BOALA DIAREICĂ ACUTĂ LA COPIL - Ministerul Sănătăţii

Protocol clinic naţional „Boala diareică acută la copil”, Chişinău 2009
• Diagnosticul serologic se efectuează pentru confirmarea diagnosticului clinic în cazul
rezultatului negativ al examenului bacteriologic. Diagnosticul se stabileşte în baza majorării în
dinamică a titrului de anticorpi. În acest scop se efectuează examinarea serurilor pare. Prima
probă de sînge se colectează la depistarea bolnavului, a doua − la sfîrşitul primei sau la începutul
săptămînii a doua a bolii. Efectuarea investigaţiilor serologice în termene mai avansate denotă
scăderea titrului de anticorpi specifici; însă de asemenea poate avea valoare diagnostică (titrul
minim de diagnostic la copil 1:100).
• Materialul pentru examenul bacteriologic în ambalaj, care exclude răsturnarea eprubetelor
(borcanelor), cu îndrumarea respectivă, se prezintă în laboratorul bacteriologic de către
lucrătorul medical nu mai tîrziu de 2 ore după colectare. În caz contrar:
materialul (excrementele) se păstrează la frigider (4-8ºC) şi se prezintă în laborator nu mai
tîrziu de 12 ore după colectare;
materialul (excrementele) se însămînţează pe mediul nutritiv solid (geloză bismut sulfit),
se incubează pentru 24 de ore în termostat; în laborator se prezintă pe cutii.
Aspectul macroscopic al materiilor fecale permite o apreciere cauzală a sindromului diareic.
Aspectul lichid, volumul mare, fetiditatea, definesc „scaunul enterocolitic”, frecvent înregistrat în
diareile infecţioase la copii.
Scaunul lichid, tulbure albicios, afecaloid, fără miros, emis repetat şi în cantitate mare este
considerat „scaun holeriform”.
„Scaunele dizenterice”, deşi emise repetat, fiind însoţite de tenesme rectale, au un aspect
destul de caracteristic, fiind mucosangvinolente, „spută rectală” şi afecaloide. Sunt emise în
cantităţi mici, dar în număr foarte mare, în funcţie de severitatea bolii.
Examenul microscopic al materiilor fecale. Coprocitograma permite aprecierea conţinutului
acestuia, în special a prezenţei de leucocite, particule alimentare nedigerate (în insuficienţa
pancreatică şi în steatoree), ca şi posibilitatea depistării de paraziţi intestinali. Prezenţa a mai
mult de 10 leucocite pe cîmpul microscopic orientează diagnosticul spre forma enterovazivă de
diaree acută, iar absenţa leucocitelor pledează pentru forma enterotoxigenă. Prezenţa de leucocite
polinucleare, hematii, epiteliu, mucus confirmă procesul inflamator în intestinul gros.
Pentru examenul virusologic materiile fecale se vor păstra în frigider.
Depistarea paraziţilor în materiile fecale (calde) se va efectua nu mai tîrziu de 20 de minute după
actul de defecaţie.
56