DACIA magazin nr. 37 <strong>octombrie</strong> <strong>2006</strong>Publicarea articolului de faþã în prestigioasa publicaþie Formula AS reprezintã un lucru onorant pentruadevãrata istorie a românilor. Îl reproducem în acest numãr cu acordul redacþiei ºi aducând caldele noastremulþumiri doamnei Sânziana Pop pentru amabilitatea de a ne fi permis preluarea lui.GÃURI NEGRE ALE ISTORIEIPIERIT-AU DACII ?- Scrieri pierdute cu privire la daci -Aurora PEÞAN6Din tot ce s-a scris despre daci în antichitate, pânã la noi nu a ajuns mai mult de 10%! Stranie ºitragica soartã a unor documente distruse din voia destinului sau cu bunã -ºtiinþã, ori care poate zacîncã neºtiute, în beciurile vreunor mãnãstiri sau biblioteci!Drama izvoarelorscrisePânã la apariþia tiparului însecolul 16, scrierile antice ausupravieþuit cu destulã dificultate, prinintermediul copiºtilor. Totuºi, din noianulgreu de evaluat de scrieri ale eruditeiantichitãþi, s-a pierdut enorm de mult, fiedin purã întâmplare, fie cu reavoinþã, dinpricina fanatismului care a dus laincendieri de biblioteci, fie din neglijenþã,ignoranþã sau dezinteres. Scrierile caremãrturiseau despre geþi ºi daci au avut,aproape toate, aceastã soartã: nu aureuºit sã traverseze veacurile. Ceea ce aajuns pânã la noi nu reprezintã, probabil,nici 10% din ce s-a scris despre aceºtineºtiuþi locuitori ai pãmânturilor de lanordul Dunãrii. Istoricii noºtri îi citeazãadesea pe Herodot, pe Strabon si pe DioCassius, cu puþinele lor fragmente în carese vorbeºte despre geþi ºi daci, lãsânduneimpresia cã acest neam a fost fieignorat de marile puteri vecine, fie pur ºisimplu prea „barbar” ca sã prezinteinteres. Totuºi, existã numeroase mãrturiiantice despre scrieri care vorbeau destrãmoºii noºtri, dar care s-au pierdut.Însã câtã vreme aceste mãrturii existã,trebuie sã þinem cont de ele ºi sã admitemcã s-a scris mult mai mult despre geþi ºidaci, decât ni s-a spus în cãrþile de istorie,cã aceºtia au stârnit interesul vecinilorlor într-o mãsurã mare, atât prin modullor de viaþã ºi prin religia ºi credinþele lor,cât ºi prin relaþiile pe care le-au avut cucei din jur ºi prin rãzboaiele pe care le-audus. Cu excepþia lui Al. Papadopol-Calimah, un istoric uitat din veacul alXIX-lea, pe care nimeni nu îl citeazã ºi acãrui operã a fost în totalitate ignoratã,nimeni nu a încercat pânã acum sã facã oevaluare completã a ceea ce s-a pierdutdin documentele despre daci. Conformacestuia, numãrul autorilor care au scrissau doar au pomenit în treacãt desprestrãmoºii noºtri este de... aproape trei sute.Nu ºtim dacã pentru alte neamuri s-au fãcut astfel de evaluãri. Nu ºtim dacãsoarta izvoarelor privitoare la daci a fostmai vitregã decât a altora. Marele învãþatPosidoniu cãlãtorise la gali ºi scrisese ocarte despre aceºtia, astãzi pierdutã.Împãratul Claudiu scrisese ºi el o istoriea etruscilor în 20 de volume, din carenimic nu a ajuns pânã la noi. Totuºi,despre gali ºtim multe lucruri din alteizvoare, de la etrusci avem monumenteºi inscripþii, doar dacii s-au dovedit multprea „tãcuþi”, ori poate noi nu am cãutatîndeajuns, cãci suntem prea puþininteresaþi de soata lor...Unde „s-au ascuns”geþii ºi dacii?Pentru antici, în vremurile celemai îndepãrtate, teritoriile de lanordul Dunãrii reprezentau un locenigmatic, populat de fiinþe mitice. Cutimpul, pe mãsurã ce relaþiile comerciales-au dezvoltat ºi sfera de influenþã a lumiigreco-romane s-a extins, geþii ºi dacii auînceput sã fie mai bine cunoscuþi ºipomeniþi în scrierile grecilor ºi aleromanilor. Totuºi, puþini au fost aceia careau scris ceea ce au vãzut cu ochii lor,cãci puþini au cãlãtorit pânã pe acestepãmânturi. Astfel cã majoritateainformaþiilor pe care ni le transmit acesteizvoare sunt informaþii de a doua sau atreia mânã, aproximative, deformate,transmise din gurã în gurã printr-un felde „telefon fãrã fir”. Au existat ºi lucrãriale unor martori oculari care au fost în<strong>Dacia</strong> ºi au descris cu mare exactitategeografia, istoria, <strong>org</strong>anizarea politicã ºisocialã, tradiþiile, poate ºi limba dacilor,dar toate aceste scrieri s-au pierdut. Vomreveni mai jos asupra lor.Prin urmare, informaþiile pe care le maiavem sunt adesea confuze. Ba mai mult,anticii nu fãceau întotdeauna distincþieclarã între sciþi ºi geþi sau între traci ºigeþi, iar mai târziu, îi confundã pe geþichiar cu goþii (cu sau fãrã intenþie) saucu alte neamuri. Astfel cã, nu de puþineori, sub referinþele la sciþi, traci, goþi etc.se pot ascunde informaþii preþioasedespre daci ºi geþi. Ce fel de evenimenteconsemneazã scrierile vremii? În primulrând, înregistreazã numai evenimentepolitice ºi militare importante - rãzboaie,victorii, alianþe, trãdãri, asasinate,succesiuni la tron, iar o perioadã de paceºi liniºte este aproape întotdeauna
nr. 36 <strong>octombrie</strong> <strong>2006</strong>absentã din documente. Aºadar, cei cetrãiau în pace trãiau într-un fel „în afara”istoriei. În al doilea rând,istoria scrisã este aproapeîntotdeauna istoriaînvingãtorilor. De aceea,izvoarele latine nu vorpomeni prea mult despreautohtoni, ci în primul rânddespre romanii colonizatoriºi, tot de aceea, mai târziu,numele dacilor sedentari ºipaºnici dispare din scrieri,în primul plan fiind goþii,gepizii, hunii ºi alþimigratori cu o istorie„activã”.Primele informaþiiPutem presupune cã primelenformaþii despre geþi au fostconsemnate de popoarele orientale cucare aceºtia au intrat în contact, în primulrând pe calea comerþului. Dar dincronicile orientale nu ni s-a pãstrat nicioinformaþie cu privire la geþi. Comerþul i-apus în contact cu sciþii de pe þãrmurilenordice ale Mãrii Negre, cu perºii, cufenicienii, cu neamurile din Asia Micã ºichiar cu egiptenii. Documentele aceloraîi vor fi pomenit ºi pe strãmoºii noºtri, celpuþin cei dobrogeni. Cel mai vechieveniment în care sunt antrenaþi geþii estecel pomenit de Herodot cu referire lacampania lui Darius (sec. VI î.Cr.), regeleperºilor, împotriva sciþilor, care, înaintede a ajunge la Istru, îi biruie ºi pe geþi.Cea de-a doua informaþie ne trimite întimp, douã secole mai târziu ºi se referãla expediþia împotriva tribalilor luiAlexandru cel Mare (sec. IV î.Cr.) care,ajuns la Dunãre, înfruntã opoziþia geþilor.Numãrul mare al geografiilor pierdute, încare foarte probabil erau descrise ºiteritoriile getice, face ca misterul sã fie ºimai adânc. Însuºi marele geograf Strabona scris o carte despre Tracia ºi <strong>Dacia</strong>,astãzi cu desãvârºire pierdutã. Marelegeograf Marin din Tyr descrisese înamãnunþime teritoriile locuite de geþi ºidaci, dar lucrarea sa nu a ajuns pânã lanoi, decât într-o palidã mãsurã, prinintermediul unei prescurtãri fãcute dePtolemeu. Una dintre geografiile pierduteaparþinea lui Demetrios din Callatis(actuala Mangalia), iar datele prezentatede el cu privire la teritoriile geþilor trebuiesã fi fost foarte exacte. Nicihãrþile, nu puþine, careînfãþiºau lumea cunoscutãîn vremea dacilor nu auajuns pânã la noi: de la ceamai veche hartã a lumiidespre care avem ºtiinþã,cea a lui Anaximandru(sec. VI î.Cr., învãþat care acãlãtorit pânã la sciþi), ºipânã la cucerirea romanã,nu s-a pãstrat absolutnicio hartã care sãînfãþiºeze <strong>Dacia</strong> veche.Cele mai vechi hãrþi reprezintã <strong>Dacia</strong> dedupã cucerire. Un interes aparte austârnit, cu siguranþã, religia ºi credinþelegeþilor, mult diferite de ale altor neamuridin Europa, dar, ºi în acest aspect,documentele pierdute spuneau de bunãseamã mult mai mult decât cele pãstrate.StrabonUn get celebru:regele DromiheteGrecii aveau o admiraþie faþã de„barbari” (cuvânt careînseamnã, în greceºte, „bâlbâit, persoanãcare vorbeºte o limbã de neînþeles”, cãciaºa le pãreau grecilor cei care vorbeaualtã limbã decât a lor), pe care ºi-ireprezentau ca virtuoºi, curajoºi ºigeneroºi. Un celebru model îl constituieregele get Dromihete (sec. III î.Cr.), carel-a învins pe Lisimah, unul dintre urmaºiilui Alexandru cel Mare. Acesta venisecu oastea macedoneanã împotrivageþilor, dar a fost înfrânt ºi luat prizonier,împreunã cu fiul sãu, Agatocle.Dromihete i-a dus pe prizonieri la cetateaHelis, reºedinþa sa, i-a ospãtat regeºte lao masã scumpã, cu pocaluri ºi vase deaur ºi argint, în vreme ce el ºi geþii sãistãteau la o masã de lemn, modestã. Apoii-a eliberat, spunându-le cã, dacã auacasã atâtea bogãþii, sã nu mai râvneascãla avutul modest al altora. Campania luiLisimah ºi pãþania de la curteagenerosului rege get au fost multpreluate ºi citate în scrierile vechi, dartocmai acele scrieri care le prezentau înamãnunt s-au pierdut - în primul rândcartea 21 din „Biblioteca Istorica” a luiDACIA magazinDiodor din Sicilia, apoi istoria universalãa lui Polibiu ºi altele. Tot ce ºtim despreaceastã victorie a geþilor provine dinprescurtãri ºi mãrturii mãrunte.Epoca lui BurebistaDe la Dromihete la Burebista seîntinde o perioadã de mai multde douã secole de mare pustietatedocumentarã. Fie cã dacii trãiau în paceºi nu au atras atenþia grecilor ºi romanilor,fie cã scrierile care se refereau la aceaepocã s-au pierdut, noi nu ºtim mai nimicdespre acele vremuri. De la Strabon avemcâteva informaþii preþioase despre epocalui Burebista, cu care vestitul geograf eracontemporan. Dar Strabon, la rândul sãu,a folosit lucrãrile lui Posidoniu, cel maiînvãþat om al acelei epoci. Din pãcate,nicio scriere a lui Posidoniu nu s-apãstrat pânã astãzi. Dio Cassius scria ºiel, în cãrþile sale pierdute, despre aceastãepocã. Augustus însuºi, contemporancu Burebista, a scris despre propria saviaþã - lucrare ºi ea pierdutã - unde fãrãîndoialã cã pomenea ºi de relaþiile cu<strong>Dacia</strong>.Momentul cuceririiDaciei: o imensãgaurã neagrãDe la Burebista la Decebal avemdin nou o mare lacunãdocumentarã. Câteva nume de regi dacine sunt pomenite de cãtre Iordanes, darmai mult nu ºtim. Istoricul Titus Liviusincludea aceastã perioadã în opera sauriaºã, dar cãrþile 124 ºi 125, dedicateDaciei, s-au pierdut. Distrugerea opereimarelui istoric se datoreazã împãratuluiDomiþian, care a decretat drept crimã destat citirea acestei lucrãri, ºi papei Grigorecel Mare, care a dispus arderea cãrþii, dinpricinã cã în paginile ei se vorbea despreminuni, înainte de epoca creºtinã.Informaþiile despre daci reapar înpreajma conflictului cu împãratulDomiþian, când bãtrânul rege Duras îicedeazã tronul lui Decebal. Evenimentelepremergãtoare cuceririi Daciei de cãtreromani, campaniile lui Domiþian ºi ale lui7