octombrie 2006 - Dacia.org

nr. 36 octombrie 2006absentã din documente. Aºadar, cei cetrãiau în pace trãiau într-un fel „în afara”istoriei. În al doilea rând,istoria scrisã este aproapeîntotdeauna istoriaînvingãtorilor. De aceea,izvoarele latine nu vorpomeni prea mult despreautohtoni, ci în primul rânddespre romanii colonizatoriºi, tot de aceea, mai târziu,numele dacilor sedentari ºipaºnici dispare din scrieri,în primul plan fiind goþii,gepizii, hunii ºi alþimigratori cu o istorie„activã”.Primele informaþiiPutem presupune cã primelenformaþii despre geþi au fostconsemnate de popoarele orientale cucare aceºtia au intrat în contact, în primulrând pe calea comerþului. Dar dincronicile orientale nu ni s-a pãstrat nicioinformaþie cu privire la geþi. Comerþul i-apus în contact cu sciþii de pe þãrmurilenordice ale Mãrii Negre, cu perºii, cufenicienii, cu neamurile din Asia Micã ºichiar cu egiptenii. Documentele aceloraîi vor fi pomenit ºi pe strãmoºii noºtri, celpuþin cei dobrogeni. Cel mai vechieveniment în care sunt antrenaþi geþii estecel pomenit de Herodot cu referire lacampania lui Darius (sec. VI î.Cr.), regeleperºilor, împotriva sciþilor, care, înaintede a ajunge la Istru, îi biruie ºi pe geþi.Cea de-a doua informaþie ne trimite întimp, douã secole mai târziu ºi se referãla expediþia împotriva tribalilor luiAlexandru cel Mare (sec. IV î.Cr.) care,ajuns la Dunãre, înfruntã opoziþia geþilor.Numãrul mare al geografiilor pierdute, încare foarte probabil erau descrise ºiteritoriile getice, face ca misterul sã fie ºimai adânc. Însuºi marele geograf Strabona scris o carte despre Tracia ºi Dacia,astãzi cu desãvârºire pierdutã. Marelegeograf Marin din Tyr descrisese înamãnunþime teritoriile locuite de geþi ºidaci, dar lucrarea sa nu a ajuns pânã lanoi, decât într-o palidã mãsurã, prinintermediul unei prescurtãri fãcute dePtolemeu. Una dintre geografiile pierduteaparþinea lui Demetrios din Callatis(actuala Mangalia), iar datele prezentatede el cu privire la teritoriile geþilor trebuiesã fi fost foarte exacte. Nicihãrþile, nu puþine, careînfãþiºau lumea cunoscutãîn vremea dacilor nu auajuns pânã la noi: de la ceamai veche hartã a lumiidespre care avem ºtiinþã,cea a lui Anaximandru(sec. VI î.Cr., învãþat care acãlãtorit pânã la sciþi), ºipânã la cucerirea romanã,nu s-a pãstrat absolutnicio hartã care sãînfãþiºeze Dacia veche.Cele mai vechi hãrþi reprezintã Dacia dedupã cucerire. Un interes aparte austârnit, cu siguranþã, religia ºi credinþelegeþilor, mult diferite de ale altor neamuridin Europa, dar, ºi în acest aspect,documentele pierdute spuneau de bunãseamã mult mai mult decât cele pãstrate.StrabonUn get celebru:regele DromiheteGrecii aveau o admiraþie faþã de„barbari” (cuvânt careînseamnã, în greceºte, „bâlbâit, persoanãcare vorbeºte o limbã de neînþeles”, cãciaºa le pãreau grecilor cei care vorbeaualtã limbã decât a lor), pe care ºi-ireprezentau ca virtuoºi, curajoºi ºigeneroºi. Un celebru model îl constituieregele get Dromihete (sec. III î.Cr.), carel-a învins pe Lisimah, unul dintre urmaºiilui Alexandru cel Mare. Acesta venisecu oastea macedoneanã împotrivageþilor, dar a fost înfrânt ºi luat prizonier,împreunã cu fiul sãu, Agatocle.Dromihete i-a dus pe prizonieri la cetateaHelis, reºedinþa sa, i-a ospãtat regeºte lao masã scumpã, cu pocaluri ºi vase deaur ºi argint, în vreme ce el ºi geþii sãistãteau la o masã de lemn, modestã. Apoii-a eliberat, spunându-le cã, dacã auacasã atâtea bogãþii, sã nu mai râvneascãla avutul modest al altora. Campania luiLisimah ºi pãþania de la curteagenerosului rege get au fost multpreluate ºi citate în scrierile vechi, dartocmai acele scrieri care le prezentau înamãnunt s-au pierdut - în primul rândcartea 21 din „Biblioteca Istorica” a luiDACIA magazinDiodor din Sicilia, apoi istoria universalãa lui Polibiu ºi altele. Tot ce ºtim despreaceastã victorie a geþilor provine dinprescurtãri ºi mãrturii mãrunte.Epoca lui BurebistaDe la Dromihete la Burebista seîntinde o perioadã de mai multde douã secole de mare pustietatedocumentarã. Fie cã dacii trãiau în paceºi nu au atras atenþia grecilor ºi romanilor,fie cã scrierile care se refereau la aceaepocã s-au pierdut, noi nu ºtim mai nimicdespre acele vremuri. De la Strabon avemcâteva informaþii preþioase despre epocalui Burebista, cu care vestitul geograf eracontemporan. Dar Strabon, la rândul sãu,a folosit lucrãrile lui Posidoniu, cel maiînvãþat om al acelei epoci. Din pãcate,nicio scriere a lui Posidoniu nu s-apãstrat pânã astãzi. Dio Cassius scria ºiel, în cãrþile sale pierdute, despre aceastãepocã. Augustus însuºi, contemporancu Burebista, a scris despre propria saviaþã - lucrare ºi ea pierdutã - unde fãrãîndoialã cã pomenea ºi de relaþiile cuDacia.Momentul cuceririiDaciei: o imensãgaurã neagrãDe la Burebista la Decebal avemdin nou o mare lacunãdocumentarã. Câteva nume de regi dacine sunt pomenite de cãtre Iordanes, darmai mult nu ºtim. Istoricul Titus Liviusincludea aceastã perioadã în opera sauriaºã, dar cãrþile 124 ºi 125, dedicateDaciei, s-au pierdut. Distrugerea opereimarelui istoric se datoreazã împãratuluiDomiþian, care a decretat drept crimã destat citirea acestei lucrãri, ºi papei Grigorecel Mare, care a dispus arderea cãrþii, dinpricinã cã în paginile ei se vorbea despreminuni, înainte de epoca creºtinã.Informaþiile despre daci reapar înpreajma conflictului cu împãratulDomiþian, când bãtrânul rege Duras îicedeazã tronul lui Decebal. Evenimentelepremergãtoare cuceririi Daciei de cãtreromani, campaniile lui Domiþian ºi ale lui7