octombrie 2006 - Dacia.org

nr. 36 octombrie 2006ascultare încã din vremea lui Filipal II-lea, tatãl lui Alexandru.Macedonenii i-au urmãrit pe tribali,care refuzau o luptã decisivã, pânãla extremitatea vesticã a teritoriuluiRãzboinici celþi,dupã site-ul www. Celtii.htm.locuit de aceºtia, undeva la guraMoravei, în amonte de Porþile deFier. Tribalii, conduºi de regeleSyrmos, s-au repliat pe o insulã depe Dunãre evitând ºi de aceastãdatã confruntarea directã.Nereuºind sã cucereascã insula,regele Macedoniei a trecutDunãrea pentru numai o zi ºi i-aînfrânt pe geþii de pe malul stângcare erau aliaþii tribalilor. Aceastãdemonstraþie de forþã a avut succescãci întorcându-se în tabãra de pemalul drept al Dunãrii, Alexandrucel Mare a primit soliileneamurilor din zonã, care i s-ausupus.SoliaCu acea ocazie Alexandrua primit solii diferitelor neamuridin zonã. În finalul materialuluinostru din numãrul anterior alrevistei spuneam cã momentulare o importanþã deosebitãpentru istoria politicã a acestuispaþiu, motiv pentru care ne vomopri asupra lui.IzvoareleDespre celþii care au fost primiþide marele rege, Strabon afirmã cãprovin din apropierea Adriaticii, întimp ce Arrian plaseazã originea lorîn Golful Ionic. Momentul istoricsurprins de autorii citaþi are o mareRãzboinici macedoneni din armata lui Alexandru,imagine preluatã de pe site-ul www. Alexander the Great(Alexander of Macedon) Biography.htm.DACIA magazinînsemnãtate pentru cã este primaºtire literarã care îi menþioneazã pecelþi în aceastã zonã. Evenimentelede Strabon ºi Arrianus, autori maitârzii, care însã s-au bazat pemãrturiile unui participant direct laexpediþie: este vorba de Ptolemaios,fiul lui Lagos, colaborator al luiAlexandru ºi viitor rege al Egiptului.Prin urmare, faptele consemnatesunt demne de toatã încrederea.Dar sã dãm cuvântul izvorului:Arrianus (Expediþia luiAlexandru cel Mare I, 4, 6-8)relateazã: „Aici (în tabãra luiAlexandru – nn.) sosirã soli atâtdin partea triburilor libere carelocuiesc pe malurile Istrului, câtºi de la Syrmos, regele tribalilor;venirã soli chiar ºi de la celþii carelocuiesc în Golful Ionic...Acesta(Alexandru) legã cu toþi prietenie,luând ºi dând chezãºii. Pe celþi îiîntrebã de ce lucru omenesc setem ei mai mult, în nãdejdea cã –deoarece marea sa faimã va fiajuns pânã la ei ºi încã maideparte – au sã rãspundã cã setem de el mai mult decât de toþi.Dar rãspunsul celþilor îi spulberãnãdejdile. Într-adevãr, cumlocuiau departe de Alexandru –iar în þinuturile ocupate de ei seputea cu greu pãtrunde –vãzându-l pe Alexandru cãporneºte spre alte locuri, îispuserã cã se tem ca nu cumvavreodatã sã cadã cerul pe dânºii.Alexandru le dãdu numele deprieteni, îi fãcu aliaþi ºi îi trimiseacasã, dupã ce adãugã doaratât: cã celþii sunt niºte flecari”.Aceastã relatare coincide cucea pãstratã la Strabo (Geografia,VII, 3, 8 – C 301): Alexandru „aprimit daruri de la seminþiile deacolo ºi de la Syrmos. Ptolemeu,fiul lui Lagos, spune cã în cursulacestei expediþii au sosit la3

Marek HetmaskiRzeczywiste znaczenie naturalizmu w epistemologiiuzyskania apodyktycznie pewnego poznania. Naturalizm ten nigdy zatem nie byłdo przyjcia dla klasycznych epistemologów, czego przykładem jest ostrysprzeciw wobec najnowszych jego postaci – znaturalizowanej epistemologiiQuine’a czy ewolucyjnej teorii poznania Poppera, Campbella czy Vollmera.Naturalizacja wbrew zamiaromFormułujc pod adresem naturalizmu w epistemologii szereg istotnych isłusznych obiekcji, trzeba jednak stwierdzi, e zarysowany powyej jego szeroki iwieloetapowy nurt dowodzi w ostatecznoci nieuchronnych zmian, jakim podlegaod stuleci klasyczna epistemologia. Naturalizm nie jest, jak chciałbym terazpokaza, nieszczciem, które spadło na teori poznania wbrew jej oczekiwaniomi zamiarom. Wydaje si, e jest inaczej. Bez wtpienia platosko-kartezjaskokantowskiprojekt epistemologii jako roszczenia do posiadania wiedzy w postaciprawdziwego i uzasadnionego przekonania sam stworzył naturalizm jako swojeswoiste alter ego. Nie byłoby zatem naturalizmu bez radykalnej epistemologii,która sama jest winna swojej stopniowej naturalizacji. Jak naley jednak rozumiet paradoksaln sytuacj?Jest ona w zasadzie prosta. Epistemologia zawsze miała na widoku wiedznaukow, któr znajdowała w kolejnych postaciach i typach (historycznie ispołecznie zmiennych) rónych nauk – od fizyki po nauki przyrodnicze ispołeczne, ze szczególn jednak idealizacj tej pierwszej. Na jej podobiestwoformułowała swoje ideały pewnoci, bezporednioci i prawdziwoci poznania,zakładajc, i musz sprosta im wszystkie rodzaje czynnoci poznawczych. Niczatem dziwnego, e w kadym przypadku epistemologia, podejmujc si analizdowolnych zjawisk poznawczych, za punkt odniesienia – czy to jako cel doosignicia, metod do zastosowania, czy te kryterium słuce do wartociowania– zawsze miała wiedz naukow jako tak. Czy nie to włanie doprowadzałoniejednokrotnie do spaczonej i radykalnej naturalizacji rónych teorii poznania?Przykładem takiej sytuacji, która (wbrew niej samej) dotyczy radykalnejepistemologii jest bez wtpienia husserlowska idea „Philosophie als strengeWissenschaft”. Tutaj swoistej naturalizacji podlegały nie wiat (byt) czy czynno178

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006Publicarea articolului de faþã în prestigioasa publicaþie Formula AS reprezintã un lucru onorant pentruadevãrata istorie a românilor. Îl reproducem în acest numãr cu acordul redacþiei ºi aducând caldele noastremulþumiri doamnei Sânziana Pop pentru amabilitatea de a ne fi permis preluarea lui.GÃURI NEGRE ALE ISTORIEIPIERIT-AU DACII ?- Scrieri pierdute cu privire la daci -Aurora PEÞAN6Din tot ce s-a scris despre daci în antichitate, pânã la noi nu a ajuns mai mult de 10%! Stranie ºitragica soartã a unor documente distruse din voia destinului sau cu bunã -ºtiinþã, ori care poate zacîncã neºtiute, în beciurile vreunor mãnãstiri sau biblioteci!Drama izvoarelorscrisePânã la apariþia tiparului însecolul 16, scrierile antice ausupravieþuit cu destulã dificultate, prinintermediul copiºtilor. Totuºi, din noianulgreu de evaluat de scrieri ale eruditeiantichitãþi, s-a pierdut enorm de mult, fiedin purã întâmplare, fie cu reavoinþã, dinpricina fanatismului care a dus laincendieri de biblioteci, fie din neglijenþã,ignoranþã sau dezinteres. Scrierile caremãrturiseau despre geþi ºi daci au avut,aproape toate, aceastã soartã: nu aureuºit sã traverseze veacurile. Ceea ce aajuns pânã la noi nu reprezintã, probabil,nici 10% din ce s-a scris despre aceºtineºtiuþi locuitori ai pãmânturilor de lanordul Dunãrii. Istoricii noºtri îi citeazãadesea pe Herodot, pe Strabon si pe DioCassius, cu puþinele lor fragmente în carese vorbeºte despre geþi ºi daci, lãsânduneimpresia cã acest neam a fost fieignorat de marile puteri vecine, fie pur ºisimplu prea „barbar” ca sã prezinteinteres. Totuºi, existã numeroase mãrturiiantice despre scrieri care vorbeau destrãmoºii noºtri, dar care s-au pierdut.Însã câtã vreme aceste mãrturii existã,trebuie sã þinem cont de ele ºi sã admitemcã s-a scris mult mai mult despre geþi ºidaci, decât ni s-a spus în cãrþile de istorie,cã aceºtia au stârnit interesul vecinilorlor într-o mãsurã mare, atât prin modullor de viaþã ºi prin religia ºi credinþele lor,cât ºi prin relaþiile pe care le-au avut cucei din jur ºi prin rãzboaiele pe care le-audus. Cu excepþia lui Al. Papadopol-Calimah, un istoric uitat din veacul alXIX-lea, pe care nimeni nu îl citeazã ºi acãrui operã a fost în totalitate ignoratã,nimeni nu a încercat pânã acum sã facã oevaluare completã a ceea ce s-a pierdutdin documentele despre daci. Conformacestuia, numãrul autorilor care au scrissau doar au pomenit în treacãt desprestrãmoºii noºtri este de... aproape trei sute.Nu ºtim dacã pentru alte neamuri s-au fãcut astfel de evaluãri. Nu ºtim dacãsoarta izvoarelor privitoare la daci a fostmai vitregã decât a altora. Marele învãþatPosidoniu cãlãtorise la gali ºi scrisese ocarte despre aceºtia, astãzi pierdutã.Împãratul Claudiu scrisese ºi el o istoriea etruscilor în 20 de volume, din carenimic nu a ajuns pânã la noi. Totuºi,despre gali ºtim multe lucruri din alteizvoare, de la etrusci avem monumenteºi inscripþii, doar dacii s-au dovedit multprea „tãcuþi”, ori poate noi nu am cãutatîndeajuns, cãci suntem prea puþininteresaþi de soata lor...Unde „s-au ascuns”geþii ºi dacii?Pentru antici, în vremurile celemai îndepãrtate, teritoriile de lanordul Dunãrii reprezentau un locenigmatic, populat de fiinþe mitice. Cutimpul, pe mãsurã ce relaþiile comerciales-au dezvoltat ºi sfera de influenþã a lumiigreco-romane s-a extins, geþii ºi dacii auînceput sã fie mai bine cunoscuþi ºipomeniþi în scrierile grecilor ºi aleromanilor. Totuºi, puþini au fost aceia careau scris ceea ce au vãzut cu ochii lor,cãci puþini au cãlãtorit pânã pe acestepãmânturi. Astfel cã majoritateainformaþiilor pe care ni le transmit acesteizvoare sunt informaþii de a doua sau atreia mânã, aproximative, deformate,transmise din gurã în gurã printr-un felde „telefon fãrã fir”. Au existat ºi lucrãriale unor martori oculari care au fost înDacia ºi au descris cu mare exactitategeografia, istoria, organizarea politicã ºisocialã, tradiþiile, poate ºi limba dacilor,dar toate aceste scrieri s-au pierdut. Vomreveni mai jos asupra lor.Prin urmare, informaþiile pe care le maiavem sunt adesea confuze. Ba mai mult,anticii nu fãceau întotdeauna distincþieclarã între sciþi ºi geþi sau între traci ºigeþi, iar mai târziu, îi confundã pe geþichiar cu goþii (cu sau fãrã intenþie) saucu alte neamuri. Astfel cã, nu de puþineori, sub referinþele la sciþi, traci, goþi etc.se pot ascunde informaþii preþioasedespre daci ºi geþi. Ce fel de evenimenteconsemneazã scrierile vremii? În primulrând, înregistreazã numai evenimentepolitice ºi militare importante - rãzboaie,victorii, alianþe, trãdãri, asasinate,succesiuni la tron, iar o perioadã de paceºi liniºte este aproape întotdeauna

nr. 36 octombrie 2006absentã din documente. Aºadar, cei cetrãiau în pace trãiau într-un fel „în afara”istoriei. În al doilea rând,istoria scrisã este aproapeîntotdeauna istoriaînvingãtorilor. De aceea,izvoarele latine nu vorpomeni prea mult despreautohtoni, ci în primul rânddespre romanii colonizatoriºi, tot de aceea, mai târziu,numele dacilor sedentari ºipaºnici dispare din scrieri,în primul plan fiind goþii,gepizii, hunii ºi alþimigratori cu o istorie„activã”.Primele informaþiiPutem presupune cã primelenformaþii despre geþi au fostconsemnate de popoarele orientale cucare aceºtia au intrat în contact, în primulrând pe calea comerþului. Dar dincronicile orientale nu ni s-a pãstrat nicioinformaþie cu privire la geþi. Comerþul i-apus în contact cu sciþii de pe þãrmurilenordice ale Mãrii Negre, cu perºii, cufenicienii, cu neamurile din Asia Micã ºichiar cu egiptenii. Documentele aceloraîi vor fi pomenit ºi pe strãmoºii noºtri, celpuþin cei dobrogeni. Cel mai vechieveniment în care sunt antrenaþi geþii estecel pomenit de Herodot cu referire lacampania lui Darius (sec. VI î.Cr.), regeleperºilor, împotriva sciþilor, care, înaintede a ajunge la Istru, îi biruie ºi pe geþi.Cea de-a doua informaþie ne trimite întimp, douã secole mai târziu ºi se referãla expediþia împotriva tribalilor luiAlexandru cel Mare (sec. IV î.Cr.) care,ajuns la Dunãre, înfruntã opoziþia geþilor.Numãrul mare al geografiilor pierdute, încare foarte probabil erau descrise ºiteritoriile getice, face ca misterul sã fie ºimai adânc. Însuºi marele geograf Strabona scris o carte despre Tracia ºi Dacia,astãzi cu desãvârºire pierdutã. Marelegeograf Marin din Tyr descrisese înamãnunþime teritoriile locuite de geþi ºidaci, dar lucrarea sa nu a ajuns pânã lanoi, decât într-o palidã mãsurã, prinintermediul unei prescurtãri fãcute dePtolemeu. Una dintre geografiile pierduteaparþinea lui Demetrios din Callatis(actuala Mangalia), iar datele prezentatede el cu privire la teritoriile geþilor trebuiesã fi fost foarte exacte. Nicihãrþile, nu puþine, careînfãþiºau lumea cunoscutãîn vremea dacilor nu auajuns pânã la noi: de la ceamai veche hartã a lumiidespre care avem ºtiinþã,cea a lui Anaximandru(sec. VI î.Cr., învãþat care acãlãtorit pânã la sciþi), ºipânã la cucerirea romanã,nu s-a pãstrat absolutnicio hartã care sãînfãþiºeze Dacia veche.Cele mai vechi hãrþi reprezintã Dacia dedupã cucerire. Un interes aparte austârnit, cu siguranþã, religia ºi credinþelegeþilor, mult diferite de ale altor neamuridin Europa, dar, ºi în acest aspect,documentele pierdute spuneau de bunãseamã mult mai mult decât cele pãstrate.StrabonUn get celebru:regele DromiheteGrecii aveau o admiraþie faþã de„barbari” (cuvânt careînseamnã, în greceºte, „bâlbâit, persoanãcare vorbeºte o limbã de neînþeles”, cãciaºa le pãreau grecilor cei care vorbeaualtã limbã decât a lor), pe care ºi-ireprezentau ca virtuoºi, curajoºi ºigeneroºi. Un celebru model îl constituieregele get Dromihete (sec. III î.Cr.), carel-a învins pe Lisimah, unul dintre urmaºiilui Alexandru cel Mare. Acesta venisecu oastea macedoneanã împotrivageþilor, dar a fost înfrânt ºi luat prizonier,împreunã cu fiul sãu, Agatocle.Dromihete i-a dus pe prizonieri la cetateaHelis, reºedinþa sa, i-a ospãtat regeºte lao masã scumpã, cu pocaluri ºi vase deaur ºi argint, în vreme ce el ºi geþii sãistãteau la o masã de lemn, modestã. Apoii-a eliberat, spunându-le cã, dacã auacasã atâtea bogãþii, sã nu mai râvneascãla avutul modest al altora. Campania luiLisimah ºi pãþania de la curteagenerosului rege get au fost multpreluate ºi citate în scrierile vechi, dartocmai acele scrieri care le prezentau înamãnunt s-au pierdut - în primul rândcartea 21 din „Biblioteca Istorica” a luiDACIA magazinDiodor din Sicilia, apoi istoria universalãa lui Polibiu ºi altele. Tot ce ºtim despreaceastã victorie a geþilor provine dinprescurtãri ºi mãrturii mãrunte.Epoca lui BurebistaDe la Dromihete la Burebista seîntinde o perioadã de mai multde douã secole de mare pustietatedocumentarã. Fie cã dacii trãiau în paceºi nu au atras atenþia grecilor ºi romanilor,fie cã scrierile care se refereau la aceaepocã s-au pierdut, noi nu ºtim mai nimicdespre acele vremuri. De la Strabon avemcâteva informaþii preþioase despre epocalui Burebista, cu care vestitul geograf eracontemporan. Dar Strabon, la rândul sãu,a folosit lucrãrile lui Posidoniu, cel maiînvãþat om al acelei epoci. Din pãcate,nicio scriere a lui Posidoniu nu s-apãstrat pânã astãzi. Dio Cassius scria ºiel, în cãrþile sale pierdute, despre aceastãepocã. Augustus însuºi, contemporancu Burebista, a scris despre propria saviaþã - lucrare ºi ea pierdutã - unde fãrãîndoialã cã pomenea ºi de relaþiile cuDacia.Momentul cuceririiDaciei: o imensãgaurã neagrãDe la Burebista la Decebal avemdin nou o mare lacunãdocumentarã. Câteva nume de regi dacine sunt pomenite de cãtre Iordanes, darmai mult nu ºtim. Istoricul Titus Liviusincludea aceastã perioadã în opera sauriaºã, dar cãrþile 124 ºi 125, dedicateDaciei, s-au pierdut. Distrugerea opereimarelui istoric se datoreazã împãratuluiDomiþian, care a decretat drept crimã destat citirea acestei lucrãri, ºi papei Grigorecel Mare, care a dispus arderea cãrþii, dinpricinã cã în paginile ei se vorbea despreminuni, înainte de epoca creºtinã.Informaþiile despre daci reapar înpreajma conflictului cu împãratulDomiþian, când bãtrânul rege Duras îicedeazã tronul lui Decebal. Evenimentelepremergãtoare cuceririi Daciei de cãtreromani, campaniile lui Domiþian ºi ale lui7

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006Traian, înfrângerea dacilor ºi întemeiereaprovinciei Dacia, colonizarea ºiorganizarea provinciei, prãzile imenseluate de la daci - sunt evenimente careau avut parte de numeroase ºi detaliateconsemnãri în scrierile vremii. Ne-am fiaºteptat ca numãrul izvoarelor scrise dinacea epocã, ajunse pânã la noi, sã fie multmai mare decât pentru epoci maiîndepãrtate ºi mai nesigure. ªi totuºi... Obizarã coincidenþã a fãcut sã se piardãcam tot ce s-a scris despre daci ºirãzboaiele lor cu romanii.Dio Chrysostomos, exilat în Dacia dinpricina urii lui Domiþian, rechemat deNerva ºi apoi foarte preþuit de Traian, ascris o istorie a Daciei intitulatã Getica,pierdutã astãzi cu totul. Probabil cãscrierea înfãþiºa, cu mare precizie,geografia, istoria ºi obiceiurile dacilor,precum ºi societatea dacicã pregãtindusepentru rãzboaiele cu împãratulDomiþian. O altã Getica a fost scrisã deCriton, medicul personal al lui Traian ºimartor ocular al evenimentelor din Dacia.Aceastã nepreþuitã lucrare prezenta, cusiguranþã, campaniile lui Traian ºi furniza8Harta Daciei dupã Ptolemeuvaloroase informaþii cu privire la daci. Dinaceastã scriere avem doar câteva foartemici fragmente, citate de un autor târziu.Al treilea martor ocular care a scris despredaci a fost însuºi împãratul Traian. El acompus un jurnal de rãzboi intitulat “Debello dacico” („Despre rãzboiul cudacii”), în care a consemnat cu grijã toateetapele ºi aspectele campaniilor sale. ªiacesta este pierdut în întregime (au rãmasdoar cinci cuvinte, citate de un gramatic).Dupã întoarcerea triumfalã la Roma,Traian a publicat un edict prin care dãdeaseama de toate operaþiunile sale în Daciaºi expunea bugetul cheltuielilor de rãzboi.Nici acest edict nu a ajuns pânã la noi.Dar Traian a avut biografii sãi, care auscris despre viaþa ºi faptele sale, deci ºidespre cucerirea ºi colonizarea Daciei.Cunoaºtem numele a cel puþin patruistorici biografi, dar ale cãror scrieri astãzisunt pierdute cu desãvârºire. Pe lângãaceºtia, Tacit însuºi, marele istoric romancontemporan cu Traian, a scris o biografiea împãratului, dar care nu a ajuns pânã lanoi. Mai mult, în Istoriile sale, pãstratedoar în parte, Tacit a scris mult despredaci, înfãþiºând expediþia lui Traian, însãtocmai capitolele acelea s-au pierdut.Pliniu cel Tânãr, prieten apropiat al luiTraian, a scris ºi el pe larg, într-o istorie aepocii sale, despre cucerirea Daciei ºiîntemeierea provinciei. E posibil chiar sãlfi însoþit pe ilustrul sãu prieten în Daciaºi sã fi fost martor la evenimente. Dar ºiaceastã istorie a pierit în negura vremii.Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, ascris în versuri istoria expediþiei luiTraian, poem astãzi pierdut. Appian, unmare istoric care a trãit în vremeaîmpãraþilor Traian, Hadrian ºi AntoninusPius, a scris în douãzeci ºi patru de cãrþi“Istoria Romanilor”, din care ne-a rãmasnumai jumãtate. Cartea 22, care conþineao istorie a Daciei, se aflã tocmai întrecãrþile pierdute. Marele istoric DioCassius a scris ºi el o istorie a domnieilui Traian, nimicitã cu totul de timpulnecruþãtor. Dar ºi lucrarea sa de cãpãtâi,monumentala “Istorie romanã”, la care amuncit 22 de ani, a ajuns la noi doarfragmentar, mare parte a ei fiindu-necunoscutã doar din unele rezumate târzii.Între cãrþile pierdute se aflã ºi întreaga

nr. 36 octombrie 2006carte 67, care cuprindea expediþia ºirãzboaiele lui Domiþian contra dacilor ºirelatãri ample etnografice, istorice ºigeografice despre Dacia. Tot pierdutã esteºi cartea 68, care cuprindea expediþiile luiTraian în Dacia, cãderea dacilor subdominaþia romanilor ºi colonizareaDaciei. Din acestea nu avem, ca ºi dinmulte altele, decât o foarte modestãprescurtare târzie, plinã ºi aceasta delipsuri. Plutarh, celebrul istoric grec, ascris o biografie a lui Traian, care a avutaceeaºi stranie soartã: pierdutã cudesãvârºire. Ammianus Marcellinus ascris o istorie de la Nerva pânã la Valens,dar aceastã importantã scriere ne-aparvenit cu totul ciuntitã. Din 31 de cãrþicare o alcãtuiau, cele dintâi 13 au pierit -ºi tocmai acelea în care se trata ºi despreDacia ºi în care se scria istoria de la anii96 pânã la 350 d.Cr. În sfârºit, Apollodordin Damasc a scris o carte în care descriadetaliat construcþia podului lui Traian.Nici aceasta nu a putut strãbateveacurile...Dacia dupã Traianºi dispariþia dacilordin izvoareInformaþiile istoriografice dinperioada urmãtoare nu se referãaproape deloc la dacii autohtoni, carecontinuã sã fie o enigmã: aflãm doardespre organizarea administrativã ºimilitarã a noii provincii Dacia, desprecoloniºtii aduºi aici, despre viaþa încoloniile întemeiate. Dar niciundocument nu ne spune ce s-a întâmplatcu nobilimea ºi preoþimea dacã, cu mareamasã a dacilor de rând, cu zeii lor, alecãror temple fuseserã fãcute una cupãmântul de cãtre romani. „Cãrþilegetice”, scrise de Polyainos în secolul 2d.Cr., au fost înghiþite de monºtriiîntunecaþi ai timpului. Dupã abandonareaprovinciei sub Aurelian, tãcerea este ºimai adâncã. Avem câteva menþiuni aledacilor liberi, ultimele din secolul IV d.Cr,când carpii din Moldova dau de furcãromanilor. Dupã aceea, tãcere absolutã.În Dacia se perindã nenumãrate neamurimigratoare, pe care izvoarele vremii leconsemneazã cu conºtiinciozitate ºicuriozitate, dar nu mai aflãm absolutnimic despre oamenii pãmântului - dacii,deºi prezenþa lor pe vechile teritorii nupoate fi pusã la îndoialã, aºa cum nedemonstreazã izvoarele arheologice,tradiþiile, folclorul ºi chiar lingvistica.Cum au dispãrutscrierile vechiOscurtã înºiruire, ameþitoare, decrime culturale ne poate desluºitragica soartã a scrierilor dinantichitate pânã la apariþiatiparului. Dar chiar ºi dupãGuttenberg, foarte multemanuscrise au rãmasnecercetate, needitate ºichiar în primejdie dedistrugere. Nabonassar,regele Babilonului, a distrusîn anul 747 î.Cr. toate scrierilecare cuprindeau istoria ºifaptele regilor predecesori aisãi. Renumita bibliotecã dinAlexandria, care numãra laun moment dat 700.000 devolume, a pierit cu totul întrunincendiu când Cezar a cuceritAlexandria. Luptele între creºtini ºipãgâni au fost fatale, ºi ele, cãrþilor. Înzilele Sfântului Apostol Pavel, efesieniiºi-au ars în piaþã toate bibliotecile. SfântulPapa Grigore cel Mare arde, în anul 604,mii de cãrþi pãgâne, între altele, pe TitusLivius. Sfântul Grigorie „LuminatorulArmeniei” arde în 277 d.Cr. toate cãrþileºi bibliotecile din Armenia, toatã literaturaarmeanã, care era o comoarã pentruistoria asirienilor, mezilor, perºilor,grecilor, geþilor ºi a tuturor neamurilor cucare armenii au avut a face în curs desecole. Nãvãlirile barbarilor au distrus,la rândul lor, nenumãrate biblioteci. În640, arabii invadeazã Alexandria ºi îi ardbiblioteca. Când musulmanii au cuceritprovinciile persane, mai multe biblioteciau cãzut în mâinile lor ºi au fost distruse.Biblioteca din Cairo, a califilor Egiptului,avea peste 1.600.000 de volume. Dar înanul 1073, turcii au prãdat ºi distrusaceastã imensã bibliotecã. Biblioteca dela Tripoli (Siria), mai vestitã decât cea acalifilor, cuprindea 3.000.000 de volumede teologie, ºtiinþe, istorie, tradiþii,HerodotDACIA magazingeografie! Dar în 1105, Tripoli a cãzut substãpânirea francilor comandaþi deRaimond IV ºi nepreþuita bibliotecã a fostprefãcutã în cenuºã. Matei Corvinfundase la Buda o mare ºi preþioasãbibliotecã, adunând cãrþi cu cheltuielienorme, din Italia ºi din Grecia, dupãcãderea Imperiului Bizantin. Acestdepozit de erudiþie cuprindea o mulþimede scrieri antice, cu totul pierdute astãzi.În 1526, când sultanul Soliman a cuceritBuda, dupã bãtãlia de la Mohacz, a datfoc ºi a devastat aceastã bibliotecã.Mãnãstirile de la muntele Athos au fostun mare depozit de scrierimanuscrise vechi, darbibliotecile de la acest munteau suferit multe devastãri. În1820, la începutul rãzboiuluide independenþã a Greciei,bibliotecile de pe SfântulMunte au fost silite sãfurnizeze turcilor manuscrisepentru fitilele tunurilor!Astfel au pierit mii de lucrãride mare preþ. ªi totuºi...Suntem îndreptãþiþi sãsperãm cã nu toate scrierilecare au pierdut lupta cutimpul sunt dispãrutedefinitiv. În marile biblioteci de manuscrisedin lume, cum sunt BibliotecaVaticanului ºi cea a mãnãstirii SfântaEcaterina de pe muntele Sinai, zac încã zecide mii de manuscrise necercetate. Timpulpoate sã ne mai rezerve mari surprize!Al. Papadopol-Calimah: un numede stradã în TecuciMulte dintre informaþiileprezentate mai sus provindintr-o amplã lucrare a unui istoric uitatdin secolul al XIX-lea: Al. Papadopol-Calimah. Pe parcursul mai multor ani,Calimah a strâns cu migalã ºi preciziefilologicã toate informaþiile desprescrierile pierdute cu privire la daci,disponibile la acea vreme. Foarte buncunoscãtor al limbilor latinã ºi greacãveche, colaborator apropiat al lui B.P.Hasdeu, într-o vreme - chiarvicepreºedinte al Academiei Române,9

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006neºtiutul savant a publicat în revista„Columna lui Traian”, timp de 6 ani,începând cu 1872, o serie de 19 articole,despre scrierile pierdute „atingãtoare deDacia”. Soarta lor a fost asemãnãtoarecu cea a cãrþilor despre care a scris cuatâta pasiune: deºi a trecut doar un secol,nimeni nu-ºi mai aminteºte de lucrareasa. Nu e niciodatã citat, nu a fost editat,iar timpul trece în defavoarea sa. Celepeste trei sute de nume de autori anticimãrturisitori despre daci, pe care le-astrâns laolaltã, formeazã un tablouimpresionant, neaºteptat. Abia citind cele150 de pagini de text din lucrarea luiPapadopol-Calimah, putem sã ne facemo imagine realã despre cât ºi cum eraureceptaþi dacii în antichitate. Papadopol-Calimah este astãzi doar un nume destradã în Tecuci, oraºul sãu natal. Istoricii,clasiciºtii, specialiºtii în izvoare antice nuau auzit de el ºi continuã sã recite pedinafarã cele câteva fragmente dinHerodot, Strabon ºi Dio Cassius despregeþi ºi daci, cei mai mulþi convinºi depuþinãtatea ºi chiar de lipsa deimportanþã a informaþiilor istoriografice.Sperãm ca apropiata apariþie editorialã aoperei lui Calimah în volum va determinao regândire a importanþei surselordocumentare despre daci ºi a imaginiiacestora în ochii grecilor ºi romanilor.Scrierile despredaci au aceeaºisoartã ºi în epocilemai noiPare de necrezut, dar ºi învremurile mai recente, puþinelelucrãri despre daci sunt urmãrite deacelaºi ghinion ca ºi vechile documente.Marele cãrturar ºi poet german MartinOpitz, invitat sã viziteze Transilvania laînceputul secolului al XVII-lea de cãtreprincipele Gabriel Bethlen, seîndrãgosteºte de aceste locuri,cerceteazã istoria ºi tradiþiile românilor,se documenteazã intens ºi lucreazã timpde 12 de ani la o lucrare monumentalã:Dacia Antiqua. Dar manuscrisul adispãrut fãrã urmã dupã moartea sa.Despre o mitologie a dacilor, lucrare10scrisã în limba rusa de savantul B.P.Hasdeu, ºtim doar cã a rãmas înmanuscris. Tatãl sãu, Al. Hasdeu, a scriso istorie a dacilor, care a ajuns în arhivadin Petersburg a lui A.S. Sturdza: nicide soarta acestui manuscris nu se maiºtie nimic. De la misteriosul manuscrisdespre daci, aflat cândva la CentrulNaþional de Manuscrise din Ulan Bator,dar de soarta cãruia nu se mai ºtie nimic,Martin Opitzpânã la istoria geþilor a cãrturaruluiitalian Niccolo di Modrusa, scrisã însecolul XV ºi niciodatã publicatã (deºimanuscrisul se aflã la Vatican), drumultãcut al documentelor despre daci esteacelaºi: cãtre neant. Dar dacãdocumentele antichitãþii au avut detraversat douã milenii de zbuciumatãistorie, cele mai recente, aflate laîndemâna cercetãtorului, nu meritãsoarta pe care o au. Scrieri medievaleprecum Zamolxis, primul legiuitor algeþilor a lui Carolus Lundius ºi ceadespre alfabetul geþilor, a lui VulcaniusBonaventura, sunt încã ignorate la noi,sub pretextul provenienþei lor din mediulcãrturãresc nordic, unde confuziile geþigoþiºi daci-dani, voite sau nu, eraufrecvente. Geografia lui Philippe Briet,scrisã în secolul XVII ºi conþinândinformaþii inedite despre daci, este cutotul necunoscutã cercetãtorilor români.ªi lista poate continua, fãcând hârtia sãroºeascã...Controversatele plãci de plumb dela Sinaia, care par sã reprezinte arhiveleregilor daci, despre care s-a vorbit acumdoi ani într-un numãr al revistei „FormulaAs”, continuã sã fie ignorate de cãtrespecialiºti. Dacã acestea nu sunt falsuri,ci documente autentice (ºi existã multeargumente în favoarea acestei din urmãipoteze), înseamnã cã noi, cu propriilenoastre mâini, îngropãm în uitare cele maiimportante documente cu privire la dacicare s-au scris vreodatã.Dacii - un subiectincomodEste oare o simplã coincidenþã, oîntâmplare cã au dispãrutaproape toate scrierile despre daci? Ceneºtiut blestem bântuie memoria acestorenigmatici ºi bravi strãmoºi ai noºtri ºice magie poate rupe acest blestem? Estetot o întâmplare faptul cã specialiºtii audecretat drept „falsuri” niºte documentepe care nu le-au cercetat niciodatã,refuzând sã creadã cã dacii ºi-ar fi pututscrie propria istorie pe plãci de aur saude plumb? Al cui somn este deranjat deaceºti înþelepþi ºi curajoºi daci, care nufac decât sã-ºi cearã dreptul la istorie?Este oare tot o întâmplare cã singurulcare s-a ocupat vreodatã de dramaticapoveste a dispariþiei manuscriselordespre daci a fost în totalitate ignorat?Soarta lui Papadopol-Calimah este unaemblematicã. Despre daci se vorbeºte înmediile academice puþin: ei sunt „barbarii”Europei, atât de proslãviþi în aniicomunismului, când autohtonismul eraideologizat. Acum, a nu vorbi despredaci reprezintã un absurd ºi inutil semnde dizidenþã, de manifestare anticomunistãºi de simpatie pro-europeanã:dacã vrem în Europa, e de preferat sãvorbim mai mult de Roma, decât deSarmizegetusa; dacã vrem cu Occidentul,trebuie sã ne uitãm trecutul ºi tradiþiile.Nimic mai greºit! Nu putem fi universalidecât prin ceea ce avem particular.Suntem români tocmai pentru cãstrãmoºii noºtri au fost daci: dacã ar fifost celþi, noi am fi fost, probabil, francezi,iar dacã ar fi fost iberi, astãzi am fi fostspanioli. A ignora sau a contestaimportanþa componentei dacice a istorieinoastre înseamnã a nega propriul nostruspecific românesc.

nr. 36 octombrie 2006DACIA magazinBIRUINÞA LUI DECEBALORIGINEA MULTIMILENARà A TEZAURULUI DE ARTà ªI SIMÞIREROMÂNEASCà MOªTENITà DE LA TRACO-GETO-DACI - NAÞIUNEA ROMÂNÃProf. Marin RãdanCând marele compozitormaghiar Bella Bartok a dat,dupã rãzboi, primul ºiunicul sãu recital de piano laBucureºti, sub auspiciile< Fundaþiunei culturale aPrincepelui moºtenitor >, lumeanoastrã muzicalã ºi artisticã a fostsurprinsã sã vadã în program, pelângã Chopin, Beethoven, Debussy ºiScarlatty, figurând la loc de cinste ºicâteva dansuri naþionale române.Personalitatea marelui compozitorºi pianist socotit, alãturi deSchoenberg ºi Van Dierer, ca undeschizãtor de drumuri noi, era preabine stabilitã pentru a arãta cãdansurile româneºti sunt o creaþieunicã punându-le alãturi de creaþiilemarilor genii muzicale ale omenirii.De la ritmica vie a contratimpuluijocurilor pânã la splendorile portuluinostru cu nãframele albe ca devestale, de o supremã distincþie, totulapãrea spectatorilor uimiþi ºi vrãjiþi caun poem de seducþii ºi de graþii, de-oidealã frumuseþe ºi splendoare.Se ºtia de cãtre cei iniþiaþi cumBella Bartok îºi pusese bazele carieriisale artistice în studiul aprofundat ºiîndelung al folclorului muzical. Pentrua culege folclorul muzical românesc,pe care-l preþuise dintr-un începutpentru specificul lui, colindase sateleBihorului ºi ale Maramureºului,culegând din gura poporului românpeste 3500 de cântece româneºti,dintre care primele 371 le publicaseîn editura dinMunchen, însoþindu-le cu un studiuîn care aprofunda ºtiinþific ritmul ºitoate particularitãþile ce alcãtuiauoriginalitatea cântecului românesc.Nu este deloc curios cã acest actde înaltã valoare documentarã puneaîn luminã, prin autoritatea unui genialcompozitor strãin, tezaurul artei ºisimþirii româneºti.Bella Bartok fãcuse în 1913, decicu aproape trei decenii în urmã, prin>, opreþioasã ºi concludentã mãrturisire:>.Iar despre valoareaacestei muzici, el statorniceaurmãtoarea sentinþã investitã cumarea lui autoritate: .El avea dreptate cãci ,,muzicaromâneascã având rãdãcina încreaþiile folclorice ale poporului s-aînãlþat prin geniul mareluicompozitor Enescu, pe culmile celemai înalte ale compoziþiei înscriinduseºi din acest punct de vedere înpatrimoniul universal al creaþieimuzicale.Întregul nostru tezaur de artã ºisimþire româneascã de un neasemuitpitoresc ºi vrãjit farmec exprimat întrogama largã a folclorului românescne dau înþelegerea unei modestelãmuriri asupra vechimii ºi rostuluiadânc al creaþiei artistice în viaþapoporului nostru, unde creaþiaartisticã a îndeplinit o funcþie aproapereligioasã, pãrere pe care o împãrtãºeaînsuºi Dimitrie Cantemir, eruditulprincipe al Moldovei, în cunoscuta lui.Cãci vorbind despre doinaromâneascã atât de strâns legatã deviaþa eroicã a poporului român,eruditul principe - el însuºi un adâncînþelegãtor al tainelor muzicei -ajungea la pãrerea cã doina se va finumit la daci geniul rãzboiului, devreme ce cu acest cuvânt - afirma el- îºi încep totdeauna românii jocurilelor de luptã.Dovezile arãtau cum toatã aceastãmoºtenire de poezie ºi spiritualitateam pãstrat-o de la Geto- Daci ca pecel mai vechi ºi sacru patrimoniumoral.Suflet nostalgic de geniu,Eminescu, trãind sub farmeculluminilor dispãrute ºi al vechilormitologii, ar fi dorit sã seînvredniceascã de o nouã viaþã pecare s-o consacre numai dacismuluiºi tainelor lui spirituale pe care leintuise atât de minunat ºi încercasesã le reînvie o datã cu strãbunelemituri cuprinse în creaþiile sale literarartistice,ca: “ Odin ºi poetul”,Gemenii”, “Sarmis”, ”Rugãciuneaunui dac”, “Dochia ºi ursitoarele”,“Memento mori” etc., care exprimão filozofie, dar ºi o istorie amentalitãþilor culturale din preistorie.Sã nu uitãm cã strãmoºii noºtriau dezvoltat o puternicã culturãmaterialã ºi spiritualã în care ei au trãitºi din care s-a format poporul român.Dacã ne referim la spiritualitatea ºimitul lui Zamolxis, acestea s-autransmis ºi au influenþat pe uniicreatori români de artã, înscriºi maitârziu în patrimoniul culturiiuniversale.Pentru susþinerea acestei idei demit naþional, se redescoperea maitârziu fondul mitic autohton de cãtreBrâncuºi ºi, într-un alt plan, cel alînþelepciunii. Elementele comunecreaþiei ºi filozofiei lui Brâncuºi leregãsim în opera lui. El nu concepenoul ca gãsirea unui limbaj original,ci o regãsire a celui original. Maiconcis ºi mai concludent, MirceaEliade arãta: “Capodoperele luiBrâncuºi sunt solidare cu universulformelor plastice ºi mitologieipopulare româneºti”.În alt plan, cel din domeniuletnografiei, folclorului, artacostumelor populare, tonalitãþile ºiritmurile muzicii ºi ale dansuluipopular, respectiv totalitatea creaþieietnografice pãstratã pânã astãzi, se11

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006evidenþiazã asemãnãrile dintre formelefoarte vechi ºi metamorfoza lormultimilenarã cu cele noi, ca un mesajºi dovadã în acelaºi timp al continuãriiunei culturi ºi civilizaþii demne de asta printre cele afirmate valoric înpatrimoniul universal. În aceastã idee,dacã ne referim la un singur domeniual creaþiei artistice ºi anume cel aldansurilor populare, câteva notãri alepresei de la începutul secolului trecutsunt concludente:În anul 1934, la Viena s-aorganizat un concursinternaþional dedansuri. ArhiducesaIleana, care admiraseîn atâtea rânduri ºiprilejuri formaþiileromâneºti, a invitat ºide aceastã datã unmãnuchi de dansatoridin România. Grupulera alcãtuit din tineretcrescut ºi format înduhul ambientului, aloriginii ºi tradiþieiromâneºti. PentruRomânia, a fost maimult decât un triumf.Arhiducesa nugreºise. A fost, defapt, începutul ºiruluide triumfuri pe carejucãtorii români aveausã le obþinã dupã aceea în marilecentre ºi congrese internaþionale, undese fãceau demonstraþiuni etnograficeºi de folclor.Invitaþi pentru anul urmãtor laIstambul ºi Ankara, jucãtorii româniau fost chemaþi apoi la din Berlin în 1936, unde între cele56 de naþiuni, românii, deºi lipsiþi deorice atmosferã ºi relaþii, ºi-audisputat primul loc al clasificãrii cuiugoslavii, cãrora li se fãcea osusþinutã curte de cãtre cercurileEuropei Centrale.În schimb, organizaþia în ale cãrei masemuncitoreºti, jocurile româneºtitreziserã un entuziasm delirant, îiinvitã pentru anul urmãtor pe jucãtoriiromâni, într-o lungã ºi minunatãcãlãtorie pe mare, pânã la fiordurilenorvegiene, sãrbãtorind parcã - înaceste neîntrerupte manifestãri dejocuri ºi înfrãþire permanentã - geniulluminos al Geto- Dacilor, cãruia celmai vechi cronicar german, Iordanes12Un posibil bust al regeluiDecebal, descoperit la RomaGothul, îi atribuia, în veacul al VIlea,paternitatea culturii ºi a strãvechiicivilizaþii germane.În 1938, la începutul verii, Romaºi Milano, primeau în iunie, ca pe niºtebiruitori, pe jucãtorii români, cãroraformaþiunile learatã o mãgulitoare preferinþã întregrupurile celorlalte opt naþiuniprezente în metropola lumii.A fost o varã fericitã, un adevãratapogeu al luptei grele, dar biruitoare.În august, jucãtorii români chemaþipe Coasta de Azur laserbãrile de folclorinternaþional de laNissa, obþineau înentuziasmul nestãvilital meridionalilor ºi alunui aeropag formatdin arbitri veniþi dintoate pãrþile lumii,sufragiile unanimepentru portul ºi joculromânesc, ca celemai frumoase, maiexpresive ºi maioriginale înaristrocraþia lor. Iatãcum compatrioþiinoºtri de atunci cât ºiiubitorii de folclorautentic depretutindeni ascultaucu emoþie ecourilepresei mondiale ºi vibrantele elogii,care cãdeau ca o nãvalã de petale, delumini ºi o meritatã încoronare pestejocul minunat al strãbunilor noºtriGeto-Daci, pãstrat cu sfinþenie deurmaºi.Tezaurul de artã ºi simþireromâneascã s-a format o data cupoporul român în graniþele actuale aleRomâniei, dar ºi dincolo de acestegraniþe în unele zone ale statelorvecine (Bulgaria, Serbia, Macedonia,Albania, Croaþia, Ungaria, Slovacia,Republica Moldova, Bucovina deNord ºi Basarabia de Sud ºi din altezone ale Ucrainei, Þãrile Baltice,Rusia, Belorusia, Uzbechistan,Tadjichistan, acolo unde urmeleexistenþei unei populaþii traco - geto -dacã se mai manifestã în diferiteleforme ale vieþii materiale ºi spiritualeºi ele sunt transmise ºi continuatepânã în timpurile noastre formândtrãsãturile distincte ale etnicilorromâni din acest vast teritoriueuropean.Asistãm în prezent la deplasareadiferitelor formaþii folclorice în diferitelezone ale Europei, unde originile noastrespecifice se afirmã prin specificul sãu.Peste tot, aceste formaþii suntîntâmpinate cu dragoste, admiraþie ºiinteres deosebit, de prieteni ºiadmiratori care aparþin celor mai alesecercuri intelectuale de etnieromâneascã, creându-se o atmosferãcaldã de regãsire ºi apropiere în simþirecãci, aºa cum spune Mircea Eliade,singura eternitate recunoscutã de istorieeste creaþia spiritualã.Nimic mai miºcãtor ºi durabil, distinsºi delicat, ca acest suflet de popor carea ºtiut sã-ºi perpetueze cultul ce-luneºte de opera cãreia i-a dat viaþã ºiputere, din puterea de iubire a sufletuluisãu , ca cel mai meritat ºi potrivit omagiude frumuseþe ºi sinceritate, de curentbinefãcãtor al apropierii între etniilepãmântului.ªi iatã cum, în prezentul pe care îltrãim, el, timpul, parcã este menit sãaºeze istoria în deplinãtateaadevãratului ei rost, sã spargã graniþeleconvenþionale, arbitrare, lãsândnemãrginirea spiritului de bine ºi frumossã se reverse în timpurile noastre o datãcu constituirea comunitãþii popoareloreuropene, cãci el, spiritul artei ºivaloarea originalitãþii acesteia cautã sã-ºi întindã blânda-i binecuvântare pesteoameni ºi popoare.ªi când acest act istoric se vaînfãptui ºi pentru România(1 Ianuarie 2007 - intrarea în U.E. ),sã sperãm cã va înflori ºi cu mai multãvigoare cântecul ºi jocul, aceastãnepieritoare hranã a vieþii, ºi vor pornijucãtorii noºtri pretutindeni aºteptaþi deþãrile pãmântului, ca prin ei sã secunoascã sufletul luminos al vechilor“nemuritori”, cum îºi spuneau singuristrãmoºii noºtri geto - daci dinîndepãrtatele timpuri ale istoriei.Prin portul lor de un alb imaculat, caal îngerilor de luminã, ei vor ducepretutindeni,de fapt un simbol de viaþãºi luminã nemuritoare “adevãratabiruinþã a lui Decebal”, peste negurileurii ºi ale morþii.Iar din lumea lui de fiinþe fericite, carea rezistat vicisitudinilor istoriei, poporulromân va binecuvânta pe cei care-ipoartã mai departe, cu aceeaºi vrednicie,opera ºi gândul, cum antica Ellada,preamãrea în miticii lampadofori, pefãclierii torþelor nestinse ale culturii ºiprogresului uman.

nr. 36 octombrie 2006PERMANENÞA DACIEIÎN CONTEXTUL EUROPEANDACIA magazinLucian COSTIÎn memoria învãþãtorului meu, Nicolae Prodan, refugiat dinBasarabia strãmoºeascã, ºi celor dragi lui, care nu s-au mai întorsniciodatã din Siberia(Continuare din numãrul trecut)Atlasul publicat la Ulm în1482, gravat în lemn deJohannes von Arnssheim,aratã cu aceeaºi grosime râurile ºi munþiiºi noteazã DATIA cu litere mari ºiîngroºate (Fig. 1). Autorul pãstreazãcaracterul special al literelor numelui deDatia, care sunt cele mai proeminentedupã titlul continentului, notat înstânga, sus.Acum, când apar tot mai abundentesurse de informaþii despre þara noastrãcea strãveche, munca de cercetãtortrebuie sã fie dublatã de o atenþieextremã la fiece detaliu, de o finãinterpretare a probelor în spiritulmentalitãþii epocii respective, destabilire a corelaþiilor lingvistice datede limba noastrã ºi de limbile altorneamuri vestice, cum ar fi cele celtice ºigermanice, care în vechime se mândreaude rudenia cu oamenii Daciei. Rezultatulacestor studii descumpãneºte pe cel cenu are puterea sã se scuture deminciunile repetate învãþate ca dogme,pentru cã informaþiile actuale neprezintã o inversare nebãnuitã arolurilor. În faþa acestor probe obiective,curentul slavist care a dominat ºi a orbito lungã bucatã de timp cercetareaistorico-lingvisticã româneascã nuapare decât ca o ciudatã inepþieîntunecatã atât în istoriografia noastrã,cât mai ales în lingvisticã, dovedindusea fi nimic altceva decât o prezenþãnedoritã a servituþii politice faþã decotropitori reflectate într-o pseudo-ºtiinþã istorico-lingvisticã impusã destrãini care nu urmãreau nimic altcevadecât ºtergerea noastrã ºi integrarea înmassa devorantã a ocupanþilor.Cercetarea vechilor hãrþi clasiceeuropene vine sã deschidã fascinanteperspective asupra istoriei noastrevechi ºi permite numeroase observaþiiºi conexiuni. Notãm urmãtoarele:• Dacia a reprezentat în antichitateo entitate politicã de primã mãrime,recunoscutã ca având o civilizaþieavansatã care stârnea admiraþia.• Dacia era perceputã ca având unrol de frunte pe continentul european,fapt care se datora unei îndelungatetradiþii atât ca organizare internãadministrativã, cât ºi ca spiritualitate.Aceastã tradiþie era încã bine ancoratãîn conºtiinþa contemporanilor laorizontul secolului al II-lea d.C. ºi esteprobabil cã ea era legatã de vechiul rolal Daciei de Centru Spiritual Supremal Lumii Vechi.• Longevitatea organizãrii statalea Daciei într-o formã cristalizatã printrostructurã internã stabilã estedemonstratã de administrarea unei averiuriaºe, ceea ce presupune o trezorerieºi un sistem financiar evoluat, bineprotejat de furturi, pierderi ºi risipã,eficient în timp ºi gestionat curesponsabilitate printr-un mecanism detransmitere ºi acumulare pe generaþiiminuþios pus la punct. Dovadã estecantitatea enormã de aur furatã detrupele lui Traian din Dacia, aur ce erarodul economiilor statului dacacumulate de multe generaþii. Faptul cãDacia avea un sistem financiar avansateste sprijinit de cercetãrile savantuluiGabriel Gheorghe. Domnia sademonstreazã vechimea familiei decuvinte având rãdãcina “ban” în limbaromâna [5, p. 22-29]. Din ban derivã ºicuvântul pe care-l folosim azi, bancã,familia de cuvinte având rãdãcina banprovenind din limba românã. Autorulsubliniazã cã “Terminologia de bazã amecanismului financiar internaþionaleste datã nu de latinescul nummus saupecunia, ci de românescul ban” [vezi 5,p. 29].• Dacia era un stat unitar binedefinit ºi care se bucura de un prestigiuaparte în lumea învãþaþilor antichitãtii,constituind un factor major în echilibruleuropean. Savanþii antichitãþii nu aunotat diviziuni politice interne ale Dacieipânã în secolul al II-lea d.C.• Hãrþile clasice care au dominatgândirea politicã europeanã ilustreazãprincipiul permanenþei Daciei, încontextul european, în limiteleDunãre-Tisa-Bug. Aceasta justificãdreptul naþiunii daco-române de a-ºiperpetua existenþa într-un stat unitar pefundalul teritorial al Dacieimultimilenare, drept inalienabil,sancþionat încã din antichitate. Daciailustratã în vechile hãrþi din secolul alII-lea d.C. constituie de fapt Dacia IntraMuros, definitã de cursurile de apãmenþionate. Dacia Intra Murosreprezenta minima entitate politicãviabilã care putea sã-ºi îndeplineascãfuncþiunea internã de pãstrãtoare a uneistrãvechi civilizaþii (care data dinperioada a ceea ce specialiºtii din Vestnumesc Vechea Europã) ºi funcþiuneaexternã de fortãreaþã în punctul cel maicritic al massei continentale europene.Contestatã cu obrãznicie de toateseminþiile nomade care au râvnit lapãmântul sãu roditor ºi care ºi azi îisugrumã existenþa, ocupând ilegitimpãmânturile sale, Dacia de ieri oriRomânia de azi, este singurul stat dininteriorul continentului cu o definireprecisã ºi inechivocã a HOTARELORsale, încã din perioada de vârf aantichitãþii romane.• Hãrþile noteazã însemnãtateaMacedoniei în raport cu întinderea micãocupatã de Grecia. Doar locuitorii deorigine aromânã, care azi nici nu suntrecunoscuþi ca entitate naþionalãseparatã, pot sã se mândreascã cudescendenþa neîntreruptã din populaþiastrãveche a Macedoniei descrise învechile hãrþi.• Hãrþile având la bazã Geografiilelui Ptolemeu au avut o largã circulaþie13

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006Fig. 1pe parcursul unui mileniu ºi jumãtate(din sec. II pânã în sec. XVII, în ImperiulRoman, apoi în cel Bizantin, ºi mai apoiîn statele Europei de Vest) ºi auvehiculat constant pe toatã aceastãlungã perioadã de timp în cancelariileeuropene în mod grafic, prin titlu culitere de-o ºchioapã, noþiuneapreponderenþei Daciei în lumeaeuropeanã ca nucleu statal ºi focar decivilizaþie. Dupã publicarea Atlasului-Facsimil al lui Nordenskiold în 1889,aceste hãrþi au reintrat în atenþiacercetãtorilor ºi au reprezentat sursacartograficã majorã pentru istoriciisecolului XX. Cei care se prefac astãzi,în Vestul european atât deantitradiþional, cã nu prea înþeleg ce ecu þara noastrã ºi nici ce pãmânturi neaparþin în mod indubitabil, sunt sau deo nejustificatã ignoranþã sau cunoscadevãrul, dar sunt paralizaþi de frica dea nu supãra rãmãºiþele imperiului neohunic.• Faima de care se bucurau hãrþile14lui Ptolemeu printre oamenii de culturãeste confirmatã de celebrul istoricIordanes din secolul V, care, în lucrareasa De origine actibusque Getarum(Despre originea ºi faptele Geþilor) îlciteazã pe Ptolemeu ºi-l numeºte orbisterrae descriptor egregius, adicãeminent savant care descrie globulterestru [1, p. 8].• Insistenþa cu care Dacia esteredatã în hãrþile clasice europene ca oþarã închegatã, mare ºi de prim rangcontrasteazã suspect cu tãcereaabsolutã pe care o observãm asupraacestui subiect în toatã literaturarecentã de specialitate aflatã laîndemâna cititorilor din þarã. Odatãspus, adevãrul istoric bazat pedocumente de prim rang iese la luminãºi nu mai poate fi ignorat.• Constatãm inexistenþa pe acelehãrþi a vreunui stat al sârbilor, bulgarilor,croaþilor, ucrainenilor ºi ungurilor,neamuri care îºi au patria de baºtinã înalte locuri ce se aflã undeva în estulDaciei ºi care s-au instalat în diverseperioade prin cotropire, folosind forþa,violenþa, deposedarea de bunuri ºilichidarea în massã a locuitorilorautohtoni. Cataclismul produs în zonaocupatã în vechime de Dacia Magna afost cu siguranþã cunoscut decartografii care au tipãrit hãrþile luiPtolemeu în secolul XV; totusi, ei s-auabþinut sã noteze modificãrile drasticesurvenite în acea parte a Europei.Pentru a explica aceastã omisiune,istoriografia modernã susþine cã ceivechi aveau obiceiul de a copiadenumirile antice din neºtiinþã, naivitatesau dintr-o inexplicabilã idealizare atrecutului. Acest punct de vedere esteneºtiinþific, pentru cã se bazeazã peprezumþia cã noi suntem superiori caintelect celor dinaintea noastrã. În fapt,tot timpul au existat oameni inteligenþiºi bine informaþi, care-ºi cunoºteauprofesiunea ºi o exercitau cu mãiestrie.Oare de ce hãrþile secolului XV numarcheazã pãrþile ce erau încã ocupatede mauri în Spania ºi nici posesiunileengleze ale unor provincii din Franþa?

nr. 36 octombrie 2006Înainte de a-i acuza pe cartografiiRenaºterii de ignoranþã, este mai binesã cercetãm dacã au avut motive sãprocedeze în acea manierã. Este foarteposibil ca maeºtrii cartografi sã fipreferat sã pãstreze numele marilorentitãþi geopolitice consacrate, fãcânddovada unei viziuni de ansamblu, pe operspectivã lungã de timp, rezistândastfel tentaþiei de a ridica prezentulschimbãtor la rang de veºnic. Sã nuuitãm cã gândirea renascentistã eradiferitã de cea de astãzi, era puþinînclinatã sã descrie evenimenteleasemeni unui instantaneu fotografic ºinici nu credea cã zbuciumul ºiconvulsiunile care se perindauneîncetat pe scena istoricã vor fi fostîn mãsurã sã aducã ºtirbiri profundeechilibrului geopolitic clasic. Abia dinsecolul XVI apar hãrþi care nu maiconsemneazã marile unitãþi clasice ºinoteazã stãpânirile vremii ºi acceptãprezenþa popoarelor noi în locuri pecare ele nu le ocupau decât de scurttimp pe scara istoriei.• Permanenþa Daciei ca statînchegat pe o intindere de peste 500000 kilometri pãtraþi a asiguratuniformitatea limbii româneºti ºi esteo probã importantã de continuitate înstudiile lingvistice corecte ºi obiectiveasupra limbii noastre. Numai un stat cuo lungã istorie de stabilitate este capabilsã asigure perpetuarea unei limbiunitare ºi bogate în cuvinte, nuanþe ºiproverbe. Înainte de a decreta cã limbanoastrã este un amestec indiscriminatformat din imprumuturi, fãrã a se aveanicio dovadã precisã când a dispãrutcuvântul originar strãvechi românescºi când s-a preluat cel strãin, lingviºtiinoºtri ar fi trebuit sã cerceteze mai întâistructura internã a limbii dacoromâneºti,mecanismul ei intim deformare a cuvintelor, plecând de lapremiza cã, în primul rând, limba noastrãeste sursa propriilor ei cuvinte, iar nufeluritele graiuri ale nãvãlitorilor desorginte turanicã ori slavo-rusã sosiþiîn calitate de agresori. Uimitoareauniformitate a limbii noastre pe unspaþiu vast care coincide cu DaciaMagna, de la Monte Maggiore dinpeninsula Istria pânã dincolo de Bug,din Pind pânã în Rutenia (numestrãvechi dacic, by the way), trebuia sãdea de gândit ºi sã fie explicatã printr-ointerpretare corectã multidisciplinarã,care sã nu contrazicã sursele date devechile documente ºi hãrþi. În realitate,cauza acestui caracter definitoriu allimbii daco-româneºti a fost trecutã cuvederea. S-a nãscocit ipoteza cã grupuride romani au fost împinºi de nãvãlitoriîn toate aceste colþuri de lume din zonaDaciei Intra Muros; ipoteza a fost apoiridicatã la rang de teorie ºi iat-o difuzatãca adevãr istoric. Expresia “insulã latinãîntr-un ocean slav” n-a fãcut decât sãdea apã la moarã acestei ipotezepseudo-ºtiinþifice. Pentru cã, în fond,se naºte întrebarea: ce cãuta apamâloasã a “oceanului” peste pãmântulDaciei Magne transformând-o în insule,pentru cã nu e doar una, ci mai multe?• Hãrþile vechi certificã un principiufundamental ce strãbate ca un fir roºuistoria noastrã: principiul continuitãþiistatale neîntrerupte din rãsãritulistoriei. Conform acestui principiu,statul Daciei nu dispare atâta timp câtel se menþine cel puþin pe crestele ºivãile carpatice, fiind ocrotit deelementele naturale ºi de permanenþageneraþiilor care se retrag în “donjon”în faþa pericolelor ºi revin sã-ºi reclameþinuturile, odatã primejdia dispãrutã.Acest fenomen, neînþeles în maremãsurã în istoriografia despre Dacia,creeazã falsa impresie cã statul dacicdispare din istorie fiind doborât denãvãlitori. În fapt, tocmai condiþiilenaturale unice ale statului Daciei îiconferã un caracter pulsatoriu ceea ceechivaleazã cu o rezistenþã, în timp, fãrãegal. Se uitã cã, recent, dupã cotropireaslavo-rusã din 1944, care teoretic seexercita asupra întregului spaþiuromânesc, rezistenþa în munþi împotrivaocupantului ºi a sistemului impus deacesta a continuat douã decenii, maimult decât orice rezistenþã din oricareþarã a Europei secolului XX, cotropitãde strãini. Într-adevar, Dacia dinperioada hãrþilor Geographiei luiPtolemeu, deºi micºoratã în raport cuDacia din timpul lui Boerebista, îºimenþinea teritoriul minim defensibil. Însecolul III, Dacia avea sã îºi revinã laun teritoriu mult mai mare, aproape decel avut înainte de expansiunea romanãdincolo de Adriatica. Este vorba deDacia Regaliana ºi Sulpiciana, pe careo putem numi Dacia Optima sauMagna, de la Adriatica la Marea Neagra[6]. Mitul renumit al pãsãrii maiestre -sau Phoenix – este, în fond, o ilustrareDACIA magazinpe un alt plan a principiuluipermanenþei, dar cu caracter pulsatoriu,a Daciei.• Studiul hãrþilor clasice estepunctul de plecare pentru demonstrareaprincipiului de revenire sau redresarela medie. Principiul revenirii la mediese remarcã pe lungi durate de timp latoate marile unitãþi geopolitice, în carerolul factorilor naturali, râuri, munþi,zone împãdurite, este acela de a devenio piedicã în deformarea entitãþiirespective ºi ajuta esenþial la revenireala medie prin redresarea dupã ºocurilecotropitoare. Acest fapt estedocumentat pe continentul europeanºi exemplele sunt numeroase: refacereaentitãþii Hispania (bine conturatãgeopolitic de lanþul Pirineilor, de mareºi ocean), în ciuda invaziei mauredestabilizatoare care a durat ºaptesecole, sau refacerea entitãþii Italia (lafel de bine definitã, deci ocrotitã) însecolul XIX, dupã ocupaþii strãine ºifãrâmiþare internã ce au durat mai multde un mileniu. Apariþia oricãror ºocuridestabilizatoare este urmatã de o reacþiede sens contrar care determinãineluctabil restabilirea unitãþii primareîn acord cu starea “naturalã”, adicã aceastare de echilibru care este ocrotitã ºicerutã de factorii geografici, politici ºieconomici. Singurul element a cãruivaloare nu este determinatã în aceastãecuaþie este necunoscuta “timp”. Acestprincipiu fundamental al geopoliticiiclasice a fost în repetate rânduri negatîn perioada de dupã cel de-al doilearãzboi mondial, spre a se încercajustificarea stãrii aberante în care se aflacontinentul european, când puterileanglo-saxone au permis Slavo-Rusiei sãdeþinã teritorii uriaºe, comparabile doarcu imperiul mongol, ce atingea spreapus o linie de la Lubeck pânã la Veneþia.În realitate, acest principiu nu adispãrut, întrucât orice flux esteinexorabil urmat de reflux.• Dintre toate formaþiunilegeopolitice indicate de hãrþile clasiceîn Europa care s-au menþinut de-alungul timpului, doar Dacia ºi Italia auavut caractere statale închegate învechime, care se regãsesc ºi azi. Am fitentaþi sã includem Grecia în aceastãcategorie, dar Grecia nu a fost înantichitate un stat, ci un conglomeratde oraºe-state. Este semnificativ denotat cã atât Dacia cât ºi Italia15

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006Fig. 2beneficiazã de o protecþie cu totuldeosebitã acordatã de factoriigeografici: Italia este înconjuratã pe treipãrþi de mare iar nordul se bucurã deocrotirea Alpilor, în timp ce Dacia estesingura formaþie naturalã în chip defortãreaþã de pe întinderea masseicontinentale, lucru ce se poate mailesne observa pe o hartã în relief cãreiaîi sunt suprapuse ºi elementele majorede vegetaþie.• Studiul comparativ al hãrþilor,începând cu cele clasice, confirmãprincipiul reversibilitãþii istorice.Principiul reversibilitãþii istorice estevalabil pe mari durate de timp. Conformacestui principiu, existã o tendinþã derevenire la echilibru a unor spaþiigeopolitice care suferã o vãtãmare dinpartea unor grupuri exogene agresoare,urmatã de o perioadã de inversare arolurilor, observându-se un veritabilpendul istoric, asemãnãtor cu principiulfizic al legii acþiunii ºi reacþiunii. Astfel,Spania, dupã ce a fost cotropitãîncepând cu secolul VII de cãtre mauri,ºi-a revenit ºi a refãcut echilibrulalungând pe ocupanþi în secolul XV,dupã care þãrile de provenienþã ale16agresorilor au devenit ulterior coloniispaniole, fostul cotropitor suferindocupaþia din partea vãtãmatului. Similar,China a fost ocupatã de mongoli înrepetate rânduri, dupã care s-a redresatºi a pus stãpânire pe pãmânturilefostului agresor. Studiul vechilordocumente cartografice vine în sprijinulacestui principiu. Istoria lumii nudemonstreazã principiul ireversibilitãþii,o teorie falsã care a fost susþinutã lanoi în perioada 1944-1989, axatã pe teza,la fel de inexactã, a progresuluisocietãþii umane ca rezultat al forþelormateriale având ca punct finalsocietatea comunistã ºi, ca protagonist,pe omul de tip nou, avansat ideologic,ºi întruchipat de homo sovieticus,prototipul cuceritorului invincibil almarelui imperiu neo-hunic.• Studiul comparativ al hãrþilorvechi aduce la luminã nemãsuratalãcomie omeneascã dupã stãpânirea decât mai mult pãmânt, care este maiaccentuatã la popoarele tinere, aflatepe un stadiu incipient de evoluþie.Studiul atinge subiectul atât de tabu alhotarelor arbitrare pe care ºi le traseazãnecontenit hrãpãreþele imperii, darparadoxal, istoria hãrþilor vine sã infirmeîn mod obiectiv pretenþiile acestora.• Studiul de faþã nu are pretenþia sãepuizeze aceastã fascinantã temã ahãrþilor clasice europene. Cercetãtoriiromâni ar trebui sã dedice timp, resurseºi energie aprofundãrii acestui subiectcare s-ar putea face în cadrul unuiprogram organizat de universitãþile dinþarã. Bibliotecile din capitalele vesteuropene,din mânãstirile din Vest,biblioteca Vaticanului, abundã îninformaþii cartografice preþioase pentruistoria veche a Daciei, încã neaduse laluminã , dar pentru care noi avem uninteres deosebit. Publicarea unor hãrþicomplete cuprinzând strãvechiledenumiri geografice de pe întindereaPelasgiei ºi evoluþia lor în timp ar umpleun gol în cercetarea trecutului nostruîndepãrtat. Notãm cã Gallia, Britania,Italia, au fost bine documentate dinacest punct de vedere, dar nu ºi spaþiularhaic valahic.• Alãturi de însemnul strãvechi alsteagului de luptã al Daciei, hartaDaciei din Atlasul clasic al lui Ptolemeutrebuie sã-ºi regãseascã locul de cinsteîn panoplia simbolurilor noastre de mare

nr. 36 octombrie 2006tradiþie istoricã având o conotaþieaparte, unul referindu-se la rãdãcinilespirituale ºi statale ale Daciei, celãlaltla dreptul asupra teritoriului strãmoºesc,fiind un veritabil act de proprietate alstrãbunilor noºtri.• Harta Europei antice a lui ClaudiusPtolemaeus trebuie reprodusã în fiecaremanual de istorie a românilor ºi aºezatãla loc de frunte în fiece clasã. Secolede-a rândul ea a stat în toate cancelariileeuropene ºi numele de Dacia, scris culitere de o ºchioapã, era binecunoscut.ÎN LOC DECONCLUZIIUn spaþiu geopolitic notat cu atâtafermitate - prin litere de o ºchioapã - înhãrþile clasice nu putea sã disparã înneant. Harta lui Claudiu Ptolemeu esteun argument valid ºi pertinent pentrucontinuitatea neamului daco-românescºi este o probã peremptorie care vinesã infirme teoriile “formãrii” poporuluiromân, cu diversele variante (formareamplasatã ba dupã “incruciºarea” curomanii, ba dupã “asimilarea”nãvãlitorilor, ba dupã “simbioza” cublânzii ºi paºnicii slavi sosiþi în calitatede turiºti agricoli, etc.) care erau denaturã politicã, dupã direcþia de bãtaiea vântului, neavând nimic în comun cuadevãrul istoric resimþit în instinctul ºifibra neamului.Sã completãm datele vechilor hãrþicu elemente de geografie fizicã ºi devegetaþie majorã ºi sã studiem un modeltridimensional al acestei vaste pãrþi dinEuropa. Dacã aplicãm densa vegetaþie,cu pãdurile din perioada ce þine dinsecolul II pânã în secolul XIV, avem oimagine fundamental diferitã asupracondiþiilor de persistenþã a neamuluidaco-românesc. Interpretând corelaþiileistorico-geografice cu cele de habitatnatural, vom constata prezenþa unorobstacole naturale insurmontabile,asemenea pieptenilor aruncaþi dezmeoaica din poveºtile noastre. ªiastãzi, cine zboarã deasupra spaþiuluiDaciei este frapat de cortina deasã despaþii împãdurite care îl diferenþiazã netde alte zone; ºi asta în ciuda masivelordefriºãri care au început o datã cudominaþia turceascã. Aceastãredutabilã fortãreaþã naturalã conferãspaþiului Daciei o trãsãturã deimpenetrabilitate, fãcându-l totalnefavorabil invaziilor. Harta în relief,tridimensionalã, ne ajutã sã înþelegemde ce toate acele celebre pete de culoarecu care ne întâmpinã puzderia de atlaseistorice, de sorginte în specialoccidentalã (preluate fãrã discernãmântde istoriografia noastrã) deformeazãadevãrul istoric. Mã refer la petele deculoare care trec peste Dacia ºi pestecare sunt puse niºte nume, cum ar fiHunii, Avarii, Slavii, Bulgarii, Ungurii,etc., fãcându-ne sã credem cã aceºtiaau stãpânit de facto Antica Dacie care,pasãmite, ar fi dispãrut dupã ocupaþiadin anul 106 d.C. [7]. Studiind modelultridimensional ºi corelarea acestuia cuevenimentele istorice, se impuneobservaþia cã Dacia nu putea sã fidispãrut niciodatã ca stat, pentru cãacest spaþiu împãdurit, vãlurit, cu nucleumuntos ºi greu accesibil îi conferãimpenetrabilitate ºi invulnerabilitate.Sã o recunoaºtem: ca sã-ºi exercitedominaþia, nãvãlitorul trebuia sã urcedealuri, munþi, sã treacã pãduri dense,cu un efort care îl epuiza. Niciuncotropitor hun, avar, slav, bulgar, ungur,nu avea nicio ºansã sã ajungã pecrestele dealurilor împãdurite, necum alemunþilor, ca sã tâlhãreascã ori sã-ºi iabirul, pe care trebuia sã-l colecteze încalitate de stãpân, dacã ar fi sã dãmcrezare petelor de culoare din atlaseleistorice. Nu avea cum sã ajungã acolopentru simplul motiv cã nu ajungea viuacolo. Rezultã cã nu avea stãpânireefectivã asupra acestor locuri.Într-un astfel de spaþiu, dotat cuînsuºiri unice, douã condiþiuni trebuieîndeplinite de grupul uman stabilit aicica sã-i fie asiguratã permanenþa în timp.Condiþiunile - care determinã ca grupuluman de aici sã nu disparã ºi nici sã setransforme în cu totul altceva - sunt:1) Oamenii acestui grup sã fi sositprimii în acest spaþiu-cetate.Demonstraþia: dacã oamenii acestuigrup ar fi venit dupã alt grup prezentînaintea lor, ar fi fost înfrânþi debãºtinaºi, beneficiari ai spaþiului matcãal cetãþii naturale. Rezultã cã primii veniþinu au fost dizlocaþi de niciun alt grup.Dat fiind faptul cã neamul dacoromânesceste unitar ºi ancorat înspaþiul matcã dacic, aceastã condiþieeste îndeplinitã.DACIA magazin2) Grupul primordial sã se fi înmulþitconstant, spre a nu dispãrea; oritradiþia neamului nostru, la antipod cupreceptele moderne, este cea a familiei,care este sacrosanctã, ºi a relaþiilor derubedenie marcate prin respect,dragoste ºi prezenþa unei ierarhii pevârste ºi grade reflectate în credinþelepopulare, în înþelepciunea strãveche ºiîn instituþiile populare - cum ar fi fârtaþiiºi suratele. Tradiþia strãveche,menþinutã de religia vedicã arianã ºicontinuatã fãrã modificãri de creºtinism,trebuie înþeleasã în contextul moralitãþiistrãvechi. Urmeazã cã grupul iniþiallocuind întreaga cetate naturalã s-aperpetuat neîntrerupt în spaþiul matcã.Aceste douã condiþiuni fiindîndeplinite, se poate afirma cã primulgrup uman care a beneficiat deprivilegiile oferite de acest spaþiu unic,ocrotitor, cu calitãþi de fortãreaþã, ºi carenu l-a pãrãsit niciodatã, este neamulprezent astãzi acolo, neamul dacoromânesc.Existã o legãturã mutualãintimã între spaþiul cetãþuii Dacia ºioamenii ei, prin care aceste douãelemente se influenþeazã ºi îºi ducexistenþa neîntrerupt, în pofidaînverºunãrii disperate a cotropitorilor.Dacã ne raportãm la asaltulcontemporan dus contra identitãþii ºitradiþiei (care continuã, pe alte coordonate,noþiunea internaþionalismuluiproletar promovatã de imperiul neohunicmuscal pânã în 1989), avem temeriasupra viitorului. Dar, când umbraistoriei pare a fi mai neagrã, intervineacea neaºteptatã manã a Providenþeicare are darul sã încurce iþele aceloracare se amãgesc cu beþia construirii deimperii terestre. Poate cã secretulsupravieþuirii în timp a Daciei Mater sedatoreazã ºi încãpãþânãrii cu care ei,daco-românii, au pãstrat poruncileprimite de la strãbunii lor, ºtiind cã ce afost folositor pãrinþilor lor, le va fi ºi lor.Poate cã strãmoºilor lor le-a fostîncredinþatã o misiune, în timpuristrãvechi, în spaþiul primului fluviu alEdenului [8]. Poate de aceea, Dacia deodinioarã era UNA, MARE,PUTERNICÃ.17

DACIA magazin nr. 37 octombrie 200618Arheologia celor 26 de pagini…Sarmizegetusa Regia adevenit cunoscutã înultimele douã decenii nudatoritã vreunei descopeririremarcabile a arheologilor, nu datoritãpublicãrii vreunei monografii istoricesau arheologice despre capitalaDaciei, ci din pricina cãutãtorilor decomori. Dintr-o Sarmizegetusã auitãrii ºi a nepãsãrii, brusc, fostacapitalã a dacilor a cãpãtat contururiaurifere datoritã importantelor tezauregãsite de cãutãtorii de comoriînzestraþi cu detectoare de metale. Eiau descoperit o cantitateimpresionantã de monede din aur ºiargint precum ºi piese de o valoareinestimabilã din punct de vedereartistic ºi istoric, cum sunt acelebrãþãri spiralice din aur.Ce au fãcut în acest timp echipelede arheologi conduse de profesoruluniversitar doctor I.Glodariu,responsabilul ºantierului arheologicGrãdiºtea Muncelului? Este oîntrebare la care cu greu putemrãspunde. Deºi a sãpat an de an,echipa numeroasã de arheologi aprofesorului Glodariu nu a gãsit mainimic, nu a conservat nimic ºi apublicat pe mãsurã. Imagineadeformatã a Sarmizegetusei sau maidegrabã lipsa ei de imagine sedatoreazã în egalã mãsurã cãutãtorilorde comori, dar ºi echipelor dearheologi care s-au dovedit totalneprofesioniste în tot ce au fãcut înlegãturã cu acest sit istoric înscrisîn lista monumentelor UNESCO.Iatã faptele:1) Timp de 22 de ani, din 1983pânã în anul 2005, rezultatelesãpãturilor arheologice au fostpublicate în periodicul “CronicaCercetãrilor Arheologice” (C.C.A.).Numãrul paginilor publicate înDan OLTEANVladimir BRILINSKYlegãturã cu cercetãrile de laSarmizegetusa Regia este de 26.Exprimat altfel: munca arheologilorconduºi de profesorul I. Glodariutimp de 22 de ani a fost publicatã în785 de rânduri. Aceasta ar însemna,fãcând media, cã în fiecare anarheologii au publicat 1,18 pagini sau36,6 rânduri. Fiind totuºi o muncãde echipã, la care au participat în total17 arheologi, aceasta ar însemna cã,anual, fiecare cercetãtor, profesoruniversitar sau doctorand dintre ceicare s-au “implicat” la SarmizegetusaRegia a publicat 2,15 rânduri.2) Nici profesorul Glodariu nueste mai prolific decât aceastã echipãal cãrei obiect al muncii este greu deidentificat. Dupã 1990, domnia sa apublicat o serie de studii în legãturãcu Sarmizegetusa Regia în diversepublicaþii din Cluj-Napoca, Deva etc.În aceste articole s-a referit lacronologia cetãþilor, lablocurile cu inscripþii, laºtanþele monetare etc. Deºieste conducãtorul ºantieruluiarheologic, dânsul a publicatdoar 58 de pagini în acestestudii, timp de 15 ani. Reieseo medie de 3,86 de pagini pean. Poate cã, unora, acestestatistici li se par ciudate ºibizare, ele referindu-se maimult la aspectul cantitativ alproblemei. Sã vedem totuºidacã “cercetãrile”arheologice de laSarmizegetusa Regiaîntreprinse de echipaprofesorului Glodariu denotãvreun aspect calitativimportant. Dupã anul 1990,prin intermediul sãpãturilorîntreprinse de arheologi, s-

nr. 36 octombrie 2006au identificat ºi “cercetat” doarcisterna cetãþii ºi câteva locuinþe. Înrest, majoritatea “eforturilor” s-auîndreptat spre a verifica ceea ce ausãpat, fãrã sã publice în modcorespunzãtor. Prin urmare, timp deaproape douã decenii, I. Glodariu ºiechipa sa nu au mai identificat laSarmizegetusa decât o cisternã iar laCosteºti un mormânt de incineraþie.Sanctuarul de la Blidaru (Pietroasa luiSolomon) precum ºi turnul de “LaVãmi”, deºi au fost sãpate în ultimiiani, erau totuºi cunoscute cu multînainte în literatura arheologicã despecialitate, astfel cã descoperirea lornu se datoreazã în niciun fel echipeilui I. Glodariu sau dumnealui în modparticular.3) În cei aproape 17 ani cares-au scurs de la cãderea regimuluicomunist, echipa de arheologi de laSarmizegetusa Regia nu a reuºit sãconserve nici aceste puþine obiectivedescoperite. Cisterna cetãþii de laSarmizegetusa este în prezent ogroapã plinã de apã în care cântãbroaºtele, locuinþele gãsite nici mãcarnu sunt indicate pe vreo hartã; câtdespre sanctuarele de la Blidaru, eleau fost îngropate la loc iar zidurileturnului de “La Vãmi” riscã sã seprãvãleascã în lipsa oricãrei mãsuride conservare ºi protejare.4) În mai multe rapoarte desãpãturi întocmite de echipaprofesorului Glodariu, întâlnimreferiri la activitãþi de “periere”. Iniþial,ne-am imaginat cã arheologii,neavând ce face pe ºantier, se ocupãºi de cosmeticã. Totuºi, citind maiatent, am constatat cã aceastã perierenu se referã la activitãþi cosmetice, cila colectarea obiectelor din fieraruncate de cãutãtorii de comori. Iatão frazã dintre cele mai ilustrative: “saperiat din nou Piciorul Muncelului,pentru a verifica dacã el a fost afectatdin nou de cãutãtorii de comori ºi,eventual, pentru recuperareamaterialelor arheologice aruncate deei” (C.C.A., raportul pentru 2004). Înraportul de sãpãturi din anul 2001 nise spune cã la Sarmizegetusa ºi înaºezãrile din apropiere “cantitatea ºidiversitatea pieselor recuperate esteimpresionantã”. Deºi nu s-a publicatpânã acum vreo piesã abandonatã decãutãtorii de comori, ne întrebãm dacãacesta este scopul unor oameni deºtiinþã, anume acela de a cãuta în urmavânãtorilor de comori? La atât serezumã “ºtiinþa” arheologilor careirosesc banul public pe ºantierul dela Sarmizegetusa Regia? Totuºi I.Glodariu ºi echipa sa a avut ceva deînvãþat de la aceºti infractori. Luândmodelul lor, arheologii au pornit prinzonã cu detectorul de metale însã nuau fost capabili sã gãsescã decât“douã loturi de turte de fier, unul de40, celãlalt de 16 piese” (C.C.A.,raportul pentru 2005).5) Cu excepþia monografieicetãþii de la Piatra Roºie, publicatã deC. Daicoviciu, nici una dintre cetãþiledin Munþii Orãºtiei: Bãniþa, Costeºti,Cugir, Blidaru ori SarmizegetusaRegia, nici una dintre aºezãrile civile:Feþele Albe, Meleia, Pustiosu, etc. saunici unul din elementele importante defortificare cum este zidul de laPonorici-Cioclovina nu are vreomonografie istoricã. Nu ne putemdecât întreba retoric: cu ce s-auocupat echipele de arheologi condusede C. Daicoviciu, H. Daicoviciu ºi I.Glodariu în Munþii Orãºtiei timp depeste 50 de ani? În 1994 la Costeºti,în cadrul simpozionului cu titlul“Fortificaþii în lumea dacicã”,profesorul Glodariu anunþa cu surleºi fanfare, cã o monografie a cetãþiidacice Costeºti este realizatã ºi arurma sã aparã în urmãtoareaperioadã. Multã apã a trecut pe apaSargeþiei de atunci ºi monografia nua apãrut. Mai mult, prin anul 2000profesorul Glodariu a primit osponsorizare consistentã din parteamai multor investitori, reprezentaþi dedomnul Olivian Goþiu, hunedorean debaºtinã ºi mare iubitor al istorieidacilor. Sponsorizarea era, bineînþelespentru acelaºi lucru, apariþiamonografiei Costeºti, caremonografie stã tot într-un sertar saupoate cã nici nu existã. Iar baniiprobabil s-au dus. Tot pe apaSargeþiei.DACIA magazin6) Pentru a nu fi acuzat cã nu apublicat nicio carte dupã anul 1990,profesorul I. Glodariu a apelat chiarºi la trucuri editoriale. Astfel, domniasa a publicat în calitate de coautor, înanul 1996, o “carte” intitulatã“Sarmizegetusa Regia. Capitala Dacieipreromane”. Respectiva publicaþie,deºi este citatã ca o carte de alþi autori,în realitate ea nu existã, nebeneficiindde ISBN. Este cel mult o broºurã.Aceastã lucrare nu este altceva decâtmai vechea publicaþie apãrutã în 1988,Cetãþi ºi aºezãri dacice din MunþiiOrãºtiei, cãreia i s-a schimbat titlul,dar i s-a pãstrat conþinutul. În modnormal, respectându-se uzanþeleeditoriale, publicaþia din 1996 trebuiasã poarte acelaºi titlu. Doar în subtitluputea fi introdusã sintagma: “ediþia a2-a” sau “revizuitã”. Singuraschimbare notabilã în broºura din1996 este rescrierea câtorva paginidespre astronomia dacicã, datoritã luiF. Stãnescu.Numai cã, acest autor face eroriºtiinþifice majore în noile pagini atuncicând împarte dimensiuni exprimate înmetri la numãrul stâlpilor de lasanctuare pentru a identifica o posibilãunitate de mãsurã dacicã (Sarmi.,1996, p. 26). Domnul Stãnescu,probabil nu ºtia cã dacii nu cunoºteaumetrul.Deºi numãrul indiciilor carereflectã neprofesionalismularheologilor care “sapã” laSarmizegetusa Regia ar puteacontinua, în final - ca membri aisocietãþii civile - nu putem decât sãne întrebãm: cine îi verificã perespectivii arheologi? În faþa cãrorinstanþe ºtiinþifice, morale sau fiscaledau socotealã aceºti “sãpãtori“ pentrubanii cheltuiþi an de an pentru niºte“cercetãri” care nu dovedesc nimicºi care nu pot fi publicate?Dacã fenomenul masiv al cãutãriide comori în Munþii Orãºtiei a foststopat în ultima perioadã, cine ºi cândîi va opri pe aceºti arheologi care, demai multe decenii la SarmizegetusaRegia, doar se fac cã muncesc?19

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006Protecþia cetãþilor dacice din MunþiiOrãºtiei - o prioritate naþionalãGheorghe IONAªCU1. IntroducereCetãþile dacilor din Munþii Orãºtieireprezintã vestigii de importanþãexcepþionalã pentru România, mãrturiiale înfloririi civilizaþiei autohtone astatului centralizat dac din perioadaanterioarã cuceririi romane. AmbiþiileImperiului Roman ºi bogãþiile dacilori-au determinat pe romani sãcucereascã ºi sã distrugã statul daccare stãtea ca un ghimpe în coastaImperiului Roman. O mare parte dinbogãþiile ºi patrimoniul dacic au fostdistruse de romani, care doreau sãînlãture orice urmã din cultura dacilor,spre a instala civilizaþia romanã. Ei auconstruit chiar ºi o capitalã nouã,Sarmisegetusa - Ulpia Traiana, pe unnou amplasament, care sã înlocuiascãSarmisegetusa- Regia, cetateacapitalãa regilor Burebista ºi Decebal,cetate ale cãrei ruine se pot vedea ºiacum pe vârful Grãdiºtea Muncelului,la circa 1000 de metri altitudine.Punctele fortificate situate pe vârfurilemunþilor din zonã formeazã un sistemunitar de cetãþi de piatrã, care apãrã,pe toate cãile posibile, accesul cãtrecapitala statului dac. Descoperireacetãþilor de locuire ºi de apãrare adacilor, construite de aceºtia pe vârfulunor munþi din zona Orãºtiei, este onecesitate, la fel ca ºi protejareaacestora, pentru a fi cu grijã introduseîn circuitul public de valori. Cuprinseîn lista zonelor de interes naþionalprotejate, aprobatã prin legea nr. 5 dinanul 2000, privind Planul de Amenajarea Teritoriului Naþional, secþiunea a 3-20a, Zone protejate, cetãþile dacice aufost incluse ºi în Lista PatrimoniuluiMondial UNESCO.Receptând cu interes semnaleleunor specialiºti împãtimiþi îndescoperirea ºi protejareapatrimoniului nostru naþional, dintrecare aº aminti-o aici numai pedoamna arhitect Silvia Pãun, dupã odocumentare prealabilã în literatura despecialitate, în anul 1993, în calitatede director al Direcþiei pentru Mediuºi Zone Protejate din MinisterulLucrãrilor Publice ºi AmenajãriiTeritoriului - am iniþiat ºi condus unprogram de cercetare ºi protecþie, caresã conducã la rezultate concrete,având în vedere faptul cã, deºi formalzona se afla sub protecþia arheologilor,patrimoniul dacic strãvechi sedegradeazã sau este degradatcontinuu. Declanºarea acþiunilor aconstituit-o organizarea unei deplasãrila cetãþile dacice din Munþii Orãºtiei,în perioada 24- 26 iunie 1993,împreunã cu un grup de specialiºti dediverse profesii (arhitect, inginerrestaurator, geolog, astrogeodez,biofizician etc.). Acþiunea a avut loccu consultarea prealabilã a DirecþieiMonumentelor Istorice din MinisterulCulturii, a Comisiei de Arheologie aAcademiei Române, a arheologilor dinCluj, având sprijinul Direcþiei deUrbanism a Consiliului JudeþeanHunedoara ºi a Muzeului ArheologicDeva. Deplasarea a condus laconstatãri nedorite privind intervenþiiledistructive asupra patrimoniului dacic,efectuate în prezenþa arheologilor ºideseori cu aportul lor, datoritã moduluidistructiv de investigaþie.S-au constatat urmãtoareledeteriorãri:– degradarea sistemului hidrologicde colectare a apelor pluviale ºicurgãtoare realizat cu douã mii de aniîn urmã de daci, prin conducteceramice ºi rigole de piatrã, aºezatepe paturi de argilã;– gropi fãcute în situl arheologicde cãtre cãutãtorii de aur, carecontinuã ºi astãzi sã rãscoleascãvestigiile, degradând terenul din zonã;– dislocarea elementelor originaledin piatrã, din sanctuarele dacice, subpretextul realizãrii unor consolidãri aterenului;– demontarea integralã a celui maivechi sanctuar dacic, cunoscut cafiind din vremea regelui Buerebista,sub acelaºi pretext;– înlocuirea elementelor originaledin sanctuare cu prefabricate din betonarmat ºi cu trunchiuri fasonate delemn, ceea ce modificã radicalansamblurile originale ºi semnificaþialor;– numeroase blocuri de piatrã dinsanctuare ºi din zidurile originale aufost demontate ºi zac aruncate peversanþi etc.Cu toate ca lucrãrile din zonã s-aurealizat sub observaþia arheologilor dinDeva ºi din Cluj, nu se constatã niciogrijã pentru pãstrarea originalitãþiisitului arheologic, nu existã planuri deansamblu privind efectuarea unor

nr. 36 octombrie 2006lucrãri dupã regulile instituite deactuala legislaþie, invocându- se motivefãrã niciun fel de fundamenatarelogicã.Dupã deplasarea respectivã,fiecare dintre specialiºti a întocmitreferate tehnice iar subsemnatul - unreferat de sintezã prin care am informatsecretarul de stat, ºef alDepartamentului de Urbanism ºiAmenajarea Teritoriului. ConducereaMinisterului Lucrãrilor Publice ºiAmenajãrii Teritoriului a transmismaterialele secretarului de statresponsabil cu protecþia patrimoniuluidin Ministerul Culturii, semnalându-segravitatea situaþiei ºi necesitatea luãriiunor mãsuri care sã opreascãdegradarea patrimoniului dacic.Reacþia la materialul înaintat a fost odeplasare, condusã de secretarulrespectiv de stat din MinisterulCulturii, la care au mai fost prezenþidirectori din acelaºi minister,responsabili cu protecþiapatrimoniului, fiind invitat ºisubsemnatul. Rezultatul a fost cã,ulterior, Ministerul Culturii nu a stabilitniciun plan de mãsuri pentru atribuþiilece-i reveneau de drept.În aceastã situaþie, în virtuteaatribuþiilor ce reveneau MLPAT, ampropus conducerii ministeruluirealizarea unui studiu pentru evaluareaºi protejarea patrimoniului dacic dinMunþii Orãºtiei, în cadrul planului decercetare, studiu pe care l-am condus,de-a lungul anilor, pânã la finalizare.2. Studiul de evaluare, protecþieºi conservare a cetãþilor dacice dinMunþii Orãºtie a fost elaborat înperioada 1994-1998, prin InstitutulPRODOMUS, care a antrenat maimulþi colaboratori externi. În aceastãperioadã au fost studiate primele treicetãþi, ºi anume Costeºti, Blidaru ºiSarmisegetusa-Regia (GrãdiºteaMuncelului). În perioada 1999-2000,s-a continuat cu cercetarea CetãþiiPiatra Roºie ºi, parþial, MasivulFaeragu, care prezenta numeroasevestigii. Cercetãrile nedistructive aufost realizate de geologul ConstantinIulian (AQUAPROIECT), VasileRudan- biofizician ºi operator foto,Generalul Vasile Dragomir (geodez) ºialþii. În anul 1998, a fost atras lacercetarea efectuatã de grup ºiprofesorul doctor arheolog IoanGlodariu din Cluj, care a confirmatcercetãrile cu date din caietele desãpãturi arheologice. Nu s-a pututobþine ºi sprijinul conducerii MuzeuluiArheologic din Deva, care poartãrãspunderea principalã a stãrii siturilorarheologice ºi care, de altfel, aobstrucþionat cercetãrile, deranjat deimixtiunea altor cercetãtori în zonã ºide aprecierile lor pertinente privindlipsa de determinare ºi de preocuparerealã pentru protecþia patrimoniului.Cercetãrile nedistructive audescoperit, de pildã, prin mijloacebiofizice, o conductã de ceramicã, cealimenta de la un rezervor de apãexistent în cetatea Sarmisegetusa-Regia, termele romane construitedincolo de zidul cetãþii, dupã cucerireaacesteia. Conductele erau îngropateexact pe traseul trasat de biofizician.Spre deosebire de alte fortificaþii getodacicedescoperite, patrimoniulpreistoric ºi istoric dacic din MunþiiOrãºtiei prezintã douã caracteristici:– punctele fortificate au în teritoriucaracterul unui sistem unitar dehabitat ºi apãrare ºi care asiguraapãrarea pe toate cãile posibile deacces, cãtre capitala statului dacic– unitatea sistemului deconstrucþie adoptat, cu ziduri cuparamente de blocuri de calcarfasonat, perfect îmbinat ºi emplectondin piatrã ºi pãmânt, cu legãturi deîntãrire între ziduri realizate din buºtenide lemn, zidurile având 2,5-3 metrigrosime, cu înãlþimi variind de la 3 la15 metri. Aceste fortificaþii ciclopiceerau realizate cu piatrã adusã de lacirca 40 de kilometri spre nord, dincariera Santa Maria de Piatrã, situatãDACIA magazindincolo de Mureº. Cu ce mijloace aurealizat dacii aceste lucrãri, în cât timpºi cu câþi lucrãtori, nimeni nu ºtie. Seconsiderã cã volumul zidurilor dincetãþile dacice este comparabil doarcu piramidele. De altfel, în antichitate,Dio Cassius scria cã dacii aveaumunþii întãriþi cu ziduri. În zonã aufost descoperite vestigiile cele maivaloroase ale civilizaþiei materiale ºispirituale ale dacilor (ca patrimoniumobil), astfel:- sute de cuptoare de prelucratmetale, în special fier, pentru unelteºi arme;- vase ceramice de pãstrat cerealeºi vin;- cosoni de aur, în mare numãr,înstrãinaþi de cãtre cãutãtoribraconieri;- numeroase resturi de arme ºiunelte de diverse tipuri.Patrimoniul imobil îl constituiezidurile cetãþilor ruinate ºi sanctuarele,care reprezintã, de altfel, calendaredacice de mãsurat timpul, pentrucalculul succesiunii anilor, durata lor,cât ºi pentru stabilirea perioadeloroptime pentru efectuarea lucrãriloragricole. Sute de terase antropicesprijinite cu ziduri de protecþie dinpiatrã, având înãlþimi de la 3 metri la15 metri asigurau spaþiul adecvat delocuire ºi de apãrare al dacilor. Fiecaremasiv montan este apãrat defortificaþii radial- concentrice, careasigurã observaia, apãrarea ºi oprireaaccesului agresiv pe toate direcþiileposibile. Cu un astfel de sistem defortificaþii, se înþelege de ce regatullui Buerebista a rivalizat ca forþã înEuropa cu Imperiul Roman al luiCezar.Un sistem tipizat de conducte dealimentare cu apã, din ceramicã, cuunele porþiuni încã funcþionale dupã2000 de ani, împânzesc zona cetãþilor.Printr-un sistem, creat ingenios denaturã, de vase comunicante, apa esteprezentã în izvoarele existente chiarpe vârful munþilor, în incinta cetãþilor,21

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006ceea ce le fãcea permanent locuibileºi inexpugnabile. La una din cetãþi sevãd cu ochiul liber urmele conductelorcare aduceau apa din vârf cãtrelocuinþele din vale. Se întâlnesc deasemenea ºi sisteme de drenare aapelor meteorice, prin canale sãpateîn piatrã. Numeroase sunt vestigiile deaici, care aºteaptã a fi descoperite. Dinpãcate, interese strãine de interesulnaþional, determinã atât investigareaarheologicã total neconformãnormelor instituite, cât ºi distrugeriledeliberate provocate de cãutãtorii deaur.Arheologi strãini au vizitat deseorizona ºi au prelevat fraudulos dinsitul dacic pietre inscripþionate,cum a fost dispariþia a circa 80 de T-uri din marmorã, inscriptionate, ceerau montate în rotonda mare acalendarului dacic, aºa cum le descrieacademicianul C. Daicoviciu, cu doar30 de ani în urmã. Dupã cunoºtinþeleunui specialist în patrimoniu, valoareaunei astfel de pietre inscripþionate seridicã la costul unui tanc. Pânã ºi dinMuzeul Arheologic din Deva, ultimeleastfel de piese au dispãrut în modmiraculos, rãmânând, se pare, unsingur martor, spre a se puteaconfirma totuºi scrierile înaintaºilor.Dupã aprecierile unui arheolog, aici,în zona noastrã de obârºie, în MunþiiOrãºtiei, toþi au furat, inclusiv noine-am furat trecutul istoric,datoritã unor indivizi avari, fãrã moralãsi fãrã niciun Dumnezeu. În afaracãutãtorilor de aur, arheologii audistrus ºi ei prin faptul cã nu auacoperit la loc gropile de sãpãturiarheologice, spre a proteja vestigiile...chipurile, din lipsã de bani. Nu poþiavea respect ºi consideraþie pentru uncercetãtor care sapã, face descãrcareaarheologicã, dupã care lasã vestigiilesã se distrugã. Zona cercetatã deproiectanþii angrenaþi la studiulmenþionat nu a fost din pãcateniciodatã cercetatã într-o manierãglobalã, interdisciplinarã, de cãtre22echipe mixte, conduse de cãtre ungeneralist, care sã facã sintezacercetãrilor, pentru a fi în sfârºit scrisãadevãrata istorie a timpurilor dacice.Doar Maria Gimbutas a fãcut câtevaaprecieri globale, interesante, în carteasa “Civilizaþie ºi culturã”, apãrutã întraducere ºi la noi, în anul 1989.3. Planul de amenajare ateritoriului zonal aferent cetãþilordacice din Munþii Orãºtiei ºi planulurbanistic zonal al cetãþilorSarmisegetusa - Regia, Costeºti ºiBlidaru.Studiul Prodomus a fost analizatºi avizat de organele locale alejudeþului Hunedoara ºi a primit în finalavizul tehnic (cu condiþii) al ConsiliuluiJudeþean, la 11 februarie 1998. Pentrua se putea valorifica rezultatelestudiului realizat, care a perimetrat cuaproximaþie aria de protecþie afiecãreia din cele trei cetãþi, pe bazapoziþionãrii vestigiilor descoperite, amsolicitat Consiliului JudeþeanHunedoara sã se implice direct,asigurând finanþarea elaborãrii unorplanuri urbanistice zonale aferentecetãþilor. Aceste planuri au fostpreluate de cãtre Institutul Naþional deCercetare-Proiectare pentru Urbanismºi Amenajarea TeritoriuluiURBANPROIECT. Elaborat peparcursul anului 1999, studiul aobþinut în anul 2000, toate avizeleinstituþiilor locale: Oficiul de ProtecþiaPatrimoniului, Muzeul Deva, ComisiaJudeþeanã de Amenajarea Teritoriuluiºi Urbanism etc. ºi, ulterior, aorganismelor centrale, terminând cuavizul Ministerului Culturii ºi alMinisterului Lucrãrilor Publice ºiAmenajãrii Teritoriului.Pe aceastã bazã ºi în conformitatecu legea, prin Hotãrârea nr. 11/ 2001,Consiliul Judeþean Hunedoara, peteritoriul cãruia se aflã vestigiilecetãþilor dacice, a aprobat PlanulUrbanistic Zonal pentru CetãþileDacice Costeºti (Cetãþuia), Blidaru ºiSarmisegetusa-Regia (GrãdiºteaMuncelului), precum ºi regulamentulde gestiune cu toate regulile necesarepentru protecþia ºi conservareapatrimoniului, asigurându-se totodataºi menþinerea acestuia în circuitulpublic de valori. În paralel cu acesta,în colaborare cu Consiliul JudeþeanHunedoara s-a solicitat ºi s-a obþinutprin minister un fond de investiþiipentru modernizarea drumului deacces la Sarmisegetusa-Regia, aflatîntr-o stare precarã ºi greu accesibil,de regulã doar în câteva luni de varã.Drumul nu a fost încã terminat, darregulamentul urbanistic a intrat învigoare. Ca o exemplificare aRegulamentului, precizãm cãdelimitarea în planuri a zonelorprotejate s-a efectuat pe grade deprotectie, de la 0 la 3, rezultândurmãtoarele suprafeþe totale alezonelor protejate:- Cetãþuia Costeºti - 116,46 ha.,- Blidaru - 127,11 ha.,- Sarmisegetusa - Regia (Grãdiºteade Munte) 322,95 ha.De remarcat este faptul cã mareamajoritate a ariilor protejate suntacoperite cu pãduri, fiind înadministrarea autoritãþilor silvice.Limitele zonelor protejate au foststabilite prin raportarea la elementelepeisajului geografic din zonã, deexemplu valea unor pârâuri, cum ar ficursul apei Grãdiºtea, culmile ºi ºeiledin apropiere etc., dupã cum se poatevedea din planurile zonelor protejateale celor trei cetãþi. Desigur, înperimetrul zonelor protejate esteinterzisã construirea oricãrorobiective, cu excepþia consolidãrilorºi restaurãrilor necesare pentruprotecþia patrimoniului propriu-zis,precum ºi pentru consolidarea albiilorapelor curgãtoare prin lucrãrihidrotehnice specifice. De remarcatcã toate cetãþile dacice din MunþiiOrãºtiei sunt cuprinse în cadrulParcului Natural GrãdiºteaMuncelului-Cioclovina, care are 10000 de hectare ºi reprezintã o zonã

nr. 36 octombrie 2006protejatã cu patrimoniu natural, deimportanþã naþionalã, declaratã prinLegea nr. 5/2000 a Zonelor Protejate.În acest mod, prin suprapunerea celordouã tipuri de zone protejate, valoareapeisajului natural ºi cultural caretrebuie conservat, revigorat ºi pus încircuitul public pentru cãlãtori ºituriºti, prezintã valenþe deosebite. Încadrul zonelor protejate sunt admiseºi funcþiuni complementare cercetãriiºtiinþifice arheologice nedistructive,cum ar fi turismul controlat,restaurarea vestigiilor, protecþia ºicurãþarea terenului etc. Se interzicpermanent activitãþi, cum ar fi accesulauto carosabil în incintã, amenajãripentru camping, extragerea din sitularheologic a unor piese originale,culegerea ºi comercializarea plantelorºi vânarea animalelor declarateprotejate, realizarea unor lucrãri careafecteazã integritatea ºi stabilitateavestigiilor. Din pãcate, planulurbanistic zonal aprobat, regulamentulavând putere de lege, nu este încãutilizat de autoritãþile publice locale,care au în grijã patrimoniul arheologicrespectiv, în principal din lipsã deresurse.O intervenþie cu sprijin pe plancentral a organismelor abilitate seimpune. O structurã instituþionalã,care sã asigure cercetarea, dar ºi paza,protecþia ºi conservarea vestigiilorcivilizaþiei dacice, concentrate în zonaMunþilor Orãºtiei s-ar impune.Regulamentul urbanistic trebuietransformat în regulament de gestiuneal zonei protejate, care însã trebuieaplicat ºi urmãrit de o instituþiespecialã, conceputã la nivel central.Nu pot fi lãsate, în continuare, ladispoziþia organelor locale, valoriarheologice excepþionale, mai alesdacã avem în vedere lipsa dedeterminare, cunoaºtere ºi rãspunderecare s-a manifestat în perioadaanterioarã, conducând la degradareairemediabilã a ansamblurilor.De aceea se impun o serie demãsuri în parteneriat, de cãtre toþiactorii responsabili, interesaþi.4. Mãsuri necesare pentruconservarea vestigiilor civilizaþieidacice.O þarã care are, ca România,asemenea vestigii ale unui trecut ºi nuºtie a ºi le pune în valoare, are multde pierdut. Statul centralizat dac,condus mai întâi de marele Buerebista,care a unit la un loc triburile dacilorºi, mai apoi, de legendarul regeDecebal, care s-a opus ImperiuluiRoman în douã rãzboaie, au lãsatmãrturii ample în Munþii Orãºtiei,mãrturii care se cer descifrate, spre ane cunoaºte trecutul, începând dinperioada de început a formãrii noastreca popor, pe vremea când puþine eraustatele constituite ca Regatul Dac, înEuropa. De aceea, pe baza celorrelatate de arheologi ºi istorici îndescoperirile ºi în cãrþile lor, dupãstudiile realizate pentru planificareafizicã a teritoriului, spre a delimita ariaaproximativã a citadelelor dacicepentru habitat ºi apãrare, în scopulprotecþiei acestora, se impun încontinuare mãsuri concomitente ºiconsecutive, astfel:- realizarea unor proiecte derestaurare a cetãþilor dacice, utilizândelementele originale din siturilearheologice ºi înlãturând toatecontrafacerile ºi elementele alogene,strãine de concepþia originalã. Trebuieavut în vedere faptul cã valoareamonumentelor trebuie restabilitã,oprind degradarea datoratã riscurilornaturale ºi antropice. Aceste proiectetrebuie sa fie promovate de cãtreorganismele naþionale abilitate cuprotecþia patrimoniului cultural, caproiecte prioritare;- înfiinþarea unui Centru Naþionalpentru Investigarea, Protecþia ºiConservarea Patrimoniului Dacic,care sa aibã un Secretariat Executivchiar la Orãºtie, urmând cafuncþionarea sa sã fie alimentatã de oFundaþie, de bugetul central ºi de celeDACIA magazinlocale. Centrul ºi secretariatul sãutrebuie sã funcþioneze ca oadministraþie de gestiune apatrimoniului istoric dacic, care sã facãcercetarea arheologicã, lucrãrile depazã ºi restaurare ºi sã stabileascãreguli pentru accesul turistic, astfelîncât punerea în valoare apatrimoniului sã nu împiediceconservarea acestuia;- organizarea unor parteneriate cutoþi actorii responsabili ºi interesaþi înacest proces, care sã utilizezeîmpreunã resursele puþine câte suntspre a salva patrimoniul de ladistrugere iremediabilã;- schimbarea prioritãþilor înalocarea fondurilor de restaurare,concentrând resurse în primul rândcãtre obiectivele cuprinse în listapatrimoniului mondial UNESCO, întrecare vestigiile dacice sunt cele maivechi ºi cele mai ameninþate,reprezentând mãrturiile prime aleformãrii noastre ca popor.Aceste câteva mãsuri nu împiedicãcu nimic asigurarea unei pazemilitarizate, mergând pânã ladislocarea în fiecare cetate dacicã aunei unitãþi de vânãtori de munte care,pe lângã o instruire militarã adecvatã,pot determina atât educaþia patrioticãa militarilor, cât ºi descurajareaaccesului neaveniþilor ºi a cãutãtorilorde aur în zonã.Repartizarea imediatã de cãtrePrefectura judeþului Hunedoara a unorunitãþi de gardieni publici ºi/sau dejandarmi, care sã întãreascã Poliþia dinzonã, ar reprezenta, poate, o mãsurãsalutarã.Personal, consider cã trebuie însfârºit sã se treacã de la stadiul decampanii de presã ineficiente, de lastudii rãmase pe hârtie, la acþiuniconcrete de protecþie ºi de conservarea patrimoniului celui mai semnificativcare ne reprezintã ºi ca popor. Este ºimotivul pentru care am adus în faþadumneavoastrã acest subiect.23

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006REGELE DECEBALÎN VIZIUNEA LUI MIHAI EMINESCUProf. dr. Zenovie CÂRLUGEADupã ce ideile cronicarilor ºi ale marilor noºtriumaniºti (Ureche, Costin, ConstantinCantacuzino, D. Cantemir) privindromanitatea poporului ºi latinitatea limbii se îmbolnãviserãde “elefantiazã“- cum zice Blaga - sub pana istoricilorºi filologilor ªcolii Ardelene, a venit rândul preromanticilorºi a romanticilor din secolul al XIX-lea sã restaurezeistoria naþionalã, aducând în prim-plan imaginea Dacieilegendare ºi eroice.Dintre toþi scriitorii români de pânã atunci, Eminescueste acela care, în vizionare ºi grandioase structuri aleimaginarului romantic, “fusese fulgerat de ideea uneiepopei dacice“. 1Încã din perioada studenþiei, poetul schiþeazã proiectulunei epopei sau drame daco-romane. Este o preocupareconstantã care vine încã din “epoca prestudenþeascã“ 2 ,aceea de a evoca, în ample cânturi, „creaþiunea pãmântuluidupã o mitologie proprie românã“. Acest proiect homericîn 20 de Cânturi, în care urma sã fie prezent un Orfeugeto-dac animat de goetheene idei privind eternele Mutter,a rãmas nematerializat, doar sub titlul Genaia, compusdin puþine versuri.Poetul plãnuia ,,o genealogie nãstruºnicã a României“,imaginându-ºi cum “Vulturul gloriei romane“ smulseseinima “Romei murinde“ pe care, readucând-o laDumnezeu, o face sã cadã „în pãmântul Bourului“. „Acelpãmânt era Dacia“, precizeazã Eminescu în proiectul„Horiadelor“, socotindu-i pe români drept întâiipãmânteni în care s-ar fi întrupat „acest gând uitat al luiDumnezeu“. 3Precizãm cã, deºi epopeea mult visatã nu a putut fidusã la capãt, totuºi au rãmas unele fragmente care,potrivit cronologiei, dar ºi viziunii romantice abordate,pot dovedi, oricât de fragmentar, intenþia poetului. Aºasunt, bunãoarã, piesele Gemenii, Nunta lui Brig-Belu ºiSarmis, în care apare, la un moment dat, ca unul dingemeni, Boerebist, o întruchipare hamletianã bizarã, apoiBrigbelu ori Sarmis, disputându-ºi tronul Daciei, dar ºipe preafrumoasa Tomiris (romantism hieratic încãrcatde trame ºi gesticulaþii shakespeariene, ba chiar demeditaþii pesimiste asupra „rãului“ din lume ºi din Istorie,în general, accentuând unele lamentaþii budiste, precum„Rugãciunea unui dac“).E ceva „hamletian“ în aceste poeme, întrucât de multeori întâlnim acel „stil ontolog opus stilului eleatic“, cumar zice Gilbert Durand în Structurile antropologice aleimaginarului, prin care se exprimã o anumitãproblematizare filozoficã, în marginea mitului dacic. Poetulurmãrea, în mod vãdit, sã insufle miturilor dacice aceaprofunzime a unor meditaþii moderne, ba chiar fascinantegesticulaþii shakespeariene (tipologia nebunului înþelept,luptele fratricide, femeia necredincioasã, fatalitateadestinului, agresivitatea istoriei, impactul mitologie-istorie,resemnarea ºi „oroarea de nemurire“, adicã blestemulpropriului destin, dorul de extincþie ºi pulverizarenirvanicã...). G. Cãlinescu îl aseamãnã pe dacul dinpoemul „Rugãciunii...“ cu un Iov biblic revoltat împotrivaegoismului de a trãi ºi cerând Demiurgului sã-l scoatãdin „serie“ ºi sã-l arunce în abisala ºi pulverulenta„nimicnicie“ ori „liniºte eternã“ – „un apel viguros lasuferinþã ºi la repaosul suprem“. 4În acest fel, „dacismul“ eminescian este colorat deun budhism de reverberaþie schopenhauerianã (cufantome shakespeariene ori sugestii goetheene), bãtândcu toate semnificaþiile cãtre unele idei filosofice: asceza,metempsihoza, avatarul, nirvana, revolta metafizicã,spleenul romantic...Epopeea daco-romanã a lui Eminescu înainta cãtreepoca lui Decebal, prin câteva poeme, dedicând apoi numai puþin de 104 strofe din totalul de 218 (câte are poemulMemento mori), Daciei legendare ºi eroice. Va fi cântatãimaginea Dochiei, a urmãririi acesteia de cãtre imperatorulTraian (din care au rãmas puþine versuri), dar ºi figuramarelui poet roman relegat la Tomis, în proiectata dramã„Ovidiu în Dacia“. Apoi epoca creºtinãrii Daciei într-odramã clasicã „Crucea-n Dacia sau Joe ºi Crist“, avândca model piesa Polyeucte a lui Corneille.ªi epopeea nu s-ar fi oprit aici, cãci ar fi urmat epocaDaciei creºtine supuse migraþiilor barbare (din care avemintegral frumosul poem Strigoii), apoi epoca primelorformaþiuni statale (cnezate ºi voievodate), din care reþinempoemul fragmentar „Arpad, regele ungurilor“.Desigur, de aici Eminescu ar fi trecut la istoriaMoldovei, cãreia i se plãnuieºte, cu intenþie de tragedie24

nr. 36 octombrie 2006DACIA magazingreacã, aºa-zisul Ciclu al Muºatinilor, aglomerat deelemente de istorie ºi mitologie autohtonã. Intenþiaexplicitã a poetului era aceea de a realiza un„Dodecameraon românesc“, adicã un ciclu de 12 piesede teatru, având ca subiect dinastia Muºatinilor coborâtoridin marii Basarabi (conform teoriei lui Hasdeu), de laDragoº-vodã, Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, laPetru Rareº, Alexandru Lãpuºneanul, Despot-vodã ºialþii... Alte proiecte privesc pe Grue-Sînger, Dragoº,Bogdan-Dragoº, Doamna Chiajna, pe Marcu-vodã oriDabija-vodã, dar ºi pe Doja, Horia, Iancu, pânã la obsesiaunui Mureºan cãruia îi împrumutã o filosofie pesimistãasupra istoriei.Între toate aceste ample proiecte de epopee naþionalã,figura marelui rege-preot Decebal se pare cã l-aobsedat pe poet, de vreme ce au rãmas, în manuscrise,pagini întregi, dedicate unei epopei în patru cânturiintitulate „Planul lui Decebal“, fie într-o dramã„Decebal“ (datând din epoca berlinezã) ori într-un ciclude zece poeme ce-ºi propunea sã evoce câtevapersonalitãþi istorice reprezentative, de la Grachus(episodul 1) la Napoleon (episoadele 9 ºi 10), între careal doilea poem al ciclului era intitulat „Decebal“. Acestpoem, „Decebal“, urma sã-l reprezinte pe regele Dacieisupus unei autoreflecþii amare, un fel de personajhamletian, dezgustat ºi blazat, dupã înfrângere,aruncându-ºi coroana ºi scrutându-ºi propriul sine întrooglindã de metal:„Decebal – actul din urmã – a albit aºa de tare încâtseamãnã cu predecesorul sãu. Dupã ce ºi-a aruncatcoroana în abis – se uitã într-o oglindã de metal – Sunteu sau nu sunt eu? – Ideea metempsihozei. Acelaºi corp,acelaºi suflet, reprezentant al aceleiaºi idei ca bãtrânulDecebal. ª-acum alerg dezmoºtenit de tronuri,Un biet bãtrân sãrac, necunoscut!Unde-i mãrirea lumei? Unde-i?Oare este?E o mãrire sau e un vis negru ºi strãlucit ce-nvingenexistenþã, ca sã arate-n urmã cã-i minciunã?Negaþiunea vieþii. Furtunã, fulger, trãsnete, codriprãvãliþi, râuri umflate – sunt zeii Daciei ce se luptã cuoºtile romane. Apostrof cãtre ei.“Deºi schiþat în acest fel, ne putem, totuºi, da seamacã poetul intenþiona sã realizeze un poem punând înevidenþã o anumitã filosofie a istoriei universale,introducând episodul „Decebal“ în lanþul serial al unorpersonalitãþi istorice reprezentative: „1. Grachus Baboef,2. Decebal, 3. Solomon, 4. Nero, 5. Amor pierdut – viaþãpierdutã, 6. ªtefan cel tânãr, 7. Isebart, 8. Histria, 9.Napoleon, 10. Leul murind.“Mult mai coerentã este intenþia epopeii din care s-a25

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006pãstrat „Planul lui Decebal“ în patru cânturi. Aici poetulurma sã evoce, conform conspectului lãsat în manuscris,mai întâi Dacia legendarã („Zeii Daciei – Dochia, vrãjitoaretânãrã“) ºi pe Ogur cântãreþul, însufleþind la luptã „PoporulDacic“ („Cântul I“), apoi Roma, pregãtirile de rãzboi ºitrecerea podului de peste Dunãre („Cântul al doilea“),rãzboaiele daco-romane ºi „Episodul: Traian ºi Dochia“(„Cântul al treilea“) ºi, în sfârºit, imaginea cântãreþuluiOgur, care „povesteºte zeilor nordici nenorocirea Daciei“,viziunea Walhallei, hotãrârea de rãzboi a Nordului ºi„pornirea popoarelor barbare“ („Cântul al 4“).În altã însemnare, poetul renunþã la viziunile ºiîmprumuturile mitologice ºi se axeazã strict peevenimentele istorice, consemnând, într-un conspect,faptele de arme ale lui Decebal: nãvãlirea din anul 86 înMoesia ºi uciderea generalului Oppius Sabinus, apoicunfruntarea cu Cornelius Fuscus (ucis) ºi dezastrularmatei romane. Urmeazã, notatã, confruntarea cu TertiusIulianus ºi retragerea acestuia „prin pãdurile germanice“.„Decebal capãtã-o pace nouã ca învingãtor – 90“, iarîmpãratul Domiþian serbeazã la Roma un „triumf fals“.Apare apoi zeiþa germanicã Freya, soþia lui Wotan, „carearatã vasãzicã interesul Walhallei pentru treburile getice“(G. Cãlinescu).Primul rãzboi daco-roman este vãzut de poet astfel:„102. Bãtut la Tapae. Sora lui Decebal e prinsã. Vulturiilegiunilor lui Fuscus luate. Pace. Tarabostii. Triumf.Dacicus.“Conspectul pentru „Al doilea rãzboi“ menþioneazã:figura ambiþiosului Traian, podul de peste Dunãre,construit de Apollodor, o luptã a lui Decebal cu iazigii,alianþa încheiatã cu regele parþilor (aliaþi ai dacior),generalul roman Longin cãruia regele Decebal îi cere þarapânã la Dunãre ºi despãgubiri de rãzboi, confruntareaarmatã la care iau parte germani, sarmaþi, mauretani dinLybia liberã.Apare „Duras, Diutpareu – fost rege – acum orb –capul preoþilor daci“ ºi Dochia – „fiica lui cea tânãrã –iubind [pe] Dacio – urând ºi iubind pe Traian“. “Lacãderea Daciei, ea adunã restele poporului spreemigrare.“Rãmasã în urmã, Dochia „nu poate sã se despartã depãmântul ei, icoana lui Traian tot mereu era în naintea– el apare – ea încremeneºte – O Niobe, conformpovestei.“ 5Drama proiectatã Decebal, din care (în mss. 2241,f. 148-180) au rãmas pagini întregi de versuri„foarte interesante ºi foarte frumoase“ 6 , ne dezvãluie atâtun plan bine documentat al scrierii, cât ºi o viziune poeticãde ansamblu asupra epocii ºi personalitãþii regelui dac.Dupã victoria asupra iazigilor („Azi oastea noastrã aînvins iazigii“), în urma cãreia Iaromir este luat prizonier,Decebal prevede ridicarea popoarelor lumii împotriva26Romei („Popoarele pornesc în contra Romei“). Un maivechi pretendent la „coroana Daciei“ îºi exprimãsolidaritatea cu Decebal, hotãrât a lupta împotriva Romei.Pentru ca în alte pagini, ostatecul iazig Iaromir, care faceelogiul Romei, îi considerã pe trufaºii peninsulari de-adreptul coborâtori din zeii Olimpului:„De-aceea cred cã zeii coborârã,Cã ei trãiesc azi între oameniCa cezari, ca preoþi, ca senatori,Ieri în Olimp… de azi-s pe pãmânt.“Plãmãdiþi din aluatul unei mãreþii predestinate, romaniiconsiderã cã stãpânirea lumii întregi li se cuvine. Înorgoliul lor imperial, zice Iaromir, aceºti coborâtori dinzeii Olimpului afirmã cã „Pãmântu-ntreg n-are valoarea/ Unui roman. De aici din ei oricare / Zice: Or Imperator,ori nimic.“Întâmpinând idolatria aliatului Iaromir (declarat„amicul“ ºi „supusul“ Romei), cu rezerve, Decebalconstatã cã acesta ori nu-i cunoaºte cu adevãrat peromani, ori îi place sã se înºele, cãci romanii au rãmas înistorie „neschimbaþi prin rãu ºi nici prin bine“.Prizonierul iazig îi reproºeazã regelui dac cã ºi-aîncãlcat „jurãmântul“ fãcut în primul rãzboi faþã deTraian, iar rãspunsul neînfricatului Decebal reaminteºtetuturor faptele sale de arme pe care, se pare, romanii leauuitat uºor, dar faþã de care Dacia nu poate capitula:„Nebun admirator. El uitã cum cãAm omorât pe Oppius Sabinus,Cã Moesia a fost în mâna mea,Cã pe Cornelius Fuscus l-am învins,C-a Romei vulturi i-am avut în mânã.“Împãraþii Domiþian ºi Nerva asigurau liniºtea Romeiplãtind tribut Daciei, de aceea Decebal nu se aratãimpresionat de discursul preotului Celsus, care-l previneasupra pericolului la care se expune. Apare generalulLongin, legatul Romei, cerându-i regelui dac sã eliberezeprizonierul ºi sã dea înapoi iazigilor prada de rãzboi. Înstrigãtele de luptã ale neînfricaþilor daci înconjurândcetatea, Decebal i se adreseazã trimisului imperial: „Romavrea, dar sã vedem acum dac-oi binevoi ºi eu.“Deºi Dochia, mai înþeleaptã, încearcã sã temperezedârzenia regelui, invitându-l sã vadã cã „numai durereeste-n astã lume“, Decebal rãmâne credincios idealuluide a asigura mãreþia ºi liniºtea þãrii sale prin luptã: „Pecai, pe cai! Rãzboiul este gata!“Deºi nearticulat estetic, în fragmentarismul sãudispersat, poemul Decebal rãmâne, în fond, o dezbaterede idei, înnobilând personalitatea regelui Decebal cu auraunui erou excepþional de epopee anticã, viziunea poetuluiresimþindu-se atât de umbre ºi neliniºti romantice, cât

nr. 36 octombrie 2006mai ales de reflecþii asupra ideii de predestinare apopoarelor ºi asupra acelui fatum ce dominã viaþa unorindividualitãþi exponenþiale.Mult mai articulat este, însã, fragmentul epopeiidacice din amplul poem Memento mori, în careDacia legendarã ºi eroicã este evocatã cu o debordantãfantezie romanticã.Peste „raiul“ matriarhal al Daciei, în care reginaDochia este învestitã cu atribute de mitologie sorinã,nãvãleºte conchista romanã. Zeii celor douã popoare seangajeazã într-o luptã pe viaþã ºi pe moarte, rãsculândîntreg Universul. Conducând „oastea zeilor“ ivitã dinhalele Mãrii Negre, uraganicul Zamolxe i se adreseazãregelui Decebal:– Decebal! El strigã-n nouri – îi detun, îi iau la goanã,ªi Danubiul o sã beie a lor sacre legiuni.Decebal s-aratã palid în fereastra naltã-ngustãªi coroana ºi-o ridicã cãtr-imaginea augustãªi se uitã cu durere la divinii sãi strãbuni.“Acvilele romane iau cu asalt cetatea Sarmizegetusa.Din carul sãu de foc, Joe îl fulgerã în coaste pe Zamolxe,care, rãnit, se retrage cu zeii daci, coborând în halelemãrii. Asediaþi, ducii ºi preoþii daci, aºezaþi la masa degranit, îºi trec din mânã în mânã cupele („þeste deduºman“) pline cu otravã. Decebal, „palid ca murul vãruitîn nopþi cu lunã“, se aratã în cadrul ferestrei într-o posturãhamletianã. Înverºunat în „hlamida neagrã“ ºigesticulând cu „alba mânã“, el se adreseazã, spre uimireaCezarului care stã sã-l asculte, romanilor invadatori.Discursul sãu e, de fapt, o meditaþie asupra istoriei ºinaturii umane rãscolitã de ambiþii deºarte (încã o probãde schopenhauerism metafizic), dar ºi un „blestem“profetic la adresa Romei ºi a Cezarilor, prevestind cãdereaacestora ºi teribile vremuri de „sclavie“ ºi „degradare“.Dupã care, într-un gest de iluminare ataraxicã, îºi aruncãîn abisul vãii coroana, în vreme ce „blestemul“ sãu,repetat de stânci, ajunge la urechea cezarului, ºi elmeditând la destinul hãrãzit de zei poporului sãu ºi „Cetãþiieterne“:„Vai vouã, romani puternici, vai vouã, de trei ori vai!Astfel zise. În blãstãmu-i mâna albã ºi uscatãEl o scoate pe fereastrã ºi coroana-ntunecatãDe pe frunte o aruncã în abisul vãii-adânci;Palid, adâncit ca moartea, ca o umbrã stã în lunã,Pãrul lui de vânt se îmflã, iarã vorbele-i rãsunãªi blestemu-i se repetã repezit din stânci în stânci!DACIA magazinªi uimit stãtea cezarul…– Cugeþi tu, pãmânt? – elzise –Avem noi în mâni a lumei soarte sau cortegi de vise?Hotãrâþi de-a ta gândire urmãm azi ziua de ieri?…ªi în ordinele-eterne miºc-asupra-i universulOcèanele-i de stele. Ce ironic li e mersul!Cezare! Cât pai de mare – ºi ce mic în adevãr!“ 7Profeþia lui Decebal se va împlini, cãci, în vastelehale ale Walhallei, zeii Nordului, în frunte cu Odin,hotãrãsc distrugerea Romei („sfântã ºi anticã“). Suliþaaruncatã de Odin se preface în cruce de aur: „Odin moare– Tibrul este a Credinþei lui sicriu.“Este impresionantã aceastã imagine a Daciei legendareºi eroice, evocatã în ample registre epopeice, în carebogata imaginaþie romanticã ºi poeticitatea textului(imagini artistice, muzicalitate solemnã etc.) concurã larealizarea unor sublime pagini de poezie. Din cele 218strofe ale poemului, 104 strofe sunt dedicate Daciei, încão dovadã cã poetul intenþionase sã introducã, între marilecivilizaþii ale omenirii (Babilon, Asiria, Palestina, Egipt,Grecia ºi Roma anticã – pânã la Franþa Revoluþiei ºiîmpãratului Napoleon) ºi istoria strãveche a Daco-României, în care freamãtã o debordantã mitologie,întregul poem resimþindu-se de acel pesimism eminesciancaracteristic marilor sale poeme, de la Împãrat ºi proletarla Scrisoarea III ºi Glossã.Imaginea Daciei configureazã, în poezia lui Eminescu,o adevãratã „obsesie“ poeticã, iar în articolele saleideologice – o idee emergentã a concepþiei sociale, potrivitcãreia „orice civilizaþie adevãratã nu poate consista decâtdintr-o parþialã întoarcere la trecut, la elementele luibune, sãnãtoase, proprii de dezvoltare.“ 8Având în vedere „reacþiunea fondului istoric al þãrii,ce trebuie sã se producã“ (Blaga va scrie ºi el despre„revolta fondului nostru nelatin“), concluzia ziaristuluiera una categoricã: „Totul trebuie dacizat oarecum deiciînainte“.Întoarcerea la trecutul patriei, începând cu vremurilecele vechi, are, aºadar, la Eminescu o valoareprogramaticã, ce va fi valorificatã din plin de ideologiaromanticã prin apelul la fondul originar al civilizaþiei, darºi de creaþia poeticã, prin resurecþia unui dacism desubstrucþie mitologicã.1 G. Cãlinescu, Opera lui Mihai Eminescu, I, Editura Minerva,Bucureºti, 1976, p. 54.2 Ibidem, p. 19.3 A se vedea proiectele ºi fragmentele rãmase, în G. Cãlinescu,op. cit., pp.19, 38-50, 54-60, 61-74, 75-149.4 Ibidem, p. 12.5 Cf. G. Cãlinescu, op. cit., p. 646 Ibidem, p. 67.7 Eminescu, Poezii, vol. I, Editura Minerva, p. 203.8 Art. , II, în „Timpul“, VI, 1881, nr. 233, 15 oct.27

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006De la regina Hestia (Vesta) la împãraþiiDaciei, Galerius cel Bãtrân ºi Galerius celTânãr (c.2000 î.H. – 311, d.H.)Pr. Dumitru BÃLAªALuând în considerare concluziile arheologilorConstantin S. Nicolãescu-Plopºor, VasileBoroneanþ ºi, mai ales, precizarea MariyeiGimbutas din Los Angeles, dupã care centrul civilizaþiei– numit VECHEA EUROPÃ – a fost în inima Daciei demai târziu, analizând cele trei tãbliþe de lut descoperite laTãrtãria, în judeþul Alba, am încercat sã jalonezînceputurile organizaþiei statale Daco-Române. Încredinþatcã tãbliþele ceramice au fost mai multe, dar nu li s-acunoscut importanþa cuvenitã, am trecut la analizainformaþiilor documentare scrise în greceºte ºi latineºte.1. HESTIA (VESTA). Strãmoºii daco-românilor adorauSoarele. Dupã aceea, focul a devenit flacãra sfântã care,în timpul iernii, înlocuia soarele. Era însã nevoie ca foculsã fie menþinut în permanenþã. A apãrut Vatra Sfântã pecare un grup de fecioare întreþinea flacãra vie de unde ceidin jur veneau ºi luau cãrbuni aprinºi pentru vetrele lor.Cea dintâi fecioarã – cunoscutã documentar, careîngrijea focul sacru la strãmoºii dacilor, a fost “ReginaHestia (Vesta)”. Ea a organizat administrativ regatulfeminin, dupã Legile Frumoase, cunoscute sub numelede Belagine.2. REGELE ZAMOLXIS. Mult mai târziu, în jurulanilor 1300, Statul Dac era condus de un rege al cãruiArcul de triumf al lui Galeriu28

nr. 36 octombrie 2006nume nu se cunoaºte. El ºi-a asociat pe Zamolxis, care adevenit rege plin. De unii dintre traci a fost socotit chiarzeu. Sunt cunoscute evenimentele ce au urmat. Burebista,Deceneu, Decebal ridicãRegatul Dac pe o înaltãtreaptã a civilizaþiei. Darcivilizaþia dacicã a fost parþialstrivitã de împãratul Traian.Acesta a transportat tottezaurul dacic la Roma ºi timpde 123 zile, Senatul ºi Romatoatã au petrecut. Tezauruldacic a fost topit ºi monedaturnatã a fost datã cadoucelor ce luaserã parte lacucerirea Regatului Dac.Cultura ºi elementele decivilizaþie dacicã au fostpreluate de învingãtori. Geniuldacic înfrânt, a renãscut.Marele neam al tracilor,condus de elementul dac, înjurul anului 300 dupã Hristos,ajunge la apogeu.3. ÎMPÃRAÞII GALERIUS CEL BÃTRÂN ºiGALERIUS CEL TÂNÃR. ÎNFIINÞAREA IMPERIULUIDAC. Numele acestor doi împãraþi ai Daciei Mari a fostconsiderau ca unul singur. De aceea voi vorbi despreGalerius cel Bãtrân ºi despre Galerius cel Tânãr.Galerius cel Bãtrân a fost numit de romanii peninsulariArmentarius, adicã Vãcaru.Galerius cel Tânãr a fost numit Galerius Maximinus“nãscut din sora lui Armentarius ºi numit, înainte de aajunge împãrat, cu numele adevãrat DARA” (Petru Maior,Istoria…, p.294 ºi 191).Împãratul Galerius cel Bãtrân, feciorul Romulei (odacã autenticã din cetatea Recidava sau Recidina sauResidina, cum apare în alte documente) înscrisese înistoria universalã cea mai mare mutaþie la începutulsecolului IV dupã Hristos. Dupã ce a primit de la Senat“titlul de împãrat, el (Galerius cel Bãtrân) a declarat cãeste duºmanul numelui de roman ºi cã vrea sã schimbetitulatura Imperiului Roman în aceea de Imperiu Dacic”,ceea ce a ºi fãcut (Fontes II, 6-7).Într-adevãr, majoritatea populaþiei în imperiu eraformatã din daci, ca ºi armata ºi marina. Limba dacicã –cunoscutã în istorie sub numele de latina vulgara, erade fapt limba dacicã. Chiar ºi armatele regilor ºiîmpãraþilor daci aveau un steag de luptã, steagul dacic,un ºarpe (ºarpele gnostic-ofit) prins orizontal într-unbaston de corn. Cel care ne dã cele mai clare informaþiicu privire la înfiinþarea Imperiului Dac ºi desfiinþareaDACIA magazinnumelui de roman, este scriitorul Lactanþius. Acestaspune cu tristeþe cã “toatã suita sa (a lui Galerius cel Bãtrân)provenea din dacii nord-dunãreni ºi cã aceºtia “AU AJUNSSTÃPÂNII ROMANILOR =în Romanos dominarentur”(Fontes, II, 6-7).Aceasta este concluziacelui mai mare duºman aldacilor: Lactanþius (+325).Se pare cã decreteleîndreptate împotrivacreºtinilor pornesc numai dela Dioelecþian, socrul luiGaleriu cel Bãtrân, deoareceîmpãrãtesele Prisea (soþia luiDiolecþian) botezatãAlexandra, ca ºi fiica ei,Valeria (soþia lui Galeriu)“aveau simpatie pentrucreºtini” (Ist. Bis. Universale,I, 78). De fapt, cele maiMonedã cu chipul împãratului Galeriumulte acte martirice vorbescde tiranul Dioeleþian.Arcul de Triumf de la Salonic ridicat de cei doiîmpãraþi, Galerius cel Bãtrân ºi Galerius cel Tânãr –unchiul ºi nepotul de sorã – reprezintã apogeul ascensiuniidacice. Acum Dacia nord-dunãreanã fãcea parte dinmarele Imperiu Dacic – Dacia Mare. Lui Galerius celTânãr îi urmeazã la conducerea Imperiului Dac,Constantin cel Mare, cel care ridicã Arcul de Triumf dela Roma, pe care apar o parte din figurile comandanþilordaci. De acum, guvernatorul voievod, administra Dacianord-dunãreanã sub suzeranitatea Constantinopolului.Împãratul Daciei, Galerius cel Tânãr, dã în 311 unedict de toleranþã prin care acordã gnosticilor creºtini“Libertate de cult cu condiþia sã se roage la Dumnezeupentru el ºi pentru stat” (Inst. Bis. Univ., I, 79). Bucuriacreºtinilor a fost extraordinarã. Ea a explodat în colindelede Crãciun, cu Lerui-ler, care se pãstreazã pânã în zilelenoastre. Dimitrie Cantemir înregistra tradiþia despre“Curþile lui Ler împãrat”, ale cãror ruine se vãd ºi azi pemalul drept al Oltului. Sunt urme ale gloriei strãbune,dacice.În timpul celor doi Galerius – unchiul ºi nepotul –Statul Imperial al Daciei se reorganizeazã în provinciiconduse de câte un duce numit voievod. Acesta este uncuvânt dacic, cu sensul de luptãtor, rãzboinic. Elcorespunde cuvântului slav cneaz.Între daco-români, cel dintâi voievod, necunoscutpânã în prezent, a fost Vlahernus, despre care voi vorbicu alt prilej.29

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006SOCIETATEA “ DACIA REVIVAL INTERNATIONAL”New York, Statele Unite ale Americii20 octombrie 2006SCRISOARE DESCHISÃADRESATà PARLAMENTARILOR ROMÂNIDISTINªI PARLAMENTARI AI ROMÂNIEI,Vã adresãm aceastã scrisoare încalitatea Dumneavoastrã de ÎnalþiAleºi ai Naþiunii în “Organulreprezentativ SUPREM al PoporuluiRomân ºi unica autoritatelegiuitoare a Þãrii”.Ne adresãm Dumneavoastrã încalitate de iubitori ai Þãrii ºi aiIstoriei sale adevãrate, în calitatede Societate Culturalã ºiªtiinþificã a Românilor dinAmerica, posesoare a unui numãrde alte unsprezece filiale în:România, Germania, Elveþia,Spania, Macedonia, Australia ºi cuun numãr cu mult mai mare desimpatizanþi români în întreagaLume, care citesc revista noastrã,DACIA MAGAZIN, urmãrescemisiunile programului DACIATV de la New York saufrecventeazã într-un numãrimpresionant site-ul nostruInternet, www. Dacia.org.Menþionãm cã Societateanoastrã a fost principalaorganizatoare a celor 7 (ºapte)Congrese Internaþionale deDacologie desfãºurate pânã acumîn România; am ridicat princheltuialã proprie statui ºimonumente omagiale dedicatestrãmoºilor noºtri Geto-Daci; amacordat burse de studiu unorstudenþi români, premii ºidistincþii; membrii societãþiinoastre – din întreaga Lume –urmãresc cu atenþie, cu deosebitinteres ºi participã activ la actualaconfruntare pe tãrâm istoric,deosebit de importantã pentruviitorul conºtiinþei noastrenaþionale, pentru demnitatea30numelui actual de ROMÂN:bãtãlia dintre inerþia pseudo-ºtiinþificã a unor concepte perimate(atât politic cât ºi în planulcercetãrii ) ºi afirmarea curajoasãa noilor concluzii istorice ºilingvistice, pluridisciplinare, privindistoria de început a etniei noastre.Concluziile pluridisciplinare lacare ne referim – toate în favoareapoporului nostru! - suntrecunoscute ºi validate de foruri ºipersonalitãþi ºtiinþifice pe planinternaþional; paradoxul îlconstituie pãtimaºa opoziþie lacunoaºterea ºi recunoaºtereaacestor rezultate din partea uneicategorii de istorici ºi cercetãtoriromâni care aparþin, în majoritatealor, falangei de pseudo-universitarice au apucat sã publice (sau sãpredea de la catedre) în ultimelecinci-ºase decenii, “concluziiistorice” eronate, dezavantajoasenaþiunii noastre, izvorâte fie dinignoranþã, fie dintr-uncosmopolitism aducãtor de vagirecompense personale, fie - cel maiadesea - ca urmare a “Comenziide Partid” (Comunist), comandãorientatã dupã cu totul alteinterese decât cele ale naþieinoastre.În contradicþie cu ceea ceîncearcã sã prezerveze “inerþiatradiþionalã”, “MiºcareaDacologicã” (cum încearcã sãdenumeascã, depreciativ, aceicorifei ai inerþiei, noua orientareistoricã la care ne afiliem!), înesenþã, propune examinareatemeinicã a tuturor dovezilor careatestã cã:Poporul Român de astãzi estecontinuatorul autohton, în timp, alVlahilor care au locuit ºi au trãitnu numai între “graniþele actualeale României”, ci – vecini altoretnii ºi temporar aliindu-se cuacestea întru supravieþuire – înteritoriul întregului Centru ºi Sud-Est European; la rândul lor, Vlahii,aºa cum confirmã izvoarelemedievale, au fost urmaºiinemijlociþi ai Geto-Dacilor, “traciinordici”. Habitatul Geto-Dacilor,din Europa Centralã ºi pânã lagraniþa Esticã a Asiei, esterecunoscut astãzi de ºtiinþamondialã. Triburile “Traco-Geto-Dacice”, denumite global încã însecolul V î.e.n. de PãrinteleIstoriei, Herodot, drept “Cel mainumeros neam al lumii, dupã Inzi”,continuau pe aceste întinsemeleaguri vieþuirea protomilenarãa Pelasgilor Danubieni,Hyperboreii (“cei mai de Nord”,vãzuþi astfel din perspectivaMediteranei ºi a Lumii Greceºti ).Potrivit ultimelor cercetãripluridisciplinare, validate dereputaþi specialiºti, savanþi deinternaþionalã autoritateºtiinþificã, “leagãnul seminþiilorIndo-Europene” nu l-au constituit– cum se credea! – stepele Asieisau mlaºtinile scitice din NordulMãrii Negre, ci Bazinul Mijlociu(Pannonic) ºi Inferior (Geto-Moesiac) al Danubiului; aceasta erazona de înflorire europeanã aagriculturii ºi a creºterii vitelor, deunde, prin roiri în valuri succesivede-a lungul câtorva milenii, din

nr. 36 octombrie 2006Neoliticul Târziu ºi pânã dincoacede Epoca Fierului, Danubienii auoriginat întreaga mare miºcareIndo-Europeanã.Geto-Dacii, consideraþi multãvreme – (din pricina puþinãtãþiidovezilor existente odinioarã, darºi din motive de oportunism politic!)drept o etnie redusã la nivelulcâtorva triburi, cu o societate “încãîn formare” (în raportcu…gãlãgioasele culturimediteraniene ºi ale Asiei Mici!),s-a pretins cã s-ar fi pauperizat prinînfrângerea temporarã suferitã înfaþa legiunilor lui Traian ºi cã auîncetat sã existe ca etnie distinctã, la“impactul cu civilizaþia latinã”care le-a fost “administratã” devoie,de nevoie, cincisprezece…decenii. Ca urmare, ºi-ar fi…schimbat rapid limba, credinþele,etnosul, devenind “o insulã latinãîntr-o mare slavã”!…Se ignorã cã opoziþia Daci-Romani, începutã încã de pevremea afirmãrii imperialismuluiRomei ºi continuatã mult dupãpãrãsirea fragmentului de Dacie decãtre legiunile lui Aurelian, a fost,în fapt, o confruntare de permanentrãzboi (purtat, pe timpultemporarei ocupaþii romane, de“Dacii Liberi”, de “Carpi” ºi de“Sarmaþi”, de celelalte seminþiiînrudite, pentru eliberarea ºiredobândirea acelei “ºesimi dinteritoriul etnic de la NordulDunãrii”, pe care – spulberate depermanentele atacuri - legiunileromane îl vor ºi pãrãsi definitivîntre anii 265-267 e.n.). S-a “uitat”,în trecutul apropiat, cã Geþii suntsocotiþi de mai toþi învãþaþiipremedievali ºi medievali(Cassiodoorus, Iordanes,Procopius, Isidor de Sevilla, KarlLundius etc.) drept matrice aGoþilor ºi cã Goþii - de neam Getic!- sunt cei care au plãtit strãvecheadatorie ruinând Roma ºi ImperiulRoman de Apus!Se ignorã cã “tangenþele ºicoincidenþele cu limba Latinilor”,– ca ºi în cazul Celþilor, alIbericilor, al Nordicilor sau alGrecilor - se explicã nu printr-un“act civilizator” al unor armatetemporare de ocupaþie ( în fapt: pecât de heteroclite ca obiective, peatât de eterogene etnic!), ci prinsorgintea comunã a etniilor, ceaDANUBIANÃ, în care strãmoºiidirecþi ai daco-geþilor ocupau opoziþie centralã! Un enorm volumde date care atestã cã aceastãetnie “central ºi estic-europeanã”deþinea un impresionant nivelcultual-ºtiinþific, pe o treaptã decivilizaþie proprie, caracteristicãEuropei (ºi nu Suduluimediteranian!) este încã ignorat cu“superioarã”… stupiditate, într-unmoment în care auto-pretinºifãuritori de opinie vorbesc absurddespre “intrarea României înEuropa”, uitându-se cã, prinstrãmoºii sãi ºi prin continuitateasa, România a fost ºi este în Europade la începuturile ei. Ba mai multchiar: cã, prin strãmoºii lorDanubieni, Pelasgo-Tracii i-auzãmislit Europei acest început!..*Când în anul 2005 sutele departicipanþi la sesiunileCongresului Internaþional deDacologie de la Bucureºti au aflatdespre intenþia unor oficialitãþiromâne de a sãrbãtori Anul 2006drept cel al “Aniversãrii a 1900 deani de la… Cucerirea Daciei de cãtrelegiunile romane ale impãratuluiTraian”, în unanimitate aceºtia aucerut Preºedinþiei Þãrii,Guvernului, Academiei Române,Bisericii Ortodoxe ºi altor foruriresponsabile, evitarea uneiasemenea enorme gafe politice princare România ar lansa Lumiimesajul cã îºi… sãrbãtoreºteinvadatorii ºi nu apãrãtoriipãmântului strãbun! În vreme ceCongresul de Dacologie din 2006 afost dedicat Regelui Decebal,marele luptãtor cãzut eroic în luptapentru respingerea invaziei strãinea legionarilor romani, la niveloficial aniversarea “AnuluiTraian” a pãlit vizibil. Totuºi,apãrãtorii înverºunaþi aiinteresului strãin naþiunii noastre,(ai neadevãrului cã milioanele destrãmoºi Geto-Daci ar fi pierit înconfruntarea cu cei o sutã cinzecide mii de militari romani ºi cã prin“invadarea Daciei” dinspre Vest s-au pus “bazele unui nou popor”,care se... iveºte ca atare, abia… îna doua parte a Evului Mediu, - adicãdupã instalarea alogenilor bulgari,DACIA magazinslavi ºi maghiari în teritoriile Geto-Dacilor!) - n-au renunþat laîndârjita lor “demonstraþie”.În organizarea (uimitoare prinlipsã de control superior) instituþieicare se pretinde a fi MuzeulNaþional de Istorie a României, cu osponsorizare asiguratã – delocîntâmplãtor! – de patru companiiitaliene, una elveþianã ºi unaamericanã, în cadrul unui pretinscolocviu ºtiinþific (“Dacia AugustiProvincia”), la 13 octombrie,simbolicul traseu de pe CaleaVictoriei, dintre Cercul MilitarNaþional ºi Muzeul de Istorie, cualte cuvinte inima CapitaleiRomâniei, a fost transformat înparadã-parodie de cãtre niºte…Maghiari din Ungaria, costumaþi în“armuri romane” ºi auto-intitulaþi“Legiunea XV Apollinaris”, chemaþipentru a reitera vizual ºi simbolic…“Cucerirea Daciei”!...Precizãm cã, în cadrul unuivizibil proces de occidentalizarebinevenitã, nu criticãm apelareainstituþiilor româneºti la investiþiisau sponsorizãri strãine, ºi cu atâtmai mult colaborarea multi-etnicã,principiu al iminentei prezenþeoficiale a României în UniuneaEuropeanã ; dar contextul politicîn care a avut loc acest “circ”apreciem cã merita atenþia sporitãºi analiza temeinicã aDumneavoastrã, ca reprezentanþiºi legiuitori supremi designaþi dePoporul Român.Se contureazã tot mai multideea cã cineva, utilizândimplicarea ocultã într-o serie deaspecte sociale româneºti, încearcãsã declanºeze o nouã configurare,provocatoare, a unor potenþialeadversitãþi româno-maghiare,tocmai în momentul în care oasemenea periculoasã revenire arcompromite obiectivul imediat alpoliticii actuale româneºti:Uniunea Europeanã. Nu e vorbanumai de agitarea aceloraºiumilitoare sloganuri istoriceprivind “civilizarea Vlahilor, ca ºia strãmoºilor lor, dinspre Vest”;fapte concrete, inseriate elocvent,trag un veritabil semnal dealarmã. Aceiaºi “figuranþimaghiari”, prezentaþi drept“persoane particulare” ºicostumaþi în armuri romane, au31

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006defilat în trecutul apropiat în oraºe ardelene în cares-a încercat stârnirea ideii “autonomieiTransilvaniei”. Defilarea ostentativã ºi umilitoare dela Bucureºti – (transmisã de programele TVromâneºti pe trei continente!), avea loc…concomitent cu comemorarea a cincizeci de ani de la“Revoluþia din Ungaria” ºi cu sublinierea apãsatã, înpresa de limba maghiarã, a rolului “românesc” înlichidarea liderului acelei revoluþii înãbuºite detancurile sovietice. Aceastã defilare avea loc, deasemenea, concomitent cu…propunereaVicepremierului României (!), dl. Marko Bela, de “ase introduce limba maghiarã, oficial, în întregArdealul”! Asta, exact când, - (reflex al pretenþiilorindolente, anti-constituþionale, ale extremiºtilornaþionaliºti pentru afirmarea “autonomieiÞinuturilor Secuieºti”!) - Facultatea de Medicinã dinTârgu-Mureº pretindea ºi ea… autonomia (oautonomie “lingvisticã”, prin care acolo sã fiepregãtiþi medici ºi farmaciºti doar pentru… populaþiade limbã maghiarã?!).Actuala conducere a Muzeului Naþional de Istoriea României de la Bucureºti, apãrãtoare îndârjitã aconceptelor istorice perimate, depãºite ºi defavorabileintereselor româneºti, a fost atrasã cu aparentãinconºtienþã în aceastã amplã acþiune. Spunem“aparentã”, deoarece veritabilul purtãtor de cuvântal instituþiei, ºef al secþiei de Informaticã (ºirealizator al site-ului pe Internet) , dr. Eugen S.Teodor,acelaºi cu cel care denumeºte umilitor LimbaRomâna drept, citãm: “suflet slav în spirit latin” (!!),se vãdeºte chiar din aceastã prefaþã – (“Întâmpinare”)- a sitului muzeului, drept un învederatdesconsiderator al valorilor tradiþionale româneºti:“ Muzeul - scrie d-sa – este locul unde o comunitatevine sã se priveascã în oglindã… Fiecare comunitateare oglinda pe care o meritã. Nu întâmplãtor, în þãrilecivilizate, care au ce privi în oglindã (!), la casele debilete este coadã!” …Asta, desigur, spre deosebire deMuzeul Naþional de Istorie a României, care de deceniia “cedat”… Muzeului de Istorie a Transilvaniei (!)din Cluj întreaga comoarã istoricã a antichitãþii dacicedin Munþii Orãºtiei, inclusiv Kogaionul, cel mai importantdepozit de informaþie istoricã al vechimiinoastre europene, al prioritãþilor istorice, sociale,ºtiinþifice ºi tehnologice dacice. Kogaionul din MunþiiOrãºtiei a devenit astfel culoarul contrabandiºtilorde antichitãþi ºi locul de reconfortante excursiiestivale pentru palizii “arheologi clujeni”; asta - înloc sã fie promovat de Muzeul Naþional (!) drept primobiectiv cultural ºi turistic, de interes mondial,aducãtor de recunoaºtere internaþionalã ºi, nu înultimul rând, de însemnate venituri financiare! Darcum sã promoveze “Muzeul Naþional” o astfel depoliticã, de vreme ce punctul de vedere al conduceriisale este expus în cuvintele aceluiaºi “cercetãtor”ultra-cosmopolit, dl. Teodor (citãm din cuvântul deprezentare al sesiunii “Dacia Augusti Provincia”):“Comemorãm… victoria Împãratului Traian asupradacilor ºi transformarea spaþiului locuit de aceºtia(!) în provincie romanã. …Aceastã încorporare aDaciei în hotarele Imperiului Roman marcheazã32prima racordare a teritoriului de azi al României lao civilizaþie cu valenþe universale… o primã integrareîn Europa!” (sã notãm, în treacãt, cã pânã ºifotografiile evenimentelor Dacia Augusti, din 13-14octombrie, au fost concesionate fotografului MihalyTanczos, cum aflãm de pe acelaºi site; fotograful edin – aþi ghicit!– din Ungaria…)Concluzia e aceea cã actuala conducere a MuzeuluiNaþional de Istorie a României nu înþelege nici în aldoisprezecelea ceas cã a-i înfãþiºa Românului o“oglindã” falsã, în care acesta sã se vadã slugãrindînlãnþuit, umilit ºi batjocorit de armuri strãine, a-i“baga pe gât” aceeaºi ºi aceeaºi “Columna Traiana”care prezintã partizan ºi triumfãtor, din unghiulnãvãlitorului, înfrângerea temporarã a strãmoºilorsãi reali, a-i înfãþiºa copiile teazaurului “Cloºca cuPuii de Aur” atribuitã – ca pe vremea lui AlexandruOdobescu! – unui alt “neam nãvãlitor”, în vreme ceagenþiile de licitaþie din Lumea Mare scot ºi scotmereu la vânzare “Aurul Dacic” (pe carecontrabandiºtii - nu arheologii români - l-au adus laluminã!), ºi asta în vreme ce în beciurile instituþieizãceau straºnic tãinuite de un secol ºi perseverentdecimate copiile de plumb ale uluitoarelor “Tãbliþede la Sinaia”, numai pentru a nu se “revela” ºialtceva, superior, despre Lumea Geto-Dacilor! - eibine, conducerea acestui muzeu care pretinde a serviintereselor româneºti, dar care procedeazã constantîmpotriva acestor interese, nu înþelege cã trebuie sãpãrãseascã timona unei instituþii care, din pretinseducativã,se dovedeºte a fi devenit o otravã pentruspiritul românesc!Înalþi mandatari ai Poporului Român, Stimaþimembri ai Senatului ºi ai Camerei Reprezentanþilor,supunem atenþiei Dumneavoastrã aceastã foarte micãparte dintr-un proces grav, în plinã desfãºurare, ºiale cãrui rezultate - pozitive sau negative – se vorrãsfrânge cu siguranþã asupra noastrã, a Românilor,a celor din România ca ºi a celor din întreaga Lume.Balanþa deciziilor ºi a legilor pentru izvodirea ºiîmpãmântenirea cãrora Românii v-au ales este înmâna Dumneavoastrã!Vã mulþumim respectuos pentru examinarearesponsabilã a memoriului nostru.În numele membrilor filialelor Societãþii DACIAREVIVAL INTERNATIONAL ºi al tuturorsimpatizanþilor acþiunilor noastre,Dr. NAPOLEON SÃVESCUPreºedintele SocietãþiiACEASTà SCRISOARE DESCHISà ESTEADRESATà PARLAMENTARILOR ROMÂNI PRININTERMEDIUL MASS-MEDIEI DE LIMBA ROMÂNÃDIN ROMÂNIA ªI DIN STRÃINÃTATE