august 2006 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 35 august 200630Nicolae Iorga despre Mihai Eminescuca precursor al ideii originii noastre daciceing.dr. Dan Ion PREDOIUA existat o perioadã din viaþa lui Eminescu când poeziilesale, cu referire la originea dacicã a poporului român, i-au fost refuzate la publicare, cu excepþia “Rugãciuneaunui dac”.Poezia „Memento Mori”, Diorama sau Panoramadeºertãciunilor care, în cuprinsul istoriei universale,includea ºi sublinia strãlucirea neamului dacic, a fost frântãºi, din ea, atunci s-a tipãrit doar prima parte, “Egipetul”,deºi toatã fusese cititã ºi apreciatã într-una din ºedinþelede la Junimea.Cenzori erau adepþii ªcolii Ardelene, care susþineauoriginea latinã a poporului român, iar cel mai reprezentativcerber al marelui poet a fost TituMaiorescu, greco-catolic, obedient faþãde Roma ecleziasticã, care generaseideea originii latine a poporului român.Dar în articolele de ziar, al cãruiredactor-ºef a fost, Eminescu ºi-aexprimat argumentat convingereaprivind originea dacicã a poporuluiromân.Întreaga sa operã: poezii, scrieri,teatru, articole etc., în manuscris, aajuns, dupã moartea poetului, la TituMaiorescu, care 13 ani mai târziu, în1902, se hotãrâse, dupã cum relateazãNicolae Iorga, cu un gest dispreþuitorsã le dea Academiei Române, ca unmaterial istorico-literar oarecare.Abia dupã acea datã opera poetului,în totalitatea sa, opritã de la publicareaîn timpul vieþii, a început sã vadãlumina tiparului.Dilema a continuat, scrierile istorice despre origineadacicã a poporului român fiind impuse spre nepublicare.Piesa de teatru “Decebal”, care include concepþiadacicã a lui Eminescu, a apãrut publicatã, în formacompletã, abia în 1990, sub îngrijirea lui Petru Creþia.*În articolul “De la Haþeg la Grãdiºte ºi la cetatea luiDecebal” , publicat de Nicolae Iorga în “Neamul românescdin Ardeal ºi Þara Ungureascã” se vorbeºte totuºi desprelocuitorii acelor meleaguri, în 1906:ªi tot dacii au învins, stãpânii vechi cari s-au svârcolitsub lanþe ºi au sângerat de sãbii. Tot ei prin putereaneînfrântã a vitejiei lor ºi a sfintei lor rãbdãri.Cãci, iatã, daci adevãraþi, daci noi de peste douã miide ani,… daci cum aceºti sãteni de aice. Iatã opincile,iatã iþarii sprinteni, iatã cãmaºa albã, zeghile grele, saricilemiþoase, cãciula greoaie, înaltã, umflatã, ca o cununã.Faþã de Roma, a cãrei eternitate a pierit în pulbere,ciobanul dac s-a ridicat din þãrânã ºi-a durat iarãºi ºibordeiul de lemn, s-a aºezat în el cu datinile sale neatinseºi stãpâneºte pânã astãzi în umbra uriaºã a Retezatului,cu þesãturile lor roºii, opincile lor rãsfrânte, graiul lorapãsat, cu turmele lor, cu ura lor împotriva oricãrui domnºi stãpân pentru a sãdi acelaºi adevãrde neclintitã trãinicie a dacilor.Marele istoric Nicolae Iorgarecunoºtea astfel, implicit, încã din1906, în plinã campanie latinistã,valabilitatea ipotezei lui MihaiEminescu privind originea noastrãdacicã. Iatã imensele descoperiri devestigii istorice dacice care i-au întãritconvingerea ºi i-au alungat orice dubii.Vestit a fost pe vremuri poporulacesta românesc prin marea ºi sfântalui tãcere, spunea Iorga.Fãcut pentru luptã ºi îndurare,cerbicos ºi îndãrãtnic, nebiruitsufleteºte ºi în cele mai înfricoºatenenorociri, trãit pe marginea uneiprãpãstii în care era desprins sã se uitenecontenit fãrã a ameþi, el impuneaprin cumpãtarea minunatã a rostiriigândurilor sale, prin aspra disciplinãpe care o impune cuvântului.Nicolae Iorga, apropiat lui Titu Maiorescu, deºi adeptal pãrerii privind originea latinã a poporului român, vãzândîn ansamblu opera poeticã ºi literar-istoricã a luiEminescu, îl laudã pe acesta pentru ideea originii dacicea poporului român, pronunþându-se în diferite rânduriasupra profunzimii analizei istorice fãcute de Eminescu,numindu-l fãrã sfialã “istoric” ºi “gânditor de geniu”.Nicolae Iorga spune cã:Eminescu e sinteza sufletului românesc din vremeanetulbure. Sinteza ºtiinþei, cugetãrii, simþirii ºi instinctului