actualitatea muzicală - UCMR

ArmoniideprimăvarăCorina BURAInstalarea treptată a multaşteptatului anotimp în care ziuadevine triumfătoare aduce cu sinerevederea unor binecunoscuţi şibineapreciaţi concertişti ai scenelorbucureştene. Astfel, dirijorulFrancisco Rettig s-a aflat pentrudouă concerte consecutive lapupitrul Orchestrei Naţionale Radio,primul dedicat creaţiei lui RobertSchumann, de la a cărui naştere seîmplinesc anul acesta 200 de ani, aldoilea orientat spre acel repertoriual muzicii franceze penetrat maimult sau mai puţin de idiomelehispanice. Programul concertuluidin 23 aprilie a.c. a cuprins treicreaţii selectate din opera luiMaurice Ravel, două aparţinândiniţial repertoriului pianistic,ulterior rescrise de autor, de acestgeniu formidabil care intuieşteperfect potenţialul acestuiinstrument gigant numit orchestră:„Alborada del gracioso” , extrasădin ciclul „Miroirs”, prelucratăpentru orchestră în 1918, un lanţde teme „ameţitoare”, presărat cuefecte chitaristice, marcat deascuţite contraste dinamice, plinde virtuozitate şi „Pavană pentru oinfantă defunctă” - în care aduceun colorit orchestral impresionist,prin armonii de septime şi none,prin discrete iregularităţi care suntde fapt constituente aleFrumosului. Solistul concertului afost virtuozul Alexandre Dubach înSimfonia Spaniolă de ÉdouardLalo, scrisă între 1873-74.Preferinţele solistului pentru unanumit tip de muzică romanticăsunt bine cunoscute, iar opţiuneapentru acest opus a fost cum nu sepoate mai bine venită încircumstanţele în care repertoriulvioloniştilor concertişti s-aconcentrat în ultimul timp peACTUALITATEA MUZICALĂNr. 8 August 2010preclasici sau pe neoromanticii şineoclasicii ruşi. Simfonia Spaniolăeste cel de-al doilea concert pentruvioară din cele patru pe care le-ascris Lalo, pe lângă multe alte pieseşi lucrări camerale pentru vioarăsau pentru violoncel, poate penedrept uitate. Nu trebuie trecut cuvederea faptul că Lalo a studiatfoarte serios vioara cu unul dinstrăluciţii pedagogi ai epocii,François Antoine Habeneck, şi căel însuşi a fost violist în CvartetulArmigaud. Din creaţia sa pot fidesprinse trăsături dramaticefoarte convingătoare, uimitoarediferenţieri ritmice, o „trioletizare” astructurilor, după cum s-au exprimatunii critici, şi un simţ cu totulspecial, complex chiar, pentrufeluritele culori ale sonorităţii, toateacestea fiind mult apreciate deClaude Debussy. Astfel, Lalo poatefi considerat un antemergător alAlexandre DubachImpresionismului şi în acest spiriteste oportun să luăm în considerareproblematica Simfoniei Spaniole şinu numai ca un moment devirtuozitate pe melodii cu parfummeridional. Alexandre Dubach aavut în vedere aceste argumenteimprimând tuturor temelor uncaracter predominant liric, evitândaccentele exagerate sauglissandele focoase, care abundăîn cele mai multe interpretări.Concerte... sub lupăAceastă manieră, pe care o putemdenumi rafinată, mai„franţuzească”, a fost menţinută peparcursul primelor patru părţiunificând muzica în pofidacaracterului contrastant almişcărilor. Finalul, încărcat deatmosferă sărbătorească, s-adesfăşurat alert, într-un fluxcontinuu, con brio, chiar dacă aumai existat unele mici decalaje întreorchestră şi solist. Forma optimă şiFrancisco Rettigbuna dispoziţie a solistului aucontinuat în cele 3 bisuri oferite:Capriciile nr 13 şi 1 de NiccolòPaganini şi o temă cu variaţiuni/imn de Julius Ernst Wilhelm Fucik.Concertul s-a încheiat cu Suita adoua extrasă din baletul-simfoniecoregrafică Daphnis şi Chloéscris/ă pentru baletele ruse în 1909.Este cea mai amplă lucrare scrisăde Ravel, considerată cea maibună, tipic impresionistă, ocapodoperă a genului orchestral.Amplului aparat îmbogăţit cu tamtam,maşină de vânt, trianglu, tobămare, tobă mică, castaniete,tamburină, celesta, crotales,glockenspiel 2 harpe i s-a alăturat şipartea corală susţinută de CorulAcademic Radio condus de DanMihai Goia, iar Francisco Rettig aevoluat pe tonuri şi culoriorchestrale deosebite, creând aceaatmosferă extatică specificăevocărilor mitice.7