Cititi online - click aici - Primaria Mizil

Revistã de culturãdes dintr-o þigarã ºi mãsura, cu paºi neliniºtiþi, celula. Seopri, într-un târziu, lângã Anton ºi spuse, cu un fel detristeþe în glas:– ªtii, existã un obicei înainte de… înainte de…– Înainte de execuþie, domnule comandant!– Da! Trebuie sã-þi exprimi o ultimã dorinþã.Anton merse spre uºa celulei, se prinse de gratii,închise ochii ºi cuvintele venirã de la sine:– Vreau sã-l vãd pe bunicul, domnule comandant!De fapt, pentru asta mã ºi omorâþi… Nu înþelegeþicã trebuie sã-l vãd!Comandantul îºi aprinse altã þigarã ºi râse forþat.– Mãi, bãiatule, alegeþi o dorinþã realizabilã…Nu-mi cere imposibilul.– Altã dorinþã nu mai am, domnule comandant!În puþinele clipe pe care dumneavoastrã ºi Dumnezeuhotãrâþi cã le mai am de trãit, vreau sã-mi vãd bunicul!– Mãi bãiatule, alege-þi altceva! Nu mã obliga sãrenunþ la acest obicei nescris.– Aceasta e ultima mea dorinþã: sã-l vãd pe bunicul!În câteva zile mã voi întoarce ºi puteþi sã mã omorâþi…sã mã executaþi, am vrut sã spun.– Asta e o glumã! Cine ar putea sã garanteze cãte vei întoarce?– Eu, domnule comandant! spuse Mihai.– Tu? Cum poþi tu sã garantezi pentru el?– Cu viaþa mea! Dacã nu se va întoarce, puteþi sãmã executaþi pe mine!Comandantul era vãdit încurcat de întorsãturape care o luau lucrurile. De fapt cei doi adolescenþi îi plãcuserãde la început. ªi acum… aceastã situaþie pesteputerea lui de înþelegere… Aprinse încã o þigarã ºi îºireluã mersul îngândurat prin celulã. Câteva clipe îºi imaginãcã situaþia ar fi posibilã: cel plecat sã se întoarcã întradevãrpentru a fi executat, totul terminându-se fãrã alteprobleme. Dovada de extraordinarã prietenie, împinsãpânã la sacrificiu, îl ului, ca un fir de luminã blândã ºi caldãstrãbãtând negura amintirilor. Cum rãmânea, în acestcaz, cu pãrerea lui despre viaþã ºi oameni? Cei care l-auminþit, l-au pãrãsit, l-au trãdat ºi i-au înºelat aºteptãrile aufost doar excepþii?– De câte zile ai nevoie, soldat?– De patru zile, domnule comandant!– Îþi ofer ºapte.Apoi, întorcându-se cãtre Mihai:– Eºti sigur cã vrei sã rãmâi zãlog pentru el? Gândeºte-tebine. Te poate costa viaþa!– M-am gândit! Sunt sigur domnule comandant!– Bineee! Apoi cãtre Anton: dacã nu te întorci lavremea amiezii, exact peste o sãptãmânã, prietenul tãu îþiva lua locul în spânzurãtoare.– Vã mulþumesc, domnule comandant, strigã culacrimi în ochi Anton. Apoi cãtre Mihai: sã n-ai grijã, amsã mã întorc! Chiar mai repede!Mihai îl strânse cu putere la piept. Zâmbea, imaginându-ºibucuria bunicului. În strânsoarea îmbrãþiºãriiAnton, cu ochii închiºi, revãzu, pentru câteva clipe, vâltoareade ape ºi pe el þinându-se de buºtean. În locul zgomotuluiasurzitor de atunci se auzea însã cântecul uneifete, ce-ºi spãla bluza în noianul tulbure al apei.– Gata cu îmbrãþiºarea, se rãþoi comandantul.Gardian! Ia-l, du-l la magazia de alimente, dã-i un sac demerinde, un bidon cu apã ºi sã plece pe poarta principalã.Deocamdatã e liber!Gardianul nu avu prea mult timp sã-ºi desluºeascãuluirea la auzul ordinului ºi, luându-l pe Anton, îngãimãun: „Am înþeles, sã trãiþi!“ Figura seninã a lui Mihai îldeterminã pe comandant sã-l întrebe:– Eºti chiar aºa de sigur cã se va întoarce?– Da, domnule! rãspunse Mihai zâmbind.În scurt timp tot batalionul aflã ciudata hotãrârea comandantului. Se dãdeau pronosticuri, se fãceau pariuri.Ofiþerii bârfeau pe la colþuri, acuzându-l pe acesta denerespectarea regulamentelor militare, mai ales acum, înprag de rãzboi. Cu fiecare zi care trecea, comandantuldevenea tot mai îngândurat ºi vagi remuºcãri îi bântuiauliniºtea.În ziua a ºaptea, o ploaie mãruntã de primãvarãîncepu sã cearnã peste copacii încã în aºteptarea frunzelor.Picãturile cãdeau ca niºte lacrimi deºerte ºi reci pesteaºteptarea pãmântului. La ceasul amiezii întreaga suflarea cazãrmii era strânsã pe platoul central, în jurul spânzurãtorii.Ofiþerii, ocupând rândurile din faþã, priveauiscoditor spre comandantul care fuma nervos.– Sã fie adus condamnatul!Se formã imediat un culoar viu, în cercul ud almilitarilor, în care pãtrunse, sub escortã, Mihai. Avea aceeaºiprivire seninã ºi mersul sigur, bãrbãtesc. Un murmurtrecu prin mulþime, în timp ce ochii tuturor erau îndreptaþispre santinela din turnul de observaþie al cazãrmii.– Nu se vede nimic, domnule comandant! Strigãsoldatul de gardã din turn.Murmurul, ca un animal greoi ºi foarte lung, seridicã peste capetele ostaºilor, amestecându-se cu vibraþiaploii.– Care e ultima ta dorinþã, condamnat? îl întrebãcomandantul pe Mihai, fãrã sã-l priveascã.– Sã mai aºteptãm puþin! spuse Mihai.– E deja trecut de amiazã, condamnat…– Da, domnule comandant, dar asta e ultimamea dorinþã.– Bine! Toatã lumea pe loc repaus!Murmurul, tot mai puternic, îl trezi parcã dintruncoºmar pe comandant. „Cum am putut sã cred cã seva întoarce? Auzi, prieteni….prietenie! Prostii! Toþi suntemla fel! Dar oare eu, în locul amãrâtului de soldat,m-aº fi întors? Pentru ce? Pentru cine? Pentru un prieten?Hm! Nu ºtiu, nu cred… poate doar pentru copilul meu.Da! Da!… cu siguranþã, pentru copilul meu m-aº fiîntors.“ Se apropie de Mihai, se apropie foarte tare, ca ºicum ar fi vrut sã intre în privirea luminoasã a acestuia, são schimbe într-o vâlvãtaie catre sã-l purifice.– Ce mai ai de zis despre bunul tãu „prieten“?Uite cã nu s-a mai întors. Nu s-a mai întors, înþelegi?În loc de rãspuns Mihai privi spre cer. Ploaia stãtuse.Undeva, de dupã nori, se strecura lumina palidã asoarelui. Se uitã apoi la comandant ºi din nou la cer.– Cred cã s-a întâmplat ceva, domnule comandant.Dar, oricum, înþelegerea e înþelegere. Timpul a fostdepãºit, aºa cã… daþi ordinul de execuþie.39