PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

EDITORIALUniversitarul – zoon politikon?“Destul, vine timpul când vom reînvăţa politica.”·(Friedrich Nitzsche)Numărul 3 al Revistei Tinerilor Economişti apare în plinăcampanie electorală. Am parcurs materialele din acest număr şi nu amgăsit nici măcar o referire la acest eveniment. Sigur pentru noieconomiştii problema nu are o importanţă deosebită luată ca atare. Însădacă ne gândim că fiecare partid are în cadrul programului electoral osubstanţială componentă economică, dezinteresul nostru este cel puţinsuspect, dacă nu şi condamnabil.Oare ne-am fi putut exprima, cel puţin în paginile revistei, cuprivire la aceste programe? Ar fi fost bine? Ar fi fost util? Ce se întâmplăla alţii?În vest, şi mai ales în S.U.A., nenumărate think-tank-uri facaşa ceva la fiecare alegeri. Cum se arăta într-un recent supliment alRevistei Dilema Veche, dedicat tocmai unor astfel de dezbateri, se pleacăde la ideea că a guverna înseamnă să mişti banii societăţii dintr-o parteîn alta. Nimic mistic, nimic providenţial, iar epoca geniilor politice carefascinează masele prin carisma lor ar fi trebuit să se încheie. Politicamodernă nu mai înseamnă să fii adulat, politicienii nu sunt magicienicare scot din pălărie tot ce vor.Politicile au devenit nişte reţete, nişte studii perfecte, care sepot preda la facultăţi bune. Există diverse reţete pentru sistemele depensii, cu avantaje şi dezavantaje, există diverse reţete pentru asigurăride sănătate, pentru impozitare ş.a.m.d. iar raţionalizarea presupunedezbatere. Asta la ei.La noi există foarte, foarte puţine dezbateri în jurulprogramelor politice, cvasi-exclusiv în carul unor talk-show-uritelevizate, la care participă doar oameni politici. Nimeni din afară,nimeni din aşa-numită societate civilă.Vina este partajată: a politicienilor care s-au transformat într-ocastă închisă pe care nimic din exterior n-o atinge şi n-o interesează; aoamenilor obişnuiţi tot mai blazaţi, tot mai puţin interesaţi de viaţapolitică; a specialiştilor români care deşi cunosc realităţile politice,implicaţiile lor economice, rămân într-o eternă neutralitate.Oare de ce nu simţim impulsul să ne implicăm? Nu putem să nepoziţionăm de partea impozitării în cotă fixă sau de cea a impozităriiprogresive? Nu putem să ne pronunţăm dacă inflaţia la sfârşitul anului2008 este mai posibil să fie sub 2% sau sub 3%? Dacă ritmul anual decreştere al PIB va fi de 3%, 4%, 7% , 8%? Cum va evolua managementulsistemului sanitar? Cum ar trebui să se acorde subvenţiile în agricultură?Nu putem risca un răspuns la aceste întrebări?3