Cititi online - click aici - Primaria Mizil

Revistã editatã deAsociaþia Culturalã„Agatha Grigorescu Bacovia“Nr. 36 / 37februarie, martie 2008FereastraDirector: Emil Proºcan

Traduceri din lirica universalãde Nicolae ZãinescuSalvatore QuasimodoVânt la TindariTindari, ce blând te ºtiuprintre largi colinesuspendate peste apeleinsulelor dulci ale Domnului,azi mã ispiteºtiºi te cuibãreºti în inimã.Mã caþãr pe culmipe vaporoase abisuriabsorbit de vântul pinilor,ºi amicii care mã-nsoþescsprinteni se-ndepãrteazã-n aer,val de sunete ºi iubire,iar tu mã ieidin acel rãu mã smulgiºi din temeri de umbre ºi liniºti,adãposturi din blândeþetimp asiduuºi moarte a sufletului.Necunoscut þi-e pãmântulîn care mã afund cu fiecare ziºi-n care hrãnesc silabe secrete:altã luminã te rãsfoieºtepe deasupra geamurilorîn înveliºuri nocturne,ºi bucuria nu mi se odihneºteîn poala ta.Aspru e exilul ºi cãutareape care o închideam în tineîn neliniºtea de oprecocitate fatalãºi fiecare iubire eun paravan împotriva tristeþii,tacit pas în beznãunde mi-ai pusamara pâine s-o frâng.Tindari liniºtit se întoarce;trezeºte-mã prietene suavcare m-arunci în cer de pe stâncãiar eu îmi închipui teamacelui care nu ºtiece vânt adânc m-a cãutat.Alessandro VillaVis din IrlandaGesturi antice ritmateºi întoarseprecum statuileliniºtite ºi totuºi pline de viaþãprintre ecouri ale sângeluidin cercare se înfrãþesccu petele de pãmântºi cu nopþile,în care Lunadanseazã cu apaºi cu umbrelealeargã - cenuºii -în cãutarea Soarelui…Pânã ºi Aerulvorbeºtecu florilenãscocind spadeale vechilor luptãtorice cãlãresc iuþiîn ºei verzi- de la o mare la alta -fãrã cabiciurile ploiisau ale vântuluisã-i poatã îmblânzi.Spume de Istoriedeasupra ºcoliilor:o, Keltiaeternãfidelã…Jules RomainsPiaþa Tartre-ªi eu mã gândeamla Montmartre.Îþi aminteºti acea primãvarãCare era atât de frumoasã,anul trecut?Amurgurile sale lungi ºi tandreCa strigãtul unui tren în nord?ªtii, când mergeam sã cinãmSub arbori, în piaþa Tartre?Jocurile copiilor, strigãtele lorAlcãtuiau lumea din jurul nostru.Atunci era de-ajuns sã ascultãmO voce de la capãtul pieþii,Era de-ajuns sã vedem doarO ramurã deasupa unui zid,Pentru a spune cã fericireaTocmai trecuse pe undevaªi cã, grãbindu-ne, poate,Am fi putut s-o ajungemdin urmã.Pierette CherbonnierMuzicaO, muzicã, eºti aidoma mãriiîmi adormi neliniºteape albastrul valurilorO, muzicã, zbor de fluturi albaºtriîmi încânþi câteodatãgrãdina tristeþii.Eºti ca fluviul care curge,magica noapte laolaltã cu stelele,eºti pasãrea cu imense aripicare-mi poartã inimadeparte în iarnã,cãtre þinuturi luminoaseºi înflorite.O, muzicã, esti boltã cereascãla marginile Visuluicând aprinzi în privirea measplendoarea miilor de sorice nu vor muri niciodatã.Emily DickinsonÎngeri, dis-de-dimineaþãÎngeri, dis-de-dimineaþã,Plini de Rouã, îi dau zor,Aplecaþi, culeg, râd, zboarã -Mugurii sunt oare-ai lor?Îngeri, în amiaza mare,Prin nisipuri, rotofei,Tot culeg ºi-oftând ei zboarã -Flori uscate duc cu ei.

Emil PROªCANFile de calendarRevistã de culturãSunt semne tot mai clare cãmugurii lumii pun ceva la cale!Dorinþa de viaþã, de zâmbet va fiîn curând la îndemâna tuturor Prin livezi oameniistrâng cu plãcutã durere, ca pe niºte gânduri depreþ, frunzele toamnei trecute. Apoi le dau foc!Fum cu miros de zâmbet de copil seîndreaptã cãtre cer. Totul va fi ca atunci, la început!FebruarieIarna aceasta, neconformistã cu disperareadin propria sa neputinþã a ultimilor ani, ne-a dãruitcu mãrinimie albul aºteptãrilor ºi al viselor.A nins! A nins! A nins!Fulgi mari, adevãraþi, au cãzut din cer camângâierea unei rugãciuni. A nins peste copaci, pestecase, peste drumuri, peste munþi, peste oameni,peste aºteptãrile noastre…A nins! În sfirºit a nins! Dumnezeu a decretatstarea de alb general a desculþului. Efemera noastrãcopilãrie, a devenit palpabilã ºi am avut, pentrumai multe zile, posibilitatea sã o zâmbim… Fiecaredin noi am avut putinþa sã exersãm zâmbetul adevãratºi starea de altfel de stare.Acum e liniºte! Poate cã într-adevãr totulare o limitã, un sfârºit… o demonstraþie de bun simþa stãrii de demnitate. Zãpada dã semene de resemnare!Ultimele ei urme se zbat în demnitatea piscurilorde munþi, ca un rãmas bun înainte de întoarcereaîn cer.Am simþit din nou nevoia sã merg în grãdinacopilãrei mele. A fost multã zãpadã pe aici! Frunzeletoamnei îºi dau în vileag pactul ancestral fãcutcu pãmântul. Doar foºnetul mai tulburã liniºtit amintirilor...Copacii au din nou demnitate ºi-ºi simt înrãdãcini glasul pãmântului. E luna februarie! Uniispun cã este partea anului lipsitã de personalitate.Mergeþi pe un câmp, pe un deal sau pe un munte ºicu siguranþã îi veþi simþi importanþa. Priviþi goliciuneacopacilor, iarba nerostitã ºi cerul: nici vorbã detristeþe!E luna februarie! Nerãbdarea multei aºteptãrii-a rãpit câteva zile aducând-o mai aproape dece va urma, fãcând-o cea mai scurtã lunã din an.Se deschid ferestre! În ochii bãtrânilor sevãd munþii ºi cãrãrile neumblate.MartieDespre zâmbet, pãr despletit, eternitateDe-a lungul vremilor, Femeia a fost nedreptãþitã,în fel ºi chip, mai ales în numele pretinsei inferioritãþiifaþã de bãrbat, în ciuda faptului cã ea gestioneazãcele mai deosebite însuºiri ºi calitãþi umane.Fãrã existenþa femeii, frumuseþea ar fi rãmas o noþiuneabstractã.Tandreþea, gingãºia, dragostea, ataºamentul,clemenþa etc. sunt realele calitãþi ce caracterizeazão femeie. Dincolo de toate acestea, Dumnezeu afãcut ca ea sã fie cea dãtãtoare de viaþã, aceastã însu-ºire generând o alta: spiritul matern. Astfel, femeianãscutã devine nãscãtoare, nãscãtoare de oameni,de viaþã. Acestei femei îi spunem simplu: Mamã.Oare ce s-ar fi ales din copilãria noastrã fãrãmâinile ei, fãrã atingerea lor unicã dãtãtoare de cãldurã,dragoste, înþelegere, ocrotire, stare de bine?De ce oare primul cuvânt rostit de toþi, ceicare compunem aceastã omenire în întreg spaþiul eifinit ºi infinit, este „MAMA“? Viaþa a început pentrunoi toþi la pieptul mamei. Acolo, lângã sufletul ei amcunoscut primele noþiuni despre viaþã, despre dragosteºi acolo „rãmânem“ tot timpul, indiferent depaºii pe care îi facem; iar în momentul final, al despãrþiriide aceastã lume, ca un omagiu pentru tot cea însemnat pentru noi, îi pronunþãm pentru ultimadatã numele: „MAMÓ.Acum, de ziua primãverii tale, vreau sã mãaplec cu devotament ºi smerenie în faþa ta, Femeie,ºi sã îþi mulþumesc în numele zilelor petrecute demine aici, prin preajma ta, pentru tot ce faci pe acestpãmânt, rugându-te sã ierþi greºelile noastre aºacum ºi noi iertãm, câte o datã, greºiþilor noºtri.La mulþi ani, Femeie!1

FereastraTrăim bineși istoriaMagda URSACHE„Unii au suferit mai rãu, alþii mai bine“(Alexandru George)Sîntem o þarã non-lustratã. Alustratã, dacãvreþi. Avem varii comisii (concurente) pentru condamnareacomunismului (cerute de Bãsescu, de Parlament,de Guvern etc.), varii Institute ºi Centre deCercetare a Crimelor Comunismului.Trãim bine ºi istoria? Cu siguranþã, dacãacest proces e fãcut de foºti comuniºti ºi de fiii lor„cu grave leziuni pe la demnitatea umanã“, cum formuleazãPaul Goma, rãmas în afara acestor comisiide cercetare/ studiu a/ al perioadei comuniste, nefiindaºadar expert recunoscut în „sumbrul capitol“,nici în trecute vieþi de tovi ºi toave.În „Cotidianul“ din 19 decembrie 2007, VladimirTismãneanu declara ritos: „Raportul este operacea mai importantã a vieþii mele“. S-a scurs un ande la marele moment istoric al condamnãrii oficialea comunismului, de la „ziua nebunã“, cum îi spuneintervievatorul Cristian Pãtrãºconiu unui Tismãneanuconvins cã, atunci, în Parlament, demonul trecutuluiroºu (balaurul, hidra, dragonul, vasiliscul) a fostdefinitiv ucis, graþie Raportului Comisiei prezidenþialepentru analiza dictaturii comuniste în România (etitulatura lungã), cã a fost etichetat, în fine, ancienrégim ca ilegitim ºi criminal.Aºa sã se fi întîmplat oare? Dimpotrivã. Sãfim în clar, cum zice Ticu Dumitrescu. Raportul Tismãneanunu-i decît o condamnare formalã, fãrã consecinþejuridice, cîtã vreme Pleºiþã iese pe televizorsã-1 re-înjure pe Goma, iar Goma rãmîne însingurat,exilat departe de Mana.Victimele sunt iarãºi victimizate, ofiþerii careau împins la delaþiune sunt gras pensionaþi. Dincã-Te-Leagã a avut parte de coroanã funerarã - zicepresa -dinspre Ion Iliescu, iar Bartolomeu Anania,puºcãrizat la Aiud cu lanþuri la picioarele, e condamnatde CNSAS. Militaru, agent sovietic dovedit, aajuns ministrul Apãrãrii dupã loviluþie. Fãrã lustraþie,îl avem pe „þãrãnistul“ Talpeº, iar liberala MonaMuscã platformistã cade în aceeaºi oalã cu ªtefanAugustin Doinaº care a fãcut închisoare tocmai pentruomitere de denunþ; rãmasã, vorba cuiva, „cudinaintea goalã“, pãpuºa Barbie tuºatã la ochi se vreaºi ponsatã, cerînd licenþã politicã la televizor. Tot latelevizor, înghiþim elogiul securistului patriot, politicos,binevoitor nouã, bonom, blajin, „obez saumort“, cum ironiza poetul Nicolae Turtureanu. Elogiuldelatorului de elitã faþã de cel de rînd, ca ºi cuma fi delator-scriitor sau delator-filosof e mai puþinticãlos decît a fi delator-frizer. Modanei îi spun doaratît: au fost deþinuþi care au refuzat streptomicinaoferitã în schimbul delaþiunii. ªi au murit.În suscitatul interviu, Tismãneanu îºi asumãtrecutul traumatic, de copil de Cartierul Primãverii(Cristian Tudor Popescu opineazã cã-i un gest imoralsã-þi condamni tatãl, îngropat pe Aleea comuniºtilor;oricum, Tismãneanu putea sã se recuze, salvînd,totodatã, validitatea Comisiei), dar ºi „obligaþiamoralã de a fi anticomunist“. Sã nu mai zãbovim peideea cã ºeful Kamisiei a ajuns inamicul sistemuluidupã ce a profitat din plin de sistem (în '59, tata Tismãneanua fost exclus din Nomenklaturã, de undeura lui Valodea contra comunismului european).Însã consecinþa faptului cã filosoful de Academie„ªtefan Gheorghiu“, chiar „distanþat ideologic“ depropriul discurs pro Dictator ºi pro Epocã de Aur,dã verdicte celor capabili mã face sã cred cã e normalã,poate, atitudinea celor care rãmîn refractari laastfel de verdicte.„Thanatosul ideologic“, cercetat de VintilãHoria, te face sã adormi. Înainte de asta, te face sãte retragi a lehamite, a zãdãrnicie. Nu te mai intereseazã,eºti indiferent la vînarea de vînt. În 18 decembrie,2006, la Timiºoara, o mînã de oameni îºi comemoramorþii. Pe B1 TV din septembrie 2007, la 6,vine presa!, Ulieru afirma cã Secu a recrutat informatorichiar dintre disidenþi. Iar cuvîntul disident ecompromis dacã Sorin Toma ori Ileana Vrancea aupretenþia disidenþei ºi Baranga se joacã la Naþionalulieºean, ca disident: mielul turbat. Deranjeazã din ceîn ce mai puþin tragedia lui Mircea Vulcãnescu, a2

Fereastranene:- antiliescanii;- foºtii securiºti de sorginte KGB (aºa cã vocea luiPacepa, încadrat în '51 în Secu, varianta româneascãa NKVD, salutã Comisia pe OTV, în 24 septembrie,2006):- istoricii neoficiali ai Epocii;- antiprotocroniºtii ca Gogu Radulescu.Vã reamintesc cã Gogu l-a acuzat dur în 1986, în„România literarã“, pe evreul Edgar Papu de „idei deextremã dreaptã, readuse în publicisticã“. Iar„extremistului“ Papu nu i s-a dat drept la replicã,fiind, pesemne, ultrafascist; nici atunci, nici dupã 89,cînd Gogu Rãdulescu a fost propus membru alAlianþei Civice.Revenind la rãzboiul bãsescofoni-basescofobi,nu poþi sã ai rezerve faþã de „intelectualii dinavion“, cã eºti taxat retrograd, complice (grozãvie!)cu forþele restaurator cleptocratice, cum le zice,spãimos, Tismãneanu.Beligeranþii lui Tismãneanu au aþîþat rãzboiul,ca sã folosesc limbajul de lemn al lui Tismãneanu-père,contra lui Octavian Paler, aflat pe lista ruºiniicot la cot cu nevasta lui Silviu Brucan, cu tataRoman, cu „bunicuþa“, cu bunica lui Traian Olteanu,Ghizela Voss ºi cu bunelul lui Adam Tismãneanu.Poeþii de curte veche s-au încãierat cu propagandiºtiide curte nouã, toþi privind înapoi cu mînie doar lacelãlalt.ªi pentru cã ºeful Comisiei nu acceptã cãerori au fost, erori sînt încã în faimosul Raport, foºtiiaparatciki continuã sã aibã ceva de spus la talkshow-uri.Doar avem un patron al „Adevãrului“ ºiun patron al „Realitãþii“. Bomboana pe colivã aupus-o elitarzii de la revista „22“, preluînd un interviuluat ºefului Securitãþii iaºiote de „Ziarul de Iaºi“,unde activeazã Adrian Cioflîncã, membru al ComisieiPrezidenþiale Consultative. ªi atunci de ce ne-ammai mira cã a fãcut parte din grupul de experþi înororile comunismului „doctorul“ în note informativeSorin Antohi, în pofida unui deþinut cu zeci de anide puºcãrie politicã la activ?Cã Raportul Tismãneanu a fost o condamnaresimbolicã, fãrã consecinþe juridice, o dovedeºteºi faptul cã activiºtii educãrii ºi reeducãrii socialisteprimesc indemnizaþii de merit, ca meritocraþi. ªica lucrurile sã fie ºi mai complicate, Tismãneanucere ca nominalizaþii în Raport sã se retragã din viaþapoliticã. Fiii lor nu, pentru cã n-ar fi politic corect,chit cã Petre Roman a recunoscut repetat cã tataValter a avut cea mai mare influenþã în formarea sa.De ce l-om fi urmat pe Mircea Vulcãnescu ºi nu l-amrãzbunat? N-ar fi fost PC?Într-o emisiune mai veche, din duminica lui17 septembrie 2006, Gabriel Liiceanu considera strigãtorla cer cã Vladimir Tismãneanu investigheazãcrimele comunismului, cînd tatãl sãu a avut drept deviaþã ºi de moarte, fãrã lege, fãrã tribunal, asupracelor numiþi duºmani ai poporului. S-a mai obiºnuit,apoi, cu ideea.Cineva constata cã Liiceanu l-a creditat peC.V. Tudor, discreditîndu-l pe Tismãneanu. Dar l-adiscreditat cineva? A fãcut-o singur. Doveditoare -linguºiturile din „Viaþa studenþeascã“ (1974-78),unde semna nesilit de nimeni cã viziunea generalã alui Ceauºescu e complexã, polivalentã, bogatã însemnificaþii. Sau e PC s-o facem pe niznaii ºi în privinþaasta?Pe Realitatea TV, din 30 august 2007, ni s-aspus deconspirarea nu dã bine la integrare. CorinaDrãgotescu a cerut, pe aceeaºi Realitate, sã închidemuºa spre trecut (cã-i curent!) ºi sã avem grijã sãnu se comitã (Doamne fereºte!) - vreo epurare politicã.Radu Moraru a consunat pe B1, expunîndu-ºiconvingerea cã nu trebuie penalizaþi comuniºtii pentrucrime morale.Sã fim blînzi, sã fim buni, sã întoarcem ºicelãlalt obraz ºi aºa mai departe, dã învãþãturã o ºefãde Fundaþie. SynergETICA pre numele ei, în „Ziua“,plîngînd de mila „sufletelor prihãnite“ (ca mitropolitulCorneanu?; ca Bãlãceanu-Stolnici, care scoatecoarne boiereºti pe canale TV, dupã ce a fostdevoalat?).„Dacã o spun ei primii (colabii, adnotareamea, Magda U.), voi avea un respect nemãrginit pentruei“, conchide Sandra Pralong, tolerantã fãrãfrontiere.Concluzie fãrã confuzie: Un Nürenberg II,cum vrea Goma, un Proces fãcut de martirii rezistenþei,de persoane cu o moralã ireproºabilã, nu depersoane suspecte, ar fi creat nu „o niºã“, cum credeRadu Filipescu. Ar fi deschis o cale largã Justiþiei.O ultimã întrebare: n-a fost sã fie o curãþenieca de Paºti sau n-am vrut sã fie?4

Revistã de culturãIon GheorghePoeme în reportofonCiuhoiu - monumentul nevizitatMã uit în luminile din ochii câinilor de pe la stâniMai inteligenþi ºi de credinþã decât ofiþerii români.Zice ãla, din Elitã, cã opera mea este un monument nevizitatAdicã dat la spatele istoriei întrucât elogia pe amãrâtulde þãran-soldat.Pentru gradaþi, mãrimile grangurilor la mãlai cernut prin sitãLa masa mea n-am pus nici apã, nici sare, nici pitã -Am aruncat cocoloaºe de pâine în generali, colonei - marea gaºcã pe istorie mucalitã.Mi-au distrus aleile, ºoseaua ce mi se construise spre cuvenitele înþelesuri,Mi-au rãsturnat pavilioanele înþelepþilor cât munþii cu chipuri spre ºesuri,Apoi au vãrsat remorcile cu sãmânþã de holerã ºi scaiPe unde se legãna holda Patriei mele cu pãrul lung ºi bãlai,Mai apoi au tras gard cu sârmã ghimpatã,Au pus placarde cu avertismente, ºtampile cu Marea Patã,Pe tãrâmul meu dãdurã drumul dulãilor de la armatã.Tot aºa au demolat de pe Istriþa satul CiuhoiuCa fiarele bãgându-ºi labele la faguri de mi-au împrãºtiat roiulSpãimântând cu alunecãrile de teren ale istoriei ºi-ale þãrii spre RãsãritDupã ce-au plecat echipele de lãmurire ºi convingere precum au venit.Întâia noapte gradaþii, cu bidoane de petrol,Au stropit gardurile singurei uliþe, cu Alexandru Drãghici în control -El însuºi a scãpãrat din bricheta de paisprezece carateRidicând lancia torþei celei mai înflãcãrateAsupra ãlui mai necãjit dintre sate.A doua noapte au dat drumul pe uliþã tanchetelor cu tricolorZguduind bine casele de chirpici, sã cadã peste locuitorii lorCe iute-i copleºesc pe þãrani pânzele cu vopselurile cele trei zise naþionale,Mai cumplit decât cutremurile ce aruncã lumea la ºapte poºte devale.Oricâtã nedreptate ºi jaf ar aduce stãpânirile asupra lorPrimesc biciul vremii nãuciþi de steagul Tricolor.Pune-le biruri, ia-le pãmânturile, aºeazã patrulã pe singurul izvor,Scoate-i la o mie de verste din propriul meleag,Spune-le orice nerozie, numai sã fie bine adusã din steag -Cu trei culori vânturate cel mai urât gealat le cade cu tronc ºi-l mãnâncã de drag...Cu un vagon de astfel de palavre, nãroade platitudini ºi banalitãþiI-ai putea duce iar pânã la Cotul Donului sã-i laºi acolo pe toþi...A treia noapte au instalat antene cu pâlnii ºi oglinzi rotativePe Pãmântul-izlaz din tatã-n fiu al gospodãriei cooperativeBãtând tot timpul din capetele lor de cai însângeraþi de muºte,5

FereastraRadarurile s-au dedat la oi, la vaci, sã le sugã, sã le muºte,Îngrãdind cu sârma ghimpatã a spaimei cisternele cu vinuri ale acelor aºezãriLãsând în secetã þãrãnimea evacuatã sub ocupaþia armatã a propriei þãri -Câþiva copii nãtângi, care de-abia treceau clasa,Au fost atunci recrutaþi pentru ªcoala de la Bãneasa.Acum, între douã antene de radar de la Nenciuleºti la Pietroasele,A rãmas spaþiul meu stilistic peste gigantul trezit de-i pârâie oasele:În Biserica lui Heros Soteros, în Catedrala Cuminþeniei PãmântuluiRidicã mici gorgane popândãii, cãþeii ºi vulpile vântului.Sfânta Sophie a Geþilor cu Zeul Prunc la sânM-au proclamat a toatã Istriþa Fecior ºi Frate BunPeste Bazileeatele Salice înscrise în marile statuete ce-am filmat astã varã -Dar cât o sã mai pot duce singur atâta nãpraznicã povarã?Hulit de ºarlatanii Muzeului Militar ºi ocolit de toþiMã gândesc dacã insul de geniu poate supravieþui propriei libertãþi.Vorbesc în reportofon despre toate acestea pe Istriþa, cu ochii la þinutul Geþiei de Amiazã -Cine umblã Dealul Mare îmbãtrâneºte de tainele istoriei, moare ºi înviazã.Da, ofiþerimea-i elitã semidoctã ce i-a urât mereu pe þãranii cu fire dreaptã.Pe scurt, vom zice cã de-aici încolo nici Marele Oracol al Phytiei nu ºtie ce ne aºteaptã,Dar eu mã uit în luminile din ochii câinilor de la stâniMai inteligenþi ºi de bunã credinþã decât toatã tagma ofiþerilor români.5.X.2006Prea-aproapele lorData viitoare am sã mut Palatul Cotroceni din prea-aproapele de-Academia Militarã.Când îi este mai dragã lumea blondã ºi-n giugiuleli de þarãSe-aude zãngãnitul de linguri flãmânde încãierându-se prin gamele -Pe mesele acelea umezeºte sarea-n solniþe de lacrimile Patriei mele.Mirosul nãpraznic de orez la copanul de curcanPe el îl face sã creadã cã poporul o duce pe picior mare în stil american;La toate zaiafeturile îºi dã frâu liber ca-n Ziua Recunoºtinþei,Vodã Lãpuºneanu pune pilaful cu mãrgãritare sã-ºi lepede boierii dinþii.De râsul poporului, lumini, strãlumini perverse reverberaþii,Porunceºte consilierului sã pregãteascã decretul cu ordine, medalii, decoraþii.O.K! Scutierii lui Papurã-Vodã se sprijinã ciobãneºte în halebardePe marile panouri electronice Baba se piaptãnã ºi Þara arde.Atâta suliman ºi-atâtea vopseluri politice pe faþa Mãtuºii!...Data viitoare nu pe tancuri - cu deszãpezitoarele pluguri vor trebui sã intre Ruºii.Sã radã un mileniu jegul ridicând nãmeþii cât Munþii SemeniculuiSã nu mai rãmânã nimic, nimic, nimic din nimicul nimicului.Slavã, slavã, pururea slavã! - sã cântãm Inamicului!2.X.2006Þãranii, patria meaCând s-au spart cooperativele agricole cu netrebnicul îndemnFost-au împãrþite ºi bãncile acelea lungi, de lemn...Se ºtie-n sat care ce-a prins: þigle, cãrãmizi ºi scânduri,6

Revistã de culturãVacã, purcel, douã, trei oi o datã ºi-n mai multe rânduri.ªubredele bãnci de blãni de brad negeluitCui le-a apucat la-nceput n-au trebuit, de nici un folos s-au dovedit.Curând începurã sã cadã þãranii de amintiri ºi de vârstãSufletele lor se înnegrirã ca bivolii în tãu,Le crãpã vremea pe trup ºi pe fire, dureroasã crustã,ªi-acum se uitã înapoi cu mare cãinþã ºi vorbire de rãu.În locul camioanelor se-ntoarserã cãruþele cu tot felul de cai,Mârþoagele istoriei, necum cei mândri, cu steaua-n frunte, murgi sau bãlai,Cu potcoave de-argint, gãtealã din cap ºi pânã-n picioarePe care ieºiserã ei pe poarta vremii, cu pãmânturile moºtenite.Câte unul, doi pe sãptãmânã cãzurã þãranii, care la care nu te-aºteptai,La fel ºi þãrãncile biruite de soarta bãrbaþilor ºi de netrai.Tot mai rari se adunã la mesele funerareCa-ntr-un vehicol ce-i duce înapoi la asprele munci pe ogoareStând pe-acele vechi bãnci precum în camionul fãrã prelatãLa ultima defilare, la serbarea cea ne-nduplecatã -Nu mai este nici veselia nici înghesuiala de-altãdatã.O nostalgie atroce, cu nodul de lacrimi în gâtÎi face totuna din rãul ºi binele prin care au trecut.La grãmadã, nici numiþi, nici numãraþi mãcar,Bãrbaþii erau urcaþi în camionul militar -Oricum fãceau parte din categoria socialã a celor fãrã de numãr -Mulþimea anonimilor trãind viaþa umãr la umãrÎmbulzindu-i pe-acele laiþe de scândurã nelucratãPentru cã Patria n-a fost mama lor bunã niciodatã,Mai atenþi s-au dovedit mai marii cu cirezile duse la abator,Þãranii aparþineau de la sine Statului, ca trupe de rezervã,Mulþumindu-se cu o pâine ºi-o cutie de carne cu fasole, conservã.Când ajungeau la barierã, la Buzãu, se numeau muncitoriFaþã de care subofiþerul n-avea nevoie sã zicã un lucru de douã oriVãrsaþi din camion la fabrica de sârmã ºi alte metalurgice -ªi-au dat Patriei nerecunoscãtoare suferinþele demiurgice.De luni, din zori, luaþi de-acasã cu parole ºi-n secret aranjamentEi lucrau pânã duminica pe ºantierele fabricilor de armamentHrãniþi la cantine, dormind în barãci cu ferestrele orbite de var,În condicile de muncã trecuþi salahori la fabrica de geamuri ºi sârmã,Lãsaþi fãrã pensii dupã atâta trudã-n zadar,Dispreþuiþi ca rãufãcãtorii, s-au dus fãrã urmã.Câþi mai trãiesc pe spezele femeilor lãsate acasã la muncã,La sapã, la scos sfecla, la rãsadniþele de tutunAgonisind câte-o jumãtate de zi din timpul cel mai bun -Partea de încã cincizeci de procenþiTrecutã fiindu-le în contul bãrbaþilor absenþi,Mistificare de scripte pentru acoperirea lucrãrilor militare secreteLa fabricile de mitraliere, tancuri ºi rachete.Dormir-ai ºi tu, Patria tagmei, sã dormiSomnul þãranilor în camioane, pe la toate hotarele sã te sfãrâmi,Înecatã sã fii din piscuri ºi pânã la þãrmiDe-a-mpicioarele sã cazi cum zãceau ei somn urât7

FereastraÎnfãºuraþi în pânza de cort a ploilor, de le-ai pus mâna în gât.Daþi-ar zeii somnul iepurelui hãituitDinspre hotarele de apus ºi pânã la fruntariile de rãsãrit!Daþi-ar zeii odihnã-n istorie câtã are puiul de dropie prins de dihor,Daþi-ar sã-þi dea liniºtea puiului de ciocârlie ridicat de uliu într-un picior,Atâta înãlþare sã ai tu, Patria Tagmei, în viitor,Atâta mângâiere ºi tihnã câtã primirã þãranii în camioanele fãrã prelatãDuºi la muncã fãrã nici-o rãsplatã!De la Turtucaia ºi pânã la rãtãcirile cu Mareºalul prin viscolitele stepeNumai ambiþii de castã în aroganþã ºi pretenþii sterpe.Condusã de strategi mediocri, generali dezertori cu piciorul în ghipsÎn douã întoarceri de arme stânga-mprejurDin apocalips ieºind ºi iar intrând în apocalipsArmata a distrus þãrãnimea cu tot aºezãmântul blând ºi purPentru cã dezbrãcaþi înfãptuind România Cea MareÞãranii au umilit casta ofiþerimii înfumurate ºi-n desfrânare,Invidioºi, scrobiþii prin Colegiile germane ºi franþuzeºti,I-au aruncat în lupte fãrã muniþie ºi fãrã cãºti.Deportãrile la oraº în camioanele fãrã prelatãDacã le-am pune cap la cap ar întrece Basarabia de Stalin strãmutatã.Sã zicem cã odatã ºi-odatã cineva trebuie tras cu un glonþ la rãspundereDe-atâta risipã de þãrani câtã au încãput stepele ºi tundrele,Sã zicem cã i-ar prinde pe ofiþeraºii cu vipuºca neagrã, verde, albastrãªi i-ar spânzura de felinare prin vreo budapestã de-a noastrã,Însã pe-acolo binecuvântau rãzbunarea cei pastoriNu popii încheiaþi la anterie cu microfoane în loc de nasturi,Dacã ºi-au vândut ei tancurile, tunurile, numitele guri de foc,Înseamnã cã s-a terminat România ºi n-are cine s-o mai facã la loc!Pe toate le-au plãtit þãranii în tãcere ºi resemnareAcum tot mai rari se întrunesc la mesele funerareStrângându-se unii într-alþii pe-acele bãnci de lemn, prin gerul istoriei duºi, readuºiDinspre ruºi cãtre nemþi, dinspre nemþi cãtre ruºiDe-o nostalgie atroce mãcinaþi, cu nodul de lacrimi în gâtEi sunt totuna cu mine ºi rãmân Patria mea în rãul ºi fãrã de binele prin care istoria ne-a trecut..11.X.20068

Revistã de culturãAtelier 7 LSâmbãtã, 16 februarie a.c., la Râmnicu Sãrat, a luat fiinþã gruparea literarã „Atelier 7L“, actul de constituirefiind semnat de: Valeria Manta Tãicuþu ºi Nicolai Tãicuþu (Rm. Sãrat), Emil Proºcan (Mizil),Constantin Ghiniþã (Mãrãºeºti), Paul Spirescu (Adjud), Nicolae Pogonaru ºi Lucian Mãnãilescu (Buzãu).Atelierul îºi desfãºoare acþiuni în întâlniri bimestriale, concepute ca activitãþi pur creative, nu caspectacole (deci fãrã asistenþã sau cu asistenþã redusã, formatã numai din invitaþi). În partea a doua a fiecãreiîntâlniri, organizatorii vor propune doi autori tineri, care vor citi din scrierile lor.Revista „Fereastra“ va publica atât textele citite de membri participanþi la fiecare întâlnire, cât ºi pecele ale autorilor promovaþi, dacã acestea din urmã întrunesc condiþiile valorice necesare. Data ºi loculdesfãºurãrii întâlnirilor nu vor fi fãcute publice, ele urmând sã fie comunicate de organizatori numai celorimplicaþi.La întâlnirea de la Rãmnicu Sãrat au citit: Valeria Manta Tãicuþu, Nicolai Tãicuþu, ConstantinGhiniþã, Nicolae Pogonaru ºi Lucian Mãnãilescu.În partea a doua au lecturat ªtefania Pavelescu ºi Laurenþiu Selegian, poeziile lor bucurându-se deaprecieri unanime.Palimpsestlipseam de acasã, umbranu-mi mai atingea poalele,nu se mai zdrenþuia încuiele ruginite, prin încãperilepline de furnici,degeaba încercam sãlocuiesc din nou între pereþiispoiþi cu var ºi împodobiþicu icoane, candele ºi ºtergarede borangic peste care trecusefumul greu de tãmâie alatâtor înmormântãri,poate eram în casa din casã, ca pãpuºileruseºti sau cascrierile în palimsest, mã zbãteam micºoratã-nadâncul de piatrã ºi lemn,cât o literãButaforieValeriaMANTA – TÃICUÞUsfânta resemnare coboarã cupaºi mici de pe munte, ardîn spatele ei cortinele teatruluiambulant, amestec de catifea purpurieºi zdrenþe multicolore, fragmente dearipi, tichii, clopoþei, sãbii de lemn,copaci de carton ºi castele pictatepe tul, un amurg imens ca al zeilorînainte de prãbuºire,ºi ea, blândã, cu aureolãde martir, desculþã pe potecaºerpuitoare dintre douã lumi,cântã legãnând ramura desalcie, dormi, copile blând,mama îþi trimite...dar nu voi afla niciodatã cine estecopilul ºi ce i se trimite înafarã de acest amurg alzeilor, de aceastã prigoanãa culorilor spre neant, de acestabis între cântec ºi gândLeºiecenuºã, gust de cenuºã,fierb mumele cenuºa în apãºi-o strecoarã, sã-mi spelecerul, cãmaºã de nuntã sã-mi fie cupene de înger cusute la spate,cine se teme, cinese pierde-n înalt, cinese-ascunde ºi cine-ºi aratãcolþii de fiarã târzie pândindpalid luna, sfâºiindcãmaºa cea plinã de aripi, spãlatã-nape lunecoase, limpezitã-nargint, aruncatã peste lume,botniþã ºi steag dedoliu în alb?9

FereastraE zgomotul duºman al poezieie zgomotul duºman al poezieiaritmic zvârcolit în inimi goaleca haitele de lupi ce dau târcoaleprin satul de pribegi ai sãrãcieifoºnesc ºi gem, ºi urlã-ncrâncenatecohortele de sunete cu gheareºi pãr, ºi bot de fiarã, ºi îmi paresãlbatice cã sunt, ºi blestemateîncerc sã le adun într-o rostireîntr-un cuvânt cu rost, într-o mirare,dar lunecã din lesa cea subþirecu zale de argint ºi disperarestãpân deloc nu pot sã fiu, nici mirediscursului cu sensuri arbitrareClopoþeii silabelorlimpede irosire, ura mea cea de toate zilele,rugãciune întunecoasã, întoarsã de la cele fireºti,mãturã cu haine în zdrenþe cuibul viperelor,dalele care se înºirã cuminþi, preacucernice,pe drumul de noapte al penitenþei,cândva ºtiam sã mã rog luminos,dãnþuiau îngerii asexuaþi prin apa cuvintelor,mirosea a pãºune din raiul pierdutºi doar mieii cei plânºi mai lipseau,sã zburde idilic printre clopoþeii silabelor,prin freamãtul pur de narcise pe câmpe ora acum sã-mi mãsor umbra, s-o aºezla temelia blestemului celui mai nou,spre închiderea inimii ºi a gurii, spreîntunecarea ochiului exterior ºi creºterea înãuntrua casei fãrã grãdinã, fãrã fântânã,fãrã ferestre, fãrã de el.Lethenu mai funcþioneazã decantorul de zei,plasa lui celestã plinã-i de lut pãmânteanºi praf de biserici, ici-colo, printresârmele de oþel se adunã boabe de calcar,în curând vor deveni stalactite ºi stalagmitepentru peºtera noastrã din gând, cinesã adune seminþele strivite, cine sã cureþestratul de miere mucegãitã, de smirnã ºi ambrozie,ºi pulpa tuturor fructelor pãcãtoase,rod al grãdinilor pãrãsite?cine întreabã ºi cine rãspunde, cui îi pasã dezeii care nu mai curg înspre noi,trupul întreg rãmânându-le atârnat de ogivelecerului, ca liliecii uscaþi?cine întreabã ºi cine rãspunde, cui i-e sete sãbea din apa uitãrii, apa lui Lethe,apa de plumb a pieiriiAlfabetul DragosteiATELIER 7 LConstantinGHINIÞÃprima noapte a fost superbã Poete !întâi am aºteptat sã plece tatace asculta buletinul timpului probabilºi mama care ne-a adus lucruri noi pentru patcearºafuri, feþe de pernã ºi o sticlã de coniac,fratele ei îºi mângâia mustaþa pufoasã,nepotul se ascundea în luminãºi pisica torcea dând din coadã lângãun maldãr de flori,apoi am rãmas singuricu noaptea, cu dragostea neînceputãcu ploaia ce ºiroia pe geam,ea era îmbrãcatã într-o cãmaºã lungãde cãlugãriþã pregãtitã pentru împãrtãºanieºi mie nu-mi plac decât cele transparenteca visul traversat de pãsãri exoticeaºa cã am rugat-o sã se dezbracede ruºine ºi sã mã sãrute goalãpicioarele spre Sud, gurile spre Nord,poluri ce se urmãreau din dorinþacuceririi prin jertfãºi despuiaþi de materiene-am pus sufletul în palmãinimile cercei la urecheam dat drumul unui aparatce tocmai atunci transmitea sportul,în pahare înalte am turnat coniac,Iubita mi-a aprins þigaracu mâinile spetite de aºteptareºi apoi suflând în beculce ruºina lunaam început sã învãþãm primele literesilabisindºi cântând ca într-un Templuslujba cifrei doi,era deja spre dimineaþãcând gândurile se contopeauîntr-o dulce obosealãIubitoIubitule…10

FereastraATELIER 7 Lsclavul cãlãtoriei ei. A plecat fluierând, printre arini.În burta chituluiLucianMÃNÃILESCUPe Aida o cunoscuse în adolescenþã. Era învacanþa de varã, dupã examenul de admitere la liceu.Pescuia pe Strigoaia, coborând malurile abrupte.La zãgastrul ce abãtea apa pe iazul morii aescaladat îngrãditurile de lemn, ºi s-a oprit deasupraochiului de apã, strãfulgerat de sclipirile din adâncuri.Silueta maronie a unei mrene a intrat în limpezime,ca într-un acvariu, ºi a lovit cu botul viermeledin cârlig. Era imensã, pentru un exemplar dintr-unrâu de munte. A lovit încã o datã, leneºã, cu botul ºia dispãrut în spuma albã. A reapãrut, purtatã de vârtej.Miºcarea vergii a vibrat în braþ, îmbinând disperareapeºtelui ºi bucuria lui sãlbaticã. A sãrit fãrã nicio ezitare în apã, ºtiind cã doar în aval are ºansa sãcaptureze peºtele. Fãcând echilibristicã de pe unbolovan pe altul a ajuns la „plajã“ - cum numeau ceidin sat acel petic de nisip - unde cursul râului sedomolea. Pe o lespede ºlefuitã de ºuvoaie, luminadecupa trupul adolescentei, absentã la lumea din jur,citind o carte. Undiþa s-a încurcat în rãchitele de pemal - dacã nu cumva el a vrut sã se întâmple asta -ºi a intrat în ºipot, ghidat de freamãtul firului, plonjândsub bolovanul din mijlocul râului. Când a revenitla suprafaþã þinea, cu degetele înfipte în branhii,peºtele de 3 - 4 kilograme. κi savura, cu coadaochiului, victoria... Fata l-a privit amuzatã:- În apa asta nu cresc ºi peºti mai mari? - l-aîntrebat, determinându-l s-o catalogheze imediatdrept ,,orãºeancã încrezutã".- Ba da! - i-a rãspuns - mai ales balene, darastea nu înghit decât momeli suprarealiste.- Cum ar fi?- Aripi de înger sau paraºute de pãpãdie…Cel mai bine muºcã însã din ironiile greierilor crescuþila oraº!S-a întors ostentativ, dar ea l-a oprit cu un:„Hei!“ conciliant. Matei ºi-a îndreptat paºii spre apã,a scos peºtele din geanta de pe umãr ºi l-a lãsat sãalunece uºor în ºuvoi:- Dacã te mai întâlneºti vreodatã cu balena,în viaþa asta sau în una viitoare, sã ºti cã eu sunt Iona,S-au reîntâlnit seara, la cãminul cultural,unde cânta Târlic, acordeonistul satului, întotdeaunabeat ºi întotdeauna interpretând aceiaºi melodieînvãlmãºitã, dupã care perechile puteau dansa orice,de la sârbã pânã la tangou, sub vigilenta privire desticlã a mamelor, bunicilor sau mãtuºilor, infailibilegãrzi de corp pentru fetele venite la bal. S-a oprit înfaþa Aidei, care era însoþitã de veriºoara ei ºi, bineînþeles,de mama acesteia.- Mã inviþi la dans? - l-a întrebat ea, cu ouºorarãironie în glas.- Vai mie, nu? E prea puþin loc în burta Chitului,ca sã înveþi sã dansezi. Dar, dacã vrei, te invitsã privim stelele…Mãtuºã-sa a încercat sã o prindã de mânã;Aida s-a ridicat însã impasibilã, spre disperarea bieteifemei.- Bine, atunci sã mergem…- Cãrarea asta duce în cer, i-a ºoptit el dupãprimii paºi. Ba, unii care se laudã cã au strãbãtut-opânã la capãt, susþin cã ea se opreºte la porþile raiului.Aida a râs... Au ajuns la peticul acela denisip, risipit din clepsidra zilei. El s-a dezbrãcat ºi apornit înot spre malul celãlalt. A urcat apoi pe stâncade la Piatra Arsã ºi a anunþat solemn:- Onoratã asistenþã ºi necunoscutã domni-ºoarã! Urmeazã un triplu salt mortal, fãrã plasã desiguranþã, în oglinda de sub marea cupolã a circuluiastral…S-a înºurubat în aer cãtre adâncurile dincare se vedeau alt cer ºi altã lume. A ieºit foarteaproape de locul în care ea îl aºtepta, puþin speriatã,ºi - pe mal - a întins mâna înlãcrimatã de picãturi deapã spre obrazul Aidei. Dupã atingerea aceea neverosimilã,mâna l-a durut, ca ºi când fericirea ar fi fostun fel de voluptate a suferinþei. Restul s-a pierdut înºoaptele undelor.Toatã vacanþa au fost nedespãrþiþi; strãbãteauîmpreunã luncile, urcau pe munte, se pripãºeauîn scorburile ploilor repezi sau comentau, pânã târziu,cine ºtie ce carte, descifrând conturul încãneclar al adevãrurilor, ce se vor dovedi de atâteaori, mai târziu, mincinoase. Pãrinþii Aidei, veniþi ºi eila Strigoaia, pentru o scurtã vacanþã, l-au tratat cuindiferenþa amabilã, exersatã de „tovarãºul profesor“pe puþinii copiii de þãrani ajunºi la „liceul lui“bucureºtean. Radu Simion ºi-a liniºtit însã sora, careiurmãrea ca o umbrã: „Lasã-i în pace, Ioano! útiaau alte lucruri în cap, nu prostiile alea la care te gândeºtitu!“ Ce aveau în suflet nu-l interesa pe rigidulprofesor de matematicã.12

ATELIER 7 LNicolai TÃICUÞUaºa a fost sã fiepentru cã te-am uitatnu am dat vina pe nimenila fel ai fãcut ºi tutot trec pe strada tamereu atent laarhitectura clãdirilormereu atent la porþi, la aleiºi la oamenii preocupaþide gândurile lortot treci pe strada meamereu atentã, ca orice femeie,la linia modei,atentã la ceasorniculde la intersecþie, mereualunecând peste privirile celorîntâlniþiºi pentru cã eu te-am uitatºi pentru cã tu m-ai uitateu tot trec pe strada tatu tot treci pe strada meaºi, de fiecare datã, la intersecþiene zâmbim fãrã sã ºtim de cetablou naiv cu apã curgãtoarela ora de desen, pe fereastradeschisã elevularatã crochul lui pãduriiºi-i spune: - veziaici eºti tute sprijini cu ramul de muntecu trunchiul stai pe colinã, iarcu rãdãcinile te bãlãceºti în iazpãdurea se bucurã ºi de emoþie,un strop de apã de izvorsare pe planºa elevuluilasã dârã din frunzã-n frunzãdin ram în ram / ºi de aiciîn gura peºtiºorului auriu carepuþin mai devreme fusesebob de grâu.luminã orbitoarede o parte erau poemelede cealaltã poeþiiîntre ei se ridicasetroianul de zãpadã:pe un versant iambpe celãlalt dactilºi undeva, pe creastã, troheuºi pentru cã poemelenu-ºi aflau ritmulºi pentru cã poeþiinu-ºi aflau cadenþatroianulrãmâne vers albsclipitorimitându-l pe chagallintrã un tren în garãca ºi când ar intra în sufletul meuºi transcriu aceastaca pe o parte dintr-un poemdin sufletul meu / acumcãlãtorii coboarã pe peronprecum literelereunindu-se câte douã-treiîn silabesilabele în cuvântºi tot aºa mai departe spreîntregirea poemului…alþii urcã în tren / tot litereunul câte unuldintr-un poem mai vechipe nedrept dat uitãrii13Revistã de culturãNicolae POGONARUmemoria paºiloruliþa mea bifurcatã la rãspântieuliþa cu doi craci uliþa moriisau uliþa cooperativei sãteºtiuliþa bãtãtoritã sau noroioasã varauliþa patinoar uliþa derdeluº iarnauliþa însoritã uliþa noroasãuliþa plinã de praf cândtrecea maºina ceapeuluiuliþa cu poteci ierboasepe margini cu canapele la porþipe care bãtrâniiaºteptau americaniiuliþa plinã de balegi aburinderãmase în urma vacilorduse la suhatuliþa pe care treaceau morþiila cimitirºi pe care veneau mirii de lacununieuliþa pe care veneau bãieþiiºi fetele noaptea de la baluliþa pe care alergau desculþiuliþa adumbritã de lunãuliþa cu miros de caiºiuliþa cu arome de pãr pârlitcu paie de Crãciunuliþa pe unde trecea moº Ioncu seminþe de susan ºi acadeleuliþa pe care treceau ºatrelede þiganiuliþa pe care ne jucam pititacal de rege cal de prinþuliþa plinã de culorile copilãrieiuliþa tristã uliþa veselãuliþa cu case înalte cand eram miciºi invers

Fereastrauliþa pe care s-a tras electricitatea prin 1962uliþa cu cablu TV ºi canale pornouliþa pe care trecem rar pe la pãrinþiuliþa care urca la ceruliþa care va pãstradoar memoria paºilor meizidul morþiila marginea satului începea visulporþi uriaºe de rai se deschideaugalben spre izlazul comunalca un câmp de floarea soareluiîn miniaturãînfloreau pãpãdiile primãvaramirosea a galop de cai slobozica niºte pete de culoare pe pajiºtinecheza cerul de atâta luminãºi noi dupã ce ne sãturam de prins fluturiºi-i puneam cu grijã în casete sãpateîn pãmânt cu geam deasupraprin care sã-i privim ca la menajerieaveam grijã sã nu le luãm polenulapoi îi lãsam liberiºi începeam întrecerea la zidul morþiiun amfiteatru format în urma unui tancdezgropat din timpul rãzboiuluidus la fier vechialergam în cerc ºi în zare vedeam movilade lângã eleºteul în carefemeile topeau cânepadin care Toni al Florentineifãcea guri de ham pentru caii furaþivânduþi la Mizilimitam motocicletele ca la circºi ne roteam ºi ne roteam pânã cândîntr-o zi a venit preºedintele ceapeuluia astupat zidul morþiia bãgat buldozerul în movilãa sufocat peºtiiºi a redat suhatul agriculturiisocialist-ºtiinþificeamintire cu aromã de iarnãmama aducea rufele de pe culmeerau þepene parcã turnate-n argintizul de ger umplea casaîntre rãcoare ºi frig imaginam siberiiizmenele lui tata stãteau singure în picioareparcã le vrãjise Hudinicãmãºile întindeau mânecile spre plitãîn gura sobei sfârâiau pe jarcârnaþi arãmii ºi fleici piperatepe ochiul cel mare clocoteavezuviul mãmãligiipahare aburite stãteau încolonateca niºte soldaþi la apelul de searãºi aºteptam împartãºania de rubina terazului bine pritocitvântul fãcea vitralii de gheaþã în ferestrepe care le zgâriam cu unghiasã vedem nãmeþii de vatã pe bãþ din curteapoi se cuibãrea pe sub streºinisã mângâie capul de porcºuncile ºi jamboanele din carevrãbiile încercau sã-ºi ia tainulne adunam în jurul meseicu gândul la sãnii cu motorºi la picioarele din cornier ale sobei vechidin polatãdin care sã facem patineºi sã zburãm în 3 dimensionalºi în acest timp în mijlocul meseicu trei picioarese-nãlþa soarele aburindpe care mama îl tãia întotdeaunaîn pãrþi egaledar numai cu aþã albã de cusutLaurenþiu SELEGIANJurnalul unui alter egoATELIER 7 LColecþionez pasivitãþi ºi amintiri, cuie,fiare vechi ºi cãni sparte, geamuri sparte,spãrturi de orice fel, gãuri de orice fel ºi praf.Colecþionez ciorapi rupþi, pantaloni rupþi,ani pe care nu i-am trãit.Smulg din carnea vântului câte o frunzã pe zi,pentru decor. Sap în ideea de prietenie,poate gãsesc vre-un adevãr…Tata a înnebunit. Nu mã bucur, dar eu sunt bine.Pacienþii îºi plimbã medicii în cãrucioarepe coridoare. Noi ce-am pãþit de suntem perfecþi?Opreºte muzica ºi acoperã-þi urechile cu ceva.Vreau sã-þi vorbesc.Ori pleacã, ºi întoarce-te când eram copil.Primeºte singura floare singurã!Am sã scriudespre ce înseamnã pentru mine uitarea.Mã gândesc la mãrul rupt în douã mere,la câinele profesoarei de latinã, alb cu pete negre.Cineva i-a rupt intenþionat piciorulpe care se sprijinea cel mai bine.Uneori trãiesc din întâmplare. Uneori, fluturiirod visul, singurul vis crescut din singurul om.Ca în acea dimineaþã când am permis ploii sã plouãpânã a venit primul autobuz, pânã s-a uscat asfaltul14

ATELIER 7 Lºi a plouat iarãºi.Am simþit cum, uneori trãiesc din întâmplare.Poezia lumii este o bãtrânã virginã,o femeie bolnavã de dragoste,pãrãsitã de mire în noaptea nunþii ei imaginare.Cuvintele îºi pierd sensurile, formele, obiectivele.Pentru cuvinte, oamenii au devenit cantitãþineglijabile. Poezia mea îºi linge singurã rãnile.Unde sã vând un rinichi, un ochi, un deget, ceva,pentru a face rost de bani sã-þi cumpãr aspirinã?Unde sã vând ºi eu o întrebare?Cuvintele mele, scânduri rupte din gardul iadului.Pentru ce respirãm dacã nu trãim amplu?Maºinile treceau cu vitezã în stânga ºi-n dreapta,dar ºoferii aveau toþi un singur sens:doreau sã fie fericiþi. La trecerea de pietoniam salutat o femeie din visul meu.Putea sã moarã de singurãtate, dar mi-a rãspuns.Am dat pagina ºi mi-a fãcut semn cu mâna.Am dat încã o paginã ºi am ajuns pe celãlalt mal.Bãrcile treceau cu vitezã ºi erau umezi de lacrimi.Le purta vântul din noi. Toþi cârmaciiaveau un singur sens: doreau sã fie fericiþi.Dar nu i-am lãsat, am dat pagina.Decât cum plânge pãdurea,eu nu mai ºtiu nimic despre tine în toamnã..Mã aºez piatrã pe piatrã ºi-þi ridicun altar pentru lacrimi. Noaptea este adâncul zileicare îþi închide sufletul printre muritori.Strãzile jurnalului meu sunt pline de gropi.Jurnalul meu este o coliviepentru cuvintele sãlbatice.Cineva atârnã de Dumnezeu ca de o cracã..Cineva îºi rostogoleºte bulgãrii de durereprin crãpãturile feþei.Mi-e dor de tata, dar el zice cã nu e copilul meu.Îmi place sã pun cuvintele în ipostaze nefericite,în vecinãtatea morþii.Lui Dumnezeu îi dau a zecea parte din ceea ce scriu.Isus este o anexã a lui Dumnezeu,în el se depoziteazã speranþele înºelate.Isus, iubirea care îþi atinge marginea, palma în carecresc visele, sau începutul oceanului de tãcere.Isuse cu un picior în toamnã, trece-mi prin inimasângelui ºi lasã-mi ºi mie ceva din veºnicie.Isus audio-video.Isus acadea.Isus facturã de telefon.Isus curent alternativ.Isus robot de bucãtãrie.Isus mãrar, pãtrunjel, sfeclã roºie.Isus…Mã suni tu ºi-mi dai peste cap noaptea ºisoarele florilor mele. Ce chestie!Te iubesc mai mult decât totdeauna.Aº vrea sã-þi înghit ochiul, sã vezi ce e în mine.Tu, ºi-mi dai peste cap visul nopþilor cerului tãu.Deºi te-am ascuns în cele mai frumoase minciunipe care le poþi spune cuiva. Cu ce mã aleg eudin ce încã mai e? Cuvintele tale,pãsãri ciugulindu-mi inima cãzutã pe jos.Sufletul tãu ca o mlaºtinã acoperitã de nuferi.Ca un mãr mucegãit într-o mânã de copil.Pentru ce sã privesc înainte?Þi-aº cere sã mã uiþi dar nu m-ai cunoscut niciodatã.Mai ºtiu cã e târziu sã te apuci acum de rugãciuni.Abia dacã au ºanse sã fie ascultaþicei care se roagã de ani de zile.La Dumnezeu nu e ca pe câmp, când, dacã vreisã alergi, alergi; la Dumnezeu se stã la coadã.Undeva lângã un copac. Stau.Mã gândesc despre pãsãrile care aduc fericirea.Mã strig pe nume. Nu pot sã merg în aripi,dar pot sã zbor cu picioarele.Ascund în mine mari rezerve de prostie pentruzilele când toatã lumea va deveni deºteaptã.Fericirea mea e ca atunci când îþi moare cineva drag.ªtefania Pavelescu(Premiul special al juriului la „ConcursulInternaþional de Poezie" - Sorbona, 2007)L'EnveloppeUne enveloppe portéepar le ventcache ton sourire,ton espoir et ma vie.Pourtant, la lettre s'en débarrasseet l'enveloppe, comme moi,reste dépourvue de sensTes doigtsComme un semblant de branches,comme un arbre inachevé,tes doigts…comme le piano,l'amour comme un jeu de mains.Tes doigts…dont l'ombre éparpillée sur les mursnaît des lapins, ou des ours,des vagues, des nénuphars, des anges…Tes doigtsqui se noient dans mes cheveuxet qui vivent jusqu' à l'horizonéphémère de nos paumes…Revistã de culturã15

FereastraAnca ELISEIîntâlnire fãrã noimâna þi-o treci blândãpeste visele melecamera mea micãse cuibãreºte în palma ta…tu ºtii câte nopþi o ameninþãºi poate vei plecacum pleacã toate amintirile…dar dacã e un lucrude care nu mã teme acela cã nu voi obosiniciodatã sã te aºtept.neputinþãîn câte o dimineaþã mã scolcu degetele arzândîmi curge cernealã prin veneºi inima mã doarede atâtea cuvintevrea sã o vorbescsã o râdsã o plângdar uite cã cerulîmi merge înainteºi plouã în toatetãcerea.peste lumecâteodatã pornesc de josºi uneorinici nu mai numãr trepteleîntre bucurie ºi lacrimiîntre aproape ºi departesufletul mi se izbeºteprea luminosde cevaalteori încep de susdar mã trezesc curând singurãinima îmi soarbe lacomã sângeleºi mã tem:e prea subþire scara astaca sã o urc cãrându-mãºi pe mine în spate.Carmen ZAFIUEgoismEu mor cu moartea mea,numai a mea ºi în privinþa astasunt foarte egoistã.Dar promit cã dupã ceo trãiesc pânã la capãtv-o povestesc ºi vouãca sã aveþi idee cum e RaiulCãtre DumnezeuNu mã mai întorc niciodatã!Acolo totul mi se pare tristºi mã înconjoarã nepãsarea…Mã încurcã glasurileacelea strãine,prietenia cu necunoscutul,ºi menajeria micilorsentimente netrãite…Dacã lumea e aºa,atunci ce rost mai am?Învatã-mã sã uit,sã-mi uit propriul EU!Pânã ºi TU crezi cã e imposibil,nu-i aºa?ParadoxNici lacrima nu e lacrimã,nici plânsul nu e adevãrat.Cât am decãzut…Poate dacã am fi învãþatsã plângem sincer,astãzi nimeninu ar mai fi murit.InfernAveam atâtea picioareºi o mie de mâiniºi erau amestecatecu ochi, cu piele, cu dinþiºi buze sfãrâmatede infernulaºteptãrii unui sãrut.ªi glasul meu tremura,amestecat cu fãrâme de vis,aºteptam ninsoarea,sã-mi vindece rãnile,oasele pãmântuluiîmi intrau în carne…Mai speram încã într-o minune,doar atât,într-o o biata minune.Arcade lirice - Cenaclul„Agatha Grigorescu Bacovia“Andreea APRODUJoc cu aripiZãpãcitã de zâmbetul tãuîmi înnoptez paºii…Mã arunc în vis cu ochii deschiºiaºteptând sã mã prindã un gândºi sã mã zboare odatã cuultima noastrã ninsoare.Pânã sã învãþ umbra ta!Mã cert cu tãcerilecãci fiecare îmi cerecâte o mie de aripi…Apoi îmi pun copilãria la colþ,mã învelesc cu rugãciuniªi adorm în ºir indian.Dumitru BÃESCUPlop fãrã soþDin grabãam greºit la numãrãtoareºi am uitatde plopul cel mai important,încãtuºat cu aripile în pãmânt.Asearã asfinþitulîi umpluse creºtetul de sânge;atunci am simþit vântulcum plângesfâºietor,cum iarba ºi cerulse cutremurau de dor.RugulLa capãtul nopþii, uneorie batriera coborâtã;dincolo de ea trenul gânduluideraiazã din vers.Zorii zilei picteazãzarea cu aprinse culori…vãrfurile copacilor sunt peneluripline de sângele soarelui.16

Oaspeþi ai cenaclului„Agatha Grigorescu Bacovia“dincolo de ochii trufaºipânã când va þine coºmarulcare lucreazã încetdislocând bucatã cu bucatãfiinþa mea.Revistã de culturãpe când umbreleaburesc dealulcu amintiride jos pânã sus.Scriitorul Victor Steromºi prof. Emanoil TomaVictor STEROMTe voi simþii plângândmi s-a topit clipaîn mâna dreaptãþinând deasupra capuluidepãrtarea.acum plouã cu umbre de stelepeste crucea mea în flãcãri.o gâzã cât o bisericãnumãrã cutele gurii strigând.te voi simþi plângând,amurgul uitat în mine precum o tainã.Mã pierd în sinea nopþiiajung sã fiu un punctsprijinind turnulcând te strig.apoi pãtrund în liniile sacre,în nebãnuitele beznetot mai adânc;cãtre altã lume pierdutãîntre durere ºi vis,între naºtere ºi moarte.când dorm în mãtãsuri de îngeruitat în ritmul care urzeºtecercuri ºi þipete-n afarã.mã pierd în sinea nopþiipe marginea unei prãpãstiiunde îmi cade uºorumbra sufletului meu…acum mã ascundîn spatele tainei,Când însuºi timpul îmi estecenturi de cenuºã audºi în cosmos aþipescnopþi cu scrieri vechicând însuºi timpul îmi estevas umplut cu somnul somnuluidin care nu mã mai desprind…Copacul trecutului meute-am aºteptatsã-mi descifrezi poemulliterã cu literãpânã ce vei aprinde cu trupul tãumuntele la care visez sã ajungºi n-ai venit;însinguratã ºi pustiitã vocalãa sufletului meu; n-ai venit:carnea mea de imagini - fântânã de verbe,copacul timpului meu trecutprin sabie ºi foc.te-am aºteptat. era goalã cãrarea,goalã camera, gol aerul prin care strigampierdut în ecouri gura ta ca o ciºmeade argint.Emanoil TOMACu Adam Puslojic despre Nichita- Domnule Adam Puslojic, cine sunteþi, careeste originea dumneavoastrã?- Eu sunt Adam, în primul rând, nu pentru cãaºa a vrut bunul nostru pãrinte ºi naºul meu, care totAdam este. Sunt nãscut în Valea Timocului ºi mãconsider de origine valahã. Pentru mine a fi valahînseamnã o stare sufleteascã de a visa sã deviiromân. Aºa cum am crezut cã au visat pe vremuri ºiAlexandri ºi Eminescu sau Blaga ºi Arghezi sauNichita Stãnescu ºi Marin Sorescu ºi cum cred cãviseazã orice om viu care ºtie limba românã ºi în primulrând îi bate inima cumsecade, de jos de lapãmânt, spre sus. ªi iatã o carte a mea chiar esteintitulatã, poate paradoxal (acum în limbajul post-17

Fereastramodern se spune oximoron): „Cad spre cer“. Pentrucã, sã nu uitãm, Adam - tatãl nostru - e nãscutdin glie de bunul Dumnezeu. Aºa cum ºi Hristos prinînviere a devenit Fiul Lui, Adam a devenit fiul cosmicºi în ebraica veche numele meu înseamnã „om“, darnu numai om, om de glie roºie, om de humã. Aºa sãnu uitãm cã ºi pe Golgota, în punctul acela durerosºi sacru, unde s-a întâmplat rãstignirea biblicã a luiIisus, craniul acela aflat sub Iisus, unde au cãzutstropi de sânge de Hristos este craniul lui Adam.Pentru cã numai aºa cercul omenirii se îndeplineºte:de la Adam pânã la Iisus. ªi nici n-am ºtiut de ce primulmeu volum a fost intitulat „Existã pãmânt“. Defapt, vreau sã spun: existã Adam, eu exist. ªi asta amînþeles patru decenii mai târziu, deºi volumul a fostscris prin anii 1964 - 1965. ªi chiar asta m-a legatprin destin de Nichita, el fiind botezat la bisericãNichita Hristea Stãnescu, el care spune în ultimulautoportret, din cele 25 pe care le cunosc - din care10 au fost alcãtuite, trãite la Belgrad, având în vederecã existã ºi haiku acela miraculos, numit tot Autoportret:„eu nu sunt altceva decât o patã de sângecare vorbeºte“ ºi care îl defineºte pe Nichita ºi esteepitaful lui de la Cimitirul Bellu - iar ultimul Autoportretal lui scris la Belgrad, de mine, suna aºa: „Eum-am nãscut când am murit; când am murit m-a înfiatcuvântul. «Eu». Care eu? ªi a mai spus: «La Adamcu El»“. Dar a pus E mare, adicã Adam este omulacela nãscut de Dumnezeu din glie. Scena s-a întâmplatîn casa mea din Belgrad ºi nu numai Adam esteîn acel E mare, este ºi pãrintele nostru, cel care l-aînviat pe Iisus ºi cel care l-a înfiat pe Nichita Stãnescuprin cuvânt. „M-a înfiat cuvântul“, spune Nichita.Pata de sânge a lui a devenit cu anii „înfiatul cuvântului“;el s-a transformat în cuvinte- Domnule Puslojic…- Nu Puslojic, ci Adame….- Adam, ce te-a format, viaþa sau studiul?- Numai viaþa. Pentru cã numai viaþa mea vamuri pentru mine vreodatã. Aºa începe acest cântecde dragoste al lui Nichita, la care eu þin foarte multºi acest miraculos poem de dragoste a pãtruns la noiîn manualele ºcolare, când Nichita nu intrase încã înmanualele ºcolare din România. Dar ºi viaþa este, defapt, o lecþie ºi o experienþã. Eu am pus-o în parafrazedin Eminescu din primul vers al Odei în metruantic, în care el spune: „Nu credeam sã învãþ a murivreodatã“. Eu am inventat ceva mult mai scurt: lecþiiledin a muri. ªi am folosit aceastã sintagmã în1989, când am fost aici în decembrie, am fost alãturide români, de prietenii mei ºi aveam multe vise dincare, din pãcate, nu s-au realizat multe.- Când ai simþit întâia oarã impulsul sã scriiºi ce ai scris atunci?- Pãi, cred cã am simþit atunci, cã încã nuºtiam alfabetul prea bine, am îndrãznit sã scriu chiarºi în limba românã, când nu ºtiam prea bine limbaromânã, chiar nici atât cât o ºtiu acum pentru cãNichita Stãnescu, fratele meu mai mare îmi spunea:„Adame, tu nu poþi sã înveþi limba românã la ºcoalã,în banca cea durã care poate sã devinã o durere. Tutrebuie s-o înveþi în viaþã, în nucleul vieþii ºi sã te daicu capul de pereþi“. Numai aºa poþi sã înveþi o altãlimbã sau limba maternã, în ce sens, pentru cã spuneaNichita: „Limba se învaþã nu din exterior, ci dininterior. Te rog sã nu spui cã eºti în stare sã scrieaproape ca Eminescu. Poþi sã spui «Aº dori sã scriucum a scris odatã El»"- Care crezi cã este semnul distinctiv al literaturiiromâne?- Cred cã dacã s-ar face un joc, cum se obiºnuieºte- „Ce trimitem noi spre cosmos“ eu cred cãmulte versuri din Eminescu sau Nichita ºi câtevasculpturi ale marelui Brâncuºi sau portul românescar fi semne distinctive.- O ultimã întrebare…- Nu, nu, hai sã zicem penultima; pe ultiman-o spunem.- Penultima întrebare. Ce doreºti sã letransmiþi cititorilor?- Vã iubesc, voi care sunteþi verbul românescºi care sunteþi înfiatul lui Dumnezeu, înfiatul luiEminescu ºi înfiatul fratelui meu mai mare NichitaHristea Stãnescu, marele poet român ºi sârb.- ªi noi te iubim, Adam. Sã trãieºti ºi sã-þirealizezi toate proiectele. Îþi mulþumesc.18

Revistã de culturãVITRINA CU CÃRÞIValeria MANTA-TÃICUÞULecþia de înþelepciuneRiad Awwad este un medic sirian, care, dupã ceºi-a terminat studiile în Iaºi, a gãsit de cuviinþãnu numai sã rãmânã în patria adoptivã, ci ºi sãscrie versuri în limba românã, continuând, în acelaºitimp, cu inteligenþã ºi curaj, acþiunea exemplar generoasãa tatãlui sãu, Suleiman Awwad, care a tradusîn arabã peste 100 de poeþi români.„Pragul de acasã“ (Editura Princeps Edit Iaºi,2006) propune o viziune rafinatã, dar conservatoareasupra lumii, lui Riad Awwad neplãcându-i, se pare,experimentele de niciun fel. Universul pe care-l construieºtepoetul este tangent fiinþei sale, nonimplicareadeterminând meditaþia ironic-detaºatã. Riad esteun contemplativ care, cu seninãtate, preferã caobiect al poeziei ceva situat în afara lui: de aici, lipsamãrcilor subiectivitãþii ºi apelul la alteritate ori lainstanþa enunþãtoare impersonalã: „Nu citi în vremuritriste / cartea lumii ca poveste / lumea n-orosti cum este / ci cum ea s-ar vrea cititã“ (p. 12).Dinamica socialã, mutaþiile datorate civilizaþieiºi schimbarea mentalitãþii în sensul înnãmolirii înpragmatism ºi spirit mercantil determinã totuºi unplâns de unul singur, expresie a alienãrii, contaminat,pe alocuri, de „râsu'-plânsu'“ nichitastãnescian (RiadAwwad l-a cunoscut bine pe Nichita ºi a ºi tradus înarabã câteva dintre poemele lui): „Rãtãcind prinmari oraºe / vezi clãdiri / pãduri fantaste / mãrci ºisigle greu negoþul / dar ºi feþe ce te lasã / sã plângisingur pân-la moarte“ (p. 13).Pentru cititorul mai puþin familiarizat cusubtilitãþile poeziei arabe, expresia concentratã ºitonul moralist ar putea pãrea desuete; Riad construieºtedupã paradigme strãvechi, a cãror percutanþãasupra neiniþiatului este minimã: „Astãzi mâine ºipoimâine / cele trei meninge / timpul / sechestrat înochiul mare / cum îl vezi aºa te are / celui rãu rãsplatadupã / celui bun pedeapsa calpã“ (p. 14). Ideeaeste mai importantã decât fiinþa care o elaboreazã,ºi aceastã subordonare - uneori de tip maniheist -faþã de principii / convingeri / cod moral transformãpoemul într-un aforism deghizat: „unii sting ºi-nsomn lumina / binelui dar dreapta razã / e mai densãdecât bezna / cãpcãunei nopti câinoase“ (p. 15).Nu putem vorbi despre un eu liric în poemelelui Riad Awwad, întrucât acesta rareori depã-ºeºte codul moral ºi religios constrictiv în care a fostcrescut / educat ºi care presupune o supunere /ºtergere / eclipsare a omului: în zona de unde vineRiad, antropocentrismul este blasfemie curatã. ªitotuºi apar mãrci ale subiectivitãþii, într-o artã poeticãdin care nu lipseºte dramatismul cãutãrii: „Scriufantomele poema / fantasiei mele, însã / lumânãrile,o, lume, / nu pot lumina ca floarea / degetului orbcând scrie“ (p. 51).Faþã de poezie, Riad Awwad are, deopotrivã,atitudinea smeritã a credinciosului intrat în sanctuar,ºi atitudinea îndrãgostitului care dãruieºte /dãruindu-se: „poezia e inelul / ce þi-l dãrui cu smerire/ norocos ºoptindu-þi graiul / cu al meu îngemãnându-l“(p. 53). Scrisul presupune o stare de har, oinfluenþã beneficã venitã dinspre astre / divinitate,poetul fiind, adesea, ori receptacul, ori intermediarpentru un mesaj autonom, emis de o altã instanþã:„E un fel de moarte lentã / dacã versul nu mã scrie/ mã cuprinde o maree / ca geroasa plajã-a iernii /foc ºi gheaþã / o clepsidrã / dând primind sãrutulcnutul / cât mai lânced se aude / bu-hu-hu minervabeznei“ (p. 46). Trimiterea la poeticitatea barbianãeste un indiciu pentru modul în care Riad Awwaduneºte „pragul de acasã“ cu pragul de la noi.19

FereastraCornel DIACONUBRE !Ce sã mai ceartã ãºtia doi, domnule. Tottimpul se ceartã. Pesemne cã ºi Tãriceanu ºtie elceva de nu se sinchiseºte de loc de ce zice Bãsescuãsta. Îl ºtie cu ceva… Adicã-s mai ºef eu decât matale,aºa-i? Te dau afarã dacã nu faci ca mine… Eu ziccã invers ar trebui sã fie. Da, o fi fãcut ºi ãsta ceva,d-aia nu poate sã-l schimbe. Preºedintele are voiesã-l schimbe? Are!... Pãi nu el l-a pus acolo? Faceprostii - afarã; hai, altul! Da-i ceva ascuns la mijloc.Se ºtie între ei cu ce se ºtie… Dacã-s bandiþi!Eu de ce zic cã nu mai vedem noi adicã sã-iajungem pã ãilalþi. Cã-mi povestea mie Buturugã…C-a fost în Germania, la legat de vie: „Cum i-acicoasta asta - zicea - ãia a plantat vie aºa, pe terase.E asfalt între ele, mã frate! ªi produc ceva de speriat.ªi la ãia nu-i gard ca la noi. Aici i-al matale, dincoaceal meu, ºi nici urmã de gard. Care gard? N-are treabã,bre!...“E tot o vraiºte, bag eu seama, da cicã nu furãnimeni. Lasã toate alea fãrã sã le pãzeascã, cum eraîn România pã vremea lu' Þepeº… ºi nu s-atingenimeni de ele. Pãi sã vede cã nu sunt de-ai noºtrip'acolo, cã se-nvãþau ei minte… Oricum, e civilizaþirãu: cicã lasã lucrurile vechi la poartã ºi vine uniidimineaþa cu maºina ºi le duce la un depozit, sau camaºa ceva. Da' nu s-atinge nimeni de ele, chiar dacãunele nu-s vechi-vechi… Ia sã laºi la noi ceva lapoartã. Nici n-apuci sã intri-n casã cã nu mai rãmânenici mãcar urma…Da ei ºi câºtigã bine, bre… Bine-al dracului…Zicea ãsta cã lor le dãdea ºase sau ºapte europã orã ºi lucra 12 ore. Fã ºi mata socoteala, cã te pricepimai bine… Aºa-i cã-i convenabil? Eh! Gândeºtetecât le-o fi dândã la ai lor…Pã nemþoaica aia care stã colo o ºtiþi? Defapt ea nu-i nemþoaicã, e d'aici… d-ai mãritatã cu-nneamþ. Ea i-a dus acolo pã Buturugã ºi pã alþii. Mi-azis ºi mie: „Nu vii?“ „Nu viu, lasã-mã-n pace, bre!“...Nu mã duc eu acolo. Aci îmi ºtiu rostu'…Cu fânu' pentru vacã o-i rezolva cumva… Ebunicel fânu acolo, unde-l am adicã, în comparaþiecu alte pãrþi. Da pã-n ãsta bun mai e ºi d'ãla uscat,de anu' trecut; cã dacã nu l-am cosit… Ar fi oleacã…vr'o douã cãpiþe bune. Dacã l-oi cosi, cã dacãaia de la vale de mine n-a cosit ºi n-am, boalii, pãunde sã ies cu el. S-a mai pornit º-o râpã acoloºa. Casã vii cu fânu divale nu prea poþi, cã-þi iese târºul desub cãpiþã. Numa-n trepte e toatã coasta aia… Afurisitãcoastã! Oi vedea eu ce-oi face, cã pentru vacãam acu'. Am vorbit c-o vecinã de lângã mine. I-ammai fãcut ºi eu câte-o treabã. Are ea niºte cocenilângã casã. ªi mi-a zis: „Þi-i dau, bre, cum sã nu þi-idau; jumãtate þi-i dau. Cã la câmp nu mai am pãmânt.L-am vândut. Pe te miri ce… L-am vândut, cã dacãnu-l mai puteam duce. Ca s-ajung acolo trebuia sãplãtesc drumul ºi hai sã zic cã vara mai e cum e. Da'ca sã te duci la cules ºi sã te mai prindã ºi-o ploaie…Acu' câmpu-i coalea-n piaþã. Gãseºtiporumb, cât vrei, bre. ªi nu te costã cât dai dacã-lmunceºti tu. Da dacã am pensia asta… Cum vã spusei,cã am fost ºofer. Sau nu v-am spus? Mie-mi ajungecât am, ce sã mai zic!... E bine. Putea, adicã, sã fieºi mai rãu, aºa-i? Nu cã muncesc cine ºtie ce. Mai facp-aia, p-ailaltã. Mã mai duc ba ici, ba acolo. Mã maiuit la televizor. Trece timpul…Pã nea Ticã-l ºtiþi? Când trãia, sãracu… Erafrate cu mama. ªi ne-am dus la Þuicaru sã tãiem oscroafã. Cum s-o þi bre, cum s-o legi… cã era cât unviþel. ªi slabã!... Am încercat noi în toate felurile; trãgeade noi cum trage tafurile alea lemnele din pãdure.Al de Þuca, nevasta lu' Ticã ãsta, frate cu mama,se uita pã fereastrã, la ce figuri fãceam noi, acolo.Am legat-o pânã la urmã… ºi nea Codin zice:„Þineþi-o bine, cã-i dau cu toporu-n cap!“ Da a datcam p'alãturi ºi numai a stârnit-o. Eh, mai prinde-odacã poþi! Ce-am pãþit nu mi-o mai trebui toatã viaþa.Da eu zic cã ºi porcu ca ºi omu, se apãrã, propiuzis,când vede ce i se pregãteºte. Normal, bre,degeaba ne supãrãm noi. Simte ºi el, nu? Sigur cãsimte… Ca ºi omul… Dacã vezi cã vine cineva sã teomoare, nu te aperi? Eu aºa cred: cã porcul e ca ºiomul, bre…Mie-mi place la pescuit, la pãstrãv. La pãstrãve frumos, bre, dã-l în mãsa!... Mai ales acu'; sã teduci p-un izvoraº de-ãla… E frumos, ce mai! Bãnuiesc,dupã mine, cã nici pãstrãv n-ar mai fi aºa mult.Da' era, bre, era pãstrãv aiciºa, la noi, sumedenie.Þin minte cã era un izvor acolo, unul mic; doar treceadin bãltoacã în bãltoacã. Mã duceam cu undiþa…O fi cincizeci de ani de-atunci. Dacã dintr-o bãltoacãluai unul, mai la deal luai altul ºi pe urmã, în altãbãltoacã, altul ºi tot aºa, pe izvor în sus. De-l maimare prindeai prindeai tuma' mai la deal. Pînã acolose ducea, afurisitul!... Bun peºte, pãstrãvu! ªi lipanu,ºi ãla e bun! ªi mai e bunã asta… cum îi zice? Lostriþa.Cã asta numa-n apã curatã trãieºte. Aºa cicã…Da' sã-mi spuneþi, bre, sã vã mai fac câte-otreabã. Sã nu mã cinstiþi degeaba, zãu aºa! Cã p-aci,pã la noi, care mai are câte-o þuicã, o pãstreazã acolo.Cã dacã nu s-a mai fãcut… De ce s-o vinzi ºi cândoi avea nevoie sã cumperi? Doar cumva sã mai gãsiþidumneavoastrã, adicã sã mai aveþi pãstratã. Altminteri,p-aici nu mai dã nimeni, chiar dacã are. Nici cubani nu mai gãseºti, bre. Un strop nu mai gãseºti.Noroc sã dea Dumnezeu, cã tare-i bunã!20

File din istoria MiziluluiRevistã de culturãCăpitanul Matei EminoviciEmil NICULESCUFraþii Eminovici ºi cariera armelorDoi dintre fraþii mai mari ai poetului MihaiEminescu, Iorgu (George), nãscut în 1844, ºi Ilie,nãscut în 1846, precum ºi mezinul, Matei (1856-1929), cel mai longeviv dintre Eminoviceni, vorîmbrîþiºa cariera armelor.Iorgu, dupã ce a absolvit (nu fãrã oarecaridificultãþi) cinci clase secundare, la Cernãuþi, vaurma o ºcoalã militarã prusacã. Intors în þarã, intrãîn armatã cu gradul de sublocotenent ºi, în 1869,este trimis la Berlin, într-o misiune aflatã subcomanda colonelului, pe atunci, G. Manu, cel care,mai apoi, ajuns general ºi unul dintre conservatoriide frunte, va fi protectorul gazetarului Eminescu înperioada care a lucrat la „Timpul“.Matei îl descrie pe fratele sãu, Iorgu astfel:„Nalt, pãr, mustaþa negre, ochii cãprii, pielea albã;când râdea, se scfhimba vremea“(Omagiu lui Eminescu.Cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa, Atelierelegrafice Socec, 1909); calitãþile fizice ºi sobrietatea,calitate apreciatã în mediul militar german, aufãcut ca sã fie ales ca mesager a unei corespondenþea prinþului Carol cãtre Bismark sau un alt membrual casei de Hohenzollern.Într-un memoriu asupra familiei, Matei vaconsemna cã, asistând la manevrele armatei germane,în Brandemburg, „dintr-o cãzãturã de pe cal (…)a zãcut doi ani ºi i s-a tras moartea“, în 1873, la Ipoteºti;o altã versiune, înregistratã de Corneliu Botezîn volumul omagial amintit, recoltatã de la o anumedomniºoarã Sofia Tãutu, porneºte tot de la manevrelebrandemburgheze, unde „a rãcit ºi a murit depneumonie“.Cea mai extravagantã variantã a sfârºituluisublocotenentului Iorgu Eminovici aparþine lui I.L.Caragiale, inclusã fiind în evocarea In Nirvana, publicatãla 18 iunie 1889, la moartea poetului: „Mai înurmã , l-am întâlnit tot aici (în þarã, n.m.) pe Eminescu,cu un frate al lui, ofiþer. Plecau amândoi la studiiîn strãinãtate, el la Viena, celãlalt la Berlin. Militarulera fratele mai mare; tot aºa de frumos, blând ºi deciudat - o izbitoare asemãnare în toate. Acela amers la Berlin; în câteva luni a speriat Academia militarãcu talentele-i ºi a dat examen care l-a fãcut pemareºalul Moltke sã se intereseze foarte aproape desoarta lui, hotãrât sã-l ia pe lângã dânsul. Ca sã-ºiîncoroneze succesul, militarul s-a dus acasã ºi, fãrãsã lase mãcar o vorbã, s-a împuºcat. Peste mai multãvreme, când am vorbit cu Eminescu de tristaîmprejurare a militarului, el mi-a rãspuns râzând:«Mai bine, el era mai cuminte ca noi! »“.Singurul dintre fraþii Eminovici care s-a sinucisa fost Nicolae (n. 1843), dar aceasta s-a întâmplatmai târziu, dupã moartea cãminarului, în martie1884. Critica a observat cã pasajul despre moarteasublocotenentului Iorgu anticipeazã una dintre celemai stranii ºi viu comentate proze ale scriitorului:„Felul în care prezintã Caragiale sinuciderea nemotivatãºi neaºteptatã a lui Iorgu Eminovici aminteºteîn chip frapant de nuvela Inspecþiune, compusã dupãun deceniu. Fratele lui Eminescu moare ca neneaAnghelache. Sã-i fi sugerat acest caz scriitorului ideeaenigmaticei nuvele?“ (Valeriu Cristea, Alianþe literare,Editura „Cartea Româneascã“, 1977, p.113).Ilie Eminovici, cu trei ani ºi jumãtate mai micdecât Mihai, era, dupã „fiºa“ lui Matei, comunicatã luiCorneliu Botez, „Blond, nalt, vesel, cu ochi albaºtri,mare talent la desemn.“ Nici studiile de gimnazist laCernãuþi nu sunt mult diferite de cele ale lui Iorgu,fiind retras dupã trei ani, în 1860. Poate talentul ladesen sã-l fi îndrumat spre planºele de anatomiecare fãceau obiect de studiu la ªcoala de medicinãmilitarã a lui Carol Davila. La sfârºitul lui 1862 sauînceputul anului urmãtor, a murit de tifos, la Bucureºti,molipsindu-se de la soldaþii bolnavi. În ciornelede adolescenþã ale poetului, G. Cãlinescu identificao poezie dedicatã celui sfârºit „în streinãtate“:„Mort e al meu frate./Nimene ochii-i n-a închis/ Înstreinãtate,/ Poate-s deschiºi ºi-n groapã./ Dar adesîntr-al meu vis/ Ochii mari albaºtri/ Lumineazã unsurâs/ Din doi vineþi aºtri.“Tot cãpitanul Matei Eminescu adãuga la„rubrica“ despre „exterior ºi caractere“: "„Bine cu mama semãna Iorgu ºi ceva Mihaiu.Cu tata, numai Ilie.“21

FereastraLocotenentul Matei EminoviciMatei, dupã cumobserva Cãlinescu, „parea semãna prin longevitateºi frigiditate faþã de familiecu tatãl sãu“. Dupã ceeste elev în Institutulpolitehnic din Praga, se vaînrola în armatã, urcândcu oarecare dificultatetreptele carierei militare,aceasta ºi datoritã faptuluicã nu era absolvent alunei ºcoli de ofiþeri; în1881, generalul GheorgheAnghelescu nota în privinþa-i: „Officier inteligenteºit din ºcoala divizionarã. Conduita ºi þinutabunã, aplicat în serviciu, cunoaºte foarte bine regulamentele,în rezumat, un foarte bun officier de trupã“(Augustin Z. N. Pop, Contribuþii documentarela biografia lui Mihai Eminescu, Editura Academiei,1962, p. 231).Cert e cã, în 1876, la Iaºi, obþine tresele desublocotenent, dar ipoteza lui Augustun Z.N.Pop,cum cã ar fi urmat ºcoala de ofiþeri, în anii 1872-1876, nu-i mai dãdea timp sã încerce a fi student lainstitutul praghez, unde ºi G. Cãlinescu îi consenaprezenþa: „Toþi bãieþii au studiat la Cernãuþi, apoiunii în Germania, unul la Praga, altul la Sibiu“ (MihaiEminescu. Studii ºi articole, Editura „Junimea“,1978,p.32).. Va participa la campania independenþei, subcomanda locotenent-colonelului Teleman, în regimentul4 infanterie; în memoriul sãu de ofiþer, superiorulnota: „În campanie s-a condus destul de bineîn toate ocaziile...“ A participat la intrarea în Plevnaºi bãtãlia de la Smârdan ºi, ca urmare a bunei conduite,a primit ºase ordine ºi medalii româneºti ºiruseºti: Virtutea Militarã, Crucea trecerii Dunãrii,Steaua României, cl. a V-a de rãzboi, ApãrãtorilorIndependenþei, Comemorativa Rusã, Crucea de aurcu spade a Sfântului Stanislav. Aºa cum îºi aminteafeciorul sãu mezin, colonelul Gheorghe Eminescu,„Schiþa un surâs îngãduitor, de câte ori noi copii nejucam de-a rãzboiul înºirând pe pieptul nostru decoraþiilepe care el nu le purta niciodatã ºi care stãteauaruncate într-un sertar. Foarte rar atârna la redingotalui Crucea de aur cu spade a ordinului Sf. Sztanislav.Nu-i plãcea sã vorbeascã niciodatã de actele luide bravurã“ (Ei l-au vãzut pe Eminescu Editura„Dacia“,1989, p.420).La 1 iulie 1878, de la conacul de la Floreºtial prietenului sãu N. Mandrea, unde s-a aflat pentruo lunã la odihnã, singurul sãu „concediu“ în ºase anide gazetãrie la „Timpul“, Eminescu îi scria luiGheorghe Feraru, interesându-se de soarta luiMatei: „Te rog informeazã-mã printr-un mic rãspunsdac-a sosit ºi frate-meu cumva la Craiova, cãci sperezsã fi venit pentru cã armata s-a desconcentrat“(Petru Vintilã, Eminescu. Roman cronologic, Editura„Cartea Româneascã“,1974, p. 415). Prins de salahorealaredacþionalã, dar, poate, ºi datoritã relaþiilormai reci dintre fraþi, Eminescu nu va participa la ceadintâi cãsãtorie a lui Matei (1880), petrecutü în garnizoanaGalaþi. O informaþie epistolarã, rãvaºulVeronicãi Micle cãtre poet, datat 8 februarie 1880,lumineazã, în exces, aceastã cãsnicie : „Henrieta aplecat spre Botoºani; eu am fost foarte îngrijatã însãea m-a asigurat cã dimporivã, gerul îi este mai priinciosdecât aerul cald ºi s-a dus miercuri pentru apregãti pe Tata care avea a merge la Brãila pentrununta lui Matei.Biata Hanrietã, ce suflet bun ºi sincer, ºtii ceîngrijatã era mai cu seamã cã Matei l-a înºelat peBãtrân cã fata are 9 000 de galbeni ºi ea abia de areuna, e profesoarã în Brãila, o cunosc foarte bine, apetrecut mai multe vacanþe la mine, fata e foartebunã, dar urâþicã, uriþicã, mai cu seamã la gurã e camrar de urâtã, ºi Hanrieta spunea cã Matei e amorezatfoc. Bãtrânul asemenea a fost la Brãila, ºi a stat15 zile la Matilda Iosefescu, numele viitoarei nurori,ºi a rãmas aºa de încântat de ea încât dupã ce s-aîntors i-a fãcut poezii ºi i le-a trimis. Henrieta spuneacã erau niºte prostii extraordinare. Bãtrânulzicea: «Pe vremea mea aºa versuri erau foartebune»“ (Dulcea mea Doamnã/ Eminul meu iubit.Corespondenþã ineditã Mihai Eminescu - VeronicaMicle, Editura „Polirom“, 2000, p. 215).Prezenþa locotenentului Eminovici se facesimþitã în 1882, când o notiþã a lui Macedonski, apãrutãîn „Literatorul“, relua o ºtire din „Rãzboiulromân!“, unde se nara un pretins scandal declanºatde militar: „Abateri grave s-au constatat contranumitului. El singur nu a putut nega cã a intimidat,insultat ºi bãtut pe locuitorii cari nu se învoia cuarmenii arendaºi în casa cãrora ºade ºi mãnâncã. Ase pune un ofiþer în serviciul strãinului pentru împilareaþãranului este a nu fi român. D-nul A. Macedonskyafirma cã este bulgar acest domn“ (G. Cãlinescu,Viaþa lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literaturã,1966, p. 265); era o manevrã a adversarilorcãrora redactorul de la „Timpul“ le contesta „calitateade români neaoºi“, de a-l include în ceea ce Eminescunumea „elementul de disoluþiune“, aflabil, maiales, în partidul liberal, provenit din „rãmãºiþele haimanalelorde sub steagurile lui Pasvantoglu ºi Ypsilantºi resturile numeroase ale cavalerilor de industriedin Fanar.“Un puseu afectuos din partea lui Matei se vaconsuma, dupã primul acces grav al bolii scriitorului,22

Revistã de culturãcãnd, pe 13 iunie 1883, locotenentul îi tremite lui T.Maiorescu urmãtoarea epistolã: „Stimate domnuleMaiorescu, sânt informat de D-nu Câþã Niculescu,cã fratele meu Michai Eminescu este serios bolnav;vã rog din suflet rãspundeþi-mi urgent unde se gãseºte,ca sã vin a-l lua la mine, pentru vreun an ºi, dacãbinevoiþi, a-mi arãta adevãrata stare materialã, a luica sã vin pregãtit, cãci am vreo 200 galbeni într-unloc, îi iau ºi-i cheltuiesc toþi pentru el. Terminând ºinconsideraþia înaltei stime ce o avea el pentru D-voastrã, sânt deplin convins cã-n cel mai scurt timpposibil voi primi respuns exact de la Dumneavoastrãºi veþi îndatora prin aceasta ºi pe Servul Dumneavoastrã,Locot. Eminovitz Adresa Lt. EminoviciComandantu Comp. I din al 9-lea de Dorobanþi,Casarma Aslan din R. Sãrat.“Însemnarea lui Maiorescu pe scrisoare esterevelatoare ºi dezarmantã: „I-am rãspuns, a venit laBucureºti, a luat din vechea locuinþã a lui Mih. Em.un ceasornic de aur, rãmas în pãstrare acolo, a venitsã mã vadã, promiþând ajutor bãnesc pentru întreþinereabolnavului, dar n-a trimis nimic ºi n-a mai scrisnimic, a dispãrut“ (I.D. Marian, Eminescu la Ipoteºti,Editura "Junimea",1979, p. 197).Cel care i-a furnizat lui Matei ºtirea despredificultãþile poetului, Constantin Nicolescu (Câþa),era ºi el râmnicean, fost student la Berlin, orator ºide mai multe ori deputat al judeþului, ce a „desfãºurato prodigioasã activitate gazetãreascã, publicisticãºi umoristicã“ (Valeriu Nicolescu ºi Gheorghe Petcu,Buzãu - Râmnicu Sãrat. Oameni de ieri. Oamenide azi, Vol.1, Editura „Alpha M.D.N.“, 1999, p.90).Faptul cã ofiþerul dãdea lui Maiorescu adresacomandantului sãu de companie, la „Casarma Aslandin R. Sãrat“ s-ar putea explica prin aceea cã, untimp, a fost comandantul unei companii de dorobanþi,în comuna Dumitreºti, pe atunci reºedinþa plaiuluiRm. Sãrat (Constantin Marafet, Râmnicenii aumai sãrãcit cu o legendã, în „Opinia“, 3 mai 1995).ªi bibliotecile au soarta lorDupã notabile eclipse de comunicare, laaflarea gravei stãri a sãnãtãþii lui Mihai Eminescu, frateleMatei intrã într-o destul de accentuatã trepidanþã;peste scrisoarea adresarã lui Maiorescu, „înpanica ºtirilor (…) ceru detalii asupra propunerii deinterdicþie a fratelui sãu“, adicã adresã tribunaluluiCapitalei întrebarea dacã poetul a fost pus sub curatelã.Printr-o adresã a Prefecturii poliþiei Bucureºtilori se rãspunde, la 23 iulie 1883, cã la „petiþiuneadomnului locotenent Eminovici (…) nu s-a luat deacest tribunal nici o dispoziþiune pentru punerea subinterdicþie a fratelui Mihai Eminescu, aceasta pentrufacerea celor de cuviinþã. Primit adresa Lt. Eminovitz“(Augustin Z. N. Pop, Întregiri documentare labiografia lui Eminescu, Editura „Eminescu“, 1983,p.196). Cele „de cuviinþã“ au fost executate cu oabilitate manevrierã deosebitã: pe 13 august este,împreunã cu cãminarul Gheorghe Eminovici, laBucureºti, unde „efectueazã“ o vizitã lui Maiorescu;dupã toate regulile tacticii, tatãl este trimis în avangardã,sau cel puþin aºa lasã sã se înþeleagã amfitrionulîn paginile sale de jurnal: „A fost la mine tatãl sãu(anecdote din societatea moldoveneascã de odinioarã)ºi dupã aceea fratele sãu, locotenentul, care s-afolosit de aceastã ocazie spre a-ºi anexa ceasorniculalienatului sãu frate“. Activitãþile lui Matei din acea zijustificã întârzierea cu care „onoreazã“ pe mentorul„Junimii“; mezinul a mers la Slavici, ultima locuinþã alui Mihai Eminescu înainte de internare, unde se afla„grosul bibliotecii“ acestuia (în afara unor lãzi cumanuscrise, cronografe ºi alte valori bibliofile, ajunsepe altã filierã la Maiorescu ºi predate, în 1902,Academiei). Cu acest prilej ºi-a „însuºit“ ceasul deaur al poetului; istoria acestuia este relatatã , dupãamintirile mamei sale, de Victor, primul dintre copiiimilitarului: „Când Gh. Eminovici a plecat (de laBrãila, n.m.) la Bucureºti (începutul lui iulie 1881) acumpãrat din Bucureºti ºi a dãruit lui Mihai un ceasde aur cu lanþ de 40 de galbeni, ceas pe care l-a pãstratdeºi a dus de multe ori lipsã“ (Augustin Z. N.Pop, Op. Cit., p.178).Tot atunci „schiþeazã intenþia de a-l scoatedin sanatoriu pe Mihai, aºa cum consemneazã corespondenþaClarei Maiorescu cãtre Emilia Humpel:„Cum însã Eminescu e înscris de Titus, doctorulnu-l elibereazã decât dupã declaraþia acestuia“(Petru Vintilã, Op. Cit., p. 565). E greu de imaginatcum ar fi fost ultimii ani ai poetului, odatã „recuparat“de Matei.La 8 ianuarie 1884, când scriitorul se aflainternat la sanatoriul Ober Dobling, a murit cãminarulGheorghe Eminovici. O scrisoare a lui Maiorescucãtre Harieta, sora paralizatã a lui Eminescu, relativrece, pune problema în termenii ei (ºi) juridici:„Departe de a mã fi supãrat cã mã întrebaþidespre starea actualã a fratelui d-voastrã Mihail,daþi-mi voie a vã spune cât m-am mirat cum de nus-a întrebat nimeni din familia lui despre soarta ºiîntreþinerea lui, de când este trimis de noi la Viena.Nu-mi pot explica aceastã indiferenþã a familiei; maiales gãsesc inexplicabil pe fratele sãu, ofiþerul.(…)Bãtrânul dumneavoastrã tatã, în august anul trecut,mi-a spus cã tot capitalul sãu mobil era de 18 000franci. Care este partea care îi revine acum luiMihail, dupã moartea tatãlui sãu? Aud cã ºi fratele luide la þarã a murit.“Rãspunsul , din 30 martie, este de o tristãrelevanþã: dupã moartea cãminarului, Matei „a vân-23

Fereastradut toate vitele, la numãr 27, mobile din casã, stoguride fân, 3 vagoane de popuºoi, fãcând trei pãrþiadicã, mie, Nicului, ºi lui Mihai luând cu sine banii ºitoate hârtiile de valoare, mai ales obligaþia de 6 000fr. ªi biblioteca Nicului de mare valoare, zicând cã ela sprijinit pe amândoi fraþii, ºi mai multe lucrurile-au fãcut, care, deºi am o creºtere de tot simplã,nu pot þi le scrie: ºi întrebat de mulþi din familie dece o face, rãspunse cã el va pãstra pentru Mihai ºipre Nicu îl va lua la dânsul.(…). Deci eu vã rog dininimã ºi suflet a vã adresa la fratele meu Matei, careeste obligat a-l þine, luându-I toatã partea lui. Eu sântsingurã pribagã, deoarece în Ipoteºti au intrat dejaposesorul cel nou ºi eu mã vãd nevoitã a mã depãrtape lângã o mãtuºã la mânãstire.“ (Petru Vintilã,Op. Cit., p. 588).Locotenentul Matei Eminovici „comasase“în garnizoana Râmnicu Sãrat, bibliotecile fraþilor sãiMihai ºi Niculae (n.1843), fost student în drept, care,bolnav, se retrãsese la Ipoteºti, ajutându-l pe cãminarla treburile moºiei. Dupã moartea pãrintelui,acesta se sinucide prin împuºcare, la 7 martie 1884.Pe 8/20 martie 1884, fãrã a fi în cunoºtinþã de celerecente, Maiorescu îi scria lui Chibici-Râvneau, laViena, consultându-l asupra planurilor poetului,dupã plecarea din sanatoriu: „Vrea sã meargã deocamdatãla Iaºi la Creangã? (…)Vrea sã meargã laRâmnicu-Sãrat, la fratele sãu, ofiþerul? Poate sãmeargã la Botoºani la cãsuþa pãrinteascã?“ VariantaRâmnicu-Sãrat a picat, Matei Eminovici intrând, pânãîn 1889, într-un con de umbrã. La 1 aprilie al aceluian Regimentul 32 dorobanþi, în care îºi fãcea serviciul,va fi dislocat la Mizil. În iunie se stinge din viaþãMihai Eminescu. Maiorescu avea sã noteze, mâhnit ºicontrariat, dupã înmormântarea poetului: „nimenidin partea familiei“.Cãpitanul recalcitrant ºi familistNoua garnizoanã pare sã fie un bun limanpentru cãpitanul Matei Eminovici; în tentativa de a fi„aºezat“, se recãsãtãreºte cu Ana Condeescu, soraviitorului primar Leonida, un combatant imbatabilpentru propãºirea urbei. Având în vedere cã în 1892divorþul cu noua soþie era deja pe rol, la tribunaluldin Buzãu (pronunþarea va avea loc abia în 1898), eaproape neverosimilã fertilitatea acestei cãsnicii; uncercetãtor indicã nu mai puþin de patru copii vlãstãriþidin aceasta: Lelia-Sapho, Ecaterina, Hanibal ºiGheorghe, viitor colonel în arma geniu ºi deþinutpolitic în timpul regimului „democrat-popular“(Mihai Apostol, Pagini din trecutul Mizilului, în: Filedin trecutul istoric al jud. Prahova, Ploieºti, Muzeulde Istorie, 1971, p. 77). Aici se va avea „bine“ cuhigh-life-ul comunei urbane: Gr. Tocilescu, PlutarchMareº, latifundiar ºi cumnat al amintitului istoric,Grigorescu, tatãl viitoarei poete Agatha Grigorescu-Bacovia ºi musafirul de vazã I.L. Caragiale.Nu la fel de bine vor merge relaþiile de serviciuale militarului, din cauza unui superior, poet ºiel, ca fratele Mihai, numitul colonel Theodor ªerbãnescu,un „pionier al romanþei fade“, cum îl va înregistraistoria literarã. Colonelul ªerbãnescu va rãmâne,din punctul de vedere al secretarului Junimii(esteticeºte), bun în gradul de cãpitan: „În Junimease cunosc numai douã grade de militari: cãpitani ºigenerali. Când un junimist e militar, el e îndatã proclamatcãpitan. De la cãpitan înainteazã fãrã multãzãbavã la general“ (Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea,Editura „Minerva“,1970, p. 301). Participant lacampania independenþei, îi scria, din faþa fortificaþiilorotomane, mãtuºii sale, Victoria ªerbãnescu, aceeacare, dupã decesul unchiului îi va deveni soþie, întermeni donjuaneºti ºi fanfaroni, asupra perspectivelorPlevnei: „E o adevãratã cadânã, pãzitã de tot atâþiaeunuci câþi soldaþi sunt. Dar o vom strânge înbraþele noastre pe aceastã cadânã ºi, când îmi vaveni rândul, nu voi uita sã-i iau ºalvarii ca sã þi-i trimit“(1877 în conºtiinþa epocii. Documente, scrisori,articole, Editura „Eminescu“, 1977, p. 95). Condiþiade combatant în sudul Dunãrii îi crease o imagineagreabilã în societate, inclusiv în cea literarã; la 26mai 1878, Maiorescu îºi trece în jurnal cã, la oºedinþã la care participa Caragiale, cneazul Cantacuzino,Ollãnescu-Ascanio, Slavici ºi N. Gane s-au lecturat„Frumoase poezii de Eminescu, o baladã deGane, poezii drãguþe de ªerbãnescu.“ Dacã acesteavor fi fost inspirate de front, atunci nu este exclus cauna din aceste „drãguþe“ sã includã ºi strofa: „Tunultunã, bomba sboarã, / Bravi cu miile dispar, / Iarcolo, în biata þarã, / Vãduvele plâng amar!“ªeful ierarhic al lui Matei a schimbat, în cursulcarierei militare, câteva garnizoane, între careGalaþi ºi Buzãu, fiind, din 1888, comandantul Brigãzii5 infanterie, al cãrui regiment nr. 32 va fi mutat laMizil (Documente privind istoria militatrã a poporuluiromân. Mai 1888 - iunie 1891, Editura Militarã,1975, p. 497). Relaþiile cu subordonatul nu erau celemai cordiale ºi foaia de pedepse a cãpitanului o testeazãdin plin; colonelul Gramont îi acorda „Optzile de arest de rigoare pentru cã a calificat pe domnulcolonel ªerbãnescu «colonel de contraband㻓;colonelul Mihai Capºa, mai indulgent, nota: „48 deore arest pe parolã (la domiciliu, n.m.) pentru cã acalificat pe domnul colonel ªerbãnescu «borfaº politic»“.Colonelul poet însuºi, îi administreazã recalcitrantuluiofiþer „ªase zile arest de rigoare pentru cãa calificat pe domnul general Pencovici «civil în uniformãºi o calamitate în capul unei divizii»“ - EustaþiuPencovici era general de brigadã ºi comandantul24

Revistã de culturãDiviziei 5 infanterie (Gheorghe Eminescu, CãpitanulMatei Eminescu, în: „Viaþa militarã“, nr.1, 2000, p. 8).ªefii insultaþi de Eminovici erau, în general,liberali. Cu ajutorul conservatorilor, va reuºi, în1992, sã demisioneze din armatã, fãrã a fi degradatºi ºters din controalele acesteia. Ciudat, în 1893, ºicolonelul Theodor ªerbãnescu pãrãseºte armata „caurmare a unor conflicte cu superiorii“ (Dicþionarulliteraturii române de la origini pânã la 1900, EdituraAcademiei, 1979). Se va consola, un an mai târziu, cutitlul de membru corespondent al Academiei Române,pe care Mihai Eminescu îl va dobândi, post mortem,în 1950. Posteritatea nu a fost ingratã nici cucolonelul prigonitor autor de romanþe populare (înepocã); la 1906, Frederic Dame consemna cã, în grãdinadin faþa Ateneului bucureºtean, „mai multe busturiîmpodobesc aleile. Se remarcau cele ale luiConstantin Rosetti, Mihail Kogülniceanu, G.D. Teodorescu,V.A. Urechia, Exarcu, M. Eminescu, EnãchiþãVãcãrescu, apoi câteva busturi cu decoraþiunisimbolice cum ar fi cele ale generalului Em. Florescu,cãpitanului (sic!) Th. ªerbãnescu, Traian Dumitrescu(Demetrescu, n.m.) (Frederic Dame, Bucureºtiulîn 1906, Editura „Paralela 45“, 2007, p. 352).Intransigenþa politicã a cãpitanului pe timpul serviciuluimilitar nu consoneazã, mai deloc, raptoruluicare s-a dovedit ca hered al Eminovicilor. „Cumputea el pretinde cã i-a sprijinit pe cei doi fraþi - seîntreabã I. D. Marin - când ei nici adresa nu i-ocunoºteau? Cu ce drept a luat biblioteca lui Niculai,când acesta încã trãia, iar biblioteca acestuia nu eramoºtenire.“ Altundeva se sugereazã cã Matei ar fiautorul moral al sinuciderii fratelui jurist: „Matei apus mâna pe toatã averea rãmasã de la GheorgheEminovici, lãsându-l pe drumuri pe fratele sãu Neculae,care s-a sinucis prin împuºcare…“ (Petru Rezuº,Mihai Eminescu, Editura "Cartea Româneascã",1983, p. 123). Memoriul din armatã al lui Mateicuprinde, între altele, câteva însemnãri ale unorsuperiori ce au, peste timp, un aer paradoxal; colonelulJarcã (bãnuim cã unul din numeroºii ofiþeri aifamiliei Iarca, din Ojasca Buzãului) însemna: „Inteligentºi m-am convins cã-i foarte cinstit“ (1879),colonelul Cuciuc, de asemeni: „Acest oficier areoroare de hoþii ºi dându-ºi silinþa sã le descopere, afost uneori rãu apreciat“ (1884), generalul Radovici:„Foarte cinstit ºi constat cã biciuieºte viciurile armatei“(1888, an în care, datoritã afacerilor cu armament/ furnituri militate derulat de fraþii Maican,cãzuse, dupã doisprezece ani de cârmuire, guvernulliberal), colonelul August Gorjan, „pacificatorul“revoluþiei de la Ploieºti: „caracter nobil ºi foarteonest“. Excedat de atâta onestitate, colonelul MihaiCapºa, nota, în 1890, la Mizil: „Rugat sã verifice gestiunean-a voit. Mi-a trântit în nas demisia. Deºicapabil, dar prea se crede“ (Gheorghe Eminescu,Op. cit.). Cine se credea Matei Eminovici?Testatorul de drept al poetuluiDupã ce este trecut în rezervã, în iunie1892, datoritã refizului de a „executa pedepseleordonate“, sancþiune comutatã în demisie, cãpitanulîºi ia în serios condiþia de moºtenitor al drepturilorde autor ale lui Mihai Eminescu, oprind, printr-unanunþ publicat în Monitorul Oficial editarea opereifratelui de cãtre Maiorescu (banii realizaþi din celevreo zece ediþii ale liricii eminesciene de cãtre liderulJunimii fuseserã destinaþi, între altele, ºi acordãriiunor burse pentru studenþi merituoºi, dar fãrãmijloace materiale).Matei, realizând cã numele literar pe carei-l dãduse Iosif Vulcan poetului devenise un brand,î-l va „moºteni“, pe lângã ceasul de aur, cãrþi, uneledocumente, ºi pe acesta, convins cã va da, astfel, maimultã greutate condiþiei sale de testator al opereipoetului. Efortul de a-i deveni editor se va solda cuo singurã ediþie (1895), unde, textului ediþiei maiorescieneîi vor fi adãugate douã texte de maximãjuneþe, apãrute în revista „Familia“, ºi o prefaþã încare lanseazã ca datã a naºterii poetului un 20decembrie 1849; au urmat încã douã ediþii, dupãcare „s-a risipit în neant“ (Z. Ornea, Ediþiile lui Eminescu,în: „România literarã“, nr.12, 2001, p. 9).Cele 15 000 de pagini ale manuscriselor eminescienerãmase în lada lui Maiorescu s-au salvat ca prinminune; perspectiva cedãrii acestora cãtre frateleMatei ar fi fost, dupã Z. Ornea, catastrofalã: „s-ar fipierdut, pe vecie, acest tezaur, militarul fiind în staresã vândã manuscrisele cu bucata.“Soarta bibliotecilor, dobândite prin abuz demezinul familiei, va fi , ºi ea, pecetluitã prin obtuzitateaorgoliul ºi neglijenþa noului stãpân; în 1895 Mateipropune Fundaþiei Universitare „Carol I“ din Bucureºtio donaþie de carte din biblioteca poetului.Bibliotecarul instituþiei, viitorul filosof C. Rãdulescu-Motru rãspunde pripit, desigur, cã a eliminat din„uvrajele“ propuse spre a fi donate „pe cele care leavem deja“; mai mult, bãnuind cã lista ar mai putea„suferi“ adãugiri, supraliciteazã: „Aºteptãm cu multãbucurie de asemenea ºi lista de uvraje de filosofieetc., din biblioteca lui Mih. Eminescu.“ Matei nu vamai da curs invitaþiei, împãrþind biblioteca lui Mihaicopiilor sãi, Gheorghe ºi Ecaterina, mãritatã Persu.Aceste texte ºi cãrþi ale rapsodului „nepereche“ alromânilor s-au risipit ºi mistuit pentru de-a pururi încalamitãþile celui de al doilea rãzboi mondial. CãruiaMatei Eminescu îi va supravieþui (m.1929), bucurându-sede stima pe care transilvãnenii din Bistriþa i-orezervau fratelui poetului naþional.25

FereastraMeridiane liricePoeţi din AfganistanÎn româneºte de Dan BRUDAªCUNadia ANJOMANMi-s aripile captive ºi nu pot zburaAud paºii verzi ai ploiiIatã-i cum vinCâþiva-nsetaþi ce-au sositCu hainele de pe ei prãfuiteCu respiraþia întinatãDe decepþia mirajelorPaºii, uscaþi ºi prãfuiþiSosesc aici acumFete, crescute cu suflete rãniteªi trupuri acoperite de rãniFericirea s-a ferit de chipurile lorInimile, bãtrâne ºi sfâºiateCuvântul zâmbet nicicând scrisÎn cartea buzelor lorNici mãcar un strop de lacrimã n-a cursPe râurile secate ale ochilor lor.Oh, Doamne!Nu ºtiu dacã strigãtele lor muteAjung la nori, la Ceruri.Aud paºii verzi ai ploii.Khwaja Abdullah ANSARIAm venitAm venit din încreatªi mi-am întins cortul în PãdureaExistenþei materiale.Am trecut prin tãrâmurile minerale ºi vegetale,Apoi mintea m-a purtat în cel animal.Dupã ce-am ajuns acolo, am mers mai departe.Apoi în scoica cu sclipiri de cristalA inimii omeneºti.Am hrãnit picãtura eu-lui într-o Perlãªi-mpreunã cu cei buniM-am plimbat în jurul Casei de Rugãciune,Iar apoi, am mers mai departe.Am pornit dup-aceea pe cãrarea ce ducea la Elªi-am devenit rob la uºa lui;Apoi a dispãrut dualitateaªi m-am contopit cu El.Wasef BAKHTARICalamitateCa lemnul ce arde, mã strâng de durereCutremurat de soarta seminþei de rodieOricine-ncearcã sã se eliberezeDin strânsoarea scoicii, membranei ºi cuteiLe þine-ntâi prinzându-le inversApoi le striveºteLe mãnâncã, savurându-le, una câte una.Rabia BALKHIIubireSunt prinsã-n plasa atât de-nºelãtoarei IubiriNici una din strãdaniile mele nu reuºescNu ºtiu când am cãlãrit înfocatul armãsarCu cât îi trãgeam mai mult hãþurileCu atât mai puþin mã bãga-n seamãIubirea-i un ocean cu un spaþiu nesfârºitNici un înþelept nu poate înnota niciunde-n el.Un iubit adevãrat trebuie sã rãmânãFidel pânã-n ultima clipãªi sã-nfrunte cursul reprobabil al vieþiiCând vezi lucruri hidoase,Imagineazãþi-le frumoaseÎnghite otrava, dar viseazã gustul dulce-al zahãrului.Khalillulah KHALLILICãderea fructului amarSunt fructul amar cãzut la pãmântAºa rãmân în prinsoarea timpuluiO primãvarã a libertãþii! Graþia ta,Ce-ar putea fi altcevaDecât sã-ndulceºti acest fruct amar26

Revistã de culturãCea mai de preþ avere a lumii acesteiaE compania prietenilor,Agonia morþii:Despãrþirea de ei.Întrucât ei sunt toþi împreunã, prieteniiOdihnesc adânc în inima prafului.Ce mai conteazãDe-s vii sau morþi.Destinul m-a modelat din durere ºi suferinþã.Vai, ce bucurie mi-a hãrãzit cupa vieþii?Ca o lumânare arzând în vântTremur, ard ... mor.Drumul spre cavalul de trestieÎn sufletul meu ePrizonier un Þipãt.Unde mi-e cavalul de trestie?Casa a devenit o cuºcãCare-i calea spre deºert?Prima suferinþã mi-a ocupat ziuaIar supãrarea de la asfinþit pânã-n zori.Unde þi-e chipul ca o floare, Saaqi?Unde-s urletele beþivilor?Laila Sarahat RUSHANIFlãcãriFlãcãrile ce-au devorat caseleErau Roºiiªi-au lãsat cenuºã.Sângele ce l-au vãrsat ºi-a cursPe fila de calendarMai e încã roºuFrunzele toamneiDe culoarea mohorât-a asfinþituluiErau roºiiRoºiiPânã ºi culoarea coºmarurilor meleE tot roºieRoºie, roºieIubitule,Când ai spus cã vei veni la mineCu un buchet de flori roºiiAm tremuratTremuratTremuratMuntele AssamayiOh AssamayiÎn respiraþia ta-mpietritãE duhul a o mie de mute scânteiOh piatrã, oh rãbdareÎnãlþimea ta e tãria credinþeiPoemul sublim al istorieiOh munteMitul mândriei sacreE înscrisÎn mintea taNesfârºita durere a acestui oraºE de mult timpGravatã-n împietrita ta venãOh piatrã, oh rãbdareOh martor mut al crimelorCe ranã s-a umflatÎn sângerânda inim-a pietreiCe zi-a zdrobit brusc inimaOh piatrã, oh rãbdare.Bashir SAKHAWARZSora meaPrin grosimea depãrtãriiPrin pereþii munþilorPrin adâncimea oceanelorTe-am atins noaptea trecutãÞi-am atins durereaCe-a devenit a mea.Zâmbetul copiilor n-are-nþelesFlorile cresc, dar sunt ele flori?Copiii zâmbesc, dar oare cu-adevãrat?Fãrã copiii voºtriFãrã grãdina voastrãFlorile ºi zâmbetul nu crescFãrã mâna taViaþa naºte nimicul.Când ai plecatMi-ai ºoptit „ai grijã“Ai avut grijã?Ai zidit un vis?N-ai vãzut speranþe irosite?Dezastrele-s în aerEle cresc în grãdina voastrãCad din copaci.27

FereastraSilvia Ioana SOFINETI„Desculţ“în mileniul IIIDespre romanul Desculþ ºi, în general,despre toatã opera lui Zaharia Stancu, s-au spusmulte lucruri la vremea apariþiei, de cele mai multeori lucruri pozitive, la superlativ chiar. Cititorulpostrevoluþionar are, însã, o pãrere aproape opusã,lui pãrîndu-i-se destul de bizarã gloria de care s-abucurat romanul. Introdus în manuale încã din 1960,tipãrit ºi retipãrit, Zaharia Stancu a fost unul dintrecei care s-au pus în slujba partidului comunist nupentru erau obligaþi, ci pentru cã ei chiar credeau în„revoluþie“ ºi în „luminarea“ maselor populare prinintermediul literaturii. Pentru a-l înþelege, ar trebuisã ºtim ceva mai multã istorie decît ºtiu tinerii de azi,ar trebui sã ºtim care era statutul scriitorilor însocietatea socialistã, care erau regulile impuse deregim ºi multe altele, privitoare mai ales la „obsedantuldeceniu“.În primii ani ai comunismului, impus cu forþaîn România dupã 23 august 1944, exista un singurtip de literaturã acceptatã oficial ºi difuzatã prin toatemijloacele: cea de „propagandã ºi agitaþie“.Repertoriul era unic, de origine moscovitã, iar literaturatrebuia sã serveascã doar þelurilor „înalte“ale partidului. În numele unei aºa-zise „ascuþiri a lupteide clasã“, a organizãrii ºi a manifestãrii „dictaturiiproletariatului“ (din teoria marxist - leninistã), aufost încãlcate brutal drepturi ºi libertãþi democraticeelementare ale oamenilor. Sub acuzaþia imaginarãde „trãdare“, „sabotaj“ sau „agent al imperialismului“a fost profund afectat tot corpul de elitã al vieþiipolitice ºi culturale interbelice. Între 1947-1952au fost înscenate numeroase procese politice, cares-au soldat cu pedepse grele în închisori sau lagãrede muncã (Gherla, Aiud, Piteºti, Rîmnicu-Sãrat,Portiþa, Canalul Dunãre-Marea Neagrã), unde aupierit mulþi adversari ai comuniºtilor. Printre aceºtia,marginalizaþi sau închiºi, se numãrã: Ioan Lupaº, IonPetrovici, Mircea Vulcãnescu, Lucian Blaga, SimionMehedinþi, Dimitrie Gusti.Comunismul a antrenat ºi grave modificãriale culturii naþionale. În încercarea de a imita modelulsovietic, unii autori, trecuþi în slujba culturiicomuniste (culturnicii): Mihai Roller, Iosif Kiºinevski,Iosif Ardeleanu, Leonte Rãutu au încercat rescriereavalorilor tradiþionale sub lozinca demagogicã a marxism-leninismului.Ei au modificat, din convingeresau pentru a supravieþui, istoria þãrii ºi au fetiºizat, înliteraturã ºi în artã, chipul muncitorului. S-a introdus,dupã 1946, o cenzurã foarte strictã, care a afectatpeste 2.000 de titluri de cãrþi ºi de reviste. Înepoca celui mai încrîncenat dogmatism, culturaromânã a fost din nou afectatã, în 1948, de reformaºcolarã ºi de reorganizarea Ministerului Învãþãmîntului,a Academiei Române ºi a institutelor de cercetare.Între 1956-1959, intelectualitatea a fost iarãºilovitã de un val de represiune. Mulþi profesori aufost înlãturaþi din instituþiile de învãþãmînt superiorîn baza unor acuzaþii fictive. Discipline care aduseserã,altãdatã, faima ºtiinþei româneºti, au fost etichetatedrept „burgheze“: filosofia, statistica, sociologia,ºi au fost practic desfiinþate.Situaþia aceasta a fost prezentã mai ales pînãla moartea lui Stalin (5 martie 1953), deºi, de fapt, acontinuat ºi dupã aceasta, dar sub altã formã. Literaturade propagandã a început sã aibã o rivalã timidã,în care se puteau recunoaºte atribute ale literaritãþii.Din cînd în cînd, reuºeau sã aparã în raftul librãriilorºi cãrþi care nu se supuneau canoanelor regimului,romane „realist-critice“, care demolau societateaburghezã, sau cîte un volum de poezii nemilitante.Acestea nu erau agreate, ci tolerate de partid,care încerca sã-ºi refacã în rîndul intelectualilor credibilitatea.Apariþii ca Bietul Ioanide (1953), Toatepînzele sus! (1954), Moromeþii (1955), Strãinul(1955), Cronicã de familie (1957), Groapa (1957)sau versuri ale lui Tudor Arghezi au un caracter cutotul excepþional.Revenim însã la literatura agitatoricã, aceastãpatã ruºinoasã din istoria literaturii române. Indiferentde numele care i s-a dat: „literaturã proletarã“,„literaturã militantã“, „realism socialist“, „umanismrealist“, „revoluþie culturalã proletarã“, ea arela bazã o dictaturã puternic întemeiatã, al cãreiinstrument eficace va fi. Cot la cot cu presa, radioul,ºcoala ºi armata, literatura propagandisticã eraconceputã sã pregãteascã soldaþi ai partidului, adoratorifanatici ai idealului comunist. Pentru aceastatrebuia schimbatã radical mentalitatea, în principalprin reluarea unor teme ºi subiecte, prin insuflarea„cultului sfinþilor martiri“ (soldatul sovietic - eroulcivilizator, comunistul care s-a jertfit pentru fericireanoastrã), a cultului apostolilor credinþei (Lenin,Stalin, Gheorghiu-Dej), a cultului bisericii ocrotitoare(Partidul), a cultului regatului ceresc - paradisuldrepþilor (Uniunea Sovieticã), a cultului omului nou,exorcizat, izbãvit, mîntuit prin dreapta credinþã, vigilent,înfruntînd tentaþiile pãgîne, trecutul ruºinos,încarnãrile viclene ale duºmanului, bucurîndu-se detrezirea la viaþa cea nouã („de la oraºe ºi sate“) ºirîvnind la beatitudinea, la fericirea promisã ºi eternãa dreptcredincioºilor (raiul comunist) 1 . Aceastã literaturãtrebuia sã fie cît mai accesibilã: poezia imita28

Revistã de culturãritmurile baladei tradiþionale sau solemnitatea imnicã;proza, în schimb, era construitã dupã modelulbasmelor, al romanelor populare sau al Vieþilor Sfinþilor,în care Binele iese mereu învingãtor în faþauneltirilor Rãului. Textele capãtã o structurã internãrudimentarã, dar solidã ºi imuabilã prin utilizareaunui sentimentalism latent, a unor trucuri lacrimogene.S-a reuºit crearea unei mentalitãþi bazate înspecial pe sentimentul invidiei ºi al urii faþã de ceibogaþi sau bogaþi ºi strãini.Dupã smulgerea primelor adeziuni (1946-1947), la care a participat din plin ºi Zaharia Stancu,ºi dupã alegerile din 19 noiembrie 1946, alegeri falsificatede cãtre comuniºti, a început compromitereaimaginii scriitorului ca simbol al onoarei naþionale,puterea contînd pe vanitate, resentimente ºiarghirofilie. Scriitorii trãdãtori, cei care au ales„onoarea“, au fost rãsplãtiþi cu privilegii; este vorba,în special, despre aceia care n-au intrat în atenþia criticiiîn perioada interbelicã ºi care acum voiau sã se„rãzbune“ ºi despre unii tineri care voiau sã urce fulgerãtorpe scara celebritãþii. Urmele mentalitãþiiintroduse de literatura propagandei încã se mai potvedea. Atunci s-au avut în vedere masele semianalfabete,atinse de sãrãcia postbelicã, amãrîþii ºi marginalizaþii.Alãturi de miturile invidiei, s-au insuflat ºimiturile speranþei: mitul Revoluþiei mesianice ºimitul Noii Vîrste de Aur, în strînsã legãturã cu mitulProgresului.Pe la jumãtatea anilor '50 are loc colectivizareaºi începe procesul industrializãrii, ceea ce atransformat românii într-o populaþie egalã în sãrãciaei ºi a dus la rãsturnarea gravã a structurilor tradiþionaleale satului românesc ºi a sistemului sãu propriude valori. Schimbãrile politice de la Moscova audeterminat ºi schimbãri „cosmetizate“ în politica luiGh. Gheorghiu-Dej; puterea era singurul lucru careconta ºi trebuia pãstratã cu orice preþ. În ciuda uneiaparente destalinizãri, structura ºi fundamentele stalinisteale regimului au rãmas neatinse.Imediat dupã 1948, toþi cei care voiau sã sevadã tipãriþi ies la suprafaþã. Trebuiau doar sã adopte„reþetarul oficial de teme didactice, de conflicterezolvabile în spiritul optimismului de partid, o tipologieanume ºi o tonalitate luminoasã, convenþionalã“2 . Scriitorii erau îndemnaþi sã oglindeascã mariletransformãri socialiste. Trecutul putea fi ºi el abordat,dar privit cu ochi revoluþionar, în nici un cazobiectiv, deoarece el reprezenta doar „lupta de veacuria poporului împotriva claselor exploatatoare“.(va urma)1. Eugen Negrici, Literatura românã sub comunism. Proza,Editura Fundaþiei PRO, 2002, p.192. E. Negrici, op. cit., p. 28Socratela CiuceaAjungând la Ciucea, cu niºte ani în urmã, primaîntrebare a mea a fost ce îi lega, ca esenþã poeticã,pe Ady Endre ºi pe Octavian Goga. Primul, unom de stânga ºi „profet“ revoluþionar - „duºmanulvieþii magiare, în politica ei, în societate, în literaturã“(Bölöni György), cel de al doilea - „poetul pãtimiriinoastre“ - un om de dreapta ºi naþionalist pedeasupra.Este o relaþie interesantã, care nu poatre firedusã la una de „afaceri“ (Ady Endre i-a vândutdomeniul de la Ciucea lui Goga). În fond „Christoºiimaghiari“ ai lui Endre („ªi crucea lor nu aduce Mântuirea/ Cãci nu pot sã facã nimic, / Oh, nu pot sãfacã nimic“) seamãnã teribil cu þãranii lui Goga.Acesta din urmã personificã „crucificaþii“ în fiinþaþãranului român ºi conchide: „Împins de visele deºarte,zadarnic drumul tãu îl sui, / Biet cãlãtor, în lumeaasta, tu nu mai eºti al nimãnui!“Poate cã i-ar fi putut împãca - pe cei doi,care nu s-au certat niciodatã - Blaga, cu fascinanta sa„teorie“ a raiului ce devine luminos, pentru cã: „îllumineazã iadul cu flãcãrile lui“.Dar atunci, la Ciucea, într-un amurg ceincendia pavajul care ducea spre mausoleu, mi s-apãrut, pentru o clipã, cã oamenii pot fi zei. ªi cã unastfel de zeu a fost Goga. Am închis ochii ºi l-amvãzut râzând, în timp ce închina, cu invitatul lui,Socrate, cupa de cucutã.Lucian MÃNÃILESCU29

FereastraTineri poeţi româniAida HANCERcântarea cântãriloruite cum m-am ratatmi se pãrea cã în faþa mea cântã o pasãre fãrã voceun experiment de fiinþã fãrã vocaþieera o zi deloc luminoasãºi aproape extraterestrã prin liniºteape care-o înghesuia în arterele principalealte corpului meuºi atâþia oamenicãlãreau în sinele lor nori de luminãîncâ am considerat falsãun accident al imitaþieipasãrea fãrã voce sau voceaa cãrei pasãre aproape cã nu se vedeanu merita vãzutãatunci mi-a apãrut prima oarã un zid înainteun zid copleºitorcare se fãcea din pãsãri moarteuna câte una puse ce ciocul deschisºi am înþeles cã din tot zidul de pãsãriaproapeputredeuna fãrã voce ºi fãrã duhe cumva cea mai iubitãea o sã rescrie pentru mine când va avea timpcântarea cântãrilorcronicãmotto: „tu dormi, sunt singur am inventat poeziaºi nu mai am inimã“(Virgil Mazilescu)ei i s-a propus sã fie Dumnezeu ºi-a refuzatfiindcã n-ar fi putut sã stea liniºtitã ºi frumoasãnumind pe rând pânã la bãtrâneþeun animal douã trei ºi totuºiei i s-a propus la un moment dat în viaþãsã fie Dumnezeua refuzat liberã urmãritã necrezutãfiinþã cu trupul dezlegat ca ºi coasta unei pãsãrin-ar fi putut cum nici acum nu poatesã vadã un copil care miºcã peºtiimurind pe o cruceea ar fi legat toþitoþi oamenii de o creangãºi-ar fi atârnat de fiecare câte un înger greu de totºi de înger câte un animal dintre fiarele câmpuluide fiecare animal ar fi atârnat câte douã gropicâte douã perechi din fiecareºi la sfârºit de acestea toateo piatrã mare ºi netãiatã nelovitãdar fiindcã totultotul în atitudinea ei ar fi fostsalvarea acelui Isusea a refuzat ºi nefiind Dumnezeus-a întâmplat.Ionuþ RADUDevenireÎn fiecare nouã ziun alt soarerãsare pe o altã planetãPãmântPoem cu ochii deschiºiIrisul mã cautã noaptea îmbrãcat cu trupulcelei de-a doua vederide fiecare datã mã gãseºte hrãnind animalelefantastice cu aceeaºi literã Apentru a le putea hrãni alerg spre cel ce voi fi,dacã din întâmplare o amintire prea veches-ar folosi de acest ochi s-ar solidificaºi trecãtorii grãbiþi nu ar ºtide ce statuile pot plânge doar cu lacrimile îngerului,doar ochiul deschis în interior se dezleagãde noþiunea lui Tu.M-am simþit spionându-mãºtiu cã cineva se foloseºte de anatomia mea30

Revistã de culturãsã slujeascã în imaginarul pietrelornearuncate în pãsãri,înþelesul a luat trup de carne.Cu urechea lipitã de aer personajeledecodificã miºcãrile din viitorul poetului,tac împreunã cu toate cuvinteledoar unui numãr de cinci le dau voiesã verifice uºa de la intrare a propriilor viseaºtept o copie xerox a cerului la maturitatecând era mic i-am sãrutat glezna piciorului dreptsãrutul acesta l-am regãsit prin iarba udã a dimineþii****Dacã aº fi fost mag aº fi urmãrit deplasarea steleipe un cer întors cu faþa spre centruaº fi sesizat valurile produsede trecerea prea aproape de eu a cometei.Ochiul meu încã nu a atins realitatea cu mânaîn pelerinajele sale a întâlnitdoar amintirile pãstrate în exterior.Trecerea cometei prin apropierea numelui meusau al altuiaeste egalã cu o schimbare la faþã.Peºti cu valoare de simbolÎnainte sã desenezi un peºtevarsã lacrima în care poate supravieþui.Potopul este plâns pentru cel mai apropiat sine,când liniºtea ºi-a curãþat gleznelelacrima se-ntoarce în izvorºi ochiul se deschide curat,peºtii nu ºtiu sã plângã în paharele noastre de cristal,ei doar pescuiesc oameniicare au excavat pentru oceanele zilei a doua.Peºtii deschid ferestrele submarinelorsã curgã peste chipul lui Iisus.El îi învaþã sã respire sub apã,þine o lacrimã neplânsãîn care Iona domesticeºte monstrul marin,apele ºi-au vãzut chipul în lacrima Lui,Petru n-a invitat peºtii sã meargã pe apãºi i-au udat picioarele cu cel mai scurt vis al lor.Corãbierii au pescuit primul meu chipºi l-au vândut peºtilor pentru un bãnuþ de argint…Neputincioasã este punctuaþia în faþa peºtilorcare sar din apã în urmãtorul anotimp.Îngerul este o bucatã decupatãdin cerul de lângã noiSunt contemporan cu îngerul meuîmi cunoaºte identitatea,m-aºteaptãla începutul fiecãrei ore în spatele irisuluila umbra unui copac.În apropierea numelui sãu istoria se retrage,numerele se convertesc la creºtinismînceteazã sã goleascã oceanul în groapa din nisip.Îngerul poartã raiul dupã el pentru a nu locuiîn afarã, doreºte sã fie plagiat.S-a stabilit la bloc, am vorbit cu administratorulîngerul îngerului îºi va face rugãciunea la mansardã,mã uit la unul din îngeripânã când irisul miroase a tãmâie,învãþ irisul sã batã mãtãnii fãrã a miºcaobiectele la care priveºte.Dimineaþa mã îmbrãþiºeazãcu braþele laterale ale crucii,gust din tãlpile lui luminã nejucatã în picioare,hrãneºte numele sãu ºtiut de mine cu pâinecumpãratã de tatãl meu de la magazinul din colþ,oasele îngerului îºi continuã levitaþiaºi când acestuia nu-i mai folosesc în alergare …scaunul este un vis repetat de foarte multe oripentru ca îngerul când descântãsã-ºi poatã odihni culoarea oaselor.Câteodatã vãd curgând în afara mealacrimile lui de bucurie ºtiu cã formatul A4este prea strâmt pentru el. În mod voitºi-a lãsat vertebrele în interiorul verbelor,a rãmas în spaþiul vocalelor nu-l deranjez,iubind îi atrag ideile pânã le pot îmbrãþiºa.Îngerul vorbeºte la persoana mea întâirostesc cuvintele scrise în sângele lui albnu le las sã decedeze pe hârtie,citez tãcerile celor vii semnez sub rostirile lui.Îngerul doreºte sã fie plagiatCând aud tãcerile lui, organele muzei - cuvinteleîncep sã devinã vizibile, aproape cã înþelegde ce este nevoie de o trecere prin faþa oglinzii.Întâlnire în cerul din apropiere3. Am obosit sã ne meargã pãmântul pe tãlpiabandonãm trupurile pe marginea strãziiºi continuãm îmbrãþiºarea,scurtãm distanþele rostogolindu-ne prin inimã,din clipã în urmãtoarea clipãintrãm dezbrãcaþi de amintirile celorlalþi.5. Lumina pãstreazã intactã cãlãtoria prin celãlaltca pe o fotografie din albumul de familie…facem dragoste dezbrãcaþi de trupurisufletele îºi ating degetelefãrã a tulbura liniºtea apelorne reamintim cã nu suntem despãrþiþiaflam cã suntem unul, inventãm un cer nou.31

FereastraTânãrul din romanul lui Gheorghe Neagu(Templul iubirii, Editura VALMAN, 2007), aparent înstare de catalepsie, are scoase din funcþiune doarmecanismele inhibitorii ale eului ºi supraeului, astfelîncât poate pãtrunde într-o zonã abisalã, acolo undemiturile strãvechi, arhetipurile, reminiscenþele memorieicolective se îmbinã cu poezia. Fragmentele liricealterneazã cu cele relatând etapele unei cãlãtorii inþiatice.Regresia temporalã se opreºte într-o etapã numitãOmedania, o cetate idealã, un reper spiritual sprecare tânãrul, devenit Omedeu, aspirã. Linia ontologicãa personajului nu include religiozitatea, ci un fel depoliteism precreºtin, de tip asiatic, ºi un comportamentascetic, bazat pe introvertire, lupta cu sine, eliberarealãuntricã, atingerea nirvanei prin meditaþie.Dacã luãm de bunã informaþia cã, în ultimelemomente ale vieþii pãmânteºti, eul îºi recapãtã în totalitatememoria ºi vederea panoramicã asupra ontogenezeiproprii, putem considera episoadele lirice, carenu au, de altfel, niciun fel de legãturã cu discursul narativdespre cãlãtoria iniþiaticã a lui Omedeu, drept niºteflashuri ale memoriei. Tonul este vag sentimental,sentenþios, mâhnit, al unui om care suferã ºi nicidecumal unui filosofard care se amuzã producând truisme înserie: „O datã vã spuneam cã am murit. A fost deajunsun vânt de primãvarã, pentru ca moartea mea sãnu mai poatã fi certitudine. Acum aºtept sã înfloresc.De câteva zile sunt bolnav de cerul de deasupra vieþiimele. Dar azi, când simt cã primãvara va sosi, am începutsã sper în înflorirea trupului meu. Mintea a începutsã se ridice. În faþa mea, doar întinderi nesfârºite.Când voi zãri o floare ieºind pe întinderea aºteptãrii,voi dori ca zborul albinelor sã ne uneascã. Pânã atunci,voi, semenii mei, mulþumiþi-vã cã nu am murit încã!Cã mai sper în venirea primãverii ce-o aºtept. Iar dacãvoi nu vã puteþi bucura, n-am nicio vinã. Înflorirea meava aduce luminã în priviri. Nu vã spun acest lucru doarpentru a vã apropia de sufletul meu. priviþi-vã în faþaomului înflorit ºi-mi veþi da dreptate“ (p. 13). Astfel demici poeme în prozã, structurate sub forma unuimonolog adresat, întrerup ritmic traseul iniþiatic alprinþului Omedeu ºi au rolul unor pauze de respiraþie.Totodatã, prin frecvenþã ºi ritmicitate, ele dilatã timpullecturii, permiþând reflecþia asupra simbolurilorpresãrate în fragmentele narative cu care alterneazã.Vocea naratorialã este scindatã, interpretând o partiturãapollinicã ºi una dionisiacã; patima ºi meditaþia,revolta ºi resemnarea sunt coordonatele unei personalitãþidizarmonice, care, pornitã în cãutarea proprieiidentitãþi, se îndepãrteazã într-atât de centru, încât32Vitrina cu cãrþiValeria MANTA - TÃICUÞUTraseul ezotericuita de scopul cãutãrii ºi se rãtãceºte într-un hãþiºmetafizic.Daca ignorãm ritualurile de tip masonic lacare este supus prinþul Omedeu, cãlãtoria lui seamãnã,în bunã mãsurã, cu aceea a emirului macedonskian,pornit ºi el în cãutarea idealului. Izgonit fizic din Omedania,prinþul trebuie s-o recâºtige spiritual. Reperelesunt pur simbolice: apele Iazului, cotul Vâlcelei, CaleaSpiritului, Templul Carantinei, Calea Nãzuinþei Supreme,Unghiul Suprem, Colþul Peºtelui etc marcheazã untraseu ezoteric, ce nu are nimic de-a face cu semanticaobiºnuitã. Obligaþia tânãrului este de a se supune,de a-ºi perfecþiona capacitãþile de cunoaºtere, de arefuza Calea Vieþii, îmbuibarea trupului ºi adormireaspiritului ºi de a acþiona dupã reguli prestabilite. Limbajulpe care-l foloseºte exclude inventivitatea lingvisticãºi spontaneitatea, fiind o combinaþie strategicã deformule ceremoniale ºi sentenþii ambigue. Sigur estedoar mesajul constant pacifist al prinþului, educat înspiritul evoluþionismului de tip darwinist: „Nu catastrofa,ci continuitatea Universului a dat la ivealã omul.Omul este produsul unei legitãþi logice specifice oricãreiplanete. Nicio planetã nu va putea beneficia de apariþiaunei vieþuitoare identice nouã, atâta vreme cât nuva avea condiþii identice. Nu pot sã cred cã dupã ocatastrofã nuclearã, mai este posibil sã aparã din noupe pãmântul distrus, un alt pãmânt, care sã ducã laapariþia unor fãpturi care sã se poatã numi oameni. Înuniversul apropiat cunoaºterii noastre, zeci ºi sute deplanete se întrec sã ne aprindã fantezia. Sã nu ne speriemde existenþa noastrã individualã scurtã. Am creaturmaºi capabili sã continue drumul spre supremarevelaþie. Catastrofa este un spasm trecãtor acesteia,dar care n-a creat nicio formã de viaþã. Cataclismeleau distrus o parte din speciile existente, lãsând câmpliber evoluþiei celor scãpate din marea încleºtare.Omule atomic, fii bun, rãbdãtor ºi nu tulbura legeaevoluþiei universale cu catastrofe inutile“ (p. 15).Când ajunge la ultima paginã, cititorul înþelegecã a fost martorul unui experiment, cã i se cere oschimbare de perspectivã ºi cã tot ce a citit trebuiereevaluat / interpretat; acest truc narativ îl ajutã peGheorghe Neagu, prozator cu experienþã, sã spunãceea ce vrea (sau ceea ce trebuie) fãrã sã se teama deconsecinþe: în definitiv, este vorba despre un delir alunui personaj schizoid care, în momentul scurt deluciditate indus de medicamentaþie, neputând pune înarmonie ceea ce descoperise în zona subliminalã cuceea ce îi oferã supraeul, se prãbuºeºte definitiv înîntuneric.

Revistã de culturãAsociaţia Culturală „Mileniul 3“ Roșiorii de VedeAsociaþia Culturalã „Mileniul 3“ este o grupare literarã nu numai activã ci ºi deosebit de valoroasã,majoritatea membrilor sãi fiind autorii unor volume receptate favorabil de critica literarã. În cele ceurmeazã publicãm textele domnilor Constantin T. Ciubotaru (preºedintele asociaþiei) ºi Mihai - AthanasiePetrescu, urmând sã revenim cu mai multe amãbnunte în numerele noastre viitoare.L.M.Constantin T. CIUBOTARUGlonþul din cuvinteÎntors acasã am constatatcã gândeam ca Torica, sau invers,ea gândea ca mine. Era normal,crescusem în aceeaºi bancã , ammuºcat din aceeaºi bucãþicã,împãrþind în douã tot ce aveam, am bãut din acelaºipahar, am gustat fructul oprit, tot aºa cum am mâncatdin fructul cunoaºterii. Eram simpatizat de unii,invidiat ºi duºmãnit mai ales de ai ei, dar ºi de câþivadintre ai noºtri, nu-i pãsa, nu-mi pãsa, de mic le-amspus cã eu n-am lanþ pentru ea, cã nu cu mine trebuiesã discute dacã vor sã ne despartã.Liceul, apoi facultatea am fãcut-o mânã-nmânã, dupã care ne-am fãcu planuri sã mãrim populaþiaglobului cu doi cetãþeni universali, rodul prietenieidintre popoare ºi al vrerilor noastre.Aºteptam sã ne fixãm cu serviciul undeva,dar… povestea cu emigrãrile în masã ale evreilorne-a dat totul peste cap. Certuri cu pãrinþii ei ºi fratelecare zor-nevoie mare s-a îmbolnãvit de patriotismºi a plecat primul le-am uitat. Apoi vestea bombã:Saduceul trebuia sã facã nu ºtiu ce operaþie, iarTorel a fost rãnit. Mama-Tora, cearã în mâinile tuturora rugat-o sã vinã mãcar pentru un an, sã-i ajute.Cabala familiei ei începutã în liceu am simþit-o acum,a continuat pe linie politicã.A plecat, cu gând sã revinã, ori sã merg euacolo. Ne-am luat ºase luni de gândire:- Pânã la ziua ta, da?Mi-a telefonat, a spus cã mi-a scris, am mersla poºtã, am fãcut scandal, am scris la Partid, mi-auvenit acasã trei scrisori, cu rânduri tãiate cu negru.Dupã formula introductivã: „Darling, te Pup- i-K, ºtiitu unde ºi cum“, cuvântul „pupic“ era scris aºa, vorbaei, de sanky ºi kiky-mambyko, erau subliniat cucernealã roºie, „formulã ºucarã ca sã se întrebeproºtii ce ascunde geamãna greceascã“, erau altesemne de mirare ºi întrebare cu negru.„Drak mort ai mai vãzut? Saduceul (eraporecla domnului Tor, care se documenta când ºtiacã trebuia sã ne întâlnim, care a declarat cã ºi astãziar vota pentru rãstignire, a scãpat bine mersi dupãce mãcelarii cu studii de specialitate i-au extirpat nuºtiu ce bucatã de maþ, ºi mai tâmpit decât fiul-sãu s-a reangajat în armatã cu grad de comandant, asta casã se rãzbune pe arabii care au trimis un glonþ asupraodraslei sale, care glonþ i-a fãcut o a doua circumcizie.Încerc sã fac din toate ºi, râs cu plâns-balegãde mânz, constat cã ai avut dreptate (ca totdeauna,deºi eu nu o recunosc atunci când suntem defaþã, n-ar avea farmec, nu?) Nu înþeleg toatã babiloniaîn care suntem vârâþi, afiºez dispreþ, dar în sineamea plâng, nu simt nimic pentru neamul meu, cebine e cã pot sã-l înjur ºi pe al tãu, are conducãtorila fel de tâmpiþi, (erau tãiate trei rânduri)… nu merge,ori eu nu-i pricep, ori Iehova nu mi-a dat minteasã-i înþeleg. Darling, nu merge, nu mã pot acomoda,mai corect, re-semna. Problemele familiei par sã serezolve, mã muncesc pentru a gãsi o soluþie pentruale noastre. Mã lupt cu toate ºi cu toþi! (Nu chiar cutoþi, dar un pluton tot am testat! Asta fiindcã mi s-atransmis „din surse“, îmi bag piciorul stâng în ele,înainte de a face baie) cã moaca de Lily doarme latine, sau invers. Sã nu mã faci de râs, eu aici încercacelaºi lucru! Eu sper sã pic acasã, dacã simt mirosde la Eva citire, dau foc la mobilã! Mã rog la toþi sfinþii,când vin la rânduialã, dar mai ales la Maica Domnuluiºi simt cã mã ajutã. Te informez (alte rânduritãiate)…revin, deºi nu sunt informatoare, cã îþi pregãtesco surprizã de ziua când maicã-ta te-a aruncatîn lume, odatã cu blestemul de a mi te scoate în cale.ªtii ce mã mai þine aici? Tata, bolnav fiind, a prins avorbi aiurea, cum fac noctambulii, iar cei de aici l-auînregistra ºi, cicã-i ajutã dupã aceea sã-i trateze maiuºor. Escrocul era obsedat de iubirea filialã, de ideeacã n-a reuºit sã se facã înþeles, cã ar fi în staresã-ºi taie o mânã, numai sã mã þinã aproape, cã deaceea nu ne-a dat consimþãmântul, cã degeaba i-auspus lui rabinii sã nu se încãpãþineze, asta duce lablestem ºi nu se ºtie… „O fi, repeta ca în transã, euîmi vreau fiica lângã mine“. ªtiam cã nu era nimictrucat, banda o ascultau fetele de la laborator, unaplângea ca proasta, zicea cã nici ea nu ºi-a iubit tata,îl certa, îl învinuia de toate micile rãutãþi pe de caremaicã-sa se plângea, cã s-a rugat sã vinã un glonþ, casã scape de toate… N-a venit glonþul ci o bombã33

Fereastraartizanalã, care l-a pulverizat.Deºi convalescent, tata ºi-a îmbrãcat uniformamilitarã. Ne-am certat la cuþite, a plecat de acasã,treaba lui, eu ºtiu cã dobitocii vor citi scrisoarea,ei nu ºtiu cã tu ai fi putut pleca din Polonia, sã aflecã nici nu vrei sã auzi sã vii aici. Poate vrei America,Oceania? Orice colþ în care sã fim noi doi, Doamnece am mai blestemat pãmântul maramureºean! ªiapoim-am rugat la Dumnezeu sã mã ierte"!Alte douã pagini din care se mai puteau citicuvinte rãzleþe.În celelalte douã un cuvânt domnia „Dor“,care arde, care usturã, care amãgeºte, sperã ºi ucidevisurile, pentru a se naºte ºi mai mare, dominant,strivitor…Poate cã ar fi interesant sã redau comentariilescârboase fãcute de un scris agramat. Ar fi preamare cinstea sã copiez inepþiile unui suflet bolnav desatisfacþia de a-i face pe alþii sã sufere.*Eram neliniºtit, de sãrbãtorile de iarnã n-amprimit nici telefoane, nici veºti transmise de cei careprimeau veºti de la evreii plecaþi, de la unii amicicare aveau relaþii cu corespondenþii de rãzboi, careajungeau la televiziunea unde se zice cã Torica urcaîn notorietate, dar pãstra tãcere pentru mine.Am fost trimis în documentare prin judeþ,mi s-a refuzat cererea de concediul fãrã platã pentrutrei zile, în care era inclusã ºi cea onomasticã, voiamsã plec la þarã, unde ai mei mã aºteptau… Pe la amiazãam fost convocat la o Plenarã, am întârziat, sefulfurios m-a trimis acasã. Picam de somn, de iritare,de obosealã, aºa cã mi-am fãcut o baie ºi la orele 14am tras plapuma peste cap.Nu ºtiu cât am dormit, telefonul ºi soneria,bãtãi în uºã, m-au speriat, buimac am deschis uºa,toatã gaºca a dat nãvala peste mine, bãieþii m-au duspe sus în dormitor, fetele au luat în primire bucãtãriaºi sufrageria, sticlele aduse de ei se goleau înpahare, douã casetofoane se bãteau în melodii, unune obliga sã ascultãm þipurituri, altul chiuia cu GicãPetrescu, bufetul suedez era plimbat de fetele carenu ezitau sã radã câte un pahar, fumul era dat afarãcu mãtura.- Mi-am amintit de ce am venit aici a strigatLicã, dupã ce toþi s-au servit „neconvenþional“, cumam fãcut-o de când eram în presã, unde artiºtii,muzicienii, vorba Toricã, „gânditorii de frumos ºimai puþin fãuritorii lui“, îºi testau încercãrile, orgoliile,dar ºi rãutãþile, atenþie la mine! Începem cu „Lamulþi ani“! Tonul. Dupã ce s-a cântat s-a suit pe unscaun. Avea 1,82, voia sã se suie pe masã, aplauze.- Mai vreau un paar ºi dreptul a cinci cuvinte.Mersi, a spus, dupã ce a ras paharul de palincã.Vorbele: Tot ce e pe masã, sub masã, pitit în burþilevoastre a fost plãti de Torica, prin mine. Ura pentruamândoi ºi vã rog sã îngenunchiaþi, sã vã rugaþi laDumnezeu s-o ajute sã ajungã la timp, aici!Toþi au îngenunchiat, careva a început Tatãlnostru, urmat de ceilalþi. Telefonul a prins a suna,aveam ochii împãienjeniþi, m-au dus pe sus în antreu.-Alo, casa Marius, aveþi Tel-Avivul, rãmâneþivã rog la telefon. O voce subþire, mâþâitã, pe caren-am recunoscut-o.- Alo, Marius, fiule, eu sunt, Sauceul… ªivocea s-a întrerupt înghiþitã de plâns.- Bã, tâmpitule, care te þii de poante?- Tâmpit eºti tu!, eu sunt, Saduceul! Toricaa plecat, înþelegi?- Da, bine, mersi, ºtii ºi când ajunge?- Cretinul, iartã-mã, s-a dus, duus. Iar plânsulacela de bãtrân neputincios. Mi-a trecut prin capcã semãna cu plânsul tatei, un bas puternic, piþigãiatjalnic, atunci când ne-a murit surioara. Iartã-mã, i-aumai gãsit mâna stângã, cu cele douã inele. Mã, eu leamdus la bijutier, eu le-am plãtit, v-am dat acordul,pe ele au gravate o inimã cu literele T ºi M , înþelegi,cretinule, tâmpitule, dragule, ooff, Doamne, de cem-ai pedepsituu…?! Atât a rãmas din ea. Îþi trimitverigheta ta?Am leºinat. Au trecut mulþi ani, m-am cãsãtorit.Eu n-am putut purta verighetã, noroc de explicaþiacretinã a unei colege: ! „Vãrsãtorii nu poartãverighetã. Le aduce ghinion“Marius nu poartã verighetã. Nici nu-ºi sãrbãtoreºteziua onomasticã. La gât, în loc de cruciuliþã,ori medalion, poartã un glonþ mititel, aurit.Mihai-Athanasie PetrescuACCIDENT LA VÂNÃTOAREMotto: „S-a-ntâmplat un accident:Musca pe ciment!“Cred cã a sosit moment sã fac niºte dezvãluirispectaculoase. Nu mai vreau sã þin ascuns ade-34

Revistã de culturãvãrul asupra accidentului petrecut la acea vestitãpartidã de vânãtoare, la care au participat o mulþimede vipuri.Mai þineti minte ? Cum sã uiþi aºa un atentatla integritatea clasei financiar-dominante din patrianoastrã ? Vã reamintesc ºtirea oficialã, aºa cum apublicat-o ºi ziarul nostru:„Accident sau atac terorist ?Incredibil eveniment petrecut ieri pe undomeniu de vãnãtoare al cunoscutului om de afaceriNae Niculescu. În timp ce majoritatea invitaþilor seaflau la locurile lor din standuri, s-a produs un accidentcare ar fi putut pune în pericol viaþa gazdei. Dinfericire, personalul de pazã a reacþionat promt, astfelîncât nu s-au înregistrat victime. Vom reveni cuamãnunte.“Ca de obicei, amãnuntele au întârziat sã aparã.ªi ar mai putea întârzia, pentru cã, aºa cum seobiºnuieºte, astfel de evenimente sunt muºamalizate,pentru a evita compromiterea celor implicaþi.Noroc cã mai exist ºi eu pe tãrâmul ãsta, eu, caresunt un om integru ºi nu mã tem de consecinþe. Sau… mã tem eu un pic, dar nu aºa ca alþii.Sã o luãm metodic. Întâi sã explic de undesunt la curent cu întâmpãrile.Într-o vineri, redactorul-ºef m-a luat încã dela uºã :- Bãi, ia fii antenã, mâine e mare vânãtoaremare la Zidurile ! Te duci ! Cã se duc toþi mahãriide la guvern ºi de la parlament.Eram obiºnuit sã mi se punã în cârcã toatebelelele de la Zidurile, aºa cã nu m-am mirat. Nuprea pricepeam eu ce legãturã are satul acela din inimacâmpiei cu guvernul ºi cu parlamentul, nu-midãdeam seama nici cum devenisem eu, peste noapte,mondenist, dar ce rost avea sã-mi pun întrebãri?Sunt jurnalist cu experienþã, nu puteam sã nu dezleg,la faþa locului, toare misterele.Dacia mea cea galbenã mã aºtepta, credincioasã,în parcarea blocului, pentru cã de când cureabilitãrile astea de bulevarde fãceam economie debenzinã. Pivoþii încã erau buni, cã nu mai fusesem laZidurile de câteva luni.Nu mi-a fost greu sã gãsesc fondul de vânãtoare.Dacã Dacia mea n-ar fi avut volan, tot ar fiintrat in pãdurea cu pricina, pentru cã din douã suteîn douã sute de metri mã aºtepta câte un poliþist,gata sã-mi cearã toate actele, acreditarea în ultimulrând. Mare mi-a fost bucuria când, chiar lângã cauciuculde tractor cu inscripþia „Ocol silvic privat.Proprietar Nae Niculescu & cie“ mã aºtepta însuºidomnul agent principal ºef Þepeluº, cu mâna întinsã(dupã acte) ºi cu întrebarea :- Ce, bã, nu ºtii sã citeºti ? Nu vezi cã scrieocol ?Vedeam, cum sã nu vãd, dar nu-mi venea sã cred cãasta însemna cã trebuie sã ocolesc … Pe unde ?- Cum pe unde, bã redactore ! Pe … acolo.Ce, doar nu eºti prost !Pe cuvânt dacã mã aºteptam la un astfel decompliment de la duºmanul meu intim. Aºa cã amînceput ocolul. Adicã m-am dus… unde ducea drumul,fiind singura opþiune. Iar drumul, pardon, potecade pãdure, m-a dus pânã când… nu m-a mai dusmaºina. Nu vã faceþi pãreri greºite, benzinã aveam.Cauciuc în stânga-spate nu mai aveam, datoritã unulmic ciot ascuns de noroi. ªi nu aveam nici punct desprijin, pentru cã noroiul era prea moale pentru uncric cinstit. Norocul meu a fost cã pãdurea conþineaºi multe lemne, din care, pânã la urmã, am reuºit sãconcep un fel de pod pentru utilajele de intervenþie(cric plus coarbã) ºi, dupã lupte grele cu greutãþilevieþii ºi ale Daciei, am reuºit sã schimb roata.Nu numai cu prezoanele ruginite a trebuitsã lupt, ci ºi cu spiritul meu de conservare. Încã dinmomentul când coborâsem de la volam spre a evaluapagubele am auzit, ca la doi paºi, focuri de armã.Semn bun, mi-am spus, înseamnã cã vânãtorii nusunt prea departe. Nu erau. Ca dovadã pãstrez ºiacum câteva rãmurele rupte de alice. ªi punctulnegru de pe portiera din sparte, provocat tot de oalicã. Ei, galben / negru, e o combinaþie valabilã.Când Dacia a dovedit (a câta oarã) cã estecea mai bunã maºinã din lume, ieºind din noroi, amavut dovada (deºi nu mai era nevoie) cã nimerisemunde trebuia. Poiana pe care o gãsisem era parchetatãcu iepuri ºi fazani, cam þepeni, cred eu, deºibucãtarii din jurul proþapului m-au asigurat cã suntde abia împuºcaþi. Tot aºa de recent trecut la celedrepte era ºi mistreþul care fãcea gimnatiscã pe rotisor.- Pãi ce sã facem, domne, trebuie sã avembucate vânãtoreºti ! Sã aºteptãm sã ne aprovizionezedomnii ºefi ?Aveau dreptate, numai cã eu nu eram acolopentru a nota reþete, ci pentru interviuri ºi cancanuri.Pãrãsind, cu un oarecare regret, (nu mai mancasemnimic din seara prcedenta) poiana-sufragerieºi mirosurile de fripturã, am pornit pe un alt drumegel,parcã ºi mai accidentat decât cel dinainte. Daracum aveam o certitudine, întãritã ºi de îngrijitoriide frigãri : mã îndreptam chiar spre locul cu cea maimare concentraþie de locuitori (importanþi) din þarãstandul vânãtorilor. Unde puteam sã îmi arãt legitimaþiade ziarist ºi, cu ajutorul ei, urma sã fac cel maicitit reportaj din ziarele de a doua zi.Dar, mã gândeam eu, cu condiþia ca Daciamea sã reziste la repetatele atingeri de pãmânt. Zgomotulde frecare era înfricoºãtor. Aproape la fel deînfricoºãtor ca ºi bâzâitul care umplu la un moment35

Fereastradat habitaclul.Acum ºtiu sigur : zborul de nestãpânit al alicelor(or fi fost ºi gloanþe brenek ?) retezaserã uncuib de viespi. Pânã atunci credeam cã nu existãnimic mai periculos decât o viespe. Mã înºelam : maipericulos decât o viespe e un roi de viespi. Mai alesdacã sunt supãrate. Iar cele care au intrat pe geamul(întredeschis) al Daciei mele erau extrem de supãrate.Supus unui tir încruciºat al acelor de viespe,am uitat complet cã sunt conducãtor auto. Miºcãrilemele dezordonate de mâini ºi picioare mi-aumânat nebuneºte maºina pânã la primul obstacol. Laînceput am crezut cã m-am lovit de o stâncã. Dar,dupã ce s-a lãsat praful, m-am liniºtit. Nu era decâtun tanc. Apoi s-a disipat ºi aburul scãpat din radiatorºi m-am neliniºtit. Nu era tanc, ci un Hummer. Cubare nichelate ºi enjoliveurs de titan cromat. ªi aveape portiere sigla firmei celui mai puternic om aljudeþului.În urmãtoarele minute am scãpat de viespi.S-au speriat ºi ele, sãracele, de namilele de bodyguarziveniþi în fuga cea mai mare sã salveze viaþabietului Hummer. Îi ajuta, desigur, ºi namila de ºofer.Iar pe mine nu mã mai putea ajuta nimeni ºi nimic.Nici mãcar legitimaþia de jurnalist în slujba adevãrului.ªi nici poliþa RCA, pentru cã poteca din pãdurenu era drum public ...……………………………………………………Între timp am ieºit din spital. Urmele dialoguluicu bodyguarzii aproape cã s-au ºters.Directorul ziarului, dupã ce mi-a ascultatpovestea, a acceptat sã mã angajeze din nou. Deprobã. Redactorul-ºef, dupã ce am fãcut cunoºtinþã(m-a recunoscut cu greu, nu-mi dau seama de ce)mi-a promis tot sprijinul pentru a recupera Daciagalbenã din pãdure. Colegii m-au primit cu drag înmijlocul lor, dar m-au trimis, imediat, dupã þigãri.Cicã aºa se învaþã meserie.Singurul om de care nu am auzit nimic întimpul ãsta a fost proprietarul fondului de vânãtoareºi al Hummer-ului. Mã tot întreb : oare a observatceva ? Pentru cã, în timp ce eram transportat înmare vitezã de la locul faptei, mi s-a pãrut cã aud ovoce spunând :- Ia uite bã, fir-ar mã-sa a naibii, s-a zgâriatcârligul de remorcã !Viaþa de lângã scenãAlina SorescuÎmi este greu sã povestesc despre „viaþa delângã scenã“, pentru cã viaþa mea se împlineºtechiar în scenã. Pentru mine esenþa artisticã ºi satisfecþiilese confundã cu acel loc.Oricine îºi are un refugiu al sãu. Fie cã evadãmîntr-o carte, într-o adiere de primãvarã sauîntr-un zâmbet de om drag. Societatea actualã, prinritmul sãu alert, ne-a fãcut sã tragem, în unelemomente, cortina ºi sã ne retragem în intimitateaspaþiului personal. Eu trãiesc acest efect de „evaziune“pe scenã.Îmi aduc aminte, cu plãcere, de începuturilemele, de spectacolele de debut, de primele turnee,de întâiul autograf acordat... Cu emoþie, cusprijinul moral al pãrinþilor mei, cu teamã, dar poateºi cu naivitatea curajoasã, pe care abia acum orealizez, pãºeam pe scenã cu grupul „Mini-Song“,condus pe atunci de regretatul Ioan Luchian Mihale,cu „Allegretto“ sau la festivalurile de muzicã. Da,am „crescut“ la Palatul Naþional al Copiilor, alecãrui sãli ºi holuri, revãzu-te recent, mi se parincredibil de mici decât le fixasem eu în memoriacopilãriei..Experianþa acunulatã în toþi aceºti ani,puterea de a-mi înfrânge emoþiile ºi forþa de a-mipãstra luciditatea, mã ajutã sã mã bucur de lumeaunicã a luminilor rampei ºi a aplauzelor. E ca ºi cumm-aº conectala un generator de energie, de caream mare nevoie, având în vedere cã scena ceremult ºi, odatã ajuns acolo, nu te „întreabã“ dacã eºtisau nu de acord sã-i „dai“ totul, sã i te dãruieºti fãrãrezerve ºi eu sunt dispusã sã fac asta. Poþi ajungela succes doar dacã ai talent, dar trebuie sã înveþi ºisã te foloseºti, cu abilitate, de pârghiile pe care„scena“ (decoruri, sunet...) þi le pune la dispoziþie.Las modestia lângã tastatura calculatoruluila care scriu acum ºi afirm cã am reuºit sã aflu multedin „secretele“ indispensabile unui profesionist.Unii colegi, cu vechimeîn munca de televiziune, miaumãrturisit despre momentele lor de nesiguranþã,în momentele în care se aflau în faþa unui publicnumeros. Trecerea mea ºi cãtre domeniul televiziuniis-a fãcut „logic“, dinspre scenã spre camerelede luat vederi, fapt cãruia îi datorez o parte dinceea ce sunt.Chiar dacã am sacrificat mult nu regret,pentru cã nu mã pot imagina fãrã scenã... E unmicrob, o afecþiune cãreia nu doresc sã i se gãseascãleac; e singura „dependenþã“ pe care o am ºi decare sunt mândrã.36

Revistã de culturãEmil PROªCANMEANDRULEra o dupã-amiazã toridã de varã. De mai multesãptãmâni soarele ardea pârjolitor. Pãmântul ºi gândurileoamenilor se uniserã într-o prelungã aºteptare. Tot ceera verde se scofâlcea chinuitor cerând îndurare, ajutor.Oamenii ridicau neputincioºi privirile spre cer implorându-Lpe Dumnezeu sã le dea ploaie. Munca lor de pânãatunci putea deveni inutilã. Pentru ce mai venea toamna?Ce vor face la iarnã? ªi mult aºteptatele sãrbãtori, ce rostar mai putea avea?Dintr-o datã spre miazãnoapte apãrurã norinegri. În câteva minute cerul se întunecã. Oamenii încercauun zâmbet reþinut: cerul ºi aerul deveniserã vineþiiînfiorându-i cu bucuria ploii ce fãrã tãgadã urma sã vinã.„Dã-o curatã, Doamne!“Fulgere uriaºe despicau întunecimea, apoi trãsneteclocotitoare sfredeleau cerul ºi pãmântul. O rãcoarecu miros de apã ºi vânt cobora pe pãmânt, ca o boarede luminã albastrã ascunsã în aura unui sfânt. Picãturiuriaºe cãdeau din cer, potopind zãrile… Firiºoare de apãþâºneau de peste tot, unindu-se unele cu altele, ca într-ocãutare. Zgomotul ploii, ca un cor al aºteptãrii victorioase,depãrta cotrobãiala trãsnetelor, lãsând în prim planspectacolul unic al revãrsãrii cerului peste glie. Ploua!Apãsarea vineþie dispãruse lãsând loc mulþumirii depline.Oamenii ºi verdele pãmântului zâmbeau adevãrat. Totsatul se strânsese pe malul prundului, sã vadã vâltoareaapelor, stârnitã de potopul ce se mai liniºtise.– E un copil acolo!...prins de lemnul ãla!... strigãcineva arãtând spre mijlocul tumultului, unde se formaseun fel de insulã din buturugi, coceni, ierburi, mâl. Alertaþide þipetele femeilor, câþiva bãrbaþi încercarã sã intre întorentul vijelios. Renunþarã, dupã ce unul din ei fu trântitde zbuciumul valurilor învolburate, ceilalþi reuºind cugreu sã-l scoatã la mal. Se formã pe loc o echipã de intervenþie,sãtenii împãrþindu-ºi sarcinile: cine sã aducã deacasã frânghii ºi prãjini, cine sã rãmânã sã supravegheze…– Sã te þii bine… sã nu te miºti de acolo… o sãvenim sã te luãm…, strigau glasuri spre „insula“ cu copilul.Zgomotul apelor prãvãlite fãcea incertã ºansa caoamenii sã fie auziþi de micul naufragiat, de aceea seîncercau, în diferite feluri ºi chipuri, semne cu mâinile.Toate privirile erau aþintite spre copil. Se emiteau ipoteze:„Cred cã a auzit, cã nu se miºcã“, „Dar daca a leºinat?“,„Da' cum o fi ajuns in apa?“, „Poate a fost cu vacile!“,„O fi fost la scãldat!…“– Vine o viiturã ºi mai mare!, strigã cineva.– Doamne, se va prãpãdi copilul!Într-adevãr, din amonte se prãvãlea cu vuiet,spumegând, o imensã perdea de apã tulbure, distrugândtotul în calea ei. Oamenii amuþirã. Se uitau împietriþi ºineputincioºi. Privirile lor se contopeau rugãtor într-odirecþie unicã: copilul. Viitura înghiþi „insula“ cu tot ce erape ea. Mulþimea nãucitã o luã la vale, încercând sã dibuiedrumul acesteia. Þipete de femei, ca de bocet adevãrat,acompaniau într-un mod ciudat celãlalt þipãt al balauruluidiluvian.– Este acolo! Se þine de un buºtean! L-amvãzut….Þipetele-bocet ale femeilor se oprirã brusc,lãsând locul speranþei.– Da, este acolo!…Mulþimea alerga la vale încercând sã þinã pasul cubuºteanul salvator. O rotire ºi încã una…– Ajutã-l, Doamne!... Nu-l lãsa, Doamne!...Buºteanul, prins într-un vârtej, se apropia demalul celãlalt, în locul unde acesta avea o uriaºã scobiturãce dubla lãþimea apei.– A sãrit cineva în apã! Se duce spre copil!...Cotul din mal liniºtea, în acea porþiune tumultul,îmblânzindu-i apriga dezlãnþuire. Acum se distingea clar osiluetã ce se apropia de copil ºi de buºtean. Trebuia sã segrãbeascã pentru cã puþin mai la vale malul se strângeadin nou, dând iar posibilitatea apei sã se dezlãnþuie.– Mai repede… mai repede… hai… hai… prinde-l…aºa… aºa… bravoooo!Aplauze ºi chiote de bucurie îmblânzirã haosul ºirãzvrãtirea apelor nebune. Oamenii se îmbrãþiºau ca dupão victorie, ca dupã un rãzboi câºtigat în lupta cu nedreptatea.– Cine-o fi bietul copil?– I-a ajutat Dumnezeu sã scape…– Mare e puterea Ta, Milostive!Spre searã, când tumultul s-a mai liniºtit, oameniidin satul de pe malul celãlalt, l-au adus pe Anton alChirei. Aºa i-a rãmas numele ºi dupã moartea mamei.37

FereastraBunicul, care îl creºtea acum, a aflat de groaznica întâmplarea bãiatului, din vorbele celor ce l-au adus acasã, plinde vânãtãi ºi cu hainele rupte. A ascultat povestea în luminapalidã a ferestrei. N-a scos nici o vorbã! S-a apropiatde Anton, l-a privit ºi l-a îmbrãþiºat ca dupã o lungã despãrþire.Cu mâinile tremurânde a început sã-i ºteargãnoroiul de pe faþã, din pãr, de pe braþe, din ochi… Abiadupã ce copilul a adormit a putut sã plângã. κi priveanepotul ca pe o minune ºi plângea.A doua zi, Anton s-a trezit târziu. Vânãtãile erauºi mai evidente. Se aºezã pe marginea patului.– Bunicule, vreau sã merg în satul vecin…Vreausã aflu cine m-a salvat ºi sã-i mulþumesc!Au mers împreunã. N-au cãutat prea mult! ªtiatot satul vecin de întâmplare. L-au gãsit pe cel care îl salvase,în grajd, þesãlând calul. Anton rãmãsese în prag,uºor uimit: îºi închipuise salvatorul ca pe un bãrbat voinic,cu braþe vânjoase ºi cu plete… Nu ºtia de ce, dar neapãrattrebuia sã aibã plete. Era un bãieþandru de vârsta sa.– Mulþumesc!...Salvatorul îºi ºterse mâna dreaptã de pantaloni ºii-o întinse.– Mihai mã cheamã! Mã bucur sã te revãd aºa derepede, cu toate cã trebuia sã mai stai în pat, sã-þi treacãfrumuseþile astea de vânãtãi…– Cum ai putut sã faci asta ºi de ce? Puteai sã teîneci…sã mori…Mihai zâmbi din nou, apoi se întoarse ºi continuãsã þesãle calul.– Nu se moare aºa de uºor, prietene… ªi apoiviaþa are frumuseþile ei ºi nu numai cã nu vreau sã le pãrãsesc,dar vreau sã i le cunosc, sã le simt… sã dau chiarmâna cu ele…Scoase calul afarã ºi se întoarse spre Anton:– Ce zici, crezi cã poþi sã-l cãlãreºti? Nu te teme,e blând cu cei buni la suflet!La început se vizitau mai rar, dar nu peste multtimp prezenþa celuilalt deveni, pentru fiecare din ei, onecesitate. La muncile câmpului, la pãdure, la joacã… pestetot erau împreunã. Atunci când treceau pe lângã cotuldin malul gârlei, Mihai o lua la fugã nelãsându-l pe Antonsã zãboveascã în acel loc ºi sã punã întrebãri.În toamnã, Mihai s-a mutat la ºcoala din satul luiAnton. ªi ºcoala de meserii au urmat-o tot împreunã, înoraºul din apropiere.Învãþau împreunã, se plimbau împreunã, visauîmpreunã, se întristau sau se bucurau împreunã… Treceauprin zile, anotimpuri, sãrbãtori, numai împreunã. ªiîn armatã au cerut sã meargã tot împreunã.– De ce mãi, cã nu sunteþi fraþi?!– Suntem prieteni domnule ofiþer!Li s-a aprobat. Au fost trimiºi la acelaºi batalionºi repartizaþi în aceiaºi companie, în acelaºi pluton.Nu peste mult timp a început rãzboiul. Se fãceaupregãtiri pentru plecarea pe front. Anton a primit o scrisoare.Se bucura pentru cã bunicul nu-i mai scrisese demult. Scrisoarea era însã de la preotul din sat, care-lanunþa cã bãtrânul e bolnav, chiar foarte bolnav. Când îlîmpãrtãºise, tot timpul întrebase de el, de Anton. Îl rugasepe preot sã se roage pentru nepotul lui… sã-l roage peDumnezeu sã aibã, în continuare, grijã de el.– Ce sã fac? îl întrebã cu lacrimi în ochi pe Mihai.Simt cã trebuie sã-l vãd. Eu îl am pe el ºi pe tine, dar el nuare pe nimeni…– Mergi la comandant. Satul e la mai puþin dedouã zile distanþã. Roagã-l, explicã-i… cred cã o sã telase. Nu l-a lãsat!– Eºti nebun bãiatule! A început rãzboiul, înþelegi?Rãz-bo-iul! Vom fi atacaþi! Trebuie sã ne apãrãmþara, satele, nevestele, surorile, copii. ªi pe bunicul tãutrebui sã-l apãrãm…– E grav bolnav, domnule comandant. Are nevoiede mine!– Ieºi afarã, idiotule! N-ai înþeles nimic.Nu mai insistã! Salutã, se întoarse ºi plecã.– Ce sã fac? îl întreba seara, în dormitor, peMihai.– La noapte eu sunt santinelã la poarta din spate.O sã pleci pe acolo!– Cum adicã?! Sã dezertez?– Nu! Te duci doar sã-þi vezi bunicul pe moarte.Tu spuneai cã nu te are decât pe tine.A doua zi, la primele ore, lipsa lui Anton a fostobservatã. Un soldat vãzuse totul ºi, plin de „zel“, i-araportat comandantului. S-a dat alarma. Patrule de cercetare,câini, cãutãri… Mihai a fost dus în cãtuºe la arest.Spre prânz patrulele plecate l-au adus ºi pe Anton. L-auprins dupã al doilea munte, în cotul unui râu, acolo undepietrele ºi apa îºi dau parcã mâna, devenind mai blânde,mai bune…O parte din ofiþeri, numiþi de comandant, au formattribunalul militar. Anton ºi Mihai au fost aduºi, cucãtuºe la mâini în faþa completului de judecatã, dar nupriveau în jos ºi nici în lãturi. Priveau în ochii celor de faþã,încercând sã arate cã nu doresc milã, ci doar înþelegere…Un rechizitoriu scurt, citit cu glas tremurat de comandant.Ofiþerul ce reprezenta acuzarea a invocat temeiullegal în care se încadrau faptele lor.– Ce aveþi de spus în apãrarea voastrã?– Eu sunt singurul vinovat! rãspunse Anton. Amvrut sã-mi vãd pentru ultima datã bunicul!S-a pronunþat sentinþa. Anton a fost condamnatla moarte prin spânzurãtoare pentru dezertare, iar Mihaila cinci ani de închisoare pentru încãlcare gravã a consemnuluiºi complicitate. Anton împietrise… Se gândea labunicul lui. ªi-l imagina întins în pat, respirând greoi ºicãutând, cu ochii spre fereastrã, venirea nepotului.Nedreptatea singurãtãþii i se pãrea chiar mai mare decâtcea a morþii. Dacã ar fi ajuns acasã ar fi putut sã-l îmbrãþiºeze,sã-i vorbeascã ºi poate chiar sã-l ajute. I-ar fi datbucuria revederii. Amintirile alergau prin sufletul chinuitde neputinþã al lui Anton…Au fost duºi într-una din celulele de detenþie alebatalionului. Anton urma sã fie executat peste câteva zile.– Tu mi-ai salvat atunci viaþa… iar eu ce-amfãcut? Drept rãsplatã te-am bãgat la puºcãrie!– Pe mine mã compãtimeºti? Tu vei muri, pentrucã ai vrut sã-þi vezi bunicul, ºi mã compãtimeºti pa mine?Ce fel de dreptate mai e în lumea asta Doamne?A doua zi în celulã a intrat comandantul. Trãgea38

Revistã de culturãdes dintr-o þigarã ºi mãsura, cu paºi neliniºtiþi, celula. Seopri, într-un târziu, lângã Anton ºi spuse, cu un fel detristeþe în glas:– ªtii, existã un obicei înainte de… înainte de…– Înainte de execuþie, domnule comandant!– Da! Trebuie sã-þi exprimi o ultimã dorinþã.Anton merse spre uºa celulei, se prinse de gratii,închise ochii ºi cuvintele venirã de la sine:– Vreau sã-l vãd pe bunicul, domnule comandant!De fapt, pentru asta mã ºi omorâþi… Nu înþelegeþicã trebuie sã-l vãd!Comandantul îºi aprinse altã þigarã ºi râse forþat.– Mãi, bãiatule, alegeþi o dorinþã realizabilã…Nu-mi cere imposibilul.– Altã dorinþã nu mai am, domnule comandant!În puþinele clipe pe care dumneavoastrã ºi Dumnezeuhotãrâþi cã le mai am de trãit, vreau sã-mi vãd bunicul!– Mãi bãiatule, alege-þi altceva! Nu mã obliga sãrenunþ la acest obicei nescris.– Aceasta e ultima mea dorinþã: sã-l vãd pe bunicul!În câteva zile mã voi întoarce ºi puteþi sã mã omorâþi…sã mã executaþi, am vrut sã spun.– Asta e o glumã! Cine ar putea sã garanteze cãte vei întoarce?– Eu, domnule comandant! spuse Mihai.– Tu? Cum poþi tu sã garantezi pentru el?– Cu viaþa mea! Dacã nu se va întoarce, puteþi sãmã executaþi pe mine!Comandantul era vãdit încurcat de întorsãturape care o luau lucrurile. De fapt cei doi adolescenþi îi plãcuserãde la început. ªi acum… aceastã situaþie pesteputerea lui de înþelegere… Aprinse încã o þigarã ºi îºireluã mersul îngândurat prin celulã. Câteva clipe îºi imaginãcã situaþia ar fi posibilã: cel plecat sã se întoarcã întradevãrpentru a fi executat, totul terminându-se fãrã alteprobleme. Dovada de extraordinarã prietenie, împinsãpânã la sacrificiu, îl ului, ca un fir de luminã blândã ºi caldãstrãbãtând negura amintirilor. Cum rãmânea, în acestcaz, cu pãrerea lui despre viaþã ºi oameni? Cei care l-auminþit, l-au pãrãsit, l-au trãdat ºi i-au înºelat aºteptãrile aufost doar excepþii?– De câte zile ai nevoie, soldat?– De patru zile, domnule comandant!– Îþi ofer ºapte.Apoi, întorcându-se cãtre Mihai:– Eºti sigur cã vrei sã rãmâi zãlog pentru el? Gândeºte-tebine. Te poate costa viaþa!– M-am gândit! Sunt sigur domnule comandant!– Bineee! Apoi cãtre Anton: dacã nu te întorci lavremea amiezii, exact peste o sãptãmânã, prietenul tãu îþiva lua locul în spânzurãtoare.– Vã mulþumesc, domnule comandant, strigã culacrimi în ochi Anton. Apoi cãtre Mihai: sã n-ai grijã, amsã mã întorc! Chiar mai repede!Mihai îl strânse cu putere la piept. Zâmbea, imaginându-ºibucuria bunicului. În strânsoarea îmbrãþiºãriiAnton, cu ochii închiºi, revãzu, pentru câteva clipe, vâltoareade ape ºi pe el þinându-se de buºtean. În locul zgomotuluiasurzitor de atunci se auzea însã cântecul uneifete, ce-ºi spãla bluza în noianul tulbure al apei.– Gata cu îmbrãþiºarea, se rãþoi comandantul.Gardian! Ia-l, du-l la magazia de alimente, dã-i un sac demerinde, un bidon cu apã ºi sã plece pe poarta principalã.Deocamdatã e liber!Gardianul nu avu prea mult timp sã-ºi desluºeascãuluirea la auzul ordinului ºi, luându-l pe Anton, îngãimãun: „Am înþeles, sã trãiþi!“ Figura seninã a lui Mihai îldeterminã pe comandant sã-l întrebe:– Eºti chiar aºa de sigur cã se va întoarce?– Da, domnule! rãspunse Mihai zâmbind.În scurt timp tot batalionul aflã ciudata hotãrârea comandantului. Se dãdeau pronosticuri, se fãceau pariuri.Ofiþerii bârfeau pe la colþuri, acuzându-l pe acesta denerespectarea regulamentelor militare, mai ales acum, înprag de rãzboi. Cu fiecare zi care trecea, comandantuldevenea tot mai îngândurat ºi vagi remuºcãri îi bântuiauliniºtea.În ziua a ºaptea, o ploaie mãruntã de primãvarãîncepu sã cearnã peste copacii încã în aºteptarea frunzelor.Picãturile cãdeau ca niºte lacrimi deºerte ºi reci pesteaºteptarea pãmântului. La ceasul amiezii întreaga suflarea cazãrmii era strânsã pe platoul central, în jurul spânzurãtorii.Ofiþerii, ocupând rândurile din faþã, priveauiscoditor spre comandantul care fuma nervos.– Sã fie adus condamnatul!Se formã imediat un culoar viu, în cercul ud almilitarilor, în care pãtrunse, sub escortã, Mihai. Avea aceeaºiprivire seninã ºi mersul sigur, bãrbãtesc. Un murmurtrecu prin mulþime, în timp ce ochii tuturor erau îndreptaþispre santinela din turnul de observaþie al cazãrmii.– Nu se vede nimic, domnule comandant! Strigãsoldatul de gardã din turn.Murmurul, ca un animal greoi ºi foarte lung, seridicã peste capetele ostaºilor, amestecându-se cu vibraþiaploii.– Care e ultima ta dorinþã, condamnat? îl întrebãcomandantul pe Mihai, fãrã sã-l priveascã.– Sã mai aºteptãm puþin! spuse Mihai.– E deja trecut de amiazã, condamnat…– Da, domnule comandant, dar asta e ultimamea dorinþã.– Bine! Toatã lumea pe loc repaus!Murmurul, tot mai puternic, îl trezi parcã dintruncoºmar pe comandant. „Cum am putut sã cred cã seva întoarce? Auzi, prieteni….prietenie! Prostii! Toþi suntemla fel! Dar oare eu, în locul amãrâtului de soldat,m-aº fi întors? Pentru ce? Pentru cine? Pentru un prieten?Hm! Nu ºtiu, nu cred… poate doar pentru copilul meu.Da! Da!… cu siguranþã, pentru copilul meu m-aº fiîntors.“ Se apropie de Mihai, se apropie foarte tare, ca ºicum ar fi vrut sã intre în privirea luminoasã a acestuia, são schimbe într-o vâlvãtaie catre sã-l purifice.– Ce mai ai de zis despre bunul tãu „prieten“?Uite cã nu s-a mai întors. Nu s-a mai întors, înþelegi?În loc de rãspuns Mihai privi spre cer. Ploaia stãtuse.Undeva, de dupã nori, se strecura lumina palidã asoarelui. Se uitã apoi la comandant ºi din nou la cer.– Cred cã s-a întâmplat ceva, domnule comandant.Dar, oricum, înþelegerea e înþelegere. Timpul a fostdepãºit, aºa cã… daþi ordinul de execuþie.39

Fereastra– Ce sã se întâmple, soldat? Nimic nu putea sãse întâmple ca sã-l opreascã sã îþi lase viaþa ºi sã-ºi respectecuvântul dat. Naivitatea, dupã cum vezi, poate ucide.Toþi suntem în stare de gesturi simple… mãrunþiºuri ieftine,aruncate printre interesele noastre, fãrã prea multãimplicare. Improvizaþii, pentru care avem pretenþia ºitupeul sã primim recunoºtinþa sau respectul semenilor.Viaþa e o realitate crudã. Toate gesturile oamenilor suntmotivate de interese. Tu ai crezut în el, i-ai oferit dragostea,sinceritatea ta ºi uite cum te rãsplãteºte! Te lasã sãmori! De ce? Ca sã scape el! Ca sã-i fie lui bine, indiferentde situaþia ta! Câtã mârºãvie, minciunã si nedreptate suntîn acest gest?– Domnule comandant, opriþi-vã, vã rog! Antonnu este aºa. Eu l-am cunoscut, dumneavoastrã nu! ªtiu totce gândeºte, ce simte, ce-l bucura, ce-l întristeazã… Simtce simte ºi el…– Eºti un prost, bãiete, un mare prost! Ca toþiceilalþi, de fapt, care cred în oameni. Tu vei plãti pentruasta ºi nu oricum! Cu viaþa! Te vei despãrþi, pentru totdeauna,de ai tãi, de satul tãu, de pãduri, de ape, de soare…de tot ce vezi ºi ai fi putut sã mai vezi ºi sã simþi…A meritat sã faci ceea ce ai fãcut? Pentru ce?– Pentru cã eu cred în Anton. ªi ºtiu, sunt sigurcã ceva neprevãzut l-a împiedicat sã fie aici, acum…– Nu vrei sã recunoºti adevãrul, condamnat. Etreaba ta. Am avut destulã rãbdare. Atenþiune: drepþi! Sãînceapã executarea sentinþei.Zgomotul tobelor se prãvãli ca o apã dezlãnþuitãpeste platou, o datã cu rafalele ploii care reîncepuse.Glasul de femeie vãduvã al trompetei þipã, acoperindtumultul tobelor ºi al cerului. Un soldat, cu cagulã albã pecap, îl ajutã pe Mihai sã urce pe scaunul de sub ºtreang.Privirea lui Mihai se risipea în ceaþa trecutului. Cãlãul îipuse în jurul gâtului laþul frânghiei ude, ca ºi cum i-ar fiaranjat cravata, pentru un bal ce urma sã înceapã. Nimeninu ºtia dacã printre stropii de apã de pe faþa lui erau ºilacrimi. Mâna dreaptã a comandantului se ridicã spre cer,invocând parcã un ordin divin. Glasul femeii trompetãîncetã, lãsând loc ritmului tobelor ºi al ploii.Un foc de armã rãsunã brusc, deºirându-ºi ecoulpânã departe. Mâna comandantului coborî cu fermitate,oprind tumultul tobelor.– Ce s-a întâmplat, santinelã? De ce ai tras?– Domnule comandant, se vede cineva venind pemuntele din faþã… E departe, dar face semne disperate ºiparcã strigã ceva…Privirea comandantului se ciocni de cea a luiMihai. Murmurul, animalul acela lung ºi morocãnos, trecudin nou pe deasupra batalionului.– Acum se disting strigãtele; spune: „… opriþi…aºteptaþi… opriþi…“Comandantul ordonã sã fie deschisã poarta principalã.Un zgomot metalic, ud, sparse peretele ploii. Nuºtie nimeni cât a durat aºteptarea. Dar, oricât a durat,nimeni nu a scos nici un cuvânt, nici un murmur, pânã nua apãrut, în fugã, Anton. Hainele îi erau rupte ºi pline denoroi. În locurile dezvelite de rupturi se vedeau vânãtãi,ca atunci… Privi speriat ºirul soldaþilor, deºirat precumun pâlc de copaci în bãtaia vântului. Descoperi apoi spânzurãtoareaºi pe Mihai cu ºarpele frânghiei încolãcit dupãgât. Se opri la picioarele comandantului, îmbrãþiºând, caîntr-o rugãciune, pãmântul ud.– Iertaþi-mã, domnule comandant! Iertaþi-mã!...A murit bunicul în seara zilei când am ajuns acasã… Atrebuit sã-l înmormântez… Dar tot n-aº fi întârziat dacãnu veneau apele mari. O viiturã m-a rãpus… M-a scostorentul la mal, într-un cot al râului. Nu ºtiu cât am zãcutacolo, inconºtient… Iertaþi-mã, domnule comandant! Voitoþi, ºi tu Mihai, vã rog sã mã iertaþi!Continua sã plouã. Mai ales în ochii soldaþilor…Ce zgomot de picuri neauziþi! Ce zgomot ºoptit de paºiîn gândurile comandantului…– Sã vinã escorta! Opriþi, deocamdatã, execuþia.Eliberaþi ostatecul.În timp ce doi soldaþi îl înºfãcau pe Anton, soldatulcu cagulã albã îi scoase lui Mihai laþul din jurul gâtuluiºi îl ajutã sã coboare de pe scaun.– Aduceþi-i aici, pe amândoi.Mihai se opri în faþa lui Anton. Se þintuirã într-oprivire în care încãpea tot timpul scurs de când s-aucunoscut, în care încãpeau speranþele ºi visele lor. Zâmbeau!Fãrã nici un ordin, escorta îi eliberã din strânsoare,lãsându-i sã se îmbrãþiºeze. A fost o contopire ca un þipãt,pentru tot ce nu se poate, pentru tot ce e nedrept. ªiploaia continua sã cadã peste lume ºi peste gânduri.Anton se întoarse cãtre comandant.– Vã mulþumesc! Sunteþi un om bun cu adevãrat.V-aþi riscat liniºtea ºi libertatea. ªtiþi sã preþuiþi oamenii ºidragostea lor. Datoritã dumneavoastrã, bunicul meu amurit mulþumit. Sã vã ajute Dumnezeu!Salutã ca pentru onor ºi se îndreptã cãtre spânzurãtoare.Se sui pe scaun ºi îºi potrivi funia în jurul gâtului.Soldatul însãrcinat cu îndeplinirea execuþiei rãmãsesepironit, ca un accesoriu inutil într-o întâmplare furatã. Seîntoarse apoi, întrebãtor, spre comandant.Acesta ceru un scaun pe care îl duse lângã cel allui Anton. Îl aºezã în dreapta, apoi în stânga ºi, în cele dinurmã, în faþa osânditului. Se ridicã ºi întinse mâinile, ca unorb, spre chipul celui din ºtreang. Nimeni nu ºtia ºi nu vaºti dacã gesturile stângace ale ofiþerului erau mângâieri,încercãri de a-i ºterge noroiul de pe faþã sau dacã îi potriveadoar, mai bine, funia în jurul gâtului. Îl privi în ochii ceaveau acum o strãlucire stranie ºi îl prinse, într-un gestprotector ºi disperat, de dupã umeri. Distanþa dintrescaune fãcea ca trupurile lor sã se arcuiascã, alcãtuind ojumãtate de clepsidrã în care se prãbuºeau picãturile deploaie. Strania îmbrãþiºare nu durã mult. Sau nu atât demult cât ar fi dorit îngãduinþa celor de faþã. Comandantulcoborî ºi îi fãcu semn soldatului cu cagulã albã pe faþã.Tumultul tobelor, ce trebuia sã însoþeascã momentul, nuse mai auzi. Poate cã era de ajuns zgomotul ploii ºi altãcerii.Tremurând, mâna comandantului coborî cãtrepãmânt, ca un trãsnet mut. Cãlãul trase scaunul de subpicioarele lui Anton si totul deveni alb!Murmurul acela, ca un animal prelung, încetãbrusc sã se mai zbatã. Îi luã locul un glas de femeie, caun bocet sau ca un cântec de leagãn ce se zvârcoleaundeva croindu-ºi, printre lacrimi, drumul cãtre cer.40

41Predica din pãdure- O, fraþii mei, a venit timpul sã împlinimiarãºi porunca domnului.Mirat am fost cã aud, în inima pãdurii, asemeneacuvinte ºi, apropiindu-mã sã vãd ce se petrece,nu mi-a venit sã-mi cred ochilor ºi urechilor.- O, fraþii mei, spunea Marele Lup, în faþaunei mulþimi de lupi, care ascultau cu smerenie, avenit timpul sã împlinim iarãºi porunca Domnului.Mirat am fost dar, stãpânindu-mi mirarea,am stat ºi am ascultat ciudata predicã din pãdure.- O, fraþii mei, spunea Marele Lup, va trebuisã urcãm iarãºi la munte, unde sunt stânele ºi undetrãiesc acele animale josnice care jignesc cu behãitullor urechile Creatorului. Atotputernicul ne porunceºtesã le stârpim.Mirat am fost, dar, gândindu-mã bine, mi-amdat seama cã, de fapt, nu era nimic de mirare.La colþCât am fost pus eu la colþ, în genunchi:Bogza Gheorghe, de ce taci, de ce nu deschizi gura?Treci la colþ, în genunchi, pe coji de nuci!E drept, nu prea învãþam la istorie.ªi pe urmã istoria, cât m-a pus la colþ!Geo Bogza, de ce nu închizi gura?Treci la colþ, în genunchi, pe coji de nuci!ªi pe cranii de oameniªi pepropriu-mi craniu.Sã învãþ lecþiaSã nu mai urlu când îmi vine sã urlu.Revistã de culturãClipe din memoria eternitãþii - 6 februarie 1908Geo Bogza - 100 de ani de la naștereÎn IugoslaviaDe ce or fi atât de multe râuri în munþii Iugoslaviei?Poate ca sã-i spele de sângele pe care partizanii l-auvãrsat pentru libertateDe ce or fi atâtea stânci de granit în munþiiIugoslaviei?Poate ca sã ciopleascã în ele statui partizanilor cãzuþipentru libertate.De ce or fi atât de multe stele în munþii Iugoslaviei?Poate cã sunt ochii prin care, dincolo de moarte,partizanii îºi privesc patria eliberatã.

FereastraMarin Sorescu(Văzut cadru cu cadru)Marin Sorescu era oltean.Ne-am cunoscut pe Olteni adicãstrada Olteni din Bucureºti undese aflau studiourile ANIMAFILMîn 1970. Eu eram un tânãr regizoraflat la cel de-al doilea film realizatîn studiourile amintite. DomnulSorescu ocupa funcþia de Redactor-ªef.Poate mulþi credeau cãeste o sinecurã, dar scriitorulvenea destul de des în biroul deredacþie al studioului situat, poetic,într-o mansardã. Acolo eraupuþini oameni cu care se întâlnea,o mânã de realizatori care îºifãceau veacul în redacþie aºteptândaprobãrile sau între filmãri ºilucrul la desene, unul sau doiredactori din cei trei în total ºi osecretarã veºnic veselã.Marele poet, scriitorulinegalabil, omul ce pãrea ruºinatmereu, Marin Sorescu, era ca ofulgurare cenuºie ce venea ºi plecadiscret din redacþia unde toþiaveau câte un birou în afarã de el,de Redactorul-ªef. Pe atunci animaþiaromâneascã, asemenea„ºcolii de animaþie“ iugoslave dela Zagreb, încerca sã exprime ideiîn tehnica miraculoasã a animaþieice folosea filmarea desenelor„cadru cu cadru“. Tematica filmelorerau ideile despre existenþa42umanã în general sau a celor„generoase“ în special, ca: libertatea,cupiditatea, laºitatea, dragostea,etc. Animaþia încerca sã seexprime ºi chiar oglindirea realitatãþiisocial-politice devenise otemã ilustratã prin arta animaþiei.Caricatura, personajele desenate,erau un manifest, o supapã ºi, atâtcãt se putea, un act de protest.De la Disney, cel carefolosise „fabula“, fãceându-ne sãrâdem de ticurile ºi maniile noastretransferate animalelor, filmulde animaþie din anii 70 þinteachiar omul, el era personajul principal,mai stilizat, caricaturizat,înghemuit în câteva linii, care însãþinea la soarta lui ºi a umanitãþii.Marin Sorescu - redactorulºef, în „întâlnirile sale delucru“ din mansarda studiouluiera entuziasmat de anumite subiecte,susþinea scenariile de avangardãcu mult entuziasm ºi dupãdezbateri aprinse, la o cafea stropitãcu vodkã, semna scenariile caele sã poatã ajunge la „Casa Scâteii“unde era forul cinematograficsuprem, adicã CENZURA.De acolo IDEILE se întorceaurespinse, dar se mai strecurau„câteva“ care deveneau filmedar asupra cãrora plana riscul sãfie repinse dupã realizare, la vizionare,adicã o altã cenzurã, caredãdea sau nu viza de ieºire pe piaþã.Sorescu era trist, se simþeainutil, scenariile respinse îl indignau,dar mai dureros era când unfilm „prea îndrãzneþ“ era „îngropat“în arhivã. El, care nu era doarport ci ºi un spirit liber, visa ocreaþie liberã, vizionarã, aºa cumo va transpune în piesele sale deteatru.Îmi aduc aminte de piesa„Nu existã nervi“ pe care amvãzut-o pusã în scenã în cadrulstudioului studenþesc de la TeatrulCassandra ºi unde era vorbade libertate, de spiritul liber alindividului, de trãirea neîncorsetatãde politic, de dictaturã.Sorescu plutea doar înaceastã libertate, aveam senzaþiacã, atunci când ne întâlneam înredacþia de la Animafilm, el era unfluture care intra pe fereastrãodatã cu aerul primãverii.În discuþiile noastrelumea se deschidea pas cu pas,cadru cu cadru, lumina era scoasãdin întuneric fotogramã cu fotogramã,iar el era un omuleþ animatcare umbla cu lanterna magicãºi astfel prindea în raza ei secvenþe,frânturi, fulgurãri, toate,dar absolut toate cu o nemãsuratãsete de adevãr.În 1970 am realizat filmulGardul pe care Marin Sorescu l-avãzut în sala de vizionare a studiouluiºi, dupã proiecþie, mi-aîntins mâinile, a zâbit ºi a plecat cusurâsul pe buze. Pãrea cã figura ise înseninase brusc ºi pe faþã i secitea o mare mulþumire. Gardulmeu scãpase, ca printr-o minune,într-o „epocã“ în care chiar ºititlul filmului putea însemna interzicerealui. Ion Brad, directorulCentrului Naþional al Cinematografieispusese O.K.Personajul principal al filmului,un omuleþ-galoº, distrugeafiinþe ºi lucruri ca sã-ºi întocmeascãun „gard circular“, dar în final omânã neagrã, brãzdatã de semnede chiromanþie, îl înhãþa ca sã-laºeze în „þeapa“ urmãtoare, liberã,a unui gard universal nesfârºit,realizat din elemente umanoide(gen fier forjat) adicã lângã alþii deteapa lui (de þeapã), iar pe un VoxMaris pãlãria avidului ºi odiosuluipersonaj se pierdea în adâncimeacadrului.Pelicula a participat laFestivalul Internaþional al Filmului

Revistã de culturãde Animaþie - Mamaia 1970 -unde a fãcut o impresie foartebunã. În 1972 acelaºi film a fostpremiat la Festivalul Internaþionalal Filmului de la Viena.Dupã câþiva ani, la o searãde poezie organizatã la CasaStudenþilor din Timiºoara, eram lao masã cu Marin Sorescu. El recitasecâteva poezii, discutasedepre literaturã cu studenþii ºi sesimþea mulþumit. Din când în cândsorbea un suc rece. Ne priveam,vorbele erau puþine ºi dupã o lungãtãcere Sorescu a spus: „Bãtrâne,am dãrâmat ºi eu gardul!“Dupã „revoluþie“urma sãfac un documentar-artistic despreBrâncuºi ºi sã filmez lucrãrile luiaflate la Muzeul de Artã, dar unpictor-director sau un directorpictors-a opus, deoarece lucrãrilelui Brâncuºi zãceau la „nivelulºobolanilor“ în subsolul muzeului.Marin Sorescu era atunciMinistrul Culturii ºi m-am dus lael ca sã-mi dea aprobare pentrufilmare, aprobare pe care mi-asemnat-o imediat. Era abãtut, erabolnav, ºtia de lucrãrile lui Brãncuºi,adicã de starea lor. Am maidiscutat ca doi prieteni care nu sevãzuserã de câþiva ani, iar la sfâr-ºitul întrevederii mi-a spus cã pestetot e plin de „ºobolani“. Aveaaceiaºi expresie pe chip ca ºi atuncicând primea vestea cã scenariileaprobate de el se întorceau dela minister în studiou respinse.Dar, cu toatã aprobareaministrului, nu mi s-a permis filmareala Muzeul de Artã. Nu l-ammai deranjat pe marele poet. Elfacuse totul, dar...În noapte urmãtoare amvisat un ºobolan roºu care râdeade mine. L-am alergat , l-am prinsºi l-am aruncat peste gard dar numai ºtiu dacã în graba de a scãpade el l-am aruncat în interiorulperimetrului împrejmuit sau înafara lui! Oricum întrebarea erastupidã.Ion Gelu Mureºanfebruarie 2008Anca SCARLATÎnsemnări despreLiviu RebreanuRomanul realist corespunde la origine unei epoci, prima jumãtatea secolului al XIX-lea, de relativ optimism social, iar Liviu Rebreanurãmâne reprezentantul epicii obiective, cu caracter social, un creatorde energie. Universul ficþiunilor sale încheagã un adevãrat spectacolde forþe devoratoare, reducând omul la instinctele lui fundamentale- foamea ºi iubirea - ca forme ale împlinirii personalitãþii. ªi totuºi,aceste instincte depãºesc un nivel comun, nivelul necesitãþilor imediate,al expresiei elementare de a trãi, devenind axe ale voinþei de putere.Acest nivel explicã destinul tragic al eroilor sãi, care sunt consumaþide paroxismul la care ajunge energia lor, ce nu cunoaºte graniþadintre bine ºi rãu.Cu toate cã dezvãluie, de obicei, conflicte aprige de interese ºipatimi, cursul imperios al vieþii, cu accente pe momentele critice, dramatice,Rebreanu pãstreazã în relatare o mare liniºte „epicã“, de scriitor- rapsod echilibrat care rãsfrânge obiectivitatea judecãþii de orice„ecou trivial al imediatului“. Neaºezând între el ºi realitate o prismãsubiectivã, îºi poate îngãdui sã nu intervinã în destinul eroilor sãi,lãsând faptele sã se desfãºoare dupã reguli de fier. În conformitate cuacestea, scriitorul sfideazã concepþia rousseauistã a omului „bun de lanaturã“, pervertit de civilizaþie, creionându-l pe þãran drept o fiinþãdominatã aproape în întregime de un egoism primar ºi perseverent,capabil sã-ºi disimuleze intenþiile, fãrã sã le dezvãluie din timp.Liviu Rebreanu, privit în marea diversitate a formulelor deroman, pe care le-a practicat, este un scriitor unic, care a ºtiut sã-ºivarieze cu atâta libertate de spirit formula artisticã de la o creaþie laalta. Obiectivitatea realismului sãu îi conferã acea forþã de creaþie pecare o teoretiza Garabet Ibrãileanu, acel ritm epic prin excelenþã.Scriitorul refuzã din principiu efuziunea liricã, înduioºarea sau pamfletul,care prefãceau atâtea pagini de prozã în poeme romanþioase sauîn simple ºi cenuºii articole de gazetã.Romanul românesc modern ce se afla totuºi la începuturilelui, trebuia sã se delimiteze de tradiþionala povestire, al cãrei fir subþireºi subiectiv nu parcurgea decât într-un anumit fel ºi numai anumitezone ale vieþii. Aºadar, era necesarã o privire agerã, superior deta-ºatã, ca a omului de ºtiinþã, adicã de obiectivitate. Existã în proza luiRebreanu fragmente, câteva simboluri ºi metafore, care nu-i contrazic,ci îi potenþeazã realismul obiectiv. El posedã o ºtiinþã remarcabilãa proporþiei ºi a perspectivei, a prim-planurilor ºi a gros-planurilor, apunerii în scenã ºi a desenãrii decorurilor.Cultivând un realism obiectiv, a cãrui modernitate i-o asigurãºi unda naturalistã, purtãtoare a unor curenþi înnoitori, ºi psihologismuldostoievskian, precum ºi aspiraþia subiacentã spre cifrul simbolic,proiectând asupra marilor drame eterne ºi specifice ale românului oviziune grandioasã ºi unitarã ce nãzuia fãurirea unei epopei naþionale,Rebreanu a creat romanul românesc de observaþie socialã ºi de analizã,dovedindu-se un excepþional constructor epic, în care sãlãºluiagermenele unui regizor.Stãpânind cu puteri titanice miºcarea vastã amulþimilor, împinse de impulsuri ºi de instincte, scriitorul a realizat înacelaºi timp o tipologie variatã, ireductibilã.43

FereastraRevista FEREASTRAPublicaþie editatã de:Asociaþia Culturalã„Agatha Grigorescu Bacovia“Mizil, str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. 13 AÎnscrisã în Registrul Asociaþiilor ºi Fundaþiiloral judecãtoriei Mizil, prin dosarul nr. 1848/259/2008Cod fiscal: 23032460Cont IBAN: RO60RZBR0000060010080523REDACÞIA:Telefoane: 0244251144; 0728989264E-mail: lucian_manailescu@yahoo.comEmil Proºcan - director, Lucian Mãnãilescu - redactorºef, Valeria Manta-Tãicuþu - senior editor, EmilNiculescu - redactor.La acest numãr au colaborat: Magda Ursache, IonGheorghe, Constantin Ghiniþã, Nicolai Tãicuþu,Nicolae Pogonaru, Laurenþiu Selegian, ªtefaniaPavelescu, Anca Elisei, Carmen Zafiu, AndreeaAprodu, Dumitru Bãescu, Victor Sterom, EmanoilToma, Cornel Diaconu, Dan Brudaºcu, Silvia IoanaSofineti, Aida Hancer, Ionuþ Radu, Constantin T.Ciubotaru, Mihai-Athanasie Petrescu, Alina Sorescu,Ion Gelu Mureºan, Anca Scarlat.Abonamente se pot face la sediul redacþiei, sauexpediind prin e-mail foaia de virament cu sumarespectivã, plãtitã în contul asociaþiei. Abonamentelese expediazã prin poºtã de cãtre redacþie.Preþul abonamentelor: 1 lunã - 3 lei; 3 luni - 10lei; 6 luni - 20 lei; 12 luni - 40 lei.Preþul acestui numãr este de 4 leiTipãrit la tipografia „Euro Print Company“ Buzãu - str.Crizantemelor, nr. 17I.S.S.N. 1584 - 2266Fabulede Ion DIVIZAIepurele ºi VeveriþaUrechilã ºi Roºcata,Vrând sã-l dea pe Donici gata,Au creat un cuplu, darã,Drãgostindu-se o varã,I-a prins toamna pe câmpiiªi ei nu aveau copii.Deci la doctor, frumuºei,Vin sã vadã ce-i cu ei.Iarã doctorul, deºteptul,Îi descântã pe de-a dreptul:Pãi, de unde sã-i aveþi?...Amândoi sunteþi bãieþi!Morala:Cum în þarã libertateaNe-a redus natalitatea,Eu vã rog, din interes,Sã vã consultaþi mai des!Mãgarul ºi dragosteaStã în crâng asinulªi se tânguieºteCã în astã lumeNimeni nu-l iubeºte.Lãcrimând de milã,Blândele mioriVin sã îl alineC-un buchet de flori.- Iatã, dragã frate,De la noi… Poftim!- Pentru ce ispravã?Fi'ndcã… te iubim!- Mã iubiþi?...AsinulÎncurcat de totA-nghiþit buchetulªi s-a lins pe bot.Morala:Preafrumoase diveCu dorinþe varii,Fiþi mai selectiveCând iubiþi mãgarii.❐

Epigramiști români contemporaniVasile PLÃCINTÃ(Galaþi)RemarcãViaþa-i ca o piesãPrintre oportuni:Unii fac azi presãAlþii... presiuni.Unor miliardariNu le plâng eu lor de milãChiar de viaþa-i cam acidã,Cã ei se retrag la vilãªi-au bani sã se sinucidã.RevelaþieCând începe sã mã certeSoaþa mea, am observat,Este gata sã mã ierte...Chiar de nu sunt vinovat.Redactorul ºi autorulRomanul tãu e bun, l-amconsultat,Doar dialogu-l vreau maipronunþatSã-i fie clar la oriºice mãgar...-Dar ce anume nu vã este clar?MicromotivRedactorul m-a tras în pieptI-a spus soþiei cã-s deºteptªi asta nu-i adevãrat-Eu nu-s deºtept, sunt talentat!Dilemã- Este acasã nea Vasile?Am venit sã-l vizitez!- Este mort de douã zile!- Atunci nu-l mai deranjez !Hoþul ºi bancherul- Banii, cã-mi descarc pistolul!Strigã hoþul înarmat;Iar bancherul uºurat:- Ptiu-u-u! Credeam cã econtrolul!Dilemãªeful se privea cu greuÎn oglinda din fereastrã :- Dumneavoastrã sunteþi eu?Sau chiar eu sunt…dumneavoastrã?DestãinuireDupã nuntã, prima noapte,El mãrturisi, în ºoapte:- Tu eºti primul meu amor.- Doamne, iar începãtor !La medicul de familieMedicul, pe Nicolai,L-a-ntrebat, sprea-l vindeca:- Poftã de mâncare ai?- Poftã am… n-am ce mânca!DescoperireAu trebuit ºaizeci de aniSã-i aºteptãm pe-americani;Noroc avut-am cu Columb,Cã nu mâncam nici azi porumb.Gheorghe LEU(Brãila)Poliþistul începãtorCu surâsul pe figurãªefu-i zice pe moment:- Ia-te dupã hoþ, sergent!(ªi sergentul astãzi… furã!)ªanseOamenii politici, sfinþi dar ºi miºeiAu trãit, pe vremuri, zile maifrumoase.Doar Caragiale mai râdea de ei(F.M.I.-ul, încã, nu se inventase!)AscensiuneEra un inginer cum altul nu-iIar ºefii, vrând sã-l rãsplãteascãL-au avansat ministru. Bravo lui!(Deºi putea sã mai munceascã!)Ce este viaþaLa-ntrebarea ce-a ajunsSã incite pe oricineUnii cautã rãspunsAlþii nu… ºi-o duc mai bine.UmilinþãCopacii se înclinã la pãmântCu fruntea coborâtã la picioare,Bãtuþi de ploi, forþaþi de vânt…Noi n-avem nici aceastãmotivare!Avantaj!?Un prost e individul care poateSã dea, chiar nesilit, în câte-ogroapã(Când gropile, de alþii, suntsãpate)Deºteptul, nu! El singur ºi le sapã!AutoreproºUn zâmbet iese greu la suprafaþãPe mutra care pare suferindã.Încerc zadarnic sã te scuipîn faþã…E între noi tot timpul o oglindã!EcologistulSpre lunã am zburat târziu -Doar dupã ce-am supus atomul -ªi n-am gãsit decât pustiu…(Semn c-a mai fost pe-acoloomul!)

Centenarul naºterii lui Geo Bogza