ELENA VÎLCU

POVESTITOR 1:Şi-a pierdut vara cântând,Greierele, şi flămând,A văzut aşa, deodată,Pornind viscolul să bată.Nu se pomenea fărâmăDe gânganie sau râmă,Şi, nemaigăsind nimic,Dete fuga-mpleticitLa vecina lui, furnica.Nu credeam c-o să mai viiÎnainte de CrăciunCă puteam şi eu s-adunO grăunţă, cât de micăCa să nu cer împrumutLa vecina mea furnicăFiindcă nu-mi dă niciodatăŞi-apoi umple lumea toatăCă m-am dus şi i-am cerut………Cri, cri, cri, toamnă griTare-s mic şi necăjit.POVESTITOR 2:Muşuroiul sta clădit,Plin cu tot ce-ai fi râvnit.Magazia cu făinăEra sub o rădăcină,Şi, la rând, în multe caturiErau saci cu mei sub paturiPOVESTITOR 3:Adunaţi într-o firidă,Sâmburi roşii de stafidă.În dulap şi-ntr-un sertar,Mălai galben şi zahar.Ouăle cu coajă micăErau ouă de furnică,Căci cumetrele îşi facPrăjituri şi cozonac.Într-un beci închis cu scoabe,Boloboace: struguri boabe,Va să zică, un belşugRânduit cu meşteşug.Dar furnicuţa a fost cam reaŞi ajutor n-a vrut ca să-i deaSfatul cel bun e binevenitDacă îl dai la timp potrivit.29