octombrie 2006 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 37 octombrie 2006evidenþiazã asemãnãrile dintre formelefoarte vechi ºi metamorfoza lormultimilenarã cu cele noi, ca un mesajºi dovadã în acelaºi timp al continuãriiunei culturi ºi civilizaþii demne de asta printre cele afirmate valoric înpatrimoniul universal. În aceastã idee,dacã ne referim la un singur domeniual creaþiei artistice ºi anume cel aldansurilor populare, câteva notãri alepresei de la începutul secolului trecutsunt concludente:În anul 1934, la Viena s-aorganizat un concursinternaþional dedansuri. ArhiducesaIleana, care admiraseîn atâtea rânduri ºiprilejuri formaþiileromâneºti, a invitat ºide aceastã datã unmãnuchi de dansatoridin România. Grupulera alcãtuit din tineretcrescut ºi format înduhul ambientului, aloriginii ºi tradiþieiromâneºti. PentruRomânia, a fost maimult decât un triumf.Arhiducesa nugreºise. A fost, defapt, începutul ºiruluide triumfuri pe carejucãtorii români aveausã le obþinã dupã aceea în marilecentre ºi congrese internaþionale, undese fãceau demonstraþiuni etnograficeºi de folclor.Invitaþi pentru anul urmãtor laIstambul ºi Ankara, jucãtorii româniau fost chemaþi apoi la din Berlin în 1936, unde între cele56 de naþiuni, românii, deºi lipsiþi deorice atmosferã ºi relaþii, ºi-audisputat primul loc al clasificãrii cuiugoslavii, cãrora li se fãcea osusþinutã curte de cãtre cercurileEuropei Centrale.În schimb, organizaþia în ale cãrei masemuncitoreºti, jocurile româneºtitreziserã un entuziasm delirant, îiinvitã pentru anul urmãtor pe jucãtoriiromâni, într-o lungã ºi minunatãcãlãtorie pe mare, pânã la fiordurilenorvegiene, sãrbãtorind parcã - înaceste neîntrerupte manifestãri dejocuri ºi înfrãþire permanentã - geniulluminos al Geto- Dacilor, cãruia celmai vechi cronicar german, Iordanes12Un posibil bust al regeluiDecebal, descoperit la RomaGothul, îi atribuia, în veacul al VIlea,paternitatea culturii ºi a strãvechiicivilizaþii germane.În 1938, la începutul verii, Romaºi Milano, primeau în iunie, ca pe niºtebiruitori, pe jucãtorii români, cãroraformaþiunile learatã o mãgulitoare preferinþã întregrupurile celorlalte opt naþiuniprezente în metropola lumii.A fost o varã fericitã, un adevãratapogeu al luptei grele, dar biruitoare.În august, jucãtorii români chemaþipe Coasta de Azur laserbãrile de folclorinternaþional de laNissa, obþineau înentuziasmul nestãvilital meridionalilor ºi alunui aeropag formatdin arbitri veniþi dintoate pãrþile lumii,sufragiile unanimepentru portul ºi joculromânesc, ca celemai frumoase, maiexpresive ºi maioriginale înaristrocraþia lor. Iatãcum compatrioþiinoºtri de atunci cât ºiiubitorii de folclorautentic depretutindeni ascultaucu emoþie ecourilepresei mondiale ºi vibrantele elogii,care cãdeau ca o nãvalã de petale, delumini ºi o meritatã încoronare pestejocul minunat al strãbunilor noºtriGeto-Daci, pãstrat cu sfinþenie deurmaºi.Tezaurul de artã ºi simþireromâneascã s-a format o data cupoporul român în graniþele actuale aleRomâniei, dar ºi dincolo de acestegraniþe în unele zone ale statelorvecine (Bulgaria, Serbia, Macedonia,Albania, Croaþia, Ungaria, Slovacia,Republica Moldova, Bucovina deNord ºi Basarabia de Sud ºi din altezone ale Ucrainei, Þãrile Baltice,Rusia, Belorusia, Uzbechistan,Tadjichistan, acolo unde urmeleexistenþei unei populaþii traco - geto -dacã se mai manifestã în diferiteleforme ale vieþii materiale ºi spiritualeºi ele sunt transmise ºi continuatepânã în timpurile noastre formândtrãsãturile distincte ale etnicilorromâni din acest vast teritoriueuropean.Asistãm în prezent la deplasareadiferitelor formaþii folclorice în diferitelezone ale Europei, unde originile noastrespecifice se afirmã prin specificul sãu.Peste tot, aceste formaþii suntîntâmpinate cu dragoste, admiraþie ºiinteres deosebit, de prieteni ºiadmiratori care aparþin celor mai alesecercuri intelectuale de etnieromâneascã, creându-se o atmosferãcaldã de regãsire ºi apropiere în simþirecãci, aºa cum spune Mircea Eliade,singura eternitate recunoscutã de istorieeste creaþia spiritualã.Nimic mai miºcãtor ºi durabil, distinsºi delicat, ca acest suflet de popor carea ºtiut sã-ºi perpetueze cultul ce-luneºte de opera cãreia i-a dat viaþã ºiputere, din puterea de iubire a sufletuluisãu , ca cel mai meritat ºi potrivit omagiude frumuseþe ºi sinceritate, de curentbinefãcãtor al apropierii între etniilepãmântului.ªi iatã cum, în prezentul pe care îltrãim, el, timpul, parcã este menit sãaºeze istoria în deplinãtateaadevãratului ei rost, sã spargã graniþeleconvenþionale, arbitrare, lãsândnemãrginirea spiritului de bine ºi frumossã se reverse în timpurile noastre o datãcu constituirea comunitãþii popoareloreuropene, cãci el, spiritul artei ºivaloarea originalitãþii acesteia cautã sã-ºi întindã blânda-i binecuvântare pesteoameni ºi popoare.ªi când acest act istoric se vaînfãptui ºi pentru România(1 Ianuarie 2007 - intrarea în U.E. ),sã sperãm cã va înflori ºi cu mai multãvigoare cântecul ºi jocul, aceastãnepieritoare hranã a vieþii, ºi vor pornijucãtorii noºtri pretutindeni aºteptaþi deþãrile pãmântului, ca prin ei sã secunoascã sufletul luminos al vechilor“nemuritori”, cum îºi spuneau singuristrãmoºii noºtri geto - daci dinîndepãrtatele timpuri ale istoriei.Prin portul lor de un alb imaculat, caal îngerilor de luminã, ei vor ducepretutindeni,de fapt un simbol de viaþãºi luminã nemuritoare “adevãratabiruinþã a lui Decebal”, peste negurileurii ºi ale morþii.Iar din lumea lui de fiinþe fericite, carea rezistat vicisitudinilor istoriei, poporulromân va binecuvânta pe cei care-ipoartã mai departe, cu aceeaºi vrednicie,opera ºi gândul, cum antica Ellada,preamãrea în miticii lampadofori, pefãclierii torþelor nestinse ale culturii ºiprogresului uman.