octombrie 2006 - Dacia.org

nr. 36 octombrie 2006protejatã cu patrimoniu natural, deimportanþã naþionalã, declaratã prinLegea nr. 5/2000 a Zonelor Protejate.În acest mod, prin suprapunerea celordouã tipuri de zone protejate, valoareapeisajului natural ºi cultural caretrebuie conservat, revigorat ºi pus încircuitul public pentru cãlãtori ºituriºti, prezintã valenþe deosebite. Încadrul zonelor protejate sunt admiseºi funcþiuni complementare cercetãriiºtiinþifice arheologice nedistructive,cum ar fi turismul controlat,restaurarea vestigiilor, protecþia ºicurãþarea terenului etc. Se interzicpermanent activitãþi, cum ar fi accesulauto carosabil în incintã, amenajãripentru camping, extragerea din sitularheologic a unor piese originale,culegerea ºi comercializarea plantelorºi vânarea animalelor declarateprotejate, realizarea unor lucrãri careafecteazã integritatea ºi stabilitateavestigiilor. Din pãcate, planulurbanistic zonal aprobat, regulamentulavând putere de lege, nu este încãutilizat de autoritãþile publice locale,care au în grijã patrimoniul arheologicrespectiv, în principal din lipsã deresurse.O intervenþie cu sprijin pe plancentral a organismelor abilitate seimpune. O structurã instituþionalã,care sã asigure cercetarea, dar ºi paza,protecþia ºi conservarea vestigiilorcivilizaþiei dacice, concentrate în zonaMunþilor Orãºtiei s-ar impune.Regulamentul urbanistic trebuietransformat în regulament de gestiuneal zonei protejate, care însã trebuieaplicat ºi urmãrit de o instituþiespecialã, conceputã la nivel central.Nu pot fi lãsate, în continuare, ladispoziþia organelor locale, valoriarheologice excepþionale, mai alesdacã avem în vedere lipsa dedeterminare, cunoaºtere ºi rãspunderecare s-a manifestat în perioadaanterioarã, conducând la degradareairemediabilã a ansamblurilor.De aceea se impun o serie demãsuri în parteneriat, de cãtre toþiactorii responsabili, interesaþi.4. Mãsuri necesare pentruconservarea vestigiilor civilizaþieidacice.O þarã care are, ca România,asemenea vestigii ale unui trecut ºi nuºtie a ºi le pune în valoare, are multde pierdut. Statul centralizat dac,condus mai întâi de marele Buerebista,care a unit la un loc triburile dacilorºi, mai apoi, de legendarul regeDecebal, care s-a opus ImperiuluiRoman în douã rãzboaie, au lãsatmãrturii ample în Munþii Orãºtiei,mãrturii care se cer descifrate, spre ane cunoaºte trecutul, începând dinperioada de început a formãrii noastreca popor, pe vremea când puþine eraustatele constituite ca Regatul Dac, înEuropa. De aceea, pe baza celorrelatate de arheologi ºi istorici îndescoperirile ºi în cãrþile lor, dupãstudiile realizate pentru planificareafizicã a teritoriului, spre a delimita ariaaproximativã a citadelelor dacicepentru habitat ºi apãrare, în scopulprotecþiei acestora, se impun încontinuare mãsuri concomitente ºiconsecutive, astfel:- realizarea unor proiecte derestaurare a cetãþilor dacice, utilizândelementele originale din siturilearheologice ºi înlãturând toatecontrafacerile ºi elementele alogene,strãine de concepþia originalã. Trebuieavut în vedere faptul cã valoareamonumentelor trebuie restabilitã,oprind degradarea datoratã riscurilornaturale ºi antropice. Aceste proiectetrebuie sa fie promovate de cãtreorganismele naþionale abilitate cuprotecþia patrimoniului cultural, caproiecte prioritare;- înfiinþarea unui Centru Naþionalpentru Investigarea, Protecþia ºiConservarea Patrimoniului Dacic,care sa aibã un Secretariat Executivchiar la Orãºtie, urmând cafuncþionarea sa sã fie alimentatã de oFundaþie, de bugetul central ºi de celeDACIA magazinlocale. Centrul ºi secretariatul sãutrebuie sã funcþioneze ca oadministraþie de gestiune apatrimoniului istoric dacic, care sã facãcercetarea arheologicã, lucrãrile depazã ºi restaurare ºi sã stabileascãreguli pentru accesul turistic, astfelîncât punerea în valoare apatrimoniului sã nu împiediceconservarea acestuia;- organizarea unor parteneriate cutoþi actorii responsabili ºi interesaþi înacest proces, care sã utilizezeîmpreunã resursele puþine câte suntspre a salva patrimoniul de ladistrugere iremediabilã;- schimbarea prioritãþilor înalocarea fondurilor de restaurare,concentrând resurse în primul rândcãtre obiectivele cuprinse în listapatrimoniului mondial UNESCO, întrecare vestigiile dacice sunt cele maivechi ºi cele mai ameninþate,reprezentând mãrturiile prime aleformãrii noastre ca popor.Aceste câteva mãsuri nu împiedicãcu nimic asigurarea unei pazemilitarizate, mergând pânã ladislocarea în fiecare cetate dacicã aunei unitãþi de vânãtori de munte care,pe lângã o instruire militarã adecvatã,pot determina atât educaþia patrioticãa militarilor, cât ºi descurajareaaccesului neaveniþilor ºi a cãutãtorilorde aur în zonã.Repartizarea imediatã de cãtrePrefectura judeþului Hunedoara a unorunitãþi de gardieni publici ºi/sau dejandarmi, care sã întãreascã Poliþia dinzonã, ar reprezenta, poate, o mãsurãsalutarã.Personal, consider cã trebuie însfârºit sã se treacã de la stadiul decampanii de presã ineficiente, de lastudii rãmase pe hârtie, la acþiuniconcrete de protecþie ºi de conservarea patrimoniului celui mai semnificativcare ne reprezintã ºi ca popor. Este ºimotivul pentru care am adus în faþadumneavoastrã acest subiect.23