br />
3. Care sunt pedepsele administrative<br />
4. Căror oficiali le intră în atribuţii gestionarea cazurilor de contencios administrativ<br />
Concluzii<br />
Răspunderea administrativă este un tip de răspundere legală care rezultă din violarea dreptului administrativ. O<br />
persoană vinovată poate fi subiectul procedurilor administrative efectuate de instituţii publice autorizate în mod legal<br />
(oficiali), instanţe stabilind pedeapsa administrativă corespunzătoare (atenţionare, amendă, privarea de unele drepturi,<br />
etc.).<br />
Un subiect al răspunderii administrative poate fi o persoană fizică (cetăţean, persoană oficială) cu vârsta minimă<br />
de 16 ani şi competent în momentul comiterii faptei. În cazul violărilor comise de persoane minore, părinţii sau tutrii<br />
legali sunt cei care sunt traşi la răspundere.<br />
Corupţia administrativă înseamnă distorsionarea deliberată a legilor, regulilor şi prevederilor existente în<br />
momentul implementării şi în urma căreia funcţionari public obţin beneficii de ordin personal într-un mod ilicit şi<br />
netransparent. Unul dintre motivele principale pentru acest tip de corupţie este pterea discreţionară a funcţionarilor<br />
publici în ceea ce priveşte asigurarea anumitelor privilegii, definirea priorităţilor pentru serviciile publice şi deciziile<br />
privind cine aplică regulile şi prevederile şi cine nu cade sub incidenţa acestora. Funcţionari publici de nivel superior<br />
care abuzează de puterea lor pot crea reglementări care distorsionează implementarea politicilor de stat în aşa manieră,<br />
încât să-şi îmbunătăţească propria situaţie financiară sau cea a relaţiilor proprii.<br />
TEMA 3 – Violări ale dreptului administrativ ameninţând procedurile managerială existantă (2 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Introducerea noţiunii de violări ale dreptului administrativ ameninţând procedurile manageriale existente.<br />
2. Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor.<br />
Metode<br />
Prelegere, discuţii.<br />
Evocare<br />
Discuţie: Ombudsmanii Seimasului investighează plângerile cetăţenilor împotriva abuzurilor şi birocraţiei<br />
oficialităţilor publice şi municipale.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
203<br />
Realizarea sensului<br />
Muncă în echipe. Studenţii se pregătesc să dezbată următoarele probleme:<br />
1. Neimplementarea solicitărilor făcute de ombudsmanii Seimasului.<br />
2. Neimplementarea solicitărilor făcute de ombudsmanul pentru egalitatea de şanse.<br />
3. Depăşirea atribuţiilor şi puterii.<br />
4. Obstrucţionarea oficialităţilor controlului de stat.<br />
5. Obstrucţionarea ombudsmanilor municipali.<br />
6. Gestionarea în mod ilicit a datelor personale.<br />
7. Prevenirea luării la cunoştinţă a datelor personale proprii sau informaţii relevante a unei persoane.<br />
Important de ştiut<br />
Ombudsmanii Seimasului joacă un rol important în protecţia drepturilor omului: ei au dreptul să propună<br />
demiterea oficialităţilor vinovate. Competenţa ombudsmanilor Seimasului este specificată ca fiind investigarea abuzului<br />
sau birocraţiei oficialilor publici sau municipali şi nu include abuzuri ale drepturilor omului în alte domenii. De aceea,<br />
alte două instituţii de control au fost instituite: Ombudsmanul pentru şanse egale şi Ombudsmanul pentru drepturile<br />
copilului. Competenţele acestora din urmă în domeniile respective de activitate sunt mult mai numeroase şi acoperă<br />
mai mult decât relaţiile care rezultă din implementarea inadecvată a funcţiilor administrative publice.<br />
Reflecţie<br />
Discuţie.<br />
TEMA 4 – Drept administrativ (2 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale testului<br />
1. Verificarea cunoştinţelor studenţilor şi abilitatea de a analiza situaţii specifice.<br />
2. Dezvoltarea gândirii critice.<br />
Metode<br />
Un test.<br />
Cursul activităţilor<br />
Testul. Studenţii vor scrie pe următoarele subiecte:
204<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
1. Conceptul de drept administrativ.<br />
2. Instituţiile administraţiei publice.<br />
3. Conceptele de răspundere administrativă, bazele acesteia şi caracteristici.<br />
4. Oficialităţi însărcinaţi cu gestionarea cazurilor de contencios administrativ.<br />
5. Neimplementarea solicitărilor făcute de ombudsmanii Seimasului.<br />
6. Obstrucţionarea oficialilor controlului de stat.<br />
7. Obstrucţionarea ombudsmanilor municipali.<br />
8. Gestionarea ilicită a datelor personale.<br />
Reflecţie<br />
Discutarea rezultatelor.<br />
Evaluare<br />
Evaluarea răspunsurilor studenţilor, activitate academică.<br />
PRELEGERILE 45-52. DREPT PENAL (8 ORE ACADEMICE)<br />
TEMA 1 – Răspunderea penală (4 ore academice)<br />
Scopuri şi sarcini ale prelegerii<br />
1. Cunoaşterea tipurilor de fapte penale.<br />
2. Cunoaşterea bazelor instituirii procedurilor penale.<br />
3. Dezvoltarea abilităţilor analitice.<br />
Metode<br />
Prelegere, discuţii.<br />
Evocare<br />
Discuţie: Diferenţe şi similitudini ale răspunderii administrative, civile, disciplinare şi penale.<br />
Realizarea sensului<br />
Schema prelegerii:
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
205<br />
1. Conceptul şi sistemul dreptului penal.<br />
2. Trăsăturile şi conţinutul faptelor criminale.<br />
3. Complicitatea la o faptă.<br />
4. Circumstanţe care scutesc de răspundere penală.<br />
5. Sistemul şi tipurile de pedeapsă.<br />
Concluzii<br />
Scopul dreptului penal este să proteze un anume grup de relaţii sociale (ceva bun) de anumite ameninţări, în<br />
timp ce această protecţie necesită stabilirea unor sancţiuni de aplicat în cazul unor infracţiuni. Prevederile dreptului<br />
penal sunt ţintite spre făptaşii care ar putea fi subiecţii unor restricţii de ordin personal sau pecuniar pentru faptele<br />
comise.<br />
Fapta ilegală, gravitatea sa şi încălcarea legii sunt toate elemente care se întrepătrund. În absenţa oricărora<br />
dintre acestea nu există infracţiune sau act infracţional.<br />
Temă de casă<br />
Este dreptul penal singura măsură împotriva violării legii<br />
Care sunt trăsăturile actului infracţional<br />
Lecturarea Legii administraţiei publice a Republicii Lituaniene şi definiţiile principiale.<br />
TEMA 2 – Infracţiuni şi acte infracţionale împotriva administraţiei publice şi intereselor publice (4 ore<br />
academice)<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii<br />
1. Cunoaşterea infracţiunilor şi formelor infracţionale împotriva administraţiei publice şi intereselor publice.<br />
2. Învăţarea despre acte corelate cu corupţia.<br />
3. Înţelegerea scopurilor şi sarcinilor măsurilor de prevenire a corupţiei.<br />
Evocare<br />
Luaţi în considerare următoarele situaţii:<br />
1. Un funcţionar public foloseşte maşina de serviciu în timpul concediului său anual în folos propriu.<br />
2. Un primar municipal dă un ordin lucrativ unei companii de construcţie în schimbul unor donaţii pentru<br />
campanie electorală.<br />
3. Înaintea unui examen, studenţii felicită un instructor cu ocazia zilei profesorilor şi îi dau un buchet de flori.
206<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Realizarea sensului<br />
Discuţie: Definiţia unui funcţionar public şi care ar putea servi ca un funcţionar public.<br />
Explicaţi definiţiile din art. 230 al Codului Penal al Republicii Lituaniene.<br />
1. Funcţionarii publici la care se face referire în prezentul capitol sunt persoane angajate în servicii publice,<br />
de pildă politicieni ai statului, funcţionari în cadrul administraţiei publice care cad sub incidenţa Legii<br />
administraţiei publice, precum şi persoane care lucrând în instituţii sau agenţii publice sau municipale,<br />
instanţe de judecată sau în punerea în aplicare a legii, controlul de stat şi supervizare sau autorităţi<br />
echivalente, efectuează funcţiile reprezentanţilor guvernamentali sau se bucură de puteri administrative,<br />
precum şi candidaţii oficiali pentru aceste posturi.<br />
2. O persoană cu un mandat corespunzător în cadrul unei instituţii a unui stat străin, o organizaţie publică<br />
internaţională sau o organizaţie juridică instituţională, precum şi candidaţii la astfel de posturi sunt<br />
consideraţi a fi funcţionari publici.<br />
3. Mai mult decât atât, o persoană angajată de orice stat, agenţie de stat sau non-statală, companie sau<br />
organizaţie sau angajată în activităţi profesionale şi bucurându-se de puteri administrative corespunzătoare<br />
sau oferind servicii publice, cu excepţia suportului de menţinere şi tehnic, pot fi consideraţi a fi funcţionari<br />
publici.<br />
Schema prelegerii<br />
1. Natura infracţiunilor şi a actelor infracţionale împotriva administraţiei publice.<br />
2. Convenţia dreptului penal pentru corupţie (semnată de Lituania în 1999).<br />
1. Natura infracţiunilor şi a actelor infracţionale împotriva administraţiei publice<br />
Art. 5.3 al Constituţiei Republicii Lituaniene stipulează “că instituţiile de putere vor servi poporul. Protecţia şi<br />
implementarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale depinde de onestitatea, responsabilitatea şi competenţa<br />
persoanelor care lucrează în serviciile publice.” Art. 3.1 al Legii administraţiei publice a Republicii Lituaniene<br />
precizează că “serviciile publice ale Republicii se vor baza pe principiile statului de drept, egalitate, neutralitate<br />
politică, transparenţă şi dezvoltarea de cariere.” Respectarea acestor principii în administraţia publică este o<br />
modalitate sigură de protecţie a drepturilor şi libertăţilor omului, a intereselor legitime şi a legalităţii în viaţa publică<br />
şi de stat.<br />
Prevederile capitolului XXXIII al Codului Penal al Republicii Lituaniene stipulează protecţia serviciilor publice<br />
de astfel de ameninţări pentru că administraţia publică poate fi prejudiciată în mod substanţial în cazurile în care
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
207<br />
angajaţii comit infracţiuni.<br />
Comiterea unei infracţiuni împotriva administraţiei publice şi intereselor publice duce la violarea prevederilor<br />
constituţionale conform cărora puterea va servi poporul, aşadar, la violarea încrederii oamenilor nu numai în<br />
serviciile publice, dar şi în stat ca întreg, iar cursul obişnuit al activităţilor instituţiilor publice şi municipale sunt<br />
întrerupte, autoritatea lor subminată.<br />
Infracţiunile împotriva administraţiei publice şi a intereselor publice sunt activităţi periculoase ale unor persoane<br />
care, fiind în administraţia publică şi abuzând-o, prejudiciază semnificativ interesele de stat şi cele ale cetăţenilor.<br />
Aceste infracţiuni şi acte infracţionale sunt întotdeauna legate de poziţia oficială a subiectului.<br />
Prejudicii substanţiale aduse intereselor statului sau altor persoane sunt un element de valoare, aşadar natura<br />
şi seriozitatea prejudiciilor sunt determinate luând în calcul circumstanţele fiecărui caz specific (natura, numărul<br />
victimelor, durata activităţii, importanţa poziţiei, impact, etc.).<br />
Infracţiunile împotriva administraţiei publice şi a intereselor publice (cu excepţia neefectuării responsabilităţilor)<br />
se manifestă în cele mai multe cazuri ca şi acţiuni în care abuzul serviciului în instituţii publice este modalitatea de<br />
a obţine sau solicita beneficii pecuniare sau personale pentru sine sau o altă persoană în dauna instituţiei publice<br />
respective. Astfel de infracţiuni sunt definite ca acte de corupţie.<br />
2. Convenţia dreptului penal pentru corupţie<br />
Infracţiunile şi ofensele împotriva administraţiei publice pot fi şi de natură internaţională (în corelaţie cu credite,<br />
investiţii străine, încheierea contractelor, privatizarea cu participarea de capital străin).<br />
Pe 15 decembrie 1975, ONU a adoptat o rezoluţie denunţând corupţia şi solicitând cooperare guvernamentală<br />
în acest scop.<br />
În 1999, Consiliul Europei a adoptat Convenţia dreptului penal pentru corupţie (25 ianuarie), respectiv<br />
Convenţia dreptului civil pentru corupţie (4 noiembrie). Lituania a semnat primul document în 1999. Acesta scoate<br />
în evidenţă faptul că fenomenul corupţiei se manifestă atât în sfera publică, cât şi în cea privată. De aceea, prioritatea<br />
politicilor penale este de a proteja publicul de corupţie în momentul adoptării şi implementării legislaţiei şi a măsurilor<br />
de prevenire corespunzătoare.<br />
Care activităţi cu caracter infracţional sunt de natură coruptă Darea de mită, instigarea şi abuzul.<br />
Care instituţie de punere în aplicare a legii pregăteşte şi implementează măsuri de prevenire a corupţiei,<br />
dezvăluie şi investighează actele de corupţie<br />
Studenţii îşi vor nota definiţiile dării de mită, instigării şi abuzului aşa cum apar acestea în art. 225, 227 şi 228 ale<br />
Codului Penal al Republicii Lituaniene şi vor face referire la elementele infracţionale ale acestora.
208<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Darea de mită (Art. 225 al Codului Penal)<br />
Substanţa (obiectul) dării de mită poate fi definită ca circumstanţe în care un funcţionar public accept el însuşi<br />
sau printr-o altă persoană mită şi trebuie sau doreşte să promoveze interesele celui care dă mita sau cele ale altor<br />
persoane prin intermediul activităţilor sale oficiale (sau a neglijării acestora) abuzând poziţia sa oficială. Subiectul<br />
acceptării mitei este special – doar un funcţionar public sau oficialitate.<br />
Tipurile de mită (partea obiectivă a infracţiunii) se referă la următoarele fapte: 1) luarea de mită, 2) solicitarea de<br />
mită, 3) promisiunea acceptării unei mite.<br />
Infracţiunea este completă atunci când o persoană oficială sau funcţionar public acceptă parte sau întreg<br />
obiectul de valoare. (dacă un funcţionar public ar găsi mită lăsată lui şi ar raporta acest lucru instituţiilor de punere în<br />
aplicare a legii, nu ar exista niciun motiv pentru aplicarea art. 225 al Codului Penal.)<br />
O mită poate fi dată într-o manieră directă sau mascată (prin pierderea unui pariu sau a unui joc, prin plata unor<br />
bonusuri nemeritate, oferirea de beneficii materiale, etc.).<br />
Există multe forme de solicitare a unei mite. O persoană vinovată poate să extragă mită prin ameninţarea unei<br />
persoane cu un act ilicit sau prin omiterea efectuării sarcinilor care îi intră de altfel în atribuţii. Solicitarea unei mite poate<br />
fi mascată acolo unde funcţionarul public amână decizia, controlează compania cu o frecvenţă nejustificată, sau face<br />
solicitări nefondate în momentul înregistrării firmei. Mita se poate da şi pentru omisiune.<br />
Partea subiectivă este doar o intenţie directă. Persoană vinovată este conştientă de faptul că beneficiile materiale<br />
primite de la mituitor sunt ilegale. Este o infracţiune egoistă. Oficialul care acceptă mita îşi dă seama că îl face mai bogat,<br />
ceea ce îl face să vrea mite şi în viitor.<br />
Instigarea (Art. 227 al Codului Penal)<br />
Obiectul instigării poate fi definit ca dând mită unui oficial sau unui funcţionar public în bani sau valori materiale<br />
sau realizând o înţelegere privind înmânarea unei mite sau crearea posibilităţii de a oferi beneficii materiale în schimb<br />
pentru un tratament favorabil, o decizie favorabilă, un vot sau o opinie care aduce beneficii instigatorului sau unei alte<br />
persoane de partea unui oficial sau al unui funcţionar public. Subiectul instigării nu este în mod neapărat unul special<br />
având în vedere că ar putea fi o persoană de sau peste 16 ani. Latura obiectivă a instigării înseamnă 1) darea de mită, 2)<br />
o înţelegere de a da mită. Instigarea încetează atunci când oricare dintre activităţile de mai sus au fost terminate.<br />
Mită poate fi dată în mod direct sau sub o formă mascată sau prin intermediari. Elementul de instigare devine<br />
evident în momentul în care o persoane necompetentă satisfacerii sarcinii în interesul mituitorului acceptă o mită.<br />
Latura subiectivă a instigării este doar o intenţie directă. Instigatorul înţelege că el dă mită în mod ilicit în schimbul<br />
executării unor fapte ilicite în beneficiu propriu sau pentru o altă persoană de un oficial sau funcţionar public.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
209<br />
Abuz (Art. 228 al Codului Penal)<br />
Obiectul abuzului poate fi definit ca abuz deliberat al poziţiei oficiale din partea unui oficial sau funcţionar public<br />
în scopuri egoiste şi personale ce contravin intereselor de serviciu şi prejudiciind statul sau alte persoane. Subiectul<br />
abuzului este special având în vedere că este vorba de un funcţionar public sau persoană oficială. Latura obiectivă a<br />
abuzului înseamnă acţiuni active (persoana vinovată primeşte în mod ilicit beneficii pentru sine sau o altă persoană în<br />
detrimentul proprietăţii municipale exploatând munca subordonaţilor, etc.).<br />
În anumite cazuri, abuzul poziţiei este încetat când s-au prejudiciat semnificativ interesele statului şi cele ale<br />
indivizilor. În cele mai multe cazuri, interesele pecuniare ale statului sau municipiului au cel mai mult de suferit. Daunele<br />
semnificative (250 de unităţi de nivelul subzistenţei minime) sunt una dintre principalele trăsături.<br />
De obicei, abuzul drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate în constituie (dreptul la educaţie, servicii<br />
medicale gratuite) de funcţionari sau oficiali pot fi tratate ca daune semnificative.<br />
Scopul serviciilor publice este de a servi populaţia. Abuzând acest rol, nu numai persoanele sunt prejudiciate,<br />
dar şi autoritatea serviciilor publice şi interesele statului.<br />
Latura subiectivă a abuzului este o intenţie directă sau abuzul unei poziţii oficiale din interese ce contravin<br />
serviciului. Acesta are mai multe aspecte psihologice. Persoana vinovată:<br />
1) înţelege seriozitatea activităţii sale şi este conştientă de faptul că încalcă prevederi legale şi violează<br />
legea.<br />
2) Înţelege că acţiunea sa contravine intereselor serviciului.<br />
3) Prevede că datorită activităţii sale, statul şi alte persoane vor fi prejudiciate.<br />
4) Doreşte astfel de consecinţe.<br />
Reflecţie<br />
Care este diferenţa între infracţiuni împotriva administraţiei publice şi alte tipuri de infracţiune<br />
Cine suferă ca urmare a acestor infracţiuni<br />
O trecere în revistă a scopurilor şi sarcinilor corupţiei.<br />
Temă de casă<br />
1. Cunoaşterea infracţiunilor şi acţiunilor infracţionale împotriva serviciilor şi intereselor publice.<br />
2. Înţelegerea scopurilor şi sarcinilor măsurilor de prevenire.<br />
Muncă independentă<br />
Citeşte şi rezolvă următoarele sarcini:
210<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Sarcina 1. Ofiţerul de la registrul persoanelor juridice, a cărui responsabilitate este înregistrarea persoanelor<br />
juridice, a primit documentele necesare pentru înregistrarea Paukščių pienas SRL de la D-l Jonaitis. Documentaţia a fost<br />
pregătită conform art. 2.64 al Codului Civil al Republicii Lituaniene. D-l Jonaitis a rugat ofiţerul să verifice pe loc dacă<br />
documentaţia corespundea cerinţelor. Ofiţerul a răspuns că este foarte ocupat şi nu poate oferi consultanţă, dar i-a<br />
propus să vină în altă zi. D-l Jonaitis a venit ziua următoare, dar a primit acelaşi răspuns şi, în treacăt, ofiţerul a spus că<br />
orice serviciu are preţul lui. D-l Jonaitis a venit peste o săptămână, a pus LTL 200 pe masă şi a rugat ofiţerul să verifice<br />
documentaţia. Ofiţerul a luat banii, a răspuns respectuos că documentele sunt în ordine şi că SRL-ul va fi înregistrat în<br />
timp de o lună de la depunerea documentaţiei.<br />
Defineşte acest act în termenii Codului Penal al Republicii Lituaniene.<br />
Sarcina 2. Un primar de municipiu a anunţat un tender pentru renovarea unei clădiri municipale. Doi contractori,<br />
Remontas SRL şi Statybos paslaugos SRL, au participat la tender. Contractul a fost semnat cu Remontas SRL, deşi estimările<br />
acestuia (LTL 600.000) erau dublul estimărilor făcute de Statybos paslaugos SRL. Managerul Statybos paslaugos SRL a<br />
aflat că directorul executiv al Remontas SRL este vărul primarului şi s-a adresat instanţei pentru rezultatul părtinitor al<br />
tenderului deşi renovarea se făcuse deja, iar banii plătiţi pentru lucrări fuseseră deja achitate.<br />
Instanţele au conchis că Remontas SRL au renovat concomitent atât clădirea municipală, cât şi casa fiului<br />
primarului. Experţii desemnaţi de instanţele de judecată au evaluat costul lucrărilor la LTL 200.000.<br />
Defineşte acest act în termenii Codului Penal al Republicii Lituaniene.<br />
Evaluare<br />
Evaluarea participării la discuţii, răspunsuri la întrebări, activitate, abilitatea de a lucra cu articolele respective<br />
ale Codului Penal.<br />
PRELEGERILE 53-60. DREPT CIVIL (8 ore academice)<br />
TEMA 1 – Implementarea şi protecţia drepturilor civile (2 ore academice)<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii<br />
1. Cunoaşterea principiilor implementării şi modalităţilor de protejare a drepturilor civile.<br />
2. Cunoaşterea a ceea ce înseamnă răspundere legală civilă pentru violarea drepturilor.<br />
3. Abilitatea de a găsi şi aplica prevederile legale respective.<br />
Metode
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
211<br />
Prelegeri, discuţii.<br />
Evocare<br />
ştii care sunt principiile ce guvernează relaţiile civile<br />
Realizarea sensului<br />
Schema prelegerii:<br />
1. Bazele pentru drepturi şi responsabilităţilor civile.<br />
2. Implementarea drepturilor şi responsabilităţilor civile.<br />
3. Protecţia drepturilor civile.<br />
Reflecţie<br />
Cum îşi pot exercita cetăţenii drepturile civile<br />
Cum pot să apere instanţele drepturile civile<br />
TEMA 2 – Conceptul şi tipurile de răspundere civilă (contractuală şi ne-contractuală) (2 ore academice)<br />
Evocare<br />
Care tipuri de răspundere civilă cunoaşteţi<br />
Realizarea sensului<br />
1. Conceptul şi tipurile de răspundere civilă.<br />
2. Răspundere contractuală.<br />
3. Răspundere ne-contractuală.<br />
Reflecţie<br />
Cum diferă răspunderea contractuală de cea ne-contractuală<br />
TEMA 3 – Răspunderea de compensaţie pentru daune cauzate de defectele produselor sau serviciilor. Compensaţii<br />
pentru daune ce rezultă din publicitate necinstită.<br />
Muncă independentă şi seminar (2 ore academice)<br />
Vă rog citiţi Secţiunile 4-5 ale Cărţii 6 a Codului Civil al Republicii Lituaniene şi pregătiţi-vă să discutaţi următoarele<br />
probleme:
212<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
1. Răspunderea de compensaţie pentru daune cauzate de defectele produselor sau serviciilor.<br />
1.1. Răspunderea producătorului şi a prestatorului.<br />
1.2. Definiţia produsului şi a serviciilor.<br />
1.3. Definiţia intrării în defecţiune.<br />
1.4. Condiţiile răspunderii.<br />
1.5. Răspundere solidară.<br />
1.6. Vina unei persoane ofensate.<br />
1.7. Scutirea de răspundere.<br />
1.8. Daună subiect de compensaţie.<br />
1.9. Prescripţii.<br />
2. Compensaţii pentru daune ce rezultă din publicitate necinstită.<br />
2.1. Conceptul de publicitate necinstită.<br />
2.2. Subiectul răspunderii.<br />
2.3. Condiţiile răspunderii.<br />
2.4. Interzicerea şi negarea publicităţii necinstite.<br />
Literatură<br />
1. Baudžiamieji kodeksai, Teisės problemos, 2002, No. 1-2.<br />
2. Birmontienė T., Jarašiūnas E., Kūris E. ir kt., Lietuvos konstitucinė teisė. Vilnius, 2002.<br />
3. Čiočys P., Teisės pagrindai. Vilnius, 2002.<br />
4. Codul Civil al Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 2000, Nr. 74.<br />
5. Lietuvos Respublikos civilinio kodekso komentaras. Pirmoji knyga. Bendrosios nuostatos. Vilnius, 2001.<br />
6. Constituţia Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1992, Nr. 33-1014.<br />
7. Legea pentru prevenirea corupţiei a Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 2003, Nr. 38-1728.<br />
8. Legea privind Serviciul de Investigaţii Speciale a Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 2003, No. 38-1657.<br />
9. Legea administraţiei publice a Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1999, Nr. VIII-1316.<br />
10. Legea privind ajustarea intereselor publice şi private în serviciile publice a Re publicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 2000, Nr. VIII-<br />
1562.<br />
11. Piktnaudžiavimas tarnyba, Verslo komercinė teisė, 1999, Nr. 6.<br />
12. Teisė į privatų gyvenimą ir jo slaptumą, Verslo komercinė teisė, 2003, Nr. 1.<br />
PRELEGERE MODEL. Conceptul şi tipuri de răspundere civilă<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
213<br />
1. Introducerea conceptului şi tipurilor de răspundere civilă.<br />
2. Abilitatea de a distinge tipuri contractuale şi ne-contractuale de răspundere.<br />
3. Abilitatea de a analiza şi compara.<br />
1. Conceptul şi tipuri de răspundere civilă<br />
Răspundere civilă este o obligaţie pecuniară, o parte care are dreptul să solicite compensaţii pentru daune<br />
(daună) sau solicitarea unei penalităţi (amendă, dobândă) şi o altă parte care va fi obligat să compenseze pentru aceste<br />
daune (daună), sau să plătească penalitatea (amendă, dobândă). (Art. 6.245 al Codului Civil al Republicii). Definiţia de<br />
duce la concluzia că există ouă forme de răspundere civilă – compensaţii pentru daune şi penalităţi.<br />
Există două tipuri de răspundere civilă: răspundere contractuală şi ne-contractuală. Răspunderea contractuală<br />
este o obligaţie pecuniară ce rezultă din inabilitatea satisfacerii prevederilor unui contract sau din proasta lui onorare, şi<br />
în care o parte a obligaţiei are dreptul să solicite compensaţii pentru daune sau plata unei penalităţi (amendă, dobândă),<br />
iar cealaltă parte este obligată să producă compensaţiile pentru daune sau să plătească o penalitate (amendă, dobândă)<br />
pentru neefectuarea clauzelor contractului, sau pentru satisfacerea acestora în mod necorespunzător. Răspunderea necontractuală<br />
este o obligaţie pecuniară care nu are dea-face cu obligaţii contractuale în afara cazurilor în care legea<br />
stabileşte că răspunderea ne-contractuală rezultă şi ea din daune rezultate de pe urma unei relaţii contractuale (de<br />
pildă, un caz de răspundere ne-contractuală ar fi un contract de purtare sau donaţie care obligă părţile).<br />
Trăsăturile răspunderii contractuale:<br />
• Încălcarea contractului<br />
• Atât compensaţii, cât şi penalităţi.<br />
Trăsătura răspunderii ne-contractuale – doar compensaţii.<br />
Diferenţa între cele două tipuri de răspundere:<br />
• Prescripţii diferite.<br />
• Sens diferit al vinei – răspundere solidară este posibilă doar în cazurile stipulate de lege sau contract.<br />
• Răspunderea pentru acţiunile unei terţe părţi este diferită.<br />
Răspunderea civilă apare din neefectuarea unei sarcini stabilite prin lege sau prin contract (renunţare ilicită a<br />
efectuării), sau din acţiuni interzise prin lege sau de clauzele unui contract (act ilicit), sau din violarea datoriei generale<br />
de a acţiona cu grijă. (Art. 6.246 Acţiuni ilicite în Codul Civil al Republicii).<br />
Doar acele daune pot fi compensate care sunt legate de acţiune (act sau neefectuarea actului) dând naştere la<br />
răspunderea civilă a debitorului în aşa măsură, încât daunele, luând în calcul natura acestora şi cea a răspunderii civile,<br />
să poată fi imputate debitorului ca urmare a faptelor acestuia (act sau neefectuarea actului). (Art. 6.247 Cauzalitatea în<br />
Codul Civil al Republicii).
214<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Răspunderea civilă va apărea doar în cazul existenţei vinei persoanei cu obligaţie cu excepţia cazurilor stabilite<br />
de lege sau clauzele unui contract în care răspunderea apare fără vină. Vina unui debitor va fi presupus cu excepţia<br />
cazurilor stabilite de lege (Art. 6.248 Vina ca o condiţie a răspunderii civile în Codul Civil al Republicii). De exemplu,<br />
daunele cauzate de animale de casă sunt compensate de către proprietar (Art. 6.267 al Codului Civil al Republicii).<br />
Condiţiile apariţiei răspunderii civile:<br />
• Provocarea de daună sau daune<br />
• Acţiuni ilicite<br />
• Cauzalitate între acţiunile unui debitor şi dauna sau daunele<br />
• Vină.<br />
Dauna va include suma reprezentând pierderea sau dauna cauzată proprietăţii unei persoane şi cheltuielile<br />
provocate (daune directe), precum şi veniturile de care aceasta a fost deprivată, de exemplu venitul pe care l-ar fi putut<br />
obţine dacă acţiunea ilicită nu ar fi fost comisă. Daune exprimate în bani vor constitui daune. În cazurile în care cantitatea<br />
de daune nu va putea fi dovedită de părţi, acestea vor fi decise de o instanţă.<br />
2. Răspunderea contractuală<br />
Contractul guvernează relaţiile dintre părţi. Răspunderea debitorului rezidă în contract. Codul Civil stipulează<br />
că fiecare persoană va avea obligaţia să îşi satisfacă obligaţiile contractuale într-un mod corespunzător şi fără întârzieri.<br />
(Art. 6.256.1 al Codului Civil al Republicii). O persoană care eşuează în satisfacerea obligaţiilor sale contractuale sau le<br />
satisface pe aceste într-un mod necorespunzător va avea responsabilitatea de a compensa daunele provocate celeilalte<br />
părţi a contractului, de a plăti penalităţi (amendă, dobândă). (Vezi Art. 6.258 al Codului Civil al republicii privind daune<br />
şi penalităţi).<br />
3. Răspunderea ne-contractuală<br />
Obligaţia de a compensa daunele aduse:<br />
1. Fiecare persoană va avea obligaţia să respecte regulile de conduită în aşa fel încât să nu prejudicieze un altul<br />
prin faptele sale (acţiuni active sau ezitarea acţionării).<br />
2. Orice daună corporală sau a proprietăţilor aduse unei alte persoane şi, în cazurile stabilite de lege, daunele<br />
pecuniare trebuie să fie compensate în mod integral de persoana răspunzătoare. (Art. 6.263 al Codului Civil<br />
al Republicii).<br />
Fiecare persoană este obligată să acţioneze cu grijă. Natura şi nivelul grijei sunt de multe ori stipulate în diferitele<br />
acte normative, reguli de conduită profesională, etc. De pildă, un executor judecătoresc va fi răspunzător pentru daunele<br />
cauzate de acţiunile sale conform procedurii stabilite de Art. 16 al Legii executorilor Republicii Lituaniene.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
215<br />
Esenţa funcţiei de compensaţii în răspunderea civilă este compensarea integrală a daunelor, adică pierderile<br />
pecuniare ale prejudiciatului vor fi dorite a fi compensate prin răspundere civilă pentru ca acesteia să i se returneze<br />
statutul dinaintea suferirii daunelor. Doar daunele pecuniare sunt cele care sunt returnate în mod integral în timp ce<br />
acest principiu nu se aplică în cazul daunelor nepecuniare pentru că este dificilă măsurarea acestora în bani. (Vezi Art.<br />
6.264-6.279 al Codului Civil al Republicii despre răspundere şi realizează un tabel).<br />
Răspundere ne-contractuală înseamnă:<br />
• Răspunderea unui angajator pentru daunele cauzate din vina angajaţilor săi<br />
• Răspunderea compensaţiilor pentru daunele cauzate de alţii<br />
• Răspunderea proprietarilor (posesorilor) clădirilor<br />
• Răspunderea pentru daunele cauzate de animalele de casă proprii<br />
• Răspunderea pentru daunele cauzate de o persoană fizică incapabilă să înţeleagă semnificaţiile faptei<br />
lor<br />
• Răspunderea ce emană din practica unor activităţi riscante<br />
• Răspunderea pentru daunele cauzate într-o situaţie de forţă majoră<br />
• Răspunderea pentru daune cauzate de minori sub vârsta de 14 ani<br />
• Răspunderea pentru daunele cauzate de un minor între 14 şi 18 ani<br />
• Răspunderea pentru daunele cauzate de acţiunile mai multor persoane.<br />
Important de ştiut<br />
Răspunderea contractuală este o obligaţie pecuniară ce rezultă din nerespectarea clauzelor unui contract sau<br />
din efectuarea lor într-o manieră necorespunzătoare.<br />
Răspunderea ne-contractuală este o obligaţie pecuniară care nu este legată de relaţii contractuale cu excepţia<br />
cazurilor stabilite de lege că răspundere ne-contractuală poate să rezulte şi din daune legate de relaţii contractuale.
216<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Corupţie şi lege<br />
Autor: GINTARĖ ŠATIENĖ<br />
Modulul Introducere în Drept 1<br />
Un curs pentru viitori licenţiaţi în administraţie publică, business şi ştiinţe economice<br />
Scopul disciplinei<br />
1. Familiarizarea studenţilor cu aspecte cheie ale teoriei statului.<br />
2. Clarificarea sistemului de ştiinţe legale.<br />
3. Examinarea caracteristicilor şi sistemului instituţiilor de guvernământ.<br />
4. Familiarizarea studenţilor cu diferitele tipuri de drept şi identificarea caracteristicilor.*<br />
5. Modelarea maturităţii civice a studenţilor, simţului lor de responsabilitate şi abilităţii lor de a se adapta la<br />
interesele private şi publice proprii.*<br />
Scopurile precizate la punctele 3-5 mai sus sunt legate de corupţie ca problemă a guvernământului de stat şi<br />
administraţie publică, de cauzele corupţiei şi politicile anti-corupţie întreprinse de către stat.<br />
Concomitent cu analizarea problemei corupţiei la nivelul guvernământului statal şi al administraţiei publice,<br />
următoarele probleme adiţionale pot fi abordate:<br />
1. Conceptul şi problema corupţiei în administraţia publică.<br />
2. Răspândirea corupţiei (nivelele şi profunzimea) în Lituania.<br />
3. Cauzele şi consecinţele corupţiei.<br />
4. Infracţionalitatea şi infracţiunile împotriva administraţiei, şi caracteristicile acestora.<br />
5. Analiza unor studii de caz de infracţionalitate şi infracţiuni comise în dauna administraţiei publice şi evaluarea<br />
acestora din punct de vedere penal.<br />
6. Prevenirea corupţiei de către organe statale şi legislaţie corespunzătoare reglementării corupţiei.<br />
Bibliografie<br />
1. Budbergytė R., Šakočius A., Žilinskas D., Lietuvos Respublikos valstybės tarnybos įstatymo komentaras. Vilnius: Lietuvos viešojo<br />
administravimo institutas, 2004.<br />
2. Corruption Prevention Law of the Republic of Lithuania, OfficialGazette, 2002, No. 57-2297.<br />
3. Law on the Special Investigation Service of the Republic of Lithuania, OfficialGazette, 2003, No. 38-1657.<br />
4. Law on Civil Service of the Republic of Lithuania, OfficialGazette, 2002, No. 45-1708.<br />
1 Asteriscul este folosit pentru a marca topicurile alese pentru a include şi educaţie anti-corupţie în modul.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
217<br />
5. Pivoriūnas A., “Nusikaltimai valstybės tarnybai ir korupcija – problemos ir jų sprendimo būdai”, Justitia, 1997, Nr. 6.<br />
1. Activităţi pentru clasă<br />
1.1. Sistemul ştiinţelor de drept. Conceptul constituţional de drept, normă legală. Originile şi caracteristicile statului şi<br />
ale legilor. *<br />
1.2. Reglementarea relaţiilor legale prin acte normative. Caracteristicile şi sistemul instituţiilor de guvernământ. Entităţi<br />
răspunzătoare de guvernământ şi domeniile corespunzătoare de expertiză. *<br />
1.3. Drept administrativ ca o ramură a dreptului focalizat pe guvernământ. Acte normative ca surse ale dreptului<br />
administrativ. Caracteristici, entităţi şi fundamentele contenciosului administrativ (liability). Legislaţie administrativă<br />
ca bază a administraţiei publice. *<br />
1.4. Tipuri de sancţiuni administrative, impunere şi aplicare.<br />
1.5. Conceptul şi sistemul dreptului penal. Scopul şi aplicarea dreptului penal. *<br />
1.6. Conceptul de responsabilitate penală (liability) şi obiectivele sale. Impunerea pedepsei. Scutire de responsabilitate<br />
penală.<br />
1.7. Măsuri procedurale de coerciţie. Investigaţii premergătoare judecării. Audieri în curtea de primă instanţă.<br />
1.8. Sursele şi entităţile dreptului muncii. Ocuparea forţei de muncă. Conceptul, conţinutul şi expirarea contractului de<br />
muncă. Schimbarea clauzelor contractului de muncă şi terminarea acestuia.<br />
1.9. Muncă şi timp liber. Remunerare. Sisteme şi tipuri de remunerare. Garanţii şi compensaţii. Disciplina la locul de<br />
muncă. Responsabilitate materială. Siguranţă la locul de muncă.<br />
1.10. Responsabilitatea angajatorului în ceea ce priveşte rănirea la locul de muncă. Compensaţii în cazul accidentelor<br />
de muncă.<br />
1.11. Sistemul dreptului civil şi aplicarea acestuia.<br />
1.12. Conceptul de drept al familiei. Căsătoria. Declararea căsătoriei nule.<br />
1.13. Drepturile şi obligaţiile soţilor. Terminarea căsătoriei.<br />
1.14. Drepturile şi obligaţiile copiilor şi părinţilor. Adopţia. Calitatea de gardian legal. Statutul legal al gardienilor sau<br />
părinţilor adoptivi ai copilului.<br />
1.15. Conceptul de întreprindere. Întreprinderea ca entitate legală. Reglementarea procedurii de înfiinţare a unei<br />
întreprinderi (enterprise).<br />
1.16. Reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor.<br />
1.17. Drept privat internaţional. Sarcini şi punerea în aplicare.<br />
1.18. Persoane fizice şi entităţi legale. Reprezentarea.<br />
1.19. Achiziţia şi pierderea dreptului de proprietate. Legea încrederii (trust law). Administrarea proprietăţii altuia/
218<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
alteia.<br />
1.20. Conceptul de lege a succesiunii, moştenitori, formule şi moştenirea.<br />
1.21. Tipuri de obligaţii, o garanţie şi o restituţie. Validitatea şi forma contractelor.<br />
2. Exerciţii practice<br />
2.1. Drept constituţional şi scopuri sociale ale dreptului constituţional. *<br />
2.2. Sarcini şi surse ale dreptului administrativ, particularităţi şi elemente de relaţii procedurale administrative. *<br />
2.3. Scopul şi punerea în aplicare a dreptului penal. *<br />
2.4. Principiile dreptului muncii. Relaţii de muncă colective.<br />
2.5. remunerare şi calitatea muncii.<br />
2.6. Structura şi scopul dreptului civil.<br />
2.7. Reglementarea relaţiilor civile internaţionale.<br />
2.8. Principiile legale ale obligaţiilor.<br />
Acte normative<br />
1. Charta socială europeană (amendată, traducere neoficială) în Žmogaus teisės: Europos Tarybos ir Europos Sąjungos dokumentai.<br />
Vilnius, 2000.<br />
2. Conveţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (1950)”, în Žmogaus teisės. Regioninių<br />
tarptautinių dokumentų rinkinys. Vilnius: Mintis, 1993.<br />
3. Codul Contenciosului Administrativ al Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 1992, Nr. 21-610.<br />
4. Codul Penal al Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 2000, Nr. 89-2741.<br />
5. Codul Civil al Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 2000, Nr. 74-2262.<br />
6. Codul Muncii al Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 2002, Nr. 64-2569; Nr. 71.<br />
7. Constituţia Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 1992, Nr. 33.<br />
8. Legea privind amendarea art. 119 din Constituţia Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 1996, Nr. 122.<br />
9. Legea privind suplimentarea art. 47 din Constituţia Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 1996, Nr. 64.<br />
10. Legea privind prevenirea corupţiei a Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 2002, Nr. 57-2297. *<br />
11. Legea privind Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 2003, Nr. 38-1657. *<br />
12. Legea administraţiei publice a Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 2002, Nr. 45-1708. *<br />
BIBLIOGRAFIE<br />
13. Abramavičius A., Mikelėnas V., Įmonių vadovų teisinė atsakomybė. Vilnius, 1998.<br />
14. Budbergytė R., Šakočius A., Žilinskas D., Lietuvos Respublikos valstybės tarnybos įstatymo komentaras. Vilnius: Lietuvos viešojo<br />
administravimo institutas, 2004. *<br />
15. Laurinavičius A., Bendruomenės ir teisėsaugos institucijų bendradarbiavimas. Vilnius: LTA, 2000.<br />
16. Lietuvos konstitucinė teisė. Vilnius: Lietuvos teisės universitetas, 2001.<br />
17. Lietuvos konstitucinės teisės įvadas. Vilnius: Justicija, 2001.<br />
18. Petkevičius P., Administracinė atsakomybė. Vilnius, 1996.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
219<br />
19. Pivoriūnas A., “Nusikaltimai valstybės tarnybai ir korupcijai – problemos bei jų spren dimo būdai”, Justitia, 1997, Nr. 6.*<br />
20. Pumputis A., Europos žmogaus teisių ir pagrindinių laisvių apsaugos konvencija ir jos įgyvendinimo mechanizmas. Vilnius: LTA,<br />
2000.<br />
21. Sartori G., Lyginamoji konstitucinė inžinerija. Vilnius: Poligrafijairinformatika, 2001.
220<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Exerciţiul practic nr. 1.<br />
Evaluarea de studii de caz pentru prelegerea Concepte şi sisteme în Drept Penal din cadrul disciplinei Introducere în Drept,<br />
luând în considerare schimbările care au avut loc după integrarea educaţiei anti-corupţie în modul.<br />
Citeşte descrierile evenimentelor şi notează drepturile omului (de pildă, dreptul la proprietate, sănătate, viaţă, egalitate,<br />
etc.) pe care aceste infracţiuni le încalcă.<br />
Situaţia nr. 1. O rezidentă dintr-o zonă rurală, mamă a patru copii mici, doamna A, a fost învinuită de moartea copilului ei. Doamna<br />
A îşi ascunsese sarcina şi când a intrat în dureri, s-a dus în pădure, a născut copilul acolo, apoi l-a strangulat. Şi-a justificat actul<br />
criminal prin faptul că nu are resurse materiale de a creşte încă un copil. Soţul ei a fost de acord cu actul ei. Mai mult, a mers cu ea<br />
când aceasta s-a ascuns în pădure să nască şi a fost lângă ea când aceasta a omorât copilul. Deşi nu a asistat direct în omorârea<br />
copilului, a ajutat la înmormântarea lui. Serviciul pentru Protecţia Drepturilor Copilului au emis un certificat care conţinea faptul că<br />
bărbatul şi femeia erau degradaţi din punct de vedere social, nu se îngrijeau de copiii lor şi erau consumatori constanţi de băuturi<br />
alcoolice.<br />
Acest act criminal violează următoarele drepturi şi libertăţi ale omului:<br />
....................................................................................................................................................................................................................................................................<br />
................<br />
Situaţia nr. 2. Ştiind unde locuiau două prostituate stabilite ilegal în Lituania, originare din Ucraina, doi poliţişti<br />
s-au dus în vizită la ele şi le-au cerut să se identifice. Pentru că cele două doamne nu aveam documente cu care să-şi<br />
demonstreze legalitatea şederii lor în Lituania, poliţiştii le-au sugerat să plătească câte o amendă de o mie de lita pentru<br />
a evita deportarea din ţară. Doamnele au spus că nu au bani, dar s-au oferit să presteze servicii sexuale gratis în schimb.<br />
Ulterior, la întocmirea unui dosar penal a reieşit că cei doi poliţişti cumpărau servicii sexuale de la cele două doamne cu<br />
regularitate.<br />
Acest act criminal violează următoarele drepturi şi libertăţi ale omului:<br />
....................................................................................................................................................................................................................................................................<br />
................<br />
Situaţia nr. 3. În timpul sărbătoririi unei zile de naştere, o persoană a fost grav rănită din greşeală. Investigaţiile subsecvente au<br />
dezvăluit faptul că un poliţist sub influenţa alcoolului, domnul B, se mândrea cu arma din dotare şi i-a dat-o unei prietene, doamna<br />
C, să se uite la ea. Când doamna C a luat arma, a tras trăgaciul din greşeală. Arma s-a descărcat şi glontele a lovit un bărbat care<br />
stătea aproape. Doamna C a spus că nu văzuse arma înainte şi nu ştia că era încărcată, şi nu a înţeles ce s-a întâmplat de fapt.<br />
Acest act criminal violează următoarele drepturi şi libertăţi ale omului:<br />
....................................................................................................................................................................................................................................................................<br />
................
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
221<br />
Exerciţiul practic nr. 2.<br />
Evaluarea de studii de caz pentru prelegerea „Concepte şi sisteme în Drept Penal. Scopul şi punerea în aplicare a legislaţiei<br />
penale“, luând în considerare schimbările care au avut loc după integrarea educaţiei anti-corupţie în modul.<br />
Eşti de părere că secvenţele prezentate mai jos care violează legile reprezintă corupţie<br />
Descrierea cazului<br />
1. Solicitarea sau acceptarea, în mod direct sau indirect, de către oficialităţi guvernamentale cu<br />
responsabilităţi publice, de articole cu valoare monetară sau alte beneficii, precum cadouri,<br />
favoruri, promisiuni, sau avantaje pentru persoana proprie sau pentru altă persoană sau<br />
entitate, în schimb pentru orice act sau omisiune în executarea sarcinilor publice.<br />
2. Oferirea sau darea, în mod direct sau indirect, unei oficialităţi guvernamentale cu<br />
responsabilităţi publice, de articole cu valoare monetară sau alte beneficii, precum cadouri,<br />
favoruri, promisiuni, sau avantaje pentru persoana proprie sau pentru altă persoană sau<br />
entitate, în schimb pentru orice act sau omisiune în executarea sarcinilor publice.<br />
3. Orice act sau omisiune în efectuarea serviciilor publice ale unui oficial guvernamental sau ale<br />
unei persoane cu responsabilităţi publice cu scopul de a obţine în mod ilicit beneficii proprii<br />
sau pentru o a treia parte.<br />
4. Orice act sau omisiune în efectuarea serviciilor publice ale unui oficial guvernamental sau<br />
ale unei persoane cu responsabilităţi publice cu alt scop decât pentru obţinerea de beneficii<br />
pentru sine sau o a treia parte, dar încălcând prevederile legale în vigoare.<br />
5. Utilizarea frauduloasă sau ascunderea proprietăţii obţinute ca urmare a oricărui act descris<br />
la 1., 2., sau 3.<br />
6. Participarea în calitate de personaj principal, co-principal, instigator, complice sau accesoriu<br />
după comiterea faptei, sau în orice alt mod, la comiterea sau încercarea de comitere, ori în orice<br />
formă de colaborare sau conspiraţie de a comite acte de corupţie sau ascunderea acestora.<br />
Reprezintă acesta<br />
corupţie (da/nu)<br />
Prelegerea Concepte şi sisteme în drept penal în syllabusul Introducere în Drept. Un studiu de caz pe Scopul<br />
şi punerea în aplicare a dreptului penal, luând în considerare amendamentele introduse după integrarea modului de<br />
educaţie anti-corupţie în acest syllabus.<br />
Dreptul penal este cadrul legal făurit pentru a asigura eficienţa normelor de reglementare care:<br />
1. impun principii ale politicii penale naţionale;
222<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
2. definesc care acţiuni ce contravin prohibiţiilor formulate în norme de reglementare trebuie tratate ca infracţiuni<br />
sau contravenţii (misdemeanour);<br />
3. stabilesc bazele şi condiţiile pentru punerea sub acuzare a făptuitorilor;<br />
4. formulează tipurile de sancţiuni şi formule de vinovăţie, etc.<br />
Scopul dreptului penal este garantarea prohibiţiilor formulate de alte ramuri de drept. Metoda de reglementare majoră a<br />
dreptului penal este un imperativ (care se manifestă prin instrucţiune). Sursa cheie a dreptului penal este codul penal<br />
constând în părţi generale şi speciale.<br />
În partea generală a codului penal:<br />
1. Există prevederi de reglementare generale;<br />
2. Sunt definite problemele de validitate ale dreptului penal;<br />
3. Sunt definite conceptele de infracţiune şi contravenţie;<br />
4. Sunt identificate şi definite stadiile şi formele infracţiunilor;<br />
5. Sunt formulate circumstanţele pentru scutirile de răspundere<br />
6. Sunt discutate cazurile de scutire de răspundere<br />
7. Conceptul de sentinţă este definit alături de problemele legate de impunerea ei;<br />
8. Sunt discutate măsurile penale şi principiile asociate impunerii acestora;<br />
9. Sunt descrise amânarea executării sentinţelor, precum şi suspendarea acesteia;<br />
10. Sunt formulate principiile de răspundere penală juvenilă;<br />
11. Este reglementată perioada de limitare a răspunderii penale;<br />
12. Sunt discutate aspecte legate de cazier;<br />
13. Sunt discutate măsurile coercitive medicale şi aplicarea acestora.<br />
În acelaşi timp, capitolele care conţin partea specială a codului penal definesc acte comise împotriva legii<br />
considerate a fi infracţiuni sau contravenţii. Aceste acte ilicite sunt clasificate în funcţie de aspectele legale violate de un<br />
astfel de act.<br />
De aceea, partea specială a codului penal conţine reguli ale dreptului penal care definesc cadrul şi caracteristicile<br />
actelor clasificate infracţiuni, precum şi răspunderea şi sancţiunile (sentinţele) care se impun împotriva autorului unei<br />
infracţiuni pe baza principiilor şi enunţurilor din partea generală a dreptului penal. Regulile din partea specială a<br />
dreptului penal definesc scopul legilor penale, limitele aplicării, fundamentele răspunderii penale, formele de comitere<br />
a infracţiunilor, stabilesc cadrul penal şi impunerea penalităţilor (sentinţelor), şi clarifică alte aspecte generale legate de<br />
trimiterea în judecată şi impunerea sentinţelor în cazul persoanelor găsite vinovate.<br />
Trebuie subliniat faptul că regulile părţii speciale ale dreptului penal definesc caracteristicile specifice ale
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
223<br />
tipurilor de infracţiuni, caracterizând elementele relevante ale acestora, şi definesc sancţiunile care pot fi impuse în<br />
cazul infracţiunilor care au fost într-adevăr comise.<br />
În comparaţie cu regulile din partea generală a dreptului penal, regulile prevăzute în partea specială au un număr<br />
de trăsături specifice: de obicei, regulile părţii speciale prezintă o listă exhaustivă a actelor considerate a fi infracţiuni sau<br />
contravenţii (nullum crimen sine lege), aşadar, doar aplicând regulile părţii speciale este posibilă identificarea unui act ca<br />
fiind infracţiune sau contravenţie.<br />
Surse scrise contemporane ale dreptului penal împart de regulă aceste reguli în funcţie de bunurile protejate,<br />
mai precis în funcţie de un obiect specific al infracţiunii/contravenţiei. Însă este deopotrivă posibil ca să se găsească un<br />
grup de reguli clasificat sub un capitol în funcţie de mai multe obiecte specifice. În mod tradiţional, capitolele încep cu<br />
liste care înşiră infracţiunile cele mai grave la cele mai puţin grave. Totuşi, încercarea de soluţionare a acestor aspecte<br />
dă uneori naştere unei probleme de ordin axiologic: care dintre obiectele bunuri protejate apărate de legislaţia penală<br />
trebuie considerate mai valoroase şi care mai puţin valoroase. Noua versiune a codului penal lituanian a optat pentru<br />
următoarea listă a capitolelor din partea specială:<br />
1. Crime împotriva umanităţii şi crime de război.<br />
2. Crime comise în dauna independenţei, integrităţii teritoriale şi caracterului constituţional al statului lituanian.<br />
3. Crime împotriva vieţii umane.<br />
4. Crime împotriva sănătăţii umane.<br />
5. Crime care pun în pericol viaţa şi sănătatea umană.<br />
6. Crime împotriva libertăţii umane.<br />
7. Infracţiuni şi contravenţii comise în dauna libertăţii sexuale şi inviolabilităţii persoanei.<br />
8. Infracţiuni şi contravenţii împotriva demnităţii şi onoarei umane.<br />
9. Infracţiuni şi contravenţii împotriva copiilor şi familiei.<br />
10. Infracţiuni şi contravenţii împotriva inviolabilităţii vieţii private.<br />
11. Infracţiuni şi contravenţii împotriva tratamentului egal şi libertăţii de conştiinţă.<br />
12. Infracţiuni şi contravenţii împotriva drepturilor electorale ale cetăţenilor, precum şi împotriva procedurilor<br />
de alegeri prezidenţiale, alegeri în Seimas (parlamentul naţional), cele ale consiliilor municipale, şi împotriva<br />
procedurii referendumurilor.<br />
13. Infracţiuni şi contravenţii împotriva drepturilor sociale ale persoanelor.<br />
14. Infracţiuni şi contravenţii împotriva proprietăţii, dreptul de proprietate şi interese de proprietate.<br />
15. Violarea drepturilor de autor (intelectual şi industrial).<br />
16. Infracţiuni în spaţiul virtual (cyber-crime).<br />
17. Infracţiuni şi contravenţii împotriva sectorului economic şi de afaceri.
224<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
18. Infracţiuni şi contravenţii împotriva sectorului financiar.<br />
19. Infracţiuni şi contravenţii împotriva administraţiei publice şi interesului public.<br />
20. Infracţiuni şi contravenţii împotriva justiţiei.<br />
21. Acte care contravin siguranţei publice.<br />
22. Infracţiuni şi contravenţii legate de posesiunea de arme, muniţie, explozive şi substanţe radioactive.<br />
23. Infracţiuni şi contravenţii legate de posesiunea de stupefiante, substanţe psihotropice, otrăvitoare sau<br />
puternice.<br />
24. Infracţiuni şi contravenţii împotriva mediului înconjurător şi sănătăţii umane.<br />
25. Infracţiuni şi contravenţii împotriva siguranţei în trafic.<br />
26. Infracţiuni şi contravenţii împotriva ordinii publice.<br />
27. Acte care contravin activităţii funcţionarilor publici.<br />
28. Infracţiuni şi contravenţii împotriva ordinii manageriale.<br />
29. Infracţiuni şi contravenţii împotriva ordinii manageriale legate de falsificarea documentelor şi instrumentelor<br />
de măsurare.<br />
30. Infracţiuni şi contravenţii împotriva moralităţii.<br />
31. Infracţiuni şi contravenţii împotriva memoriei decedaţilor.<br />
32. Infracţiuni şi contravenţii împotriva serviciilor de apărare naţională.<br />
Este notabil faptul că infracţiunile şi contravenţiile din fiecare categorie încalcă nu numai norme legale<br />
stipulate de legislaţia relevantă, dar şi drepturi ale omului, libertăţi şi interese de drept garantate în constituţia Lituaniei<br />
(spre exemplu, o persoană care a comis un jaf, adică o infracţiune definită în capitolul 28 al codului penal intitulat<br />
Infracţiuni şi contravenţii împotriva proprietăţii, dreptul de proprietate şi interese de proprietate, violează şi dreptul unei alte<br />
persoane la inviolabilitatea proprietăţii sale, stipulată de art. 23 al constituţiei), care fac infractorii pasibili de penalităţi<br />
corespunzătoare (sancţiuni). Se poate conclude, deci, că prin alcătuirea listei de infracţiuni, codul penal serveşte ca un<br />
gardian al drepturilor omului, libertăţilor fundamentale şi intereselor de drept.<br />
Materialul prezentat induce concluzia că obiectul reglementat de dreptul penal este infracţiunea şi pedeapsa.<br />
Noul cod penal al Republicii Lituaniene oferă o definiţie formală a infracţiunii ca o formă a actului criminal: „Infracţiunea<br />
va însemna orice act criminal care duce la o pedeapsă cu închisoarea“. Să facem o analiză mai detaliată a elementelor<br />
infracţiunilor.<br />
1. Infracţiunile sunt fapte periculoase pentru sistemul de valori existent. Periculozitatea comportamentului uman<br />
este primul element al infracţiunii, o precondiţie pentru criminalizarea unei fapte, un principiu ce ghidează legislatorul.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
225<br />
Fapte care sunt nepericuloase nu pot fi criminalizate. Gradul de pericol reprezentat de o faptă este un element material<br />
al unei infracţiuni datorită faptului că ilustrează esenţa infracţiunii explicând motivele pentru care o faptă umană<br />
trebuie considerată o infracţiune. Codul penal al Republicii Lituaniene explică „periculos“ sinonim cu „cauzând pericol,<br />
vătămare, încercarea de a viola sau violarea a ceva“. În fine, un alt element important este dacă obiectul împotriva căruia<br />
s-a comis fapta este statul, o persoană sau societatea în ansamblul ei.<br />
Întregul corp de valori societale poate fi împărţit în două categorii mari:<br />
• Valori împărtăşite de toate persoanele care sunt recunoscute şi respectate într-o democraţie de toate<br />
partidele politice (precum dreptul la viaţă, sănătate, libertate, demnitate, proprietate, şi siguranţă<br />
publică). Aceste valori sunt mai mult sau mai puţin protejate (cel puţin prin legi) şi în state totalitare;<br />
• Valori ideologice care pot fi caracterizate prin diferite abordări ale partidelor politice singulare datorită<br />
unui sistem unic de valori, specific fiecărei societăţi în parte.<br />
Cum valorile centrale sunt protejate de dreptul penal se poate spune că faptele cu gradul cel mai ridicat de<br />
pericol periclitând valorile centrale sunt privite ca infracţiuni.<br />
Infracţiunile diferă în funcţie de pericolul pe care îl reprezintă. Ele pot fi definite din două perspective, mai precis<br />
din perspectiva naturii şi intensităţii pericolului.<br />
Valoarea<br />
unui obiect<br />
periclitat<br />
Trăsăturile ce<br />
determină<br />
seriozitatea unei<br />
infracţiuni<br />
Motivele<br />
comiterii<br />
faptei<br />
Obiectul<br />
infracţiunii<br />
Forma vinei<br />
Metoda<br />
comiterii<br />
faptei<br />
Trăsăturile<br />
făptuitorului<br />
Scopul faptei<br />
Consecinţele<br />
unei fapte<br />
comise
226<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Gradul de pericol este de regulă determinată de valoarea obiectului periclitat. Spre exemplu, vătămarea<br />
corporală diferă de jaf în ce priveşte pericolul pentru că cea dintâi este considerată o infracţiune mai serioasă luând în<br />
calcul valoare sănătăţii umane în comparaţie cu proprietatea.<br />
În acelaşi timp, multe fapte identice sau omogene pot fi diferiţi în ceea ce priveşte gradul lor de periculozitate,<br />
condiţionat de (gradul) prezenţei al câtorva factori (de pildă, vătămare corporală gravă face infracţiunea mai gravă<br />
decât vătămare superficială, etc.).<br />
2. Incompatibilitatea unei fapte cu dreptul penal. Doar fapte periculoase criminalizate sunt considerate a fi<br />
infracţiuni. Acest lucru înseamnă nu doar că fapta în cauză prezintă ameninţări la unele valori, dar presupune şi existenţa<br />
unor prevederi legale ce descriu elementele unui comportament nedorit şi stipulează răspundere penală. Legi penale<br />
sunt specifice prin faptul că formulează reguli legale prohibitive mai degrabă decât imperative. Interzic comiterea unor<br />
fapte care sunt descrise a avea caracter infracţional.<br />
Dacă cel puţin un element caracteristic infracţiunilor lipseşte, nu s-a comis nicio infracţiune. Pe baza elementele<br />
infracţiunii este întemeiată punerea sub acuzare (prosecution).<br />
1. O faptă comisă este percepută ca fiind periculoasă pentru valorile existente, dar nu contravine codului<br />
penal.<br />
2. O faptă contrazice codul penal, dar nu prezintă niciun fel de risc sistemului de valori existent şi nu îi<br />
aduce prejudicii acestuia.<br />
O scurtă trecere în revistă a unor tipuri de infracţiuni<br />
Conceptul de crimă împotriva vieţi şi sănătăţii umane (periclitând viaţa şi sănătatea umană)<br />
Unul dintre rolurile centrale ale codului penal este să protejeze indivizii şi valorile cele mai valoroase ale<br />
acestora în faţa actelor criminale. Constituţia Republicii Lituaniene susţine că viaţa individului va fi protejată prin lege,<br />
că libertatea individului şi a personalităţii vor fi inviolabile, şi că demnitatea umană va fi şi ea protejată prin lege. În plus,<br />
aceste principii sunt întărite şi în codul penal al Republicii Lituaniene.<br />
În timp ce în termeni obiectivi interesele unui individ sunt violate de fiecare infracţiune, doar o categorie de<br />
infracţiuni ce ţintesc un obiect specific, direct şi în acelaşi timp major (mai degrabă decât minor), precum o persoană ca<br />
şi creaţie naturală, inclusiv caracteristicile sale majore şi inerente, vor fi considerate a fi crime împotriva vieţii umane. In<br />
cele mai multe ţări, codurile penale categorisesc faptele împotriva persoanelor ca fiind cele mai serioase infracţiuni. Un<br />
obiect direct al unor astfel de infracţiuni poate fi viaţa, sănătatea, libertatea sau demnitatea unei persoane. În termenii<br />
obiectului direct, crimele împotriva persoanelor pot fi grupate astfel:<br />
1. crime împotriva vieţii umane (crimă premeditată, asistarea şi instigarea la sinucidere);
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
227<br />
2. crime împotriva sănătăţii umane (o serie de vătămări corporale, avort ilegal, abandonarea unei persoane<br />
într-o situaţie ce-i poate periclita viaţa) ;<br />
3. crime împotriva libertăţii umane (schimbarea sau răpirea copiilor, deprivare ilegală de libertate, luarea de<br />
ostatici) ;<br />
4. infracţiuni de natură sexuală (viol, întreţinerea de rapoarte sexuale forţate împotriva voinţei femeii, abuz<br />
sexual) ;<br />
5. infracţiuni împotriva onoarei şi demnităţii (calomnie, ofensă).<br />
Conceptul de infracţiune şi contravenţie împotriva administraţiei publice şi intereselor publice<br />
Art. 33 din codul penal al Republicii Lituaniene defineşte elementele infracţiunilor şi contravenţiilor împotriva<br />
administraţiei publice şi intereselor publice. Art. 5 don constituţia Republicii Lituaniene stipulează că toate puterile în<br />
stat vor fi exersate de Seimas, de Guvern şi de instanţele judecătoreşti. Atribuţiile fiecărei instituţii în parte vor fi definite<br />
în constituţie. Instituţiile puterii vor servi poporul. Funcţionarii publici şi civili îşi vor desfăşura activităţile oficiale exigent,<br />
respectând disciplina de lucru stabilită şi loialitatea faţă de stat. Aceste prevederi scot în evidenţă importanţa maşinăriei<br />
statale în ansamblul ei – garantul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi garantul exercitării acestora. Acestea<br />
depind foarte mult de integritatea, simţul datoriei şi responsabilitatea indivizilor din sfera civilă. Art. 3, para. 1 al codului<br />
serviciului public statuează că activitatea administraţiei publice în Republica Lituaniană se va baza pe principiile statului<br />
de drept, egalitate, neutralitate politică, transparenţă şi dezvoltare de carieră. Aderenţa la aceste principii în serviciul<br />
public oferă garanţii în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului, libertăţilor, intereselor şi legalităţii vieţii publice,<br />
precum şi bunăstare economică a statului, etc.<br />
Personalul din serviciile publice este responsabil de exersarea unor funcţii de autoritate publică, cu alte cuvinte<br />
aceste persoane sunt îndreptăţite şi obligate să ofere servicii publice de calitate cetăţenilor. În ciuda acestui fapt,<br />
când aceştia nu-şi fac datoria sau şi-o fac de o manieră nesatisfăcătoare, fără onestitate sau abuzându-şi poziţia în<br />
administraţie pentru a-şi servi propriile interese, dezorganizează şi distrug munca administraţiei într-o serie de domenii<br />
şi la mai multe nivele de activitate, suspendă sau chiar împiedică implementarea unor proiecte importante sau chiar<br />
punerea în aplicare a unor legi, etc. Astfel de acţiuni constituie violări directe sau indirecte ale drepturilor şi libertăţilor<br />
omului, dăunând bunăstării tuturor cetăţenilor societăţii. Este demn de menţionat faptul că implicaţiile consecinţelor<br />
unei încercări de prejudiciere a administraţiei publice sunt legat în mod direct de ponderea responsabilităţilor pe care<br />
făptaşul le are: cu cât gradul ocupat în ierarhia birocratică este mai mare, cu atât mai grave sunt consecinţele pe care<br />
activitatea făptaşului le atrage după sine, mai ales în sens politic. Aşadar, infracţiunile comise în dauna administraţiei<br />
publice distorsionează sau violează prevederile constituţiei în ceea ce priveşte responsabilităţile celor care sunt investiţi cu<br />
putere pentru a servi poporul, ceea ce, la rândul ei, subminează încrederea poporului nu numai în administraţia publică în<br />
general, ci şi în stat.
228<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Infracţiunile împotriva administraţiei publice înseamnă acte periculoase ale oamenilor care, fiind angajaţi în<br />
servicii publice şi abuzând de oficiul lor, cauzează daune materiale intereselor statului şi altor indivizi. Aceste infracţiuni<br />
sunt întotdeauna legate de statutul ocupaţional al făptaşului. Acesta are o poziţie în administraţia publică şi din această<br />
cauză poate deveni subiectul unor astfel de infracţiuni. De aceea, infracţiunile comise împotriva administraţiei publice,<br />
spre deosebire de alte tipuri de infracţiuni, precum crime împotriva statului sau procedurii administrative, sunt comise<br />
de funcţionari publici, „de-ai casei“, adică activitatea funcţionarilor publici este subminată din interior. Mai precis, statutul<br />
ocupaţional al unei persoane îi oferă posibilitatea acesteia de a comite o faptă care constituie un semn de elemente<br />
obiective ale unei infracţiuni împotriva administraţiei publice.<br />
Unele poziţii publice deţinute sau mandate în administraţia publică sunt utilizate (oferă posibilităţi) pentru a<br />
comite fapte penale, adică să se acţioneze contrar intereselor autorităţii publice. Astfel de fapte îngrădesc principiile<br />
serviciilor publice, activităţile obişnuite ale administraţiei publice cu o misiune publică, contrazic obligaţiile şi funcţiile<br />
serviciilor publice. În unele cazuri, astfel de infracţiuni sunt comise prin abuzarea directă a puterii sau a competenţelor,<br />
în alte cazuri infracţiunea este comisă în altă arie decât autoritatea oficială a făptaşului, dar prin exercitarea presiunii<br />
asupra altor persoane din cadrul instituţiei. Poziţia deţinută în cadrul administraţiei publice, precum şi natura acesteia şi<br />
responsabilităţile asociate, au un impact direct asupra naturii şi gravităţii prejudicierii administraţiei publice. Mai mult,<br />
este important de menţionat faptul că infracţiunile împotriva administraţiei publice violează nu numai reglementările<br />
generale aplicabile şi conţinute în legislaţia relevantă, dar reprezintă în acelaşi timp şi un eşec în punerea în aplicare a<br />
obligaţiilor speciale stipulate de alte legi, precum cele din Statutul funcţionarului public sau fişele de post.<br />
Însuşi denumirea de „infracţiuni împotriva administraţiei publice“ dezvăluie – în plus faţă de obiectul obişnuit al<br />
acestor infracţiuni - şi sfera împotriva căreia sunt comise astfel de fapte. Conform Legii administraţiei publice a Republicii<br />
Lituaniene, serviciul civil înseamnă activităţile publice administrative, manageriale şi tehnice ale funcţionarului public<br />
în autorităţi şi agenţii publice. Instituţii publice şi municipale înseamnă autorităţi de reprezentare, executive şi juridice,<br />
precum şi instituţia şefului statului, respectiv instituţii şi agenţii exercitând control (supervizare). Serviciul civil este,<br />
aşadar, domeniul managementului public, operarea şi oferirea de servicii. Activităţile i relaţiile serviciilor publice sunt<br />
dominate de interesul public. Slujirea interesului public ca interesul legitim şi legal al societăţii este una dintre cele mai<br />
importante condiţii pentru existenţa şi dezvoltarea unei societăţi.<br />
Locul comiterii unei infracţiuni împotriva administraţiei publice nu coincide neapărat cu locul oficiului public<br />
deţinut de făptaş. Fapte ilicite pot fi comise şi în afara îndatoririlor publice ale făptaşului, de pildă într-o altă instituţie<br />
sau agenţie statală ori municipală. Făptaşul, prin abuzarea poziţiei sale publice, relaţiilor sau autorităţii sale de serviciu,<br />
poate exercita presiune asupra altor persoane, forţându-i să comită anumite fapte.<br />
Având în vedere faptul că infracţiunile împotriva administraţiei publice (exceptând cazurile de nerespectare<br />
a normelor de conduită) se manifestă adesea sub forma abuzurilor făptaşilor la locul de muncă în instituţii de stat în
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
229<br />
scopul obţinerii de câştiguri sau satisfacerea de interese personale, violând astfel interesele statului, astfel de fapte<br />
ilicite sunt deseori descrise ca purtând elemente de corupţie. Este de menţionat faptul că aceste fapte au de multe ori<br />
semnificaţie internaţională (de pildă, reglementarea investiţiilor şi creditelor străine, alocarea de contracte, procesul de<br />
privatizare implicând capital străin, etc.).<br />
Pe fondul înţelegerii infracţiunilor împotriva administraţiei publice, obiectele tipice ale unor astfel de fapte sunt<br />
considerate a fi activităţi normale şi efective ale instituţiilor şi agenţiilor de stat care nu contravin principiilor autorităţii<br />
delegate, statului de drept, constituţiei, legilor şi altor acte normative. O ţintă directă a acestor tipuri de infracţiuni sunt<br />
activităţile normale şi efective ale instituţiilor şi agenţiilor de stat şi municipale, care sunt efectuate conform principiilor<br />
de delegare a autorităţii, statului de drept, constituţiei, legilor şi actelor normative, precum statute şi fişe de post.<br />
Aşadar, obiectul tipic şi ţinta infracţiunilor împotriva administraţiei publice sunt descrise pe baza unor tipuri<br />
identice de valori, în timp ce valori adiţionale pot fi reprezentate de personalitatea, sănătatea, demnitatea, proprietatea,<br />
etc. a părţii prejudiciate.<br />
O latură obiectivă a infracţiunilor împotriva administraţiei publice se manifestă de regulă sub forma acţiunilor<br />
active. Elementele mai multor tipuri de infracţiuni împotriva administraţiei publice (luarea de mită, corupţia părţii<br />
intermediare) sunt descrise ca elemente formale care în schimb nu înseamnă că aceste fapte ilicite nu au anumite<br />
consecinţe. Orice infracţiune împotriva administraţiei publice constituie în mod inevitabil o violare a activităţilor<br />
instituţiilor şi agenţiilor statale şi municipale, subminând autoritatea acestora. Destul de des, astfel de fapte au consecinţe<br />
evidente sau nesemnificative, în timp ce alte ori ele pot fi descoperite doar la un timp după comiterea acţiunii ilicite;<br />
aceasta este cauza pentru care astfel de consecinţe nu sunt incluse în setul de elemente ale infracţiunilor individuale.<br />
Conţinutul ţintei, seriozitatea infracţiunii şi cea a consecinţelor rezultate, mecanismul comiterii faptei, naşterea<br />
consecinţelor, precum şi alte specificităţi, permit presupunerea că există un subiect special al infracţiunilor împotriva<br />
autorităţilor publice – un funcţionar public.<br />
Legea administraţiei publice defineşte funcţionarul public ca fiind o persoană fizică care a dombândit statut de<br />
funcţionar public şi efectuează activităţi publice administrative, manageriale sau tehnice ale unui funcţionar public în<br />
instituţii ori agenţii de stat sau municipale ce asigură servicii publice.<br />
Latura subiectivă a infracţiunilor împotriva administraţiei publice este definită de lege ca fiind o faptă ilicită<br />
premeditată implicând elemente de corupţie şi câştig personal. Gradul de premeditare este determinat pe baza a mai<br />
multor factori. Făptaşul:<br />
1. este conştient de calitatea sa de funcţionar public;<br />
2. este conştient de autoritatea, responsabilităţile şi funcţiile pe care este obligat să le efectueze pe baza<br />
prevederilor legilor şi a altor acte normative ce reglementează serviciile publice şi clauzele contractului de<br />
angajare;
230<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
3. este conştient de faptul că acţiunile sale din oficiu pot atrage consecinţe de natură legală sau alta;<br />
4. este conştient că acţiunile (ori omisiunile) sale întrec autoritatea şi competenţele proprii şi contravin<br />
intereselor serviciului şi, ca urmare, sunt interzise;<br />
5. preconizează prejudiciile care vor fi induse ca urmare a faptei sale ilicite în momentul abuzării oficiului său;<br />
6. înţelege că un astfel de comportament este legat sau inseparabil de sarcinile sale deţinute în momentul<br />
făptuirii, şi în plus faţă de consecinţele negative pe care acesta le provoacă, subminează şi autoritatea<br />
administraţiei publice;<br />
7. doreşte să ducă la capăt fapte ilicite care sunt legate de sarcinile sale oficiale sau încearcă sau permite în<br />
mod deliberat întâmplarea unor fapte ori consecinţe ce rezultă din astfel de acţiuni. Din punctul de vedere<br />
al consecinţelor, fapta deliberată a făptuitorului nu este de multe ori concretă. Dacă se descriu elementele<br />
formale ale infracţiunii împotriva administraţiei publice, relaţia afectivă şi dorită a făptuitorului este<br />
identificată doar prin prisma faptei comise.<br />
În ceea ce priveşte tipurile individuale de infracţiuni împotriva administraţiei publice (de exemplu, luarea de<br />
mită sau participarea ilicită în activităţi comerciale sau financiare ale companiei), căutarea de câştiguri personale nu<br />
este identificată în mod direct ca un element esenţial. Maniera comiterii unor astfel de crime, circumstanţele, partea<br />
subiectivă, toate acestea presupun existenţa motivelor şi scopurilor în cazul unor infracţiuni premeditate împotriva<br />
administraţiei publice.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
231<br />
Aspecte ale eticii în afaceri<br />
Autor: GINTARĖ ŠATIENĖ<br />
Modulul cursului de Dreptul afacerilor (comercial)<br />
Scopul disciplinei<br />
1. Familiarizarea studenţilor cu conceptul dreptului afacerilor, sursele şi sistemul acestuia.<br />
2. Examinarea relaţiilor legale între afaceri, entităţile dreptului afacerilor şi statutul legal al acestora.<br />
3. Analiza tipurilor de întreprindere (enterprise), reorganizare, licenţă şi lichidare. *<br />
4. Clarificarea procedurii de faliment în cazul întreprinderilor şi procesul de restructurare.<br />
5. Discutarea responsabilităţii în relaţiile comerciale.<br />
6. Examinarea aspectelor principale ale eticii în afaceri (conceptul de etică, obiectul şi funcţiile acesteia, importanţa<br />
sa în administraţia publică şi afaceri, principiile eticii profesionale şi valorile funcţionarilor publici, importanţa<br />
discreţiei în ceea ce priveşte etica în administraţia publică). *<br />
7. Familiarizarea studenţilor cu problemele legate de etică şi cauzele acestora. *<br />
Obiectivele identificate la punctele 3, 6 şi 7 ale disciplinei dreptul afacerilor (comercial) se leagă de corupţie ca<br />
problemă a eticii în afaceri şi de cauzele pentru care ea apare.<br />
Pentru a examina corupţia în afaceri, următoarele teme secundare solicită atenţie:<br />
1. Conceptul de etică şi corupţie ca probleme ale eticii în afaceri.<br />
2. Răspândirea corupţiei (nivelele şi profunzimea) în Lituania.<br />
3. Cauzele şi consecinţele corupţiei.<br />
4. Probleme legate de abuzul în poziţii oficiale.<br />
5. Analiza problemelor practice şi situaţiilor cu implicaţie etică.<br />
6. Activităţi anti-corupţie şi direcţiile acestora.<br />
Bibliografie<br />
1. Bakenas L., “Valdininkai ir iššūkis etikai”, Mokslas ir gyvenimas, 1996, Nr. 3.<br />
2. Rose-Ackerman S., Korupcija ir valdžia: priežastys, padariniai ir reforma. Vilnius: Vaga, 2001.<br />
Exerciţii practice<br />
Sarcinile sunt formulate pentru studenţi ai dreptului afacerilor (comercial) luând în considerare schimbările care au avut loc<br />
după integrarea educaţiei anti-corupţie în modul.
232<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Sarcina nr. 1. După părerea ta, care sunt cauzele corupţiei în Lituania Marchează te rog enunţurile cu care eşti de acord şi<br />
adaugă enunţuri suplimentare la listă.<br />
Cauze externe<br />
• Lipsa unei mentalităţi corespunzătoare<br />
• Lipsa conştiinţei civice<br />
• Atitudine publică controversată şi neclară faţă<br />
de corupţie<br />
• Lipsa opoziţiei faţă de funcţionari publici<br />
corupţi<br />
• Pasivitatea cetăţenilor în ce priveşte activităţi<br />
anti-corupţie<br />
• Acte normative necorespunzătoare, amendarea<br />
lor frecventă şi contradicţii legale<br />
• Lipsa pedepsei<br />
• Sisteme de control ineficiente şi programe de<br />
protecţie a martorilor<br />
• Proceduri şi măsuri legale insuficiente<br />
• Proceduri ineficiente de numire, suspendare şi<br />
concediere a oficialităţilor publice<br />
• Lipsa unui cod profesional de etică a<br />
funcţionarilor publici<br />
• şomaj<br />
• sistem de sănătate ineficient<br />
• salarii mici ale funcţionarilor publici<br />
Cauze interne<br />
• protecţia datelor necorespunzătoare<br />
• lipsa controlului<br />
• organizare necorespunzătoare la locul de muncă<br />
• lipsa pregătirii<br />
• lipsa definirii clare a puterilor<br />
• administrare de risc proastă<br />
• lipsa principiului rotaţiei<br />
• sistem de cariere motivat<br />
• sisteme de audit interne şi externe subdezvoltate<br />
• proces de luare de decizii insuficient de<br />
transparent<br />
• restul precondiţiilor corupţiei în numirea<br />
managerilor companiilor cu capital majoritar de<br />
stat şi definirea responsabilităţilor acestora, etc.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
233<br />
Sarcina nr. 2. Evaluează impactul măsurilor tradiţionale anti-corupţie<br />
Măsuri de reducere a corupţiei<br />
Amenzi uriaşe pentru corupţie şi răspunderi crescute<br />
Impactul este direcţionat spre ... (notează, te rog)<br />
Salarii crescânde pentru oficiali publici<br />
Fonduri crescânde pentru servicii speciale<br />
Linii verzi<br />
Învăţământ public (intoleranţă din ce în ce mai mare<br />
faţă de corupţie)<br />
Sarcina nr. 3. Răspunde la întrebările de mai jos:<br />
1. Unde tragi linia între o atenţie şi mită<br />
2. Care este atitudinea ta faţă de acordarea de mici atenţii (cu o valoare scăzută): un calendar, o vedere,<br />
un pachet de cafea<br />
3. Poate un funcţionar public să accepte un cadou, de pildă o poză şi să o arate în public<br />
4. Ar trebui elaborat un cod de etică pentru funcţionarii publici<br />
5. Ce măsuri ar trebui să ia liderii instituţiilor serviciilor civile pentru a încuraja conduită exemplară în<br />
rândul angajaţilor şi ce fel de sancţiuni ar trebui să impună pentru pedepsirea celor care nu au un<br />
comportament adecvat<br />
6. Ce măsuri şi sancţiuni lipsesc şi ce fel de acţiuni ar trebui întreprinse<br />
7. Ce fel de strategie ar trebui să se folosească în lupta împotriva corupţiei
234<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Interese private şi reprezentare<br />
Autor: VAIVA ZUZAVIČIŪTĖ<br />
Modulul de curs despre strategii de învăţare pe toată durata vieţii (life-long learning)<br />
Cursul este parte a curriculei pentru primul nivel al grupei C (specialitatea) elaborat pentru studenţi viitori<br />
licenţiaţi în andragogie; la prelegeri participă şi viitori licenţiaţi în psihologie şi sociologie. În total – 71 de studenţi.<br />
Descrierea generală a cursului<br />
Scopul prelegerilor este ca, pe baza lecturilor (literatură ştiinţifică, documente, etc.), să ofere posibilitatea spre<br />
discutarea şi prezentarea de argumente pentru difuzarea în public şi protecţia intereselor private într-un context mai<br />
larg prin prisma discursului învăţării continue prin indicarea formulelor acceptabile într-o societate democratică.<br />
Locul modulului în cadrul cursului<br />
Raportul lui J. Delors privind oportunităţile dezvoltării publice şi economice în Europa unificată căreia i s-a făcut<br />
multă publicitate în ultima decadă a secolului trecut a dezvăluit o serie de domenii în care învăţarea este esenţială –<br />
să învăţăm să lucram şi să co-existăm şi să învăţăm să fim cetăţeni. Co-existenţa înseamnă dezvoltarea deprinderilor<br />
sociale corespunzătoare asociate cu comunicarea inter-culturală şi co-operare; să învăţăm să fim cetăţeni înseamnă să<br />
învăţăm să rezolvăm o serie de probleme de ordin local, regional, naţional şi internaţional. Realizarea scopurilor sociale<br />
(reducerea gradului de excludere socială şi integrarea grupurilor sociale diverse), ecologice şi politice este legată în mod<br />
integral de două aspecte – participare şi întărirea coeziunii sociale apreciind diversitatea. Să învăţăm să fim cetăţeni<br />
înseamnă să ştim să ne exprimăm opiniile conform procedurilor acceptate de societăţi democratice şi să avem curajul să<br />
o facem în acest mod. Esenţa cetăţeniei active este capacitatea de a-ţi proteja interesele şi nevoile, precum şi interesele<br />
şi nevoile propriului mediu, ale diferitelor asociaţii, mişcări şi cele ale comunităţii în plus faţă de valorile sociale unice,<br />
drepturile proprii şi cele ale altor persoane care găsesc dificilă protecţia propriilor drepturi (grupuri marginalizate,<br />
minori, persoane cu dizabilităţi, etc.). principala condiţie pentru crearea unei societăţi a egalităţii de şanse este prin<br />
asigurarea fiecare persoană, fiecare membru al comunităţii sau societăţii aderă la principiile statului de drept. Abuzul<br />
puterii este posibil la toate nivelele structurilor socio-economice: un adult poate abuza de puterea sa în dauna unui copil,<br />
o persoană sănătoasă în dauna unei persoane cu o dizabilitate, un cetăţean în dauna unei persoane imigrante. Studii<br />
au dezvăluit faptul că abuzul de putere este prezentă în fiecare ţară şi, datorită acestui fapt, documentele politicilor<br />
educaţionale ale Uniunii Europene au recunoscut faptul că valori precum cetăţenie activă, protecţia drepturilor proprii<br />
şi satisfacerea voluntară a propriilor sarcini trebuie promovate şi dezvoltate. Din această cauză, aceste aspecte sunt
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
235<br />
demne de atenţie. În modulul cursului devotat educaţiei anti-corupţie, o atenţie aparte este acordată modalităţilor<br />
acceptabile de expresie a puterii, a responsabilităţilor cetăţeneşti şi mai ales modului în care specialiştii în educaţie<br />
(având în vedere că participanţii la această prelegere sunt viitori dascăli şi manageri) trebuie să îşi protejeze drepturile,<br />
precum şi cele ale celor de care aceştia sunt răspunzători. Modulul face apel la o largă varietate de abordări în ce priveşte<br />
conceptul de anti-corupţie, care nu înseamnă doar abuzul puterii de oficialităţi, dar şi cea a persoanelor private şi în<br />
general a oricărei persoane care are vreo putere asupra oricărei alte persoane şi abuzarea puterii de către aceasta.<br />
Pentru a ilustra această concepţie modernă a anti-corupţiei s-au utilizat ideile dintr-un articol al unui doctorand, A.<br />
Raudonienė, care insistă asupra importanţei respectării drepturilor la fiecare nivel.<br />
În urma participării la prelegere, studenţi vor putea:<br />
• Distinge interesele publice şi private;<br />
• Discrimina între strategii de învăţare continuă în lumina învăţării/auto-învăţării unui individ sau cetăţean;<br />
• Înţelege diseminarea diversităţii cetăţeniei active în cadrul unei societăţi democratice;<br />
• Indica oportunităţile cetăţeniei active în cadrul cursului de învăţare continuă.<br />
Distribuţia orelor devotate subiectului<br />
Un număr total de opt ore sunt alocate acestui subiect (din aceste opt, şase ore sunt prelegeri, o oră este muncă<br />
individuală şi o oră este pentru testarea cunoştinţelor prin intermediul discuţilor).<br />
Evaluare<br />
Următoarele aspecte sunt evaluate – familiarizarea cu materialele prezentate în lecturi şi participarea la dicuţi.<br />
Metode<br />
Aceste prelegeri sunt părţi integrante ale cursului. Sunt date după familiarizarea studenţilor cu aşteptările de bază,<br />
subiecte şi probleme cursului, precum şi materialele didactice asociate cursului. Participarea activă este încurajată (învăţarea<br />
bazată pe metoda descoperirii) datorită faptului că studenţii sunt deja familiarizaţi cu această logică a organizării prelegerii.<br />
Cea de-a doua metodă folosită este învăţarea prin participare. Căutarea individuală de lecturi, întrebări şi dubii trebuie<br />
încurajate pentru că subiectul pus în discuţie este însuşi legat de poziţia activă a cetăţenilor. Metoda lucrului în grup este<br />
şi ea folosită. Această activitate este generalizată prin oferirea unor exemple de asociaţii şi fenomene de reprezentare în<br />
societate; O prelegere în cadrul căruia aspectele principale sunt întărite. Pentru discuţii, studenţii pregătesc lecturile în avans,<br />
familiarizându-se cu conţinutul textelor; informaţia, datele şi argumentele sunt căutate pentru a asigura o dezbatere de<br />
calitate.
236<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Planul dezvoltat al prelegerilor<br />
Prelegerea 1<br />
1. Democraţie – principii generale şi diversitatea conceptului.<br />
2. Interese publice şi private – conflicte şi soluţionarea lor.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
237<br />
Stadiul Metoda Literatură, materiale<br />
Prelegerea Prelegere<br />
Structura argumentului a fost introducă<br />
anterioară<br />
În timpul Muncă independentă Literatură obligatorie:<br />
pregătirii (analiza textelor<br />
1) Mokymosi visą gyvenimą strategijos. Sąvadas. Kaunas, 2003, capitolul 3;<br />
2) Reading material I (Pranevičienė B., Kvaziteismai administracijos kontrolės<br />
prelegerii pregătite şi<br />
sistemoje. Vilnius, 2003).<br />
recomandarea literaturii)<br />
Prelegerea<br />
sau<br />
consultare<br />
Discuţii în grup<br />
Întrebări pentru discuţia iniţială pe baza materialelor lecturate:<br />
Ce pare să fie cel mai important De ce<br />
Ce te face să te îndoieşti Ce doreşti să dispuţi Argumentează-ţi opinia.<br />
Generalizarea discuţiilor<br />
Prelegerea<br />
Generalizarea<br />
Întrebări de elaborat în timpul purtării discuţiilor:<br />
Cum aţi descrie interesele publice şi cele private<br />
Ce este deosebit de important în Lituania în această privinţă<br />
Sunt interesele publice şi cele private separate în ţara noastră<br />
Unde se întrepătrund<br />
În ce domenii trebuie să se întrepătrundă<br />
În ce domenii şi pe baza căror considerente nu au voie să se întrepătrundă<br />
Probleme pentru generalizarea discuţiei:<br />
Care sunt rolurile unui educator, ale unui formator al adulţilor atunci când acesta/<br />
aceasta protejează domeniile în care interesele publice şi private nu au voie să se<br />
întrepătrundă<br />
De ce este important să se discute astfel de aspecte într-o societatea democratică<br />
Sunt analizate conceptele de interes public şi privat, precum şi conexiunile dintre<br />
ele în contextul drepturilor omului şi cetăţeniei active, precum şi manifestările<br />
corespunzătoare ale intereselor private într-o societatea democratică.<br />
Pe baza lecturilor, discuţiilor şi materialelor prezentate în timpul prelegerii, se fac<br />
generalizări în ceea ce priveşte modalităţile legale şi acceptabile (într-o societatea<br />
democratică) de a face publice sau proteja interesele private şi cauzele pentru<br />
care aceste probleme sunt importante într-o societate democratică, bazată pe<br />
cunoaştere.
238<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Literatură<br />
1. Pranevičienė B., Kvaziteismai administracijos kontrolės sistemoje. Vilnius, 2003, p. 27-32.<br />
2. Raudonienė A., “Modernėjanti klasikinio korupcijos apibrėžimo Lietuvoje kaita”, Jurisprudencija, t. 32 (24), 2002, p. 114-121.<br />
Prelegerea 2<br />
1. Reprezentarea într-o societatea democratică.<br />
2. Forma de manifestare a nevoilor private într-un spaţiu democratic.<br />
3. Cetăţenie activă – originea conceptului, diversitatea sa şi elemente esenţiale.<br />
Stadiul Metoda Literatură, materiale<br />
Prelegerea<br />
anterioară<br />
În timpul<br />
pregătirii<br />
prelegerii<br />
Prelegere<br />
Muncă independentă<br />
(analiza textelor<br />
pregătite şi<br />
recomandarea literaturii)<br />
S-au analizat conceptele de interes public şi privat<br />
Literatură obligatorie:<br />
1) Mokymosi visą gyvenimą strategijos. Sąvadas. Kaunas, 2003, capitolul 3;<br />
2) Lectura II (Welton M., Pilietinė visuomenė ir viešoji sfera).
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
239<br />
Prelegerea<br />
sau<br />
consultare<br />
Discuţii în grup<br />
Întrebări pentru discuţia iniţială pe baza materialelor lecturate:<br />
Ce pare să fie cel mai important De ce<br />
Ce te face să te îndoieşti Ce doreşti să dispuţi Argumentează-ţi opinia.<br />
Generalizarea discuţiilor<br />
Prelegerea<br />
Generalizarea<br />
Întrebări de elaborat în timpul purtării discuţiilor:<br />
Există probleme care apar pentru unele persoane şi care nu sunt făcute<br />
publice sau reprezentate în ţara noastră Dacă există, ce fel de probleme<br />
sunt acestea Dacă nu există, atunci cine le face publice şi le reprezintă<br />
Care ONG-uri le cunoşti Dacă participi în activităţile unui ONG, introduce<br />
scopurile, activităţile şi grupurile ţintă cărora aceasta se adresează.<br />
Împărtăşeşte experienţa proprie şi explică dacă este o activitate uşoară.<br />
Tu eşti reprezentat de un ONG<br />
Care sunt oportunităţile pentru învăţământ/auto-învăţare în domeniul<br />
cetăţeniei active în ţara noastră prin prisma educaţiei continue Dă<br />
exemple care să ilustreze modul în care cetăţenii îşi exprimă dorinţele.<br />
Care sunt drepturile şi oportunităţile pentru a le exprima De ce ezită<br />
oamenii uneori să exerseze aceste drepturi şi oportunităţi<br />
Probleme pentru generalizarea discuţiei:<br />
Care aspecte ale activităţilor personale, sociale şi profesionale ar trebui<br />
să le învăţăm din punctul de vedere al strategiilor de învăţare continuă<br />
Cum ai realiza acest lucru<br />
Teoria lui J. Habermas despre învăţare socială; asociaţiile într-o societate<br />
democratică; esenţa conceptelor de cetăţenie activă şi diversitatea<br />
acestora; expresia activităţilor cetăţeniei active.<br />
Pe baza lecturilor, discuţiilor şi materialelor prezentate în timpul<br />
prelegerii, se fac generalizări în ceea ce priveşte strategiile de învăţare<br />
continuă – promovarea cetăţeniei active.<br />
Literatură<br />
1. Chambers C., “Feminist Discourse / Practical Discourse”, in J. Mehan, (ed.), Feminists Read Habermas. New York: Routledge, 1995.<br />
2. Dahl R. A., Demokratija ir jos kritikai. Vilnius: Amžius, 1994.<br />
3. Habermas J., Between Fact and Norms: Contribution to a Discourse Theory of Law and Democracy. Cambridge, MA: MIT Press, 1996.
240<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Prelegerea 3<br />
1. Memorandum în privinţa cetăţeniei active în cadrul strategiei de învăţare continuă – este o abilitate înnăscută<br />
sau ceva ce poate fi dezvoltat prin educaţie<br />
Stadiul Metoda Literatură, materiale<br />
Prelegerea<br />
anterioară<br />
Prelegere<br />
S-au analizat conceptul de cetăţenie activă, activităţile cetăţenilor,<br />
responsabilităţi, drepturi şi obligaţii, precum şi modul lor de exersare.<br />
În timpul Muncă independentă Literatură obligatorie:<br />
pregătirii (analiza textelor pregătite 1) Mokymosi visą gyvenimą strategijos. Sąvadas. Kaunas, 2003, capitolul 3;<br />
2) Lectura III (un extras dintr-un memorandum despre învăţare<br />
prelegerii şi recomandarea<br />
continuă)<br />
literaturii)
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
241<br />
Prelegerea<br />
sau<br />
consultare<br />
Prelegere<br />
Discuţii în grup<br />
Generalizarea discuţiilor<br />
şi prelegerilor<br />
Versatilitatea vieţii sociale în Uniunea Europeană. Învăţarea ca formă de<br />
identificare şi soluţionare a problemelor sociale şi politice.<br />
Întrebări pentru discuţia iniţială pe baza materialelor lecturate:<br />
Ce pare să fie cel mai important De ce<br />
Ce te face să te îndoieşti Ce doreşti să dispuţi Argumentează-ţi opinia.<br />
Întrebări de elaborat în timpul purtării discuţiilor:<br />
Ce argumente se pot aduce în favoarea susţinerii ideii că cetăţenia<br />
activă, abilitatea de a lucra împreună şi cultura sunt în centrul atenţiei<br />
învăţării continue<br />
Care dintre aceste aspecte sunt implementate în Lituania Care lipsesc<br />
încă<br />
Care aspecte ale co-existenţei şi cooperării le-ai scoate în evidenţă De<br />
ce<br />
Întrebări pentru generalizarea discuţiei:<br />
De ce, în condiţiile create de strategiile de învăţare continuă, nu este<br />
suficientă dezvoltarea de competenţe profesionale<br />
Care fenomene publice din Lituania pot fi reduse doar prin învăţarea<br />
importanţei co-existenţei şi colaborării<br />
Pe baza celor trei seturi de lecturi, a discuţiilor şi a materialelor<br />
prezentate la prelegeri, s-au făcut generalizări prin scoaterea în<br />
evidenţă a abilităţilor şi capacităţilor individuale (în faţa oportunităţilor<br />
şi diversităţii acestora) în învăţarea căutării armoniei competenţelor;<br />
competenţe profesionale şi personale; competenţa cetăţeniei active sub<br />
forma participării în probleme publice, protecţia intereselor private în<br />
aşa fel încât să fie acceptabilă şi corespunzătoare cu statul de drept şi<br />
societatea democratică, bazată pe cunoaştere.<br />
Literatură<br />
1. Dahl R. A., Demokratija ir jos kritikai. Vilnius: Amžius, 1994.<br />
Reflecţii asupra prelegerilor<br />
După desfăşurarea prelegerilor modulului de strategii de învăţare continuă „ Interese private şi reprezentare“ ţinute viitorilor
242<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
licenţiaţi în andragogie, studenţii au fost rugaţi să reflecteze asupra problemelor discutate şi dezbaterile din cadrul prelegerilor.<br />
Lucrând în grupe de câte 5-7 persoane, studenţii au identificat mai multe nivele la care un adndragog, un dascăl de adulţi,<br />
poate contribui la formarea societăţii civile:<br />
• La nivel individual: aici, responsabilitatea individuală este cea mai importantă;<br />
• La nivelul comunităţii: important aici este rolul individului, instituţiile de învăţământ şi ale statului, precum şi<br />
organizaţii de învăţare non-formală;<br />
• Nivelul economic: din dorinţa de a realiza dezvoltare coezivă şi durabilă, este nevoie de efort din partea sindicatelor<br />
şi organizaţiilor sindicale, precum şi o strategie naţională;<br />
Studenţii au definit responsabilităţile unui andragog:<br />
• Motivare, spre exemplu, convingerea unei persoane că este important să îşi dezvolte deprinderile; să arate unei<br />
persoane că este importantă în organizaţie; să încurajeze persoane să nu se teamă de inovaţii şi să le utilizeze; să<br />
demonstreze relaţiile între o nouă competenţă şi practica;<br />
• Asistenţă celor care învaţă, de pildă, să îi înveţe cum să aloce timp într-un mod eficace; să asiste la formarea<br />
deprinderilor de lucru; să creeze condiţii optime învăţării (loc, timp şi materiale); să creeze un mediu propice<br />
şi sigur învăţării (atmosferă şi confidenţialitate favorabile); să informeze despre diversitatea de oportunităţi de<br />
învăţare şi să creeze condiţiile pentru alegere (spre exemplu, metodele de lucru optime);<br />
• Poziţie civică: de pildă, să educe în loc să ţină seama de principiile competiţiei; să promoveze cetăţenie activă; în<br />
pregătirea viitorilor dascăli, să evidenţieze responsabilitatea civică; să asiste persoane în adaptarea la organizaţie.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
243<br />
Soluţionarea corupţiei ca un aspect moral într-un cod etic<br />
Autor: ROMAS PRAKAPAS<br />
O prelegere a cursului de etică profesională<br />
Obiectiv<br />
Familiarizarea studenţilor cu coduri etice ca surse de soluţionare a unor probleme morale.<br />
Metode<br />
Lucru în echipe, analiză de text şi interpretare, contemplare.<br />
Materiale<br />
Texte (coduri etice, descrieri ale concepţiilor legate de corupţie), tabele cu analiza codurilor etice, scheme reprezentând<br />
concepte ale corupţiei.<br />
Proces<br />
1. Studenţii învaţă că specialişti în diverse domenii îşi îndeplinesc de regulă sarcinile pe baza unor valori anume şi<br />
că reprezentanţii diferitelor organizaţii şi profesii dezvoltă şi sunt de acord de regulă în privinţa unor principii,<br />
declaraţii, coduri etice, etc. Anume. Toate aceste probleme sunt nişte imperative care asistă în mod formal o<br />
conduită profesională corespunzătoare în cadrul unui grup anume. După Palidauskaitė (2001), misiunea codurilor<br />
etice este aceea de a fi un intermediar în cadrul relaţiilor formale între publicul general şi reprezentanţii unei<br />
profesii sau organizaţii anume şi să definească interconexiunile între membrii unei profesiuni sau organizaţii<br />
anume. Necesitatea de a defini astfel de interconexiuni devine relevantă în momentul apariţiei unor crize,<br />
scandaluri şi în speţă în momentul soluţionării unei probleme etice. Acest lucru se întâmplă pentru că majoritatea<br />
problemelor apar în aşa-zisele situaţii limită, când valorile se împletesc cu aspecte legale (înşelăciune, corupţie,<br />
abuz, conflict de interese, etc.).<br />
2. Studenţii sunt împărţiţi în grupe şi fiecărei grupe i se dă un alt cod etic (vezi Bibliografie mai jos). Grupele<br />
analizează codul etic primit şi identifică obiectivele, valorile, principiile, avantajele şi dezavantajele.<br />
3. Grupele prezintă munca lor completând tabelul de mai jos:
244<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Codul etic<br />
Obiective Valori Principii<br />
Avantaje<br />
Dezavantaje<br />
Discuţiile dezvăluie principalele obiective ale codurilor etice (previn conduite neetice, stabilesc limite<br />
responsabilităţilor, promovează conduită etică, joacă rolul educaţiei morale, disciplinează reprezentanţii<br />
profesiilor sau membrilor organizaţiei, ajută în luarea deciziilor, întăresc încrederea publică, creează o imagine<br />
mai bună a profesiunii în faţa publicului), valorile şi principiile (grijă, bunăvoinţă, onestitate, posibilitatea tragerii<br />
la răspundere (accountability), echitate, respect, conştiinţă civică, etc.), precum şi avantajele şi dezavantajele<br />
acestora.<br />
4. Studenţilor li se dau texte ce conţin concepţii ale corupţiei şi li se prezintă schema corupţiei (corupţia = monopol<br />
+ comportament secretos – tragere la răspuns) (vezi Fig. 1), şi conceptele pe baza cărora corupţia (cadou, mită,<br />
corupţie individuală sau sistemică) este examinată ca o problemă etică.<br />
FIG. 1. Schema conceptului de corupţie<br />
Corupţia<br />
Monopol<br />
Comportament<br />
secretos<br />
Răspundere
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
245<br />
5. După identificarea obiectivelor, valorilor şi principiilor codurilor etice, respectiv examinarea conceptului de<br />
corupţie, studenţii primesc sarcina de a evidenţia oportunităţile pentru prevenirea corupţiei stabilite în codul<br />
etic. În timpul examinării textelor codurilor etice, grupele de studenţi vor completa tabelul de mai jos, sumarizând<br />
soluţiile găsite de ei pe un flip chart după cum urmează:<br />
Manifestarea corupţiei<br />
Măsuri de prevenire în codul etic<br />
6. După rezumarea sarcinilor îndeplinite de grupele de studenţi şi notarea lor pe flip chart, studenţii vor fi rugaţi<br />
să se gândească la reacţiile la corupţie ca o problemă etică ce emană din codurile etice. Va avea loc o dezbatere<br />
pentru a afla din ce motive reprezentanţi ai unor profesii nu respectă codurile etice adoptate.<br />
BIBLIOGRAFIE<br />
1. Codul etic al Asociaţiei Analiştilor Financiari, http://www.finansai.lt/About_eti ka.htm<br />
2. Codul etic al jurnaliştilor şi publiciştilor lituanieni, http://www.lzs.lt/etikoskodeksas.html<br />
3. Codul etic al asistenţilor sociali. Asociaţia asistenţilor sociali lituanieni, 1998.<br />
4. Codul de conduită al juriştilor profesionişti, http://advokatas.tinklapis.lt/temos/etikos_kodeksas.html<br />
5. Codul etic profesional al evaluatorilor de proprietăţi, http://www.atvi.lt/tvt/tvprof.htm<br />
6. Codul etic al psihologilor. Vilnius, 1997<br />
7. Codul etic al cercetătorilor şi pedagogilor ai Universităţii Tehnice Kaunas, http://www.ktu.lt/lt/ktu/kodeksas.html<br />
8. Codul de onoare al notarilor, http://www.notarai.lt/act=taktai<br />
9. Proiectul codului etic profesional şi de conduită al politicienilor lituanieni, http://www3.lrs.lt/cgi-bin/preps2Condition1=196440&C<br />
ondition2=<br />
10. Palidauskaitė J., Viešojo administravimo etika. Kaunas: Technologija, 2001<br />
11. “Pedagogų etikos kodeksas. Projektas”, Mokykla, 2000, Nr. 11-12, p. 13-16.<br />
12. Phenomenon of Corruption, http://www.stt.lt<br />
13. Socialinio darbo etikos normos ir principai. Kolumbas: TSDF, 1994.
246<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Module de cursuri opţionale<br />
Corupţia şi prevenirea ei<br />
Autor: TADAS TAMOŠIŪNAS<br />
Curs opţional<br />
Scopul şi conţinutul cursului şi relaţia sa cu alte discipline<br />
Cursul va familiariza studenţii cu conceptul corupţiei, natura şi manifestările sale în diferite sfere ale vieţii<br />
publice: politică, economie, justiţie, etc. va oferi, de asemenea, cunoştinţe legate de prevenirea corupţiei şi dezvoltarea<br />
deprinderilor necesare. Conţinutul cursului se bazează pe o abordare multidisciplinară, împrumutând din sociologie,<br />
istorie, drept, ştiinţe politice şi alte ştiinţe socio-umane. Durata cursului este de 80 de ore (incluzând 32 de ore de<br />
prelegeri şi exerciţii şi 48 de ore de muncă individuală).<br />
Relevanţa cursului<br />
Subminând încrederea în stat, încetinind progresul economic, limitând procesul de democratizare, împiedicând<br />
activitatea indivizilor în arii de activitate private, corupţia are un puternic impact negativ asupra dezvoltării statului şi<br />
co-existenţei sociale. Luând în considerare rolul preventiv atribuit educaţiei, este relevantă introducerea în mai mare<br />
detaliu a unui complex de fenomene de corupţie în educaţia unor viitori specialişti. În plus, cursul se va dovedi util<br />
şi dintr-un punct de vedere social mai general, pentru că fiecare persoană, într-o măsură mai mică sau mai mare, se<br />
întâlneşte cu forme ale corupţiei, ceea ce solicită o reacţie adecvată şi competentă.<br />
Sarcini<br />
1. Familiarizarea studenţilor cu conceptul de corupţie şi caracteristicile sale în diferitele domenii ale<br />
vieţii publice, analizarea impactului din punct de vedere al individului, instituţiilor şi statului.<br />
2. Examinarea bazelor legale şi instituţionale ale prevenirii corupţiei, familiarizarea studenţilor cu<br />
iniţiativele de prevenire a corupţiei întreprinse în Lituania şi în alte ţări.<br />
3. Dezvoltarea abilităţilor studenţilor în identificarea practicilor corupte şi întărirea atitudinilor civice<br />
anti-corupţie.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
247<br />
Conţinutul cursului<br />
Tema nr. 1. „Conceptul de corupţie“<br />
Corupţia este un fenomen istoric universal. O varietate de definiţii ale corupţiei şi relaţiile sale cu contextul<br />
socio-cultural. Expandarea definiţiei corupţiei şi critica ei. Analiza conceptelor de promisiune, ofertă şi darea ilicite de<br />
către persoane provenind din diferite pături sociale în Lituania.<br />
Tema nr. 2. „Tipurile ale corupţiei“<br />
Măsurarea şi manifestarea corupţiei: formele şi scara acesteia, şi impact. Corupţie administrativă, politică, în<br />
sectorul privat şi internaţional. Clasificarea corupţiei utilizată de Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene:<br />
consecinţe birocratice, de reglementare, de prevenţie şi eliminatoare. Corupţie de proporţii şi corupţie mică.<br />
Tema nr. 3. „Factori şi condiţii ale corupţiei“<br />
Globalizare economică internaţională, privatizare şi achiziţii publice. Cultura de consum. Relativismul valorilor<br />
în societăţi post-sovietice. Lipsa transparenţei în finanţarea partidelor şi campaniilor politice. Tradiţia nepotismului.<br />
Societate civilă fragilă. Instituţii slabe care impun răspundere legală.<br />
Tema nr. 4. „Situaţia corupţiei în Lituania“<br />
Metodologia măsurării corupţiei. Rezultatele sondajelor sociologice şi evoluţia acestora în anii trecuţi. Opinie<br />
publică controversată. Perspectiva organizaţiilor internaţionale în privinţa corupţiei în Lituania. Principalele consecinţe<br />
ale corupţiei în ţară: eficienţa scăzând a investiţiilor, competiţie limitată, cuantum descrescător al taxelor colectate,<br />
scăderea încrederii în instituţiile de stat, etc.<br />
Tema nr. 5. „Baze legale ale prevenţiei corupţiei“<br />
Impact direct şi indirect asupra corupţiei. Măsuri preventive în ceea ce priveşte conflictele de interes. Declaraţii de<br />
proprietate şi venit. Transparenţă crescută în relaţiile economice. Condiţiile dării cadourilor şi întreprinderii activităţilor<br />
de lobby. Prevederile Legii administraţiei publice. Programul naţional anti-corupţie. Organizaţiile cele mai însemnate<br />
angajate în prevenirea corupţiei. Scandaluri de corupţie în Lituania şi evaluarea lor legală şi politică. Cărei instituţii<br />
raportăm practici de corupţie.<br />
Tema nr. 6. „Iniţiative politice, civice şi educaţionale“<br />
Abordări holistice în prevenirea corupţiei. Strategii anti-corupţie în ţările OCDE (Organizaţia pentru Cooperare
248<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
şi Dezvoltare Economică). Mass media ca un stimulent în prevenirea corupţiei. Importanţa presiunii civice în prevenirea<br />
corupţiei. Relaţiile între prevenirea corupţiei şi responsabilitate, democraţie, gândire critică, etc. Educaţie şi practică<br />
anti-corupţie în Lituania.<br />
Evaluarea cursului<br />
Notă agregată.<br />
BIBLIOGRAFIE<br />
1. Fighting Corruption: Practical Examples. International seminar. Vilnius: Special Investigation Service, 2001.<br />
2. Grosse T. G., Antikorupciniai veiksmai ekonominio bendradarbiavimo ir plėtros organizacijos (OECD) šalyse (1 d.), http://www.stt.lt/<br />
lt/files/antikorup_1_dalis.pdf<br />
3. Grosse T. G., Antikorupciniai veiksmai ekonominio bendradarbiavimo ir plėtros organizacijos (OECD) šalyse (2 d.), http://www.stt.lt/lt/<br />
files/antikorup_2_dalis.pdf<br />
4. Harris R., Political Corruption: In and beyond the Nation State. New York: Routledge, 2003.<br />
5. Legea privind finanţarea partidelor politice şi a organizaţiilor în Republica, http://www.stt.lt/lt/files/politiniu_partiju_ir_politiniu_<br />
organizaciju_finansavimo_ist.pdf<br />
6. Lege prevenirii corupţiei a Republicii Lituaniene, http://www.stt.lt/lt/files/korupcijos_prevencijos_ist.pdf<br />
7. Legea achiziţiilor publice a Republicii Lituaniene, http://www.stt.lt/lt/files/viesu ju_pirkimu_ist.pdf<br />
8. Harta corupţiei lituaniene, http://www.transparency.lt/tyrimai.php<br />
9. Problems of Crime and other Undesirable Social Processes and their Resolution in European States. Vilnius: Lithuanian Law University,<br />
2003.<br />
10. Rose-Ackerman S., Korupcija ir valdžia: priežastys, padariniai ir reforma. Vilnius: Vaga, 2001.<br />
11. Vaitiekus S., Korupcijos prevencijos sistema Lietuvoje: organizacijos ir veiksmų apžvalga. Vilnius: “Transparency International”<br />
Lietuvos skyrius, 2002.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
249<br />
Exemple de teme care pot fi extinse<br />
Tema nr. 1. „Conceptul de corupţie“<br />
Corupţia este un fenomen istoric universal. O varietate de definiţii ale corupţiei şi relaţiile sale cu contextul<br />
socio-cultural. Expandarea definiţiei corupţiei şi critica ei. Analiza conceptelor de promisiune, ofertă şi darea ilicite de<br />
către persoane provenind din diferite pături sociale în Lituania.<br />
Sarcini<br />
1. Familiarizarea studenţilor cu conceptul de corupţie şi alte concepte importante ale cursului. Formularea unei<br />
definiţii simple, dar în acelaşi timp comprehensibile a corupţiei.<br />
2. Dezvăluirea complexităţii şi diversităţii fenomenului corupţiei.<br />
I. Prelegerea introductivă (plan)<br />
1. Studenţii se familiarizează cu importanţa studiului corupţiei, prezentând o scurtă definiţie a acestui fenomen (abuzul<br />
puterii în scopuri personale). Atenţia este focalizată pe impactul distructiv al corupţiei asupra societăţii. Natura complexă<br />
a corupţiei este o caracteristică tipică a tuturor statelor foste-sovietice. Se face referire la publicaţia lui T. G. Grosse<br />
„Acţiuni anti-corupţie în ţările Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)“ pusă pe sit-ul Serviciul<br />
de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene (vezi http://www.stt.lt/lt/files/antikorup_1_dalis.pdf şi http://www.stt.lt/<br />
lt/files/antikorup_2_dalis.pdf în lituaniană).<br />
2. Este organizată o dezbatere despre importanţa unei abordări holistice în privinţa corupţiei în viaţa individului şi a<br />
societăţii având în vedere că cu toţii suntem confruntaţi cu corupţia, unii mai des decât alţii. Problema este ridicată<br />
din perspectiva funcţiilor de prevenire a corupţiei a educatorilor. Este evidenţiată importanţa analizei critice şi sunt<br />
prezentate principalele argumente pro şi contra corupţie (acelaşi text al lui Grosse poate fi utilizat ca referinţă). Corupţia<br />
este menţionată în contextul instituţionalizării sociale: lupta împotriva corupţiei devine des un mod de a exprima<br />
interese (de exemplu, mulţi politicieni dispun de sloganuri anti-corupţie).<br />
3. Este dezvăluită natura istorică a corupţiei: orientul antic (exemple de corupţie administrativă 2 ), republica celor două<br />
naţiuni (exemple de corupţie politică 3 ), Republica Lituaniană între cele două războaie mondiale (cazul Sakharin şi cel al<br />
2 Vezi manualele de istorie antică, de pildă, J. Varnienė “Senosios civilizacijos” (Vilnius: Vilniaus knyga, 2004).<br />
3 Žilėnas A., LDK finansų pagrindai, d. 1. Vilnius: Lietuvos banko leidybos ir poligrafijosskyrius,1996;Ragauskas A., Vilniaus miesto valdantysis<br />
elitas XVII a. II pusėje. Vilnius: Diemedis, 2002.
250<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
timbrelor 4 ), Uniunea Sovietică (exemple de corupţie administrativă şi politică 5 ). O scurtă trecere în revistă a scandalurilor<br />
de corupţie în Lituania. Este scos în evidenţă faptul că este imposibil de eradicat corupţia, însă ea poate să fie redusă şi<br />
controlată.<br />
4. Prezentarea definiţiilor corupţiei formulate de Organizaţia Naţiunilor Unite, Transparency International, autori<br />
internaţionali şi lituanieni şi altele formulate în legislaţia Republicii Lituaniene (Legea privind Serviciul de Investigaţii<br />
Speciale al Republicii Lituaniene). Problema formulării unei definiţii.<br />
5. Participanţii la seminar vor primi câte o notă cu principalele concepte utilizate în timpul prelegerii (vezi anexa mai<br />
jos).<br />
II. „Punctul tău de vedere“ (metoda discuţiei)<br />
Durată<br />
Durata acestui exerciţiu este de 1-1,5 ore, cu 10-30 de studenţi participanţi.<br />
Scopul<br />
În timpul aplicării metodei, studenţii sunt încurajaţi să examineze atitudinile proprii faţă de corupţie şi capacitatea<br />
de a împărtăşi puncte de vedere este dezvoltată în ciuda diferenţelor în opinii.<br />
Procesul<br />
1. Se aşează o bucată de hârtie cu un semn „+“ într-un colţ al sălii şi o alta, cu un semn „–“ se aşează într-un alt<br />
colţ al sălii.<br />
2. Studenţilor li se spune că se vor citi mai multe enunţuri. Cei care sunt de acord cu conţinutul enunţurilor<br />
să se aşeze aproape de hârtia cu semnul „+“, iar cei care nu sunt de acord cu acestea să se apropie de hârtia<br />
cu semnul „–“. Cei care nu au nici o opinie să rămână în centrul sălii şi nu îşi vor putea susţine punctul de<br />
vedere.<br />
3. Se citeşte primul enunţ. (Exemple: Când mergi la medic, trebuie să îi duci ceva; Este normal să ai o înţelegere<br />
cu poliţia rutieră: este în beneficiul fiecărei părţi şi nu dăunează nimănui; Corupţia grăbeşte procesul de luare<br />
al deciziilor; etc.). Conţinutul enunţurilor citite trebuie să fie controversat şi trebuie să permită o desfăşurare<br />
a dezbaterilor care să conducă la o concluzie. De pildă, este benefic să existe o înţelegere cu poliţia rutieră,<br />
dar dacă aceasta devine o practică des întâlnită, se poate întâmpla ca poliţia să permită, contra unei mite,<br />
4 Lietuvių enciklopedija. Bostonas: Lietuvių enciklopedijos leidykla, 1961.<br />
5 Voslenskij N., Nomenklatura. Moskva: Progress, 1995.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
251<br />
ca şoferul beat să meargă mai departe fără sancţiunile prevăzute şi în localitatea următoare să lovească un<br />
pieton.<br />
4. După citirea enunţurilor, fiecare student îşi alege poziţia faţă de problema pusă şi apoi fiecare dintre ei îşi<br />
justifică alegerea. Fiecărui student i se dau 2-3 minute pentru exprimarea punctului de vedere.<br />
5. După ce fiecare student şi-a exprimat punctul de vedere, cei care doresc să şi-l schimbe pot migra în celălalt<br />
capăt al sălii.<br />
6. După examinarea fiecărui enunţ, se ţine o discuţie scopul căreia este de a găsi răspunsuri la următoarele<br />
probleme:<br />
• A fost dificilă decizia privind poziţia adoptată De ce A fost dificil să se rămână în centrul clasei,<br />
neavând astfel posibilitatea de a exprima un punct de vedere<br />
• Care au fost argumentele exprimate Pe ce s-au bazat acestea: fapte sau emoţii Care au fost mai<br />
eficiente<br />
Notă: Enunţurile pot fi schimbate şi ajustate, dar este absolut esenţial să fie controversate.<br />
Experienţe în aplicarea modelului<br />
Metoda descrisă mai sus a fost aplicată în lucrul cu studenţii Facultăţii de istorie la Universitatea Pedagogică<br />
din Vilnius. A ajutat în atingerea obiectivelor exerciţiului, a pregătit studenţi pentru examinarea subsecventă în privinţa<br />
corupţiei, a întărit atitudinea lor critică faţă de stereotipuri existente în societate şi faţă de clişeele ce tolerează corupţia.<br />
Spre exemplu, câţiva respondenţi au sus că întotdeauna este bine de ‘dat’ medicilor, pentru că beneficiezi apoi de<br />
un serviciu mai bun şi economiseşti timp cu procedurile (un stereotip des întâlnit şi psihologia socială ne spune că<br />
atitudinile puternice determină un comportament corespunzător). Însă discuţia a evoluat în direcţia dezvoltării ideii:<br />
ce s-ar întâmpla cu oamenii care nu îşi pot permite să plătească medicul şi care ar fi consecinţele negative ale activităţii<br />
unui medic care a învăţat medicina dând mită şi fără a avea cunoştinţele necesare. De mai multe or, studenţii au<br />
menţionat tradiţia relaţiilor clientelare, rampantă în Lituania. Au spus că este dificil să găseşti un loc de muncă fără<br />
ajutorul din partea cunoştinţelor şi mentorilor şi această circumstanţă justifică corupţia. Au fost studenţi care au atacat<br />
această perspectivă şi au oferit argumente susţinute pentru ilustrarea opiniei că dedicaţia muncii (şi în primul rând<br />
învăţarea) este rentabilă într-o economie de piaţă şi că corupţia în sectorul privat, care este bazat pe competenţe, nu<br />
este avantajoasă.
252<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Evaluare<br />
Acest exerciţiu este unul introductiv si scopul lui este de a face studenţii să îşi exprime părerile, nu să evalueze<br />
cunoştinţe şi deprinderi. Aşadar, participarea trebuie să fie suficientă pentru evaluare.<br />
Anexă. Concepte cheie utilizate în timpul cursului<br />
Educaţia anti-corupţie este dezvoltarea atitudinilor anti-corupţie în rândul cetăţenilor.<br />
Standarde anti-corupţie sunt acele seturi de norme comportamentale şi legale care asistă în reducerea maximă a<br />
conduitei corupte.<br />
Relaţii clientelare sunt un sistem de relaţii bazate pe favoruri reciproce şi legături între un mentor (şef) şi o altă<br />
persoană sau grup de persoane (clientelă).<br />
Conflictul de interese este o situaţie în care un funcţionar public, efectuându-şi atribuţiile şi satisfăcând<br />
instrucţiunile, este obligat să ia o decizie sau să participe în procesul de luare a deciziilor privind efectuarea de<br />
sarcini şi instrucţiuni legate de interesele lui private.<br />
Corupţia este abuzul de putere publică pentru beneficii personale (una dintr-o multitudine de posibilităţi).<br />
Infracţiuni legate de corupţia includ darea de mită, mituirea intermediarilor, alte infracţiuni comise în sectorul<br />
administraţiei publice sau în timpul efectuării de servicii publice pentru beneficii proprii sau ale unei terţe persoane,<br />
inclusiv: abuzul în serviciu şi depăşirea autorităţii, fraudă, confiscarea de proprietăţi şi delapidare, dezvăluirea de secrete<br />
oficiale, producerea de date false în ce priveşte venit, profit generat sau proprietăţi deţinute, legislaţie legată de bani<br />
sau proprietăţi obţinute în mod ilegal, suprapunerea cu activităţile unui funcţionar public sau cele ale unei persoane<br />
care deţine o funcţie în administraţia publică, sau alte infracţiuni când sunt comise prin darea sau solicitarea de mită,<br />
sau ascunderea acestora.<br />
Dezvăluirea şi trimiterea în judecată este dezvăluirea unor acte de corupţie şi punerea în aplicare a principiilor de<br />
egalitate şi inevitabilitate a pedepsei.<br />
Identificarea corupţiei este abilitatea de a depista manifestările corupţiei timpuriu şi într-un mod meticulos.<br />
Formele de corupţie în funcţie de domeniul apariţiei sunt cele administrative, politice, cele din sectorul privat şi<br />
internaţionale.<br />
Formele de corupţie în funcţie de scopul faptei sunt cele birocratice, de reglementar, preventive şi cele ce elimină<br />
consecinţele.<br />
Activităţile de lobby sunt activităţile remunerate ale lobby-iştilor care sunt utilizate pentru a influenţa amendarea,<br />
suplimentarea sau abrogarea unor acte normative, precum şi adoptarea sau neadoptarea de legislaţie nouă. Scopul<br />
acestor activităţi este de a satisface interesele clientului fără prejudicierea drepturilor omului sau a intereselor publice<br />
şi de stat.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
253<br />
Lobby-istul este o persoană fizică sau o companie, instituţie sau organizaţie ce se află pe lista lobby-iştilor în conformitate<br />
cu procedura stipulată în legislaţia relevantă.<br />
Spălarea de bani este acţiunea scopul căreia este de a ascunde sau a da impresia legalităţii unor beneficii de ordin<br />
financiar de provenienţă ilicită.<br />
Nepotismul este un sistem de clienţi care implică susţinerea membrilor familiei.<br />
Mentorul (patronul) face parte dintr-un sistem de relaţii clientelare, şi reprezintă o instituţie sau o persoană care<br />
veghează asupra cuiva sau protejează pe cineva.<br />
Prevenirea corupţiei constă în eliminarea cauzelor şi factorilor care contribuie la corupţie.<br />
Principiile administraţiei publice includ statul de drept (activităţile sunt bazate pe prevederi legale), obiectivitate<br />
(acţiunile trebuie să fie imparţiale), îngrădirea abuzului de autoritate (interzicerea comiterii acţiunilor neautorizate sau<br />
interzicerea luării deciziilor în cadrul aceleiaşi arii de competenţă pentru scopuri altele decât cele stipulate de legislaţia<br />
în vigoare).<br />
Interese private sunt interese private de ordin economi sau neeconomic ale unei persoane în cadrul administraţiei<br />
publice sau cele ale unei rude apropiate (membru al familiei) şi care ar putea afecta deciziile acesteia în efectuarea<br />
sarcinilor oficiale.<br />
Administraţia publică este termenul generic pentru activităţile statului şi cele ale autorităţilor locale, reglementate<br />
de legislaţie, menită să pună în aplicare legile şi decizii ale autorităţilor locale, şi să administreze serviciile publice<br />
planificate.<br />
Interesele publice reprezintă aşteptările publicului în ceea ce priveşte luarea de decizii justă şi imparţială a<br />
angajaţilor în administraţia publică şi serviciile publice.<br />
Tema nr. 6. „Iniţiative politice, civice şi educaţionale“<br />
Abordări holistice în prevenirea corupţiei. Strategii anti-corupţie în ţările OCDE (Organizaţia pentru Cooperare<br />
şi Dezvoltare Economică). Mass media ca un stimulent în prevenirea corupţiei. Importanţa presiunii civice în prevenirea<br />
corupţiei. Relaţiile între prevenirea corupţiei şi responsabilitate, democraţie, gândire critică, etc. Educaţie şi practică<br />
anti-corupţie în Lituania.<br />
Sarcini<br />
1. Evaluează oportunităţi pentru prevenirea corupţiei şi dezvoltă-le în contextul unui mediu cât mai apropiat<br />
studenţilor.<br />
2. Întăreşte poziţia anti-corupţie a studenţilor şi, indirect, cea a colegilor lor.
254<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Durata<br />
Subiectul este acoperit în 8 ore de seminar şi 10 ore de muncă individuală.<br />
Prelegerea introductivă (plan)<br />
În timpul prelegerii, profesorul reaminteşte studenţilor enunţurile cheie prezentate în cadrul temei anterioare,<br />
„Baze legale ale prevenţiei corupţiei“. şi evidenţiază faptul că este insuficientă existenţa unor reguli legale şi posibilitatea<br />
trimiterii în instanţă; este la fel de importantă jucarea unui rol pro-activ de către societatea civilă şi mass media, acordarea<br />
de educaţie anti-corupţie şi punerea în practică a iniţiativelor. Profesorul prezintă exemple despre modul în care mass<br />
media a scos în evidenţă fapte corupte (scandaluri ale familiei Paksas şi membrii Seimas). Ţinând cont de complexitatea<br />
naturii corupţiei, trebuie subliniată importanţa unei societăţi civile mature. Integritatea şi respectarea legii sunt două<br />
dintre cele virtuţile centrale ale democraţiilor occidentale. Pentru a ilustra importanţa societăţii civile, un caz Italian<br />
este examinat îndeaproape prin studiul lui R. Putnam To Have Democracy Work 65 . Pe baza datelor calitative şi cantitative<br />
prezentate de Putnam, profesorul scoate în evidenţă influenţa atitudinilor şi conduitelor civice asupra sistemelor de<br />
relaţii clientelare, patronaj, indiferenţa aleşilor, abuzuri şi ale manifestări ale corupţiei. Ideea de bază şi care face tranziţia<br />
spre munca individuală subsecventă este importanţa virtuţilor şi eticii civice jucate în prevenirea corupţiei.<br />
II. „Noi dezvoltăm un cod de etică pentru profesori (studenţi) pentru sistemul de învăţământ superior“ (metoda proactivă)<br />
Procesul<br />
1. În cadrul primului seminar, profesorul le aduce aminte studenţilor rezultatele unor sondaje recente care arată<br />
că în cadrul învăţământului universitar, corupţia a devenit un fenomen sistemic; scoate în evidenţă importanţa<br />
eticii şi sugerează un exerciţiu practic „Noi dezvoltăm un cod de etică pentru profesori (studenţi) pentru sistemul<br />
de învăţământ superior“. Un element constitutiv al acestor coduri ar putea fi prevenirea corupţiei.<br />
2. În funcţie de numărul de participanţi, pot fi împărţiţi în două sau patru grupe (1 + 1 sau 2 + 2), fiecare însărcinate<br />
să elaboreze câte un cod etic pentru profesori şi studenţi. Prima problemă în cadrul fiecărei grupe este discutarea<br />
funcţiilor unor astfel de coduri etice în învăţământul superior (o utilizare posibilă a tehnicii de brainstorming).<br />
3. Grupele de lucru prezintă funcţiile codurilor etice discutate, profesorul le sumarizează şi formulează o altă<br />
sarcină: studenţii vor examina documentele care definesc activităţile profesorilor şi studenţilor în Republica<br />
Lituaniană (Statutul Învăţământului Superior, Legea educaţiei, Legea învăţământului superior) şi în străinătate<br />
(de pildă, statutele unor universităţi străine). Obiectivul principal al temei de casă va fi identificarea acelor<br />
puncte din documente care se referă în mod direct sau indirect la etica profesorilor şi studenţilor.<br />
5<br />
6 Putnam R., Kad demokratija veiktų. Vilnius: Margi raštai, 2001, p. 114–159, 215–251.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
255<br />
4. Prima sarcină în cadrul celui de-al doilea seminar este ca membrii fiecărei grupe să cadă de acord asupra<br />
punctelor documentelor studiate acasă, să le amendeze şi să decidă asupra formulelor corespunzătoare pentru<br />
codul de etică în elaborare. Grupele îşi prezintă punctele de vedere, iau notiţe, fac remarci şi sugestii.<br />
5. Cea de-a doua sarcină este formularea poziţiilor privind codurile elaborate care nu se fundamentează în mod<br />
exclusiv pe conţinutul documentelor examinate, dar includ şi aspecte legate de moralitate şi etică. Cele etice<br />
sunt de regulă relative, din această cauză este esenţial să se ajungă şi să se discute un punct de vedere comun.<br />
Grupele prezintă formulările, argumentează importanţa lor şi ascultă remarcile colegilor. Tema de casă este<br />
includerea sugestiilor făcute la clasă în textul codurilor şi prezentarea lor în seminarul viitor.<br />
6. Profesorul spune că ciornele codurilor etice elaborate vor fi evaluate de către potenţialele grupuri ţintă, mai<br />
precis profesorii şi studenţii. Profesorul sugerează metoda interviului şi reaminteşte studenţilor principalele<br />
reguli ale intervievării 7 .<br />
7. Pe baza recomandărilor profesorului, reprezentanţii fiecărei grupe va intervieva mai mulţi profesori şi studenţi<br />
pentru a le afla opinia în ceea ce priveşte codul etic. Ar putea face interviuri şi cu membrii administraţiei, de<br />
exemplu şefii de catedră, decanii, etc.<br />
8. Al treilea seminar începe cu o discuţie legată de datele colectate prin interviuri. Grupele fac adăugiri codurilor.<br />
Dacă se elaborează câte două coduri pentru profesori şi două pentru studenţi de patru grupe de studenţi, se<br />
va negocia o formulă finală şi elabora o versiune comună. Versiune finale ale documentelor sunt recapitulate şi<br />
corectate.<br />
9. Profesorul introduce un nou stadiu de prezentare a codurilor în faţa membrilor universităţii. Prezentarea va<br />
solicita toţi studenţii fiecărei grupe, care vor prezenta codurile punct cu punct şi le vor comenta. Se vor face<br />
planuri legate de data prezentării, audienţă, echipament, tehnic, etc.<br />
10. Al patrulea seminar va fi alocat prezentării codurilor etice elaborate membrilor din învăţământul superior:<br />
profesori, personal administrativ, liderii consiliului studenţilor, şi alţi studenţi care au dorit să participe.<br />
Prezentarea va avea loc conform procedurii stabilite dinainte. Este important să se justifice includerea unor<br />
puncte în textele codurilor, precum şi exemplele, răspunsurile date de cei întrebaţi şi alte materiale utilizate în<br />
demersul scrierii codurilor.<br />
11. Evenimentul se va finaliza cu sugestia ca cele două coduri elaborate să fie puse pe agenda catedrelor, profesorilor,<br />
administraţiei universităţii, sau cea a consiliului studenţilor în speranţa că vor fi îmbunătăţite şi, într-un final,<br />
publicate. Având în vedere că atitudini etice se formează de-a lungul anilor, ar fi dificil să ne aşteptăm ca un<br />
document final să fie formulat în timpul prezentării, însă el ar putea să facă pună lumea pe gânduri, sau cel<br />
7 Se pot utiliza o varietate de materiale metodologice, de pildă K. Kardelis “Socialinių tyrimų metodologija” (Kaunas: Judex, 2003, p.<br />
194–200).
256<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
puţin să scoată membrii învăţământului superior din amorţeală. Aceste lucruri contribuie şi ele la opoziţia faţă<br />
de corupţie.<br />
Evaluare<br />
Evaluarea studenţilor va avea în vedere participarea studenţilor în cadrul grupelor de lucru, calitatea interviurilor,<br />
prezentarea codurilor elaborate. Evaluarea acestei exerciţii reprezintă 25% din evaluarea finală având în vedere că<br />
reprezintă 25% din timpul alocat acestui curs opţional.<br />
Reflecţii asupra metodei<br />
1. În timp ce elaboram codul etic pentru profesori (studenţi) am învăţat că ..........................................................................<br />
............................................................................................................................................................................................................................<br />
........<br />
2. În timp ce elaboram codul etic pentru profesori (studenţi) am învăţat să .........................................................................<br />
............................................................................................................................................................................................................................<br />
.........<br />
3. În timp ce elaboram codul etic pentru profesori (studenţi) mi-am dat seama că ...............................................................<br />
............................................................................................................................................................................................................................<br />
...................
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
257<br />
Corupţie şi politici anti-corupţie<br />
Autor: GINTARĖ ŠATIENĖ<br />
Un curs opţional pentru viitori licenţiaţi<br />
Program extins<br />
Scopul cursului<br />
1. Dezvoltarea maturităţii civice a studenţilor, sentimentele lor de responsabilitate şi abilitatea de a recunoaşte conflictele<br />
posibile între interese publice şi private.<br />
2. Asistarea studenţilor în formarea unei atitudini critice faţă de corupţie ca o problemă cu multe faţete în societate şi<br />
în cadrul statului.<br />
Sarcini<br />
1. Oferirea de informaţii despre corupţie ca o problemă cu multe faţete.<br />
2. Examinarea cauzelor corupţiei şi a modalităţilor de eliminare a acesteia.<br />
3. Evaluarea daunelor cauzate de corupţie.<br />
4. Examinarea trăsăturilor caracteristice ale politicilor anti-corupţie din Lituania.<br />
5. Trecerea în revistă a politicilor anti-corupţie în Uniunea Europeană.<br />
Activităţi de clasă<br />
Prelegeri şi exerciţii<br />
Tema nr. 1. „Varietatea conceptelor corupţiei“<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este familiarizarea studenţilor cu o varietate de concepte ale corupţiei ca o problemă societală şi a<br />
statului, rezumarea acestora şi formularea unor atitudini critice faţă de acest fenomen.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Oferirea unei cronologii şi a unei descrieri legale asupra corupţiei.<br />
2. Familiarizarea studenţilor cu definiţia clasică a conceptului corupţiei.<br />
3. Discutarea definiţiilor corupţiei oferite de legislaţia în vigoare în Republica Lituaniană.<br />
4. Examinarea descrierilor corupţiei stipulate în legislaţia privitoare la instituţiile Uniunii Europene.
258<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
5. Rezumarea diferitelor definiţii ale corupţiei. Identificarea avantajelor şi dezavantajelor acestora.<br />
Exerciţiu (2 ore)<br />
Obiectivul este focalizarea pe trăsăturile caracteristice ale fenomenului şi formularea unei definiţii corecte a<br />
corupţiei.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Înţelegerea şi analiza critică a dorinţei de obţinere de câştiguri şi oportunităţi personale şi abuzul de putere<br />
pentru câştiguri personale.<br />
2. Identificarea ascunderii ca un element distinctiv al corupţiei.<br />
3. Examinarea caracteristicilor active şi pasive ale corupţiei.<br />
4. Punerea în relaţie a teoriei cu practica luând în considerare evaluarea unor cazuri posibile de corupţie.<br />
5. Oferirea de argumente în timpul prezentării rezultatelor exerciţiului.<br />
6. Cooperarea în timpul expunerii ideilor şi experienţelor.<br />
Metode<br />
1. Realizarea sarcinilor în grup şi prezentarea rezultatelor exerciţiului în grup.<br />
2. Analiză de situaţie: evaluare de caz din punct de vedere al manifestării corupţiei.<br />
3. Lucru în echipă în examinarea rezumatului de curs (chestionar) pentru oferire de răspunsuri susţinute.<br />
Tema nr. 2. „Tipuri şi forme de corupţie“<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este asistarea studenţilor în înţelegerea şi examinarea tipurilor şi formelor de corupţie, specificândule<br />
caracteristicile.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Discută locul corupţiei într-un stat democratic guvernat de principiile statului de drept.<br />
2. Analizează corupţia birocratică, de afaceri, preventivă, de reglementare şi cea cu consecinţe lichidatoare.<br />
3. Examinează corupţia administrativă şi politică, corupţia în sectorul privat şi internaţională a relaţiilor economice<br />
(tranzacţii), precum şi corupţia în instituţiile internaţionale.<br />
4. Identifică trăsături caracteristice de tipuri şi forme diferite ale corupţiei şi evaluează-le.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
259<br />
5. identifică impactul sistemelor şi regimurilor politice asupra corupţiei şi formele de manifestare ale acesteia.<br />
Tema nr. 3. „Manifestarea, identificarea, diagnoza şi răspândirea corupţiei“<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este de a asista studenţii în înţelegerea oportunităţilor pentru manifestarea corupţiei şi dezvoltarea<br />
abilităţii de recunoaşterea cazurilor de corupţie.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Analizează Indexul Percepţiei Corupţiei.<br />
2. Examinează relaţiile externe cu alte instituţii şi relaţiile interne din cadrul instituţiei.<br />
3. Discută elementele identificării şi diagnosticării corupţiei.<br />
4. Familiarizează-te cu trendurile centrelor (hot spots) de corupţie.<br />
Exerciţiu (4 ore)<br />
Obiectivul este de a ajuta studenţii să identifice cazuri de corupţie şi probabilitatea manifestării acesteia.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Familiarizează-te cu metodele investigării corupţiei.<br />
2. Analizează cazurile de corupţie presupuse.<br />
3. Familiarizează-te cu date statistice şi învaţă să oferi argumente prezentându-le.<br />
4. Discută oportunităţile investigaţiei corupţiei.<br />
5. Examinează datele dintr-un interviu cu un expert.<br />
6. Învaţă să analizezi scandaluri de corupţie.<br />
Metode<br />
1. Realizarea sarcinilor în grup şi prezentarea rezultatelor exerciţiului în grup.<br />
2. Analiză de situaţie: evaluare de caz din punct de vedere al manifestării corupţiei.<br />
3. Scriere liberă, discuţii în echipe de doi şi în cadrul grupului.<br />
4. Lectură şi rezumare.<br />
5. Punerea elementelor separate din grup într-o structură care să ilustreze întregul.
260<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Tema nr. 4. „Scara şi nivelul corupţiei în Lituania“<br />
Prelegere (4 ore)<br />
Obiectivul este familiarizarea studenţilor cu rezultatele sondajului în ceea ce priveşte nivelul, scara şi noile<br />
trenduri în corupţie, şi discutarea acestora.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Familiarizează-te cu aspectele vieţii publice care sunt cele mai expuse riscului corupţiei.<br />
2. Examinează şi evaluează rezultatele unui sondaj privind nivelul, scara şi trendurile asociate corupţiei.<br />
3. Examinează trăsăturile nivelului relativ al corupţiei în Lituania.<br />
4. Discută trendurile în corupţie în Lituania.<br />
Tema nr. 5. „Nivelul şi scara răspândirii corupţiei în Uniunea Europeană“<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este învăţarea despre trăsăturile nivelului şi răspândirii corupţiei în statele membre ale Uniunii<br />
Europene (Germania, Franţa, Italia, Spania, etc.).<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Realizează o evaluare a nivelului şi răspândirii corupţiei în Uniunea Europeană.<br />
2. Identifică trăsăturile caracteristice ale nivelului şi răspândirii corupţiei în UE care diferă de cele ale nivelului şi<br />
răspândirii corupţiei în Lituania.<br />
3. Compară circumstanţele corupţiei care apare în Lituania cu circumstanţele corupţiei în alte state membre UE.<br />
Tema nr. 6. „Corupţie accidentală şi sistemică în Lituania“<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este de a învăţa despre trăsăturile caracteristice ale corupţiei accidentale şi sistemice în Lituania şi
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
261<br />
evaluarea acestor tipuri de corupţie.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Examinează trăsăturile corupţiei accidentale şi circumstanţele manifestării acesteia în Lituania.<br />
2. Examinează particularităţile corupţiei sistemice în Lituania.<br />
3. Discută modul în care corupţia accidentală se transformă în corupţie sistemică şi cauzele acestei transformări.<br />
4. Examinează situaţiile; analizează-le din perspectiva corupţiei accidentale şi sistemice.<br />
Tema nr. 7. „Cauzele corupţiei şi analiza acestora“<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este examinarea diferitelor perspective asupra cauzelor corupţiei; discutarea avantajelor şi<br />
dezavantajelor.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Familiarizează-te cu teoriile economice ale cauzei corupţiei.<br />
2. Examinează trăsăturile perspectivei economice asupra corupţiei şi metodele anti-corupţie care le influenţează.<br />
3. Discută teoria organizaţională a cauzelor corupţiei.<br />
4. Identifică o relaţie cauză - efect între corupţie şi lipsa controlului instituţional.<br />
5. Familiarizează studenţii cu teorii etice şi culturale în ceea ce priveşte cauzele corupţiei.<br />
Exerciţiu (4 ore)<br />
Obiectivul este de a examina un complex de cauze pentru corupţie şi pe baza acestora, examinarea situaţiei în<br />
Lituania.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Învaţă să identifici cauzele corupţiei.<br />
2. Examinează formulele teoriei economice privind cauzele corupţiei şi probabilitatea luării de mită.<br />
3. Analizează un complex de factori care contribuie la întâmplarea actelor corupte.<br />
4. Învaţă să explici trăsăturile teoriei organizaţionale a corupţiei.<br />
5. Discută aspectele cheie ale teoriilor etice şi culturale ale corupţiei.
262<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
6. Evaluează corupţia şi lipsa controlului instituţional.<br />
7. Înţelege relaţia între moralitatea persoanelor deţinând funcţii oficiale şi corupţie.<br />
Metode<br />
1. Rezolvarea sarcinilor în grup şi prezentarea rezultatelor exerciţiului în grup.<br />
2. Analiză de situaţie: evaluare de caz din punct de vedere al manifestării corupţiei.<br />
3. Scriere liberă, discuţii în echipe de doi şi în cadrul grupului.<br />
4. Rezolvarea sarcinilor în grup şi suplimentarea răspunsurilor după analiza părţii de text desemnate. Prezentarea<br />
rezultatelor.<br />
Tema nr. 8. O teorie integrată a corupţiei<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este de a familiariza studenţii cu teoria integrată a corupţiei, punând în evidenţă corupţia ca un<br />
fenomen universal care a existat într-o diferite perioade temporale şi sisteme publice.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Familiarizarea studenţilor cu conceptul şi trăsăturile corupţiei oficialităţilor.<br />
2. Analiza mecanismului teoriei de neutralizare a personalităţii.<br />
3. Examinarea depersonalizării unei decizii luate de un oficial public, esenţa şi înţelesurile.<br />
4. Discută mecanismele asigurând decizii depersonalizate (carieră birocratic, ideologie birocratică, şi sancţiuni<br />
legale).<br />
5. Examinează trăsăturile personale ale unui oficial, punând în evidenţă conflictele interioare.<br />
6. Discută consecinţele conflictelor interioare ale unui birocrat.<br />
Tema nr. 9.<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este de a familiariza studenţii cu o varietate de percepţii legate de ameninţările corupţiei şi consecinţele<br />
acesteia, rezumarea lor şi formarea unei atitudini critice în privinţa efectelor dăunătoare ale corupţiei.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
263<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Discută rezultatele negative ale corupţiei definite în legislaţie.<br />
2. Familiarizează-te cu opiniile diverşilor autori în privinţa ameninţărilor şi consecinţelor corupţiei.<br />
3. Rezumă opiniile diverşilor autori în privinţa ameninţărilor şi consecinţelor corupţiei; identifică arii ale relaţiilor<br />
publice şi private care sunt deseori victime ale corupţiei.<br />
4. În contextul acestor arii, analizează consecinţele concrete ale corupţiei (de pildă, obiective neimplementate<br />
ale autorităţilor de stat, cheltuieli publice din ce în ce mai mari, calitatea din ce în ce mai proastă a serviciilor<br />
publice, condiţii deteriorate de operarea pieţei şi afacerilor private, eficienţa scăzută a pieţei, etc.).<br />
Tema nr. 10. Corupţia şi legea. Agenţii de punere în aplicare a legilor şi corupţia<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este examinarea relaţiei între corupţie şi legislaţie în contextul operării organelor şi agenţiilor de<br />
punere în aplicare a legislaţiei.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Discută relaţia între corupţie şi legislaţie (de exemplu, violarea legislaţiei penale, discreţia şi puterile unui oficial,<br />
şi definiţia corupţiei oferită de legislaţie, etc.).<br />
2. Analizează relaţia între administraţia publică şi corupţie prin identificarea oportunităţilor pentru corupţie care<br />
pot apărea în administraţia publică.<br />
3. Discută particularităţile corupţiei politice cu atenţie specială acordată infracţiunilor împotriva dreptului de a<br />
participa în alegeri.<br />
4. Analizează corupţia şi efectele lipsei controlului instituţional asupra acesteia.<br />
Exerciţiu (4 ore)<br />
Obiectivul este de a asista studenţii în înţelegerea oportunităţilor pentru corupţie în administraţia publică,<br />
serviciile publice şi politică.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Examinează particularităţile birocraţiei şi dreptul la discreţie.
264<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
2. Discută personalitatea birocratului, trăsăturile sale definitorii şi învaţă să separi trăsături de personalitate pozitive<br />
de cele negative.<br />
3. Învaţă să evaluezi rolul birocraţiei în corupţie.<br />
4. Analizează conflictul interior, precum şi consecinţele sociale şi psihologice ale unui astfel de conflict; înţelege<br />
semnificaţiile sale deplin.<br />
5. Examinează prevederile legale care reglementează administraţia publică şi serviciile publice (transparenţa<br />
serviciilor publice şi a administraţiei publice, recrutarea în serviciile publice şi administraţia publică, modul lor<br />
de operare şi tragerea la răspundere) şi rolul lor în politicile anti-corupţie.<br />
6. Discută trăsăturile corupţiei politice şi necesitatea limitării puterii politicienilor.<br />
7. Utilizând cunoştinţele acumulate de la alte discipline, percepe în mod corect şi examinează cazuri concrete ale<br />
manifestării corupţiei în instituţii de impunere a legii, politică şi administraţie publică, identifică şi formulează<br />
ideile principale şi propunerile legate de modul în care sistemul legislativ ar trebui îmbunătăţit pentru a reduce<br />
oportunitatea întâmplării corupţiei în ariile menţionate.<br />
Metode<br />
1. Utilizarea metodei compunerii pentru selectarea trăsăturilor corespunzătoare unor cazuri concrete de<br />
corupţie.<br />
2. Lucrul în grupe mici şi perechi pentru analizarea situaţiei.<br />
3. Metode de formulare de întrebări şi prezentare de rezultate.<br />
4. Lectura şi rezumarea în perechi.<br />
Tema nr. 11. Aspecte cheie şi părţi constitutive ale sistemului de prevenire a corupţiei<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este familiarizarea studenţilor cu trăsăturile sistemului de prevenire a corupţiei.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Examinează conceptul de prevenire a corupţiei.<br />
2. Discută originea şi sursele conceptului de luptă împotriva corupţiei în Lituania.<br />
3. Pe baza experienţelor internaţionale, examinează trăsăturile continuităţii şi stabilităţii unei strategii anti-corupţie<br />
de succes.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
265<br />
4. Identifică şi examinează părţile constitutive separate ale sistemului de organizare a luptei împotriva corupţiei.<br />
5. Identifică părţile constitutive cheie ale luptei împotriva corupţiei şi scoate în evidenţă avantajele ei.<br />
Tema nr. 12. Elaborarea şi implementarea politicilor anti-corupţie în Lituania<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este de a examina trăsăturile caracteristice ale elaborării şi implementării politicilor anti-corupţie în<br />
Lituania.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Examinează conceptul de politică anti-corupţie.<br />
2. Discută componentele constitutive ale politicilor anti-corupţie.<br />
3. Examinează impactul lipsei standardelor (benchmark) în ceea ce priveşte politicile anti-corupţie.<br />
4. Învaţă despre legislaţia anti-corupţie.<br />
5. Discută despre organele implicate în lupta împotriva corupţiei şi evaluează performanţele acestora.<br />
Exerciţiu (2 ore)<br />
Obiectivul este de a ajuta studenţii să înţeleagă necesitatea existenţei unui sistem de prevenire a corupţiei şi<br />
discutarea avantajelor şi dezavantajelor sale.<br />
Sarcini<br />
1. Examinează bazele legale şi instituţionale ale luptei împotriva corupţiei.<br />
2. Discută legislaţia anti-corupţie şi prevederile cheie ale acesteia.<br />
3. Familiarizează studenţii cu aplicaţiile practice ale legislaţiei anti-discriminare.<br />
4. Examinează problemele legate de adoptarea procedurii legislaţiei anti-corupţie şi formulează opţiuni pentru<br />
luarea deciziilor în relaţie cu acestea.<br />
5. Discută modul de operare al organelor anti-corupţie, specificând avantajele şi dezavantajele lor.<br />
Metode<br />
1. Rezolvarea sarcinilor în grup şi prezentarea rezultatelor exerciţiului în cadrul grupului.<br />
2. Analiza de situaţie: evaluarea acţiunilor organelor anti-corupţie.
266<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
3. Utilizarea metodei compoziţiei în selectarea trăsăturilor ce permit identificarea legislaţiei anti-corupţie<br />
deficiente.<br />
Tema nr. 13. Bazele legale ale prevenirii corupţiei în Lituania<br />
Prelegere (4 ore)<br />
Obiectivul este examinarea bazelor egale ale prevenirii corupţiei în Lituania.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Învaţă despre trăsăturile principale ale evoluţiilor istorice privind bazele legale ale prevenirii corupţiei.<br />
2. Specifică şi examinează prevederile principale ale strategiei naţionale anti-corupţie.<br />
3. Discută bazele legalităţii proprietăţilor şi fondurilor.<br />
4. Examinează condiţiile stabilite pentru prevenirea acţiunilor de spălare de bani.<br />
5. Examinează natura activităţilor de lobby şi condiţiile acestora.<br />
6. Învaţă despre sistemul serviciilor publice cel al administraţiei publice şi transparenţa acestora.<br />
7. Discută sensurile unui sistem politic transparent şi trăsăturile modului acestuia de operare.<br />
8. Examinează trăsăturile centrale ale dreptului de acces la informaţii în ceea ce priveşte modul de funcţionare a<br />
statului şi organelor municipale.<br />
Tema nr. 14. Trăsături ale politicilor anti-corupţie în celelalte state membre ale Uniunii Europene<br />
Prelegere (2 ore)<br />
Obiectivul este de a familiariza studenţii cu principalele trăsături ale politicilor anti-corupţie din celelalte state<br />
membre ale Uniunii Europene.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Particularităţi privind percepţiile legate de politicile anti-corupţie în statele membre ale UE.<br />
2. Acte normative ce reglementează particularităţile politicilor anti-corupţie în UE.<br />
3. Măsurile principale ale politicilor anti-corupţie în statele membre ale UE.<br />
4. Comparaţia trăsăturilor principale ale politicilor anti-corupţie întreprinse de state membre ale UE cu politicile
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
267<br />
anti-corupţie din Lituania.<br />
Exerciţiu (2 ore)<br />
Obiectivul este înţelegerea importanţei politicilor anti-corupţie şi identificarea factorilor ce contribuie la succesul<br />
luptei împotriva corupţiei.<br />
Sarcini şi probleme de examinat<br />
1. Examinează practica corupţiei implementată la modul concret în statele membre ale UE (de exemplu, Germania,<br />
Franţa, etc.).<br />
2. Discută despre oportunităţile de aplicare a proiectelor anti-discriminare din aceste ţări în Lituania.<br />
Metode<br />
1. Analiză de situaţie şi muncă în grup în selectarea trăsăturilor pozitive şi negative ale politicilor anti-corupţie<br />
implementate în ţările membre ale UE.<br />
2. Brainstorming şi discutarea răspunsurilor grupelor.<br />
3. Lectura şi rezumarea.<br />
Durata totală a prelegerilor: 32 de ore.<br />
Durata totală a exerciţiilor: 16 ore.<br />
BIBLIOGRAFIE<br />
1. Christian D., Fisanick A., Csonka P. ir kt., Šiuolaikinis nusikalstamumas. Kaunas: Vyt auto Didžiojo universitetas, 2002.<br />
2. Dapšys A., “Organizuotas nusikalstamumas ir korupcija: prevencijos ir kontrolės siste mos kūrimo Lietuvoje prielaidos ir<br />
perspektyvos”, in Teisės problemos, 1997, Nr. 4.<br />
3. Explanatory Report to Criminal Law Convention on Corruption (ETS 173). Strasbourg, 1999 (http://conventions.coe.int).<br />
4. Jočienė D., “Korupcija postkomunistinėse šalyse”, in Teisės problemos, Nr. 1. Vilnius, 1997.<br />
5. Justickis V., Kriminologija, d. 1. Vilnius: Lietuvos teisės universitetas, 2001.<br />
6. Constituţia Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 1992, Nr. 33-1014.<br />
7. Rezoluţia Nr. IX-771 din 17 ianuarie 2002 a Seimas al Republicii Lituaniene, Con cerning the Approval of the National Anti-Corruption<br />
Programme, Gazeta Oficială, 2002, Nr. 10-355.<br />
8. Legea privind Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene, versiunea nouă, Gazeta Oficială, 2003, Nr. 38-1657.<br />
9. Legea administraţiei publice a Republicii Lituaniene, Gazeta Oficială, 1999, Nr. VIII-1316.<br />
10. Legea reglementării intereselor publice şi private, Gazeta Oficială, 2000, Nr. VIII-1562.<br />
11. Rezoluţia Nr. 1601 din 8 octombrie 2002 al Guvernului Republicii Lituaniene, Concerning the Approval of the Procedure for<br />
Performing Corruption Risk Analysis, Gazeta Oficială, 2002, Nr. 98-4339.<br />
12. Measures to Prevent Corruption, a Study of the European Centre for Parliamentary Re search and Documentation in the EU Member
268<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
States. Strasbourg, 1999.<br />
13. Review and Implementation of the National Anti-Corruption Programme, Development and Implementation of Sector Anti-Corruption<br />
Strategies and Action Plans, Lithuania. Phare project No. LI 9913.02.<br />
14. Pivoriūnas A., “Nusikaltimai valstybės tarnybai ir korupcija – problemos ir jų spren dimo būdai”, Justitia, 1997, Nr. 6.<br />
15. Rose-Ackerman S., Valdžia ir korupcija: priežastys, padariniai ir reforma. Vilnius: Vaga, 2001.<br />
16. Studiul “Preliminary Evaluation of Corruption Situation in Lithuania and Preparation of Outline of Strategy for Fight Against Corruption”.<br />
Raport final. Vilnius, 1999.<br />
17. Trumpa U., Removing the Roots of Corruption, o prezentare în conferinţa “From State Governance Reform to an EffectiveAnti-<br />
CorruptionBattle”, Vilnius, 20 June 2001 (http://www.lrinka.lt/Pranesim/Antikorupcu.phtml).<br />
18. Vaitiekus S., Korupcijos prevencijos sistema Lietuvoje: organizacijos ir veiksmų apžvalga. Vilnius: “Transparency International”<br />
Lietuvos skyrius, 2002.<br />
Exemplu de prelegere<br />
Varietatea conceptelor de corupţie<br />
Unii spun că puţin s-a schimbat de la Imperiul Roman încoace: puterea corupe şi puterea absolută corupe în mod absolut.<br />
Prima pagină a ziarelor şi ştirile de la televizor vorbesc despre prejudiciile cauzate de funcţionari publici de pe întreaga<br />
planetă 8 . Fenomenul corupţiei este la fel de vechi ca lumea înseşi. Diferite surse din literatura de specialitate susţin că<br />
fenomenul corupţiei a existat de când există servicii publice, poziţii oficiale şi încredere în oficialităţi 9 . Aceste argumente<br />
par să dezvăluie adevărul după cum se poate vedea şi în cele 150 de inscripţii cuneiforme descoperite de arheologi danezi<br />
în oraşul sirian Raka, anunţate în decembrie 1997. Inscripţiile arătau că acest oraş era centrul administrativ al civilizaţiei<br />
assiriene care a existat în secolul al XIII-lea î.e.n. Arheologii au găsit o arhivă specială care aparţinuse unei instituţii<br />
echivalent prezentului minister de interne care conţinea date despre luarea de mită a oficialilor 10 . Astăzi nimeni nu mai<br />
pune la îndoială că problema corupţiei există atât în Lituania, cât şi în alte ţări la o scară dificil de determinat. Dovezi<br />
legale oficiale legate de existenţa corupţiei sunt statistici oficiale de infracţiuni de corupţie înregistrate şi investigate în<br />
conformitate cu diferitele prevederi ale codului penal şi analize de decizii ale tribunalelor luate după audieri în fiecare<br />
caz în parte.<br />
Trebuie evidenţiat faptul că fenomenul corupţiei este principala caracteristică a crimei organizate, manifestânduse<br />
ca o dezvoltare a sistemului de securitate dincolo de control social 11 . De fapt, nu este surprinzător nimănui că crima<br />
8 Christian D., Fisanick A., Csonka P. ir kt., Šiuolaikinis nusikalstamumas. Kaunas: Vytauto Didžiojo universitetas, 2002, p. 18-19.<br />
9 Justickis V., Kriminologija, 1 d. Vilnius: Lietuvos teisės universitetas, 2001, p. 344-345.<br />
10 Measures to Prevent Corruption, Study of European Centre for Parliamentary Research and Documen tation in the EU Member States.<br />
Strasbourg, 1999, p. 36-42.<br />
11 Gutauskas A., Tarptautinio organizuoto nusikalstamumo prevencijos organizavimas Lietuvoje. Vilnius: Lietuvos teisės universitetas, 2000,<br />
p. 38.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
269<br />
organizată are legături cu organele de punere în aplicare a legilor şi autorităţile de stat. Făptaşii se folosesc de mită,<br />
servicii, şantaj şi relaţii de prietenie pentru a obţine informaţii ce îi interesează, permiţându-le să acţioneze sigur, să evite<br />
răspunderea criminală sau să o muşamalizeze. Crima organizată merge de cele mai multe ori mână în mână cu corupţia,<br />
prezentând astfel o ameninţare la sistemul de siguranţă guvernamentală şi politică a statului 12 . De exemplu, Centrul de<br />
Investigare a Crimei Organizate cu sediul în Kahrkov, Ucraina, a mers atât de departe încât să tragă următoarea concluzie<br />
radicală: crima organizată nu poate supravieţui timp îndelungat fără susţinerea oficialilor publici 13 . Indubitabil, acest tip<br />
de susţinere este asigurată de legături cu corupţia.<br />
Aşadar, corupţia este un fenomen care distruge statul din interior. Statul este distrus de cei care ar trebui să îl<br />
protejeze. Acesta este o problemă de proporţii care solicită o analiză comprehensivă şi care ar trebui să abordeze nu<br />
numai conceptul şi natura corupţiei ca un fenomen separat socio-economic, ci să examineze cauzele şi consecinţele ei,<br />
precum şi prevenirea şi investigarea practicilor concrete de corupţie.<br />
Fenomenul social al corupţiei a existat din timpuri străvechi ca una dintre formele cele mai răspândite de<br />
comportament, deosebit de dăunător serviciilor civile. Primele încercări de luptă împotriva corupţiei prin intermediul<br />
dreptului penal în Europa sunt asociate cu Codul Penal din 1810, de pe vremea lui Napoleon, care stipula pedepse<br />
semnificativ de dure 14 . Corupţia este un fel de fenomen mistic: toată lumea vorbeşte despre ea, dar nimeni nu poate<br />
să specifice ce este ea de fapt. Există un punct de vedere dominant conform căruia luarea de mită sau remunerare<br />
nefondată şi darea de mită sunt inseparabile de conceptul corupţiei. De asemenea este la fel de evident faptul că deşi<br />
corupţia conţine aceste infracţiuni, nu se limitează doar la acestea. Nu vom putea crea un sistem cu multe feţe pentru<br />
a controla corupţia înainte să elucidăm natura şi conceptul acestui fenomen 15 . Luând acest lucru în considerare, în<br />
cursul primei prelegeri despre corupţie şi politici anti-corupţie este esenţial să învăţăm despre conceptul corupţiei şi să<br />
aruncăm o privire la legislaţia internaţională, precum şi lituaniană, care o defineşte.<br />
Cum am mai menţionat mai devreme, forme şi scale diferite ale corupţiei au existat de la naşterea guvernământului<br />
de stat. Mituirea legală sau ilegală a oficialităţilor, judecătorilor sau funcţionarilor publici din diferite eşaloane ale<br />
guvernământului a fost dintotdeauna tolerată sau subiectul unor pedepse. Se întâmplă des ca problema corupţiei să<br />
devină un instrument al ideologiei sau politicii. Oamenii spun că relaţiile din ce în ce mai numeroase ale economiei de<br />
12 Dapšys A., “Organizuotas nusikalstamumas ir korupcija: prevencijos ir kontrolės sistemos kūrimo Lietuvoje prielaidos ir perspektyvos”,<br />
in Teisės problemos, Nr. 4. Vilnius, 1997, p. 61; Rezoluţia Nr. 10-220 al Guvernului Republicii Lituaniene, privind programul de prevenire a crimei<br />
organizate şi corupţiei, Monitorul Oficial, 1999.<br />
13 Survey of the Struggle of Law Enforcement Agencies Against Corruption in Ukraine”, in Organised Crime Watch, Volume 1, No. 6.<br />
Washington, D. C., 1999, p. 9-10.<br />
14 Explanatory Report to the Criminal Law Convention on Corruption (ETS 173). Strasbourg, 1999 (http://conventions.coe.int).<br />
15 Jočienė D., “Korupcija postkomunistinėse šalyse”, Teisės problemos, 1997, Nr. 1, p. 81.
270<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
piaţă în Lituania (proprietate, producţie, comerţ şi consum) sunt mai degrabă infracţionale decât legitime. „Sovietizarea“<br />
acestor probleme, adică blamarea statului şi a formaţiunii sociale anterioare pentru toate nenorocirile este o explicaţie<br />
care poate să fie convingătoare doar pentru cei naivi. Problema reală este faptul că Lituania este în plin proces de formare<br />
a unor relaţii de piaţă ale capitalismului „sălbatic“, ceea ce există în alte ţări de la începutul secolului trecut. Cu alte cuvinte,<br />
Lituania rămâne în urmă în privinţa relaţiilor sociale, economice şi de alt tip caracteristice capitalismului democratic<br />
originar în statele occidentale civilizate, format cel puţin cu cincizeci de ani în urmă 16 . Ceea ce se spune despre acest<br />
fenomen ne permite să concluzionăm că o formă sau alta de corupţie a existat în Lituania de la formarea acestui stat.<br />
Actuala perioadă de tranziţie, care a început la finele anilor ’70, a activat problema, exacerbând dimensiunea problemei<br />
şi îmbrăcând forme noi. Toate acestea creează necesitatea de a dedica mai multă atenţie acestui fenomen, analizării lui,<br />
şi adresării lui într-un mod eficient. Totuşi, pentru realizarea eficace a acestor scopuri trebuie întâi să înţelegem ce este<br />
corupţia. Aşadar, să începem cu problema conceptului de corupţie, definit atât la scară globală, cît şi naţională.<br />
Dicţionarul Termenilor Internaţionali conţine următoarea definiţie: „Corupţia [lat. Corruptio – deteriorare, mită]<br />
este abuzul unei poziţii oficiale pentru beneficii personale; mituirea unui oficial sau a unei personalităţi politice.“ 17 Un<br />
alt dicţionar de termeni internaţionali defineşte acest termen în sens mai larg: corupţia este acceptarea mitei de către<br />
un oficial sau personalităţi politice pentru efectuarea responsabilităţilor sale sau violarea legii pentru obţinerea de<br />
câştiguri personale sau mutuale, dând mită sau mituire 18 . Surse academice utilizând termenul de corupţie dezvăluie<br />
comportamentul oficialităţilor, abuzul lor de putere din motive personale, egoiste. Sunt de părere că este de nepermis să<br />
se utilizeze un termen internaţional în legislaţie naţională fără a preciza o definiţie oficială. Luând în calcul complexitatea<br />
şi riscurile fenomenului corupţiei, nu este permis să se utilizeze explicaţii ale termenului împrumutate din dicţionare de<br />
termeni internaţionali sau instrumente legale internaţionale. Doresc să vă reamintesc că una dintre condiţiile elaborării<br />
de legislaţie şi reglementări este claritatea.<br />
În 1999, un grup de autori conduşi de Departamentul Securităţii de Stat a realizat un studiu intitulat O evaluare<br />
preliminară a situaţiei corupţiei în Lituania şi pregătirea rezumatului pentru strategie luptei anti-corupţie. Studiul<br />
a fost comandat de Ministerul de Externe al Republicii Lituaniene şi iniţiat ca un proiect Phare. În secţiunea Definirea<br />
corupţiei în legislaţia lituaniană şi alte acte normative, autorii studiului au observat că „termenul corupţiei este utilizat în<br />
legislaţia şi alte acte normative ale Lituaniei, însă unul dintre aspectele negative ale sistemului nostru legal este acela că<br />
îi lipseşte încă o definiţie strictă şi legală a corupţiei.“ Trebuie să luăm măsuri imediate pentru a redresa această situaţie,<br />
altfel strategia anti-corupţie şi obiectul său vor rămâne neclare şi nedefinite. Ca rezultat, toate măsurile legale şi pro-<br />
16 Pivoriūnas A., “Nusikaltimai valstybės tarnybai ir korupcija – problemos ir jų sprendimo būdai”, Jus titia, 1997, Nr. 6, p. 14.<br />
17 Tarptautinių žodžių žodynas. Vilnius: Alma littera, 2001, p. 405.<br />
18 Tarptautinių žodžių žodynas, A-K. Vilnius: Žodynas, 1999, p. 673.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
271<br />
active în sensul anti-corupţiei, tactici şi practica de prevenire a corupţiei vor rămâne mai degrabă ineficace. 19 Propunerea<br />
Strategiei Naţionale Anti-corupţie, semnat în octombrie 1999 de către şeful Serviciului de Investigaţii Speciale susţine că<br />
„conceptul corupţiei nu trebuie uitat în implementarea reformei legale în Lituania şi trebuie să fie reflectat în legislaţia<br />
corespunzătoare.“ 20 Din păcate, noul cod penal nu a inclus nici o definiţie a termenului deşi vorbim de fapte periculoase<br />
care sunt în conflict cu legea.<br />
Într-adevăr, s-au făcut încercări de a rezolva problema legală prin oferirea unei definiţii a corupţiei în propunerea<br />
de lege privind Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene şi în propunerea de lege privind lupta împotriva<br />
corupţiei şi şantajului a Republicii Lituaniene, ambele în proces de dezbatere în cadrul Seimas. Primul text legislativ<br />
propune următoarea definiţie: „Corupţia este abuzul unei poziţii oficiale sau a oportunităţilor corelate cu aceasta a<br />
politicienilor statului, oficialilor, şi al funcţionarilor publici care încearcă obţinerea unor beneficii în mod ilicit pentru sine<br />
sau altor persoane, precum şi oferirea unor beneficii sau privilegii politicienilor statului, oficialităţilor sau funcţionarilor<br />
publici prin persoane fizice sau juridice în schimb pentru efectuarea sau neefectuarea sarcinilor ce le intră în atribuţii,<br />
precum şi orice act intenţionat de organizare, instigare, ajutorare sau participare ca intermediar în comiterea de fapte<br />
specificate în acest paragraf.“ 21<br />
Această definiţie este urmat de o lungă notă explicativă. Este o definiţie mai degrabă generală, fiind importantă<br />
în acest moment doar din punct de vedere teoretic. De aceea, vom trece în revistă instrumentele legale internaţionale<br />
corespunzătoare. În acest domeniu, instrumentul internaţional cheie este Convenţia Dreptului Penal al Corupţiei nr. 173,<br />
semnat la 27 ianuarie 1999 în Strasbourg. Printre semnatarii Convenţiei au fost autorizaţi şi reprezentanţi ai Republicii<br />
lituaniene. Para. 1, art. 6 al Convenţiei* conţine următoarele forme de corupţie 22 :<br />
1. Solicitarea sau acceptarea, în mod direct sau indirect, de către un oficial guvernamental sau o persoană care are<br />
atribuţii publice, a oricărui articol cu valoare monetară, sau alte beneficii cum ar fi cadouri, favoruri, promisiuni<br />
sau avantaje pentru sine sau orice altă persoană sau entitate în schimb pentru orice act sau omisiune în<br />
efectuarea atribuţiilor publice;<br />
2. Oferirea sau darea, în mod direct sau indirect, unui oficial guvernamental sau persoanei care are atribuţii publice,<br />
oricăror articole cu valoare monetară, sau alte beneficii cum ar fi cadouri, favoruri, promisiuni sau avantaje<br />
pentru sine sau orice altă persoană sau entitate în schimb pentru orice act sau omisiune în efectuarea atribuţiilor<br />
19 Studiul “Preliminary Evaluation of Corruption Situation in Lithuania and Preparation of Outline of Strategy for Fight against Corruption”.<br />
Raport final. Vilnius, 1999, p. 4.<br />
20 Rezumatul propus al Strategiei Naţionale Anti-corupţie. Elaborat de Serviciul de Investigaţii Speciale, 1999.<br />
21 Ibid.<br />
22 * Se pare că autorul citează Convenţia Inter-americană împotriva corupţiei (http://www.oas.org/juridico/english/Treaties/b-58.html)<br />
(nota traducătorului) The TI Source Book Part A: Analytical Framework.
272<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
publice;<br />
3. Orice act sau omisiune în efectuarea atribuţiilor oficialităţilor guvernamentale sau persoanelor cu atribuţii<br />
publice în scopul obţinerii ilicite de beneficii pentru sine sau unei părţi terţe;<br />
4. Utilizarea sau ascunderea frauduloasă a proprietăţii însuşite de pe urma oricăror acţiuni enumerate în acest<br />
articol; şi<br />
5. Participarea ca principal, co-principal, instigator, complice sau accesoriu după comiterea acţiunii în comiterea<br />
sau încercarea de comitere, sau în orice colaborare sau conspiraţie de a comite, oricare dintre actele enumerate<br />
în acest articol.<br />
Analizarea formelor corupţiei specificate în Convenţia mai sus menţionată arată că descrieri analoge ale actelor<br />
interzise au fost incluse şi în codul penal al Republicii lituaniene 23 în vigoare până la 1 mai 2003 (art. 282-284 şi altele),<br />
precum şi în noul cod penal al Republicii 24 (art. 282-284), valid după 1 mai 2003. Acestea includ formele relevante<br />
ale corupţiei, cum ar fi luarea de mită, luarea de mită printr-un intermediar, şi darea de mită, toate definite şi la nivel<br />
internaţional. Totuşi, nu există o definiţie a corupţiei ca un fenomen separat nici la nivel internaţional, nici la cel statal.<br />
Para. b al art. 7 al Comentariului la Codul Conduitei oficialităţilor responsabile de punerea în aplicare a legilor al ONU<br />
susţine că definirea corupţiei trebuie să fie supusă legilor statelor. 25 Am menţionat anterior faptul că legislatorii lituanieni<br />
nu au făcut încercări de definire a termenului, ezitând astfel să creeze bazele unei doctrine generale. Întâlnim doar<br />
încercări limitate de a descrie corupţia. Spre exemplu, Rezoluţia Guvernului Lituaniei privind programul de prevenţie al<br />
corupţiei a adoptat Programul de prevenire a crimei organizate şi corupţiei 26 . Cei care au elaborat Programul, cei care au<br />
analizat situaţia în partea a doua au prezentat următoarele două aspecte ale corupţiei:<br />
1. Corupţia este un set de crime al păturii bine calificate.<br />
2. Corupţia este un factor ce asigura existenţa crimei organizate.<br />
Programul mai menţionează faptul că aproape toate crimele organizate sunt legate de corupţie. Această<br />
simbioză a grupurilor de crimă organizată şi oficialităţi corupte se poate manifesta atunci când organe preocupate de<br />
criminalitate adoptă acte normative care îi favorizează aceste grupuri sau când astfel de organe „păzesc“ traficul de<br />
ţiţei, alcool, tutun, arme şi droguri, prostituţie, comerţul de maşini furate, când liderii grupurilor de crimă organizată nu<br />
sunt trimişi în judecată sau această procedură nu este făcută conform prevederilor. Astfel, Programul consideră crima<br />
organizată ca fiind un sistem complex de legături şi relaţii între grupuri infracţionale şi infracţiunile comise de membrii<br />
23 Codul Penal al Republicii Lituaniene, Monitorul Oficial, 1997, Nr. 118-3046.<br />
24 Codul Penal al Republicii Lituaniene (aprobat în 26 septembrie 2000 prin Legea VIII-1968). Vilnius: Ministerul Justiţiei, 2000.<br />
25 The TI Source Book Part A: Analytical Framework.<br />
26 Rezoluţia Nr. 10-220 a Guvernului Republicii Lituaniene, privind programul de prevenire a crimei organizate şi corupţiei, Monitorul<br />
Oficial, 1999.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
273<br />
acestora (de obicei ca afaceri) şi căutând plasarea în siguranţă a acestor fapte recurgând la mituirea unor oficialităţi sau<br />
corupţie. Infracţiunile şi contravenţiile împotriva administraţiei publice şi serviciilor publice definite în codul penal ne<br />
permit să identificăm două tipuri de corupţie în funcţie de domeniul în care se manifestă: corupţie la nivel de guvernare<br />
şi corupţie comercială. Se poate trage o concluzie că Programul de prevenire a corupţiei lituanian identifică fapte de<br />
corupţie identifice cu practici corupte menţionate în Convenţia internaţională împotriva corupţiei, dar diferenţa între<br />
cele două documente este că cea din urmă specifică fenomenul corupţiei ca apărând în domeniul guvernării statului.<br />
Corupţia guvernării statului este o precondiţie pentru funcţionarea stabilă şi sigură a grupurilor de crimă organizată şi<br />
garantează profit de pe urma unor afaceri ilicite. Pe de altă parte, acest profit maxim creează mai multe oportunităţi<br />
pentru a continua mituirea oficialităţilor care, din păcate, găsesc deosebit de dificil să reziste tentaţiei de a deveni bogat<br />
repede şi uşor prin primirea în mod sistematic a unor sume de bani uriaşe din partea grupurilor de crimă organizată.<br />
27<br />
Utilizarea termenului general sau specific, precum şi prevederile programelor menţionate mai sus nu ne permit să<br />
definim tipurile de corupţie. Trebuie să realizăm o analiză mai aprofundată a fenomenului pentru a-i identifica limitele.<br />
Un oficial sau funcţionar public mituit se angajează de cele mai multe ori în comiterea şi a altor infracţiuni. Dacă toţi<br />
oficialii poliţiei de frontieră sau grănicierii ar fi persoane drepte, traficul ca fenomen ar dispărea aproape complet sau<br />
intensitatea lui ar fi minimal.<br />
În general, în contextul tuturor infracţiunilor comise în ţară, corupţia (în sensul ei strict) nu este foarte răspândit<br />
şi constituie per ansamblu 0,1% din infracţiunile înregistrate. Însă acest lucru nu trebuie să ne facă complezenţi în ceea<br />
ce priveşte aceste statistici şi trebuie să rămânem vigilenţi pentru că o altă caracteristică calitativă (latenţa) a corupţiei<br />
sau luării de mită devine din ce în ce mai des practicată: mita este dată şi luată prin intermediari de încredere. Totuşi,<br />
această asumpţie este dificil de fundamentat prin utilizarea de exemple concrete; este modalitatea cunoscută doar<br />
operatorilor. Poate că acesta este unul din motivele pentru care datele statistice indică o recurenţă atât de infimă a<br />
acestor infracţiuni.<br />
Este dificilă găsirea infracţiunilor care sunt latente. „ Astfel de acţiuni includ infracţiuni economice, organizate<br />
şi profesionale, inclusiv corupţie, trafic, evaziune fiscală, contrafacerea de bancnote, trafic de droguri, prostituţie, etc.“ 28<br />
Problema datelor factuale care indicau un procentaj mai ridicat decât cele din statistici a fost identificară în cadrul celui<br />
de-al şaptelea Simpozion al criminologilor din ţările baltice. De ce are loc acest fenomen Atât cel ce dă mita, cât şi cel<br />
ce ia mita sunt ambii părţii interesate şi ambii sunt satisfăcuţi de rezultatele obţinute. În cele mai multe cazuri, ambele<br />
părţi au un câştig de ordin material sau de alt tip. Când beneficiile sunt reciproce, nimeni nu se plânge. În acest caz,<br />
practicile corupte pot fi dezvăluite doar de forţe operative. Datele statistice includ, de asemenea, cazuri în care nu există<br />
27 Bluivšteinas J., Kriminologija. Vilnius: Pradai, 1994, p. 256.<br />
28 Al 7-lea simpozion al criminologilor Ţărilor Baltice. Prevention of Crime and Criminal Policy in Transitional Market Economy. Vilnius, 1995,<br />
p. 21.
274<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
un interes reciproc, adică în care una dintre părţi este nefericită.<br />
Putem conchide că fenomenul corupţiei în Lituania poate fi descris cum urmează:<br />
1. se manifestă într-un număr de domenii diferite;<br />
2. acest fenomen vechi a devenit deosebit de răspândit în perioada de tranziţie după restaurarea independenţei<br />
statului;<br />
3. nu există o definiţie a corupţiei în actele normative, iar doctrina corupţiei este încă în elaborare;<br />
4. este un fenomen deosebit de latent;<br />
5. distorsionează conceptul echităţii, esenţa serviciilor publice şi bunul public cel mai important – statul de<br />
drept.<br />
Revenind la problema definiţiei corupţiei, aş sugera să folosiţi definiţia comprehensivă oferită de grupul<br />
multidisciplinar pe corupţie al Consiliului Europei, care este următoarea: „ Corupţia este mituire sau orice alt<br />
comportament în relaţie cu o persoană care are responsabilităţi în sectorul public sau privat care violează sarcinile care<br />
rezultă din atribuţiile postului oficial, angajatului privat, agentului independent sau orice altă relaţie de această natură şi<br />
care sunt menite să aduce beneficii necorespunzătoare autorilor sau unor terţe părţi.“ 29 Aşadar, corupţia trebuie privită<br />
ca o activitate regulată, recurentă, integrală şi cu caracter penal a unui individ cu legături oficiale cu autorităţile, o<br />
entitate privată, cu electoratul sau audienţa mass media (cititori, telespectatori) şi care se manifestă sub forma abuzului<br />
sau încrederii poziţiei pentru un beneficiu personal (care trebuie înţeles în sens larg, adică mai mult decât beneficii<br />
băneşti: prestigiu, oportunităţi de carieră, servicii reciproce). De aceea, trebuie să conceptualizăm corupţia nu ca un<br />
singur act de dare de mită, ci ca o practică de mituire mai mult sau mai puţin constantă caracteristică unei persoane<br />
sau al unui grup de persoane. Să luăm în considerare acest concept larg atunci când vorbim despre răspândirea sa în<br />
obiceiuri.<br />
Trecând în revistă sursele legale care descriu conceptul, daunele şi cauzele acestui fenomen anti-social, putem<br />
susţine că acesta reprezintă o ameninţate la siguranţa publică şi drepturile omului pentru că:<br />
1. oficialităţi corupte îşi lasă sarcinile neefectuate şi eşuează în faţa prevenirii corupţiei,<br />
2. un funcţionar public îşi desfăşoară activitatea necorespunzător,<br />
3. datorită corupţiei, drepturi fundamentale pot fi violate,<br />
4. corupţia poate să crească preţul de investiţie al unei ţări cu până la cca. 30%,<br />
5. pentru că de cele mai multe ori există taxe asupra investiţiilor străine, corupţia împiedică fluxul de investiţii<br />
străine. 30<br />
Indexul de percepţie al corupţiei realizat de Transparency International în 2002 a dezvăluit faptul că index-ul<br />
29 The TI Source Book Part A: Analytical Framework, p. 54-58.<br />
30 Ibid.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
275<br />
Lituaniei a rămas neschimbat faţă de anul precedent, căpătând o notă de 4,8 din 10, doar cu 0,2% sub pragul ţărilor<br />
cel mai puţin corupte din lista statelor analizate. Acest index arată percepţiile asupra corupţiei în rândul oamenilor<br />
de afaceri şi experţilor internaţionali. Lituania împarte locurile 36-39 cu Belarus, Reublica Africii de Sud şi Tunisia. În<br />
tabelul cu 102 state, codaşele sunt Angola, Madagascar, Paraguay, Nigeria şi Bangladesh, iar fruntaşele includ Finlanda,<br />
Danemarca, Noua Zeelandă, Islanda, Singapore şi Suedia. În 1999, Lituania a fost plasată pe locul al 50-lea. În trei ani,<br />
Lituania şi-a îmbunătăţit poziţia cu 14 locuri 31 .<br />
Legislativul lituanian a adoptat în jur de zece legi care, într-un fel sau altul, previn corupţia. De asemenea,<br />
a adoptat mai multe programe naţionale anti-corupţie. În ciuda acestor fapte, în spiritul vorbelor filosofului chinez<br />
Mencius (372-289), legile nu se aplică singure.<br />
În ani recenţi, Lituania a întreprins o politică modernă de combaterea corupţiei. Luând în considerare prevederile<br />
Legii privind bazele siguranţei naţionale a Republicii Lituaniene şi recomandările Comisiei Europene, Lituania a elaborat<br />
şi adoptat Strategia naţională anti-corupţie a Republicii Lituaniene şi a pregătit o propunere pentru Programul naţional<br />
anti-corupţie al Republicii Lituaniene. Obiectivul principal al Programului este să reducă nivelul corupţiei în Lituania şi<br />
să ţintească spre descreşterea rolului său negativ în construirea economiei, promovării democraţiei, întăririi securităţii<br />
naţionale şi a sistemului legal, precum şi spre eforturile instituţiilor lituaniene în direcţia cooperării în lupa împotriva<br />
corupţiei. Scopul Legii de prevenire a corupţiei este să stipuleze principiile de bază în ceea ce priveşte prevenirea<br />
corupţiei în serviciile publice şi în sectorul privat, măsurile de prevenire a corupţiei şi bazele legale ale acestora, instituţiile<br />
de prevenire a corupţiei, drepturile şi responsabilităţile acestora. Acţiuni anti-corupţie de mai mare anvergură au fost<br />
luate de agenţiile lituaniene de punere în aplicare a legilor în domeniile detectării infracţiunilor, prevenirea corupţiei<br />
şi învăţământ public. Conform datelor oferite de Departamentul de Informatică şi Comunicare din cadrul Ministerului<br />
de Interne al Republicii Lituaniene, între 1995-2001, în baza de date s-au înregistrat 1.530 de infracţiuni împotriva<br />
administraţiei publice, inclusiv 388 de cazuri de luare de mită şi ale 1.142 de infracţiuni împotriva administraţiei publice.<br />
Analiza de performanţă a Serviciului de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene (în viitor STT) arată că în 1999,<br />
această agenţie a iniţiat 125 de cazuri penale, în 2000 90 de cazuri penale, în 2001 şi 2002 188 şi, respectiv 79 de cazuri<br />
penale. În primele 4 luni ale anului 2003, STT a iniţiat 28 de cazuri penale. Când noul cod de procedură penală a intrat în<br />
vigoare la 1 mai 2003, STT a iniţiat 88 de investigaţii înaintea începerii procedurii de urmărire penală între 1 mai 2003 şi<br />
31 decembrie 2003. Între 1 ianuarie şi 30 septembrie 2004, STT începuse 72 de investigaţii.<br />
În aceeaşi perioadă, STT a primit 18 investigaţii înaintea începerii procedurii de urmărire penală de la alte agenţii<br />
sau instituţii şi 6 le-a transferat mai departe. La 34 de investigaţii înaintea începerii procedurii de urmărire penală s-a<br />
renunţat şi 23 au fost terminate (adică s-a făcut acuzarea), iar alte 98 de investigaţii sunt în desfăşurare.<br />
În 1999, STT a detectat 168 de persoane despre care se credeau că au comis acte de corupţie sau alte tipuri<br />
31 http://www.transparency.lt
276<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
de infracţiuni. Dintre acestea, 115 (68%) erau funcţionari publici şi 53 (32%) cetăţeni privaţi. În 2000, STT a detectat 98<br />
de persoane, inclusiv 68 (69%) de funcţionari publici şi 30 (31%) de alte persoane. În 2001, 124 de persoane, inclusiv<br />
81 (65%) de funcţionari publici şi 43 (35%) de alte persoane. În 2002, 99 de persoane, 60 (61%) de funcţionari publici<br />
şi 39 (39%) de alte persoane. În 2003, 158 de persoane dintre care 106 (67%) de funcţionari publici şi 52 (33%) de alte<br />
persoane. Între 1 ianuarie şi 30 septembrie 2004, STT a detectat 92 de persoane, 59 (64%) de funcţionari publici şi 33<br />
(36%) de alte persoane.<br />
În 1999, 160 de infracţiuni au fost înregistrate, inclusiv 98 (61%) împotriva administraţiei publice şi 62 (39%)<br />
alte tipuri de infracţiuni. În 2000, au existat 126 de infracţiuni înregistrate, inclusiv 56 (44%) împotriva administraţiei<br />
şi 70 (56%) de altă natură. În 2001, 193 de infracţiuni, inclusiv 117 (61%) împotriva administraţiei şi 76 (39%) de altă<br />
natură. În 2002, 134 de infracţiuni, 85 (63%) împotriva administraţiei şi 49 (37%) de altă natură. În 2003, STT a detectat<br />
210 infracţiuni, inclusiv 143 (68%) infracţiuni sau conţinând elemente de infracţiuni şi contravenţii împotriva serviciilor<br />
publice sau interesului public şi 67 (32%) prezentând infracţiuni sau elemente de infracţiune de altă natură. Între<br />
1 ianuarie şi 30 septembrie 2004, STT a detectat 229 de infracţiuni, din care 167 (73%) infracţiuni sau elemente de<br />
infracţiuni şi contravenţii împotriva serviciilor publice sau interesului public şi 62 (27%) de alte tipuri de infracţiuni.<br />
Între 1 ianuarie şi 30 septembrie 2004, STT a detectat următoarele încălcări rezultând în infracţiuni şi acţiuni<br />
ilicite împotriva serviciilor publice:<br />
• art. 225 al codului penal (luare de mită) – 32 de cazuri (19%)<br />
• art. 226 al codului penal (luarea de mită printr-un intermediar) – 0 (0%)<br />
• art. 227 al codului penal (mituire/dare de mită) – 26 (16%)<br />
• art. 228 al codului penal (abuz în serviciu) – 59 (35%)<br />
• art. 229 al codului penal (neefectuarea sarcinilor) – 39 (23%)<br />
cea mai mare atenţia a fost acordată combaterii corupţiei în administraţia publică, serviciile de taxe şi vame,<br />
aprovizionare publică, privatizare, punerea în aplicare a legii, şi instanţe judecătoreşti. În plus, a crescut cooperarea între<br />
instituţii ale statului în prevenirea şi detectarea infracţiunilor şi corupţiei asociate acestora. Concomitent cu aplicarea<br />
măsurilor de prevenire a corupţiei, se revăd dintr-o perspectivă anti-corupţie proiecte legislative şi acte normative în<br />
vigoare şi se realizează sondaje pentru evaluarea corupţiei pentru a depista domeniile cele mai expuse corupţiei.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
277<br />
STUDIEREA CORUPŢIEI ÎN INSTITUŢIILE DE<br />
ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR DIN ROMÂNIA<br />
EXEMPLE DE PROGRAME DE CURS/SEMINAR<br />
Denumirea cursului universitar:Etica şi comportament în afaceri<br />
Titularul cursului: Conferentiar Univ. Dr. Mirela Popa<br />
Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor<br />
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca<br />
Scopul disciplinei<br />
În cadrul Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, studenţii<br />
au prevăzut în programa analitică ca disciplină obligatorie de studiu‚”Etică şi comportament în afaceri”. În plus, la studiile<br />
masterale studenţii sunt obligaţi să parcurgă şi problematica legată de responsabilitatea socială a firmelor.<br />
Pe lângă cursurile şi seminariile la disciplinele mai sus menţionate, studenţii economişti sunt coordonaţi în pregătirea<br />
lucrărilor de licenţă şi a disertaţiilor, care acoperă în unele situaţii şi problematica corupţiei sau a evaziunii fiscale, chiar dacă<br />
în mare măsură sunt în atenţia ştiinţelor juridice. Din punctul nostru de vedere, pentru a se reduce fenomenul corupţiei este<br />
important să tratăm cu seriozitate rolul şi importanţa studierii Eticii, în demersul formării personalităţilor morale.<br />
Lumea care ne înconjoară este extrem de variată (putem spune că este infinit variată). Fenomenele sale sunt nenumărate<br />
iar legile care le guvernează sunt multiple, uneori necunoscute. Lumea nu este un „ceasornic” în care rotiţele sunt cuplate<br />
între ele pentru totdeauna, ci mai curând o „mare învolburată”, în continuă mişcare, în care, în orice moment, apare şi dispare<br />
ceva. Suntem, deci, cu toate descoperirile ştiinţifice existente, foarte departe de a putea prevedea totul cu precizia unui<br />
ceasornic.<br />
Această lume „întâmplătoare” este guvernată de legea probabilităţii. Ea este supusă legilor sociale, morale, politice,<br />
religioase, culturale, economice etc.
278<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Ne-am oprit asupra acestui subiect deoarece, credem noi, că valorile social-culturale, valorile morale şi raporturile<br />
interumane au rămas mult în urma progresului tehnico-ştiinţific. În plus, ne întrebăm dacă ştiinţa este întotdeauna<br />
în serviciul şi spre binele omenirii, dacă descoperirile ştiinţifice servesc întotdeauna progresului veritabil. Ne gândim<br />
la bomba atomică explodată deasupra oraşului Hiroşima, la gazul care poate ataca sistemul nervos, la armele<br />
bacteorologice etc.<br />
Unii autori sunt de părere că în societatea noastră, inclusiv în domeniul educaţiei, există o „criză” (lipsă) de valori morale,<br />
precum şi o anumită lipsă de speranţă privind depăşirea crizei de valori. În anumite domenii, dar în special în mediul<br />
afacerilor, nu se fac eforturi vizibile pentru perfecţionarea morală a oamenilor, pentru evidenţierea rolului valorilor<br />
morale referitoare la adevăr, bine, respect, altruism, dreptate, iubire, justiţie etc.<br />
Uneori chiar putem remarca lipsa reperelor valorice la unii oameni de afaceri, sau manageri, precum şi indiferenţă,<br />
apatie, limitarea eforturilor moral-spirituale, poate chiar nelinişte, anxietate şi lipsa speranţelor. Asemenea atitudini duc<br />
la comportamente deviante şi antisociale: minciună, violenţă, discriminare, corupţie, evaziune fiscală, criminalitate în<br />
orice forme etc.<br />
Guénon, remarca în „Criza lumii moderne” că :<br />
• nimic şi nimeni nu se mai află astăzi la locul cuvenit;<br />
• oamenii nu mai recunosc nici o autoritate efectivă în ordinea spirituală şi nici o putere legitimă în ordinea<br />
temporală;<br />
• «profanii» îşi permit să discute lucruri sacre, să le conteste caracterul şi chiar existenţa;<br />
• inferiorul a ajuns să judece superiorul;<br />
• ignoranţa impune limite înţelepciunii;<br />
• eroarea biruie adevărul;<br />
• omenescul se substituie divinului;<br />
• pământul deţine mai multă importanţă decât cerul;<br />
• individul se proclamă măsura tuturor lucrurilor şi pretinde să dicteze universului legile plămădite de propria sa<br />
raţiune, slabă şi supusă greşelii.<br />
Andrei Pleşu îşi exprimă convingerea, în lucrarea sa „Obscenitate publică”, că: „ […] împestriţarea de azi a realităţilor<br />
autohtone are o iritantă dimensiune obscenă, adică o strânsă afinitate cu psihologia neruşinării: neruşinare în politică,<br />
neruşinare în publicistică, neruşinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi. […].
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
279<br />
E vorba de o nonşalanţă fără criterii de exibiţionism agresiv, de o suspensie generalizată a valorilor şi a bunei cuviinţe.<br />
E vorba de disoluţia sfielii, a scrupulelor, a oricărei cenzuri interioare. Rezultatul e un peisaj în acelaşi timp hilar şi<br />
dramatic” 32 .<br />
„Imaginaţia concepe cu uşurinţă un viitor în care semenii vor exclama într-un glas: suntem cei din urmă – sătui de viitor şi<br />
încă şi mai sătui de noi înşine, am stors sucul pământului şi am despuiat cerurile. Nici materia, şi nici spiritul nu ne mai pot<br />
hrăni visele; universul e tot atât de secătuit ca şi inimile noastre” 33 .<br />
Lucrarea elaborată de Popa Mirela, „Etica afacerilor şi managementul”, apărută în Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-<br />
Napoca, în 2006, a apărut din dorinţa de a elimina unele lipsuri în pregătirea specialiştilor, din punctul de vedere al<br />
moralităţii, şi de a acorda un ajutor studenţilor în însuşirea eticii, a principiilor, regulilor şi normelor morale. Cunoştinţele<br />
acumulate studiind acest material, pot să se transforme ulterior în decizii, acţiuni şi fapte îndreptate voit spre binele<br />
oamenilor, a întregii comunităţi. Această lucrare este recomandată studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Economice şi<br />
Gestiunea Afacerilor, din cadrul Universităţii ‚”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.<br />
Uneori, în explicarea lipsei reperelor morale, a conştiinţei morale, în particular, se invocă neîndeplinirea rolului educativ<br />
de către şcoală, familie, biserică, mass-media. De foarte puţine ori se atribuie vreo vină oamenilor politici, managerilor,<br />
patronilor sau chiar oamenilor de ştiinţă. Totuşi, aceştia sunt obligaţi moral, ca fiecare în domeniul său, să iniţieze<br />
strategii şi politici educaţionale, să echilibreze pe cât posibil performanţele economice cu cele sociale, să-şi manifeste<br />
permanent răspunderea şi responsabilitatea morală, socială, profesională, pe măsura funcţiilor deţinute.<br />
Lucrarea de faţă tinde a se „deplasa” uneori spre un orizont eminamente ideatic, al reflecţiei filosofice şi morale despre<br />
individ şi societate, dată fiind tema abordată. Filosofia este cunoaştere şi valorizare prin raportare la un ideal. Ea este o formă<br />
specifică conştiinţei umane, mişcându-se între real şi imaginar, între fapte şi ideal.<br />
Această temă este foarte utilă pentru studenţi, ştiind că în procesul educaţional de orice fel, este neglijată creativitatea,<br />
în general, şi creativitatea morală, în special. Educaţia pentru valori morale, în spiritul moralităţii, chiar şi în domeniul<br />
afacerilor, nu poate fi redusă la educaţia civică sau la cea pentru drepturile omului. Trebuie să facem apel, în acest sens, la<br />
logica gândirii şi a inimii, la valori creştine, tradiţionale, la valori ale modernităţii şi contemporaneităţii.<br />
32 Guénon, R., Criza lumii moderne, Bucureşti: Editura Humanitas, 1993, p. 121.<br />
33 Pleşu, A., Obscenitate publică, Bucureşti: Editura Humanitas, 2005, p. 5.
280<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Lumea nu mai poate fi analizată şi interpretată ca având o „armonie perfectă şi nici ca un ocean de ordine cu (doar) insule<br />
de dezordine, ci ca un ocean de dezordine în care insulele de ordine apar prin efortul cunoaşterii şi creaţiei umane. În acest<br />
context, nici conştiinţa („subiectului”) nu mai apare ca având structuri apriorice, universale (ca ale unui „subiect conciliant”<br />
prin raportare la existenţă şi valoare), ci având o „istorie” încărcată de „diferenţe” (cu structuri ale unui „subiect scizionat” care<br />
se generează, se stratifică şi se diferenţiază prin eforturi „eroice” pentru interpretare, reconstrucţie permanentă a punţilor, a<br />
sensurilor existenţei şi valorii)” 34 .<br />
De la apariţia sa ca disciplină spirituală autonomă, filozofia a avut două dimensiuni:<br />
• de ştiinţă supremă, având ca obiect cunoaşterea lucrurilor eterne şi neschimbătoare („sofia”);<br />
• de înţelepciune practică („fronesis”), adică ştiinţa treburilor pur umane, având menirea să-l călăuzească pe om<br />
în viaţă.<br />
Distincţia clară între cele două a fost făcută de Aristotel care considera ştiinţa lucrurilor sublime („sofia”), superioară<br />
înţelepciunii („fronesis”), ştiinţa treburilor omeneşti, deoarece lumea omului e schimbătoare şi relativă, în timp ce ştiinţa<br />
supremă trebuie să se întemeieze pe absolut, pe necesar şi neschimbător.<br />
Etica a apărut ca ramură distinctă a cunoaşterii, datorită lui Socrate. Ca disciplină ştiinţifică ea există din timpul lui<br />
Aristotel, care a ridicat etica la nivelul „demnităţii ştiinţelor”.<br />
În primele două capitole ale lucrării sunt tratate pe scurt noţiunile generale de Etică şi Morală. Iată câteva din titlurile<br />
primului subcapitol: etimologie, definiţii şi delimitări conceptuale; istoric şi abordări ale eticii; diviziunile Eticii, rolul şi<br />
funcţiile eticii în societate; problematica reconstrucţiei eticii.<br />
Analiza problemelor pe care le pune etica în general, şi etica managerială în particular, trebuie să aibă ca punct de<br />
plecare principalele repere istorice care au contribuit la constituirea acestei ştiinţe.<br />
Am pornit, aşadar, de la descrierea succintă a contribuţiilor pe care le-au avut cei cinci „mari îndrumători” ai omenirii<br />
(Confucius, Buddha, Moise, Isus Hristos, Mahomed) care au jucat un rol crucial şi au exercitat o influenţă istorică de o<br />
incomparabilă cuprindere şi profunzime.<br />
Făcând o scurtă incursiune în istoria eticii ca filozofie, putem constata că obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns<br />
34 Cioran, E., Tratat de descompunere , Bucureşti: Editura Humanitas, 1992, p.184.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
281<br />
la întrebarea: Ce este binele<br />
Am considerat, de asemenea, că este important să amintim contribuţiile unor cronicari şi filosofi români la cristalizarea<br />
valorilor fundamentale ale ethosului poporului nostru.<br />
Omul ocupă poziţia centrală în cadrul ordinii morale, fiind subiectul moralităţii, adică autorul faptelor morale. El se află<br />
într-un raport permanent cu ceilalţi indivizi sau cu natura. Spre deosebire de animale, oamenii se pot bucura de raţiune,<br />
judecată şi inteligenţă în alegerile pe care le fac. Prin urmare, existenţa noastră morală este ceea ce ne distinge faţă de<br />
animale.<br />
În cadrul capitolului al doilea (Morala-ştiinţă şi artă) sunt prezentate elementele de bază ale moralităţii: normele morale,<br />
legea morală, conştiinţa morală, valorile morale, responsabilitatea morală şi relaţiile morale.<br />
Normele de conduită au existat în toate timpurile (date, obiceiuri, legi), acestea transmiţându-se prin educaţie, din generaţie<br />
în generaţie. Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală, de îngrădire, un model prescriptiv acceptat<br />
şi recunoscut de membrii societăţii, un standard, etalon de comportament social.<br />
Legea morală are ca obiect binele, iar ca scop suprem, fericirea. Această lege poate fi considerată un îndreptar al acţiunilor<br />
omeneşti pentru realizarea binelui, un cod cu caracter durabil.<br />
Legea morală diferă de conştiinţa morală, care este organul de manifestare şi de cunoaştere al legii morale. Conştiinţa<br />
morală este o judecată asupra valorii morale a faptelor noastre (uneori chiar ale altora), ea fiind ceva subiectiv, temporar,<br />
în timp ce legea morală are o realitate obiectivă, impersonală şi permanentă.<br />
Problema conştiinţei morale este una extrem de complexă aflată în atenţia psihologilor, moraliştilor, sociologilor,<br />
teologilor, etc. Conştiinţa morală aplică legea morală şi contribuie la împlinirea ordinii morale într-o societate.<br />
Valorile morale cuprind întreaga existenţă umană, viaţa fiind de neconceput fără aceste repere de bază ale spiritualităţii<br />
şi culturii. Valorile au funcţia selectării atitudinilor, acţiunilor umane, declarându-le morale sau amorale/imorale, îi<br />
măsoară individului gradul de participare conştientă în procesul formării propriei moralităţi, dirijează, în spaţiul social,<br />
comportamentul indivizilor şi tinde să canalizeze aspiraţiile acestora. Prin urmare, valorile îl ajută pe individ să acţioneze<br />
nu din reflex, ci conştient şi moral. Pentru ca valorile morale să se manifeste este absolut necesar ca ele să fie însoţite,
282<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
sprijinite da norme, reguli şi standarde.<br />
Valorile se particularizează conform specificului domeniilor de realizare umană. Sistemul de valori se poate modifica în<br />
timp, în sensul schimbării semnificaţiilor anumitor valori, dar categoriile rămân constant prezente în conştiinţa omului.<br />
Gândirea etică a ultimelor decenii a pus şi pune mare accent pe problematica responsabilităţii. Psihologiile moderne<br />
pun astăzi accentul pe autocontrol şi responsabilitatea individuală (individul poate controla, prin propriile decizii, ceea<br />
ce i se va întâmpla). Suntem de părere că, cauzele succeselor şi eşecurilor sunt în interiorul individului.<br />
S-a considerat de multe ori că libertatea este condiţia responsabilităţii iar responsabilitatea este măsura libertăţii<br />
câştigate. Responsabilitatea devine astfel o condiţie a creşterii gradului de libertate umană, un răspuns al libertăţii,<br />
conştiinţei morale, al virtuţilor şi valorilor morale pe care ni le atribuim.<br />
Pentru Sartre libertatea este un „blestem” deoarece omul trebuie să-şi asume riscul acţiunilor lui: „omul fiind condamnat<br />
să fie liber, poartă pe umerii săi greutatea lumii întregi; el poartă răspunderea lumii şi a lui însuşi ca fel de a exista […]. În acest<br />
sens, responsabilitatea individului pentru sinele lui este copleşitoare, deoarece el este acela care face să existe o lume” 35 .<br />
Omul este din fire o fiinţă morală, capabilă să deosebească binele de rău, ştiind, în acelaşi timp, că binele trebuie „făcut”,<br />
iar răul trebuie „evitat”, ducând astfel o viaţă morală, respectând unele principii şi norme morale.<br />
În decursul vieţii sale, omul poate fi activ sau inactiv, interesat sau dezinteresat, participativ sau neparticipativ, atent cu<br />
cei din jur sau neatent, etc. Stările sale sunt influenţate de mulţi factori psihologici motivaţionali interni, de sistemul de<br />
norme morale ale Eului, de mobilitate, inerţie, precum şi de o multitudine de factori externi.<br />
Acţiunile omului se mişcă inevitabil şi, uneori, involuntar, între moralitate şi imoralitate. După ce am arătat înţelesul<br />
termenilor de amoral şi imoral, ne-am pus întrebarea destul de dificilă: De ce există comportamente imorale<br />
Experienţa ultimelor decenii ne-a demonstrat că societatea nu a fost, nu este şi, probabil, nu va fi perfectă. Prin urmare<br />
am considerat că este important să cunoaştem câteva aspecte legate de tipurile de personalitate descrise de psihologia<br />
morală.<br />
Am fost preocupaţi, de asemenea, de părerile marilor filosofi legate de virtuţi, întrebându-ne dacă „virtutea” se poate<br />
35 Sartre, J., P., Fiinţa şi neantul, Bucureşti: Editura pentru literatură universală, 1969, p. 319.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
283<br />
preda/învăţa.<br />
Problema „crizelor de model” preocupă azi pe mulţi specialişti care ajung de cele mai multe ori la concluzii divergente.<br />
Omenirea nu a fost şi nu va putea fi scutită de „crize”.<br />
Lumea reală parcă s-a îndepărtat şi s-a despărţit cu totul de lumea vieţii spirituale, sociale, morale. Mulţi oameni vorbesc<br />
astăzi despre ştiinţă, politică, religie, cultură, economie etc., ca şi când ar fi domenii diferite, ca şi când nu este permisă<br />
implicarea problemelor unui domeniu cu ale altuia. Cultura nu trebuie să se implice în problemele ştiinţei, morala nu<br />
poate fi compatibilă cu afacerile, în politică nu putem să ne coordonăm după principiile eticii etc.<br />
Simptomul cel mai acut al crizei modernităţii îl constituie însă, componenta etică a crizei, aşa-zisa criză morală.<br />
După părerea lui D. Gusti, în organizarea conştientă a devenirii sociale sunt necesare două categorii de personalităţi 36 :<br />
• specialiştii şi tehnicienii, care arată în ce măsură idealurile propuse îşi află în realitatea socială posibilităţi de<br />
înfăptuire, şi ce mijloace trebuiesc întrebuinţate pentru modificarea acestei realităţi, în aşa fel încât realizarea<br />
lor să devină posibilă. Adevăraţi tacticieni ai devenirii sociale, făuritori de mijloace şi cenzori de utopii, menirea<br />
lor este să găsească cele mai potrivite căi pentru realizarea celor mai nimerite reforme, stabilind ierarhia şi<br />
oportunitatea lor;<br />
• mai presus de aceşti tacticieni, năruitori de utopii şi topitori de aripi de ceară, stau însă strategii reformelor,<br />
„pedagogii voinţei sociale”, acei oameni deosebiţi care creează semenilor lor idealuri, îndrumând voinţa socială<br />
să se manifeste în direcţia destinului său. Fie că aceştia impun semenilor lor năzuinţe, fie că le descoperă numai,<br />
motive de a voi; misiunea acestor „profeţi sociali” este cea mai înaltă dintre toate misiunile politice, căci nu e<br />
numai regulativă ca legislaţia, sau administrarea, ci efectiv creatoare de valori. Acţiunea acestor îndrumători,<br />
lipsită de cunoaşterea realităţii sociale, este ameninţată de aceeaşi primejdie a nălucirii idealurilor false, a<br />
smintirii oamenilor, a irosirii în zadar, şi a decepţiilor de după deşteptare, caracteristică tuturor utopiilor.<br />
Idealul său este aristodemocraţia, organizaţia socială în care acţiunea competenţei organizate (corporaţiile)<br />
frânează asupra utopismului demagogic care poate ispiti manifestarea momentană a voinţei generale; dar în<br />
care acţiunea acesteia nu se substituie reprezentării tendinţelor etice generale ale comunităţii naţionale.<br />
Omul trebuie să-şi îndeplinească obligaţia sa de creator, pe măsura umanităţii sale. Dar el nu poate să-şi îndeplinească<br />
rolul care îi revine faţă de semeni dacă nu este capabil a-şi realiza datoria faţă de sine, prin „desăvârşirea ethosului său”.<br />
36 Vulcănescu, M., Şcoala Sociologică a lui D. Gusti, Bucureşti: Editura Eminescu,1998.
284<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
El trebuie să lupte continuu în determinarea sa ca fiinţă morală.<br />
Pe tot parcursul lucrării ne-am folosit de literatura paremiologică, de proverbe, zicători, locuţiuni, zicale, maxime, cugetări,<br />
dictoane, cu convingerea că astăzi, înclinaţia omenească spre meditaţie trebuie cultivată ca o însuşire valoroasă, căci,<br />
cum spunea Francis Bacon: „Geniul, înţelepciunea şi spiritul naţiunii se descoperă în proverbele ei”.<br />
Aforismele, cugetările şi maximele scriitorilor sau filosofilor se referă, de cele mai multe ori, la înţelepciunea în viaţă, şi<br />
sunt accesibile unor cercuri largi de cititori. De exemplu, Voltaire a spus despre La Rochefoucauld că mica sa culegere<br />
de „Maxime” i-a învăţat pe francezi să gândească.<br />
Prin învăţăturile lor realiste, provenite din experienţa de viaţă şi din analiza sufletului omenesc, ele aveau menirea nu<br />
numai să-l călăuzească pe omul de rând în viaţă, ci şi să-l înveţe să gândească cu propria lui minte.<br />
Filosofia populară a aforismelor şi a cugetărilor a constituit o treaptă pentru ridicarea spiritului la nivelul filosofiei înalte.<br />
„Aforismul, spunea Lucian Blaga, este o floare în stare de graţie. Aleasă să conceapă logosul şi să-l nască” 37 .<br />
Tratarea problematicii ştiinţelor umane în contextul managementului şi preocuparea managerilor pentru înţelegerea<br />
determinaţiilor socio-umane ale organizaţiilor şi ale întregii societăţi, se înscriu în ansamblul schimbărilor permanente<br />
în lumea modernă.<br />
De fapt, în ceea ce priveşte ignoranţa şi superficialitatea aşa-zişilor „formatori de opinie” sau „promotori” actuali ai<br />
managementului, suntem de acord cu ceea ce spunea Ioan Abrudan: „cum poţi avea o părere avizată când nu ai trăit<br />
nici o zi într-o întreprindere Cum poţi consilia sau ajuta pe alţii când n-ai condus niciodată nici măcar trei oameni şi nu<br />
ţi-ai putut organiza propria viaţă […] Cum poţi face judecăţi de valoare, […], asupra unei economii care a însumat viaţa<br />
şi forţa profesională a milioane de oameni doar pentru că sistemul în care s-a exprimat a fost cel socialist” 38<br />
Pentru unii practicieni „morala” şi „deontologia” au conotaţii nesemnificative. Aceşti termeni sunt utili, spun ei, numai<br />
pentru cursurile de filosofie sau, cel mult, pentru stabilirea ordinii morale în cadrul regimurilor autoritare. Sub presiunea<br />
concurenţei actuale „morala” şi „deontologia” îşi pierd rolul şi credibilitatea.<br />
37 Blaga, L., Elanul insulei, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1977, p100.<br />
38 Abrudan, I., Cutreierând cu managementul pe axa “bine-rău” a universului, în Revista de Management şi Inginerie Economică, vol. 2,<br />
nr. 4, 2003, p. 5.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
285<br />
Activitatea de business este o activitate umană. Deci poate, şi trebuie să fie evaluată şi din punct de vedere moral.<br />
Dimensiunea etică a afacerilor poate fi tratată ca un „plus de rentabilitate, profitabilitate” (good ethics is good business).<br />
Morala a început să fie considerată un factor de succes, o cheie a reuşitei în afaceri, ajungându-se a se discuta în termenii<br />
„utilitarismului etic în afaceri”.<br />
Etica afacerilor se referă la stabilirea unui echilibru între performanţele economice şi cele sociale ale firmei. Pentru a găsi<br />
acel echilibru, se recomandă un set de norme stabilite de societate, precum şi reguli stabilite de firmă.<br />
Etica afacerilor trebuie să includă un sistem de principii, valori, norme şi coduri de conduită, în baza unei filosofii a firmei,<br />
care se impun ca imperative morale, inducând obligativitatea respectării lor.<br />
Lumea afacerilor este, prin definiţie, o lume a profitului. Obţinerea de profit este obiectivul principal, condiţie<br />
incontestabilă a derulării oricărei afaceri. Calculul profitului se afirmă progresiv, ajungându-se la o societate a calculelor,<br />
a acumulărilor, a exploatărilor, măcinând sentimente, şi, în unele situaţii, chiar şi spiritul de solidaritate.<br />
Justificările şi constrângerile etice ale afacerilor pornesc de la premisa că raţiunea de a fi a afacerilor este dată de ideea<br />
de profit obţinut prin orice mijloace, cu orice preţ.<br />
Una din temele esenţiale ale eticii afacerilor vizează „moralitatea” profitului. Milton Friedman susţine că urmărirea<br />
obţinerii profitului este nu numai un imperativ raţional ci şi o datorie morală, cu condiţia minimă ca profitul să fie<br />
realizat pe căi legale. După ce am precizat câteva puncte de vedere referitoare la pozitivismul economic al afacerilor,<br />
ne-am oprit şi asupra opiniilor exprimate de Amartya Sen, adeptă a umanismului economic care stipulează faptul că,<br />
scopul principal al afacerilor nu trebuie să fie maximizarea profiturilor, ci condiţii de viaţă mai bune pentru toţi.<br />
În delimitarea ariei eticii afacerilor ne-am confruntat cu probleme multiple, referitoare la precizarea „palierelor” de studiu<br />
în funcţie de: subiect (agentul moral), nivelul de abordare, cadrul de analiză, poziţia socială a agentului moral, obiectul<br />
analizei morale a afacerilor, metodologia necesară şi instrumentele utilizate.<br />
Etica afacerilor este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii. Acest adevăr este probat atât din perspectivă<br />
macroeconomică, cât şi din cea microeconomică. Etica afacerilor poate ajuta oamenii să abordeze fenomenele şi<br />
procesele morale mai sistematic, ajutându-i să vadă problemele pe care în mod obişnuit le ignorau.
286<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Pentru înţelegerea clară a rolului eticii afacerilor este deosebit de importantă atitudinea conducerii superioare a firmei<br />
din care să reiasă respectarea eticii atât prin acţiunile proprii ale managerilor cât şi din politicile abordate în firmă, din<br />
deciziile luate, din sarcinile transmise, din politicile salariale adoptate, din modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare,<br />
etc.<br />
În acest context am considerat ca fiind foarte importantă asocierea „Eticii” cu „Managementul”. După ce am identificat<br />
câteva repere istorice în evoluţia eticii manageriale, am expus punctele de vedere ale managerilor contemporani<br />
referitoare la raportul dintre etică şi afaceri.<br />
Unii manageri consideră că un cadru de conducere îşi îndeplineşte responsabilităţile ce-i revin dacă aplică cu stricteţe<br />
legile şi prevederile contractuale, dacă îşi îndeplinesc ferm obligaţiile sale. Alţii sunt de părere că un bun conducător, pe<br />
lângă faptul că respectă legislaţia, trebuie să fie onest şi cinstit cu cei din jur, trebuie să ţină cont şi de nevoile şi opiniile<br />
celor interesaţi de buna funcţionare a firmei.<br />
Domeniul eticii manageriale include nu numai teoriile legate de moralitatea în afaceri, ci şi problemele legate, în special,<br />
de managementul resurselor umane. Etica managerială este preocupată în principal de crearea unei culturi etice.<br />
Se ştie că există o multitudine de factori care determină nivelul şi acurateţea eticii manageriale: reglementările legale,<br />
normele şi regulamentele comunităţii locale, codurile etice la nivel sectorial sau organizaţional, regulamentele firmei,<br />
caracteristicile individuale, starea firmei şi presiunea socială.<br />
Nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate în codurile etice. Încă de acum două decenii multe din<br />
marile corporaţii au instituit programe etice şi au angajat funcţionari care să monitorizeze comportamentele etice în<br />
organizaţii.<br />
Normele şi credinţele specifice oricărei organizaţii sunt în general propuse, discutate şi definite de manageri şi un colectiv<br />
de lucru, iar apoi publicate şi distribuite angajaţilor, ţinându-se cont de nevoile şi specificul organizaţiei. Managerii<br />
trebuie să se preocupe foarte serios de implementarea eficientă a codurilor de etică.<br />
Cu toate că interesul pentru codurile de etică este în creştere, trebuie să reamintim că, acestea au şi unele limite: ele nu<br />
pot acoperi toate situaţiile şi nu pot garanta o conduită universal morală. Valoarea oricărui cod formal de etică constă în
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
287<br />
calitatea şi trăsăturile esenţiale ale resurselor umane din cadrul organizaţiei: manageri şi angajaţi.<br />
În cadrul capitolului nouă (Etica şi deciziile manageriale) nu ne-am propus să elaborăm instrucţiuni detaliate asupra felului în<br />
care trebuie să acţioneze managerii (morali) în procesul de adoptare a deciziilor (ştim că adoptarea şi implementarea deciziilor<br />
într-o organizaţie este un proces complex, influenţat de diverşi factori economici, sociali, culturali, etc., conjuncturali). În plus,<br />
nu ne putem asuma răspunderea elaborării unor principii morale suficiente pe care managerii să le respecte cu stricteţe<br />
în activitatea lor zilnică. Nici nu ne putem permite să analizăm, şi eventual să criticăm activitatea acestora ca fiind sau nu,<br />
morală.<br />
Există mai multe motive pentru care în acest capitol ne-am oprit doar asupra problemelor morale cu care se confruntă<br />
managerii, am descris câteva din obligaţiile morale ale acestora şi am expus un set de principii morale universale, la care<br />
managerii pot apela.<br />
Am considerat interesant să punem în discuţie dacă virtuţile managerilor (numiţi pentru a conduce şi pentru a dezvolta o<br />
afacere) sunt aceleaşi cu cele ale angajaţilor (meniţi pentru a se subordona). Conducerea şi subordonarea sunt activităţi<br />
distincte, formate din sarcini alternative diferite.<br />
Suntem de părere că perfecţionarea morală trebuie să fie posibilă, necesară şi, de ce nu, obligatorie, atât pentru<br />
manageri, cât şi pentru angajaţi. Este adevărat că, în procesul muncii, managerii îşi vor exersa virtuţile legate<br />
de cumpătare, ordine, dreptate, prudenţă, echitate etc., iar angajaţii, cele necesare pentru a se subordona:<br />
loialitate, fidelitate, supunere. În plus, salariaţii oricărei organizaţii trebuie să lucreze în spiritul respectului faţă de<br />
proprietate, trebuie să manifeste interes maxim pentru comportamentul moral la locul de muncă, să-şi însuşească şi să<br />
promoveze valorile morale pentru păstrarea unei ordini morale, etc.<br />
Managerii trebuie să ştie că prin deciziile pe care le adoptă şi prin activităţile pe care le iniţiază şi coordonează, îşi<br />
asumă nu numai drepturi, ci şi obligaţii, fiind responsabili şi răspunzători de modul în care îşi îndeplinesc prevederile<br />
contractuale faţă de proprietari, angajaţi, clienţi, alte categorii de stakeholders.<br />
Managerii trebuie să se preocupe permanent de binele tuturor, trebuie să examineze cu atenţie toate implicaţiile<br />
deciziilor lor, să asculte de raţiune, indiferent de convingerile sau nevoile lor.<br />
Folosind de foarte multe ori cuvântul „trebuie”, la ultimul capitol ne-am oprit la etica deontologică. Am tratat conceptul
288<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
de deontologie, principiile deontologiei şi aspectele esenţiale legate de morala profesională.<br />
Deontologia profesională, ca ştiinţă pluridisciplinară, are ca obiect de studiu drepturile şi datoriile profesionale ale celor<br />
care practică o anumită profesie. De aceea, deontologia profesională nu se preocupă de obligaţiile morale, generale ale<br />
unui individ, ci de totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din procesul muncii.<br />
Un rol important în creşterea eficienţei muncii şi mai ales în realizarea unei „culturi etice” în orice domeniu, îl au<br />
organizaţiile şi organismele autorizate ale profesiilor, care pot elabora coduri deontologice.<br />
Existenţa codurilor morale pentru un număr mare de profesii denotă ascensiunea progresului social, preocuparea<br />
permanentă pentru umanizarea societăţii, în general. Scopul principal al acestor coduri se referă la prevederea unui<br />
ansamblu de norme şi reguli pentru membrii unor profesii, care să-i determine să muncească astfel încât să aducă cele<br />
mai bune servicii pentru societate.<br />
Etica afacerilor ridică o multitudine de probleme ceea ce face ca acest domeniu să rămână extrem de controversat. În<br />
discuţiile care se pun există teme şi incertitudini a căror rezolvare este imposibilă. Etica afacerilor nu trebuie înţeleasă<br />
ca o critică socială, economică, organizaţională, ci ca o aplicare în domeniul afacerilor a normelor, principiilor şi valorilor<br />
morale.<br />
Etica în afaceri are ca scop susţinerea motivată a principiilor şi normelor morale, reglând raporturile şi conduitele umane<br />
în cadrul firmelor.<br />
Problematica eticii afacerilor este extrem de vastă, necesitând păreri, opinii şi dezbateri ample din partea specialiştilor,<br />
teoreticienilor şi practicienilor, din partea managerilor, economiştilor, sociologilor, psihologilor, filosofilor, jurnaliştilor,<br />
oamenilor politici etc.<br />
Trecerea la o societate bazată pe libertatea de acţiune şi implicit pe libertăţi individuale cere în mod obligatoriu<br />
solidaritate, responsabilitate, respect, încredere, iniţiativă şi efort susţinut, din partea tuturor, pentru împlinirea nu numai a<br />
aspiraţiilor individuale, ci şi a celor comunitare.<br />
Prin intermediul acestui demers sperăm să fi revigorat speranţele cititorilor, cu privire la depăşirea crizei de valori din lumea<br />
afacerilor. Este adevărat că cel mai important lucru ar fi sensibilizarea managerilor, a patronilor, a oamenilor de afaceri şi
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
289<br />
chiar a oamenilor politici, cu privire la aspectele morale ale vieţii, cu privire la necesitatea unei reflecţii permanente asupra<br />
problemelor sociale ale omenirii.<br />
Nu este însă de ajuns să reorientăm sistemul spre viitor, scrie Toffler, ci trebuie să schimbăm şi atitudinea individului<br />
faţă de timp 39 .<br />
Francis Fukuyama se întreabă în cartea sa „Marea Ruptură”: „Ne este oare sortit să alunecăm pe panta unor niveluri tot<br />
mai înalte ale dezordinii sociale şi morale sau avem motive să credem că ruptura este doar un fenomen trecător şi că SUA şi<br />
alte societăţi care s-au confruntat cu ea vor reuşi să se remodeleze” Iar dacă remodelarea va avea loc, ce formă va lua Se<br />
va petrece spontan sau va fi nevoie de intervenţia guvernului prin politici publice Ori poate că trebuie să ne aşteptăm<br />
la un fel de renaştere religioasă-imprevizibilă şi, foarte probabil, incontrolabilă - care să reinstaureze valorile sociale 40<br />
După părerea noastră nu trebuie să ne întrebăm când se va produce „ruptura” şi cum vom muri, ci cum vom trăi. De<br />
aceea, o altă întrebare potrivită pentru sfârşitul unui secol de război şi începutul unui secol, sperăm de pace: „În fond:<br />
viaţa merită să fie eficientă sau merită să fie trăită” 41<br />
Tragedia vieţii nu este că se termină<br />
atât de repede, ci că aşteptam<br />
atât de mult să o începem.<br />
W. M. Lewis<br />
39 Toffler, A., Şocul viitorului, Bucureşti: Editura Politică, 1973, p.411.<br />
40 Fukuyama, F., Marea Ruptură, Bucureşti: Editura Humanitas, 2002, p.301.<br />
41 Lambarde P, Maris B, Doamne, ce frumos e războiul economic!, Bucureşti: Editura Antet, 2000, p.133.
290<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Studierea coruptiei la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca<br />
Facultatea de Istorie şi Filosofie<br />
Catedra de Filosofie Sistematica<br />
Anul 2006-2007<br />
Semestrul I<br />
I. Informaţii generale<br />
Titlul disciplinei: Etica I<br />
Durata cursului:2 ore/curs ; 2 ore/seminar – saptamanl,<br />
2 semestre a cate 14 saptamani fiecare<br />
Numărul de credite:<br />
Locul de desfăşurare: Sala 10/I<br />
Programarea în orar a activităţilor: Miercuri, orele 10.00-12.00<br />
II. Informaţii despre titularul de curs:<br />
Nume, titlul ştiinţific: Lect. Dr. Mihaela Frunză<br />
Informaţii de contact: mihafrunza@yahoo.com<br />
Ore de audienţă: miercuri, orele 8.00-10.00<br />
III. Descrierea disciplinei:<br />
Obiectivele cursului:<br />
- familiarizarea cu principalele concepte ale disciplinei etică<br />
- cunoaşterea principalelor curente etice<br />
Competenţe dobîndite:<br />
- capacitatea de a dezbate pe teme de etică<br />
- capacitatea de a redacta texte scurte – rezumat, recenzie – pe teme de etică<br />
Metode utilizate:<br />
- prelegerea<br />
- discuţii pe grupe<br />
- dezbateri<br />
IV. Bibliografia obligatorie:
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
291<br />
Singer, Peter (ed), A Companion to Ethics, Blackwell, Oxford & Cambridge, 1993 [Biblioteca de Filosofie]<br />
Lipovetsky, Gilles, Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, Babel, Bucureşti, 1996 [Biblioteca de<br />
Filosofie]<br />
Montefiore, Alan; Valentin Mureşan (ed.), Filosofia morală britanică, Alternative, Bucureşti, 1998. [Biblioteca de Filosofie]<br />
G.H.R. Parkinson (ed.), An Encyclopaedia of Philosophy, Routledge, London, 1993 [extrase în caietele de seminar]<br />
White, James E. (ed), Contemporary Moral Problems, West Publishing Company, New York, Los Angeles, San Francisco,<br />
1994 [biblioteca fundaţiei SOROS]<br />
V. Planificarea<br />
1. Introducere. Concepte şi teorii etice fundamentale. O tipologie a valorilor etice. Paradoxuri şi contestări<br />
genealogice.<br />
Richard Lindley, „The Nature of Moral Philosophy” în G.H.R. Parkinson, An Encyclopaedia of Philosophy, Routledge,<br />
London, 1993, pp. 517-540.<br />
Marcus G. Singer, „Morality and Universal Law” în G.H.R. Parkinson, An Encyclopaedia of Philosophy, Routledge, London,<br />
1993, pp. 568-589.<br />
Petre Andrei, Filosofia valorii, Polirom, Iaşi, 1997, pp. 141-159. [BF, cota: 13616]<br />
Vladimir Jankelevitch, Paradoxul moralei, Echinox, Cluj, 1997, pp. 143-148. [CS]<br />
Fr. Nietzsche, Genealogia moralei, Ed. Humanitas, 1994, Prima disertaţie. [BF, cota: 12014; ediţia Echinox, cota: 11559]<br />
2. Concepte etice fundamentale (I). Libertatea şi paradoxurile ei. Libertate şi ordine. Frica de libertate.<br />
B. Spinoza, Etica (partea a V-a), Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981. [BF, cota 1011]<br />
Andrei Pleşu, Minima moralia, Humanitas, Bucureşti, 1994, pp. 38-47. [BF, cota: 11995]<br />
Erich Fromm, Frica de libertate, Teora, Bucureşti, 1998, pp. 11-41. [BF, cota: 13558]<br />
J. St. Mill, Despre libertate, Humanitas, Bucureşti, 1994, cap. I, pp. 7-23. [BF, cota: 11745]<br />
Hannah Arendt, Între trecut şi viitor. Opt exerciţii de gîndire politică, Antet, Bucureşti, f.a., pp. 151-180. [CS]<br />
3. Concepte etice fundamentale (II). Dreptatea: valoare sau virtute Teoriile dreptăţii. Dreptate şi nepărtinire.<br />
Dreptate şi egalitate. Dreptate şi corupţie. Corupţia şi inegalitatea socială<br />
Platon, Republica, Partea I în Opere, vol. V, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. [BF]<br />
Andre Comte-Sponville, Mic tratat al marilor virtuţi, Univers, Bucureşti, 1998, pp. 68-95. [CS]<br />
Brian Barry, Matt Matravers, „Dreptatea” în Alan Montefiore, Valentin Mureşan (ed.), Filosofia morală britanică, pp. 341-
292<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
358. [BF, cota: 13917]<br />
Jean-Jacques Wunenburger, „Egalitatea ambiguă: raţiune juridică sau idee metafizică” în Omul politic între mit şi raţiune.<br />
O analiză a imaginarului puterii, Alfa Press, Cluj, 2000, pp. 109-124. [BF]<br />
John Rawls, „Justice as Fairness” în Robert E. Goodin, Philip Pettit (eds.), Contemporary Political Philosophy. An Anthology,<br />
Blackwell, 1997, pp. 187-202. [CS]<br />
Michael Walzer, „Complex Equality”, în Robert E. Goodin, Philip Pettit (eds.), Contemporary Political Philosophy. An<br />
Anthology, Blackwell, 1997, pp. 487-503. [CS]<br />
4. Concepte etice fundamentale (III). Drepturile omului.<br />
Michael Freeden, Drepturile, Du Style, Bucureşti, 1998, pp. 151-163. [BF 13832]<br />
Mary Wollstonecraft, O revendicare a drepturilor femeii, fragmente, în “Euphorion” Nr. 1 (106,107,108)/ 2000, pp. 27-28<br />
[lucrarea integrală este disponibilă şi în format electronic, pentru cei care doresc acest lucru]. [CS]<br />
Peter H. Baehr, The Role of Human Rights in Foreign Policy, Macmillan, London, 1996, pp. 3-22. [Biblioteca Facultăţii de<br />
Studii Europene]<br />
Chris Brown, „Universal Human Rights: A Critique” în Tim Dunne and Nicholas (eds.), Human Rights in Global Politics,<br />
Wheeler, Cambridge, 1999, pp. 114-123. [Biblioteca Facultăţii de Studii Europene]<br />
*** Charte europeenne des droits de l’homme dans la ville, Saint Denis, 2000. [CS]<br />
5. Concepte etice fundamentale (IV). Toleranţa: valoare sau non-valoare etică Intoleranţa şi consecinţele ei.<br />
Andre Comte-Sponville, Mic tratat al marilor virtuţi, Univers, Bucureşti, 1998, pp. 175-191. [CS]<br />
Michael Walzer, Despre tolerare, Institutul European, Iaşi, 2002, pp. 3-33. [BF, cota: 15145]<br />
Claude Sahel, „Prefaţă” şi Humberto Giannini, „A primi ce-ţi este străin” în Claude Sahel (coord.) Toleranţa. Pentru un<br />
umanism eretic, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, pp. 7-27. [BF, cota: 15146]<br />
T. Todorov, Descoperirea Americii. Problema Celuilalt, Institutul European, Iaşi, 1994, partea I. [BF, cota: 11882, 11991]<br />
6. Curente etice (I). Utilitarismul şi kantianismul<br />
Tom L. Beauchamp, James F. Childress, Principles of Biomedical Ethics, Oxford University Press, New York, 1994<br />
J. St. Mill, Utilitarismul, Alternative, Bucureşti, 1994, pp. 1-30.<br />
Carol Levine (ed.), Taking Sides. Clashing Views on Controversial Bioethical Issues, Dushkin, Guilford, Conn., 1997<br />
Gerald Dworkin, The Theory and Practice of Autonomy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988<br />
Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, Ed. IRI, Bucureşti, 1995, pp. 35-66, 81-88.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
293<br />
7. Curente etice (II). Teoria virtuţii, individualismul liberal.<br />
Tom L. Beauchamp, James F. Childress, Principles of Biomedical Ethics, Oxford University Press, New York, 1994<br />
Carol Levine (ed.), Taking Sides. Clashing Views on Controversial Bioethical Issues, Dushkin, Guilford, Conn., 1997<br />
J. St. Mill, Despre libertate, Humanitas, Bucureşti, 1994, cap. I şi III, pp. 7-23 şi 73-96.<br />
Gerald Dworkin, The Theory and Practice of Autonomy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988<br />
Alasdair MacIntyre, Tratat de morală. După virtute, Humanitas, Bucureşti, 1998<br />
8. Curente etice (III). Comunitarianismul şi cazuistica.<br />
Tom L. Beauchamp, James F. Childress, Principles of Biomedical Ethics, Oxford University Press, New York, 1994<br />
Gerald Dworkin, The Theory and Practice of Autonomy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988<br />
Carol Levine (ed.), Taking Sides. Clashing Views on Controversial Bioethical Issues, Dushkin, Guilford, Conn., 1997<br />
9. Curente etice (IV). Realismul moral, relativismul, emotivismul şi prescriptivismul moral.<br />
Montefiore, Alan; Valentin Mureşan (ed.), Filosofia morală britanică, Alternative, Bucureşti, 1998.<br />
Smith, Michael, “Moral Realism” în Hugh Lafolette (ed.), The Blackwell Guide to Ethical Theory, Blackwell Publishers, New<br />
York, 2000, pp. 15-37.<br />
Foot, Philippa, “Moral Relativism” în Jack Meiland and Michael Krausz (eds.), Relativism Cognitive and Moral, University of<br />
Notre Dame Press, Notre Dame, Indiana, 1982, pp. 152-165.<br />
Tsinorema, Stravroula, “Emotivism and Prescriptivism” în G.H.R. Parkinson (ed.), An Encyclopaedia of Philosophy, Routledge,<br />
London, 1993, pp. 613-639.<br />
10. Etică şi ideologie (1).<br />
Roger Eatwell, “Ideologies: Approaches and Trends”, Roger Eatwell, Anthony Wright (eds.), Contemporary Political<br />
Ideologies, Pinter Publishers, London, 1993 [CS2]<br />
Louis Althusser, “Ideology and Ideological State Apparatuses (Notes towards an Investigation)” [CS2]<br />
Michael Freeden, „Editorial: What is Special about Ideologies”, în Journal of Political Ideologies, (2001), 6(1) [CS2]<br />
11. Etică şi ideologie (2).<br />
Ian Adams, The Logic of Political Belief. A Philosophical Analysis of Ideology, Harvester Wheatsheaf, London,<br />
1989, [CS2]<br />
Paul Ricoeur, Lectures on Ideology and Utopia, Edited by George H. Taylor, Columbia University Press, New York, 1986
294<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
12. Etica postmodernă si problema coruptiei<br />
Lipovetsky, Gilles, Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, Babel, Bucureşti, 1996, pp. 17-29.<br />
Bauman, Zygmunt, Etica postmodernă, Amarcord, Timişoara, 2000, pp. 5-42.<br />
Vattimo, Gianni, Etica interpretării, Pontica, Constanţa, 2000, pp. 145-157<br />
13. Etica discursului<br />
Habermas, Jurgen, Etica discursului: note pentru un program, partea a III-a în Conştiinţă morală şi acţiune comunicativă,<br />
Ed. ALL, 2000, pp. 77-105.<br />
Apel, Karl Otto, Ethique de la discussion, Les Editions du Cerf, Paris, 1994. [Centrul Cultural Francez]<br />
14. Raţionalitatea practică in combaterea fenomenului coruptiei: schiţă de parcurs.<br />
Aristotel, Etica Nicomahică, cartea a VI-lea, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984. [BF]<br />
Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, Ed. IRI, Bucureşti, 1995, pp. 199-216 („Prefaţă”, „Secţiunea întîi”), pp.<br />
81-88; Critica raţiunii practice, pp. 35-63, („Prefaţă”, „Introducere”, Partea întîi, §1- §7) [BF]<br />
Paul Ricoeur, De la text la acţiune. Eseuri de hermeneutică II, Echinox, Cluj, 1999, pp. 221-242. [CS]<br />
VI. Modul de evaluare:<br />
Nota finală la examenul de etică se compune din:<br />
- 10% - prezentarea unui text din bibliografia seminarului;<br />
- 20% - activitatea generală de la seminar (prezenţă, participarea la discuţii şi dezbateri)<br />
- 20% - predarea unui rezumat sau a unei recenzii din bibliografia cursului;<br />
- 50% - nota obţinută la examenul final scris, cu întrebări din curs şi seminar.<br />
VII. Detalii organizatorice, gestionarea situaţiilor excepţionale:<br />
- prezenţa la seminar este obligatorie şi va fi înregistrată;<br />
- pentru a se putea prezenta la examen, studenţii trebuie să se fi achitat de obligaţiile seminariale şi de asemenea<br />
să fi predate un rezumat sau o recenzie pînă la data limită prevăzută (data ultimului curs)<br />
- plagiatul reprezintă preluarea unor texte aparţinînd unor alte surse (inclusiv electronice, de genul referate.<br />
ro), fără menţionarea acestora, ca şi cînd el ar aparţine autorului lucrării de curs/seminar. În cazul în care se<br />
dovedeşte că un student a comis plagiat în lucrarea sa, aceasta va primi nota 1.<br />
- Frauda la examen (încercarea de copiere, din surse proprii sau de la colegi) se pedepseşte ca şi plagiatul, cu nota<br />
1.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
295<br />
Tematica si bibliografia seminarului de etica<br />
Semestrul II<br />
Anul universitar 2006-2007<br />
1. Seminar introductiv. Probleme administrative. Prezentarea seminarului.<br />
2. Etica post-modernă. (I)<br />
• Gilles Lipovetsky- Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, ed. Babel, Bucureşti,<br />
1996, pp. 17-29<br />
• Luc Ferry – Homo Aesteticus, ed. Meridiane, Bucureşti, 1997, cap. VII. Problema eticii în epoca esteticii<br />
• Charles Taylor- Etica autenticităţii, , Idea, Cluj, 2006<br />
3. Etica post-modernă. (II)<br />
• Zygmunt Bauman- Etica postmodernă, Amarcord, Timişoara, 2000, pp. 5-42<br />
• Zygmunt Bauman – Comunitatea. Căutarea siguranţei într-o lume nesigură, ed. Antet, cap. Cele două<br />
surse ale comunitarismului<br />
• Gianni Vattimo- Etica interpretării, ed. Pontica, Constanţa, 2000, pp.145-157<br />
4. Etica mass-media (I).<br />
• Miruna Runcan – Introducere în etica şi legislaţia presei, ed. All, Bucureşti, 1998, cap. Responsabilitatea<br />
jurnalistului faţă de societate şi faţă de cetăţean<br />
• Isabelle Pailliart (coord.) – Spaţiul public şi comunicarea, Iaşi, Polirom 2002, cap. Mass-media, medierile şi<br />
spaţiul public<br />
5. Etica mass-media (II).<br />
• Douglas Kellner – Cultura media, Bucureşti, Institutul European, 2001, cap. Cultură media, politică şi<br />
ideologie. De la Reagan la Rambo.<br />
• Steven R. Knowlton Praeger - Moral Reasoning for Journalists. Cases and Commentary Westport,<br />
Connecticut London, 1997, capitolele 5 Objectivity: Is It Possible Should We Still Try, 6: Privacy: How to<br />
Balance It Against the Right to Know, 7: How to Solve Moral Dilemmas: Balancing Competing Elements , 15:<br />
Suicide: Important News or a Grotesque Invasion of Privacy, 17: In Politics, How Far Back is It Fair to Go
296<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
6. Etica afacerilor<br />
• Chris Megone, Simon J. Robinson (eds.) - Case Histories in Business Ethics Routledge, London and New York,<br />
2002, pp. 7-57<br />
• Dan Crăciun, Vasile Morar, Vasile Macoviciuc – Etica afacerilor, ed. Paidea, Bucureşti, 2005, cap. 1 Fundamentele<br />
eticii afacerilor ( pp. 7-47), cap. 6 Etica afacerilor în perioada postmoralista, (pp. 581 – 604)<br />
• Robert C. Solomon – Etica relaţiilor de afaceri, în Peter Singer (ed.)- Tratat de Etică, Iaşi, Polirom, 2006<br />
7. Etica mediului. Drepturile animalelor.<br />
• Gilles Lipovetsky- Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, Babel, Bucureşti,<br />
1996, pp. 233-273<br />
• Robert Elliot – Etica ecologică, în Peter Singer (ed.)- Tratat de Etică, Iaşi, Polirom, 2006<br />
• Konrad Lorenz- Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Humanitas, Bucureşti, 1996, primele trei<br />
capitole<br />
• Lori Gruen –Animalele, în Peter Singer (ed.)- Tratat de Etică, Iaşi, Polirom, 2006<br />
8. Etică medicală: ingineria genetică; clonarea<br />
• Gordon Graham – Genes. A philosophical inquiry London. New York, Routledge, 2002, capitolele Genetic<br />
engineering şi Playing God<br />
• John Harris – Clone, gene şi nemurire, ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2003, capitolele: Arta posibilului,<br />
Cercetări pe embrioni şi Origini şi limite<br />
9. Problema toleranţei. (I)<br />
• T. Todorov- Descoperirea Americii. Problema Celuilalt, Institulul European, Iaşi, 1994, Partea I<br />
• André Compte- Sponville- Mic tratat al marilor virtuţi, Univers, Bucureşti, 1998, pp. 175-191<br />
• Claude Sohel (coord.)-Toleranţa. Pentru un umanism eretic, ed. Trei, Iaşi, 2001, pp.7-27<br />
10. Problema toleranţei. (II)<br />
• Mihaela Frunză (coord.)- Feţele toleranţei, ed. Fundaţiei Axis, Iaşi, 2003, pp.9-19, 43-72<br />
• Michael Walzer- Despre tolerare, ed. Institutului European, Iaşi, 2002, pp. 3-33<br />
• Leonard Swidler – După absolut. Viitorul dialogic al reflecţiei religioase, Cluj, Limes, 2002, pp. 61- 101
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
297<br />
11. Provocarea diversităţii culturale<br />
• Umberto Eco – Cinci scrieri morale, Bucureşti, Humanitas, 2005, pp. 81- 112<br />
• Zygmunt Bauman – Comunitatea. Căutarea siguranţei într-o lume nesigură, ed. Antet, cap. Multe culturi<br />
– o umanitate<br />
• Richard Rorty – Adevăr şi progres, ed. Univers, Bucureşti, pp.91-132<br />
• Michel Wieviorka – Is multiculturalism the solution<br />
12. Etică şi politică.<br />
• Tzvetan Todorov – Noi şi ceilalţi, Institutul european ,1999, pp. 137-185, pp. 339-359<br />
• C.A.J. Coady - Politica şi problema mâinilor murdare şi Jeff McMahan – Război şi pace , în Peter Singer<br />
(ed.)- Tratat de Etică, Iaşi, Polirom, 2006<br />
13. Vladimir Jankélévich: iertarea.<br />
• V. Jankélévich- Să iertăm, Apostrof, Cluj, 1998, pp.9-35<br />
• V. Jankélévich- Iertarea, Polirom, Iaşi, 1998, pp. 9-20, 189-198<br />
14. Concluzii. Evaluarea seminarului.<br />
Evaluarea studenţilor.<br />
Nota de la seminar (3 puncte din nota finalǎ) va include: o prezentare scurtǎ a unui text din bibliografie (30%), o lucrare<br />
de seminar (max. 4 pagini) (40%), alte activitǎţi de seminar (30%).<br />
e-mail: iuliagrad@yahoo.com
298<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj–Napoca<br />
Facultatea de Teologie Ortodoxa<br />
Anul universitar II<br />
Semestrul I<br />
I. Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator<br />
Titlul disciplinei: Teologie morală<br />
II. Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator<br />
Nume, titlul ştiinţific: Episcop vicar Dr. Irineu Bistriţeanul<br />
Informaţii de contact: Tel : 0264 – 431.007.<br />
Ore de audienţă: joi 10 – 12<br />
III. Descrierea disciplinei:<br />
Cursul are ca obiectiv realizarea unei introduceri realiste în problemele de morală generală, astfel încât realităţile vieţii<br />
religioase şi ale celei cotidiene să se regăsească în tratarea unor subiecte precum valorile morale sau legea divină şi<br />
umană. Dimensiunea morală a personalităţii umane se regăseşte în făptuire, în actul social, în cel prin care intrăm în<br />
legătură cu aproapele, cel care – în baza valorilor comune, a credinţei, a raportării la aceleaşi realităţi – ne şi validează<br />
existenţa şi calitatea de persoane morale. În cadrul acestei componente, conştiinţa aşezată de Dumnezeu în fiecare<br />
persoană este cea care impune un anumit comportament, dar şi cea care judecă imediat faptele. Valorificarea actelor<br />
de morală nu se face însă înafara cadrului hristic, astfel că întreaga noastră realizare îşi găseşte împlinirea în raportarea<br />
la Hristos, al cărui Chip îl purtăm.<br />
Competenţe dobândite: însuşirea elementelor de dezvoltare a dimensiunii personale a omului, prin exersarea relaţiilor<br />
cu Dumnezeu şi cu sine, mai întâi, pentru ca apoi acestea să se dezvolte şi în componenta lor socială.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
299<br />
Metoda de realizare: prelegere cu seminarizare.<br />
IV. Bibliografia obligatorie:<br />
1. Teologia morală ortodoxă, vol. 1, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2003<br />
2. Nicolae Mladin, Studii de Teologie Morală, Sibiu, 1969<br />
3. Vladimir Lossky, Vârstele vieţii spirituale, Ed. Christiana, Bucureşti, 1993<br />
4. Irineu Pop Bistriţeanul, Chipul lui Hristos în viaţa morală a creştinului, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001<br />
5. Ioan Bunea, Fenomenologia conştiinţei morale, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 1999<br />
V. Planificarea /Calendarul întâlnirilor şi a verificărilor/examinărilor intermediare:<br />
Săptămâna 1.<br />
1. Noţiunea şi izvoarele moralei. Dr. Nicolae Mladin, Studii de Teologie Morală, Sibiu, 1969, p. 71-89.<br />
2. Valorile morale. Isidor Todoran, Bazele axiologice ale binelui, Omniscop, Craiova, 1996, p. 128-146.<br />
3. Legea divină. Christos Yannaras, Libertatea moralei, Anastasia, Bucureşti, 2002, p. 181-186, 198-204<br />
4. Decalogul. Irineu Bistriţeanul, Poruncile dumnezeieşti, Editura Patmos, Huedin, 2000, 40 p.<br />
5. Fericirile. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, Esitura Institutului Biblic, Bucureşti, 2001, p. 67-80.<br />
6. Sfaturile evanghelice. Vladimir Lossky, Vârstele vieţii spirituale, Ed. Christiana, Bucureşti, 1993, p. 101-124.<br />
7. Legile omeneşti. Gheorghios Metallinos, „Biserica şi statul în tradiţia ortodoxă”, în rev. Altarul Banatului (2006), nr.<br />
7-9, p. 45-56<br />
8. Datoria morală şi drepturile omului. Vasile Răducă, „De la drepturile omului la drepturile religioase”, în rev. Studii<br />
Teologice, (2000), nr. 1-2, p. 65-78.<br />
9. Conştiinţa morală. Conştiinţă morală şi conştiinţă psihologică. Ioan Bunea, Fenomenologia conştiinţei morale, Ed.<br />
Limes, Cluj-Napoca, 1999, p. 39-53; Adina Todea, „Conştiinţa morală creştină în raport cu preocupările psihologiei<br />
morale moderne şi contemporane”, în rev. Revista Teologică, (2006) nr. 1, p. 32-44.<br />
10. Esenţa şi originea conştiinţei morale. Ioan Bunea, Fenomenologia conştiinţei morale, Ed. Limes, Cluj-Napoca,<br />
1999, p. 84-100.<br />
11. Educaţia conştiinţei. Sebastian Buchiu, „Conştiinţa morală în viaţa creştinului”, în rev. Biserica Ortodoxă Română,<br />
(1982), nr. 1-2, p. 153-169.
300<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
12. Personalitatea morală. Hierotheos Nafpaktos, Persoana în tradiţia ortodoxă, Ed. Bunavestire, Bacău, 2002, p. 57-<br />
69.<br />
13. Corupţia între moralitate, lege, şi conştiinţă. Thomas Spidlik, Spiritualitatea Răsăritului creştin. I. Manual sistematic,<br />
Deisis, Sibiu, 1997, p. 342-367.<br />
14. Chipul lui Hristos în viaţa creştinului. Irineu Pop Bistriţeanul, Chipul lui Hristos în viaţa morală a creştinului,<br />
Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001, p. 302-330.<br />
VI. Modul de evaluare:<br />
Examinare orală. Verificarea şi evaluarea gradului de însuşire a principiilor moralei sociale şi a fundamentelor<br />
sale comunitar-teologice.<br />
VII. Detalii organizatorice, gestionarea situaţiilor excepţionale:<br />
Condiţii de prezentare la examen: participarea şi colaborarea la cursuri şi studierea bibliografiei. Frauda la<br />
examen atrage după sine nepromovarea acestuia.<br />
VIII.<br />
Bibliografia opţională:<br />
1. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987<br />
2. Dumitru Stăniloae, Ascetică şi mistică creştină sau teologia vieţii spirituale, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,<br />
1993<br />
3. Hristu Andrutsos, Sistem de morală, Sibiu, 1947<br />
4. Isidor Todoran, Bazele axiologice ale binelui, Omniscop, Craiova, 1996<br />
5. Thomas Spidlik, Spiritualitatea Răsăritului creştin. I. Manual sistematic, Deisis, Sibiu, 1997
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
301<br />
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca<br />
Facultatea de Stiinte Politice si Administrative<br />
Denumirea disciplinei: Introducere in administratia publica<br />
Denumire modul: Etica si administratia publica, obligatii etice concurente<br />
Titularul cursului: Conferentiar Univ. Dr. Calin Hintea,<br />
asist. univ. Drd. Cristina Mora<br />
Modulul de Etica in administratia publica<br />
Semestrul I<br />
Numar de credite 7<br />
Scopul şi conţinutul disciplinei, relaţia sa cu alte discipline<br />
Aceast curs este parte a disciplinel Introducere in administratia publica<br />
Scopurile cursului vizeaza familiarizarea cu termenii specifici stiintei administrative, dezvoltarea capacitatii de identificare<br />
a comportamentelor actiunii administrative, dezvoltarea capacitatii de intelegere si dezvoltare a principalelor concepte<br />
ale administratiei publice, intelegerea fenomenului administrativ.<br />
Continuturi: 1. Stiinta administrativa; concepte evolutie, curente<br />
2. Administratia publica –definire, caracteristici, functii<br />
3. Modelul birocratic in administratia publica<br />
4. Modificari ale modelului birocratic in administratia publica<br />
5. Agenda administrativa<br />
6. Politici publice in administratia publica<br />
METODE DE PREDARE<br />
Prelegere intensificata, problematizare, studiu de caz.<br />
EVALUARE<br />
Raspunsuri la examen 70%<br />
Activitate la seminar 30%<br />
Prezenta la seminarii este obligatorie in proportie de 70% iar neindeplinirea obligatiilor la seminarii atrage dupa sine<br />
neadmiterea in examen
302<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Tema Moralitatea publica si moralitatea privata<br />
Scopurile şi sarcinile prelegerii<br />
4. Introducerea in legea administratiei publice.<br />
5. Înţelegerea puterii si a calitatii unui administrator<br />
6. Analizarea continutului etic al celor mai importante probleme publice.<br />
7. Îmbunătăţirea capacităţii de argumentare logică a studenţilor asupra solutiilor politice si publice.<br />
Metode<br />
Prelegere, utilizarea surselor, analiză, dezbateri.<br />
Evocare<br />
La începutul prelegerii, studenţii vor analiza textul din Dwight Waldo: „Secolul XX poate fi greu luat în considerare din<br />
punct de vedere al observaţiei codurilor morale acceptate sau al concentrării sale asupra investigaţiei etice..El poate<br />
fi luat in considerare tocmai prin o decădere a cercetării codurilor morale tradiţionale, un sentiment larg răspandit<br />
că moralitatea este „relativă” dacă nu cumva fară rost, şi o dospoziţie în a privi cercetarea etică dintr-un unghi frivol,<br />
irelevant. Aceste carenţe ale gandului şi sentimentului au fost şi sunt asociate cu o „retragere” din credinţa religioasă şi<br />
o naştere concomitentă a „credinţei” în ştiinţa şi în aura sa filosofică sau (antifilosofică).”.<br />
Realizarea sensului<br />
Schema prelegerii:<br />
3. Statul si legea suprema.<br />
4. Obligatii etice si serviciul public din perspectiva anticoruptiei:<br />
- Obligatia de a respecta constitutia<br />
- Obligatia de a respecta legile<br />
- Obligatia catre natiune si tara<br />
- Obligatia de a respecta si sustine democratia<br />
- Obligatia de a respecta normele organizarii birocratice<br />
- Obligatia spre profesie si profesionalism<br />
- Obligatia fata de familie si prieteni<br />
- Obligatia fata de tine insuti<br />
- Obligatia fata de colectivitatea cu care venim in contact<br />
- Obligatia catre interesul public sau bunastare generala
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
303<br />
- Obligatia catre umanitate<br />
- Obligatia fata de religie si fata de Dumnezeu<br />
Reflecţie<br />
Ce sensuri si ce semnificatii pot fi atribuite eticii in viata publica<br />
Ce diferenta produce democratia in respectarea moralitatii actiunilor intreprinse de guvernare<br />
Studenţii răspund la următoarele întrebări:<br />
I. Cum ati rezuma sfatul referitor la comportamentul etic in functia publica sugerat de eseul lui Waldo<br />
II. Sunteti de acord cu lista celor 12 „obligatii etice „ formulate de autor Ati adauga sau ati sterge ceva<br />
III. Ce sfaturi practice considerati ca ofera eseul functionarului public in iesirea din impasul dilemelor etice<br />
cu care se confrunta el<br />
Temă de casă<br />
Platon si Aristotel au raspuns deopotriva afirmativ la intrebarea:”Omul bun este acelasi lucru cu cetateanul bun” In ce<br />
masura se justifica, in opinia voastra aceasta pozitie a celor doi filosofi greci Exista o moralitate publica si una privata<br />
In ce masura ele se pot combina<br />
Bibliografie:<br />
b. Ioan Alexandru, Structuri, Mecanisme si InstitutiiAdministrative. Ed. Sylvi, 1996<br />
c. Jon Pierre, Bureaucracy in the Modern State-An Introduction to Comparative Public Administration,<br />
Hartonolls Limited, Bodmin, Cornwall, 1995<br />
d. Gabriel Almond, Sidney Verba Cultura civica, Ed. Du Style, Bucuresti, 1995<br />
e. Kerry Tucker, Doris Dorelian, Donna Rouner, Public Relations Writing, Prentice Hall,1997<br />
f. Legea Administratiei Publice, Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 204 din 23 aprilie 2001,
304<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
ANEXE
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
305<br />
ANEXA 1<br />
STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE<br />
2005-2007<br />
A. CONSIDERAŢII GENERALE<br />
I. 1. Premise<br />
Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007 (denumită în continuare SNA 2005-2007) reflectă angajamentul politic<br />
necondiţionat, în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei.<br />
Misiunea prezentei strategii este prevenirea şi combaterea corupţiei prin perfecţionarea şi aplicarea riguroasă a cadrului<br />
normativ, prin stabilitate şi coerenţă legislativă şi prin consolidarea instituţională a organismelor cu atribuţii decisive în<br />
domeniu.<br />
Prin corupţie în prezenta strategie se înţelege:<br />
i) devierea sistematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care trebuie să stea la baza funcţionării<br />
administraţiei publice, şi care presupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, echitabil şi<br />
egal<br />
şi<br />
ii) substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei parţi disproporţionate<br />
a bunurilor publice în raport cu contribuţia lor.<br />
Actele de corupţie sunt acele demersuri care lezează această distribuţie universală şi echitabilă cu scopul de a aduce<br />
profit unor persoane sau grupuri. Legea nr. 78/2000 stabileşte ca element central utilizarea funcţiei publice ca sursă de venituri,<br />
de obţinere a unor avantaje materiale, sau de influenţă personală, pentru sine sau pentru altul. Această abordare converge spre<br />
definiţia dată corupţiei în cadrul Programului Global împotriva corupţiei derulat de ONU : „esenţa fenomenului corupţiei constă în<br />
abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public<br />
sau în sectorul privat”.<br />
Auditul independent al Strategiei Naţionale Anticorupţie 2001-2004, realizat în perioada ianuarie-martie 2005 de Freedom House<br />
Washington Inc., arată că „În perioada 2000 – 2004 România a creat un impresionant arsenal de instrumente legale
306<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
pentru transparenţă, responsabilitate şi anticorupţie, dintre care unele par să fi generat rezultate pozitive”. În acelaşi<br />
timp însă au fost identificate ca principale obstacole în calea eficienţei luptei împotriva corupţiei:<br />
- implementarea deficitară a legislaţiei anticorupţie;<br />
- utilizarea restrânsă a instrumentelor administrative de combatere a corupţiei;<br />
- coordonarea insuficienta între structurile de control şi organele de anchetă penală în domeniul corupţiei;<br />
- lipsa de autonomie reală a procurorilor;<br />
- inflaţia legislativă şi instituţională în domeniu.<br />
De asemenea, atât Auditul independent menţionat, cât şi ultimul Raport Naţional asupra Corupţiei al Asociaţiei Române<br />
pentru Transparenţă precizează că sunt necesare îmbunătăţiri în legislaţia anticorupţie, indicând necesitatea adoptării<br />
unor clarificări legislative, în ceea ce priveşte, de exemplu, conflictul de interese, mecanismele de verificare a declaraţiilor<br />
de avere şi interese, precum şi regimul incompatibilităţilor 1 .<br />
II. 2. Principii<br />
Fiecare acţiune cuprinsă în prezenta Strategie se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru<br />
realizarea unui sistem judiciar modern:<br />
o Principiul statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii fiind egali în faţa<br />
acesteia. Acesta are la bază respectarea drepturilor omului şi presupune separaţia puterilor în stat.<br />
o Principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul trebuie să-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe<br />
baza unor obiective bine stabilite şi de calitate şi să aibă capacitatea şi flexibilitatea de a răspunde rapid<br />
necesităţilor sociale.<br />
o Principiul responsabilităţii, care impune obligaţia Guvernului formula politici publice şi de răspunde<br />
pentru eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta consecinţele neîndeplinirii acestei<br />
obligaţii<br />
o Principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie, conform căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în<br />
timp util a premiselor de apariţie a faptelor de corupţie sunt prioritare şi imperative.<br />
o Principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se bazează pe evaluarea continuă a activităţii PNA atât<br />
din punctul de vedere al rezultatelor concrete cât şi al managementului instituţional.<br />
o Principiul cooperării şi coerenţei în baza căruia instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei<br />
trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie coerentă asupra obiectivelor ce trebuie<br />
1 Conform Auditului independent al rezultatelor şi impactului generate de Strategia Naţională Anticorupţie realizat de Freedom House şi<br />
Raportului Naţional asupra corupţiei – ediţia 2005, realizat de Asociaţia Română pentru Transparenţă.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
307<br />
îndeplinite şi a măsurilor ce urmează a fi luate.<br />
o Principiul transparenţei, consultării societăţii civile şi al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa<br />
procesului decizional, iar pe de altă parte consultarea membrilor societăţii civile în cadrul acestui<br />
proces.<br />
o Principiul parteneriatelor public-private, care recunoaşte importanţa cooptării societăţii civile în activităţile<br />
concrete de implementare a măsurilor de prevenire a corupţiei.<br />
B. DOMENII PRIORITARE ŞI OBIECTIVE<br />
Rapoartele asupra corupţiei din România realizate în decursul anilor de către Banca Mondială, Transparency International sau<br />
Freedom House Washington Inc. converg în a arăta că bunele practici nu sunt încă instituţionalizate la nivelul funcţionării de zi<br />
cu zi a aparatului administrativ de stat, la nivelul justiţiei, al poliţiei sau al vămii. Acest lucru face ca în permanenţă să fie necesare<br />
două abordări simultane, deopotrivă importante, în efortul anticorupţie. Prima vizează construcţia normalităţii prin instituirea de<br />
standarde şi stabilirea de bune practici la nivelul administraţiei şi a altor sectoare cheie, cum ar fi educaţia, sistemul sanitar, organele<br />
de menţinere a ordinii publice, justiţia. Această abordare cuprinde întreg spectrul de activităţi referitoare la prevenirea corupţiei, la<br />
crearea unei societăţi care preţuieşte integritatea, şi care funcţionează pe baza unor standarde recunoscute de integritate. Cealaltă<br />
abordare vizează reprimarea comportamentelor deviante de la aceste standarde şi norme, şi cuprinde activităţile de combatere a<br />
corupţiei propriu-zise, precum şi completarea cadrului instituţional care să permită o activitate de combatere eficientă. Cele două<br />
se constituie în domenii prioritare de acţiune în cadrul acestei strategii. În sfârşit, realizarea activităţilor din aceste două domenii<br />
necesită consolidarea cooperării interne şi internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, ceea ce se constituie în al<br />
treilea domeniu de activitate.<br />
III.<br />
Domeniul prioritar I : PREVENIRE, TRANSPARENŢĂ, EDUCAŢIE<br />
Obiectivul 1. Creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică<br />
Una dintre cauzele cele mai importante ale apariţiei şi întreţinerii fenomenului de corupţie este lipsa de transparenţă<br />
a sistemului administrativ. Ca atare apare necesitatea ca, pe de o parte, să fie completat cadrul legislativ privitor la<br />
transparenţa administraţiei publice, iar de pe altă parte să fie continuată implementarea prevederilor deja existente<br />
pentru a atinge anumite standarde de transparenţă în sectorul public. În acest sens se vor avea în vedere revizuiri<br />
legislative, expuse în planul de acţiune, în următoarele domenii: acordarea de finanţări nerambursabile din fondurile
308<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
publice, finanţarea partidelor politice, alocarea fondurilor publice pentru publicitate, regimul achiziţiilor publice,<br />
regimul funcţionarilor publici, regimul inspecţiilor la agenţii economici. În privinţa accesului la informaţia de interes<br />
public, respectiv în privinţa participării cetăţeneşti la procesul de luare a deciziilor, se poate constata, pe de-o parte,<br />
implementarea parţială a prevederilor legale şi, pe de altă parte, întârzierea în revizuirea reglementărilor care restrâng<br />
accesul la informaţie în sensul unei definiri precise a informaţiilor exceptate de la accesul public. În acest domeniu se va<br />
continua monitorizarea implementării acestor acte normative.<br />
Un accent important în cadrul acestui obiectiv se pune pe includerea normelor incluse în codurile de conduită în<br />
programele de pregătire profesională specializată a personalului din sectoare publice considerate vulnerabile.<br />
În scopul asigurării coordonării luptei împotriva corupţiei si a coerenţei politicilor publice din domeniu, planul de acţiune<br />
include referiri la strategii şi planuri anticorupţie sectoriale (de exemplu: sectorul vamal, poliţia şi instituţiile de control).<br />
Strategiile sectoriale vor include responsabilităţi clare pentru toate organele cu atribuţii în lupta împotriva corupţiei în<br />
ariile respective (de exemplu Autoritatea Naţională a Vămilor, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor<br />
Publice). În vederea creşterii calităţii actului de control şi a probelor, se vor realiza de către structurile de control<br />
administrativ planuri de control pe sectoarele cele mai vulnerabile, în cooperare cu Parchetul Naţional Anticorupţie.<br />
Obiectivul 2. Prevenirea corupţiei în mediul de afaceri<br />
Acest obiectiv vizează crearea unui mediu de afaceri în care competiţia între firmele de stat şi cele private, pe de o<br />
parte, şi între firmele private pe de alta să fie echitabilă şi supusă aceloraşi reguli, iar statul să funcţioneze ca un arbitru<br />
imparţial şi eficace în asigurarea respectării reglementarilor în vigoare de către toţi agenţii economici. Analiza impactului<br />
SNA 2001-2004 realizată prin auditul independent arată că rămân încă zone vulnerabile la corupţie în legislaţia privind<br />
mediul de afaceri care se reflectă, între altele, în ambiguităţi ale prevederilor legislative în domeniul falimentului şi<br />
al modului de acordare de scutiri şi de reeşalonări de la plata taxelor. De asemenea, un rol important în prevenirea<br />
corupţiei în acest domeniu este rezervat reglementării cu prioritate a evaziunii fiscale, precum şi armonizării legislaţiei<br />
privind spălarea banilor cu acquis-ul comunitar şi cu recomandările FATF.<br />
Obiectivul 3. Campanii de informare şi măsuri educative
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
309<br />
Acest obiectiv vizează creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei şi stimularea unei atitudini civice<br />
anticorupţie atât a cetăţenilor adulţi şi plătitori de taxe, cât şi a tinerilor. Implementarea standardelor de performanţă şi<br />
de integritate ale administraţiei publice este posibilă numai cu ajutorul cetăţeanului care să joace rolul unui consumator<br />
de servicii conştient de drepturile şi de îndatoririle sale, ca şi de modalităţile practice de a le realiza, cu alte cuvinte,<br />
a unui cetăţean care este competent din punct de vedere civic. Aşadar, o componentă fundamentală a prevenirii<br />
fenomenului corupţiei constă în activitatea de informare a cetăţenilor atât cu privire la obligaţiile legale ale instituţiilor<br />
şi ale funcţionarilor publici, cât şi cu privire la modalităţile de luptă împotriva fenomenului corupţiei, prin mijloacele<br />
legale şi civice de care fiecare cetăţean dispune.<br />
Constatând că în perioada 2001-2004 au fost făcute prea puţine eforturi în ceea ce priveşte informarea diferitelor<br />
categorii de cetăţeni cu privire la cauzele, mecanismele şi consecinţele corupţiei, Auditul independent asupra SNA I<br />
recomandă derularea unor campanii de informare, cu implicarea organizaţiilor neguvernamentale.<br />
Totodată, consecvente angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană, autorităţile române vor continua<br />
organizarea de campanii de conştientizare privind efectele devastatoare ale corupţiei la scară largă. Temele vor viza,<br />
între altele, transparenţa decizională, codurile de conduită a funcţionarilor publici, conştientizarea de către opinia<br />
publică a costurilor administrative suplimentare reprezentate de corupţie, conflictele de interese şi incompatibilităţile.<br />
O altă abordare a segmentului de informare asupra corupţiei va consta în introducerea, în programa pentru licee, a unor<br />
cursuri sau module de curs de educaţie civică anticorupţie.<br />
IV.<br />
Domeniul prioritar II : COMBATEREA CORUPŢIEI<br />
Obiectivul 4. Creşterea integrităţii şi a rezistenţei la corupţie a sistemului judiciar<br />
Integritatea sistemului judiciar este factorul crucial pentru reuşita luptei împotriva corupţiei. În acelaşi timp, sistemul<br />
judiciar a fost identificat ca o zonă ale cărei disfuncţionalităţi pot avea un impact major asupra eficienţei luptei împotriva<br />
corupţiei. România a progresat pe calea stabilirii independenţei sistemului judiciar faţă de puterea politică. Cu toate<br />
acestea, sunt încă necesare măsuri care sa conducă la atingerea unor standarde înalte de performanţă şi integritate de<br />
către magistraţi. Adoptarea si diseminarea Codului deontologic actualizat sunt măsuri importante în direcţia creşterii<br />
integrităţii si rezistenţei la corupţie a sistemului judiciar, alături de completarea de către magistraţi a prevederilor cu<br />
privire la declaraţiile de avere şi de interese 2 .<br />
2 Noile formulare detaliate de declaraţii de avere şi de interese au fost aprobate prin OUG 14/3 martie 2005
310<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
În ceea ce priveşte procurorii, auditul independent asupra impactului SNA 2001-2004 reclamă vulnerabilitatea poziţiei<br />
acestora în raport cu procurorul ierarhic superior, identificând în aceasta vulnerabilitate premisele unor probleme<br />
sistemice. Planul de acţiune include măsuri clare pentru aplicarea principiului continuităţii în faza de urmărire penală:<br />
stabilirea unor criterii obiective de repartizare iniţială a cauzelor, restricţionarea posibilităţilor de redistribuire a dosarelor<br />
şi de intervenţie a procurorului ierarhic superior în desfăşurarea urmăririi penale la cazuri expres şi limitativ prevăzute<br />
de lege, introducerea controlului instanţei cu privire la actele de infirmare ale procurorului ierarhic superior, la cererea<br />
procurorului care efectuează urmărirea penală în cauză.<br />
În vederea creşterii operativităţii şi eficienţei în activitatea de urmărire penală va fi consolidat controlul efectiv şi nemijlocit<br />
al procurorului asupra activităţilor de investigare şi cercetare penală efectuate de poliţia judiciară. De asemenea se<br />
vor pune la punct proceduri care să permită sesizarea de îndată a procurorului de către structurile informative şi de<br />
investigaţie prin transmiterea oricăror informaţii şi suport probator referitoare la săvârşirea unor acte sau fapte de<br />
corupţie sau crimă organizată. În acest context trebuie menţionat că până la sfârşitul anului se va înfiinţa Comunitatea<br />
de Informaţii în scopul coordonării tuturor structurilor cu atribuţii în culegerea de informaţii.<br />
Auditul Independent asupra Strategiei Naţionale Anticorupţie 2001-2004 atrage atenţia asupra faptului că există membri<br />
CSM care deţin şi funcţii administrative în cadrul instanţelor şi parchetelor, ceea ce, în opinia auditorului, se defineşte<br />
prin situaţie de incompatibilitate. Alte evaluări independente 3 se referă la caracterul nepermanent al membrilor CSM<br />
ca la un aspect negativ al funcţionării CSM şi recomandă permanentizarea poziţiilor de membri CSM. O altă deficienţă<br />
semnalată de organizaţii ale societăţii civile este vechimea actuală impusă pentru magistraţii care acced la funcţii de<br />
conducere, soluţia propusă fiind de reducere a anilor de activitate necesari pentru a promova şi a fi numit în funcţiile<br />
de conducere. Planul de acţiune include măsuri care introduc incompatibilităţi între calitatea de membru al Consiliului<br />
Superior al Magistraturii şi funcţiile de conducere la instanţe şi parchete. De asemenea, planul introduce măsuri cu<br />
privire la transparentizarea procesului de evaluare a magistraţilor şi cu privire la elaborarea şi publicarea de către<br />
Consiliul Superior al Magistraturii a unui raport anual privind activitatea proprie.<br />
În ceea ce priveşte instrumentele de consolidare a integrităţii sistemului judiciar, începând cu anul 2005, toate instanţele<br />
din ţară beneficiază de un sistem informatic şi software specializat pentru efectuarea distribuţiei aleatorii a dosarelor<br />
3 Asociaţia Română pentru Transparenţă – Raportul Naţional asupra Corupţiei – ediţia 2005; Asociaţia Magistraţilor din România –<br />
comentarii asupra Legii nr. 304 privind organizarea şi funcţionarea CSM
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
311<br />
către completele de judecată. Într-un raport al Ministerului Justiţiei din februarie 2005 4 , se arăta că au existat dificultăţi<br />
în ceea ce priveşte implementarea efectivă a acestui sistem, dificultăţi care au fost însă remediate până la 1 martie<br />
2005. În prezent distribuţia aleatorie se aplica la toate instanţele din ţara. Pentru incidentele procedurale care nu<br />
s-au putut rezolva în sistem informatizat (de exemplu incompatibilităţile), pentru a se asigura distribuţia aleatorie se<br />
aplică Hotărârea CSM numărul 71, din 9 martie 2005. Această hotărâre include şi prevederi care asigură continuitatea<br />
completelor de judecată şi a judecătorilor în cadrul completelor.<br />
Planul propune măsuri administrative şi legislative pe termen scurt de reformare a Direcţiei Generale de Protecţie<br />
şi Anticorupţie (DGPA) astfel încât acest serviciu, militarizat în prezent, să devină o unitate de investigaţie internă<br />
modernă şi responsabilă, la nivelul Ministerului Justiţiei, conform angajamentelor României faţă de Uniunea Europeană.<br />
În acest sens, planul de acţiune include măsuri cu privire la redefinirea competenţelor şi eliminarea suprapunerilor,<br />
demilitarizarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, precum şi prin instituirea unor mecanisme eficiente de<br />
control a activităţii sale. Pe termen mediu, se va evalua necesitatea menţinerii acestui serviciu în cadrul Ministerului<br />
Justiţiei.<br />
Obiectivul 5. Reducerea numărului de structuri cu atribuţii în lupta împotriva corupţiei<br />
Un angajament important asumat de către România vizează adoptarea de măsuri care să reducă considerabil numărul<br />
autorităţilor care au atribuţii de prevenire sau investigare a corupţiei până la sfârşitul lui 2005, astfel încât să fie evitate<br />
suprapunerile în ceea ce priveşte responsabilităţile.<br />
Analizele realizate de către Ministerul Justiţiei, ca şi rapoartele externe, arată că activitatea de anticorupţie este afectată<br />
atât de suprapuneri ale competenţelor diverselor structuri, dar mai ales de fragmentare. Coordonarea este cu atât mai<br />
dificila cu cât acest domeniu implică activităţi de investigaţie şi transferul de date confidenţiale. Măsurile incluse in<br />
planul de acţiune vizează:<br />
· elaborarea unei evaluări pentru redefinirea şi delimitarea clară a atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice<br />
care în prezent deţin competenţe în domeniile combaterii şi/sau prevenirii corupţiei<br />
· revizuirea cadrului legislativ, pe baza concluziilor evaluării de mai sus, în vederea redefinirii şi delimitării clare<br />
a atribuţiilor, a raţionalizării activităţii şi a reducerii numărului acestor instituţii şi autorităţi în vederea limitării<br />
4 Raport prezentat Consiliului Superior al Magistraturii.
312<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
actualei fragmentări instituţionale.<br />
Obiectivul 6. Întărirea capacităţii instituţionale a Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA)<br />
Angajamentele asumate de România includ necesitatea aplicării riguroase a legislaţiei anticorupţie în vigoare şi<br />
asigurarea independenţei efective a Parchetului Naţional Anticorupţie. Auditul Independent asupra SNA 2001-2004<br />
subliniază necesitatea reorganizării Parchetului Naţional Anticorupţie pentru a permite o coordonare efectivă cu<br />
celelalte structuri având atribuţii în lupta împotriva corupţiei, precum şi necesitatea perfecţionării politicilor de personal<br />
ale Parchetului Naţional Anticorupţie.<br />
Măsurile propuse în planul de acţiune se referă la:<br />
· consolidarea independenţei şi reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie<br />
· analizarea periodică a activităţii Parchetului Naţional Anticorupţie şi a activităţii Procurorului General al<br />
Parchetului Naţional Anticorupţie, inclusiv din punctul de vedere al performanţelor în administrarea instituţiei<br />
şi al rezultatelor concrete; revizuirea procedurii de numire şi revocare a Procurorului General al Parchetului<br />
Naţional Anticorupţie, cu asigurarea atât a independenţei cât şi a responsabilităţii acestuia pentru performanţele<br />
Parchetului Naţional Anticorupţie<br />
· stabilirea unor proceduri clare de colaborare între Parchetul Naţional Anticorupţie şi toate celelalte structuri cu<br />
atribuţii în lupta anticorupţie;<br />
· selectarea procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie în urma evaluării performanţelor profesionale ale<br />
acestora pe baza unor criterii obiective;<br />
· asigurarea personale si financiare resurse, potrivit evaluărilor efectuate.<br />
· pregătirea profesională specializată a personalului.<br />
· îmbunătăţirea sistemului informatic al Parchetului Naţional Anticorupţie care să permită inclusiv dezvoltarea<br />
bazei de date statistice.<br />
· întocmirea şi prezentarea de către Parchetul Naţional Anticorupţie a unui raport anual privind rezultatele<br />
combaterii corupţiei la nivel înalt.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
313<br />
Obiectivul 7. Creşterea celerităţii în urmărirea penală şi în procesul penal<br />
Angajamentele României includ asigurarea unor proceduri rapide şi transparente de urmărire şi judecare a faptelor de<br />
corupţie. Măsura propusă în planul de acţiune vizează reducerea duratei procedurilor cu privire la toate cauzele penale,<br />
cu respectarea deplină a drepturilor inculpaţilor şi a celorlalte părţi implicate în procesul penal.<br />
De asemenea se propune modificarea Codului de Procedura Penală şi a altor acte normative incidente în vederea<br />
asigurării continuităţii instituţionale şi a operativităţii în cercetarea penală a cauzelor care privesc atât infracţiuni de<br />
corupţie, cât şi de crimă organizată.<br />
Obiectivul 8. Combaterea corupţiei prin mijloace administrative<br />
Una dintre principalele recomandări ale Auditului independent asupra Strategiei Naţionale Anticorupţie 2001-2004 se referă la<br />
extinderea definiţiei conflictului de interese. De asemenea, Auditul recomandă şi desemnarea unui organism unic şi<br />
independent de verificare a declaraţiilor de avere, de interese şi a situaţiilor de incompatibilitate. Totodată, România s-a<br />
angajat faţă de Uniunea Europeană ca în mod deosebit, să adopte măsuri pentru a face posibilă verificarea depunerii<br />
declaraţiilor de avere 5 şi de a revizui regimul de sancţiuni astfel încât să se asigure efectul lor descurajator.<br />
Măsurile propuse în planul de acţiune prevăd desemnarea unui organism cu atribuţii în domeniile sus menţionate şi<br />
evaluarea anuală a activităţii acestuia.<br />
De asemenea, în 2004 a fost creat un instrument de protecţie pentru personalului din autorităţile publice, instituţiile<br />
publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii prin Legea nr. 571. Planul de acţiune include, între<br />
competenţele noului organism, şi monitorizarea aplicării Legii nr. 571/2004. Încrederea avertizorilor publici în aplicarea<br />
acestei legi este fundamentală pentru lupta împotriva corupţiei în cadrul administraţiei publice.<br />
V. Domeniul prioritar III: COOPERARE INTERNĂ ŞI COORDONARE INTERNAŢIONALĂ<br />
Obiectiv 9: Coordonarea şi monitorizarea implementării Strategiei şi a Planului de acţiune<br />
5 Idem 2.
314<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
În ceea ce priveşte cooperarea pe plan intern, se va urmări stabilirea unor proceduri clare de colaborare între toate<br />
structurile cu atribuţii în lupta anticorupţie.<br />
De asemenea, eforturile în lupta anticorupţie ale instituţiilor cu atribuţii în acest sens vor fi coordonate, iar acţiunile<br />
cuprinse în planul de implementare al SNA 2005-2007 şi aplicarea riguroasă a legislaţiei anticorupţie, inclusiv strategiile<br />
şi planurile sectoriale, vor fi monitorizate de către o singură structură inter-instituţională: Consiliul pentru coordonarea<br />
implementării SNA 2005-2007. Consiliul se înfiinţează sub autoritatea primului-ministru şi în coordonarea ministrului justiţiei,<br />
Ministerul Justiţiei asigurând şi secretariatul acestei structuri. Consiliul se va reuni trimestrial sau ori de câte ori este<br />
necesar. La asigurarea independenţei practice a Consiliului vor contribui natura sa inter-instituţională şi obligaţia de a<br />
invita la şedinţele sale reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi ziarişti.<br />
Obiectiv 10: Implementarea completă a tuturor instrumentelor anticorupţie ale UE, ONU, CoE şi OECD<br />
Până în anul 2007, conform angajamentelor asumate, România trebuie să se alinieze în totalitate la legislaţia şi bunele<br />
practici europene.<br />
Măsurile propuse includ, printre altele, implementarea recomandărilor formulate în cadrul celei de-a doua runde de<br />
evaluare GRECO şi a recomandărilor MONEYVAL, a obligaţiilor asumate prin Convenţia de la Merida, eliminarea imunităţii<br />
notarilor si a executorilor judecătoreşti, implementarea răspunderii penale a persoanei juridice, inclusiv în ceea ce<br />
priveşte corupţia în sectorul privat. De asemenea, pentru România rămâne o prioritate cooperarea şi coordonarea, la<br />
nivel regional, a activităţii de prevenire şi de combatere a corupţiei în cadrul instituţiilor Pactului de Stabilitate SPAI.<br />
C. METODELE DE EVALUARE A ÎNDEPLINIRII OBIECTIVELOR<br />
Monitorizarea implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007 va fi realizată de către Consiliul pentru<br />
coordonarea implementării SNA 2005-2007, sub autoritatea primului ministru şi în coordonarea ministrului justiţiei.<br />
Evaluarea progresului în implementarea SNA 2005-2007 se va realiza anual, în luna noiembrie, conform termenelor şi<br />
indicatorilor prevăzuţi în Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007.<br />
Actualizarea Strategiei Naţionale Anticorupţie se va face în măsura în care necesitatea rezultă din evaluare.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
315<br />
Monitorizarea prin mecanismele şi măsurile propuse mai sus se vor completa cu concluziile monitorizării de către<br />
Comisia Europeană a angajamentelor luate de România în contextul încheierii negocierilor de aderare, relevante pentru<br />
lupta împotriva corupţiei. În acest scop, Guvernul României se angajează să informeze semestrial Comisia Europeană cu<br />
privire la stadiul implementării prezentei Strategii.
316<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
ANEXA 2<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SISTEMUL NATIONAL DE INTEGRITATE<br />
<br />
ROMANIA 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
- PREZENTARE<br />
<br />
-<br />
<br />
<br />
Studiul arata ca pâna de curând aproape toti pilonii de integritate erau foarte slabi în ceea ce priveste rolul lor de<br />
<br />
<br />
mentinere a integritatii <br />
nationale române în structurile si practicile institutionale si legale, precum si faptul ca la acest<br />
<br />
<br />
moment Sistemul <br />
National de Integritate nu este suficient de solid si capabil de a preveni si combate coruptia.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
În prima jumatate a perioadei de tranzitie, principalii detinatori ai integritatii nationale într-o democratie – Parlamentul<br />
<br />
<br />
si Guvernul – au <br />
fost incapabili sa elaboreze o politica publica de promovare a integritatii publice, în timp ce sistemul<br />
<br />
<br />
judiciar a fost deficitar în ceea ce priveste independenta si capacitatea de a ajusta deficientele celorlalte doua puteri<br />
<br />
<br />
în stat. Restul pilonilor publici cum ar fi Curtea de Conturi, Politia, Administratia Publica etc, erau mai slabi si, totodata<br />
<br />
<br />
incapabili de a realiza <br />
un echilibrul. Mai mult decât atât, majoritatea pilonilor publici erau perceputi de catre populatie<br />
<br />
<br />
ca fiind corupti sau foarte corupti, fapt care, în mod evident, nu a permis fundamentarea practicilor si politicilor pentru<br />
<br />
<br />
o integritate nationala.<br />
<br />
Singurul pilon care a facut nota discordanta fata de toti ceilalti piloni a fost media privata, care<br />
<br />
a fost foarte activa în perioada tranzitiei în dezvaluirea coruptiei. Societatea civila a fost mai degraba preocupata de<br />
asigurarea cerintelor de baza ale democratiei, domnia legii si respectul pentru drepturile omului, în timp ce institutiile<br />
internationale punea si ele accentul pe reforme economice si democratice.<br />
Principalii piloni ai integritatii au înregistrat o schimbare doar dupa ce România a fost invitata la negocierile de aderare<br />
cu cu UE în 1999. Acesta a fost si momentul când pilonul agentiilor internationale si-a aratat interesul fata de sistemul<br />
de integritate român, au initiat programe si au exercitat presiuni politice pentru accelerarea reformei în curs. Totodata,<br />
a fost si momentul în care principalii piloni ai integritatii – Executivul si Legislativul – au recunoscut gravitatea nivelului<br />
coruptiei nationale si au demarat dezbateri pe tema politicilor publice pentru a confrunta problema. De abia în 2001<br />
Guvernul a elaborate o Strategie Nationala Anticoruptie, care a declansat o avalansa de reglementari si institutii dedicate<br />
combaterii sau prevenirii coruptiei. Importante piloane ale integritatii, ca Avocatul poporului sau Curtea de conturi, s-au<br />
întarit în aceasta perioada, în timp ce alte piloane ca justitia, politia, achizitiile publice, Parlamentul nu au facut multe<br />
progrese si sufera si în momentul de fata slabiciune în ceea ce priveste capacitatea lor de a-si indepli un rol adecvat în<br />
Sistemul National de Integritate. În aceeasi perioada, societatea civila a început sa îsi faca auzita vocea mai puternic
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
317<br />
în combaterea coruptiei, sa realizeze importante initiative de punere în agenda publica a problemei coruptiei si sa<br />
promoveze cu success proiecte de legislatie esentiala privind integritatea publica. Cu toate acestea, capacitatea de<br />
a elabora un sistem de integritate a fost scazuta din cauza politicilor publice care au asigurat o cooperare slaba între<br />
piloane si, în special, o capacitate mica de implementare si o vointa politica redusa.<br />
La acest moment, din cauza capacitatii institutionale scazute de elaborare si implementare a politicilor, România se afla<br />
la un punct unde Sistemul National de Integritate nu este capabil sa asigure integritatea. România are un Parlament slab<br />
în ceea ce priveste capacitatea sa de a controla Executivul si în ceea ce priveste responsabilitatea<br />
fata de cetateni. Din cauza lipsei prelungite din trecut a reformei si din cauza presiunilor politice constante rezultate<br />
din interese politice mereu schimbatoare, justitia este un alt pilon slab al Sistemului National de Integritate. De curând,<br />
Parchet Anticoruptie (DNA) a fost pus sub controlul administrativ al Executivului, iar eficienta si independenta sa<br />
profesionala ramân înca sa fie dovedite. Din cauza constantelor interferente politice în principiul stabilitatii profesionale,<br />
administratia publica este si ea un pilon slab. Pilonul achizitiilor publice este un pilon nu prea puternic din cauza scazutei<br />
implementari a legislatiei existente, precum si a lipsei de transparenta a contractelor în domeniu. Pilonul agentiilor de<br />
control este unul foarte slab, din cauza inexistentei unei autoritati competente în ceea ce priveste monitorizarea si<br />
investigarea conflictelor de interese, averilor, a cadourilor sau serviciilor protocolare. Pe de alta parte, media, societatea<br />
civila si agentiile internationale au fost si ramân cei mai importanti piloni ale integritatii în România. În acest contexte<br />
cu un Sistem National de Integritate slab, rolul acestora este de a contrabalansa fragilitatea celorlalti piloni cu speranta<br />
determinarii unei cresteri a capacitatii de lucru, într-un echilibru al puterilor.<br />
PROFILUL DE ŢARĂ<br />
România este o ţară fostă comunistă cu o lunga tradiţie negativă în privinţa structurilor politice, economice şi sociale.<br />
Datorită rigidităţii regimului comunist, statul român în anii ’80 suprimă orice formă de expresie politică, economică<br />
sau socială în afara cadrului impus de ideologia megalomaniacă a conducerii exercitate de o singură persoană. Ideile<br />
politice alternative erau considerate activităţi criminale iar sprijinitorii acestora erau trataţi precum criminali şi aruncaţi<br />
în închisori în urma unor simulacre de procese. Aproape toate aspectele economiei erau în mâinile statului, nu exista<br />
libertate a presei sau libertate de expresie, întreaga societate era atomizata şi nu era permisă nici o formula de organizare<br />
civică. Lipsurile de zi cu zi determinau cetăţenii să lupte pentru supravieţuire şi pentru adaptarea la conditiile stricte<br />
impuse de mediul politic si economic si au extins comportamentele informale precum coruperea functionarilor în<br />
scopul accesului la servicii publice sau chiar la alimente.<br />
La sfârsitul lui 1989 România s-a desprins de comunist printr-o Revoluţie sângeroasa care a permis, în absenta unei<br />
opozitii politice puternice, preluarea puterii de către figuri politice din cadrul administratiei comuniste. În perioada<br />
imediat următoare, principalele libertati câstigate în urma caderii comunismului – libertatea de expresie si libertatea
318<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
de asociere – au generat o explozie a media scrisa precum si emergenta a zeci de partide politice. În ciuda acestor<br />
transformari, România nu a reuşit sa facă paşi decisivi în directia democratiei, domniei legii si a reformelor economice.<br />
În primul rând, structura politica emergenta era în mod decisiv determinata de partide politice formate pe vechile<br />
structuri comuniste, în timp ce opozitia politica era mult prea slaba pentru a avea un<br />
imput în politicile adoptate. În al doilea rând, puterea politica astfel rezultata era interesata mai degrabă în prezervarea<br />
status-quo-ului economic si instituţional decât în a produce reforme care sa conducă la economia de piata si domnia<br />
legii. Acest lucru a generat o perioada de aproape 7 ani de stagnare economica si de vacuum de reglementare care<br />
a generat condiţii propice pentru apariţia unei elite economice îndoielnice prin transferarea ilegitima a unei parti a<br />
capitalului de stat în capital privat.<br />
În anul 1999 România a initiat negocieri pentru aderarea la UE, iar acest moment a reprezentat un impuls decisiv dat<br />
reformei interne, care din acel moment trebuia adaptata la cerintele aderarii. În urma alegerilor din 1996, România a<br />
experimentat prima schimbare a puterii politice prin cucerirea puterii de catre opozitia de centru dreapta.<br />
Ca urmare a acestei schimbari, reformele economice si politice s-au accelerat, si au avut loc importante initiative de<br />
reglementare în domeniul pietelor financiare, justitiei si luptei împotriva corupţiei. În anul 2002, România a experimentat<br />
o a doua schimbare a puterii, prin venirea la conducerea tarii a partidului de centru stânga de pâna în 1997. Reformele<br />
însa au continuat cu mari privatizari si reforme institutionale la nivelul administratiei, armatei, si justitiei. Tot în aceeasi<br />
perioada, România a înregistrat prima strategie anticoruptie si a pus bazele unui parchet specializat anticoruptie. Ca<br />
o recunoastere a progresului atins, România a fost admisa ca membru NATO în 2004 si a reusit în acelasi an sa închida<br />
negocierile de aderare la UE cu perspectiva de a deveni membru deplin în 2007. La sfârsitul anului 2004, România a<br />
experimentat o a treia schimbare a puterii, prin<br />
câstigarea alegerilor de catre o coalitia de partide de dreapta si marcând astfel incheierea tranzitiei politice catre un stat<br />
democratic.<br />
În acest moment, România este propusa pentru aderare la UE în 2007, însa mai are înca aspecte de îmbunatatit pentru<br />
ca acest lucru sa se întâmple. În timp ce principalele criterii politice sunt îndeplinite, România trebuie sa implementeze<br />
în mod efectiv standardele UE în domeniul functionarii justitiei, , în privinta nivelului coruptiei, al competitiei si al<br />
controlului în vami. Acestea sunt cele mai importante si mai urgente domenii de reforma care presupun standarde<br />
puternice de integritate si lupta efectiva împotriva coruptiei astfel încât clauza de salvgardare sa nu fie aplicata.<br />
În concluzie, România post-comunista a parcurs un drum dificil si uneori ezitant de la totalitarism si comunism la<br />
democratie si economie de piata. Lipsa initiala de reforme a creat un mediu lipsit de domnia legii, coruptie generalizata,<br />
frustrari sociale, conflict social si neîncredere în institutiile statului. În urma obtinerii perspectivei de aderare la UE si<br />
la NATO, Romania a adoptat o serie de reforme începând cu a doua jumatate a anilor ’90, care au fost recunoscute<br />
de aderarea tarii la NATO si semnarea Tratatului de Aderare la UE. În ciuda acestor realizari, Romania trebuie înca sa
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
319<br />
dovedeasca capacitatea de a se ridica la standardele UE în domenii precum justitia, lupta împotriva coruptiei, competitia<br />
si controlul la vami astfel încât sa nu rateze aderare la UE în 2007.<br />
PROFILUL CORUPTIEI<br />
Romania a fost considerata în mod constant drept una dintre cele mai afectate tari de problema coruptiei din Europa si<br />
una dintre tarile cele mai afectate din lume. România a înregistrat în anul 1997 un indice al coruptiei de 3,47 în evaluarile<br />
Transparency International. În anii urmatori, România a urmat un trend negative, ajungând la cel mai scazut scor în<br />
2002 – 2,6 – începând ulterior sa creasca din nou si ajungând anul acesta la scorul de 3. Drept urmare, în conformitate<br />
cu aceasta evaluare, România este perceputa ca o tara cu o coruptie endemica si sistemica la aproape toate nivelele<br />
institutionale. Diferite cauze ale coruptiei au fost folosite pentru a explica fenomenul actual din România. Explicatia<br />
culturala indica catre traditia balcanica de a corupe oficiali pentru a-si îndeplini obligatiile, datând din secolele 18 si 19,<br />
din timpul suveranitatii otomane, când functionarii publici erau considerati proprietari de drept ai institutiilor statului,<br />
care, la rândul lor erau tratate ca entitati producatoare de profit de catre proprietarii lor. Explicatia structurala se bazeaza<br />
pe structurile economice si institutionale comuniste, care au generat o cultura informala si corupta ca un mecanism<br />
de supravietuire în cadrul comunist marcat de lipsuri. Dupa caderea comunismului, o alta explicatie a fost folosita cu<br />
referire la reflexul de adaptare la un mediu schimbator în scopul extragerii celor mai mari câstiguri-rente dintr-un mediu<br />
economic si institutional volatil.<br />
Românii au experimentat aspecte extrem de negative ale coruptiei în decada de dupa caderea comunismului.<br />
Aproape toate aspectele vietii publice, sociale si economice erau afectate de coruptie astfel încât încrederea în institutiile<br />
democratice a scayut foarte mult. Coruptia extinsa din sectorul financiar a lasat milioane de români fara agoniseala lor<br />
de o viata. Privatizari netransparente au transformat fosti birocrati comunisti în milionari de carton, iar multe sectoare<br />
industriale erau falimentate de manageri care aveau drept scop utilizarea acestora în scopuri personale. În tot acest<br />
timp, justitia si politia erau mult prea slabe ca sa poate fata acestor fenomene extinse.<br />
Guvernele însele si parlamentarii erau incapabili de a stopa fenomenul coruptiei deoarece de multe ori erau chiar parte<br />
a ei. Drept urmare, coruptia a ajuns sa fie perceputa de români ca pe o fatalitate a tranzitiei care nu va putea fi niciodata<br />
rezolvata.<br />
Ca urmare a începerii negocierilor de aderare la UE, Guvernul român a solicitat in anul 2000 de la Banca Mondiala un<br />
diagnostic al coruptiei. Studiul a identificat faptul ca doua treimi dintre români credeau ca ‘toti’ sau ‘aproape toti’ oficialii<br />
sunt corupti. Studiul a identificat si sectoarele percepute ca fiind cele mai corupte: vamile, instantele si parchetele,<br />
Fondul Proprietatii de Stat, ministerele, sanatatea , politia etc. Capturarea statului era de asemenea identificata de catre<br />
44% dintre companii ca având un impact negative asupra activitatii lor. În 2002, un sondaj efectuat de Gallup arata<br />
faptul ca romani percep coruptia ca pe cea mai importanta problema a vietii lor.
320<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
În acelasi timp, romanii percep coruptia ca pe un act social ilegitim, dar sunt mai înclinati sa îl accepte în rezolvarea<br />
problemelor zilnice. În conformitate cu ultimul Barometru al Opiniei Publice, 79% dintre romani considera ca în Romania<br />
coruptia este generalizata la toate nivelele autoritatilor publice si ca cele mai importante probleme din acest punct de<br />
vedere sunt în justitie si politie.<br />
În urma perspecticelor de aderare la UE si NATO, guvernele au început sa elaboreze strategii si planuri anticoruptie, în<br />
timp ce societatea civila a initiat studii si a facut campanii pentru adoptarea unei atitudini anticoruptie. În anul 2001 a<br />
fost adoptata prima strategie si primul plan anticoruptie si legea liberului acces la informatiile de interes public, în anul<br />
2002 a luat fiinta Parchetul National Anticoruptie, în 2003 Parlamentul a adoptat legea 52 cu privire la transparenta<br />
decizionala în administratia publica si a reglementat pentru prima data conflictele de interese. În anul 2004 a avut loc o<br />
reforma majora a sistemului judiciar în scopul securizarii independentei acestuia, iar în anul 2005 Guvernul a adoptat o<br />
noua strategie si un nou plan anticoruptie cu scopul declarat de a combate marea coruptie si de al carei succes depinde<br />
aderarea Romaniei la UE în 2007.<br />
CONCLUZII PE PILONI<br />
Parlamentul a fost un pilon de integritate cu o capacitate foarte redusa de a promova si sustine integritatea publica<br />
de-a lungul tranzitiei. Majoritatea componentelor de integritate ale acesti pilon au fost deficitare din punctul de vedere<br />
al actelor normative dar si al practicilor generate. Parlamentul a a avut o redusa capacitate de a genera reglementari<br />
oportune în domeniul integritatii publice si de prevenire si combatere a coruptiei. În al doilea rând, Parlamentul nu a<br />
putut genera un cadru normativ adecvat pentru aspecte esentiale precum incompatibilitatile, declararea si controlul<br />
averilor, conflictele de interese, precum si în legatura cu controlul finantarii sistemului electoral. Regimul imunitatilor<br />
la parlamentari a reprezentat o lunga perioada de timp o limitare a capacitatii de promovare a integritatii în rândurile<br />
acestora.<br />
Executivul (si în special Guvernul) a fost un pilon de integritate cu o redusa capacitate de a genera integritate publica.<br />
În primul rând, deficitul de integritate din rândurile membrilor guvernului a fost amplificat de controlul îndelungat al<br />
Executivului asupra justitiei. Acest lucru s-a manifestat în numărul mic de membrii ai Executivului care au fost traşi la<br />
raspundere pentru fapte de corupţie, dar si prin ineficienta controlului asupra situatiilor privind conflictele de interese<br />
si incompatibilitatile. slaba capacitate a Executivului de a genera politici publice de promovare a integritatii din primii<br />
ani ai tranzitiei a configurat un sistem national de integritate publică cu deficiente majore care au exacerbat problemele<br />
corupţiei moştenite din perioada comunistă.<br />
Sistemul Judiciar a fost, de asemenea, un pilon de integritate cu impact redus asupra integritatii publice, în mod
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
321<br />
deosebit din punctul de vedere al impactului foarte redus al rolului preventiv al sistemului penal, a lipsei de control<br />
asupra integritatii parlamentarilor, a membrilor Guvernului si a administratiei în general. Între cele mai<br />
importante motive ale rolului mic jucat de sistemul judiciar s-a numarat lipsa de independeta reala, lipsa de interes si<br />
de initiative de reformare a justitiei, precum si lipsa unei infrastructurii adecvate. De asemenea, politizarea justitiei a<br />
discreditat ideea nevoii de politici de integritate în cadrul justitiei, ceea ce a determinat o perceptie profund negativa<br />
a acesteia în rândurile opiniei publice. Reformele initiate în 2004 si continuate pe parcursul anului 2005 au potentialul<br />
de a solutiona problemele din justitie, însa implementarea lor efectiva precum si mai ales impactul acestora va necesita<br />
perioade indelungate de timp care intra în conflict cu imperativele de aderare a României la UE în 2007. Aspecte<br />
importante ale justitiei precum integritatea magistratilor, acum aflate în responsabilitatea exclusiva a Consiliului<br />
Superior al Magistraturii, precum si acoperirea necesarului de magistrati a instantelor si parchetelor si îmbunatatitea<br />
infrastructurii fizice a sistemului judiciar vor reprezenta provocari pe termen lung inclusiv pentru ansamblul sistemului<br />
national de integritate. Faptul ca reformele în domeniul sistemului judiciar au întârziat poate determina chiar dificultatile<br />
prezente întâmpinate în lupta împotriva coruptiei.<br />
Curtea Constitutionala are un rol important în ansamblul sistemului national de integritate si anume acela de<br />
a pastra echilibrul delicat între puterile statului si de a preveni si împiedica deraierile neconstitutionale. Lipsa unui<br />
echilibru adecvat la nivelul puterilor în stat afecteaza în mod negativ capacitatea acestora de a asigura integritatea<br />
publica. Controlul de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala asupra actelor normative ale Parlamentului<br />
si ale Guvernului are rolul de a limita activitatea acestora la cadrul oferit de Constitutie. Lipsa reglementarii exprese<br />
a principiului separatiei puterilor în stat a împiedicat Curtea Constitutionala de a avea un rol activ în protejarea<br />
independentei sistemului judiciar.<br />
Lipsa unui parchet anticoruptie specializat pentru o lunga perioada a tranzitiei a favorizat exacerbarea coruptiei si<br />
institutionalizarea acesteia în noul cadru democratic dupa caderea comunismului. De asemenea, lipsa unui parchet<br />
anticoruptie specializat a fost însotita si de lipsa unor reglementari adecvate a infractiunilor de coruptie pâna în anul<br />
2000. Dupa anul 2000, înfiintarea Sectiei de Combatere a Coruptiei si a Criminalitatii organizate, ulterior Parchetul<br />
National Anticoruptie nu au avut un impact relevant datorita lipsei resurselor necesare, reglementari deficitare cu<br />
privire la mandat si interferentelor politice. Multiplele amendamente aduse cadrului organizatoric si functional al<br />
PNA, precum si lipsa de independenta reala fata de Executiv a avut un impact negativ asupra capacitatii acestuia de a<br />
lupta împotriva coruptiei si în special împotriva coruptiei la nivel înalt. În ciuda acestei evolutii, existenta unui parchet<br />
specializat anticoruptie este necesara, iar modificarile aduse structurii si functionarii acestuia în cursul anului 2005 prin<br />
cresterea independentei procurorului fata de superiorii acestuia este de natura a îmbunatatii lupta împotriva coruptiei<br />
la nivel înalt.
322<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Curtea de Conturi este un pilon de integritate bine reglementat, independent din punctul de vedere al raportului cu<br />
Executivul si autonom financiar si operational. Capacitatea institutionala a Curtii a crescut semnificativ în ultimii ani<br />
datorita asistentei tehnice oferita prin intermediul programelor europene de twinning institutional.<br />
Lipsa competentei initiale de a efectua controale de oportunitate precum si, ulterior, capacitatea scazuta în acest<br />
domeniu a Curtii de Conturi a afectat integritatea procesului de privatizare si contractele publice. În ultimii ani, Curtea<br />
de Conturi si-a dezvoltat în ultima perioada capacitatea de control de oportunitate, însa acesta nu se desfasoara înca în<br />
aceeasi proportie ca si controlul de legalitate. Însa, lipsa unei atentii corespunzatoare în Parlament asupra rapoartelor<br />
supuse dezbaterii de catre Curtea de Conturi slabeste rolul acesteia în cadrul sistemului national de integritate.<br />
Avocatul Poporului nu a beneficiat initial din partea autoritatilor statului de sprijinul institutional cuvenit acestei<br />
institutii (manifestata prin lipsa unei infrastructuri necesare si prin refuzul unei mari parti a autoritatilor administratiei<br />
publice de a da curs solicitarilor acestuia). Totusi, în ultimii ani, Avocatul Poporului a beneficiat de o crestere a capacitatii<br />
administrative si a atentiei din partea autoritatilor administratiei publice. Capacitatea de control constitutional anterior<br />
si ulterior dobândita recent reprezinta o recunoastere a rolului pe care aceasta institutie trebuie sa îl joace în protejarea<br />
drepturilor si libertatilor cetatenesti. Pe de alta parte, Avocatul Poporului nu a folosit pâna la acest moment la capacitate<br />
adecvata competentele în domeniul prevenirii si combaterii coruptiei la nivelul administratiei publice, ceea ce slabeste<br />
rolul acestuia în cadrul sistemului national de integritate.<br />
Administratia Publica a fost un pilon cu mari deficiente cauzate de lipsa unui cadru de reglementare adecvat pentru<br />
functionarii publici pentru o lunga perioada a tranzitiei si de politizarea excesiva a acesteia. În prezent, cadrul de<br />
reglementare a administratiei publice românesti este într-o mare masura adecvat cerintelor unui corp profesional de<br />
functionari publici. Totusi, lipsa unui sistem meritoriu, depolitizat, de numire în functie a prefectilor si subprefectilor,<br />
precum si lipsa unei Agentii a Functionarilor Publici puternica, care sa poata avea jurisdictie administrativa asupra<br />
încalcarilor la legislatia din domeniu, precum si lipsa unei reglementari uniforme a conflictelor de interese între<br />
functionarii publici alesi si cei numiti reprezinta puncte slabe ale integritatii publice pe care acest pilon ar trebui sa o<br />
atinga.<br />
Politia a fost un pilon de integritate cu si mai mari deficiente decât administratia publica datorate unei si mai târzii<br />
reglementari a cadrului profesional. Reglementarea Statutului Politistului în 2002 a adus un cadru necesar functionarii<br />
unui corp profesional de politisti. Totusi, lipsa unor reglementari profesioniste privind numirea si demiterea chestorilor<br />
de politie, precum si sistemul de cercetare disciplinara care nu beneficiaza de aceleasi garantii de protectie împotriva
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
323<br />
abuzului superiorilor ca în cazul functionarilor publici prin lipsa unor comisii de disciplina cu puteri de decizie determina<br />
înca un cadru de reglementare insuficient.<br />
Sistemul partidelor politice din Romania nu a reprezentat un pilon de integritate cu aport semnificativ la integritate<br />
publica. Lipsa unor reglementari eficiente în domeniul finantarii partidelor politice, precum si a unor standarde interne<br />
de selectie a membrilor acestora pentru o lunga perioada de timp a generat un sistem politic lipsit de capacitatea de a<br />
impune standarde de integritate la nivelul societatii. De asemenea, aceasta a condus la un nivel ridicat de capturare a<br />
statului si la un ritm redus de reforme politice, institutionale si economice, si a generat un Parlament cu un redus aport<br />
de standarde de integritate publica.<br />
Sistemul achizitiilor publice a fost un pilon cu o foarte redusa capacitate de a asigura integritatea publica, datorita<br />
unei reglementari deficitare pâna în 2001. În ciuda îmbunatatirii cadrului de reglementare în ultimii ani, ramân atât la<br />
nivelul procedurii de achizitii publice, cât si la nivelul procedurilor de concesionare, privatizare sau parteneriat publicprivat<br />
deficiente majore legate de lipsa de transparenta a contractelor sau a unor clauze ale acestora.<br />
Societatea civila a jucat un rol esential ca pilon de integritate publica de-a lungul perioadei de tranzitie, în ciuda lipsei<br />
pentru o lunga perioada de timp a unor instrumente esentiale precum accesul liber la informatiile publice, transparenta<br />
decizionala, dreptul de petitionare. Existenta acestor instrumente în prezent, precum si cadrul regulatoriu accesibil<br />
înfiintarii de asociatii si fundatii, orecum si, de curând, a unui cadru competitiv de acces la resurse financiare publice,<br />
sunt premisele unei societati civile active si independente.<br />
Media a fost un pilon de integritate puternic în toata perioada tranzitiei. Acest lucru s-a datorat mai degraba capacitatii<br />
media de a actiona în conformitate cu misiunea acesteia de monitorizare a activitatii autoritatilor si de dezvaluire a<br />
neregulilor decât capacitatii sectorului public de a-I oferi un cadru de reglementare adecvat unei bune functionari.<br />
Capacitatea de autoreglementare a media a reprezentat un factor important al independentei acesteia fata de<br />
autoritatile statului. Pe de alta parte, prezenta calomniei si a insultei ca infractiuni a limitat libertatea de expresie a<br />
media. Ratificarea de catre România a Conventiei Europene privind Drepturile Omului a determinat o schimbare pozitiva<br />
în practica instantelor de judecata cu privire la cazurile de calomnie si insulta implicând jurnalisti.<br />
Sectorul privat românesc a avut o capacitate scazuta de a se organiza si de a-si promova interesele legitime împotriva<br />
unor initiative de reglementare netransparente sau inoportune. În timp ce capitalulstrain din Romania a dovedit o buna<br />
utilizare a instrumentelor de transparentizare existente în legislatia româneasca, companiile românesti nu au avut si<br />
nu au nici la acest moment capacitatea si expertiza de a utiliza aceste instrumente pentru a avea un cuvânt de spus în<br />
privinta politicilor publice adoptate de autoritati.
324<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
PRIORITATI SI RECOMANDARI<br />
LEGISLATIVUL<br />
_ În ceea ce priveste legislatia de lupta împotriva coruptiei, Legislativul trebuie sa utilizeze expertiza în domeniu atât în<br />
tara cât si în strainatate, astfel încât pe viitor disfunctionalitatile si neconcordantele sa fie evitate;<br />
_ În ceea ce priveste puterea de a controla Executivului, Parlamentul trebuie sa îsi folosesca mai eficient mecanismele de<br />
monitorizare si de anchetare astfel încât sa aduca pe agenda publica cazurile grave de coruptie si impactul lor negativ;<br />
_ Parlamentul trebuie sa îsi îmbunatateasca si puterea de supraveghere asupra executiei bugetului public si sa utilizeze<br />
mai bine sentintele Curtii de Conturi a României;<br />
_ Parlamentul trebuie sa îmbunatateasca legislatia referitoare la incompatibilitate si la conflictul de interese astfel încât<br />
sa se renunte la discriminarea fata de alte categorii de demnitari si sa-i remedieze deficientele observate mai sus;<br />
_ Parlamentul trebuie sa asigure transparenta totala a activitatii si modului de vot a fiecarui ales fie în sedintele în plen,<br />
fie în comisii;<br />
_ În sfârsit, sistemul electoral trebuie sa fie îmbunatatit prin schimbarea sistemului actual al “listelor de vot” cu sistemul<br />
“votului mixt”.<br />
EXECUTIVUL<br />
_ Crearea unui sistem independent de Executiv si Legislativ de monitorizare si control a incompatibilitatilor, a conflictelor<br />
de interese si a averilor;<br />
_ Largirea reglementarilor privind responsabilitatea penala speciala a membrilor Executivului astfel încât sa functioneze<br />
eficient în combaterea coruptiei la nivel înalt;<br />
_ Introducerea unor reglementari speciale cu privire la rapoartarea tranzactiilor efectuate de oficiali catre Oficiul National<br />
de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.<br />
SISTEMUL JUDICIAR<br />
_ Independenta magistratilor:<br />
1) Întarirea rolului CSM prin aplicarea integrala si consecventa a reglementarilor privind conflictele de interese si<br />
incompatibilitatilor<br />
_ Integritatea si profesionalismul magistratilor:<br />
1) Implementarea codului deontologic al magistratilor si al personalului auxiliar al instantelor;<br />
2) Întarirea eficienta a disciplinei si a prevederilor referitoare la controlul conflictului de interese, incompatibilitatii si<br />
averii în rândurile magistratilor si ale personalului auxiliar al instantelor;
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
325<br />
3) Asigurarea implementarii prevederilor referitoare la avertizorul de legalitate de la nivelul sistemului judiciar; crearea<br />
unui mecanism de monitorizare a implementari prevederilor referitoare avertizorul de legalitate;<br />
4) Asigurarea unui nivel adecvat de instruire atât pentru procurori cât si pentru judecatori în ceea ce priveste<br />
particularitatile cazurilor de coruptie (de exemplu, aspectele financiare);<br />
5) Asigurarea unui nivel adecvat de volum de munca atât pentru procurori cât si pentru judecatori astfel încât sa fie<br />
limitate erorile si neglijentele.<br />
_ Infrastructura curtii:<br />
1) Implementarea deplina a sistemului electronic în ceea ce priveste arhivarea si distribuirea cauzelor;<br />
2) Îmbunatatirea infrastructurii instantelor.<br />
Aspecte regulatorii<br />
1) Adoptarea unor prevederi speciale pentru a reduce durata procedurilor judiciare în cazurile de coruptie.<br />
PARCHETUL ANTICORUPTIE<br />
_ Departamentul National Anticoruptie trebuie sa îsi conserve caracterul sau special de parchet cu o tipologie necesar<br />
distincta având cerinte si interese speciale din partea creatorilor de politici;<br />
_ DNA, ca si sistemul judiciar în general, trebuie sa fie protejat împotriva oricarei influente din partea Executivului;<br />
_ Un instrument performant de audit trebuie sa fie creat pentru a evalua cerintele si productivitatea PNA în conformitate<br />
cu mandatul sau institutional si cu cadrul de reglementare actual si trebuie sa fie folosit la adoptarea cadrului actual<br />
astfel încât sa sporeasca eficacitatea si impactul institutiei;<br />
_ Cooperarea inter – institutionala trebuie sa fie îmbunatatita, în special, cea cu Oficiul de Prevenire si Combatere a<br />
Spalarii Banilor si cu viitoarea agentie de monitorizare a conflictelor de interese.<br />
CURTEA DE CONTURI<br />
_ Curtea de Conturi a României trebuie sa-si consolideze capacitatea de audit de performanta la acelasi nivel la care<br />
deruleaza în acest moment controlul de legalitate;<br />
_ Curtea de Conturi a României(CCR) trebuie sa dobândeasca puterea de a sanctiona pe acei ordonatori de credite care<br />
nu îsi prezinta rapoartele de executie bugetara la termenul scadent;<br />
_ Legea nr. 94/1992 trebuie sa fie amendata astfel încât sa fie identificata exact comisia parlamentara însarcinata atât cu<br />
primirea si dezbaterea rapoartelor CCR înainte de a fi aduse în fata Parlamentului cât si cu cererea unor controale specifice<br />
extraordinare; de asemenea, în mod evident, trebuie sa ofere o mai mare transparenta si informare a publicului despre<br />
rapoartele dezbatute si despre deciziile luate de catre Comisia parlamentara sau de Parlament pe baza rapoartelor<br />
CCR;
326<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
_ Cele doua Regulamentele de organizare si functionare a celor doua Camere ale Parlamentului trebuie sa fie amendate<br />
astfel încât acestea sa aiba mandat imperative pentru a actiona pe baza concluziilor CCR referitoare la deciziile financiare<br />
ilegale sau inoportune ale ordonatorilor de credite, la notificarea institutiilor însarcinate,<br />
la supervizarea anchetelor, cât si la publicarea rezultatelor investigatiilor;<br />
_ Parlamentul trebuie sa dezbata rapoartele CCR cât mai repede posibil astfel încât sa foloseasca în timp util sentintele<br />
acesteia.<br />
AVOCATUL POPORULUI<br />
_ AP trebuie sa includa în prioritatile sale si coruptia, astfel încât sa îsi exercite pe deplin atributiile sale din cadrul<br />
sistemului national de integritate;<br />
_ Legea nr. 35/1997 trebuie sa fie amendata astfel încât sa ofere AP jurisdictie administrativa în privinta autoritatilor<br />
publice care nu îsi îndeplinesc pe deplin atributiile lor investigative.<br />
ADMINISTRATIA PUBLICA<br />
_ Oferirea caracterului de decizie administrativa recomandarilor Agentiei Nationale a Functionarilor Publici cu privire la<br />
solutiile adoptate în cazurile disciplinare cercetate;<br />
_ Crearea ce criterii profesionale-meritorii pentru numirea prefectilor si sub – prefectilor;<br />
_ Modificarea cadrului legal privind conflictul de interese în conformitate cu regulamentul nr.10/2000 al Consiliului<br />
European;<br />
_ Înfiintarea unei agentii mandatata sa monitorizeze, sa investigheze si sa sanctioneze conflictele de interese,<br />
incompatibilitatile si averile functionarilor publici;<br />
_ Amendarea sistemului de control intern, în special controlul financiar preventiv, astfel încât sa fie si mai independent<br />
fata de conducerea agentiilor (ordonatorii de credite); în mod special, oferirea statutului de functionar public controlorilor<br />
care realizeaza controlul financiar prealabil.<br />
POLITIA<br />
_ Crearea unui sistem profesional de angajare a sefilor de politie;<br />
_ Sporirea atributiilor comisiilor de disciplina din cadrul politiei la nivelul atributiilor corespunzatoare ale comisiilor de<br />
disciplina din cadrul sistemului serviciului public;<br />
_ Întarirea Directiei Generale Anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor cu o capacitate deplina de<br />
a investiga coruptia la toate nivelurile de organizare ale fortelor politie.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
327<br />
FINANTAREA PARTIDELOR POLITICE<br />
_ Legea privind accesul liber la informatie trebuie sa includa si partidele politice printre institutiile publice supuse legii,<br />
iar finantarea lor trebuie sa fie clasata ca si informatie de acces public pentru orice cetatean roman;<br />
_ Legea trebuie sa cuprinda sanctiuni adecvate pentru cei care îi încalca prevederile, inclusiv sanctiuni politice atunci<br />
când câstigurile politice ale politicienilor depasesc cu mult sanctiunile financiare impuse de Curtea de Conturi;<br />
_ În sfârsit, legea trebuie sa ia în calcul o crescuta transparenta în privinta persoanelor fizice sau juridice care aduc<br />
contributii financiare partidelor politice.<br />
ACHIZITII PUBLICE<br />
_ Solutionarea problemei negocierilor dupa desemnarea câstigatorului, în cadrul procedurii parteneriatelor publicprivat;<br />
_ Adaptarea criteriului costului referitor la achizitiile publice prin sistem electronic doar la acele servicii, bunuri si<br />
activitati care sunt potrivite acestui criteriu;<br />
_ Amendarea reglementarilor speciale din domeniul contractelor publice astfel încât principiul confidentialitati sa nu<br />
prejudicieze principiul transparentei;<br />
_ Introducerea prevederilor referitoare la “punerea pe lista neagra” a companiilor care folosesc coruptia în activitatile lor<br />
(având in vedere reglementarea raspunderii penale a persoanei juridice)<br />
_ Introducerea unor reglementari cu privire la “punerea pe lista alba” a companiilor care dovedesc respectarea principiilor<br />
de afaceri în activitatea lor;<br />
_ Introducerea unui sistem de monitorizare a beneficiilor si a silului de viata al functionarilor care se ocupa de achizitiile<br />
publice.<br />
SOCIETATEA CIVILA<br />
_ Viitoarele amendamente Constitutionale trebuie sa cuprinda si dreptul la o buna administrare, asa cum este prevazut<br />
în art. 41 al Cartei europene a drepturilor fundamentale.<br />
SECTORUL DE AFACERI<br />
_ Sectorul de afaceri privat român si strain ar trebui sa îsi uneasca eforturile în promovarea unei transparente crescute<br />
a activitatii de elaborare de politici publice si de adoptare a actelor normative a administratiei precum si în domeniul<br />
contractelor public-privat<br />
_ Sectorul de afaceri privat român si strain ar trebui sa îsi uneasca eforturile în implementarea principiilor de afaceri<br />
având în vedere potentialul avantaj competitiv pe care acestea le-ar putea oferi la momentul intrarii României pe piata<br />
comuna europeana.
328<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
GLOSARUL TERMENILOR CHEIE<br />
Abuz în serviciu este orice act prin care un funcţionar public sau o persoană cu un statut echivalent face abuz de poziţia<br />
sa sau îşi depăşeşte competenţele cauzând prejudicii substanţiale statului, unei instituţii publice internaţionale,<br />
unei entităţi legale sau unei persoane fizice.<br />
Educaţia anti-corupţie este dezvoltarea de atitudini anti-corupţie în rândul cetăţenilor.<br />
Standardele anti-corupţie sunt un set de norme comportamentale şi legale care ajută în eradicarea conduitelor corupte.<br />
Luarea de mită înseamnă orice act în care un funcţionar public şi o persoană cu un statut echivalent acceptă, promite sau<br />
face aranjamente în mod direct, în interes propriu sau în interesul altora pentru acceptate unei mite, sau solicită<br />
sau provoacă pe cineva să dea mită în schimbul unor acte licite sau omisiuni în efectuarea sarcinilor fişei de<br />
post.<br />
Funcţionar public este orice persoană care lucrează în servicii civile, este politician al statului, este funcţionar public în<br />
cadrul administraţiei publice conform Legii administraţiei publice, precum şi orice altă persoană care, lucrând în<br />
cadrul autorităţilor centrale sau municipale, sau instituţii, în executarea legislaţiei, în cadrul controlului de stat şi<br />
supravegherea instituţiilor, sau în orice instituţie echivalentă cu acestea, efectuează sarcini ale reprezentanţilor<br />
statului sau are putere administrativă, precum şi orice candidat oficial pentru funcţiile numite mai sus.<br />
Clientelism, relaţiile clientelare sunt un sistem de relaţii bazate pe favoruri reciproce şi legături între un mentor (şef) şi o altă<br />
persoană sau grup de persoane (clienţi).<br />
Conflictul de interese este o situaţie în care un funcţionar public, efectuându-şi atribuţiile şi satisfăcând instrucţiunile, este<br />
obligat să ia o decizie sau să participe în procesul de luare a deciziilor privind efectuarea de sarcini şi instrucţiuni<br />
legate de interesele lui private.<br />
Corupţia este abuzul de putere publică pentru beneficii personale.<br />
Detectarea şi cercetarea corupţiei este dezvăluirea de acte de corupţie şi implementarea principilor de echitate şi inevitabilitate<br />
a pedepsei.<br />
Deviaţie înseamnă violarea regulilor sociale comune şi a normelor societăţii sau ale unui grup.<br />
Formele de corupţie în funcţie de domeniul de apariţie sunt administrativă, politică, preventivă şi care elimină consecinţele.<br />
Darea de mită este orice act prin care, în mod direct sau indirect, se oferă, promite sau se dă mită unui funcţionar public<br />
sau unei persoane cu statut echivalent, în schimbul unui act licit dorit sau unei omisiuni în efectuarea sarcinilor,<br />
sau unui intermediar.<br />
Identificarea corupţiei este abilitatea de a recunoaşte manifestările corupţiei în timp util şi complet.<br />
Activităţile de lobby sunt activităţile remunerate ale lobby-iştilor care sunt utilizate pentru a influenţa amendarea,
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
329<br />
suplimentarea sau abrogarea unor acte normative, precum şi adoptarea sau neadoptarea de legislaţie nouă.<br />
Scopul acestor activităţi este de a satisface interesele clientului fără prejudicierea drepturilor omului sau a<br />
intereselor publice şi de stat.<br />
Lobby-ul este un proces prin care se schimbă informaţii şi opinia unui grup sau a unei organizaţii, sau a unei părţi a<br />
acestora, este transmisă oficialităţilor (aleşi şi numiţi) în scopul influenţării procesului de luare a deciziilor în<br />
beneficiul celor dintâi.<br />
Lobby-istul este o persoană fizică sau o companie, instituţie sau organizaţie ce se află pe lista lobby-iştilor în conformitate<br />
cu procedura stipulată în legislaţia relevantă.<br />
Spălarea de bani este acţiunea scopul căreia este de a ascunde sau a da impresia legalităţii unor beneficii de ordin financiar<br />
de provenienţă ilicită.<br />
Nepotismul este recrutarea de rude, prieteni şi cunoştinţe apropiate fără organizarea unui concurs şi violând principiul<br />
persoana cea mai potrivită pentru locul potrivit. Această practică creează un sistem de subordonaţi şi colegi care<br />
sunt în mod reciproc îndatoraţi unii faţă de ceilalţi; acest sistem este utilizat în luarea deciziilor.<br />
Nesatisfacerea îndatoririlor oficiale apare atunci când un funcţionar public sau o persoană cu un statut echivalent, datorită<br />
neglijenţei sale, nu efectuează sarcinile care îi revin sau le efectuează în mod necorespunzător, iar acestea<br />
cauzează daune substanţiale statului, unei instituţii publice internaţionale, unei entităţi legale sau persoane<br />
fizice.<br />
Mentorul face parte dintr-un sistem de relaţii clientelare, este o instituţie sau o persoană care veghează asupra sau<br />
protejează o persoană sau altceva.<br />
Persoană echivalentă cu funcţionarul public este o persoană care are atribuţiile respective în instituţii de stat străine, în<br />
organizaţii publice internaţionale sau autorităţi judiciare internaţionale, precum şi candidaţii oficiali ai funcţiilor<br />
mai sus menţionate; o persoană lucrând în orice instituţie de stat, neguvernamentală sau privată sau angajată<br />
n activităţi profesionale şi având puteri asociate administraţiei publice, exceptând persoanele care efectuează<br />
sarcini economice sau tehnice.<br />
Prevenirea corupţiei constă în eliminarea cauzelor şi factorilor care contribuie la corupţie.<br />
Principiile administraţiei publice includ statul de drept (activităţile sunt bazate pe fundamente legale), obiectivitate (acţiunile<br />
trebuie să fie imparţiale), şi interzicerea abuzului autorităţii (interzicerea efectuării de acţiuni neautorizate sau<br />
luării deciziilor care cad în competenţa persoanelor vizate cu alte scopuri decât cele precizate de lege).<br />
Interesele private sunt interesele de ordin economic şi non-economic al persoanelor din administraţia publică sau a rudelor<br />
apropiate şi a familiei şi care pot afecta luarea de decizii în efectuarea sarcinilor publice.<br />
Administraţia publică constă în activităţile autorităţilor centrale şi locale, reglementate de lege, desfăşurate în scopul<br />
implementării actelor normative şi a hotărârilor consiliilor locale, precum şi administrarea serviciilor publice.
330<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
Interesul public constă în aşteptările publicului în ceea ce priveşte luarea de decizii în mod imparţial şi just de către<br />
persoanele din administraţia publică.
::: Educaţie împotriva coruptiei în învăţământul universitar<br />
331<br />
BIBLIOGRAFIE ŞI ALTE SURSE<br />
BIBLIOGRAFIE<br />
1. Codul de etică al asistenţilor sociali lituanieni. Association of Lithuanian Social Workers, 1998.<br />
2. Corruption Investigation, Prosecution and Prevention. Un seminar internaţional. 5-6 no iembrie 1998. Vilnius, Lithuania.<br />
3. Fighting Corruption: Practical Examples. Un seminar internaţional despre importanţa construirii de parteneriate în lpta împotriva<br />
corupţiei. 6-7 septembrie 2001,Vilnius. Organizat de Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene.<br />
4. Grosse T. G., Dzialania anty-korupcyjne w panstwach czlonkowskich OECD. Florencija, 2000.<br />
5. “Pedagogų etikos kodeksas. Projektas”, Mokykla, 2000, Nr. 11-12, p. 13-16.<br />
6. Rose-Ackerman S., Korupcija ir valdžia: priežastys, padariniai ir reforma. Vilnius: Vaga, 2001.<br />
7. Vaitiekus S., Korupcijos prevencijos sistema Lietuvoje: organizacijos ir veiksmų apžvalga. Vilnius: “Transparency International” Lietuvos<br />
skyrius, 2002.<br />
8. Valstybės tarnautojų etikos rinkinys. Vilnius: Margi raštai, 2002.<br />
9. Van Duyne P., “Will ‘Caligula’ go transparent”, Forum on crime and society, 2001, Vol . 1, Nr 1.
332<br />
::: Educaţie împotriva coruptiei<br />
ACTE NORMATIVE<br />
1. Legea pentru prevenirea corupţiei a Republicii Lituaniene (28 mai 2002, Nr. IX-904).<br />
2. Programul Naţional Anti-corupţie al Republicii Lituania (votat în 17 ianuarie 2002 prin Rezoluţia Nr. IX-711 al Seimas).<br />
3. Legea privind ajustarea intereselor publice şi private în serviciile publice a Re publicii Lituaniene (2 iulie 1997 Nr. VIII-371; amendat<br />
în 29 februarie 2000).<br />
4. Legea administraţiei publice a Republicii Lituaniene (8 iulie 1999, Nr. VIII-1316; amendată în 1 iulie 2002).<br />
SURSE ON-LINE:<br />
1. http://www.ccbe.org/doc/En/code_lithuania_en.pdf – Codul de conduită al avocaţilor profesionişti.<br />
2. http://www.finansai.lt/About_etika.htm – Codul etic al Asociaţiei analiştilor financiari (în lituaniană).<br />
3. http://www.greco.coe.int – Site-ul GRECO, Grupul Statelor împotriva Corupţiei. GRECO a fost creat în 1998, când un grup de ţări<br />
a semnat Convenţia codului penal privind corupţie (semnat de Lituania în 1999). GRECO monitorizează implemen tarea acestui<br />
instrument legal. Pagina conţine informaţii despre iniţiative anti-corupţie ale GRECO, întâlniri ale statelor membre, etc.<br />
4. http://www.ktu.lt/lt/ktu/kodeksas.html – Codul etic al cercetătorilor şi pedagogilor Universităţii Tehnice Kaunas (în lituaniană).<br />
5. http://www.lar.lt/Docs/etikoskodeksas.html – Codul de etică profesională al auditorilor (în lituaniană).<br />
6. http://www.lzs.lt/pagen.phppage_id=30 – Codul etic al jurnaliştilor şi publiciştilor lituanieni.<br />
7. http://www.nobribes.org – O sursă on-line finanţată de USAID pentru Europa şi Eurasia, oferind o bogăţie de informaţii despre<br />
iniţiative anti-corupţie ale ţărilor din regiune, legislaţia în vigoare şi programe.<br />
8. http://www.notarai.lt/act=taktai – Codul de onoare (etic) al notarilor Republicii Lituaniene.<br />
9. http://www.oecd.org – Site-ul Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). Organizaţia a depus eforturi<br />
majore şi a oferit resurse pentru temperarea nivelului corupţiei în Europa.<br />
10. http://www.stt.lt – Serviciul de Investigaţii Speciale al Republicii Lituaniene. Informaţii despre legislaţia anti-corupţie din Lituania,<br />
iniţiative internaţionale pentru combaterea corupţiei şi structuri cărora se poate raporta cazuri de corupţie întâlnite sau solicitarea<br />
de mită.<br />
11. http://www.tils.lt – Site-ul Transparency International din Lituania (TILC). A fost creat la 6 iunie 2000 de către Open Society Fund<br />
- Lituania. ştiri despre anti-corupţie în Lituania şi în lume, iniţiative ale TILC.<br />
12. http://www.worldbank.org – Site-ul Băncii Mondiale, o organizaţie financiară internaţională care este deosebit de atentă la<br />
măsuri de combatere a corupţiei.<br />
13. http://www3.lrs.lt/cgi-bin/preps2Condition1=196440&Condition2 – Codul de etică profesională şi conduită a politicienilor<br />
Republicii Lituaniene (în lituaniană).