Bunăstarea sau fericirea sufletului - Societatea de Scleroza Multipla ...

Viaţa cu SMînsă…mama mea s-a îmbolnăvit de inimă înurma şocului, suferind înaintea intervenţiei chirurgicale,în jur de cinci preinfarcturi. Am învăţatmulte de la ea şi, văzând că scleroza multiplăa îmbolnăvit-o şi pe mama de inimă şiîncearcă să mă doboare şi pe mine, mi-am spussingură „dacă mama a învins în urmările createde mine şi eu pot să înving! Cine mai este şiScleroza Multiplă aceasta să se creadă atât detare?” şi i-am dovedit şi îi voi dovedi în continuarecă nu este mai tare decât mine.Toată familia mi-a fost şi îmi este alăturiîn continuare. Şi nu îi voi putea uita niciodatăpe foştii mei colegi de muncă de atunci (dealerde telefonie mobilă), care au venit la mine laspi tal şi m-au sunat să-mi spună „Adelina,gata cu concediul că trebuie să facem targetulla abonamente, vrei să fiu mai bun ca tine lunaaceasta?”. Acest gen de impulsionări au însemnat foarte mult pentru mine, să nu vadă înmine nici o diferenţă; eram tot eu, Adelina, colegavioaie şi plină de viaţă, nu mă vedeau caşi colega cu scleroză multiplă şi le mulţumescmult pentru aceasta.3. Descrie-ne o zi din viaţa ta.O zi din viaţa mea....aici m-aţi prins. Nuştiu care aş putea să o povestesc acum pentrucă fiecare zi e diferită şi oferă alte şi alte provocări.Dar cel mai mult îmi plac sfârşiturile desăptămână, să ies cu prietenii, să mă bucur detoate lucrurile, o zi absolut normală pentru oriceom. De obicei ne plimbăm, mergem la un film şiseara jucăm diferite jocuri de grup.4. Sunt lucruri care ai dori să le faci,însă boala te împiedică?Din fericire pentru mine, nu sunt. Op timismulşi încrederea pe care o am în fiecarezi mă fac să nu existe lucruri pe care să nu lepot face. Mi s-a spus să nu fac aia, să nu faccealaltă…dar de ce? Pentru că am SM? Nu suntde accord cu asta. Nu contează că ai sclerozămultiplă, că eşti răcit sau că te doare capul, poţisă faci orice lucru, dacă îţi doreşti cu adevărat.Când am fost în scaunul cu rotile nu îmi plăceadeloc ideea că cineva trebuie să facă lucrurile înlocul meu şi că nu mă pot ajuta singură. Atunciam hotărât că nu mai am nevoie de scaunulcu rotile. Am rugat-o pe asistentă să ducă acelscaun de lângă patul meu şi să nu mi-l maiaducă nicodată înapoi. Nu mă mai plimbamprin curte, mă plimbam doar în salon,sprijinităde paturi, dar pe picioarele mele. Deci nu credcă există lucruri pe care să nu le poţi face, chiarşi cu scleroză multiplă.5. Te-ai simţit vreodată discriminată datorităfaptului că eşti o persoană cu sclerozămultiplă?Mi s-a întâmplat o dată. Acest lucru a ve nitdin partea persoanelor la care mă aşteptam celmai puţin. Persoane care, ziceau ei, au fost alăturide mine când m-am îmbolnăvit, dar care într-unfinal s-au dovedit a fi fost înşelătoare. Nu este niciun secret că am fost căsătorită, deşi sunt foartetânără. La fel cum nu este nici un secret faptulcă familia fostului meu soţ nu m-a mai acceptatdin momentul în care au aflat ce diagnostic amprimit. Poate pentru alţii ar fi fost mai marcantăaceastă situaţie, dar pentru mine - atunci cândi-am auzit spunând “de ce să mai ai o familie cuea, nu vezi că e bolnavă?” - nu a făcut decât sămă întărească şi mai mult în lupta cu SM.COLUMNA Nr. 1-2 ianuarie - iunie 201119