august 2006 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 35 august 2006CIVILIZAÞII ANTICE ALE EUROPEI TEMPERATEIosif Vasile FERENCZArgumentCivilizaþia dacicã, fãrã nici oîndoialã, a fost una remarcabilã. Odovedeºte ºi interesul deosebit carei-a fost acordat de cãtre lumeaºtiinþificã ºi de cãtre publicul larg.Cunoscutã astãzi mai ales datoritãdescoperirilor arheologice, civilizaþiadacicã oferã un mare volum deinformaþii cu ajutorul cãrora esteposibilã reconstituirea, într-o mãsurãoarecare, a vieþii comunitãþilorumane din acea perioadã.O altã sursã de informaþii pentruînþelegerea vieþii unei populaþii estedatã de comparaþia cu viaþa altorpopulaþii contemporane. Din acestmotiv, credem cã este util sãprezentãm în paginile DacieiMagazin, pe parcursul mai multornumere, una dintre civilizaþiilecontemporane cu care dacii auintrat în contact în mai multerânduri.CELÞII (III)al IV-lea î. Chr. În legãturã cu aceleevenimente, tradiþia istoricãînregistratã de Titus Livius,consemneazã creºtereademograficã în rândul biturigilor,conduºi de regele Ambigatus, caregãseºte soluþia rezolvãriiexcedentului de populaþie, princolonizarea altor regiuni. Astfel, doinepoþi ai sãi vor conduce douãcontingente ce se vor îndrepta, unulspre sud, altul spre est. Aceeaºitradiþie este consemnatã ºi deTrogus Pompeius. În acest numãrne vom îndrepta atenþia asupracelþilor care au traversat Alpii,În numãrul anterior ne-am referitla acele transformãri ºi restructurãriînregistrate la începutul celei de adoua epoci a fierului care au creattulburãri în cadrul comunitãþilorceltice ºi au condus la naºterea unuinou tip de societate, fundamentaldiferitã de acea ,,lume a prinþilor”caracteristicã perioadei anterioare.În acest context, menþionam cã aufost declanºate migraþiile din secolul2Principalele triburi celtice din Peninsula Italicã,dupã V. Kruta

3nr. 35 august 2006DACIA magazinRãzboinic celt în car de luptã specific perioadei invaziei in Italia, dupã V. Krutapentru a se stabili în PeninsulaItalicã.Deplasãrile de populaþii spresud. Peninsula ItalicãEvenimentele desfãºurate înPeninsula Italicã (Fig. 1) sunt maibine cunoscute din opera autorilorlatini care, în perioada de sfârºit aRepublicii, au creat un scenariu aldesfãºurãrii evenimentelor,preluând tradiþiile pe care le-auevocat din perspectiva menajãriiprestigiului Romei. Acestora li seadaugã autori de limbã greacãprecum Polybios sau Diodor dinSicilia care au relatat multe dintreîntâmplãrile vremii, în special aceleacare au marcat, pentru timpîndelungat, lumea romanã. Astfel,urmãrind cu atenþie textele ºicompletând tabloul istoric cuinformaþiile furnizate de izvoarelearheologice, evenimentele pot sã fiereconstituite într-o mare mãsurã.Cuvintele lui Polybios, redactateîn secolul al II-lea î. Chr., suntsugestive pentru debutul colonizãriicelþilor în nordul peninsulei, pe valeaPadului: ,,Aceste câmpii lestãpâneau odinioarã tyrreniennii(acest etnonim este de fapt numeleprin care vechii greci îi desemnaupe etrusci, n. n.) […] ºi care,datoritã faptului cã sunt laîndemâna multora ºi cunoscute,ºi-au dobândit o mare faimã înprivinþa rodniciei. […] Celþii dinvecinãtate (în prima epocã a fieruluiºi la începutul celei de a doua epocia fierului, n. n.) aveau cu ei deselegãturi; privind cu ochi invidioºifrumuseþea acestei þãri, ei aufolosit un pretext neînsemnat ºi aunãvãlit fãrã veste cu o armatãnumeroasã, alungându-i petyrrenienni din regiunea din jurul

4DACIA magazin nr. 35 august 2006Padului ºi luând în stãpânire eiînºiºi aceste câmpii…”.Textul citat surprinde momentulsituat în timp la începutul secoluluial IV-lea, în care contingente de celþiprovenind din zonele de la nord deAlpi, aparþinând mai multor triburi,au traversat munþii ºi au preluat dela etrusci, prin forþa armelor, zonapadanã. Bãtãlia în care etruscii aufost învinºi s-a desfãºurat nudeparte de râul Ticcino.Pentru a reconstitui tablouldesfãºurãrii acestor evenimente,trebuie sã menþionãm cã, dupã toateprobabilitãþile, insubrii se aflau dejaîn nord-vestul Italiei, la ieºirea dintrecãtori pe care, astfel, le controlau.Cultura desemnatã de arheologicu numele: Golasseca, cunoscutãca dezvoltatã într-o zonã situatã întrelacul Maggiore ºi oraºul Bergamode astãzi, se pare cã le-a aparþinut.Primele grupuri sosite auaparþinut cenomanilor care s-auaºezat pe teritoriile de la estul celorale insubrilor, între râul Pad ºi Alpi.La rãsãrit de cenomani, pe litoralulºi în golful Adriatic, se aflauRãzboinici celþi, dupã site-ul Skye-Net, 1996/2004teritoriile venetilor, populaþie de altãetnie, care nu a fost supusã de celþi.Unii dintre noii veniþi au traversatPadul ºi s-au aºezat la sud de fluviu.Între aceºtia se numãrã boiii, în timpce ultimii veniþi, senonii, au luat înstãpânire regiunile dintre Apenini ºilitoralul adriatic din jurul Anconei(Fig. 1).Surse contemporaneevenimentelor, precum ºi uniiînvãþaþi care au trãit ºi ºi-au redactatopera mai târziu, au descrisciocnirile dintre rãzboinicii gali ºiarmatele romane. Spre exemplu,descrierea invaziei celtice înPeninsula Italicã a fost evocatãdestul de amãnunþit de cãtrePolibios, în Istoriile sale. Cuvintelelui Strabon sunt elocvente în privinþaspiritului rãzboinic specific acestorneamuri. El ne face cunoscut cumcã Întregul neam, care se numeºteastãzi gallic sau galatic, esterãzboinic, iute la mânie ºi labãtaie …ºi sunt cu toþii buniluptãtori …” (Fig. 2-3).Îndrãzneala ºi trufia în luptã acelþilor mergea pânã acolo încât nude puþine ori luptau dezbrãcaþi.Polibios descrie sugestiv unasemenea episod din timpulciocnirilor cu romanii: ,,Gaesaþiiînsã, din trufie, cât ºi dinîndrãznealã, aruncaserã aceastãîmbrãcãminte ºi se aºezarã goi,numai cu armele, în primelerânduri; socoteau cã astfel vorfi mai sprinteni, pentru cã terenulBrennus, imagine preluatã de pe site-ul Brennus.htm

5nr. 35 august 2006era plin cu mãrãcini care puteausã se agaþe de haine ºi sãîmpiedice folosirea armelor.” ªifireºte cã, pentru inamici, eraînspãimântãtoare ºi priveliºtea ºiiureºul oamenilor goi aºezaþiînainte, bãrbaþi în floarea vârstei,care se distingeau prin vigoareaºi înfãþiºarea trupurilor lor.DACIA magazinConflictele cu romaniiAsediul oraºului etruc Clusium(astãzi Chiusi) de cãtre senoni areprezentat momentul debutuluiconflictelor armate împotrivaromanilor. Cu acel prilej, etruscii aucerut ajutorul romanilor care autrimis o ambasadã la celþi. Aceºtia,însã, s-au alãturat asediaþilorcãlcând astfel dreptul ginþilor. Înconsecinþã, asediul a fost ridicat ºicelþii conduºi de senonul Brennosau pornit asupra Romei. Bãtãlia încare s-au înfruntat cele douã forþes-a dat în anul 387, pe râul Allia,un afluent al Tibrului, la circa 15kilometri de Roma ºi s-a soldat cuînfrângerea romanilor.Supravieþuitorii s-au refugiat înoraºul Veii lãsând Roma fãrãapãrare. Eºecul pe plan militar a fostatât de geu de suportat de cãtreromani, încât data bãtãliei, 18 iulie,a fost proclamatã, în calendarulroman, ca zi nefastã.Locuitorii Romei s-au refugiatla Caere (astãzi Cerveteri); unnumãr mic dintre ei, mai ales dintreaceia care puteau sã poarte arme,s-au baricadat pe Colina Capitolinã,în timp ce oficialitãþile (preoþii ºisenatorii) aflate la o vârstã suficientde înaintatã pentru a fi utili îndefensiva colinei, au rãmas pe locjertfindu-se pentru a spãla greºelilefãcute de ambasadori. La numaitrei zile dupã bãtãlia de pe râul AlliaSchema tacticã a bãtãliei de pe râul Allia, dupã site-ul Livius PictureArchive the battle at the Allia (387 or 386 BCE).htm.celþii au pãtruns în oraº ºi l-auincendiat. Timp de ºapte luni auasediat, fãrã succes, colinafortificatã. Potrivit tradiþiei, gâºteletemplului zeiþei Iunona au avertizatapãrãtorii ºi, astfel, a fost respinsun atac nocturn care i-ar fi surprinsnepregãtiþi.În urma negocierilor pentruretragere, s-a convenit asupra unuipreþ de rãscumpãrare fabulospentru acele timpuri, însumând 1000de livre de aur. Titus Liviusrelateazã cã, în timpul cântãririiaurului, Brennos a fost acuzat cãfoloseºte unitãþi de mãsurãmãsluite, moment în care ºi-aaruncat spada pe talgerul balanþeirostind cuvintele rãmase celebre:vae victis (vai celor învinºi, n. n.)Potrivit unora dintre autori, celþiinu au reuºit sã se bucure de prãzileobþinute. Armata romanã regrupatãsub conducerea lui Camillus a reuºit

6DACIA magazin nr. 35 august 2006sã-i învingã pe celþi ºi sã recuperezebunurile adunate de ei. Este vorba,evident, de o prezentare a fapteloristorice favorabilã romanilor avândmenirea sã salveze pentrunevoiþi sã se retragã „deoarecevenetii nãvãlirã în þara lor;atunci ei încheie pace cu romanii,le dãdurã înapoi oraºul ºi apoise întoarserã acasã”. Informaþiileistoricului grec se bazeazã pe opera,astãzi pierdutã, a analistului romanFabius Pictor, care provenea dintrunadintre familiile care au furnizatambasadorii trimiºi la Clusium.Conflictele cu romanii aucontinuat în deceniile urmãtoare,pânã în anul 345 î. Chr., când acelaºiPolybios menþioneazã primul succesal romanilor.Rãzboinici celþi, dupã site-ul Skye-Net, 1996/2004.posteritate onoarea romanilor. Înrealitate, aºa dupã cum ne lasãPolybios sã înþelegem, celþii au fostInventarele necropolelor celþilorstabiliþi în Italia aratã cã noii veniþiºi-au însuºit numeroase elemente aleculturii mediteraneene. Prezenþaunor obiecte în cadrul complexelorfunerare atestã faptul cã noii veniþiau adoptat unele obiceiuri greceºti,mergând pânã în domeniul igieneicorporale. Consecinþele sintezeicelor douã civilizaþii - celticã ºietruscã - au putut fi surprinse ºi îndomeniul artei. Este vorba deapariþia unui nou stil ornamental,prezent pe piesele din metal înteritoriile de la nord de Alpi, care secaracterizeazã prin tratarea înmanierã celticã a unor motivespecifice lumii mediteraneene.Despre aceste aspecte vom vorbiîntr-un numãr viitor.Ziar de informaþie, evenimente,anchete, sport,mare ºi micã publicitate

7nr. 35 august 2006DACIA magazinDECEBAL – CEL MAI MARE STRATEG AL ANTICHITÃÞIIDINTRE ANII 87 ªI 106 – REGELE EROU AL DACIEIProf. dr. Ion PACHIA TATOMIRESCUO datã cu iarna dintre anii 86 ºi 87 d.H., destinele Daciei trec în seama lui Decebal, ultimul rege alnemuritorilor, ce uimeºte lumea anticã ºi al cãrui portret (profil) eroic este surprins în cuvinte parcã desprinsedin piatra Columnei Decebalo-Traiane, de istoricul Dio Cassius, chiar din inima Imperiului Roman: «[Decebalse dovedi] foarte priceput în urzirea rãzboaielor ºi dibaci în desfãºurarea ºi-n finalizarea lor, ºtiind când sãnãvãleascã ºi când sã se retragã („înþelegând când trebuie sã loveascã ºi când sã se îndãrãpteze“), meºter în aîntinde curse, viteaz / ager în luptã („meºter în aºternerea curselor ºi iute la faptã“), maestru ºi în a se foloside izbândã cât ºi în îndreptarea vreunei înfrângeri suferite („administrând deopotrivã biruinþa ºi ieºirea cubine dintr-o înfrângere“) – pentru care îndelungã vreme fu un adversar periculos Poporului / ImperiuluiRoman» (Dio Cassius, Istoria Romanã, LXVII, 6; cf. XIRD, I, 123 sq.; StrPR, 281; Fontes, I, 683; MIMS, 52;DDB, 279 sq.).Continuarea primului mare rãzboi daco-roman în vremearegelui Decebal, victoria celor cu ºtiinþa de a se face nemuritoriRegele Decebal, personalitate marcantã a antichitãþiiºi tributul dat de Roma – între anii 89 ºi 104 – Sarmizegetusei.La începutul iernii dintre anii 86 ºi 87, legiunile lui Domiþianºi ale lui Fuscus, ajunse la Dunãre, considerându-se stãpânepe situaþie, începuserã sãrbãtorile „triumfului“ sud-dunãreanasupra dacilor. Sarmizegetusa era convinsã cã orgoliosulDomiþian nu va da „tributul“ / „subsidiile“ cãtre Decebal,aºa cum fãcuse înaintaºul sãu, Vespasian, faþã de Duras /Diurpaneus, decât dupã ce floarea armatei imperiale va fizdrobitã pe frontul Dunãrii de Jos ºi al Dunãrii de Mijloc. Înaceastã situaþie, a intrat în lucru planul de anihilare a întregiiarmate romane din Moesia, adusã de Domiþian sub comandalui Fuscus. Mare psiholog, diplomat ºi strateg, Decebal,cunoscând punctele vulnerabile ale orgolioºilor Domiþian ºiFuscus, a trimis o aºa-zisã „a doua solie“ la împãrat, „soliaprovocatoare“. Este vorba despre solia ce a comunicatîmpãratului Domiþian cã regele Daciei, Decebal, nu maidoreºte respectarea vechilor acorduri încheiate întreVespasian ºi Duras / Diurpaneus, privitoare la subsidii. Înnoul context, Decebal «va face pace dacã ar vrea (el,Domiþian) ca fiecare roman (din imperiu) sã-i trimitã anualdoi oboli, iar de nu, el (Decebal) îi va declara rãzboi ºi-i vaaduce mari neajunsuri» (DDB, 280). La aceastã «simplãbatjocurã sau abilã, premeditatã încercare de a-l înfuria peduºman pânã într-atât încât sã-l facã sã uite de cea maielementarã prevedere» (ibid.), Cornelius Fuscus a trecutDunãrea ºi a înaintat pe Valea Oltului, cãtre Defileul TurnuRoºu, cu gândul de a ajunge la Sarmizegetusa. Stratagemalui Decebal a reuºit. Dacii, «chiar la prima ciocnire i-au învinspe romani ºi, generalul Fuscus fiind ucis, au jefuit tot ce augãsit în taberele romane», dupã cum afirmã Jordanes (IorGet,78 – p. 30 / cf. DDB, 280). Se pare cã în urma morþii lui Fuscus– întâmplatã, ºi dupã pãrerea noastrã, în susul Vãii Oltului –Domiþian luã mãsuri mai energice de continuare a rãzboiuluiºi, dând comanda lui Tettius Iulianus, îl autorizã sã procedeze

DACIA magazin nr. 35 august 2006cu asprime la restabilirea disciplinei iar el plecã la Roma»(PGet, 66). Legiunile romane – între care ºi legio V Alaudae –câte au cãzut în prizonierat (soldaþii „scãpaþi cu fuga“ aufost extrem de puþini) au devenit legiuni de sclavi pe ºantiereledavelor Daciei (Dacii nu îºi recrutau sclavii decât dintreneamurile duºmane, dintre prizonieri; sclavia semeneilor-dacinu era admisã de Zalmoxianism). Dupã mai bine de un an dela „uluitoarea“ dispariþie a armatei romane de sub comandalui Fuscus, în Dacia, în anul 88 d. H., TettiusIulianus – încãrcat de prudenþã – a încercatsã reia „ofensiva“ Romei, atacând dinspreIstria ºi Pannonia, prin Banat. Dar Decebalprevãzuse ºi aceastã acþiune rãzboinicã aImperiului Roman, angajând împotrivã(imperialilor) douã neamuri germanice,marcomanii ºi cvazii, în aºa fel încât sã poatãlovi flancul ºi ariergarda armatelor anti-Sarmizegetusa. Tettius Iulianus a fost lãsatsã înainteze pânã la Tapae („Porþile de Fierale Transilvaniei“), unde s-a dat o puternicãbãtãlie. Dar cum Domiþian – în a cãrui minteîncolþise planul cuceririi Daciei de Vest – apierdut bãtãliile angajate cu marcomanii ºicvazii în Pannonia, armata de sub comandalui Tettius Iulianus a început „sã batã înretragere“, la sudul Dunãrii de Mijloc. Spre anu sfârºi în chip mai dezastruos decât înMoesia – dupã cum mãrturiseºte Dio Cassius– «Domiþian trimise în grabã o solie la Decebal, regele dacilor,ºi-l înduplecã a încheia un tratat, pe care mai înainte nu îlîncuviinþase (...); acesta primi învoiala (...), dar nu voi sã vinãel însuºi ca sã steie de vorbã cu dânsul (Domiþian), ci trimisepe Diegis (fratele mai mic al regelui dac), cu câþiva bãrbaþi, casã-i dea înapoi armele ºi câþiva captivi, ca ºi cum i-ar fi avutnumai pe aceia la dânsul; fãcându-se aceasta, Domiþian pusediadema pe capul lui Diegis, ca ºi când el ar fi fost în adevãrînvingãtorul ºi ar fi putut da un rege Dacilor; el împãrþisoldaþilor onoruri ºi bani ºi trimise la Roma, ca învingãtor,între altele, soli ºi o scrisoare, zicea el, de la Decebal, dar pecare se spunea cã o plãsmuise chiar el; el împodobisãrbãtoarea triumfului sãu cu o mulþime de lucruri pe care leluase nu de la duºmani (adicã de la daci ºi de la aliaþii acestora– n. n.), ci cu totul dimpotrivã, din zestrea împãrãteascã: el(Domiþian) cheltui cu tratatul, dând lui Decebal ºi atunci banimulþi ºi meºteºugari de tot felul ºi pentru timp de pace ºipentru rãzboi, ºi promiþându-i sã-i dea mulþi ºi în viitor; deaceasta el se folosea întotdeauna ca ºi cum ar fi fost o pradãde rãzboi, o datã ce adusese în stare de sclavie împãrãþiaînsãºi» (CDIR, LXVII, 7 / cf. DDB, 282). Rezultã limpede cãprimul mare rãzboi dintre daci ºi romani s-a încheiat cu victoriaregelui Decebal asupra împãratului Domiþian (la încheiereatratatului, regele-erou al Daciei nici mãcar nu l-a socotit peîmpãratul roman, ignobilul Domiþian, demn de a sta cu el lamasa „învoielilor“; bineînþeles, condiþiile tratatului au fostdictate de fratele regelui, Diegis) ºi cã Roma a dat tributSarmizegetusei ºi între anii 89 – 101 d. H. (cf. DDB, 282 sqq.;PGet, 66 sq.; StrPR, 280 sq.; XIRD, I, 123 sqq.; GIrva, 54sqq.).Al doilea mare rãzboi dintre Imperiul Roman ºi Dacia, din8Domiþian, împaratul romanînfrânt de geniul militaral lui Decebalanul 101 sau rãzboiul dintre Traian ºi Decebal, de la Tapae /Tapia.La 27 ianuarie, anul 98 d. H., în tronul Romei a fostîncoronat ca împãrat Nerva Traian August. Pânã în anul 101,tratatul dintre Sarmizegetusa ºi Roma a fost respectat, «pebaza pusã de Domiþian» (PGet, 67), deºi Traian, aproape treiani, a urzit minuþios strategiile împotriva Sarmizegetusei,obiectivul fundamental fiind absolvirea Imperiului Roman«de înjositorul tribut pe care-l plãtea dacilor,precum ºi sã înlãture pericolul ce creºtea pefiece zi contra siguranþei romanilor, prinsporirea puterei ºi a sumeþiei» lui Decebal(XIRD, I, 127). Pentru a izbândi în proiectatacampanie împotriva Sarmizegetusei, Traian areorganizat administrativ / economico-juridicDunogaetia (Dobrogea de azi), acum parte dinMoesia Inferioarã, a dispus refacerea marilorfortificaþii dunãrene din aceastã arie aimperiului, «pentru dominarea câmpieimuntene ºi moldo-basarabene» (PGet, 67).Totodatã, la 25 octombrie, anul 100, aîmputernicit pe Marius Laberius Maximus,guvernatorul Moesiei, «sã orânduiascã dinnou ºi definitiv atât privilegiile oraºelor» dacogreco-romanede la Marea Neagrã, «cât ºigraniþele între teritoriile rurale ale acestor oraºeºi teritoriile satelor ºi târgurilor» daco-romanedin interior, organizate quasi-municipal roman.„Romanizarea“ (adicã „de la intrarea Daciei în „UniuneaEuropeanã de-atunci“) era la aceastã datã aºa de înaintatã înDobrogea, încât însãºi toponimia se constatã a fi devenit înparte romanã» (ibid.), ca ºi în aria moeso-sighinã (îndeosebi,în cea istriano-panonicã). Dio Cassius a arãtat cã «dupã cestãtu câtva timp la Roma, Traian fãcu o expediþie împotrivadacilor, gândindu-se la ceea ce fãcuserã ei, supãrat pentrubanii (tributul / subsidiile) pe care ei (dacii) îi luau în fiecarean ºi vãzând cã puterile ºi trufia lor cresc» (CDIR, LXVIII, 6/ cf. DDB, 321; DD, 221).La 25 martie, anul 101, Traian a declanºat rãzboiulîmpotriva lui Decebal, dupã ce mobilizase din imperiu o armatãde peste 150.000 de rãzboinici («13 – 14 legiuni, multe cohorteºi alae, garda pretorianã, diverse formaþiuni iregulare recrutatedintre populaþiile neromanizate, de la periferia imperiului»;«de multã vreme Roma nu mai fãcuse un asemenea efortmilitar» – DDB, 323). Înainte de a trece Dunãrea, prin Banat,de la Viminacium la Lederata, spre a urma „traseul“ lui TettiusIulianus, dar fãrã a înregistra insuccesul din anul 88 d. H., alîmpãratului Domiþian ºi al vestitului sãu comandant roman,Traian ºi-a angajat „ca aliaþi“ împotriva Sarmizegetusei,sarmaþii-iazygi, ce asigurau flancurile romane (pornite dinbaza dalmato-panonicã) în Câmpia Tisei. Traian a atacat /cucerit Arcidava (Vãrãdia – cf. GIrva, 56), Berzobis / Berzovia(Jidovin), Aizizis / Aixis (Fârliug – ori, cum nota Traian în„comentariile“ din Despre rãzboiul cu Dacii, «inde Berzobim,deinde Aixim processimus»), la Tibiscum (Timiº-Jupa –aceste aºezãri dacice, menþionate ºi în Tabula Peutingerianã,se aflã în provincia Banat a României). Luptele dintre daci ºiromanii conduºi de Traian, pânã aici, au fost nesemnificative,dar înaintarea greoaie s-a datorat ºi faptului cã împãratul,

nr. 35 august 2006extrem de prudent, îºi punea ariergarda în punctele-cheie aletraseului, construind chiar ºi castre (cf. DDB, 324). De acestemomente ale campaniei este legatã ºi scena aducerii mesajuluiscris pe „pãlãria unei ciuperci“, în care Traian era sfãtuit dealiaþii lui Decebal, neamuri germanice (buri, roxolani º. a.),«sã se întoarcã ºi sã facã pace», dupã relatarea lui DioCassius (CDIR, LXVIII, 8 / cf. DDB). Respectiva scenã seconsiderã cã a fost încrustatã ºi pe Columna Decebalo-Traianã din Roma (dupã comentariile împãratului fãcute înDespre rãzboiul cu Dacii), înfãþiºând «un cãlãreþ barbarcãzând, în faþa împãratului, de pe calul de ºeaua cãruia elegat un obiect discoidal ºi, pare-se, poros; acesta ar ficiuperca – poate o iascã mare – pe care aliaþii lui Decebal îºiscriseserã mesajul» (DDB, 324). De la Tibiscum, Traian acontinuat înaintarea pe „Porþile de Fier ale Transilvaniei“,dar culoarul Bistrei, la Tapae (azi, Tapia), unde – ca ºi peTettius Iulianus – regele Decebal l-a întâmpinat cu o puternicãarmatã ºi unde s-a dat prima mare bãtãlie a împãratului, cupierderi cumplite de o parte ºi de alta. Dio Cassius menþioneazãîn istoria sa cã Traian «vãzu pe mulþi dintre ai sãi cãzuþi ºiucise pe mulþi dintre duºmani; ºi fiindcã nu mai aveau cu celega rãnile, se zice cã el nu cruþã nici chiar veºmântul sãu ºiltãie, ca sã facã feºi». „Cenzura“ Columnei Decebalo-Traiananu a permis însã ºi încrustarea în piatrã a jertfelor romane,fireºte, mai importante decât „ciuperca scrisã“. Ca ºi pentruTettius Iulianus, nefastã a fost crâncena bãtãlie de la Tapiaºi pentru Traian, deoarece o biruinþã / victorie (în ciudaistoricilor ce ignorã realitãþile rãzboiului din iarna anului 101– 102) nu poate fi pusã în seama împãratului, ci mai degrabãîn contul lui Decebal, cãci marele rege-strateg, avantajat ºide sosirea iernii, îl obligã pe adversar sã pãrãseascã frontulde vest, angajându-ºi trupele pe frontul sud-dunãrean,fiindcã înþeleptul erou de la Sarmizegetusa, cu oºtile dinMoldavia ºi Gaetia, trecuse Dunãrea, în Moesia Inferior ºiocupase castrele romanilor de pe malul drept al fluviului.Deci din toamna anului 101 ºi pânã în primãvara anului 102,de când împãratul Traian a pãrãsit frontul de vest ºi pânãcând s-a angajat pe frontul sud-dunãrean, biruitor a fostregele Daciei, Decebal. Dacii capturaserã deja foarte mulþiprizonieri romani din aºa-zisele trupe auxiliare ale castrelorDunãrii, permiþându-ºi sã dicteze condiþiile «pãcii din iarnaanilor 101 – 102». Dio Cassius prezintã destul de confuzrãzboaiele dintre Traian ºi Decebal. Se pare cã în acest„context“, Traian a trimis la Decebal o solie condusã de «Suraºi Claudius Livianus, prefectul pretoriului; dar nu se fãcunimic» (CDIR, LXVIII, 9 / cf. DDB, 326), regele Daciei refuzândsã abordeze cu aceºtia condiþiile pãcii, încât împãratul «trimiseºi atunci pe alþii». Decebal miza ºi pe o alianþã cu parþii (dinMesopotamia) lui Pacorus al II-lea, «ceilalþi duºmaniredutabili ai romanilor» (DD, 225). Pliniu cel Tânãr – în Scrisoricãtre Traian (74, 1) – menþioneazã pe «un anumeCallidromus» ce «a fost luat prizonier în Moesia de cãtreSusagus» ºi care «a fost trimis în dar de cãtre regele Deceballui Pacorus, regele Parþilor» (apud GLSG, 117).Bãtãlia din Moesia – primãvara anului 102 d. H. – ºi primamare ofensivã a împãratului Traian la Dunãre.Spre a opri ofensiva lui Decebal în Moesia, peste iarnã,Traian trimisese lui Marius Laberius Maximus o bunã partedin trupele cu care înaintase pânã la Tapia. Împãratul, retrasDACIA magazinîn baza panonico-dalmatã pentru iernare, studiase binestrategiile lui Decebal (pe primul loc aflându-se atacul pedouã fronturi). Primise ºi numeroase trupe de întãrire, încâtîn primãvara anului 102 a pornit rãzboiul care a înclinatdefinitiv balanþa în favoarea imperiului. Cu o puternicã flotã,a coborât de la Dunãrea de Mijloc la Dunãrea de Jos. Mareabãtãlie pentru Moesia Inferioarã s-a dat în Dunogaetia(Dobrogea), la Tropaeum (Tropaeum Traiani – ºi azi catoponim turcizat din vremea Imperiului Otoman în Adamclisi/ „Biserica Omului“). Victorioºi asupra dacilor ºi aliaþiloracestora, roxolanii ºi bastarnii, soldaþii romani l-au aclamatca învingãtor / imperator. Întru amintirea acestei bãtãliifundamentale, Traian a ordonat ridicarea celebruluimonument arhitectonic, Tropaeum Traiani (cf. DDB, 304sqq.; PGet, 69 sq.). Campania a continuat, fiind recuceritecastrele ºi davele de la Dunãrea de Jos ºi de la Dunãrea deMijloc. Decebal a fost respins la nordul acestui fluviu, dupãcum este ilustrat ºi pe Columnã.Rãzboiul pentru Sarmizegetusa – vara anului 102 – ºiprima ofensivã nord-dunãreanã a împãratului Traian.În vara anului 102 d. H., deþinând controlul asupra Dunãrii,împãratul Traian, dupã ce respinsese solia de pace trimisã deDecebal (de data aceasta rolurile se inversaserã), fãrã a maida rãgaz nemuritorilor, a pornit rãzboiul pentru Sarmizegetusa,decis sã transforme ºi Dacia Nord-Dunãreanã în provincieromanã, singura cale de a scoate Imperiul Roman din crizã.Însuºindu-ºi formula de atac a lui Decebal, Traian a hotãrâtsã asedieze capitala Daciei din douã direcþii: din sud-vest,pe direcþia (mai veche) Viminacium – Tapae / Tapia ºi Drobeta/ Dierna (> Tsierna > Cerna) – Tapae, cu forþele armateconcentrate în baza dalmato-panonicã. Din sud, pe „direcþiaFuscus“, Sucidava – Buridava – Arutela (Arudela) (defileulOltului / Turnu Roºu), cu forþele din Moesia-Pulpudava.Oºtile romane pornite din sud erau conduse de M. LaberiusMaximus (guvernatorul Moesiei, ce, dupã cum se spune înizvoarele antice, ar fi capturat-o ºi pe sora regelui dac). ªicavaleria avea în frunte pe Lusius Quietus (maur de origine).La comanda armatei pornite din sud-vest, din Viminacium,se afla însuºi împãratul, ce, fãrã prea mari dificultãþi, fãrã maripierderi, a ajuns din nou la Tapae (Tapia). Cavaleria dacicãde întâmpinare, înainte de Tapae, fusese respinsã de soldaþiilui Traian. În noua bãtãlie de la Tape, tot atât de crâncenã caºi cea din anul ce trecuse, legionarii ºi auxiliarii germanici auieºit biruitori. Comandantul trupelor dacice din zonã s-asinucis înainte de a fi luat prizonier de soldaþii lui Traian (cf.XIRD, I, 141). Dacii þinutului, alãturi de nobilii lor, s-au închinatîmpãratului ce, «pentru a slãbi pe duºman, primea ºi trata pecei ce se supuneau, cu multã bunãvoinþã» (ibid.). Întrucinstirea soldaþilor romani cãzuþi în bãtãliile de la Tapae(Tapia), Traian a poruncit «sã li se ridice un altar ºi sã li sefacã în fiecare an sacrificii funebre» (CDIR, LXVIII, 8 / cf.DDB, 324). Stãpâni pe Porþile de Fier ale Transilvaniei, romaniiau înaintat în Þara Haþegului. Cu cât împãratul Traian seapropia de capitala Daciei, «cu atât lupta lua un caracter maiînverºunat»; erau «întãrituri ridicate mai la fiece pas ºi apãratecu o stãruinþã nemaipomenitã»; «atacurile dacilor asuprapoziþiilor romane devin tot mai dese; sângele curge în ºiroaieºi mai fiecare pas înainte al romanilor este însemnat prinmoartea unui legionar; iar din partea dacilor, jertfirea vieþei9

10DACIA magazin nr. 35 august 2006se face cu o dãrnicie pe care putea s-o explice numainestrãmutata lor credinþã cã ar fi nemuritori» (XIRD, I, 141).Trupele conduse de Traian au joncþionat lângã Sarmizegetusacu oºtile conduse de Maximus ºi Quiteus – pãtrunse prinpasul Turnu Roºu / Vâlcan spre Apulum ºi Germisara. Seconsiderã cã în cetatea de la Costeºti au fost gãsitestindardele ºi tehnica de rãzboi luate de Decebal de la Fuscus(cf. DDB, 326; XIRD, I, 142), în anul 87 d. H. Între oºtile luiDecebal dintre davele dispuse jur-împrejurul Sarmizegetuseiºi legiunile lui Traian s-a încins o bãtãlie pe viaþã ºi pe moarte,ca «între vitejii egale»; aurul, bogãþiile davelor Daciei stimulaupe legionarii angajaþi în lupte, pe mãsura apãrãtorilor disperaþi.Pe de altã parte, Traian dorea cu orice preþ ca, înainte deaºternerea iernii, sã ocupe cel puþin davele din punctelecheieale ariei sarmizegetusane, spre a putea controla oricemiºcare a dacilor din sacra lor capitalã. Sarmizegetusa, apãratãdin toate pãrþile de munþi ºi de anotimpul cel mai urât desoldaþii Romei, se arãtase lui Traian, pentru încã patru ani, cainexpugnabilã. Încheierea unei pãci, vremelnicã, desigur,devenise iminentã ºi de o parte ºi de cealaltã. O solie depace, din marii nobili daci a fost trimisã la împãratul Traian.Regele Sarmizegetusei a acceptat condiþiile tratatului de pacedictate de împãrat: înapoierea tuturor armelor, a întregii tehnicide rãzboi capturate de la romani, în rãzboaie, ori primite – înbaza tratatelor vechi (cu Vespasian ºi cu Domiþian) – de laRoma; eliberarea prizonierilor romani – de la Fuscus încoace;înapoierea tuturor meºterilor primiþi de la romani; sã fie predaþilui Traian toþi „dezertorii“ ºi «sã nu mai primeascã nici unroman, civil sau militar (fugari din imperiu), în slujba sa» (alui Decebal); «sã recunoascã de prieteni ºi duºmani peprietenii ºi duºmanii Poporului / Imperiului Roman»; «sãdãrâme toate cetãþile» Daciei etc. (CDIR, LXVIII, 9 / cf. XIRD,I, 143). Astfel «încheiatã învoiala», «Traian trimise... pe soliilui Decebal la senat, pentru ca ºi acesta sã întãreascã pacea;dupã ce fãcu aceastã legãturã, lãsând o oaste lângãSarmizegetusa» (într-un castru, cunoscut în vremea lui DioCassius drept «Sarmizegetusa Romanã» – DDB, 328), «iarcelelalte pãrþi ale þãrii aºezându-le cu soldaþi, el se întoarse înItalia; solii trimiºi din partea lui Decebal furã duºi în senat ºiei, punând jos armele, împreunarã mâinile cum fac prinºii derãzboi, rostirã câteva cuvinte, se rugarã ºi astfel încheiarãpacea ºi-ºi luarã apoi armele de jos; Traian îºi sãrbãtori triumfulºi fu numit Dacicul; el rândui în teatru lupte cu gladiatori...»(CDIR, LXVIII, 9 – 10 / cf. DDB, 327). Dar era o pacepregãtitoare de alt rãzboi.Ultimul rãzboi dintre Decebal ºi Traian sau cãdereaSarmizegetusei (105 – 106).Ar fi fost absurdã respectarea unui astfel de tratat –rãzbunãtor al Romei pentru umilinþele la care o supuseseSarmizegetusa în ultimele trei decenii – tocmai de cel ceîngenunchease Imperiul Roman în vremea lui Domiþian ºi îizdrobise floarea armatei (conduse de Fuscus), tocmai degenialul rege al Daciei, Decebal, cel ce avusese în mânã ºisorþii victoriei în prima parte a luptelor cu Traian. Nici nu sereaºezase bine Traian în scaunul imperial din Roma, cã-i ºivenirã ºtiri de la Sarmizegetusa – dupã cum certificã totCassius Dio: «Decebal face multe contra legãturei pãcii,primeºte iarãºi dezertori, reîntãreºte cetãþile, cerceteazã prinsoli naþiile / neamurile vecine, pedepseºte pe acelea ce nuprimeau a fi de partea lui...» (CDIR, LXVIII, 9 – 10 / cf. XIRD,I, 145). Este vorba despre campania de prin 103, împotriva«aliaþilor Romei», neamul iazigilor. Susþinuþi de legionariiromani, iazigii îºi întinseserã stãpânirea peste pãmânturiledacilor dintre Dunãre ºi Tisa. În ciuda celor prevãzute întratatul cu Traian, Decebal restabilea ordinea, dreptatea, înspiritul strãmoºesc, în Câmpia Panoniei. Mai mult, Roma luiTraian aflase ºi despre soliile dacice la popoarele vecine ºimai îndepãrtate, euro-asiatice, pentru alianþe în vedereadeclanºãrii unui rãzboi anti-imperial etc. Apoi, Decebal –spune acelaºi Dio Cassius– «nu se înduplecã a preda armeleºi pe sine însuºi: el strângea în vãzul tuturor oºteni ºi îndemnala rãzboi pe vecini, spunându-le cã, dacã-l vor pãrãsi pedânsul, ºi ei se vor primejdui. Cã mai sigur ºi mai uºor îºi vorpãstra libertatea luptând împreunã cu el, înainte de a danenorocirea ºi cã, de-i vor lãsa pe daci sã piarã, mai târziu,nemaiavând aliaþi, vor pãþi-o ºi ei» (ibid.; cf. DD, 233; DDB,330 sq.). Traian masase pe frontul Dunãrii mai toate forþelearmate ale Imperiului Roman, declanºând în vara anului 105d. H. rãzboiul de nimicire a Sarmizegetusei ºi de transformareîn provincie romanã a unei bune pãrþi din Dacia Nord-Dunãreanã. La 4 iunie 105, Traian ºi statul major al armatelorimperiale – între cei din statul major: Hadrian, comandantullegiunii I Minervia, Decimus Terentius Scaurianus ce, dupã106, a fost înscãunat ca guvernator al provinciei romaneDacia Superior (partea Daciei Nord-Dunãrene cuprinzândArudelia / Ardealul, Maramarisia / Maramureºul, Crisiana /Criºana, Alutuania / Oltenia, Banatul dintre Mureº, Tisa ºiDunãre-Partiscum) – au pornit din Roma, s-au îmbarcat laBrundisium, încât în a doua jumãtate a lunii iunie coordonauoperaþiunile militare din Moesia Superior. Pentru ca Decebalsã nu declanºeze – cu aliaþii lui – atacuri sud-dunãrene pemai multe fronturi, în iarna dintre anii 105 – 106, împãratulTraian ºi statul major al frontului Dunãrii au decis: a) trecereagrosului armatelor imperiale – ºi a liniei frontului – la nordulDunãrii, prin cinci locuri / „vaduri“: Viminacium / Lederata(cu înaintare sigurã, pe drumul vechi, presãrat cu castre, din101 pânã în 105: Arcidava, Centum-Putei, Berzobis, Aizizis /Aixis, Tibiscum, Tapia, Sarmizegetusa), Drobeta – pe „podulde piatrã al lui Decebal ºi Traian“ / „Podul Drobetei“ (construitdupã proiectul arhitectului Apolodor, între anii 102 ºiprimãvara anului 105; podul se arcuia peste Dunãrea latã de1.127 de metri ºi adâncã de 30 de metri; avea 20 de stâlpi depiatrã pentru suprastructurã, echidistanþi – «cu îndepãrtareaunuia de celãlalt de 170 de picioare», adicã de «vreo 56 demetri» – cf. XIRD, I, 147 / Girva, 59; zona Drobeta – Dierna /Þierna fusese amenajatã, din ordin imperial, pentru înlesnirea«tragerii de pe mal a þãicilor ºi batelurilor cu provizii, pe careTraian era sã le transporte pe Dunãre în sus, din Moesiacãtre tãrâmul operaþiunilor; romanii anume, dupã cucerireaMoesiei ºi a Panoniei, organizaserã douã flotile pe fluviu,classis pannonica ºi classis moesica, flotile care aveau cascop mai ales paza trecerei Dunãrii; dar fãrã îndoialã cã,alãturea cu aceste flotile de rãzboiu, trebuiau sã se afle ºivase de transport» – XIRD, I, 129; la Porþile de Fier, «în loculcel mai impunãtor, unde Dunãrea biruieºte munþii, se ceteºteîncã, pe malul sârbesc, inscripþia pusã de Traian în anul 100d. H., în care spune cã desfundând stâncile au deschis ocale...» – ibid.; în fruntea armatelor trecute pe „podul de

nr. 35 august 2006piatrã al Drobetei“ se afla împãratul Traian; de la Drobeta, uncorp de armatã a pornit-o spre Sarmizegetusa, pe „drumulDiernei > Tsiernei > Cernei“: Drobeta – Dierna – Ad Mediam/ Mehadia – Tibiscum / Timiº – Tapia – Sarmizegetusa; grosultrupelor ºi Traian au pornit de la Drobeta la Amutria / Motru;de la confluenþa Motrului cu Jiul – Gura Motrului, un aldoilea corp de oaste a înaintat spre pasul Vâlcan, blocândieºirea Sarmizegetusei la Valea Jiului;pentru supravegherea zonei de laconfluenþa Amutria / Motru – Jiu, Traiana ordonat ridicarea castrului de laTatomireºti / „Rãcari-Garã“; de aici,împãratul a înaintat cu legiunile laPelendava / Craiova, apoi la Alutus / Olt,spre a joncþiona cu armata Moesiei-Pulpudava spre Sarmizegetusa; „TabulaPeutingerianã“ menþioneazã localitãþile:Pelendava, Castranova, Romula,Acidava, Rusidava, Pons-Aluti,Buridava, Castra-Traiana, Arutela,Pretorium, Pons-Vetus, Stenarum,Cedonia, Decidava, Apulum – cf. XIRD,I, 152 sqq.), Oescus / Sucidava (pentruarmata Moesiei Inferior – Pulpudava,fuzionând la Pons-Aluti cu cea condusãde Traian dinspre Pelendava / Craiova ºitraversând Carpaþii Meridionali prin Turnu Roºu),Durostorum (pentru armata sud-est-moesianã, înaintândspre Ramidava / Cumidava prin pasul Bran, ca sã seîntâlneascã la Caput Stenarum cu Traian) ºi Troesmis /Aegyssus (bazã pentru armata est-moesicã foarte bine dotatã,care a înaintat pe „drumul lui Burebista“, la Piroboridava, atraversat Carpaþii Orientali pe la Angustia, din capãtul pasuluiOituz, sau culoarul Târgu Ocna – Miercurea Ciuc; de la CaputStenarum, împãratul Traian a trimis trupe întãritoare spre aocupa zona dintre Angustia ºi Samum, presãratã de castrelede la Comãlãu, Boroºneul Mare, Olteni, Hoghiz, Baraolt,Sânpaul, Odorheiul Secuiesc, Sãrãþeni, Cãlugãreni,Brâncoveneºti, Odorheiul Bistriþei, Iliºua; Traian înaintaseºi ocupase Apulum, Potaisa, Napoca, Optatiana, Porolissum,Samum); b) pe cât posibil, la intrarea în iarna anilor 105 – 106,zona fortificatã a Sarmizegetusei sã fie prinsã în „cleºtelelegiunilor“; c) iernarea armatelor în Dacia, „pe poziþii“, încastrele / davele din punctele-cheie ale reþelei fortificaþiilorlui Decebal (din Transilvania / Ardeal, Banat ºi Oltenia); d)asedierea capitalei nemuritorilor în primãvara anului 106,ocuparea ºi distrugerea Sarmizegetusei; e) transformareazonei ocupate din Dacia Nord-Dunãreanã în provincia romanãDacia Superior (având ca guvernator pe Scaurianus); f)capturarea recoltelor verii / toamnei anului 105 de pe ogoareledacilor ºi depozitarea lor în castrele romane, ori în davelecucerite; înfometarea populaþiei; recoltele care nu puteau ficapturate de legionari erau distruse; capturarea turmelor,cirezilor, hergheliilor, cârdurilor de pãsãri domestice, prisãciloretc.; aºezãrilor dacice care se supuneau stãpânirii romane lise asigura hrana spre primãvara / vara anului 106; g) acordareade privilegii nobililor daci trãdãtori ai lui Decebal, corupereacelor din dacica ierarhie socialã. Dio Cassius a înregistrat înistoria sa ºi o serie de amãnunte revelatoare a stãrilor deDACIA magazintensiune de la Sarmizegetusa; «din pricinã cã mulþi dacitrecuserã de partea lui Traian, precum ºi din alte pricini,Decebal ceru din nou pace». Dar condiþiile împãratului n-aufost acceptate de regele Daciei – între acestea fiind ºi «apreda armele ºi pe sine însuºi». Decebal vãzuse o soluþiespre salvarea Daciei chiar în moartea împãratului Traian; ºi«Decebal trimise, deci, în Moesia, niºte fugari ca sã-l omoare,dar aceºtia n-o puturã face: unul din ei,fiind bãnuit, fu prins ºi, dat chinului,mãrturisi tot planul urzit». Atentatul sepetrecuse prin luna iulie 105. În timpulcampaniei nord-dunãrene, din ordinul luiDecebal, soldaþii daci reuºiserã sãcaptureze pe Longinus, unul dintre ceimai apreciaþi comandanþi ai legiunilor luiTraian. Adus în faþa statului major alarmatei dacice, Longinus a refuzat sã deadetalii despre planurile lui Traian: «ºifiindcã el (Longinus) nu voi sã spunãnimic, îl puse sub pazã neferecatã ºi,trimiþând un sol la Traian, ceru sã-i lase(Traian) þara pânã la Istru ºi sã-i întoarcãJerome Carcopino, banii pe care-i cheltuise cu rãzboiul:ilustru savant francez cercetãtor numai aºa îi va da drumul lui Longinus;al rãzboaielor daco-romane Traian, rãspunzându-i cu vorbeîndoielnice, din care voia sã se vadã cã elnu pune preþ nici prea mare nici prea mic pe Longinus (aceastapentru ca nici sã-l piardã pe acela, nici sã-l rãscumpere cuprea mulþi bani), Decebal, socotind ce sã facã, stãtu încumpãnã; între aceste, Longinus, cãpãtând otravã prinmijlocul unui libert, pentru ca Decebal sã nu bãnuiascã delocceea ce avea sã fie ºi sã nu-i facã paza grea, îi promise cã vamedia spre împãcarea cu Traian; apoi, scriind o epistolã cecuprindea o rugãminte, o dãdu libertului s-o ducã lui Traian;pentru ca sã fie fãrã grijã; ºi astfel, libertul plecând, pestenoapte Longinus bãu otrava ºi muri; dupã aceasta, Decebalceru de la Traian pe libert, promiþându-i cã-i va da în schimbtrupul lui Longinus ºi 10 captivi; el, deci, ca sã aducã întruîndeplinire aceasta, îndatã-l trimise pe centurionul prinsdimpreunã cu Longinus, de la care Traian aflã tot ceea ce seîntâmplase; totuºi, Traian nu-l trimise nici pe acela înapoi ºinici nu dãdu drumul libertului, socotind cã, pentru onoareaîmpãrãþiei, viaþa acestuia era mai de preþ decât înmormântarealui Longinus» (CDIR, LXVIII, 12 / cf. DDB, 331 sq.; DD, 234;XIRD, I, 158). Dar încercarea „tranzacþiei Longinus“ avuseseloc, probabil, înainte ca armata condusã de Traian sã fi ajunsla Buridava. Columna Decebalo-Traianã din Roma neînfãþiºeazã lupte în munþi, desigur, în situaþii jur-împrejurulCogaionului („Munþii Orãºtiei“); «se pot vedea iarãºi marºuriale armatei romane, atacuri date cu energia disperãrii de cãtredaci, scene de incendiere a aºezãrilor cucerite de Traian; darîn acelaºi timp se pot vedea ºi daci care, învinºi, se închinãînvingãtorului împreunã cu familiile lor; descoperirilearheologice atestã cã dava de la Costeºti e (...) cuceritã ºitrecutã prin foc ºi sabie; urmele incendiului sunt deosebit deputernice la turnurile-locuinþã de pe platou; ultimeleconcentrãri de forþe dacice se fac în vederea supremeirezistenþe de la Sarmizegetusa; un ºir de scene de pe ColumnaDecebalo-Traianã înfãþiºeazã asediul capitalei dacice în vara11

DACIA magazin nr. 35 august 200612anului 106; soldaþii romani atacã îndârjiþi, conºtienþi cã au înfaþã ultimul mare obstacol care-i desparte de victorie; la rândullor, dacii apãrã cu eroism cetatea, suferind grele pierderi;lupta e însã inegalã: romanilor le sosesc, desigur, întãriri, întimp ce apãrãtorii închiºi în cetate suferã nu numai din pricinaarmelor vrãjmaºe, ci mai ales de sete; se pare cã Traian tãiaseconductele ce aduceau apa în cetatea de refugiu aSarmizegetusei: aºa s-ar explica dramatica scenã în careapãrãtorii capitalei dacice, sleiþi de puteri, îºi împart ultimelepicãturi de apã; e preludiul capitulãrii cetãþii care, dupã cumatestã descoperirile arheologice, va fi sistematic ºi cusãlbãticie distrusã împreunã cu aºezarea civilã ºi cumonumentala incintã sacrã; nu toþi apãrãtorii Sarmizegetuseidepun armele; Columna ni-i aratã pe o parte din ei pãrãsindcetatea pentru a încerca sã reziste în alte pãrþi»; Decebaleste surprins pe Columnã «adresându-le oºtenilor sãi o ultimãcuvântare prin care cautãsã-i îmbãrbãteze, împãrtãºindu-le probabil intenþia sa dea fugi prin munþi, cãtre rãsãrit, pentru a înjgheba o nouã liniede rezistenþã...»; «Romanii prind însã de veste ºi trimit undetaºament de cãlãreþi pe urmele regelui dac», detaºamentcondus de Tiberius Claudius Maximus; «ajuns ºi înconjuratde urmãritori, fãrã nici o speranþã de scãpare, având în faþãumilitoarea ºi cruda perspectivã de a urma în lanþuri, la Roma,carul triumfal al învingãtorului pentru a fi apoi ucis în sinistracarcerã Tullianum, Decebal îºi curmã firul vieþii, tãindu-ºigâtul cu o sabie încovoiatã; el încheie astfel în chip eroic - ºitragic totodatã - epopeea antiromanã cãreia îi dedicase toatãenergia ºi timpul de domnie; cãlãreþii romani nu au înaintedecât un cadavru; nu-l cruþã însã ºi-i taie capul ºi mânadreaptã, aducându-i-le lui Traian; acesta trimite capul luiDecebal la Roma, unde va fi expus pe scãrile Gemoniae pentruca toþi sã ºtie cã primejdiosul duºman a fost definitiv înfrântºi alungat, cum zice un izvor antic, nu numai din domnie, ci ºidin viaþã»; oºteanul Tiberius Claudius Maximus, potrivitinscripþiei de pe stela funerarã descoperitã la Grammeni, lângãPulpudava (>Plovdiv, azi, în Bulgaria), a fost «fãcutduplicarius în ala a II-a de pannoni de cãtre divinulTraian, de care a fost fãcut ºi cercetaº în rãzboiuldacic ºi în cel parthic ºi de cãtre acelaºi a fostfãcut decurion în aceeaºi ala deoarece l-a prins peDecebal ºi capul i-a adus la Ranisstorum...»;istoricul Hadrian Daicoviciu mai relevã cã textulînsoþeºte scena-basorelief ce «îl reprezintã peMaximus însuºi cãlare; în faþa calului avântat îngalop, un nobil dac (se recunoaºte binecaracteristicul pileus de pe capul regelui Decebal),cãzut la pãmânt ºi rezemat cu mâna stângã de scut,scapã din mâna dreaptã, întinsã, un pumnal curb;dat fiind conþinutul inscripþiei, aceastã scenãtrebuie interpretatã ca o reprezentare a sinucideriilui Decebal; analogia cu scena de pe Columnã efrapantã: ºi acolo se vãd cãlãreþi romani care sereped, trecând peste trupurile însoþitorilor luiDecebal, spre regele aºezat la pãmânt, la rãdãcinaunui arbore; existã însã ºi o deosebire: pe Columnã,Decebal e înfãþiºat în clipa în care îºi atinge gâtulcu ascuþiºul pumnalului încovoiat; aºadar,basorelieful de pe monumentul lui T. Claudius Maximus arreprezenta momentul urmãtor al dramei: Decebal, în agonie,scapã din mânã arma cu care-ºi curmase zilele» (DDB, 332 sq.).Asediul Sarmizegetusei a durat de prin martie pânã pe lamijlocul lunii iulie, anul 106; ºi înainte de 11 august 106 –dupã cum atestã o diplomã militarã datatã ºi descoperitã laPorolissum – partea cuceritã de împãratul Traian, din DaciaNord-Dunãreanã, de la Tyras la Piroboridava, Porolissum ºiPartiscum, devenise provincie romanã (partea de est, dintreAngustia ºi Tyras fusese alipitã Moesiei Inferioare; Olteniaºi þinuturile din stânga Oltului, pânã pe la Curtea de Argeº,constituiau Dacia Inferior; Banatul ºi Ardealul, partea sudicãa Maramureºului ºi partea esticã a Criºanei alcãtuiau DaciaSuperior). Comorile Daciei – îndeosebi, ale Sarmizegetusei,ale regelui Decebal, ascunse sub albia râului Sargeþia, dupãce, pe durata îngropãrii tezaurelor, râuleþul fusese deviat –duse de Traian la Roma, constând – dupã evaluãrilesavantului J. Carcopino – din 165.000 de kilograme de aurfin, 331.000 de kilograme de argint (cronicarul Critonprecizeazã cã împãratul Traian a dus din Dacia, ca pradã derãzboi, cinci milioane de libre de aur, adicã 1.655.000 dekilograme de aur; chiar reducând-o de zece ori, ca J.Carcopino, cantitatea de aur pare uimitoare, dar pe mãsurarezervelor Daciei – cf. CLrich, 28 sqq.; DDB, 181; DIC, I, 788;GIrva, 61), fãrã a mai considera imensa pradã de rãzboi„transferatã“ de legionarii romani în diferite colþuri aleimperiului, au înlãturat criza pentru o bunã vreme, au fãcutsã rãsarã splendidul For al lui Traian, în «cetatea celor ºaptecoline» (prin sãparea / retezarea crestei ce lega colineleQuirinal ºi Capitoliu cu exact înãlþimea de 39,83 de metri aColumnei Decebalo-Traiane, inauguratã în anul 113 d. H. –cf. DD, 216), ºi, înainte de toate, au fãcut sã strãluceascã„sãrbãtorile lui Traian“, neasemuite ºi nemaipomenite, pedurata a 123 de zile (v. CDIR, LXVIII, 15 / cf. DDB, 335), zileîn care au þinut „jocurile publice“, zile când «pesteunsprezece mii de fiare pierirã în luptele date de cei zece miide gladiatori» ( CDIR / cf. XIRD, I, 166).Forul lui Traian construit cu aurul dacilor cotropiþi

13nr. 35 august 2006DACIA magazinROMÂNII ªI-AU FÃURIT LIMBAOmagiu memoriei sanscritistei Amita BhoseMioara CÃLUªIÞÃ-ALECUCa inginer electronist, am înþelescã ºtiinþa ºi tehnica evolueazãcontinuu. ªcoala te pregãteºte sã teîncadrezi la nivelul cunoºtinþelor dintrunanumit moment al acestei evoluþiiºi sã poþi sã urmãreºti ºi sã-þi însuºeºtirealizãrile noi. Dacã nu continui sãînveþi, eºti depãºit, te descalifici.Întâlnirea mea cu NicolaeMiulescu ºi citirea cãrþii „DaciaPreistoricã” de Nicolae Densuºianum-au fãcut sã mã îndoiesc devalabilitatea cunoºtinþelor mele delingvisticã ºi de istorie însuºite înºcoalã. În cãutarea adevãrului, amîncercat sã fac un pas spre origini, sãaflu ceva despre cultura hindusã ºi amaudiat primii doi ani din cursul desanscritã þinut la Universitate de AmitaBhose.Prin aceastã indiancã, am aflat cevadin India, din spiritualitatea acesteia.La început, Bharata, þaralegendarului Bharata, a fost cunoscutãde europeni prin vechii greci. Aceºtiaau numit fluviul Sindhu, Hindu, pelocuitori, hinduºi ºi þara, India.Acum multe mii de ani, înþelepþiihinduºi au vrut sã exprime clar ºiprecis învãþãturile sfinte. În acestscop, ei ºi-au studiat limba, audisciplinat-o dupã reguli gramaticaleºi au numit-o „sama scrita” – cea maidisciplinatã, regulatã –. Limbasanscritã s-a transmis conºtiincios, dela învãþãtor la discipol, astfel cã astãzise cunoaºte mai corect pronunþareaacestei limbi decât a celei latine, deºisanscrita devenise o limbã moartã,vorbitã numai de iniþiaþi, înainte deîntemeierea Romei.Când englezii au început sãcunoascã India ºi europenii au aflatsanscrita, s-a dezvoltat lingvisticacomparatã ºi etimologia. S-aucomparat cuvintele din diferite limbi,s-a studiat asemãnarea lor ºi s-a deduso limbã-mamã-primarã din care ar fievoluat toate limbile indo-europene.Lingviºtii români, fascinaþi deasemãnarea limbii române cu latina,au pornit de la ipoteza cã limbaromânã ar fi evoluat din latina vulgarãadusã de trupele romane de ocupaþieºi de coloniºti în secolele 2 ºi 3 e. n.Ei s-au strãduit ca, pentru fiecarecuvânt românesc, sã gãseascã sau sãimagineze unul latin din care ar fiprovenit. Când nu au izbutit, au cãutatîn slavã, germanã, maghiarã, turcã...un cuvânt care ar fi putut fi împrumutat.În lecþiile ei, Amita Bhose arãtacum limba era creatã de oameni ºi cumvechii înþelepþi hinduºi se strãduiau sãdeducã cum au gândit oamenii cândºi-au fãurit limba.Atunci m-am convins cã limbaromânã este opera românilor ºi astrãmoºilor lor, înþelegând prin aceºtiaºirul lung de generaþii, începând cuoamenii care comunicau printr-unlimbaj primitiv însoþit de gesturi, limbajcare se dezvolta o datã cu gândirea ºicu creierul lor. Chiar ºi adoptareacuvintelor strãine era adesea marcatãde gândirea celor care o fãceau.Onomatopeele au avut un rolimportant în formarea limbajului ºisunt încã bine reprezentate în limbaromânã.Yoghinii hinduºi pretind cã existãunele sunete – mantre – care,pronunþate într-un anumit fel ºi întroanumitã poziþie, moduleazã respiraþiaomului, astfel încât acesta seacordeazã pe o anumitã energie acosmosului ºi devine ca o antenãcapabilã sã o recepþioneze. De pildã,lam ar fi mantra pãmântului, vam aapei, ram a soarelui ºi a focului, yama aerului ºi a dragostei, iar aum(pronunþat „om”) a divinitãþii.Herodot relata în „Istorii” (II, 2,3) cã faraonul Psametic, vrând sã afleAmita Bhosecare au fost cei mai vechi oameni depe Pãmânt, a ales doi copii abianãscuþi ai unor oameni de rând ºi apus sã fie crescuþi izolaþi, fãrã sã li sevorbeascã. Când au împlinit doi ani,ei au spus primul cuvânt becos, careînsemna „pâine” în limba frigianã.Faraonul a dedus cã frigienii erau ceimai vechi oameni.S-a admis astfel cã, în minteaoamenilor, se formeazã arhetipurisonore, care se transmit genetic,arhetipuri pe care ºi copiii le pot ºti,fãrã sã le fi auzit.În cãrþile mele „Limba Românilor”(apãrutã la editura Miracol, 1994) ºi„Problemã”, (apãrutã la editura Orfeu,2000), am exemplificat cã rãdãcinileacestor mantre hinduse imprimãacelaºi înþeles în multe dintre cuvinteleromâneºti în alcãtuirea cãrora intrã.Limba manifestã gândul,spiritualitatea omului, aºa cum trupulîi încarneazã sufletul. Limba reprezintão puternicã legãturã între oamenii careo vorbesc, prin faptul cã realizeazãcomunicarea între ei, le disciplineazãîn acelaºi fel gândirea ºi le asigurãaccesul la aceleaºi tradiþii. Ea încheagãnaþiunea.Limba este arhiva vie a gândirii ºiactivitãþii unui popor. În cartea

14DACIA magazin nr. 35 august 2006„Problemã”, am arãtat cã limbaconþine informaþii despre trecut, lafel de valoroase ca cele gãsite dearheologi în pãmânt.De pildã, ca ºi în vechea culturãhindusã ºi în arta popularã românã,roata este un simbol solar. Roata arevoluþionat transportul, prin creareacarului. În limba sanscritã, carul senumeºte „rotha”, dar în limbaromânã, rãdãcina cãratului ºi acarului este car, care, în limbasanscritã, este rãdãcina mâinii – kara–, conform D.S. (dicþionarulsanscrit-francez de E. Burnouf ºi L.Leupol, pag. 141). „Akara” (cuprefixul a scurt care indicã negaþie)însemna „fãrã mânã”, cuvânt pãstratîn limba românã în expresia l-a fãcutde ocarã, care a însemnat la începutcã i s-a tãiat mâna. Este probabil cãasmenea cuvinte au apãrut înainte dedespãrþirea limbii vechii Indii destrãstrãromânã ºi cã ºi-au definitivatsemantica ulterior despãrþirii.Ca toate limbile vechi, ºi getodacaa avut mai multe sunete, unelefoarte asemãnãtoare. Aceasta sedovedeºte ºi prin faptul cã erauconfundate între ele de scriitoriiplãcilor de plumb, recent scoase laivealã.Astfel, în timpul ocupaþieiromane, încã mai exista un a scurt,(pronunþat ca în limba sanscritã întreo ºi a, ca un „a” maghiar), pe carelatinii l-au receptat ca „a”, iar înromânã a devenit „o”. Aceasta explicãde ce în latinã se scria Dacia ºi dava,iar în românã s-au transmis Dochiaºi dova, ca de pildã în cuvinteleCladova, Moldova, Sadova...A scurt, ca prefix, indica negaþie,ca în limba sanscritã. Cuvinteleromâneºti în care negaþia serealizeazã cu o, ca la verbele: a feri ºia oferi, a prii ºi a opri, a prima ºi aoprima, a pune ºi a opune... au ºansade a fi autohtone ºi anterioareocupaþiei romane. În unele cazuri,cuvântul care a fost negat a dispãrutdin limbã. S-ar putea ca în aceastãcategorie sã intre cuvinte ca: obloc,a ofili, olog, a osteni, a oteºi...Limbile au evoluat înspre uºurareaefortului de vorbire, creºtereapreciziei de transmitere ºi mãrireavitezei de comunicare.Limba românã a pãstrat multecuvinte în forme mai vechi, în specialcu multe vocale, fapt care permitesã se deducã înþelesul primar, uneoriºi logica de alcãtuire din rãdãcinilede vorbire. Aºa cum am exemplificatîn cãrþile „Limba Românilor” ºi„Problemã”, existã rãdãcini devorbire, care, în limba românã, cititeinvers, au înþelesuri corelate. Aceastas-ar datora ºi faptului cã ele conþinaceleaºi sunete. De pildã: car – rac,dar – rad, es – se, ha – ah, har –rah, ia – ai, om (omul viu) – mo(moarte)... Uneori ºi în limba românãs-au redus vocalele, de pildã, „dirept”a devenit „drept”.L se pronunþã cu un efort mai micdecât r. Cuvintele româneºti care aucorespondent latin cu l în loc de r,este probabil sã fie autohtone ºi nus-au obþinut prin rotacizarea celorlatine. De pildã „soare” nu descindedin latinul sol,-solis. El corespundela „sura” din limba sanscritã ºiaminteºte de Ra, zeul soarelui dinegipteanã. Ra apare ºi în cuvântulromânesc „rãsare”, ºi în cuvântul„arsura”, care existã ca atare ºi înlimba latinã; la fel este ºi în cazulcuvintelor „sare” ºi „a sãri”. În Bibliadin 1936, încã apare cuvântul„amãnunt” scris cu r (amãrunt).Denumirile Tibiscus ºi Timiºpresupun existenþa unui cuvânt getodacTimpisc... Mp ar fi fost receptatb în limba latinã, deci Tibiscum ºi mîn limba românã în Timiº.Presupun cã rãdãcina pt este maiveche decât ct, deci cuvântul fapt ºiopt mai vechi decât act ºi octo, lapteºi noapte decât lactis ºi nox,-tis dinlatinã, deoarece ct se pronunþã maiuºor; de aceea ct nu a trecut în pt încuvântul cert latin, octombrie. Deasemenea numele cãlugãrilor geþiktistai (ctitori) nu apare ºi ca ptistai.Pentru uºurarea pronunþiei, unelecuvinte au suferit metateze ca, depildã, potrivnic ar fi provenit dinprotivnic.Cuvintele cu arie mare derãspândire provin din vechea limbãcomunã ºi au o probabilitate mare sãfie autohtone. Astfel, cuvântulcioban, care are corespondent înafganã, curdã ºi turcã, nu poate aveaorigine turcã sau cumanã, cum s-apresupus. El conþine rãdãcina ban,care indicã legãturã între oameni ºirelaþii de comerþ în românã (ban,Banat, bandã, bani) ºi în sanscritã(banijya = comerþ, D. S. pag. 463).Evoluþia unor nume adoptate dinalte limbi ar putea arãta apreciereastrãmoºilor românilor. Dacã, aºacum argumenta N. Miulescu, muntelede lângã Braºov ar fi fost numit deromani Tempora, transformareaacestui nume în Tâmpa ar ilustraconsideraþia autohtonilor faþã detoponimele romane.Unele expresii indicã informaþiivechi. De pildã, este probabil cã primiicare ºi-au luat valea au fost romaniicare se salutau „vale”. Aºa cum arãtaP. L. Tonciulescu, expresia facezgomot precum dracul gol aminteºtede steagul dac ridicat în bãtaiavântului. Vechimea acestor expresiieste de aproape douã milenii?!! Înfolclorul românesc se aminteºte deoameni care s-ar transforma periodicîn lupi, aºa cum relata Herodot (IV,105) despre neuri. În confruntãrileinegale cu turcii, Mircea cel Bãtrânºi ªtefan cel Mare aplicau aceaºitacticã a retragerii dupã pustiireaterenului, ca ºi scythii în faþa luiDarius. Impresionantã continuitatede credinþe ºi obiceiuri !!!Limba românã conþine multeinformaþii relative la trecutulromânilor nedezlegate încã.Mi-am intitulat ultima carte„Problemã”, ca sã evidenþiez cã limbaºi istoria românilor conþin enigme –probleme – care trebuiesc rezolvate.De pildã, se vorbeºte cã, timp deaproape un mileniu, românii au avuto viaþã atât de zbuciumatã încât nuau mai putut sã scrie în românã. Înrevista „Magazin istoric” (nr. 10 din1989), ªtefan Pascu cita, din arhivelepolone, un tratat cu Moldova din1485 pe care era scris tradus dinvalahã iar o istorie din secolul al XIlea(Rahonczi Codex) are transcrisulcodat, dupã circa patru secole de laevenimentele arãtate.Avem datoria sufleteascã sãstudiem ºi sã înþelegem propria istorieºi propria limbã.

15nr. 35 august 2006SCURTÃ ISTORIEAROMANÃMACEDO-ROMÂNÃMACEDO-VLAHÃDACIA magazinProf. Dimu LASCUAproape toate civilizaþiile lumii s-au dezvoltat în jurulunor importante fluvii: Civilizaþia Egipteanã - pe valea Nilului,Civilizaþia Mesopotanianã - pe valea Tigru-Eufrat, CivilizaþiaChinezã - pe valea Fluviului Galben, Civilizaþia Indianã - peGange iar Civilizaþia Europeanã, care va începe în zona celuimai important fluviu european, Dunãrea, se va dezvolta înzona Carpato-Danubiano-Ponticã - spaþiu ce se confundã cuun imens “site” istoric, din pãcate foarte puþin cercetat , deunde foarte puþine lucruri au ieºit la ivealã : Hamangia ,Cucuteni, Tartaria, Vinga, Cãscioarele ºi bineînþelesSarmisegetusa , Sfinxul din Bucegi.Este greu de stabilit în timp ºi în spaþiu de unde pânãunde au existat aceºti Pellasgi, apoi Traci, Daci, apoi Geþi,Sciþi…dar dacã-i citim cu atenþie pe Homer, Herodot, peIordanes, Carolus Lundius, pe N. Densuºianu, pe MarijaChimbutas sau Gordon Childe, putem spune cã aici apareprima civilizaþie europeanã, aici s-au îmblânzit pentru primadatã animalele, aici s-a aprins prntru prima datã focul, aicieste ceea ce specialiºtii au numit “Vechea Europã”, spaþiupopulat, în antichitate, în principal de Dacia ºi MacedoniaIstoricã.Pelasgii, au existat ca popor unic in spatiul Europeanmai intii in Vechea Europa.Ei se vor inmulti si vor expanda pe la 5000 i.Cr. in toatedirectiile. La Pella se va forma un puternic centru Pelasgccare va deveni capitala Macedoniei.Continuatorii pelasgilor in aceasta arie au fost Tracii caredupa Herodot traiau cam pe acest teritoriu de unde rezulta caDacii ocupau cea mai importanta arie, iar Macedonenii ocupauzona cea mai sudica a pelasgo-tracilor. Macedonenii sidardanii vor popula mai intii marea Tracica (Egee) iar apoiAnatolia si chiar partea estica a nordului Africii. Astfel Troyasi Atena sint cetati pelasgo-tracice construite de dardani simacedoneni pe care grecii le vor cuceri venind ca navalitori.Cind Herodot si Homer vorbeau de existentamacedonenilor in zona lor, iata ce spunea Herodot “Ei(Pelasgii) au o civilizatie mai veche decit cea Elena,delacare grecii au avut multe de invatat”, el vorbea deja de operioada tirzie a lor, caci macedonenii erau de mult acolo.Venirea Grecilor de fapt a Danaansi-lor pe la 1500 i.Cr.dinspre Egipt (dind crezare d-lui Brane Stefanoski, un buncercetator al zonei balcanice), ei au venit urmare unui marerazboi civil datorita caruia o parte a populatiei a fost nevoitasa emigreze in Peloponez si Atica - ii vor impinge pe localnicimai la nord dar a trebuit sa si conlocuiasca cu tracomacedoneni.Razboiul Troyan (sec. 12-13 i.Cr.) s-a dat intre tracotroyenisi Danaansii (noii veniti), fiecare dintre tabere fiindsustinuta de o parte din triburile locale. De atunci s-a formatpoporul grec ca un grup etnic separat.Grecii au meritul lor in evolutia culturii si a artelor si prinfaptul ca au scris mai mult.Se pune intrebarea cum de s-a putut ca in citeva sute deani (pe la 900 i.Cr. cind Homer a scris opera de valoareinestimabila) sa se ajunga la o scriere asa de evoluata.Placutele dela Tãrtãria ( confirmate ca vechime) audovedit existenta scrisului in aceste tinuturi cu cca. 1500 deani inaintea scrierii cuneiforme sumeriene ,iar preluarea decatre greci si romani a zeitatilor si primelor legi dela pelasgotracieste de acum dovedita de multi cercetatori.Incepe sa devina sigura ca atit scrierea sumeriana si ceagreaca care au aparut dintrodata ca scrieri evaluate,cã aufost luate sau aduse de undeva..! se pune intrebarea deunde..? De fapt operele lui Homer au fost scrise in pelasgotracalocala, adica limba veche a macedonenilor (sau aaromanilor de azi),(dindu-i crezare d-lui Br. Stefanoski).In sec. IV i.Cr. s-a format regatul Macedonia cu capitalala Pella primul stat organizat administrativ, politic si militar alEuropei antice, de fapt o creatie a traco-macedonenilor.Sub Filip II si Alexandru, macedonenii vor cuceri mai intiicetatile grecesti, isi vor asigura granitele de nord , vor recucericetatile tracice din Anatolia si apoi in mai putin de zece anivor realiza un imperiu de cca. 8 milioane km.p. si vor distrugepentru totdeauna Imperiul Persan.Domnia lui Alexandru a fost scurta dar va lasa o dârãluminoasã in istorie precum o cometã pe cer, iar spiritualmacedonean va continua sa domneasca in Mesopotamia cca.250 de ani prin dinastia generalului Seleucus, si in Egypt cca.300 de ani, prin dinastia Ptolomeilor si Cleopatrelor care audomnit pina la venirea romanilor in anul 44 i.CrMitologia greacã si romanã sint mitologii de creatieproprie dar preluate si brodate pe mitologia traco-geto-dacã.Propovaduirea crestinismului in zona balcanica a fostfacuta tot prin macedoneni in sec.I al erei noastre prinApostolul Pavel mai intii in Epir si Tesalia datorita existenteilimbii traco-geto-dace si traducerii scripturilor crestine inaceasta limba.Tracii au tradus scripturile in limba lor “nu li s-a tradus de

DACIA magazin nr. 35 august 200616altii” deci ei aveau o limba si scris.(a se vedea “CodexulRohonczi” tradus de d-na Prof. V. Enachiuc)Dacia a fost cucerita parþial ultima la 106 si parasita primala 272.d.Cr.Analizind mai atent scrierile istorice vom constata ca defapt statul roman devenise imperiul roman de neam trac.Nici un text latin antic nu mentioneaza preocuparea Romeide inlocuirea limbii popoarelor cucerite. Dovada sigura esteMalta care a stat sub romani 1088 de ani ea este cea maiapropiata de Italia si nu s-a schimbat limba si nu a fostromanizata asa de puternic precum românii in 165 de ani simacedonenii in 400 de ani. De ce ??(este o intrebare pentru istorici si lingvisti).Zona Carpato-Pontica, bulversata si secatuita de romaniva ramine slabita si nu va mai putea face fata navalirilormigratoare ce vor urma de cca. 1000 de ani.Primii navalitori au fost Goþii, de fapt ei erau la granitenord-estica si erau formati din dacii –liberi si getii (gotii) careau amenintat continuu hotarul rasaritean al imperiului roman,urmare carui fapt romanii incepusera sa paraseasca Daciainainte de 272.Urmeaza celelalte navaliri. Hunii la 370, avarii si vandaliila 400, slavii la 600, maghiarii la 890 si altii, timp in care Romaa fost distrusa de doua ori la 410 de Vizigoti si la 455 deVandali.Urmeaza mongolii in marea lor expansiune din sec.13sub vestitul Gingis-Khan, care va ocupa o buna parte dinestul Europei. Si in fine, sa le zicem ultimii, otomanii sec. 14-15(Constatinopolul cade la 1453 sub Mehmet II). Ei vor stapeste macedoneni cca. 450 de ani si nu le vor schimba nicilimba si nici religia,iar peste români nu prea au stat ci auvenit numai cu incursiuni pentru luarea birurilor sauschimbarea domnitorilor.Aromânii au o vorba “casa naoastâ-i muntili” siintradevar in timpul navalirilor, macedonenii in muntii Rodopisi Pind iar dacii in muntii Carpati si-au salvat fiinta, apoi vorrepopula zonele ravasite de navalitori, ii vor asimila pe aceitrecatori ramasi. Asa ca in acest amalgam de influienteculturale, traco-dacii sint cei care vor forma elementul debaza.Nu pot accepta ideia ca acest mosaic de rase sinationalitati puteau produce modificari importante in sufletulsi singele traco-dacilor din zona carpato-balcanicaMacedonenii au fost oameni ai inaltimilor, ei au respiratintotdeauna libertatea.Ei (dupa spusele Epicsopului Veniamin De Tudela in sec12) “ au fost vlahi nestapaniti de nimeni.”Asa se si explica faptul ca Suleiman Magnificul a fostnevoit sa acorde macedone- nenilor autonomie locala insec.16 iar ei au infiintat capitanatele cu armatoli ceace le-aasigurat si mai bine pastrarea limbii, obiceiurilor si religiei.Neamul romanesc s-a format pe ambele maluri ale Dunariiunde a existat o unitate etnica romaneasca despartita defluviu care nu era un hotar ci o axa a românitatii (neamromanesc pe care il putem asimila cu un ou cu doua galbenuseintr-un albus foarte diferit , slavo-otomano-grec)Din pacate coditiile de existenta , viata de clan, setea delibertate a macedonenilor va cultiva tendinte individualistecu manifestari anarhice, care vor impiedica vederi mai largide formare a unui organ politic unitar, iar inteligenta sivrednicia lor va fi folosita la izbinda altora.O limba nu dispare pina nu-i dispar vorbitorii, asa calimba traco-geto-daca nu adisparut, ea este latina vulgarã,sau i se mai poate spune latina Dunareana, care va deveniprin evolutie si sinteza Italiana de azi in peninsula Italica,Spaniola de azi in Penin. Iberica, Franceza de azi in Galia sibineinteles Româna si Aromâna de azi din cadrul fostuluiImperiu Roman de Rasarit unde a existat si rezistat un singurpopor latin - poporul român.Cu putina dificultate aromânii din Tesalia si Pind…etc,se pot intelege incã la vorba cu românii dela Nistru sau chiardincolo si nu imperiului roman se datoreste acest fapt , cãciromanii nu au calcat niciodata in Basarabia.Acest fapt are osingura explicatie si anume ca ei (dacii si macedonenii) aufacut parte dintr-un sungur popor de neam traco-dac si autrait si traiesc pe un teritoriu care a fost Dacia-Mare. Ei sintsingurii bastinasi ai acestor locuri, care nu au venit de nicaieri,ei au fost din totdeauna in vechea Europa, motiv pentru careei nu au putut fi desradacinati de toate navalirile care autrecut peste ei.Cea ce defineste un popor este in primul rind limbavorbita.Iata un exemplu de numai citeva cuvinte din limba pecare o vorbesc cei carora li se spune “vorbitori de vlaha” inGrecia la Salonic, Tesalia, Pind, in Bulgaria, Albania, Serbia.(cuvinte scrise asa cum le pronunþã armânii acolo la ei):partile corpului uman grade de rudenie animale diversecapú mamâ câni Dumnidzãochú tati aoie þerúureachi frati birbecú lunâpalmâ verú þapú soarimaþî cuscru caprâ luni, martâ, ñercuriguºi cumnatú edú dumânicâcoapsâ dziniri iapâ ploaipulpâ nora calú neauâgrumadzú soacrâ vacâ brumâmustãþî nipotú vulpi caºúnãri niveastâ lupú þeapâ, aiúCe român, oriunde s-ar afla el nu intelege oricare di acestecuvinte?De altfel asa se si explica de ce un aromân din oricare dintarile din sudul Dunarii cind vine in Romania se integreazacu usurintã la orce nivel de invãtãmant si in foarte scurt timpnu-l poti deosebi de ceilalti români.Datorita fortei de caracter, constiinta aromânului estefoarte puternica, de aceea el spune cu mîndrie cind se aflalinga un alt vorbitor “Io hiu armân”(eu sint aromân) adicanu sint nici grec ,nici sirb, nici turc, nici francez, dar si maimulta bucurie are cind se intilneste cu un român nord –dunarean caruia ii spune “ª-o hiu armân”.

17nr. 35 august 2006DACIA magazinDECEBAL ÎN ISTORIOGRAFIA UNIVERSALÃProf. dr. Mihai POPESCUBiblioteca Militarã NaþionalãÎn cercetarea noastrã, am urmãrit evoluþia calitativãºi cantitativã a informaþiilor despre daci ºi despre regeleDecebal, începând de la sursele istorice primare - romaneºi greceºti, contemporane desfãºurãrii evenimentelor -pânã la cele mai recente cercetãri istorice, arheologice,etnografice, filologice. Abordãrile interdisciplinare sautransdisciplinare pe aceastã temã sunt mai rare înistoriografia universalã.Aºa cum procedaserã în majoritatea þãrilor cuceriteanterior (Cartagina, Peninsula Ibericã, Macedonia,Regatele Elenistice, Galia, Palestina etc.), dupã înfrângereadacilor, romanii au distrus cetãþile, templele, arhivele ºibibliotecile din Regatul Daciei, astfel încât singurelemãrturii directe privind înfrângerea Daciei au aparþinutînvingãtorilor. Dar majoritatea izvoarelor primare aleconfruntãrilor dintre daci ºi romani au avut un destinblestemat: Comentariile (De bello dacico) împãratuluiTraian, întocmite dupã modelul lui Caesar, Getica luiCriton - medicul militar care l-a însoþit pe împãrat în celedouã campanii - Getica retorului ºi filozofului DioChrysostomos, care fusese oaspetele lui Decebal laSarmizegetusa, cãrþile care tratau aceste evenimente dinscrierile lui Appianus, Arrianus ºi Ammianus Marcellinuss-au pierdut. Doar referirile indirecte din textele lui Florusºi Pliniu cel Tânãr au ajuns pânã la noi. Timp de peste unmileniu, cunoaºterea, traducerea ºi interpretarea acestorizvoare primare a fost singura cale bãtutã atât de istoriciiromâni, cât ºi de cei strãini.Din fericire, Comentariile lui Traian au constituit primacarte “ecranizatã” din istoria lumii, dar ºi a poporuluiromân. Columna lui Traian este un “volumen video”, carese desfãºoarã ºi astãzi spre înaltul cerului. “Nici un altpopor, din multele învinse ºi absorbite de Imperiul Roman,nu se poate lãuda cu faptul cã a vãzut înãlþându-se unmonument mai demn ºi mai durabil al dorinþei sale deindependenþã”, avea sã scrie, în anul 1865, WilhelmFroener, muzeograf la Muzeul Louvre din Paris.Multe din textele primare au fost reluate fragmentar,comentate sau rezumate în urmãtoarele secole. În secolulIII, consulul Cassius Dio (163-236 d. Hr.) avea sã scrie,în limba greacã, o Istorie romanã, în 80 de cãrþi. Exactcãrþile 67 ºi 68, în care erau prezentate rãzboaiele daciceale lui Domiþian ºi Traian, au fost pierdute, fragmente dinele, inclusiv impresionantul portret al lui Decebal, fiindreluate în scrierile istoricilor bizantini Xiphilinos (secolulXI) ºi Zonaras (secolul XII). În secolul IV, Rufius Festusºi Eutropius - amândoi istoriografi oficiali ai curþiiimperiale (magister memoria) - au rezumat ºi comentatinformaþii mai vechi privind rãzboaiele dacice. Din aceeaºiperioadã dateazã controversata Istorie augustã, în careapar numeroase informaþii despre daci ºi rãzboaiele cudacii.În secolul VI, notarul get (sau got) romanizatIordannes, scrie Getica, cea mai amplã analizã ºiinterpretare a informaþiilor despre strãmoºii noºtri, autorultrãind chiar pe teritoriul vechii Dacii. Studiile sale vor fireluate, dupã mai mult de o mie de ani, de savanþii nordici,cercetaþi cu multã migalã de doamna Maria Criºan. Laînceputul secolului VII, Sfântul Isidor din Sevilla includeinformaþiile despre daci în enciclopedia sa intitulatãEtymologiae (Origini). Ideile sale vor fi reluate ºiamplificate în cartea arhiepiscopului Rodrigo Jimenéz deRada din Toledo, intitulatã Historia Gothica, publicatã în1243.În afara cronicarilor bizantini amintiþi, informaþiiledespre Dacia ºi regele Decebal nu au mai fost puse încirculaþie pânã târziu, în perioada Renaºterii, când românulNicolaus Olahus, ajuns episcop primat ºi regent alUngariei, se mândrea cu strãmoºii sãi daci, într-o lucraretipãritã la Bruxelles, în anul 1536.Tot în perioada Renaºterii, redescoperirea textelorclasice ºi trezirea interesului pentru istorie aduc înactualitate valoarea artisticã ºi istoricã a Columnei luiTraian. Regele Franþei Francisc I a comandat, în 1541,prima copie în relief a monumentului, însã proiectul afost abandonat. Alþi suverani francezi (Ludovic XIV,Napoleon I, Napoleon III, ultimul realizând o copieintegralã) vor prelua aceastã moºtenire, pe care o vortransmite ºcolii istorice franceze. O mare parte din studiileistorice care au pornit de la Columna lui Traian au fost,vrând-nevrând, interdisciplinare, fiindcã cercetãtorii aucãutat sã împleteascã informaþii istorice, geografice,etnografice, economice, militare, estetice etc.Cãlugãrul spaniol Alphonso Ciacono (1540-1599),

DACIA magazin nr. 35 august 200618continuator peste un mileniu al interesului faþã de istoriadacilor al lui Isidor din Sevilla, va publica primul studiuasupra Columnei lui Traian (Historia utriusque belli dacicia Trajano Caesare Roma, 1576, 1585, 1616),reproducerile grafice aparþinând, în prima ediþie, luiHieronymus Mutianus, iar în urmãtoarele douã, lui PietroSanti Bartoli. Drumul deschis de Alphonso Ciacono va fiurmat de italianul Raphaelis Fabretti (1618-1700), autorullucrãrii De Columna Traiani Syntagma, publicatã la Roma,în anul 1683, de germanul Wilhelm Froener, muzeografla Muzeul Louvre, ºi de alþi cercetãtori francezi (J.Carcopino, Paris, 1934), germani (Carl Patsch, Leipzigºi Viena, 1938), italieni (R. Paribeni, Messina, 1926),spanioli, britanici.Un rol important în redescoperirea ºi punerea încirculaþie a informaþiilor despre daci ºi despre regeleDecebal l-au jucat cãlãtorii strãini în Þãrile Române,indiferent de interesele politice, diplomatice, economicesau militare care i-au îndemnat sã cãlãtoreascã în spaþiuletnic românesc. În acest sens, putem aminti Osservazionisulla Valachia e Moldavia, publicate la Napoli în 1788,de istroromânul Stephan Raicevici din Raguza, primulconsul austriac în Principatele Române ºi, în particular,profesor al copiilor principelui Alexandru Ipsilanti.Lucrarea a fost tradusã ºi publicatã în limba francezã(Paris, 1822) de J. M. Lejeune, fost profesor particularal domnitorului Moldovei Mihail ªuþu. De asemenea,însemnãrile de cãlãtorie în Ungaria ºi Transilvania alediplomatului britanic John Paget au cunoscut mai multeediþii în limbile englezã ºi germanã, deoarece descriereamonumentelor dacice ºi romane din Banat, Ardeal ºiCriºana îi prilejuieºte autorului erudite incursiuni în istoriaImperiului Roman ºi a relaþiilor cu regatele germanice ºicu Regatul Daciei.Conturarea unor ºcoli istorice naþionale a favorizatapariþia unei întregi serii de studii privind istoria dacilor,aparþinând ºcolilor istorice din Franþa (Edgar Quinet, JulesMichelet, J. A Vaillant, Gaston Paris, W. Froener), Italia(A. Ubicini), Germania (Johannes Christian Engel, JacobGrimm, Theodor Mommsen, Robert Rösler), Ungaria(Pal Hunfalvy, A. Alföldi) etc. Francezul J.A. Vaillant,venit în Principatele Române la puþin timp dupã revoluþialui Tudor Vladimirescu ºi îndrãgostit de “limba de aur” aardelenilor, valahilor ºi moldovenilor, este preocupat destrãmoºii noºtri geto-daci, cãrora le consacrã paginielogioase în lucrarea sa La Romanie ou histoire, langue,littérature, orogaphie et statistique des peuples de lalangue d’or, ardaliens, vallaques et moldoves, publicatãla Paris, în 1844. Un alt filoromân, italianul A. Ubicini(1818-1884), într-o lucrare în limba francezã, Lesorigines de l’ histoire roumaine, publicatã postum la Paris(1886), acordã dacilor ºi regelui Decebal mai multe zecide pagini. Folosind atât surse româneºti, cât ºi strãine,îndeosebi latine, greceºti, italiene ºi franceze, Ubicini esteunul dintre primii strãini care se aratã interesat sã studiezeDacia de dinainte de romani. De asemenea, el a repus încirculaþie o informaþie descoperitã în scrierile istoriculuiantic grec Suidas, conform cãreia Decebal ar fi fost unapelativ regal, cum ar fi faraon la egipteni ºi brenn lagali. Numeroºi istorici, dar ºi dicþionarele, lexicoanelesau enciclopediile de limbã francezã acordã credit acesteiipoteze privind numele regelui dac.Un loc aparte în istoriografia internaþionalã privitoarela strãmoºii noºtri îl ocupã istoricul american PaulMacKendrick, autorul lucrãrii The Dacian Stones Speak(University of North Carolina Press, 1975). Lucrarea afost tradusã în limba românã în anul 1978, dar meritãmenþionat faptul cã face parte dintr-o colecþie consacratãistoriei strãvechi a multor popoare din Europa, cele douãAmerici, Africa ºi Asia, iar autorul a publicat studiiasemãnãtoare despre construcþiile preistorice, precumºi despre “pietrele” grecilor ºi ale popoarelor iberice.Dacã printre istoricii români întâlnim “dacologi” carepromoveazã concepþii latiniste, am gãsit printre istoriciistrãini un caz “în oglindã”. Este vorba de istoricul elveþianAlain Ruzé, care a publicat, în 1989, la Berna, o cartedespre “Latinii din Carpaþi”. Am consultat cu reþinere ºiîndoialã traducerea în limba românã a lucrãrii (Bucureºti,Editura ªtiinþificã, 1994), dar am avut neaºteptata surprizãde a descoperi un foarte profund cunoscãtor, comentatorºi promotor al informaþiilor despre daci ºi regele Decebal.În ciuda titlului înºelãtor, elveþianul aduce argumenteºtiinþifice complexe privind continuitatea geto-dacilor lanordul Dunãrii ºi readuce în actualitate celebra întrebareretoricã lansatã de Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu aproapeun secol ºi jumãtate în urmã: “Pierita-au Dacii ?”.Apariþia Enciclopediei Britanice (1729), apoi a celeifranceze (1751-1772), a favorizat punerea în circulaþieºi studierea informaþiilor privitoare la daci, pe care legãsim acum în enciclopedii naþionale ºi internaþionale dinArgentina pânã în Japonia ºi din Canada pânã în NouaZeelandã.Am consultat peste cincizeci astfel de enciclopedii,în care numele lui Decebal apare ca articol separat, esteamintit într-un articol despre Dacia sau despre daci oriîn articolul consacrat istoriei României ºi poporuluiromân. În privinþa calitãþii ºi profunzimii comentariilor,precum ºi a spaþiului rezervat, se disting enciclopediileitaliene, urmate de cele spaniole, apoi de cele germane ºifranceze. Enciclopediile maghiare, poloneze ºi cele ruseºti(inclusiv sovietice) acordã destulã importanþã istorieiDaciei ºi regelui Decebal. De asemenea, enciclopedia

19nr. 35 august 2006militarã sovieticã ºi enciclopedia militarã iugoslavã trateazã,în articole aparte, rãzboaiele daco-romane ºi personalitateade comandant militar a regelui Decebal.Din nefericire, puþinele ºi sãracele enciclopediiromâneºti prezintã informaþii lacunare ºi interpretãrieronate (adesea cu bunã ºtiinþã ºi cu rea-credinþã),referitoare la influenþa “civilizatoare” a cuceririi romaneºi la rolul important al lui Traian, alãturi de Decebal, înformarea poporului român.Personalitatea lui Decebal este prezentatã cu destulãobiectivitate în monografiile dedicate României elaboratede istorici din Franþa, Germania, Italia, Spania, Grecia,Ungaria, Polonia sau Rusia, însã ponderea calitativã ºicantitativã acordatã istoriei vechi diferã de la autor la autor,de la o ºcoalã istoricã la alta. De exemplu, cunoscutaIstorie a Transilvaniei, în 3 volume, elaboratã sub egidaAcademiei Ungare, la sfârºitul anilor 1980, ºi editatã, dupã1990, în ediþii prescurtate, în limbile englezã, francezã ºigermanã, acordã un spaþiu amplu Regatului Daciei ºiregelui Decebal, însã autorii sunt la fel de generoºi cuformaþiunile statale ale hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor,ungurilor ºi altor populaþii migratoare.Aºa cum am arãtat, dupã înfrângerea Regatului Daciei,romanii au distrus cetãþile, templele, arhivele ºi bibliotecilordin teritoriul cucerit, astfel încât, timp de aproape douãmilenii, istoricii au fost nevoiþi sã se limiteze la utilizareaaproape exclusivã a izvoarelor istorice greco-latine, deºiîn zonele stãpânite de dacii liberi au continuat sã existe ºisã funcþioneze structuri ºi instituþii spirituale, politice,administrative ºi sociale specifice culturii ºi civilizaþieidace. Chiar din acele surse istorice aparþinândînvingãtorilor, cercetãtorii români ºi strãini au descoperitinformaþii indirecte care atestã cã, la puþin timp dupãretragerea administraþiei romane de cãtre împãratulAurelianus, în anul 271 d.Hr., regatul dac s-a refãcut ºi acontinuat sã existe pânã târziu în secolul XII, aºa cumreiese din textul cunoscutului Codex Rohonczi, pãstratîn arhivele Academiei Ungare, studiat ºi tradus integralîn limba românã de istoricul Viorica Enãchiuc. Deasemenea, numeroase informaþii despre Regatul Dacînaintea rãzboaielor daco-romane, în timpul ocupaþiei ºidupã retragerea administraþiei romane, se gãsesc în ºimai recent descoperitele Plãcuþe de plumb cu scris dacic,studiate ºi traduse în limba românã de cercetãtorii DanRomalo, Aurora Peþan ºi Adrian Bucurescu.Suntem convinºi cã cercetarea sistematicã a unorcolecþii de arhive, de muzee ºi de biblioteci din Italia,Austria, Polonia, Ucraina, Rusia, Turcia, Georgia, Armeniaºi Persia vor scoate la luminã noi informaþii privind istoriastrãmoºilor noºtri geto-daci ºi îndeosebi a Regelui Decebal.O cale mai puþin bãtutã în studierea istoriei dacilorDACIA magazineste cercetarea celor douã corpusuri de inscripþii greceºtiºi latine, începute în secolul XIX, la nivel european, ºicontinuate prin numeroase contribuþii naþionale, inclusivpentru teritoriul României. Putem constata cã numeleregelui Decebal a fost purtat, prin veacuri, de urmaºii nunumai ai dacilor rãmaºi în þinuturile strãbune, ci ºi de ceistabiliþi în alte provincii ale imperiului. Între antroponimelede origine dacicã, întâlnite în inscripþiile romanedescoperite pe vastul teritoriu al Imperiului Roman(Corpus Inscriptiorum Latinarum, iniþiat de istoriculgerman Theodor Moommsen, în 1863), numele Decebalare cea mai mare frecvenþã, fiind menþionat de cel puþin12 ori, pânã târziu în secolul IV, ºi asta doar în inscripþiiledescoperite ºi publicate pânã la 1900. Nu ºtim dacã toþipurtãtorii acestui nume aveau sânge dac, dar ei apar dinGalia pânã în Scythia Minor (Dobrogea de astãzi). Sã-ipomenim pe câþiva dintre ei:Silvinius Decebalus - soldat din garda imperialã cãlare;Sextus Rufius Decibalus - cetãþean din Roma;Iulius Decibalus - funcþionar în Pannonia;Flavius Decebalus - veteran din Legiunea I ItalicaSeveriana;Valerius Decibalus - locuitor din portul dunãreanDurostorum;Dekibalos - locuitor din Latium;Decibales - locuitor din cetatea Nantes (Galia);Decibalus bis exarchus - ierarh creºtin din Dobrogea(secolul IV).Spre sfârºitul secolului IV, episcopulConstantinopolului, Ioan Gurã de Aur (344-407),recomanda pãrinþilor sã le punã copiilor nume creºtineºti,dintre apostolii, ierarhii ºi mucenicii Noului Testament,înlocuind astfel treptat numele pãgâne. Au mai trecutmulte secole pânã când dacii au încetat sã-ºi mai botezecopiii cu numele marelui lor rege-erou. Oricum, multdupã marea invazie slavã din secolul VI, acest nume numai apare în documentele noastre medievale, de ladescãlecare pânã în epoca modernã.Abia dupã «Revoluþiunea» lui Horea («Rex Daciae»),sub influenþa ªcolii Ardelene, numele Decebal reapare odatã cu repunerea în circulaþie a multor nume latine, camãrturie a originii noastre… controversate. Numele îlpoartã ºi astãzi mulþi români, cu speranþa renaºteriivirtuþilor geto-dace.Alãturi de mãreþul rege Decebal, dupã o mie nouãsute de ani de la înãlþarea sa la Domnul (Eminescu ºi-limagina alãturi de zeul Odin, în Walhalla, Raiul nordic),sã-l pomenim ºi noi cu tot neamul sãu cel adormit, carea dat Imperiului Roman împãraþi, bisericii creºtine ierarhiºi martiri, iar nouã, urmaºilor, un ideal uman ºi divin deatins.

DACIA magazin nr. 35 august 200620MITUL SARABHA ÎN SIMBOLISTICATEZAURULUI DE LA AGIGHIOLGheorghe ªEITANUnul dintre cele mai reprezentative tezaure pentru artatraco-geticã, tezaurul de la Agighiol, socotit a fi o nestematãarheologicã, îºi aºteaptã de 73 de ani monografia la careare dreptul, o interpretare care sa-l scoatã din enigmisticaîn care este cantonat, o încercare de pãtrundere însimbolistica sa decorativã.Tezaurul ni se pare a fi cu atât mai important cu cât elpoate stabili o punte de legãturã între lumea geto-dacicãanticã ºi societatea feudalã româneascã, ceea cedemonstreazã, implicit, continuitatea, permanenþa.Interpretat corect, tezaurul este în mãsurã sã taie nodulgordian al unei probleme care îi frãmântã de mult timp peistoricii români de bunã-credinþã, ºi anume originea dacicãa familiei domnitoare Basaraba. 1Vom arãta în cele ce urmeazã, fãrã teama de a greºi,cã numele de Saraba era, pentru geto-daci, un motivmitologic în strânsã legãturã cu legenda întemeierii statalea monarhului sacerdot care apare la tezaurul de laAgighiol.Despre Zarabos - Sarabi la SarabaNicolae Densuºianu a gãsit în Getica lui Iordanes uncitat în care, dupã opinia sa, Basaraba apare sub formatrunchiatã de Zarabos : „ primum Zarabos Tereos, deindevocitatos Pileatos hos, qui inter eos generosi exabant :exquibus eis (Getis) et reges, et sacerdotes ordinabantur.” 2Pe aceastã bazã, Densuºianu coroborând ºi cu altedate, ajunge la concluzia cã neamul cel mai nobil ºi maiputernic al românilor de la Dunãrea de Jos, numit Basaraba,este atât de vechi, încat poate fi gãsit în secolul VII î.e.n.Atât Nicolae Densuºianu cât ºi B.P.Haºdeu, au sesizatcã în Istoria bizantinã a lui Chalcocondyla, Dan, nepotulde frate al lui Mircea cel Bãtrân, era numit „fiul lui Saraba”,în loc de Basaraba. 3Ambii istorici, pornind de la formulãri de genul„Basaraba voievod, fiul preabunului Basaraba voievod”,gãsite în inscripþiile vechi, afirmã cã Basaraba a fost nudoar un nume voievodal, ci un titlu sacru pentrudomnitorul þãrii.Saraba în Dacia Hiperboreanaunei familii domnitoare, care a existat în DaciaHiperboreana. Din traducerea textului lui Iordanes(Getica) care spune cã „primii dintre ei erau Sarabiiterrei, dintre care se consacrau regi si preoþi”, se poatededuce cã Sarabii cumulau ambele funcþii, ceasacerdotalã ºi cea regalã.Tradiþia hiperboreanã a unui centru spiritual universalîn Dacia presupune existenþa unui monarh universal, unRege al Lumii, care era ºi zeu, numit Saraba. 5Saraba la indo-europeniPrin intermediul unui studiu al lui Mircea Eliade 6, putempãtrunde în miezul problemei mitologice Sarabha, subiectabordat în scrierile vedice în literatura buhdistã, înliteratura ºi folclorul altor popoare indianizate orieuropenizate, sedentare ori migratoare.Important de reþinut este faptul cã, în limba sanscritã,cuvântul sarabha, având ca echivalent în limba palisarabha, desemneazã un cervideu fabulos cu opt picioareîn loc de patru.În Maharabata, Sarabha desemeazã un Asura, a cãruiîncarnare este regele-ermit Paurava 7 , iar în Purana, AsuraSarabha este un monstru redutabil cu opt picioare, maiputernic decât un leu, ºi adversarul lui Viºnu. Scoþând înevidenþã rolul religios al cerbului, M. Eliade trece în revistãdiferitele valori ale mitului sarabha.El este când încarnarea unui Boddhisatva, când unAsura, adicã la o fiinþa divinã ºi demonicã, când un animalcãlauzã,ce obligã prinþii la sãvârºirea unui ritual deîntemeiere.Sarabha a fost pus în legãturã, pe rând, cu luarea înposesie a unui teritoriu nou sau întemeierea unui regat,întemeierea unui oraº, obþinerea suveranitãþii universale,o experienþã decisivã sau conversiune religioasã. Înliteratura indianã veche, existã o scriere intitulatã chiar„Sarabhamingajataka”, de unde aflãm cum unui rege ise aratã un Sarabha pentru a-l învãþa Legea, adicã,sanscrita, dharma.Sarabha, reprezentat pe cupele de argint al tezauruluigeto-dacic de la Agighiol, judeþul TulceaVasile Lovinescu a arãtat cã întemeierea statelormedievale româneºti nu este decât aspectul exterior alunei reînnoiri tradiþionale dacice.Basaraba constituie numele unei caste si nu alDescoperit în anul 1931, în movila lui Uþã, tezaurulde la Agighiol, judeþul Tulcea, cuprinde mai multe obiectede valoare, din argint ºi aur, decorate antropomorf ºizoomorf.

21nr. 35 august 2006Pe cele trei vase de argint, sub formã de cupã, dominão unitate decorativã reprezentând un cerb cu opt picioare,având coarnele sub forma unui ax central, cu mai multeramuri pe ambele pãrþi.Pe cupe se mai aflã diferite desene reprezentând opasãre rãpitoare ce seamãnã mai degrabã cu un cocoºprinzând cu ghearele un iepure, caprine obiºnuite cu patrupicioare, un animal fabulos, probabil un dragon, aflat pespatele unui porc ºi altele.Ceea ce ne intereseazã cel mai mult este acestcervideu cu opt picioare cunoscute, dupã cum amarãtat mai sus, sub numele de sarabha. Iatãdescrierea facutã de arheologul Dimitrie Berciu aacestei decoraþiuni de pe cupele de argint: pentruvasul nr.1, „Animalul de la mijloc este un cerb care arecoarneºe bogat desfãºurate ºi acoperite cu pãtrãþele ºiare opt picioare. Desigur, este vorba de o exagerare,care va fi avut o oarecare semnificaþie.”; pentru vasul2, „Animalul central care formeazã unitatea decorativãprincipalã, reprezintã un þap cu opt picioare...Pe partea opusã a vasului, în dreptul primuluianimal cu opt picioare, se aflã un altul, cu acelaºinumãr de picioare ºi cu corpul acoperit cu decorsimilar aceluia de pe coarne”; pentru vasul aflat înposesia Metropolitan Museum din New – York, „Primulanimal care ne atrage atenþia este cerbul cu optpicioare, deja amintit.”Însumând, pe cele trei cupe de argint ale tezaurului,sarabha, cervideul fabulos cu opt picioare, este reprezentatde patru ori, ceea ce îi conferã calitatea de simboldominant. Aºadar, mitul sarabha este atestat în Dacia ºiarheologic, nu doar lingvistic, deºi el nu a tras atenþiapânã în prezent. Cele opt picioare ale cerbului de pe cupelede argint nu reprezintã nici o exagerare artisticã, aºa cumcredea D.Berciu, ci o ilustrare a cerbului sarabha, care afost o legendã daco- hiperboreanã, ceea ce demonstreazão culturã mitologicã de înalt rafinament.Sarabha ºi Bha-SarabhaÎn limba sanscritã, particula „bha” sintetizeazã maimulte sensuri : a strãluci , a apãrea ,a se manifesta, a pãrea, a avea darul sã, a trecedrept, a arãta ca. 9 Prin urmare, Bha- Sarabha înseamnã„a pãrea, a trece drept, a arãta ca Sarabha.”Bha- Sarabha nu poate fi decât monarhul întelept careîºi cãlãuzeºte norodul, precum un sarabha, spre unteritoriu mirific, care, în sens istoric, constituie mitulîntemeierii statale, iar în sens religios înseamnã eliberareade suferinþele existenþei. Voievodul este cel care te conducespre celãlalt mal, fãcãtorul de vad, acel târtankara cãlãuza– monarh. Dintotdeauna regii geto-daci, urmând peZamolxis, rege ºi zeu, au fost ºi cãlãuze religioase. ÎnsuºiNeagoe Basarab a primit numele de simbol al întelepciunii,numit în dacicã „naga” (ºarpe), iar voievodul moldoveanªtefan a fost supranumit ªtefan cel Mare ºi Sfânt. ÎnDACIA magazinlimba românã, pe lângã omonimul ºi toponimul Basarabha,mai avem ºi cuvântul cosoroaba, însemnând fiecare dintrebârnele aºezate orizontal deasupra pereþilor casei, în lungulacoperiºului, pentru a susþine cãpriorii.Asemãnarea dintre coarnele cervideelor ºi structurade lemn a acoperiºului caselor la români este evidentã :cosoroaba seamãnã cu coarnele unui sarabha, pe cândcãpriorii seamãnã cu coarnele unui cerb obiºnuit. Un neamconstructor de case nu putea fi unul migrator, ceea ce neîndreptãþeºte sã credem cã acest mit este unul autohton,extrem de vechi, precum am arãtat.Câteva concluzii :• Existenþa unei caste sacerdotal-regale, numitã Bha-Sarabha în societatea dacicã, se susþine nu doar lingvistic,ci ºi arheologic.• Voievodul Basaraba nu trebuie cãutat în evul mediu,ci în perioada dacicã de dinaintea lui Burebista.• Tradiþia sacerdotal-regalã s-a pãstrat nealteratã ladaci ºi ea a ieºit la suprafaþã dupã un mileniu de laagresiunea romanã, de data aceasta sub o hainã creºtinã.• Nu existã nici o rupturã între societatea feudalã valahãºi societatea geto-dacicã, iar cei care au vãzut în numeleBasarabha o etimologie cumanã au greºit.• Regele înmormântat la Agighiol -Tulcea în secolulVI î.e.n., a fãcut parte din casta Sarabha, dovadã fiindreprezentarea mitului în cauzã pe obiectele de argint ce i-au aparþinut.• Basaraba este un cuvânt compus din bha si sarabhaînsemnând „Cel asemeni unui Sarabha”.• A existat pe teritoriul Daciei, în perioada hiperboreanã,un centru spiritual universal condus de un monarh–sacerdot numit Bha-Sarabha.• Cuvântul cosoarba din limba românã aratã ca avemde-a face cu un mit autohton al unei populaþii sedentare,constructori de case. Este încã un argument cã aici s-auformat marile mituri indo–europene ºi cã Dacia a fostcentru de civilizaþie al indo-europenilor.*1De reþinut forma Basaraba (ºi nu Basarab), cea care se întâlneºteîn cronici ºi hrisoave, deci cea corectã.2N. Densusianu, Dacia preistoricã, Ed. Meteor, 2000, p. 56.3B. P. Hasdeu, Istoria criticã a românilor. Ed. Minerva, 1984,pg.94-138 ºi celelalte.4V. Lovinescu – Dacia Hiperboreanã, Ed. Rosmarin, 1996,p.58.5V. Lovinescu greºeºte crezând cã Basarabia este o formã coruptãdin Ban-Saraba.6M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghis–Han, Ed. ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1980, p.137.7Puerava – Paorava este un nume propriu armânesc, adicãdacic. O familie de armâni numitã Puerava se aflã în prezent înTulcea.8N. Berciu, Arta traco-geticã, Ed. Academiei, 1969, p.33.9Daniela Icze – Dicþionar sanscrit – român, Ed. UniversitãþiiBucureºti.

DACIA magazin nr. 35 august 2006Contribuþia profesorului Iosif Constantin Drãganla istoriografia ºi miºcarea dacologicãºi ca mecena al culturii românePornind de la aceste cuvinte de notorietate – Dacia, dacii-, Dacologia se putea constitui ca ºtiinþã distinctã – chiardacã, în fond, este parte a ºtiinþei istorice româneºti, care seconsacrã studierii mai în profunzime a Evului timpuriu ºi aAntichitãþii noastre, a continuitãþii “planului dacic” care neatraversat istoria, a conºtiinþei tradiþionale privindascendenþa traco-geto-dacã aromânilor, precum ºi a importanþeicivilizaþiei strãmoºilor noºtriautentici, la geneza civilizaþiilornaþionale pe întreg continentuleuropean ºi nu numai. Se puteauînfiinþa catedre speciale înfacultãþile de profil ºi chiar unInstitut de Dacologie sau, maicuprinzãtor, de Traco-dacologie,cu o metodologie integratã. Niciacum nu este timpul trecut pentrua reflecta asupra acestei necesitãþi.Locul cel mai potrivit, adecvat, alunor asemenea instituþii este în România, Spaþiu aflat, atunci,în centrul “Vechii Europe”, aºa cum a fost aceasta delimitatãde specialiºti. Ceea ce nu exclude dreptul românilor suddunãreniºi chiar al bulgarilor, grecilor, albanezilor, jugoslavilorsã-ºi înfiinþeze catedre ºi institute similare, camoºtenitori – în ce priveºte etnia ºi civilizaþia – ai etniei ºicivilizaþiei carpato-danubiano-balcanice. Bulgarii, precum seºtie, au demult un Institut de Tracologie.La noi, din pãcate, miºcarea ºi istoriografia dacologicã 1 ,în loc sã se constituie în chip firesc, cum am spus, s-aconstituit ca o replicã la dezinteresul ºi chiar la ostilitateacelor care au dirijat forurile ºtiinþifice în materie, sprijiniþi ºide factorul politic, aflaþi, de cel puþin douã secole, subobedienþa sau presiunea tezei false a romanizãrii traco-getodacilordupã cucerirea unei pãrþi a Dcaiei de Imperiul Roman,tezã de “import”, venitã din Occidentul catolic ºi politic, animatde ideea nocivã cuprinsã în cunoscuta sintagmã: “translatioimperii”, tezã care ºi-a gãsit ºi la noi partizanii în mediulºtiinþific ºi în cel politic, “motivaþi” prin îndoctrinare sau pealte cãi. Nu intrãm aici în detalii.Iatã de ce, atunci când s-a constituit ºi la noi un Institutde Tracologie, dar mai ales când a apãrut un animator alacestei miºcãri, un român cu mai mari resurse pentru a face,cu adevãrat, ceva, precum profesorul Iosif ConstantinDrãgan, adepþii miºcãrii de istoriografie traco-dacologice aufost “gratulaþi”, de cãtre “confraþii” lor din “sânul “ Academieiºi de la Universitate cu apelativul “tracomani”. Poate nu toþi22Conf. Univ.dr. G. D. ISCRUau “promovat” ºi au “administrat” epitetul. Poate numai dintraceiape care lui Bogdan Petriceicu Haºdeu îi plãcea sã-inumeascã: “ºtiinþificii”, care excludeau categoric, de la “masa”lor, pe toþi cei fãrã… “blazon”. Lipsa de interes ºi chiarostilitatea acestora se menþin, din pãcate, pânã azi.Profesorul Iosif Constantin Drãgan, din preaplinul materialpe care ºi l-a realizat din afaceri, a alocat o bunã parte, camecena, pentru cultura româneascã ºi, cu siguranþã, ar fi alocatºi mai mult dacã ºi mediul oficial – ºtiinþific ºi politic – dedinainte ºi de dupã 1989 – nu l-ar fi tratat cu suspiciune,rezerve ºi chiar cu ostilitate. Ar fi necesarã o evaluare completãa acestui mecena care a fost, din pãcate, o “pasãre rarã”pentru viaþa noastrã culturalã. Dacã ar fi sã amintim numaieditarea, în ediþie anastaticã, a monumentalei lucrãri a luiGeorge Cãlinescu, Istoria literaturii române de la originipânã în prezent, aceasta ar sugera orientarea ºi dimensiuneaaportului. Cartea, efectiv, a redeschis, în pofida cenzurii ºiautocenzurii, epoca abordãrii specificului naþional, a creaþieiîn spirit naþional, a reconºtientizãrii drumului unic pe care ovaloare naþionalã are ºansa sã ajungã la nivelul de valoareeuropeanã sau universalã.Ca autor, profesorul Iosif Constantin Drãgan, ajutânduseºi de serviciile unui Institut ºi al unor Fundaþii create ºifinanþate de dânsul, s-a orientat, cu precãdere, asuprarãdãcinilor naþiunii române, asupra strãmoºilor noºtriautentici, traco-geto-dacii, dar ºi asupra unor situaþii limitãdin viaþa naþiunii – de pildã “momentul” istoric IonAntonescu, fãrã a neglija ºi alte împrejurãri în care naþiuneaera îndreptãþitã dintr-o parte sau alta!E drept, la început a fost marcat de o eroare ºtiinþificã,comunã însã mai tuturor istoricilor Antichitãþii, avându-ºiizvorul chiar în sursele antichitãþii, anume aceea de a consideracã, de la Herodot “citire”, tracii ar putea fi etnonimul naþiuniidin Spaþiul carpato-dunãreano-baltic. N-ar fi fost deloc rãusã fi avut un singur etnonim. Dar izvoarele ne aratã altfel – ºilor trebuie sã le urmãm. Anume, marea ºi unica naþiune pecare noi am numit-o a traco-geto-dacilor 2 , pe un Spaþiu întins,cu o limbã ºi o spiritualitate unice, cu conºtiinþã de sine ºivoinþã politicã, materializate în state naþionale, “întemeiate”succesiv acolo unde împrejurãrile au permis, a avut mult peste100 de asemenea denumiri, îndeobºte cunoscute, dar în“triada” amintitã, noi – ºi numai noi – am ales pe cele maicunoscute în epocã ºi în istorie. Sperãm cã aceastã eroare afost acum înlãturatã.Dar, marcându-l ºi pe profesorul Iosif Constantin Drãgan,respectiva eroare a generat titlul primului volum: Noi, tracii,1976, primul dintr-o trilogie încheiatã în anul 2000, cu volumul:

nr. 35 august 2006Mileniul imperial al Daciei, 1986 ºi Imperiul romano-trac,2000. Cu volumul II, se pãrea cã eroarea era eliminatã, dar earevine, ca viziune, în volumul III, autorul preferând sã dea unsingur nume populaþiei covârºitoare a Imperiului Roman,ajuns la apogeu sub împãratul Traian dar, pornit pe parteafireascã a cãderii, nu mult dupã moartea acestuia. Poate,viziunea i-a fost întãritã ºi de realitatea istoricã, stabilitã totde dânsul, cã jumãtate din împãraþii Imperiului au fost deorigine traci, din Tracia; nu, au fost ºi geþi ºi daci ºi dardanietc. Volumul III, de altfel, se opreºte la ultimul împãrat trac,Focas Tracul (602-610).Astfel, pentru datele, observaþiile ºi interpretãrile autorului– un spirit atent la tot ce pune în paginã! – trilogia profesoruluiI-C. Drãgan rãmâne o lucrare de referinþã în domeniu.Neputând, probabil, sã scoatã o revistã ºtiinþificã de profilîn România, în regimul comunist, profesorul I.C. Drãgan aînceput (1970), editarea, în Italia, a Buletinului “Noi, tracii”,pe care, într-un numãr limitat de exemplare, îl introducea ºi înþarã. Buletinul “Noi, tracii” a apãrut pânã în 1995, adicã 22 deani. Aici s-au publicat studii ºtiinþifice, date, reflecþii,informaþii referitoare la istoria ºi civilizaþia strãmoºilor noºtri,traco-geto-dacii. Întrucât în þarã a fost introdus în puþineexemplare ºi se gãseºte greu, o bibliografie a Buletinului,publicatã (în revista “Naþiunea” dar ºi separat, în extras), ar fiutilã. Ar ajuta miºcarea dacologicã sã reia unele direcþii decercetare jalonate atunci.În acest cadru, deplângem încetarea apariþiei Buletinului,probabil în urma discuþiei avute de profesorul I.C. Drãgan cudomnul Gabriel Gheorghe. Deºi inginer ca formaþie, dar cupasiune deosebitã pentru istoria strãmoºilor noºtri ºi pentrulingvisticã, aplicatã la cercetarea limbii acestora, fondator alFundaþiei „Gândirea”, al revistei “Getica” ºi preºedinte, mulþiani, al Societãþii ªtiinþifice “Getica”, domnul Gheorghe Gabriela urcat repede la nivel de performanþã ºtiinþificã în acestedomenii. Era ºi este cotat drept un veritabil cercetãtor. În1993, profesorul I.C. Drãgan i-a promis sprijin în editarea ºidifuzarea revistei “Getica”, din care deja apãruse primul numãr,inclusiv o camerã în localul Fundaþiei Drãgan. Între cei doi aavut loc o discuþie prealabilã la 24 aprilie 1993, despre careGheorghe Gabriel a relatat în ultimul numãr (5-6), al 3-lea, din“Getica”/2005 (p.226-227), discuþie dupã care Buletinul “Noi,tracii” a încetat sã mai aparã. Domnul Gheorghe Gabriel estede pãrere cã, în cursul discuþiei, i-a adus profesorului I.C.Drãgan argumente despre inexistenþa tracilor ºi deduce cãele au fost “suficiente pentru a face sã disparã o revistã careavea 22 de ani de apariþie”. ªi o spune ca fiind un merit al sãu,prin care ar fi îndreptat o mare eroare. Aflasem, din ºedinþeleSocietãþii “Getica”, cum cã Gheorghe Gabriel contestãexistenþa tracilor ºi, într-una din ºedinþe, chiar i-am reproºat,deschis, cã nu are dreptate, trimiþându-l la izvoare. Dânsul arãmas pe poziþie. Abia din relatarea invocatã mai sus amînþeles de ce ºi-a format respectiva opinie: dintr-o înþelegeregreºitã, cum cã autorii de pânã acum ar fi vorbit despre tracica despre o etnie distinctã faþã de geþi, daci, moesi, carpi ºialtele mult peste 100 de denumiri pe care ºi le-au dat (ori li s-au dat), pe zone/provincii componenþii unicei naþiuni a tracogeto-dacilor.În cartea mea, Traco-geto-dacii, naþiunea matcãDACIA magazindin Spaþiul carpato-danubiano-balcanic, carte pe care ocunoaºte, ajunsã în 2005 la a 4-a ediþie, explicasem claraceasta, ca ºi opþiunea pentru respectiva “triadã” folositã(traco-geto-daci). I-am subliniat, o datã în plus, d-lui GheorgheGabriel, aceastã eroare. Am crezut cã a înþeles ºi n-o va maipromova în abordãrile viitoare. Din pãcate, am constatatrecent cã n-a înþeles ºi cã persistã în eroare.Pe lângã încetarea apariþiei Buletinului “Noi, tracii”,respectiva eroare a mai fãcut, în “Getica” nr. 5-6, o “victimã”:pornind de la aceastã eroare, domnul Gheorghe Gabriel apublicat în revistã un fel de antirecenzie la cartea domnuluiMihai Vinereanu, Originea traco-dacã a limbii române(Chiºinãu, 2002, 200 p.) pe un spaþiu foarte întins (p.223-252),unde, de la început, reproduce chiar reproºul meu la adresadomniei-sale, cum cã neagã, eronat, existenþa tracilor, euprecizând ºi în lucrarea deja cititã cã ºi pe traci “izvoarele îiatestã clar” iar în douã subcapitole, anterior (p.35-43),rezolvasem problema.Am evocat “momentul” ºi eroarea, întâi din respect pentruGheorghe Gabriel, gândind cã atenþionarea mea îl va ajutapentru a nu mai face ºi alte “victime” în viitor din cauza aceleiînþelegeri greºite; al doilea, dacã din aceastã pricinã a încetatBuletinul “Noi, tracii”, am invocat eroarea ca pe o“contribuþie” regretabilã a domniei-sale, pãgubitoare pentrumiºcarea ºi istoriografia dacologicã. Corect, atunci, profesorulI.C. Drãgan putea fi convins sã abandoneze focalizareaexclusivã pe traci, acesta putând chiar sã-l ajute în corectareaviziunii iniþiale, cu care a revenit în volumul III al amintiteitrilogii (Imperiul romano-trac, 2005).*Opera profesorului I.C. Drãgan, ca autor ºi, deopotrivã,ca mecena pentru cultura românã, onoreazã pe românul care,din preaplinul sãu material, a putut ºi a ºtiut sã aloce timp ºisã sacrifice bani în interesul unei cauze nobile. Ea se constituieca un exemplu ºi pentru alþii într-o vreme în care cultura tindesã devinã o “cenuºãreasã” în viziunea oamenilor politici.Bibliografia ºi consemnarea ei se impune ca o datorie, de laprimele studii ºi pânã la portretul Marelui Rege Decebal, sãpatîn stâncã la Porþile de Fier, unde a apãrut prima civilizaþie acontinentului european, lucrare gânditã ºi finanþatã de acestmecena al culturii noastre. Poate n-a fost o coincidenþãîntâmplãtoare cã amintita sculpturã în stâncã a primuluinostru mare erou martir, care meritã sã priveascã peste veacurice vor veni, a fost cu adevãrat finalizatã în 2006, an pe careCongresul al VI-lea de Dacologie, reprezentând în esenþãmiºcarea ºi istoriografia dacologicã, l-a proclamat “AnulDecebal”, acum, când se împlinesc 1900 de ani de la urcareala Zamolxe a viteazului aflat în plin efort de “restaurare” aDaciei Mari, a înaintaºului sãu, Marele Rege Burebista.1Termenul a fost ales pentru cã aici, în Spaþiul acesta, carpatodunãrean,la Nord de Dunãre, a fost centrul Daciei Mari a lui Burebistaºi tot de aici Decebal a pornit efortul de unificare, ca ºi Regalian maitârziu iar “planul dacic” ne-a traversat istoria pânã azi. Termenulmai cuprinzãtor, cum am spus deja: traco-dacologic – concentreazãîn el întreaga naþiune traco-geto-dacã, a cãrei moºtenitoare directãeste naþiunea românã.2G.D. Iscru, Traco-geto-dacii, naþiunea matcã în Spaþiul carpatodanubiano-balcanic,ed IV-a, Ed. Nicolae Bãlcescu, Bucureºti, 2005.23

DACIA magazin nr. 35 august 200624

nr. 35 august 2006DACIA magazinCOSTEªTI 2006O MANIFESTARE SUBSEMNUL LUI DECEBALDe mai bine de 30 de ani, la Costeºti, în judeþulHunedoara, are loc în fiecare an, între Schimbarea laFaþã ºi Sfânta Maria, o mare serbare câmpeneascã.Este perioada în care dacii sãrbãtoreau Ziua Ursului,când cerbul spurcã apa de munte ºi nu mai e slobod lascaldã, cum spun bãtrânii. Este perioada în care primelesemne ale toamnei încep sã aparã. Pe la începuturi,serbarea era numitã Întâlnirea tineretului cu istoriadar odatã cu timpul, istoria a pierdut tot mai mult terenîn favoarea distracþiei. Începeau serbãrile cu discursurioficiale ale unor politicieni în goanã dupã capital electoralºi dacã mai avea loc vreun istoric, sã spunã mulþimiicâte ceva despre istoria minunatã a locului, era bine.Dacã nu, era la fel de bine. Anul acesta, parcã ceva s-a schimbat. Nimic nu a pãrut oficial iar cei ce au vorbitîn faþa câtorva mii de oameni s-au simþit ai casei,transmiþându-le nu tradiþionale urãri de bine, ci propriilelor simþãminte. Printre ei, directorul Direcþiei pentruCulturã Culte ºi Patrimoniu a judeþului Hunedoara,profesoara Silvia Beldiman a surprins asistenþa pringândurile pline de sensibilitate ºi prin nebãnuitul, darsurprinzãtorul ataºament faþã de daci ºi de istoria lor.Reproducem cuvântul domniei sale, ca semn alaprecierii pe care redacþia Dacia Magazin o aratã unuiastfel de moment de excepþie.Stimaþi invitaþiNe aflãm azi, aici, uniþi la sãrbãtoarea aflatã subgenericul „Istorie, naturã, culturã”, la 1900 de ani de lamoartea eroicului rege Decebal, pentru a ne cinstistrãmoºii, chiar în inima Daciei strãbune.Le cãutãm umbra îndãrãtul codrilor adânci, cãlcãmaceleaºi poteci strãbãtute de ei cu mii de ani în urmã,am privit douã nopþi la rând acelaºi cer spuzit de stelespre care ºi ei îºi ridicau privirea cãutându-ºi zeii ºi amsimþit un freamãt anume, ca un îndepãrtat ecou de luptã,care rãzbate uneori prin munþi.Pentru cã nu sunt istoric, eu nu ºtiu dacã Dacia afost buricul pãmântului, dacã dacii cei atârnaþi de munþiau fost poporul civilizator pentru o mare parte a lumiidar ºtiu cã dacii sunt strãmoºii noºtri pe care istoria i-aconsacrat drept „cei mai viteji dintre traci” ºi pentruasta sunt mândrã !Acolo, sus, în creierul munþilor, la cetãþile dacice, tesimþi deasupra lumii, când între tine ºi cer nu mai enimic, decât azurul fãrã margini, care dã putere sufletuluiºi minþii ºi îmi place sã cred cã, din asprimea stâncii ºinesfârºitele zãpezi ale iernii, au împrumutat, strãmoºiinoºtri, dârzenia ºi frumuseþea celei mai curate dintreiubiri - cea pentru pâmântul pe care îl calci.Din seva puternicã a acestui pãmânt binecuvântatva trebui sã luãm demnitatea cu care vom intra, curând,în Europa valorilor eterne, dãruind unei lumi obosite ºisupertehnicizate prospeþimea trãirilor noastre ºi aobiceiurilor fãrã egal, pentru cã niciunde în lume, doinanu sunã ca la noi, cãluºerul nu-þi tulburã sufletul ca lanoi iar casa, în toatã simplitatea ei, nu este dãruitã maidin inimã.Vã invit pe toþi cei prezenþi aici ºi mai ales pedumneavoastrã, trãitori în acest sfânt spaþiu, ca împreunãsã ne cinstim înaintaºii, nu doar odatã pe an, ci în fiecarezi a vieþii noastre, încercând sã punem în valoare cetãþiledacice din Munþii Orãºtiei ºi tradiþiile acestor locuri,deschizându-le turismului cultural ºi istoric, care ar fi,fãrã îndoialã, o importantã sursã de prosperitate pentruaceastã zonã.ªi mai avem o datorie. SFÂNTà ! Sã pãzimpatrimoniul din munþi, al cãrui prãduire ne-a adus, dinnefericire, o tristã faimã ! Dacã aceste lucruri vor fiîmplinite, de acolo, de sus, strãmoºii ne vor zâmbi dintrestele, iar lumea ne va cunoaºte ºi preþui.În numele colectivului Direcþiei pentru Culturã Culteºi Patrimoniu Cultural Naþional – Hunedoara, vãîmbrþiºez cu toatã cãldura inimii mele ºi vã rog, maiales pe voi, tinerii, sã nu uitaþi cã suntem descendenþiiunui neam puternic harnic ºi viteaz care acolo, sus, peplatourile munþilor veºnici, cu tâmpla sprijinitã de stele,ºi cu sabia în mânã, a clãdit o istorie tulburãtoare ºi neadãruit o þarã.25

DACIA magazin nr. 35 august 200626SCRIITORI ROMÂNI PROMOTORI AI ARHEOLOGIEI DACICEDr. Lucia OLARU NENATIUnii îºi vor fi amintind ºi de acea tulburãtoarecoincidenþã a gãsirii sub casa copilãriei Luceafãrului dela Ipoteºti, cu prilejul sãpãturilor iniþiate pentrureconstituirea acesteia, efectuate pe când erammuzeograf al aºezãmântului, a unei aºezãri dacice ºi aunei amfore, fapt de o simbolisticã aparte, aflatã subsemnul unui mai larg determinism, aproape ocult. Cãcituturor celor ce au luatcunoºtinþã de acest fenomen lis-a pãrut aproape miraculosfaptul cã Eminescu,întemeietorul unui constructmitologic dacic aºezat la temeliaexistenþei noastre istorice, adormit în copilãria lui pe temeliaunei locuinþe dacice care-i vafi trimis în vise efluviimodelatoare de conºtiinþã.Am adâncit aceastã temaprintr-o comunicare intitulatãEminescu ºi modelul dacic acãrei concluzie, demonstratã “lapas”, a fost aceea cã operaeminescianã ºi-a însuºitinstinctiv sau a purtat ca un datatavic, înnãscut, idealul dacical demnitãþii individului ce nuacceptã compromisurile ºipreferã sã moarã decât sã seumileascã, dupã ce a luptat dintoate puterile sale pentruapãrarea cauzei ºi dupã ce apierdut, dar nu s-a lãsat învinsºi umilit. Atitudinea sa de-alupta pentru ipostaza optimã anaþiunii sale, ca o componentãa comparaþiei active între real ºi ideal, se manifestãpermanent în toatã existenþa poetului ºi, dupã uniicercetãtori, aceasta i-a grãbit sfârºitul. Or, este aproapetruistic sã relevãm cã aceasta este de sorginte dacicã ºicã el ºi-o asumã firesc, natural, organic (cuvânt atribuitpredilect lui în multe manifestãri).Aprofundarea acestei teme duce la înþelegerea faptuluicã pentru Eminescu ideea dacicã a fost mai mult decât oidee de creaþie, a fost o armãturã de conºtiinþã, odimensiune interioarã fundamentalã a fiinþei sale, o matricea spiritului sãu pe care o putem sintetiza în câteva linii deesenþã: conºtiinþa onoarei ºi demnitãþii, sentimentultragicului, vocaþia sacrificialã, complexul nedreptãþii ºiînfrângerii, într-o relaþie quasi-oximonoricã cu uncomplex al virtuþilor superioarenerãsplãtite, vitregite, inversproporþional cu meritul ºi nu înultimul rând, familiarizarea cutãrâmul de dincolo.În toatã opera lui Eminescuse va regãsi acest mãnunchi deobsesii psihologice aleindividului care este conºtientdin plin de virtuþile saleexcepþionale sau ale unui poporplin de virtuþi ºi calitãþi ce i-arda dreptul acelui popor la oînaltã preþuire ºi rãsplãtire, darcare, datoritã intervenþiei unorfactori malefici exteriori ºiindependenþi de voinþa sau deacþiunea sa, este învins într-oluptã care nu este cea dreaptã,este aºadar, urmarea unor stãride lucruri nefavorabile, greºitîntemeiate. De aceea ºi aparemereu imaginea lui ªtefan celMare ca o obsesie ºi un mitlucrãtor, cãci în imaginea luiglorioasã, Eminescu se simteinstinctiv compensat ºirãzbunat pentru umilinþanedreaptã suportatã de Decebalºi de daci, popor mândru, plin de merite ºi de virtuþi cucare el se simte solidar ºi consubstanþial ºi care a fostcondamnat în mod tragic la umilinþã ºi îngenunchiere.Toatã gazetãria clameazã dreptul neamului sãu plinde virtuþi la o altã soartã, plinã de glorie, la o altã poziþieîn concertul general al naþiunilor. El este, aºa cum a fostmereu, un putãtor de cuvânt ºi de conºtiinþã al entitãþiinaþionale colective care luptã mereu pentru ca aceasta sã

nr. 35 august 2006obþinã dreptul la demnitatea care i se cuvine, aceea careli se cuvenea dacilor ºi le-a fost jefuitã iar durerea aceluirapt continuã sã-l ardã pe Eminescu ºi de aceea, poate,are el dreptul sã fie numit poet naþional mai mult decâtdin orice alt motiv. Cã a simþit umilinþa naþionalã ca pe osuferinþã proprie ºi a exprimat-o cât a putut el de vindicativºi de recuperatoriu.Dincolo de aceste consideraþii concluzive cu privirela natura obsesiei dacice la Eminescu, ne-am propus sãlãrgim aria discuþiei cãtre preocupãrile manifestate ºi dealþi scriitori români pentru originile dacice ºi cãtresemnificaþiile pe care le-au atribuit acestora. Dacã asupraunor astfel de texte apãrute în epocã, precum, de pildã,conferinþa lui Haºdeu Perit-au dacii, ca ºi scrierile peaceastã temã ale lui Bolintineanu, Alecsandri, Asachi, s-aaplecat în primul rând Eminescu, acela care va fi cititdesigur geografia grecului Strabon ºi încã alte surse, ceeace i-a permis sã-ºi contureze ca topos mental o geografiea unei Dacii ideale – cãci asta a fost ea pentru marelepoet-gânditor!, vom mai aduce acum în atenþie ºi altecontribuþii de acest fel ale literaþilor români.Astfel se contureazã activitatea unui mare jurnalistromân, Cezar Bolliac, acela pe care-l numãrã Eminescuîn inventarul sãu din poemul Epigonii ºi pe care îlconsiderã a fi fost “un publicist dintre cei mai citiþi ºipreþuiþi”, în necrologul pe care i-l consacrã 1 dovedindastfel consideraþia pe care o avea faþã de acest om. Ceice cunosc temeinic istoria noastrã literarã ºi viaþa vie acelor ce au fãurit-o, au înregistrat inechitarea ce i s-afãcut lui Bolliac, adicã dezacordul dintre activitatea,performanþele ºi meritele sale ºi rãsfrângerea acestora îninventarul notorietãþii pe care îl opereazã aceastã istorie.Astfel, Dumitru Micu scrie în Istoria 2 sa cã “Insuficienta fost ºi încã mai este apreciat Cezar Bolliac, una dintrecele mai dinamice ºi fecunde spirite ale epocii sale: poet,teoretician literar, memorialist, ziarist, traducãtor,arheolog, militant ºi gânditor politic”. Aºadar înºiruireaaceasta va sã indice faptul cã personajul în cauzã faceparte din stirpea destul de bine reprezentatã în culturanoastrã, a renascentiºtilor, a oamenilor-orchestrã, acorifeilor multilaterali de tipul lui Leonardo da Vinci, tipcãruia i se subscriu cel puþin câteva nume uriaºe, precum:Cantemir, Haºdeu, Eminescu, Iorga, dar ºi alþii, suficienþipentru a respinge cu dispreþ tentativele unora de-adesconsidera cultura noastrã, din ignoranþã sau reacredinþã,ca fiind rudimentarã. Doar cã despre ceilalþi deacelaºi fel se ºtie, sunt cunoscuþi, înseraþi la locurile lorîn inventarele noastre culturale, pe când Cezar Bolliacare doar o imagine anemicã, rudimentarã ºi aceea, datoratãîn mare parte, lui Eminescu. În rest, generaþiile de azinici nu ar bãnui ce clopot enciclopedic a însemnat acestom atât prin fapta, cât ºi prin scrisul sãu.Pe lângã cele deja enunþate, Bolliac a fost ºi autordramatic ºi ziarist ºi poet ºi memorialist ºi, mai ales, aDACIA magazinfost ceea ce s-a numit “Poeta vates”, adicã acel tip decreator ce a conceput creaþia ca pe un mod de a susþinemoral ridicarea de conºtiinþã a societãþii contemporane,ajungând pânã acolo încât sã considere poezia drept forþacapabilã sã producã “o prefacere întreagã, o reformãtotalã de conºtiinþã… prefãcând acea iubire numai teoreticãde libertate ºi egalitate în egalitate ºi libertate practicã ºiactualã”. Aceastã conduitã a sa a fost în legãturã ºi cuconvingerile sale politice, cãci el a fost un adept ºi unsprijinitor fervent al domnului Al. I. Cuza al cãrui programde reforme l-a sprijinit activ prin campaniile sale de presã,ca iniþiator în premierã al acestui fenomen publicistic.Dar ºi mai puþin se ºtie cã Bolliac a avut o genialã idee ceva marca definitoriu destinul nostru naþional ºi anumeaceea a dublei alegeri a lui Al. Ioan Cuza. Bolliac nu s-aputut împãca niciodatã cu faptul cã domnitorul Cuza afost trãdat. Pe trãdãtori i-a numit cu indignare“fevruariºti” (de la data de 11 februarie, când s-a produstrãdarea ºi arestarea lui Cuza, îndelung condamnatã deBolliac). De fapt, nu e adevãrat cã Bolliac a trecut înuitare. A rãmas în mentalul colectiv românesc printr-olocuþiune ce a devenit independentã ºi anume formula de“monstruoasa coaliþie” cu care a numit el complotul ce aavut ca urmare îndepãrtarea lui Cuza. Dar a mai rãmascunoscut prin ceva, printr-o altã entitate nemuritoare ºicare îl evocã indirect ºi anume prin celebra sintagmãcaragialianã despre “Rãcnetul Carpaþilor” care este, defapt, parodierea numelui publicaþiei sale, TrompetaCarpaþilor, despre a cãrei vogã ºi pondere în epocã (astãzise spune rating!) vorbeºte acest fapt de istorie literarãcãci nu se parodiazã îndeobºte decât elementele celebre,notorii, ce au deja forþa lor proprie de penetraþie în cugete,pentru ca prin efectul intertextualist produce astfel, noulconþinut sã-ºi comunice semnul sãu nou, bazat pe existenþaîn mentalul colectiv a suportului elementului parodiat. Cãciavea dreptate Eminescu. Bolliac a strãlucit mai mult caoriunde în gazetãrie, având un adevãrat talent de-a editagazete ºi de-a întreþine treazã atenþia publicului pentrusubstanþa unei gazete. Astfel, el este strãmoºul acestuifenomen atât de pregnant astãzi, al gazetãriei captivante.Acestei atitudini a omului social i se potriveºte ºiapetenþa creatorului care a fost Bolliac, faþã de timpuriledace pe care le invocã, vizualizându-le majestuos, înaintealui Eminescu, în poemele sale: “Palaturi milioane dinvârstele titane / Pârlite ruinate stau negre încruntând /Rãmase tari semeþe antideluviane / Ce-ºi râd de timp, desecoli vecia strãbãtând / P-aicea uriaºii ai Daciei cei crude/ Sãgeata otrãvitã zvârlea din mal în mal / P-aici umblaumbra lui Zamolxe ce se-aude / P-aici încura calul ViteazulDecebal” (O dimineaþã pe Caraiman).Dar preocupãrile lui pentru trecutul istoric al acestuineam nu se limiteazã doar la evocarea poeticã, ci se referãla ceva mult mai concret ºi pragmatic. Cãci el a fost,printre multe altele, preocupat pânã la obsesie ºi de27

DACIA magazin nr. 35 august 2006arheologie, aºa încât unii confraþi din epocã îl ironizau,precum se poate vedea din titlul ºarjat de Odobescu:Fumuri arheologice scornite din lulele preistorice de unom care nu fumeazã. Deºi el este azi necunoscut înaceastã ipostazã, Bolliac a fost unul dintre primii noºtriarheologi pãtimaºi care a fãcut cãlãtorii specializate, numite“excursiuni arheologice”, a fãcut sãpãturi arheologice, aadunat ºi a descris cu detaliere profesionistã obiecteledescoperite, atât cele romane cât ºi cele dacice ºi acontribuit major la dezvoltarea acestei ºtiinþe precum ºi acelei numismatice. Cãci, datoritã acestor preocupãri plinede pasiune, el a obþinut ºi îndeplinit cu osârdie funcþiilede preºedinte al Comitetului arheologic din Bucureºti, dedirector al Arhivelor statului, de inspector al muzeelordin România, ca ºi pe acelea de membru în comitetulteatrelor, membru al Societãþii geografice române, alAsociaþiei de numismaticã ºi arheologie de la Paris ºi alSocietãþii numismatice a Franþei.Apariþia unui op ce se datoreazã cercetãtorului ºieminentului eminescolog Nicolae Georgescu ºi a vredniceilui colaboratoare ºi editoare Doina Rizea 3 , ne ajutã sãcunoaºtem azi latura neºtiutã a acestui personaj, sãînþelegem dimensiunile reale ale “misiei arheologice” a luiBolliac ºi sã tragem o linie de legãturã cu preocupãrilepentru originile dacice ale altor literaþi români de odinioarã.Din carte aflãm cã, într-un jurnal de cãlãtorie, povesteapalpitantã ºi foarte viu prezentatã a cãlãtoriilor salearheologice în sudul þãrii unde identificã vetre cu vestigiiantice în numeroase localitãþi precum Zimnicea, Vãdastra,Maglavit, Hunia, Moreni º.a., despre care aflã printr-odetectivisticã sui generis, a lui Sherlock Holmes, informaþiidespre existenþa acestor tezaure, iar operaþiunile dedezgropare ºi aducere la luminã el le transformã înadevãrate spectacole regizate de el ºi apoi popularizatecu entuziasm în ziarele sale, spre a trezi interesul oamenilordin popor pentru aceste valori, precum ºi conºtiinþa lorde-a contribui la gãsirea ºi adunarea într-un muzeu naþionala acestora. El obþine acele vestigii pe care le restaureazã,le cerceteazã, le transportã ºi le descrie cu lux deamãnunte, chiar dacã uneori mai face erori depresupunere datorate vârstei tinere a acestei ºtiinþe, sauchiar dacã se mai întâmplã sã-i fie furate bagajele cupreþioasele descoperiri. Din memoriile ºi reportajele adunateºi cuprinse în aceastã carte, se poate vedea cum luptã elpentru cauza arheologiei româneºti ºi sunt impresionantestãruinþa, eforturile ºi vrednicia depuse pe altarul acesteia.Motivaþia teoreticã a acestei preocupãri este expusãîn aceste rânduri adunate de N. Georgescu: “Arheologiadacicã este mai importantã pe teritoriul þãrii noastre decâtcea romanã: ruine romane sunt pretutindeni în Europadestul de bine puse în evidenþã, pe când datoria noastrãeste de-a duce dovezi despre zonele noastre. Misiuneanoastrã, a românilor, în arheologie, este mai cu seamã sãdefinim ce au fost dacii, care a fost începutul lor, în ce28grad de civilizaþie ajunseserã când i-a cotropit romanii ºile-a luat þara, apoi cum au dãinuit ei cu romanii în þara lor,ce au adoptat ei de la romani, ce au adoptat romanii de ladânºii”. “Înþelegeþi foarte bine, domnule ministru, de cemare importanþã este aceastã urmãrire a alfabetului dacºi cât aceastã lucrare ne priveºte de-a dreptul pe noi, maimult decât pe oricare alþii… cãci cine altul dacã nu noi arputea ºi ar trebui sã descopere semnele fãcute princonvenþiune spre înþelegere într-o naþiune atât de mare ºide întinsã ca a dacilor?” Cãci o naþiune simte necesitateasã se convingã de unde a purces, prin ce a trecut ºi undese aflã spre a avea conºtiinþa de sine ºi spre a putea faceo carte a fiinþei sale, pe care sã se lege a o transmitegeneraþiilor ei, atunci naþiunea aceea dã cea mai puternicãprobã de maturitate ºi ca maturã are nevoie de fapte ce-ºipropune mai întâi de documente decât de teorii ºinaraþiuni”.Prin toatã activitatea sa, Cezar Bolliac se vãdeºte a fiavut, alãturi de Odobescu, Haºdeu ºi de alþi învãþaþi aivremii sale, o contribuþie majorã la dezvoltarea ºiimpulsionarea arheologiei româneºti ca ºtiinþã, laconstituirea patrimoniului arheologic naþional, cât ºi laconsolidarea conºtiinþei dacismului nostru prin care aprefigurat, în bunã mãsurã, dacismul eminescian.Conºtiinþa dacismului avea sã se manifeste mai departeîn cugetul scriitorilor noºtri iar unul dintre aceºtia dinurmã, de care ne-am ocupat întrucâtva în comunicareade anul trecut, este pentru mulþi un nume necunoscut,datoritã împrejurãrilor în care s-a desfãºurat existenþa sa:în exil ºi, mai ales, în deplina ºi înverºunata veghere amai multor dictaturi ca nu cumva sã i se afle valoarea ºisã fie aºezat la locul care i se cuvine, adicã în istorialiteraturii române. Numele lui este Vasile Poteucã. El afost un pribeag român bucovinean, vinovat doar de preamultã ºi pateticã iubire pentru valorile noastre profunde,trãitor peste ocean, autor al unor cãrþi ce adie acapodopere; preþuit ca atare de Mircea Eliade, întemeietoral Câmpului Românesc din Canada, nemurit tot acolo înbronz de statuie. Cele scrise de el despre originile daciceca ºi despre alte momente de foc ale diacriniei naþionale,le considerãm demne de a fi aduse la luminã, drept carele reiterãm pentru a contribui la revelarea unor personalitãþice nu mai pot face singuri acest lucru ºi care meritã dinplin a fi cunoscuþi de cãtre lumea de azi.1Timpul, Bucureºti, 1881 în Mihai Eminescu, Opere,Ediþia Perpessicius, vol VIII2Dumitru Micu, Istoria literaturii române de la creaþiapopularã la postmodernism, Ed. Saeculum. I.O. Bucureºti,20003Cezar Bollic, Excursuri arheologice, Editura Floarealbastrã, Bucureºti, 2005

29nr. 35 august 2006PREMIERA DE LA ARDEUDACIA magazinSâmbãtã 12 august, ora 13, la poalele cetãþii dacice Ardeu, se amplasa prima semnalizare legalã a unui monumentistoric de importanþã naþionalã, înscris în „Lista Monumentelor din România”. Descrisã pe larg în editorialul acestuinumãr al Daciei Magazin, aceastã acþiune s-a dorit un exemplu pentru cei pe care legea îi obligã la acest lucru ºi nuo fac de peste 5 ani. A fost posibil acest eveniment, datoritã unei echipe, plinã de energie ºi ambiþii, reunite în jurulDaciei Revival cea care, iatã, îºi continuã menirea pe care ºi-a propus-o acum opt ani.O CURIOZITATE LA ARDEURealizând reportajul fotografic la locul montãrii panoului de avertizare, Radu, fotoreporterul Dacia Magazin, afãcut 42 de fotografii. Una dintre acestea, prezenta o dârã albã, nefireascã ºi nemaiîntâlnitã, pe care nimeni nu abãgat-o în seama. La schimbul de fotografii între voluntarii acþiunii, unul dintre ei a observat aceastã ciudãþenie,recunoscând în ea, ceea ce cercetãtorii numesc „Flying Rods”. A trimis fotografia unui renumit realizator de film,Jose Escamilla, care a mai obþinut asemenea imagini curioase iar acesta a rãspuns:„Fantasticã poza a unui ROD! Într-adevãr asta e una din cele mai clare(ca rezoluþie) imagini pe care le-am primitdin toatã lumea. Claritatea este întradevar grozavã! Dacã mã hotãrãsc sã o folosesc într-unul din filmele mele , aº fibucuros sã vã plãtesc pentru aceastã fotografie. Þinem legãtura. Mulþumesc! Al dumneavoastrã Jose Escamilla”Fãrã a face presupuneri sau speculaþii, vã invitãm sã cãutaþi pe internet adresa http://www.subversiveelement.com/Rods.html pentru a gãsi rãspunsuri pe care noi nu le avem deocamdatã.Fotografii Jose EscamillaFotografii RaduBrilinsky

DACIA magazin nr. 35 august 200630Nicolae Iorga despre Mihai Eminescuca precursor al ideii originii noastre daciceing.dr. Dan Ion PREDOIUA existat o perioadã din viaþa lui Eminescu când poeziilesale, cu referire la originea dacicã a poporului român, i-au fost refuzate la publicare, cu excepþia “Rugãciuneaunui dac”.Poezia „Memento Mori”, Diorama sau Panoramadeºertãciunilor care, în cuprinsul istoriei universale,includea ºi sublinia strãlucirea neamului dacic, a fost frântãºi, din ea, atunci s-a tipãrit doar prima parte, “Egipetul”,deºi toatã fusese cititã ºi apreciatã într-una din ºedinþelede la Junimea.Cenzori erau adepþii ªcolii Ardelene, care susþineauoriginea latinã a poporului român, iar cel mai reprezentativcerber al marelui poet a fost TituMaiorescu, greco-catolic, obedient faþãde Roma ecleziasticã, care generaseideea originii latine a poporului român.Dar în articolele de ziar, al cãruiredactor-ºef a fost, Eminescu ºi-aexprimat argumentat convingereaprivind originea dacicã a poporuluiromân.Întreaga sa operã: poezii, scrieri,teatru, articole etc., în manuscris, aajuns, dupã moartea poetului, la TituMaiorescu, care 13 ani mai târziu, în1902, se hotãrâse, dupã cum relateazãNicolae Iorga, cu un gest dispreþuitorsã le dea Academiei Române, ca unmaterial istorico-literar oarecare.Abia dupã acea datã opera poetului,în totalitatea sa, opritã de la publicareaîn timpul vieþii, a început sã vadãlumina tiparului.Dilema a continuat, scrierile istorice despre origineadacicã a poporului român fiind impuse spre nepublicare.Piesa de teatru “Decebal”, care include concepþiadacicã a lui Eminescu, a apãrut publicatã, în formacompletã, abia în 1990, sub îngrijirea lui Petru Creþia.*În articolul “De la Haþeg la Grãdiºte ºi la cetatea luiDecebal” , publicat de Nicolae Iorga în “Neamul românescdin Ardeal ºi Þara Ungureascã” se vorbeºte totuºi desprelocuitorii acelor meleaguri, în 1906:ªi tot dacii au învins, stãpânii vechi cari s-au svârcolitsub lanþe ºi au sângerat de sãbii. Tot ei prin putereaneînfrântã a vitejiei lor ºi a sfintei lor rãbdãri.Cãci, iatã, daci adevãraþi, daci noi de peste douã miide ani,… daci cum aceºti sãteni de aice. Iatã opincile,iatã iþarii sprinteni, iatã cãmaºa albã, zeghile grele, saricilemiþoase, cãciula greoaie, înaltã, umflatã, ca o cununã.Faþã de Roma, a cãrei eternitate a pierit în pulbere,ciobanul dac s-a ridicat din þãrânã ºi-a durat iarãºi ºibordeiul de lemn, s-a aºezat în el cu datinile sale neatinseºi stãpâneºte pânã astãzi în umbra uriaºã a Retezatului,cu þesãturile lor roºii, opincile lor rãsfrânte, graiul lorapãsat, cu turmele lor, cu ura lor împotriva oricãrui domnºi stãpân pentru a sãdi acelaºi adevãrde neclintitã trãinicie a dacilor.Marele istoric Nicolae Iorgarecunoºtea astfel, implicit, încã din1906, în plinã campanie latinistã,valabilitatea ipotezei lui MihaiEminescu privind originea noastrãdacicã. Iatã imensele descoperiri devestigii istorice dacice care i-au întãritconvingerea ºi i-au alungat orice dubii.Vestit a fost pe vremuri poporulacesta românesc prin marea ºi sfântalui tãcere, spunea Iorga.Fãcut pentru luptã ºi îndurare,cerbicos ºi îndãrãtnic, nebiruitsufleteºte ºi în cele mai înfricoºatenenorociri, trãit pe marginea uneiprãpãstii în care era desprins sã se uitenecontenit fãrã a ameþi, el impuneaprin cumpãtarea minunatã a rostiriigândurilor sale, prin aspra disciplinãpe care o impune cuvântului.Nicolae Iorga, apropiat lui Titu Maiorescu, deºi adeptal pãrerii privind originea latinã a poporului român, vãzândîn ansamblu opera poeticã ºi literar-istoricã a luiEminescu, îl laudã pe acesta pentru ideea originii dacicea poporului român, pronunþându-se în diferite rânduriasupra profunzimii analizei istorice fãcute de Eminescu,numindu-l fãrã sfialã “istoric” ºi “gânditor de geniu”.Nicolae Iorga spune cã:Eminescu e sinteza sufletului românesc din vremeanetulbure. Sinteza ºtiinþei, cugetãrii, simþirii ºi instinctului

nr. 35 august 2006acestui neam.Omul Eminescu aducea cu dânsul din adânculgeneraþiilor care se succedã ceva foarte vast ºi foarteadânc. Iar locul unde se nãscuse îi dãdea din cetãþile ºibisericile sale un sentiment istoric, de lungi înfrãþiriseculare.Nicolae Iorga precizeazã apoi:Un om ca dânsul îl vom avea din nou numai cândpeste o epocã limpede va domina o minte înaltã, avândcurajul de a rãmânea sus, pe pisc, orice ape învãlmãºites-ar zbate la picioarele muntelui.Iar apoi:De patruzeci de ani se vorbeºte necontenit deEminescu, … o admiraþie fãrã margini, o iubire ca aceiaa credinciosului cãtre sfântul ocrotitor.Dupã 1900, în sfârºit, putem privi în comoara demari lucruri neisprãvite, amânate sau uitate, ce au mairãmas de pe urma acestui cuprinzãtor geniu , cu multmai presus de timpul ºi mediul sãu… nu suntem în starea preþui dupã cuviinþã fiecare parte din opera lui.ªi asta, pentru cã n-avem mijloace de a-l urmãri înalcãtuirea individualitãþii sale…, care n-a înaintat decâtdupã cunoaºterea deplinã a drumului,dupã întrebarea tuturor acelor ce-lstrãbãtuse,… ºi s-a îndreptat totdeaunadupã o îndelungatã dezbatere cu sineînsuºi.… El însuºi se afla sã iasã la ivealãcu o scriere nouã, ºi o fãcea numaidupã o amãnunþitã chibzuire acuprinsului,… în apriga luptã pentrudesãvârºire a acestui cinstit între ceicinstiþi…, cãci,… Eminescu nuobiºnuia a da lãmuriri asupra scrierilorsale.…Opera lui întreagã, … (are)numai caracterul general românesc. Ecel dintâi scriitor român care scrie cãtretoþi românii într-un grai pe care româniide oriunde îl pot recunoaºte ca al lor.Eminescu e întruparea literarã aconºtiinþei româneºti, una ºinedespãrþitã.Aceasta… e ºi valoarea lui politicã, marea ºicovârºitoarea lui valoare politicã… prin simbolul de unitatecuprins în fiinþa sa literarã. Întemeindu-se pe tot cesimþim noi, el s-a ridicat într-un nebiruit avânt spre culmileculturii moderne.De aceea el e vrednic de pomenire oriunde se luptãcu întunericul adânc ºi cu vântul vrãjmaº, o licãrire dinconºtiinþa neamului.Dupã 1876, “apare influenþa austriacã”, iar Iorgaprecizeazã:“avem acum un istoric”.DACIA magazinEminescu nu este explicabil, dacã se lasã deoparte,mãcar una din aceste influenþe care au lucrat asuprasufletului lui, aºa de complex.Sub toate aceste înrâuriri diverse, în lumea din Vienas-a creat spiritul acela nou, pe care geniul lui Eminescu l-a întrupat cu o splendoare care mai târziu numai a fostpreþuitã cãci nici un sunet de trâmbiþã nu a vestit apariþiazeului celui nou…Cine crede cã “Rugãciunea unui dac” vine de laEminescu, singur, se înºealã.… tot ce avem de la Eminescu sunt fragmente aleunui geniu împiedicat de a pune în valoare imensele luiposibilitãþi.… Intensele lui aripi se vedeau stingherite în odãilepline de veselie unde se strângeau membrii Junimii…aceºtia nu erau oamenii a cãror aprobare trebuia sã oaibã.… gândiþi-vã la Eminescu, care a încercat pânã ºiteatru, din subiecte ale trecutului nostru – au rãmasfragmente uitate prin hârtiile lui…… gândiþi-vã la Eminescu vorbind unei mulþimi caresã-l înþeleagã…ªi ce s-ar fi ales din oamenii pe carei-ar fi încurajat ºi condus cãtre aceeaºibiruinþã a sufletului românesc, ridicatla înãlþimile cele mai mari ale cugetãriicontemporane?În Eminescu, … trãieºte întreagaEuropã metafizicã. În adâncul sufletuluisãu chinuit este ceva din deznãdãjduitulPrometeu; are pentru naþia românãsentimentul unei mame iubitoare care-ºi pleacã privirile asupra copiluluibolnav.ªi pentru aceste sentimente decompasiune, faþã de tot ce formeazãistoria plinã de suferinþã a acesteinaþiuni, îi suntem recunoscãtori lui, ºinu numai poetului.Eminescu are capacitatea de areprezenta un întreg popor, în totalitateasa. Într-adevãr, ce nu a cunoscutEminescu din viaþa, faptele ºi gândul poporului sãu?Eminescu a fost, … cel mai autentic reprezentant alaspiraþiilor româneºti, identificat în întregime cu poporulsãu, Eminescu a fost totodatã un european al timpuluisãu.El este unul din acele rare spirite, în care þi se pare cãauzi nu omul, ci înºuºi poporul, reunit ºi întruchipat întrunglas.La Eminescu, legenda e de o candoare ºi o limpezimefãrã pereche… care redã vitejia carpatinã…A iubi pe Eminescu… anume datoria de a gândi ºi dea scrie ca el… de a trãi o viaþã ca a lui: viaþa unui om care31

DACIA magazin nr. 35 august 2006nu s-a folosit nici de munca nici de sprijinul altora, cares-a oferit jertfã întreagã pentru poporul sãu.Eminescu fãcea orice lucru din toatã inima; … aºaîncât nu e un rând din ce-a lãsat el, care sã nu merite ocercetare de aproape ºi o respectuoasã consideraþie.Ca apoi sã conchidã:“orice rând din Eminescu meritã sã fie tipãrit”.Pãrerea lui Eminescu despre originea dacicã apoporului român rãzbate din întreaga sa operã, poezii,articole de ziar, scrieri, note, teatru etc.În articolul “Studenþii din Viena” din 14 noiembrie1876, dupã ce face o analizã a activitãþii studenþilor noºtriprilejuitã de serbarea jubileului de 5 ani al “Societãþiistudenþilor români din Viena”, Eminescu face remarca:“Mica societate de ceva peste 50 (de) membricuprinde tineri din toate unghiurile þãrilor române, eaeste o “Dacie” în miniaturã, voioasã, activã ºi plinã deîncredere în viitor. Acolo gãsim copii de pe malulNistrului alãturi cu alþii din valea Criºului, a Mureºului,a Dâmboviþei ºi a Dunãrii.Faþã de acest tablou de frãþie nu putem zice decât“Prosit naþie!”.Ideea l-a incitat ºi, trei zile mai târziu, într-un articoldin 17 noiembrie 1876 cu referire la soarta celor carelocuiau pe teritoriul Daciei lui Decebal, Eminescu zice:“Aºadar idealu românilor din toate pãrþile Dacieilui Traian – atunci se considera cã toatã Dacia lui Decebalfusese cuprinsã de Traian, punct de vedere ce conveneaadepþilor teoriei privind originea latinã a poporului român,fãrã sã se ia în considerare faptul cã Traian a ocupatdoar o treime din Dacia – este menþinerea unitãþii reale,a limbii strãmoºeºti ºi a bisericii naþionale.Este o Dacie idealã aceasta, dar ea se realizeazã pezi ce merge, ºi cine ºtie dacã nu-i de preferat celeipolitice”.În publicisticã, subliniazã o seamã de aspecte propriiideii originii dacice a poporului român.:În articolul “Ideia Daco-românã ca aspiraþie” din 7octombrie 1880, Eminescu precizeazã cã: … reamintireaoriginii romane ºi a latinitãþii noastre era timp îndelungatcontragreutatea ce se opunea unui ideal politic care sepromitea a se realiza cu ajutorul slavilor.În articolul “Labirintul istoriei noastre” (Ms 2257/24-27): Noi românii, nãscuþi ºi crescuþi româneºte, abiane putem strecura prin labirintul istoriei noastre.Nu trebuie sã fie cineva istoric mare ca sã ºtie cãoraºul dacic Sucidava a trebuit neapãrat sã existe cuvreo câteva sute de ani înaintea lui Dragoº.În acelaºi articol, Eminescu spune:Era un popor brav care-a impus tribut superbeiîmpãrãtese de marmurã a lumei: Roma. Era un popornobil acela a cãrui cãdere te împle de lacrimi, iar nu dedispreþ ºi a fi descendentul unui asemenea popor n-afost ºi nu va fi ruºine niciodatã.32Cu precauþie, Eminescu se exprimã:Cãci nu mã-ndoiesc cã sunt ºi din români a cãrorstrãbunici au fost daci.În articolul “Adevãratul spirit al poporului”, din 1aprilie 1881, Eminescu remarcã:…Oricine înþelege ce înseamnã rasa… semuit cu acelneam de oameni, cu acel tip etnic, care, revãrsându-sedeoparte din Maramureº, de alta din Ardeal (spreMuntenia n.n.) au pus temelia statelor române în sec. alXIII-lea ºi al XIV-lea ºi care prin caracterul lui înnãscut,au determinat soarta acestor þãri de la 1200 ºi pânã la1700.Nu se ºtia pe vremea lui Eminescu cã Roma ecleziasticãinterzisese la 362 folosirea numelor de dac ºi de Dacia,interdicþie care a durat între secolele IV ºi XIII ºi care afost ridicatã abia dupã Cruciada a IV-a din 1204 cândpapa Inocenþiu al III-lea a dat dezlegare de pomenire anumelui dacilor.Existã multe indicii – zice Eminescu – atât în numirilelocalitãþilor ºi (a) râurilor, precum ºi în alte împrejurãri,care denotã o unitate a neamului românesc preexistentãformaþiunii statelor noastre.În adevãr, pe când gãsim în Þara Româneascã Argeºul,gãsim tocmai în nordul Daciei un pârâu numit Argestrucare se revarsã din stânga în Bistriþa, râu ce izvorãºte dinMaramureº.Pe când în Þara Româneascã aflãm Câmpulungul caþinut ºi descãlecãtoare, aflãm în Bucovina, în creierulmunþilor, un Câmpulung tot ca þinut ºi descãlecãtoare.Înainte sau abia dupã formarea statelor române, vedemromânii de sub Coroana Ungariei pretinzând sã se judeceîntre ei dupã dreptul lor propriu, jus Olachale sauOlachorum; o cerere omoloagã fac moldovenii cepribegesc în Polonia, sã se judece dupã dreptul românesc.ªi aceasta când? Pe la 1380. Care-a fost consuetudinarla carele ei þineau cu sfinþenie, fie sub coroana Ungariei,fie sub a Poloniei? El n-a fost scris niciodatã; era atât deviu în conºtiinþa poporului, atât de necontestat de nimenea,încât nici unul din vechii noºtri Domni n-au gãsit decuviinþã sã-l codifice.În fine, unitatea actualã a limbei vorbite, … dovedeºtecã ºi în aceastã privire erau elemente cu totul omogene,preexistente limbei bisericeºti, care înclinau a cãpãta osingurã formã scrisã. Organografic vorbind, limba eraaceeaºi; numai termenii materialul de vorbire diferea peici pe colo.E indiferentã chestiunea dacã elementele ce compuneauacest sâmbure de popor modern erau tracice sau latine ºilirice, destul numai cã, din al VI-lea secol dupã Hristos,la nãvãlirea acvarilor în Tracia (în 579), oastea condusãde Martin ºi Comenþiol e compusã din oameni ce vorbescromâneºte. Tot acest neam apare mai târziu în Dacia, iarasupra originii lui se ceartã pânã azi învãþaþii.