Cititi online - click aici - Primaria Mizil

FereastraAnca ELISEIîntâlnire fãrã noimâna þi-o treci blândãpeste visele melecamera mea micãse cuibãreºte în palma ta…tu ºtii câte nopþi o ameninþãºi poate vei plecacum pleacã toate amintirile…dar dacã e un lucrude care nu mã teme acela cã nu voi obosiniciodatã sã te aºtept.neputinþãîn câte o dimineaþã mã scolcu degetele arzândîmi curge cernealã prin veneºi inima mã doarede atâtea cuvintevrea sã o vorbescsã o râdsã o plângdar uite cã cerulîmi merge înainteºi plouã în toatetãcerea.peste lumecâteodatã pornesc de josºi uneorinici nu mai numãr trepteleîntre bucurie ºi lacrimiîntre aproape ºi departesufletul mi se izbeºteprea luminosde cevaalteori încep de susdar mã trezesc curând singurãinima îmi soarbe lacomã sângeleºi mã tem:e prea subþire scara astaca sã o urc cãrându-mãºi pe mine în spate.Carmen ZAFIUEgoismEu mor cu moartea mea,numai a mea ºi în privinþa astasunt foarte egoistã.Dar promit cã dupã ceo trãiesc pânã la capãtv-o povestesc ºi vouãca sã aveþi idee cum e RaiulCãtre DumnezeuNu mã mai întorc niciodatã!Acolo totul mi se pare tristºi mã înconjoarã nepãsarea…Mã încurcã glasurileacelea strãine,prietenia cu necunoscutul,ºi menajeria micilorsentimente netrãite…Dacã lumea e aºa,atunci ce rost mai am?Învatã-mã sã uit,sã-mi uit propriul EU!Pânã ºi TU crezi cã e imposibil,nu-i aºa?ParadoxNici lacrima nu e lacrimã,nici plânsul nu e adevãrat.Cât am decãzut…Poate dacã am fi învãþatsã plângem sincer,astãzi nimeninu ar mai fi murit.InfernAveam atâtea picioareºi o mie de mâiniºi erau amestecatecu ochi, cu piele, cu dinþiºi buze sfãrâmatede infernulaºteptãrii unui sãrut.ªi glasul meu tremura,amestecat cu fãrâme de vis,aºteptam ninsoarea,sã-mi vindece rãnile,oasele pãmântuluiîmi intrau în carne…Mai speram încã într-o minune,doar atât,într-o o biata minune.Arcade lirice - Cenaclul„Agatha Grigorescu Bacovia“Andreea APRODUJoc cu aripiZãpãcitã de zâmbetul tãuîmi înnoptez paºii…Mã arunc în vis cu ochii deschiºiaºteptând sã mã prindã un gândºi sã mã zboare odatã cuultima noastrã ninsoare.Pânã sã învãþ umbra ta!Mã cert cu tãcerilecãci fiecare îmi cerecâte o mie de aripi…Apoi îmi pun copilãria la colþ,mã învelesc cu rugãciuniªi adorm în ºir indian.Dumitru BÃESCUPlop fãrã soþDin grabãam greºit la numãrãtoareºi am uitatde plopul cel mai important,încãtuºat cu aripile în pãmânt.Asearã asfinþitulîi umpluse creºtetul de sânge;atunci am simþit vântulcum plângesfâºietor,cum iarba ºi cerulse cutremurau de dor.RugulLa capãtul nopþii, uneorie batriera coborâtã;dincolo de ea trenul gânduluideraiazã din vers.Zorii zilei picteazãzarea cu aprinse culori…vãrfurile copacilor sunt peneluripline de sângele soarelui.16