semestrială 1(1) 2009 - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat ...

Tehnologia vizează procesul de aplicare a cunoştinţelor prin intermediul
unor instrumente, metode, mijloace, norme, utilizate, mai ales, dar nu exclusiv,
în domeniul producţiei. Structura sa acoperă trei dimensiuni funcţionale:
dimensiune materială, reprezentată prin unelte, instrumente, instalaţii
etc.;
o dimensiune normativă, reprezentată prin reguli, metode, procedee de
prelucrare a materialelor;
o dimensiune socială, reprezentată prin abilităţi, capacităţi,
comportamente individuale şi sociale, generate de folosirea tehnicilor
aplicate la nivel material şi normativ.
Preocupaţi de locul tehnologiei în cultura contemporană, cercetătorii
contemporani includ în sistemul culturii contemporane, de rînd cu noţiunile din
domeniile fizicii, matematicii, artei etc. şi noţiuni din domeniul tehnologiei.
G. Văideanu apreciază că tehnologia face parte din cultura generală şi
trebuie să pătrundă în învăţămîntul obligatoriu ca disciplină cu funcţie
culturală, formativă şi orientativă. Una dintre sarcinile fundamentale ale
educaţiei generale este de a le furniza elevilor cunoştinţe ştiinţifice şi
tehnologice necesare executării diverselor profesiuni; nu este vorba doar despre
însuşirea unor priceperi de muncă, ci şi despre o viziune globală asupra
tehnicii, tehnologiei şi ştiinţei [3].
În baza celor menţionate, vom enunţa unele concretizări:
tehnica face parte din viaţa noastră; prin urmare stilul de viaţă al omului
contemporan se defineşte şi se afirmă şi în raport cu tehnica şi valorile
tehnologiei, întrucît civilizaţia contemporană este profund marcată de
tehnică;
se impune o valorizare etică a progresului tehnologic şi dezvoltarea
unei conştiinţe a progresului tehnic pentru a preveni consecinţele
aplicării premature sau fără discernămînt a rezultatelor cercetării
tehnologice;
cultura tehnică şi cea tehnologică constituie o parte importantă a culturii
generale.
Esenţa formării intelectuale, chiar a alfabetizării, s-a schimbat esenţial,
drept urmare a progreselor tehnice şi tehnologice şi a integrării acestora în
contextul educaţiei şcolare, atît la nivelul conţinutului educaţiei, cît şi la nivelul
metodologiei predării şi a evaluării. Formarea intelectuală implică şi asumarea
unei culturi tehnologice, precum şi stăpînirea unor priceperi şi capacităţi de
natură tehnică, ce definesc astăzi stilul de viaţă intelectuală.
Referinţe bibliografice:
1. Antonescu, Liviu. Paidea. Fundamentele culturale ale educaţiei. Iaşi,
1996. 126 p.
2. Bontaş, I. Pedagogie. Ed. a 4-a rev. şi adăug. Bucureşti: Ed. ALL,
1998. 382 p.
33