Descarcă revista în format PDF - idea

wartæ + societate / arts + society# 23, 2006 20 lei (200 000 lei) / 11 €, 14 USD

Nedko SolakovA Salvaging-Your-Future-Life-From-Unnecessary-Good-Citizen-Feelings Children Toys Kit (postsocialist/earlycapitalist, under parental supervision, version), #1–#7, toys, accessories, 2006, credit: Periferic 7The project is part of Periferic 7 International Biennial for Contemporary Art, Iaøi, section "Why Children?" curated by Attila Tordai-S.On the cover: Øtefan Constantinescu Northern Lights, 2006, made for IDEA arts + society #23, 2006

Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului luiKant ce-øi imagina cæ, o datæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ istoriaultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ delumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin)The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of how muchfreer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the pastfifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

arhiva 5 New York alternativALTERNATIVE NEW YORKJulie Ault12 Despre formatarea istoriei (stocatæ øi expusæ)ON FORMATTING HISTORY (STORED AND EXHIBITED)Martin Beckgalerie 22 Øtefan Constantinescu: Northern Lights42 10.01.2006–27.03.2006Øtefan Constantinescu48 Tom Sandqvist ←→ Øtefan Constantinescu50 Øtefan Constantinescu ←→ Tom Sandqvistscena 53 Blazon pentru colivie modernistæCOAT OF ARMS FOR A MODERNIST BIRD HOUSERaymond Bobar56 O discuflie cu Ion GrigorescuA CONVERSATION WITH ION GRIGORESCUHans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Mircea Cantor65 CAA – Lia PerjovschiElena Crippa, Lia Perjovschi77 Schimbînd dinamica unui spafliu în schimbare: Asociaflia < rotor >pentru Artæ Contemporanæ, Graz, AustriaCHANGING DYNAMICS OF A CHANGING SPACE: < rotor > ASSOCIATION FOR CONTEMPORARY ART, GRAZ, AUSTRIAWalter Seidl83 „Trebuie sæ fim transparenfli în felul în care punem problemele.““WE NEED TO BE TRANSPARENT ABOUT THE ISSUES”Interviu cu Mai Abu El Dahab realizat de Miklós Erhardt91 Atribute umaneHUMAN ATTRIBUTESAttila Tordai-S.98 Promised Lands la Haus der Kulturen der Welt, BerlinPROMISED LANDS AT HAUS DER KULTUREN DER WELT, BERLINMarta Jecu101 Ce mai ræmîne din paradis?WHAT’S LEFT OF PARADISE?Claire Staeblerinsert 106 H.arta: Cum te-ai hotærît sæ devii artist?HOW DID YOU DECIDE TO BECOME AN ARTIST?

+ (copii abandonafli. 109 Cînd abandonul (se) face societate. Liniile de fugæ ale unei dezbateripærinfli în abandon)WHEN ABANDONMENT BECOMES SOCIETY. A DEBATE’S LINES OF FLIGHT(abandoned children.Adrian T. Sîrbuparents in abandonment)120 Bestiar de copii. Imaginarul social postcomunist øi condiflia infantuluiCHILDREN BESTIARY. THE POSTCOMMUNIST SOCIAL IMAGINARYAND THE INFANT CONDITIONOvidiu fiichindeleanu124 Mama nu eTHERE’S NO MOMZsuzsa Selyem129 Abandonul soft: exilul printre lucruri øi særæcia experienfleiSOFT ABANDON: THE EXILE AMONG THINGS AND THE POVERTY OF EXPERIENCECiprian Mihali137 Pærinte-copil, copil-pærinte – schifla unui chip comunPARENT-CHILD, CHILD-PARENT – THE SKETCH OF A COMMON FACEMatei Georgescu142 Abandon preexterminatorul: societatea avortatæABANDON THE PRE-EXTERMINATOR: ABORTED SOCIETYBogdan Ghiuverso 149 ZonæZONEJean-François Lyotard152 Oraøul în epoca reproducerii sale turisticeTHE CITY IN THE AGE OF TOURISTIC REPRODUCTIONBoris Groys156 Vor supravieflui marile oraøe?WILL GREAT CITIES SURVIVE?Joel Kotkin162 Oraø al paniciiPANIC CITYPaul Virilio

IDEA artæ + societate / IDEA arts + societyCluj, #23, 2006 / Cluj, Romania, issue #23, 2006Editatæ de / Edited by:IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEAStr. Dorobanflilor 12, 400117 Cluj-NapocaTel.: 0264–594634; 431661Fax: 0264–431603Redactor-øef / Editor-in-chief: TIMOTEI NÆDÆØANe-mail: ideamagazine@gmail.comRedactori / Editors:CIPRIAN MIHALICIPRIAN MUREØANADRIAN T. SÎRBUANDREI STATEATTILA TORDAI-S.Redactori asociafli / Contributing Editors:MARIUS BABIASAMI BARAKCOSMIN COSTINAØDAN PERJOVSCHIAL. POLGÁROVIDIU fiICHINDELEANUColaboratori permanenfli / Special Contributors:AUREL CODOBANBOGDAN GHIUG. M. TAMÁSConcepflie graficæ / Graphic design:TIMOTEI NÆDÆØANAsistent design / Assistant designer:LENKE JANITSEKCorector / Proof reading:VIRGIL LEONWeb-site:CIPRIAN MUREØANTextele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituieo încælcare a legii copyrightului.Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.Difuzare / Distribution:Refleaua libræriilor HUMANITASøiBUCUREØTI:Libræria NoiLibræria CærtureøtiGaleria NouæGaleria NoiBRAØOV:Libræria LibrisCLUJ:Galeria Veche (Piafla Unirii)Libræria CarterLibræria GaudeamusLibræria UniversitæfliiTIMIØOARA:Libræria NoiIAØI:Libræria EurolibrisLibræria JunimeaLibræria Casa CærfliiLibræria EminescuORADEA:Libræria Mihai EminescuARAD:Libræria K&cumComenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:www.ideamagazine.roTel.: 0264–431603; 0264–4316610264–594634ISSN 1583–8293Tipar / Printing:Idea Design & Print, Cluj

arhivaJulie Ault øi Martin Beck sînt reprezentanfli de seamæ ai unei forme critice de practicæ artisticæ ce înflelege artele frumoase ca pe o formæ extinsæa practicilor culturale. Lucrærile lor stabilesc, pe de-o parte, conexiuni între discipline particulare foarte diferite øi creeazæ, pe de altæ parte, modeleanalitice pætrunzætoare pentru subiectul pe care-l investigheazæ. În 1979, Julie Ault a fondat în colaborare colectivul artistic Group Material,cu sediul la New York, øi a fost un membru activ al acestuia pînæ la dizolvarea lui, în 1996. Proiectele Group Material au avut o influenflæ considerabilæpeste ocean, datoritæ redescoperirii politicii de cætre scena artisticæ europeanæ în anii 1990. Principalul interes al lui Julie Ault rezidæ îndiverse modele de producere, individuale øi în colaborare, unde fiecare nou context îi determinæ o reorientare a metodei de lucru. Proiectulexpoziflional Power Up: Sister Corita and Donald Moffett, Interlocking (UCLA Hammer Museum Los Angeles, 2000) îi ilustreazæ demersul. Aulta instalat un display multifuncflional øi multirelaflional înfæfliøînd lucræri ale activistei politice øi cælugæriflei Corita Kent øi ale lui Donald Moffett, artistuløi activistul pe probleme de SIDA, øi a redefinit efectiv relafliile dintre istorie øi prezent, activism øi artæ, prezentare øi instituflie.Practicile artistice ale lui Martin Beck se concentreazæ øi ele asupra proiectelor øi contextelor. Indiferent de mijloacele artistice øi de formatele pecare le foloseøte øi le dezvoltæ – expoziflie pe scaræ largæ, intervenflie cu un obiectiv precis, video øi fotografie –, rezultatul este întotdeauna strictorientat spre anumite semnificaflii, locuri øi contexte. Beck combinæ adesea diverse mijloace pentru a examina o temæ din diverse unghiuri øi pentrua scoate în evidenflæ complexitatea fiecærei situaflii în parte. Dupæ expresia lui Beck: „Aspectul contextual al practicii mele se referæ la o înflelegerea relafliilor dintre formæ øi mijloc, conflinut øi cadru, ca fiind reciproc productive, relaflii prin care este fæcut public proiectul“. Martin Beck nu e activdoar ca artist, ci este, de asemenea, un cunoscut scriitor, ale cærui contribuflii la reviste ca springerin, Texte zur Kunst øi Material dezbat coordonatelefundamentale ale unei forme critice de activitate artisticæ.În timp ce desfæøurau activitæfli individuale, Ault øi Beck au lucrat împreunæ, din 1998, ca artiøti-parteneri øi curatori. Proiectele lor comune exploreazæconcepte ca „spafliu“, „dispuneri“ øi „surse tematice“. Ault øi Beck creeazæ modele particulare care cuprind domeniile artelor frumoase, arhitecturii,teoriilor urbanistice øi design-ului øi examineazæ relevanfla lor socialæ. Dispunerile care rezultæ de aici integreazæ elemente istorice øicontemporane în reflele de referinfle interconectate, reliefînd legæturile dintre discipline aparent eterogene øi expunînd contradicfliile lor sistemice.Pentru a realiza un model de planificare care sæ dirijeze producerea øi distribuirea cunoaøterii, procesul creativ însuøi trebuie înfleles ca un processocial.Ault øi Beck au scris o serie de texte clarvæzætoare despre subiecte ca disidenfla øi design-ul, spafliile alternative øi institufliile, istoricizarea øi arhivareapracticilor artistice. Ei discutæ chestiuni metodologice fundamentale referitoare la legæturile dintre politicile sociale, critica institufliilor øi practicileartistice. Scrierile Juliei Ault øi ale lui Martin Beck reprezintæ un angajament semnificativ faflæ de un model al discursului teoretic, care face apel lamultiple mijloace de exprimare artisticæ, în cadrul unei teorii sociale generale – un angajament care este cu atît mai semnificativ într-o perioadæîn care chiar øi culturile subversive consumæ øi absorb critica. Acest discurs reflectæ condifliile øi contextele practicii øi receptærii artistice. Ault øiBeck privesc, de asemenea, creaflia artisticæ drept un proces social care conecteazæ aspectele politice øi estetice prin faptul cæ produce ea însæøistrategii critice de a gîndi øi de a vedea. Prin urmare, scrierile lor ar trebui înflelese ca o formæ de practicæ artisticæ. (Marius Babias)Traducere de Veronica Lazær øi Andrei StateNew York alternativJulie AultContexte cu consecinfle: construind alternativeÎn ultimele decenii, metodologiile øi structurile instituflionale tradiflionale ale lumii artistice au fost chestionateîntr-o manieræ fundamentalæ.Relafliile dintre concepfliile øi formele practicii artistice aflate în schimbare øi tipurile de locuri øi de spaflii princare circula arta, precum øi dorinfla de a se ræzboi constructiv cu frustrarea øi cu deziluzia generate de sistemulconsacrat de distribuflie a artei au condus la crearea, în anii 1970 øi 1980, a sectorului alternativ dinNew York. De-a lungul acestei perioade, reprezentarea a fost teoretizatæ øi contestatæ critic, în culturæ în generaløi în cîmpul artei. Motivate de preocupæri pentru autoreprezentare, dar øi pentru accesibilitate, portabilitate,costuri de producflie reduse øi strategii alternative de producere a artei, au apærut aproape simultanamplasamente øi spaflii de distribuflie pentru noi forme ale artei. 1În timp ce unele grupuri alternative creau spaflii care propuneau o contraesteticæ pereflilor albi øi iluminæriiindividuale a exponatelor din galeriile comune, altele cæutau sæ depæøeascæ acest mediu stereotip pentru a-øilegitima propriile eforturi. Unele grupuri funcflionau pornind de la un punct de plecare spontan, cu un numærfluctuant de membri, altele operau cu un obiectiv ferm definit øi cu o structuræ fixæ. Organizafliile fondate înperioada de început a miøcærii artelor alternative din New York se încadreazæ în cîteva clasificæri. Acestea includAcest eseu este versiunea revæzutæ a eseuluiintroductiv, „For the Record“, din volumulJulie Ault (ed.), Alternative Art New York,1965–1985, Minneapolis, University of MinnesotaPress and The Drawing Center,2002.JULIE AULT este un artist care, atît independent, cît øi în colaborare, organizeazæ expoziflii øi proiecte în diverse forme. Proiectele sale recenteinclud o lucrare permanentæ cu titlul Points of Entry [Puncte de intrare], pentru City University of New York (CUNY), Queens, New York. Esteeditorul volumului Alternative Art New York, 1965–1985 (Minneapolis, University of Minnesota Press and The Drawing Center, 2002). În 1979,Ault a cofondat Group Material, colectiv de artiøti cu sediul la New York, care a produs, pînæ în 1996, instalaflii øi proiecte publice ce explorau interconexiuniledintre politicæ øi esteticæ.5

Trading an available wallet, ca. 1985Reagan-Bush-Electoral campaign-Badge, 1980spaflii sau laboratoare expoziflionale experimentale, amplasamente pentruexpunerea lucrærilor artiøtilor neafiliafli (care, în plus faflæ de înfæfliøareaunor opere încæ øi mai experimentale, funcflionau ca pistæ de lansare cætregaleriile comerciale), spaflii expoziflionale apærute ca reacflie la nevoile unuianumit grup de persoane, amplasamente care au ca specific materialeartistice, spaflii administrate de artiøti, muzee locale øi alternative angajateîn articularea identitæflii unor grupuri sau tipuri de artæ nereprezentate oriignorate de obicei în muzeele existente, organizaflii ce facilitau [manifestarea]artei în public øi în spaflii puflin utilizate, grupuri de artiøti implicateîn producflii colective øi grupuri înfiinflate spontan, cu agende øi programesociale øi politice. 2Implementarea acestor organizaflii a avut ca rezultat o reflea nonprofit deproducere a artelor. Diversele lor obiective, mergînd de la „a dori o bucatædin præjituræ“ pînæ la „a nu vrea altceva decît revoluflie“, întruchipeazæ omiøcare culturalæ, politicæ øi artisticæ – poate nu chiar atît de bine conturatæøi nici atît de unificatæ pe cît s-ar fi dorit, dar cu toate acestea o miøcare urmatæ de consecinfle. Ce distingeo miøcare de activitæflile øi evenimentele care, deøi înrudite, funcflioneazæ separat? O miøcare presupunepreocupæri comune øi agende care coincid parflial, ea invocæ atît configuraflii sociale, cît øi comunicare øi [maimulte] nivele de colaborare între indivizi – un lucru ducînd la altul, migraflia ideilor øi a modelelor, procesesociale generative. O træsæturæ a unei miøcæri este interdependenfla indivizilor, grupurilor, organizafliilor øi amplasamentelor.O alta este înlænfluirea reciprocæ a principiilor, agendelor øi practicilor.Mai mult, dorinfla de a schimba sisteme de distribuflie øi reprezentare a avut ca rezultat contestarea practicilorcuratoriale øi instituflionale. Proiectele curatoriale ale artiøtilor, precum øi numeroasele lor eforturi de a-øi ræspîndiopera în afara studioului, de a-øi lua prezentarea [ei] în propriile mîini sau de a-øi aduce arta în stradæ erauvæzute ca o replicæ alternativæ la „arta ca marfæ“. Curatoria alternativæ cæuta adesea sæ conteste rolurile prestabiliteale artistului øi ale publicului – ale producætorului øi ale consumatorilor. Criticul Peter Franck numeafenomenul din anii 1970 al expozifliilor organizate de artiøti „galerizare de gherilæ“. Strategiile expoziflionalealternative care violenteazæ pretenflia de neutralitate øi amenajeazæ amplasæri dinamice pentru artæ repun, probabil,în discuflie înseøi categorizærile øi ierarhiile prin care sînt reproduse relafliile culturale.Proliferarea spafliilor øi grupurilor alternative era determinatæ de timp øi de context. O convergenflæ a factorilorsocio-economici a condus la înflorirea producfliei culturale a oraøului New York. În timpul primei perioadede dezvoltare a reflelei alternative, New Yorkul era format dintr-o populaflie aflatæ într-o stare de continuætransformare, diversæ din punct de vedere cultural, rasial øi etnic; exista o afluenflæ de artiøti în oraø. Activismulcultural øi politic de la sfîrøitul anilor 1960 øi începutul anilor 1970 –drepturile civile, miøcarea împotriva Ræzboiului din Vietnam øi feminismul– a afectat conøtiinfla øi activitæflile multor oameni. Erau disponibilerezidenfle øi spaflii comerciale de închiriat accesibile. O abundenflæ de aøezæriurbane uitate – spaflii øi locuri în tranziflie –, precum øi o sferæ publicæ maipuflin restricflionatæ decît în prezent au sprijinit eforturile de a ræspîndi artadincolo de circuitul studioului øi al galeriei. Oraøul era atunci un puterniccentru artistic. În sfîrøit, creøterea subvenfliilor publice pentru culturæa coincis cu tofli aceøti factori.Politici culturale øi acfliuni colectiveÎnfiinflarea, pe la mijlocul anilor 1980, a structurilor alternative poate fiînfæfliøatæ øi ca o moøtenire a activismului politic øi cultural de la sfîrøitul anilor1960 øi începutul anilor 1970 (drepturile civile, miøcarea împotrivaræzboiului øi feminismul). În special, mulfli fondatori ai institufliilor artisticealternative øi-au localizat stimulentele în modelele feministe ale criticii øiorganizærii.În 1969, Art Workers Coalition [Asociaflia Lucrætorilor în Cîmpul Artei](AWC) øi-a articulat chiar o complexæ agendæ de obiective interconec-6

arhivatate care contestau radical sistemul producfliei øi al circulafliei artei. Cu toate cæ organizaflia nu a durat mai multde trei ani, ea a generat multe grupuri secundare øi ramuri øi a læsat, de fapt, o moøtenire care s-a manifestatea însæøi în numeroase moduri în cîmpul artei. Pe harta istoriei artei de dupæ ræzboi, AWC se caracterizaprintr-un grup destul de mare øi de divers de participanfli, dintre care mulfli erau artiøti øi critici foarte cunoscufli.În general, grupul cæuta sæ se opunæ separærii artei de societatea consideratæ în ansamblul sæu øi de chestiunilepolitice øi economice. AWC a adresat o serie de revendicæri tuturor marilor muzee din New York øi apus la cale demonstraflii øi evenimente cu o tendinflæ destul de radicalæ. De atunci nu a mai existat niciun altgrup aparflinînd cîmpului artei care sæ dea dovadæ de un astfel de sprijin extins, atitudine criticæ sau idealism.Ce-a ieøit din temporarul spirit colectiv øi din climatul politizat pe care le-a încarnat AWC? Înainte de toate,politizarea multor artiøti, muzeografi profesioniøti, critici øi istorici [ai artei] – nu doar a celor direct implicafli,ci øi a multor altora, graflie publicitæflii. Au avut loc, între artiøti øi oficiali ai muzeelor, dialoguri øi negocieri, demulte ori în contradictoriu, avînd rezultate diferite. Din AWC s-au næscut grupurisecundare øi ramuri cu o varietate de obiective øi strategii. Activitæflile AWC øi publicitateafæcutæ în jurul lor au fost cruciale øi au dus la crearea unor muzee locale,incluzînd Studio Museum din Harlem, El Museo del Barrio øi Bronx Museum forthe Arts. Artiøtii care împærtæøeau convingerile AWC încercau sæ controleze utilizareaøi circulaflia operelor lor øi sæ le amelioreze condifliile generale prin iniflierea unor spafliialternative administrate de artiøti, a unor galerii cooperaflionale øi prin gæzduirea unoractivitæfli spontane. 3Riscuri în economia culturalæ: ascensiune øi decædereSubvenflionarea federalæ øi de cætre stat a artelor era criticæ la adresa aparifliei øi dezvoltæriistructurilor artistice alternative. În 1972, pentru a sprijini nou-createle organizafliilocale cu profil artistic, National Endowment for the Arts [Fundaflia Naflionalæpentru Arte] (NEA) a inifliat, [în cadrul] Programului de arte vizuale, o categorie definanflare numitæ „Workshops“ [Workshopuri]. Aceastæ categorie a fost redenumitæ, în 1979, „Workshops/AlternativeSpaces“ [Workshopuri/Spaflii alternative], s-a transformat în „Artists’ Spaces“ [Spaflii ale artiøtilor] în 1980øi, în 1982, a devenit „Visual Artists’ Organisations“ [Organizafliile creatorilor de arte vizuale]. Subvenfliile alocateacestui sector au crescut de-a lungul întregului deceniu 1980 pînæ în 1989, când Congresul a începutsæ conteste øi legitimitatea NEA, øi bugetul sæu, demontînd, finalmente, împreunæ cu acestea øi eficacitateasa. În 1995, categoria „Visual Artists’ Organisations“ nu mai exista deja, øi nici vreo cale de finanflare de cætreNEA a micilor organizaflii nonprofit.Subvenflionarea publicæ pentru spafliile øi structurile alternative a fost însoflitæ de un conflict. Pentru a se respectainstrucfliunile de finanflare, erau necesare structuri ierarhice, iar operafliile cotidiene s-au birocratizat.Menflinerea unui program deschis øi flexibil a ajuns sæ aibæ prea pufline øanse de realizare în aceste condifliicare solicitau planificarea programului – uneori cu ani înainte – øi o strictæ respectare a procedurilor administrative.În timp, pe mæsuræ ce spafliile øi organizafliile care formau sectorul alternativ adoptau modelele organizaflionaleale afacerilor øi ajungeau sæ se înrædæcineze tot mai adînc în practicile tipizate rezultate din urmareainstrucfliunilor pentru administrare øi programare impuse de agenfliile finanflatoare, au apærut printre artiøti noideziluzii øi insatisfacflii, de astæ datæ provocate chiar de alternative. Relaflia simbioticæ dintre subvenflionareapublicæ a culturii øi dezvoltarea sectorului artistic alternativ este previzibilæ. Prinse în aceastæ istorie, multe structurialternative au sfîrøit prin a deveni opusul lor, ajungînd pînæ la urmæ sæ semene cu acele lucruri cærora încercauiniflial sæ se opunæ.Piafla artisticæ s-a extins uluitor în anii 1980. Aceastæ extindere øi escaladarea atacurilor împotriva subvenflionæriipublice a culturii – care au devenit øi mai virulente începînd cu 1989 – ar trebui înflelese ca niøte forfle conexeøi care parflial coincid. Exaltærilor din presa dominantæ, care, pe la mijlocul anilor 1980, au fæcut arta profitabilæøi superficialæ, le-a urmat rapid demonizarea artiøtilor de cætre [Asociaflia] Drepturilor Creøtine øi zugrævireaartei ca o ameninflare moralæ la adresa societæflii americane. Pe acest fundal, forflele congregaflionale øi-au aøezatefectiv în capul agendei „scoaterea guvernului afaræ din culturæ“, læsînd astfel arta sæ se legitimeze singuræ, saunu, pe piafla ideilor. Structura alternativæ a reflelelor artistice nonprofit – mediul care cultiva arta criticæ, experimentalæsau controversatæ – a fost o primæ victimæ a aøa-numitelor ræzboaie culturale.Business sign, ca. 19887

Michelangelo AntonioniStills fromThe Passenger, 1975Cartiere artistice øi dislocæriLa începutul anilor 1990, scæparea de sub control a chiriilor spafliilor rezidenfliale din oraø øi a sistemului de stabilizarea fost supravegheatæ de cætre primarul Rudolph Giuliani. O serie de boom-uri ulterioare ale tranzacfliilorimobiliare legate de cartierele artistice au contribuit la transformarea spafliului într-o marfæ extrem de preflioasæîn Manhattan. Chiriile comerciale fuseseræ dintotdeauna subiectul unor creøteri neregulate, dar ele au explodatefectiv în zone ca East Village, SoHo sau Chelsea, devenite cartiere artistice. Crearea cartierelor artisticecare sæ se alæture bastionului principal de pe 57th Street avansa deja de trei decenii. Începînd cu 1968, SoHo,cîndva un sector al industriei uøoare, a devenit un scump cartier artistic odatæ cu afluxul de galerii. În anii 1980,scena artisticæ din East Village cunoøtea diverse fluctuaflii. Începînd cu 1980, s-au deschis numeroase galerii comercialeadministrate de artiøti øi, pe mæsuræ ce capitalul cultural al zonei creøtea, chiriile au crescut øi ele, iar pînæla urmæ, cu excepflia cîtorva, toate galeriile s-au mutat ori s-au închis. Pînæ în 1988, scenaartisticæ din East Village era practic terminatæ, iar zona a cedat noilor dimensiuni ale transformærilorfæcute pe gustul clasei de mijloc [gentrification] øi ale clædirilor luxoase. Pînæpe la mijlocul anilor 1990, galeriile îøi începuseræ exodul din SoHo înspre Chelsea, atrægætoareazonæ cu chirii relativ scæzute, alcætuitæ din spaflii vaste, de tip depozit, gata sæ fierestaurate. Williamsburgh din Brooklyn era øi ea o zonæ unde artiøtii puteau gæsi o gæzduirerelativ accesibilæ øi puteau deschide mici spaflii pentru galerii. În ultimul timp, SoHoa fost preluat de cætre magazine pentru obiecte decorate artizanal [Designer Stores] avangardiste,de cætre studiouri cosmetice øi de cætre negustori de mobilier de lux, transformîndastfel specificul mercantil al cartierului.Dezvoltare, competiflie, chirii explozive øi, finalmente, exodul sînt factori care au contribuitla crearea øi la extincflia cartierelor artei comerciale în New York. Cîndva, organizafliilealternative øi cele nonprofit se puteau strecura ici øi colo, adæpostite în zone artisticedeja existente sau funcflionînd ca propriile lor avanposturi. Astæzi, în ciuda acestui fapt,spafliul fizic accesibil a dispærut practic în fafla actualei economii bazate pe tranzacflii imobiliare.În acelaøi timp, sfera publicæ a fost treptat transformatæ de la oarecum democraticæøi nu tocmai strict reglementatæ în actuala sa încarnare pregætitæ cu contribuflialui Rudolph Giuliani øi condensatæ în transformarea Times Square-ului. În conformitatecu birocratizarea generalæ a folosinflei spafliului public, arta publicæ øi participareacomunitæflii au fost instituflionalizate de-a lungul ultimelor trei decenii.Istorie alternativæ: va urmaDeøi unele organizaflii de artæ alternativæ au încercat, færæ succes, sæ supraviefluiascæ (i.e. Basement Workshop,Alternative Museum, Just Above Midtown), multe din cele acum dispærute erau, prin definiflie, strategice øicu bætaie lungæ (incluzînd Ad Hoc Woman Artists Committee, Art Strike, Artists Againsts Racism in the Arts).Alte eforturi øi-au reînarmat obiectivele øi au devenit instituflionalizate, în ciuda originilor lor alternative sauexperimentale (Printed Matter Bookstore, The Kitchen, The New Museum). Unele øi-au continuat activitæflilepæstrîndu-øi mai mult sau mai puflin intact obiectivul iniflial (ABC No Rio, Art in General, El Museo del Barrio,Storefront for Art and Architecture). Unele au fost asimilate în structuri mai largi (P.S.1, Franklin Furnace,PADD, toate incluse acum în Museum of Modern Art). Mulflimea de spaflii alternative, de structuri colectiveøi colaborative care constituiau înainte o reflea culturalæ vibrantæ, dar care, în ultimii ani, øi-au închis porflileori s-au dizolvat par sæ semnaleze dezintegrarea – øi chiar dezafectarea – unei sfere a artei alternative aøacum fusese ea cîndva cunoscutæ. Au mai ræmas doar vestigii ale unei reflele alternative, acolo unde înainteexista o lume a artei alternative construitæ din amplasamente øi voci, din practici øi proiecte, din agende øievenimente, întipærite în sistemul lumii artistice a New Yorkului.În ciuda oricæror scopuri øi obiective, miøcarea artelor alternative øi scena care a însoflit-o sînt acum istorie.Diminuarea subvenfliilor publice, lipsa de spafliu disponibil, ambivalenta percepflie publicæ a artei, birocratizareaspafliului public, procesele de corporatizare øi globalizare – toate avînd loc în cadrul omniprezent al capitalismuluidezlænfluit – sînt factori-cheie care au condus la dezintegrarea cîmpului. Oamenii au obosit tot luptîndpentru a pæstra solvabilitatea financiaræ a spafliilor øi a organizafliilor a cæror eficienflæ (øi receptare publicæ) erauchestionate øi care se aflau chiar sub asediu. Nu mai puflin important e faptul cæ obiectivele øi metodele audevenit desuete.8

arhivaÎn acest punct se ridicæ cîteva întrebæri. Unde øi-au gæsit loculde atunci structurile alternative øi contestærile aduse statu-quouluiindustriei artistice? Ce forme au luat ele? Mai este conceptulde alternativæ, aøa cum este el cunoscut prin aceastæ miøcare,viabil sau dezirabil? Vorbind despre generaflia din care faceparte – definitæ ca aproximativ cea a celor între 20 øi 32 de ani–, Mario Ontiveros, unul dintre cei care au moderat discuflia întregeneraflii condusæ de cætre National Association of Artists’ Organizations[Asociaflia Naflionalæ a Organizafliilor Artiøtilor](NAAO), scria:„Aceastæ generaflie s-a maturizat [fiind] perfect conøtientæ cænu existæ øi cæ nu a existat niciodatæ un (în)afaræ. Pentru mulfli, aconstrui un alt model decît «sistemul» sau «centrul» era o ideeproblematicæ, atît teoretic, cît øi practic. Poate din cauzæ cæ generafliade acum nu s-a luptat în timpul miøcærii de preluare a puteriipentru a construi casa alternativæ, va simfli mereu dezechilibrulputerii [provocat] de faptul de a træi sub acoperiøul altcuiva. Poatecæ aceastæ generaflie nu e væzutæ ca suficient de potrivitæ pentrucontinuarea, ca sæ nu spun nimic despre înstæpînirea asupraei, pentru cæ îi lipseøte necesara experienflæ politicæ øi socialæcomunæ. Pînæ la urmæ, 1968 nu face parte din memoria noastræpersonalæ – a fost experimentat ca un document, un momentdin istorie. De aceea, a susfline cæ prezentul dominator al anilor1970 a scurtcircuitat fluxul anilor 1990 nu înseamnæ a crea o antinomietendenflioasæ, voi contra noi, ci a explica faptul cæ aceastægeneraflie nu s-a mulflumit niciodatæ cu trîndæveala, cu a faceumbræ degeaba sau cu aøteptarea vreunei moøteniri“. 4Ce s-a întîmplat cu agendele øi practicile politice, culturale øi socialecare au catalizat iniflial domeniul? Existæ oare o continuitate?Unii susflin cæ, în interiorul institufliilor artistice care fuseseræ criticateøi contestate de inifliativele alternative, au intervenit modificærisemnificative. Unii spun cæ orice e posibil astæzi înmainstream-ul lumii artistice. Lucrînd de peste douæzeci de aniîn acest domeniu, pot atesta unele schimbæri bine-venite –strategii curatoriale mai cuprinzætoare în multe instituflii artistice,frontiere øi ierarhii dislocate între medii øi noi nivele ale democratizæriiculturale. Pot, de asemenea, atesta [existenfla unei] încæpæflînateopoziflii faflæ de schimbæri structurale esenfliale însistemul artistic. Ca reacflie la criticile øi la acuzafliile de elitism øide politici discriminatorii – [venite] din partea artiøtilor, a publiculuireal sau virtual, precum øi din cea a organizafliilor finanflatoare–, multe instituflii øi-au deschis larg porflile øi par a fi, în ultimii ani,mai democratice în ce priveøte [selecflia] celor ale cæror operevor fi expuse, subvenflionate, comandate øi colecflionate. Øi totuøi,tocmai cînd multe instituflii culturale aparflinînd mainstream-uluicæutau sæ redreseze într-o manieræ criticæ practicilemuzeografice elitiste, præbuøirea aproape totalæ a NEA a subminat funcflional potenflialele roluri civice pe careele sau arta le-ar fi putut juca. La începutul anilor 1990, institufliile mici øi mari cæutau parteneri pentru colaborareøi angajau consultanfli de marketing pentru a dezvolta strategii de a face bani, cu scopul de a-øi diversificasusflinerea financiaræ. În acelaøi timp, ceea ce a ræmas din finanflarea publicæ, la fel ca øi din subvenfliile pentruMichelangelo AntonioniThe Passenger, 1975, VHS-Version9

Émigré #30, 1994artiøti provenite de la fundaflii private, a ajuns sæ se lege de ideea cæ arta noncomercialætrebuie sæ-øi dovedeascæ funcflia socialæ printr-un angajament predeterminat øi cuantificatfaflæ de comunitate (o întrebare obiønuitæ în aplicafliile pentru finanflare este „cîte persoanedin comunitate vor beneficia în mod direct de pe urma proiectului? Øi indirect? Væ rugæmsæ explicafli“). Practicile artistice colaborative, angajate public øi social au fost, într-o oarecaremæsuræ, codificate øi birocratizate – pe seama realelor øi riscantelor relaflii sociale cærorale-ar putea da naøtere.Mi-ar plæcea sæ cred cæ activitæflile alternative critice au modificat în permanenflæ nofliunileconvenflionale asupra posibilelor definiflii øi funcflii ale artei. Însæ un tur întîmplætor prin spafliileartistice, galeriile øi muzeele newyorkeze, într-o zi a sæptæmînii aleasæ la întîmplare, nu sprijinæneapærat aceastæ convingere. Desigur, revizia generalæ a industriei artei øi a relafliilor salesociale, susflinutæ de multe organizaflii alternative øi pentru care pledeazæ numeroøi indivizisau grupuri, nu a avut loc. Multe instituflii artistice mai sînt încæ organizate ierarhic, cu echipede conducere compuse din membri proeminenfli ai înaltei societæfli øi ai elitei financiare. Celemai multe instituflii artistice nu au artiøti în echipele lor de conducere. În prezent, existæ preapufline dovezi ale experimentærii, o expunere cu totul insuficientæ a artiøtilor neafiliafli, unpotenflial diminuat al artei de a se infiltra în viafla cotidianæ a oraøului øi în spafliul de folosinflæpublicæ øi manifestæri limitate ale activismului cultural al artiøtilor sau pentru artiøti. Arta nua fost reconectatæ la societatea în ansamblu, aøa cum ar fi dorit unii, sau la chestiunile politiceøi sociale. Lumea artei ræmîne doar atît – o lume pentru sine care opereazæ în conformitatecu propriile sale valori øi cu propriul sæu sistem economic.În ciuda miøcærii artelor alternative, de-a lungul unei lungi perioade a anilor 1990 øi continuîndøi în prezent, cîmpul artei este marcat de polarizare, cu practica (øi produsul) „estetic(æ)“la o extremæ a spectrului øi cu „politicul“ la cealaltæ. Persistenfla unei astfel de confuziieste una dintre dihotomiile problematice pe care mulfli membri ai Art Workers Coalitionøi ai sferei alternative s-au stræduit sæ o descîlceascæ øi sæ o disloce, prin analize, protest,dialog øi exemplu.Traducere de Veronica Lazær øi Andrei StateNote:1. De-a lungul timpului, folosirea termenilor „alternativ“, „marginal“, „opoziflional“ a fost privitæ de cætre cei implicafli ca fiind problematicæ, pentrucæ astfel de termeni fixeazæ øi promoveazæ o înflelegere ierarhicæ a cîmpului artei ca sistem. „Noi nu sîntem alternativi faflæ de nimic“, eraun punct de vedere exprimat adesea, care sfida simpla lecturæ dihotomicæ despre putere øi despre dinamica sa. Deøi importantæ la acea vreme,rezistenfla faflæ de aceastæ terminologie categorizantæ îmi pare acum a fi mai puflin proeminentæ. De dragul vizibilitæflii øi al claritæflii, gæsesc cæ„alternativ“ este folositor, ca titlu general, din punct de vedere strategic, tocmai pentru cæ afirmæ relafliile istorice øi critice dintre structurile astfelclasificate øi institufliile øi practicile de atunci.2. Multe organizaflii intræ în mai multe categorii. Urmeazæ exemple pentru fiecare clasificare. 112 Workshop, care încuraja folosirea ca atare aspafliului sæu brut, øi Fashion Moda în South Bronx, unde-øi dædeau întîlnire arta, øtiinfla, fantezia, invenflia, graffitiul øi cultura urbanæ, erau ambelespaflii expoziflionale pentru arta vizualæ experimentalæ. Artist Space øi White Columns sînt amplasamente create în jurul artiøtilor pentru a expuneoperele celor neafiliafli, care, pe lîngæ înfæfliøarea unor opere încæ øi mai experimentale, funcflioneazæ adesea ca piste de lansare în sistemul arteicomerciale. A.I.R. Gallery, care a fost conceputæ ca o galerie cooperaflionalæ pentru femeile-artist, øi Just Above Midtown, creatæ pentru artiøtide culoare ce realizeazæ lucræri abstracte, înfiinflate ca reacflie la nevoile unui anume grup de persoane. Printed Matter øi Franklin Furnace, createpentru a sprijini øi disemina publicafliile artiøtilor, øi The Drawing Center, creat pentru a încuraja realizarea operelor pe hîrtie øi claritateadesenelor, sînt exemple de amplasamente care au ca specific materialele artistice. Exit Art øi ABC No Rio sînt exemple de spaflii administrateøi inifliate de cætre artiøti. 55 Mercer øi SoHo 20 sînt galerii structurate cooperaflional, care expun operele membrilor lor. Studio Museum dinHarlem, The New York Museum, Alternative Museum øi Museo del Barrio sînt muzee locale sau alternative dedicate articulærii identitæflii unorgrupuri de oameni sau tipuri de artæ care nu sînt reprezentate în mod obiønuit în muzee. Creative Time, Public Art Fund, Cityarts Workshopøi Institute for Art and Urban Resources (P.S.1) sînt organizaflii care promoveazæ [manifestarea] artei în public øi în spaflii în tranziflie. GuerillaArt Action Group øi Group Material sînt exemple de grupuri artistice angajate în producflia colectivæ. Black Emergency Cultural Coalition, ArtWorkers Coalition, Colab, Political Art Documentation/Distribution (PADD) øi Women Artists in Revolution sînt exemple de grupuri spontanecu agende øi programe sociale øi politice.3. Pe 3 ianuarie 1969, artistul Takis (Vassilakis) øi cîfliva prieteni ai sæi au retras o sculpturæ pe care el o realizase de la expoziflia Machine de laMuzeul Artei Moderne [Maøina aøa cum e ea væzutæ la sfîrøitul epocii mecanice], pentru cæ nu dorea sæ fie reprezentat de acea operæ în acelcontext. Takis a dus obiectul de artæ în grædina muzeului, unde a aøteptat o promisiune scrisæ cæ nu urma sæ fie reinstalat. Gestul lui Takis dea controla folosirea operei sale – în ciuda faptului cæ opera nu îi mai aparflinea øi cæ fusese achiziflionatæ de cætre muzeu – a marcat un lanfl de10

arhivaevenimente care au avut ca rezultat formarea unui grup care avea sæ se numeascæ Art Workers Coalition (AWC).Un grup de artiøti øi de critici, care-i includea pe Gregory Battcock, Lucy Lippard, Hans Haacke, Tom Lloyd, Takis,Wen-Ying-Tsai øi John Perreault, a inifliat un dialog cu directorul Muzeului Artei Moderne, Bates Lowry, despre pretenfliilepe care le ridicau cu intenflia de a reforma muzeul. În timpul primelor luni ale anului 1969, AWC s-a consolidat, iarla muzeu s-au pus în scenæ demonstraflii, pentru a-øi dramatiza revendicærile. Lowry nu a acceptat niciodatæ primarevendicare a AWC, aceea de a organiza un forum public la Muzeul Artei Moderne, [cu titlul] „Relafliile muzeuluicu artiøtii øi cu societatea“. Lowry a observat cæ unele din propunerile artiøtilor erau identice cu cele aflate deja îndiscuflie în interiorul muzeului øi a propus în schimb sæ se instituie un Comitet pentru Relafliile cu Artiøtii, care urmasæ dezbatæ problema la o serie de întîlniri. A demisionat înainte ca acest comitet sæ fie înfiinflat. AWC øi-a susflinut,la 10 aprilie, la School of Visual Arts, propriul forum, „Dezbatere deschisæ publicului cu tema: Care ar trebui sæ fieprogramul [Asociafliei] Art Workers privind reformarea muzeului øi stabilirea programului unei Asociaflii Art Workersdeschise“. Mai mult de trei sute de oameni au aøteptat øi s-au entuziasmat în fafla unui grup mai extins care, maitîrziu, øi-a cizelat revendicærile inifliale adresate Muzeului Artei Moderne øi le-a reînaintat tuturor muzeelor din NewYork. Grupul deschis al membrilor AWC includea artiøti, realizatori de film, scriitori, critici øi funcflionari ai muzeelorøi a flinut sæptæmînal întîlniri la muzeu: „A Project of Living Artist“. Grupul The Art Workers Coalition a organizat cîtevademonstraflii øi a reprezentat un catalizator al multor grupuri secundare, ramuri øi inifliative care au avut ca efectfinanflarea spafliilor øi a institufliilor alternative. AWC a publicat øi distribuit [publicaflia] Open Hearing [Audienflæ publicæ],precum øi publicaflia Documents 1, care schifla activitæflile timpurii ale grupului prin corespondenfle, broøuri, documenteinterne øi reportaje în presæ. AWC øi-a încetat activitæflile la sfîrøitul anului 1971.4. Mario Ontiveros, „Under Construction: Conditions, Propositions and Operations from a Generation of «Emerging»Artists and Art Administrators“, in The Co-Generate Project Field Guide 1999–2000, Washington DC, NAAO,2000, p. 10.Steven Hellers Beitragin Émigré #30, 199411

Acest eseu, „On Formatting History (storedand exhibited)“, face parte din volumul JulieAult, Martin Beck (eds.), Critical Condition:Selected Texts in Dialogue / Aussgewälte Texteim Dialog [Condiflia criticæ: Texte alese îndialog], Essen, Kokerei Zollverein | ZeitgenössischeKunst und Kritik, 2003.Émigré #19, 1991,made of Template Gothic type of printingDespre formatarea istoriei (stocatæ øi expusæ)Martin BeckSusflinute øi transformate radical de tehnologia digitalæ, stocarea informafliei øi arhivarea au devenit obsesii populareøi au schimbat modul în care sînt produse, distribuite øi consumate produsele culturale. O ræsturnarestructural similaræ poate fi atestatæ în cîmpul artelor, acolo unde arhivele (la diferite nivele tehnologice) au devenitun punct de referinflæ tot mai marcant pentru practicile artiøtilor, dar øi un obiectiv [focus] al institufliilor artistice.fiinînd seama de faptul cæ arhivele øi arhivarea sînt resursele-cheie ale producfliei de narafliuni istorice, aceastæræsturnare indicæ o renegociere a funcfliilor istoriei printr-o serie de platforme.Despre formatare...Pentru a exprima complexitatea unei formafliuni istorice, trebuie ca aceasta sæ fie dezmembratæ în numeroaselesale straturi, agenfli øi efecte. Inevitabil, datoritæ imensei cantitæfli de informaflii cuprinse într-o formafliuneistoricæ, analiza scoate în evidenflæ anumite aspecte în dauna altora. Producerea „accesului la istorie“ necesitæo prelucrare. Mai mult, o astfel de formafliune istoricæ trebuie turnatæ într-un format care este determinatde utilizærile ulterioare, mergînd de la contextele academice specializate pînæ lanevoile consumului popular.„Formatarea“, în sensul în care îl folosesc aici, este un termen adaptat de la comanda„Format“, sub care numeroase programe computerizate subsumeazæ opfliuniledisponibile pentru a configura øi stiliza date. În acest sens, formatarea estelegatæ de filtrare, prelucrare sau de arhivare [packaging]. Este atît un proces dearticulare a relafliilor dintre elementele care alcætuiesc o formafliune istoricæ, cîtøi o trimitere la felul în care se stabilesc astfel de relaflii. Formatarea este un instrumentconceptual pentru discutarea øi comunicarea fragmentarelor, disparatelor,inconsistentelor sau chiar contradictoriilor relaflii dintre documente.Formatarea regleazæ øi defineøte procesul de translaflie care face diferenfla întrediversele forme de acces. Cerinflele comercializærii, particularitæflile mecanismelortehnologice, programele politice subiacente øi cadrele instituflionale formateazæadesea formafliunile istorice în aøa fel încît conflictele lor constitutive øi luptelelor politice sînt suprimate sau distorsionate semnificativ. Procesele de formataresînt tot atît de capabile sæ transforme datele istorice în propriile lor versiuni revizionistesau facile pe cît [de capabile] sînt sæ facæ comprehensibile aspectele relevante dintr-o cantitate deinformaflie altfel copleøitoare. Formatarea este o acfliune uneori brutalæ, uneori fecundæ, care lasæ întotdeaunaurme; este un proces de excludere øi de distorsionare, însæ e, totodatæ, øi unul de clarificare øi de intensificare.În cadrul unei acfliuni de colaborare între companiile Sony øi Philips, la începutul anilor 1980 a fost introduscompact-discul, ca o nouæ tehnologie de stocare a informafliei muzicale. Bazat pe digitalizarea muzicii, astæziomniprezentul CD fusese prezentat la acea vreme ca un dispozitiv de stocare a muzicii care nu doar cæ urmasæ ofere o mult mai bunæ calitate a sunetului, ci era, practic, øi permanent, fæcînd ca preocupærile pentru conservaresæ devinæ perimate. 1 În ciuda preflurilor mai ridicate decît cele ale discurilor de vinil øi deøi mai puflinatractive din punct de vedere vizual din cauza coperflilor mici øi avînd un raport disproporflionat între noiletitluri de catalog publicate øi cele relansate, CD-urile s-au dovedit a fi un succes în doar cîfliva ani. DatoritæMARTIN BECK este un artist ale cærui proiecte acflionate într-o manieræ conceptualæ sînt inspirate de probleme din cîmpul arhitecturii, designuluiøi culturii populare. Ele includ: an Exhibit: viewed, played, populated [un exponat: væzut, jucat, locuit], Grazer Kunstverein, Graz, Austria, 2003,øi storage (displayed) [stocare (prezentatæ)] la Spot, New York, 1997. Beck este autorul volumului half modern, half something else (Charles Jencks,the Language of Post-Modern Architecture, first, second, third, fourth, fifth, sixth, and seventh editions) [jumætate modern, jumætate altceva (CharlesJencks, limbajul arhitecturii postmoderne, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, a øasea øi a øaptea ediflie)] (Viena, Montage, 2003). De asemenea,el face criticæ culturalæ øi a contribuit frecvent la revistele springerin øi Texte zur Kunst.12

arhivadurabilitæflii materialului de stocare, colecflionarului de discuri obiønuit i s-a oferit brusc un instrument prin caresæ adune o colecflie muzicalæ care putea sæ creascæ încontinuu, færæ deteriorarea calitæflii sunetului.Colecflionarii particulari acumuleazæ material (istoric) în funcflie de experienfla øi de interesul pe care le au;construiesc arhive personale în jurul unor preferinfle øi parametri idiosincratici. Odatæ cu apariflia mijloacelorde stocare digitalæ, ascultætorii obiønuifli s-au transformat în potenfliali custozi ai arhivelor populare, în carenarafliunile istorice pot fi multiplicate permanent. Producerea istoriei ca forma modernæ a unei narafliuni publicelegitimatoare este dependentæ de colecflionarea obiectelor øi a documentelor în arhive (naflionale). Arhivelecare au fost fæcute posibile (øi personalizate) recent sînt, prin urmare – cel puflin teoretic –, capabilesæ autentifice narafliuni, generate în mod privat, pornind de la astfel de arhive, în calitatea lor de posibile replicialternative la versiunile publice ale istoriei.Arhivele erau organizate, de obicei, în jurul unor principii rigide, instituite în corespondenflæ cu discursurileinstituflionale, care, la rîndul lor, se defineau øi se legitimau în raport cu ele. Convenfliile de ordonare øi decategorizare a materialelor au fost stabilite pentru prima datæ între secolele XVII øi XIX, însoflite [fiind] de opreocupare generalæ pentru „ordinea lucrurilor“. Sistemele de ordonare øi de categorizare de tipul metodeide clasificare [a speciilor] botanice a lui Carolus Linnaeus funcflioneazæ ca ghid pentru includerea sau excludereamaterialelor din corpul arhivei. De-a lungul procesului de controlare a intrærii materialelor în arhivæ øi deordonare øi categorizare a acestora, aceste principii instituie øi conservæ o structuræ ierarhicæ în interiorul cæreiafiecærui artefact îi este asignatæ o poziflie simbolicæ în raport cu toate celelalte obiecte din arhivæ.Proliferarea posibilitæflilor de arhivare ca o consecinflæ a revolufliei digitale produce o seriede efecte care se întrefles. Ea permite indivizilor øi grupurilor sæ-øi producæ propriile containerede memorie, multiplicæ materialele brute considerate demne de a fi prezervateîn arhivæ øi contestæ astfel revendicarea de cætre arhivæ a unei legitimitæfli exclusive øi a uneiformafliuni ierarhice. Comercializarea muzicii øi a CD-urilor oferæ doar unul dintre multeleexemple posibile. Tiparele [patterns] înrudite ale arhiværii de cætre public øi ale comercializæriiacesteia sînt vizibile în numeroase sfere de activitate. Digitalizarea produce o mai maredisponibilitate a ræspîndirii informafliei, care sæ fie astfel vîndutæ ca produs sau livratæ prinreflele informaflionale. 2Aøa cum indivizii sau grupurile au astæzi posibilitatea de a-øi aduna colecflii permanente øide a-øi transforma în regim de document istoriile private ale vieflii cotidiene, companiileau început øi ele sæ comercializeze versiuni mai mult sau mai puflin autorizate ale unor arhivesau narafliuni personalizate. Exemple de pe piafla CD-ului audio sau a CD-ROM-ului includpachete conflinînd tot ceea ce a produs vreodatæ vreo formaflie, colecflii de muzeu, melodiicelebre sau perioade istorice. 3 Aceste capsule digitale temporale sau spafliale sînt etichetateca „definitive“, „esenfliale“, „ultime“ sau, pur øi simplu, „complete“. 4 Materialul de arhivæe de asemenea recondiflionat, reprelucrat digital sau oferit ca mostre de date brute. 5 Acestepachete reformateazæ materialul brut în ediflii ale versiunilor despre trecut destinate divertismentului[entertaining], de dimensiuni adaptate pentru consumator.Istoria – scris cu majusculæ – este sfîøiatæ în istorii individualizate, care pot fi reasamblateconform dorinflelor, nevoilor øi solicitærilor consumatorilor øi/sau companiilor. Înflelegereapublicæ a istoriei arhivate a explodat în miriade de versiuni private create ca o consecinflæa noilor posibilitæfli tehnologice. „Sfîrøitul narafliunii dominante“ de sorginte postmodernæøi-a gæsit o ultimæ ilustrare în fanteziile ce se învolbureazæ în jurul termenului „acces“. Însæ,oricît de mult ar oferi aceastæ ræsturnare un tip mai democratic de „acces“, n-ar trebui sæuitæm cæ „accesul“ nu e liber. A devenit o altæ marfæ. Accesibilitatea comercialæ a noilorseturi de instrumente nu garanteazæ aproape deloc ræsturnæri în relafliile disciplinare de putere sau în împuternicireaper se. Exact aøa cum arhivele tradiflionale erau organizate în acord cu discursurile dominante, acestepachete cu material istoric brut sînt, în fond, versiunile prelucrate ale unui set prestabilit de posibilitæfli derescriere a diferitelor istorii, chiar avînd, aparent, configuraflii infinite.Émigré #58, 2001... istorie...Criticile structuraliste, psihanalitice, feministe øi postcolonialiste ale neutralitæflii disciplinelor, ale coerenflei subiectiveøi autonomiei auctorialului au propus concepte ca „moartea autorului“ øi „naøterea cititorului“ (Barthes).13

Émigré #10, 1988Émigré #2, 1985Aceste concepte au aruncat mænuøa istoriei moderne ca disciplinæ. „Sfîrøitul narafliunii dominante“(Lyotard) pærea øi el sæ indice un sfîrøit al istoriei. Ceea ce a luat sfîrøit a fost paradigmaistoriei ca proces unic, coerent øi continuu. Ceea ce a început s-o înlocuiascæ a fostfragmentarea øi dispersia (Baudrillard, Virilio), explozia istoriei într-o mulflime de istorii. Înmomentul în care istoria a luat, pasæmite, sfîrøit, acest lucru a devenit vizibil pretutindeni.Ceea ce fusese o narafliune legitimatoare din care se trage „prezentul“ s-a transformat într-oarhivæ imaginaræ (trecutul) care poate fi suprapusæ prezentului. Istoria a fost reconceptualizatæca un instrument de construire a timpului prezent. Unul dintre cele mai frapanteexemple de acest tip poate fi gæsit în cîmpul urbanismului, unde actualele procese derestructurare sînt insuflate de imagini fantasmagorice ale trecutului. Reconstruirea Berlinuluiîn calitate de nouæ (øi veche) capitalæ a Germaniei e determinatæ de o multitudine de forfleeconomice, politice, sociale øi estetice, ce se suprapun parflial, obsedate de structura metropolitanæa Berlinului de secol XIX, reminiscenflæ a trecutului prenazist. Containerulurban recent reconstruit devine un monument asemænætor unei capsule temporale, cu operspectivæ fantasmagoricæ asupra istoriei care se aseamænæ prea puflin sau chiar contrazicemecanismele birocratice postindustriale pe care le confline øi pe care, uneori, le deghizeazæ.În cartea sa [intitulatæ] Postmodernism, or the Cultural Logic of Late Capitalism [Postmodernism,sau logica culturalæ a capitalismului tîrziu], Fredric Jameson cartografiazæ o modificare, dinanii 1960 pînæ în 1980, a funcfliei istoriei, în cîmpuri ca – printre altele – arhitectura, ideologia,economia. El îøi fundamenteazæ analiza pe distincflia criticæ dintre istoricitate øi istoricism.În timp ce istoricitatea se referæ la „posibilitatea de a experimenta istoria într-o manieræ activæ“øi la o „dimensiune retrospectivæ indispensabilæ oricærei reorientæri vitale a viitorului nostrucolectiv“, istoricismul e definit prin ceea ce el numeøte „pastiøæ“, care, ca principiu director,limiteazæ analiza istoricæ la o reprezentare a „ideilor øi stereotipurilor noastre despre trecut(care, prin urmare, au devenit, în acelaøi timp, «istorie pop»)“. 6Pe cît de mult oferæ modelul analitic al „istoricitæflii productive“ versus „istorie pop“ [formulatde] Jameson o interpretare concisæ a anumitor aspecte ale acestei transformæri, construcfliasa antinomicæ nu se aplicæ implicafliilor pe care le au noile tehnologii øi „accesul“ asupra concepteloristoriei. Mai mult, modul în care foloseøte Jameson nofliunea de spectacol a lui GuyDebord creeazæ un cadru determinant care face imposibilæ localizarea aspectelor productiveîn interiorul „istoriei pop“ øi nu permite o luare în considerare a consumului în istoricitate.Chiar dacæ transformarea în marfæ [commodification] modificæ materialul brut al istoriei,ea nu e niciodatæ un scop în sine. Reîmpachetarea de cætre companii a materialului arhivat(CD-uri etc.), discursurile retro din cîmpul culturii pop, planificarea urbanæ retrospectivæ saucomercializarea anumitor instrumente de arhivare nu pot fi descrise într-o manieræ adecvatæîn termenii spectacolului. Spectacularizarea este, întotdeauna, un aspect al acestui proces,însæ ea eøueazæ în abordarea complexei economii a consumului øi a stilului. 7 Concepflia antinomicæa lui Jameson despre istorie interzice o înflelegere a istoriei ca produs øi producætorîn acelaøi timp.Dacæ, urmîndu-l pe Foucault, concepem istoria ca „o analizæ a transformærilor de care sîntcu adeværat capabile societæflile“ 8 øi dacæ aceastæ analizæ îøi propune sæ traseze multiplele relafliidintre documente în loc sæ se angajeze într-o interpretare prescriptivæ a acestor documente,mærfurile – chiar în societatea spectacolului – ræmîn deschise spre o lecturæ a punctelor, evenimentelorøi practicilor multidimensionale øi întrepætrunse din interiorul unui cîmp complexstratificat. În acest fel, istoria poate apærea ca relafliile dintre astfel de puncte, evenimente øipractici. 9Oricum, în ce priveøte analizarea mai completæ a ræsturnærilor tehnologice în raport cu construcfliaistoriei, aparatul conceptual al lui Foucault devine mai productiv dacæ e citit înconexiune cu abordærile metodologice dezvoltate în cîmpul studiilor culturale. Aøa cum aufost ele articulate de-a lungul anilor 1970 de cætre profesorii øi studenflii de la Center of ContemporaryCultural Studies [Centrul pentru Studii Culturale Contemporane] (CCCS) dinBirmingham, stilurile culturale ale tinerilor erau analizate pentru potenflialul lor ca spaflii ale14

arhivarezistenflei culturale øi sociale în fafla ordinii sociale dominante. 10 Conceptualizarea iniflialæ a subculturilor øi arezistenflei [propusæ de] CCCS se baza pe un model al structurii claselor mai degrabæ rigid øi era dependentæde o nofliune de subiectivitate care o contrazicea pe cea a lui Foucault. Însæ, de-a lungul anilor 1980 øi laînceputul anilor 1990, elaboræri metodologice succinte au abordat implicafliile unei stratificæri a societæflii totmai complexe în comparaflie cu conceptul anterior de clasæ, încorporat într-o nofliune fixæ a subiectului. 11 Contribufliastudiilor culturale la astfel de analize øi relevanfla lor pentru scena instrumentelor de arhivare este afirmaflialor cæ oamenii folosesc øi abuzeazæ de mærfuri în aøa fel încît construiesc subiectivitæfli øi spaflii temporare øicontingente ale investirii cu putere [empowerment].Væzute prin prisma acestor mecanisme metodologice, consecinflele exploziei istoriei pe piaflæ prin „accesul“tehnologic la materia istoricæ brutæ øi la instrumentele de arhivare pot fi citite într-o manieræ complexæ. Înloc sæ separæm istoricitatea cea bunæ de istoricismul cel ræu, am putea sæ ne reorientæm privirea înspre implicafliilelor interdependente asupra funcfliilor øi utilizærii istoriei. Lucrul pe cale de a fi rescris este relaflia dintre ceeace, în general, a fost asumat ca fiind funcflia publicæ a istoriei øi funcflia privatæ, recent negociatæ, care-i priveøtepe consumatori, ce-øi construiesc propriile lor istorii particulare din mærfuri prefabricate. Provocarea rezidædeci în identificarea productivitæflii accesibilitæflii obiønuite a istoriei øi, simultan, în menflinerea øi ræspîndirea instrumentelorcritice necesare lecturærii aspectelor problematice ale acestei transformæri a cunoaøterii.Dacæ istoria poate sæ fie recompusæ øi rescrisæ permanent, aceasta este iaræøi obiectul recodificærilor politice.Contingenfla istoriei poate fi instrumentalizatæ astfel încît sæ manipuleze narafliunile istorice, în sprijinul oricæreiagende politice. Datoritæ maleabilitæflii contemporane a istoriei, localizarea øi identificarea unor astfel de agendeau devenit mai dificile. Referinflele, narafliunile øi tradifliile istorice pot fi construite, activate øi transformate înstratageme puternice în luptele politice ale vieflii de zi cu zi.... (stocatæ & expusæ)În arta øi în practicile expoziflionale contemporane, istoria a fost repoziflionatæ, de la rolul sæu de referent faflæde care sînt definite pozifliile, la [cel de] spafliu al producfliei. În ultimii cîfliva ani, numeroase proiecte s-au autodefinitca angajare, reintegrare øi prezentare a situafliilor istorice øi a produselor lor simbolice. În sensul sæucel mai larg, istoria a devenit un teren arheologic pentru excavarea momentelor îngropate considerate formative,productive sau doar „interesante“ pentru practicile curente în cîmpul artelor.La nivelul practicilor artistice care folosesc øi abordeazæ material, formafliuni øi/sau discursuri istorice, printreexemple se numæræ proiectul Group Material despre desfæøurarea, în Statele Unite, a crizei [provocate de]SIDA, AIDS Timeline (1989); cercetarea lui Fred Wilson, Mining the Museum (1992), asupra strategiilor decolecflionare øi expunere ale Baltimore Historical Society; diversele instalaflii ale lui Mark Dion ce trateazæ despretaxonomia de secol nouæsprezece; combinarea de cætre Renée Green, în proiectul sæu [cu titlul] Partially Buried(1996), a trecutului politic recent cu biografia personalæ; filmul lui Johan Grimonprez, dial H.I.S.T.O.R.Y. (1996),care trateazæ istoria deturnærilor aeriene; preocuparea lui Fareed Armaly pentru legætura dintre orientalismøi dezvoltarea muzeului în re-Orient (1989); øi colaborarea dintre Clegg & Guttmann øi istorici, pentru 1897.The First Zionist Congress in Basel (1997).La nivelul unor expoziflii øi publicaflii instituflionale, documenta X din Kassel, Germania, din 1997, a fost, probabil,cea mai prestigioasæ øi cea mai vizibilæ acfliune care a avut ca obiect focalizarea asupra istoriei. 12 În timpce curatori ai unor documenta anterioare se concentrau asupra a ceea ce considerau ei a fi o selecflie reprezentativæa celei mai semnificative arte a acelei perioade, curatoarea Catherine David a næscocit termenul de „retroperspectivæ“ca un cadru pentru conectarea practicilor artistice curente la o istorie a producfliei culturale øila condifliile sale politice de dupæ 1945. Fiind ultima documenta a secolului XX, a fost conceputæ ca o privireasupra prezentului prin prisma trecutului. Preferînd cadrul prezentaflional al unei publicaflii unei expozifliei propriu-zise,aspectul „retro-perspectiv“ a fost executat în principal sub forma unui catalog de expoziflie. 13 Reunind„lucrare, document øi comentariu“, documenta X – cartea se pretinde „o tentativæ polemicæ de a izolaliniile specifice ale producfliei artistice øi ale acfliunii politice care pot fi luate ca referinflæ în dezbaterile contemporaneasupra evolufliei societæflilor noastre“. 14 Selectînd dintr-o multitudine de surse disparate, catalogul de900 de pagini alæturæ texte teoretice øi critice de impact, de la Adorno la Virilio, un numær mare de filme mute,de documente fotografice ale unor amplasamente urbane øi evenimente politice, de lucræri de artæ øi de contribufliiconcepute de artiøti din 1945 pînæ în prezent. Proiectarea øi conceperea cærflii sînt evident modelatedupæ unul dintre cele mai sofisticate exemple de design de carte din ultimii ani, S, M, L, XL a lui Rem15

Interview with David Carson,Émigré #27, 1993Spread from Émigré #1, 1984nou public, artiøtii care se servesc de strategii contextuale sînt invitafli, în mod repetat, de cætre curatori, institufliiøi oraøe, sæ desfæøoare proiecte „publice“, „cu specific local“ øi „comunitare“. Cadrul conceptual al unor astfelde invitaflii se bazeazæ, de obicei, pe proiecte realizate de artiøti în diverse condiflii, pe amprenta personalæa artistului, care se defineøte prin strategiile de formatare folosite pentru a trata diferitele tipuri de comunicare.Nevoia de a adapta astfel de metode, la invitaflia unei alte instituflii, în cadrul unui set de coordonate cu totuldiferite, le traseazæ efectiv artiøtilor poziflii øi riscæ, în [acest] proces, sæ predetermine practicile prezente. 26 Deøiexistæ întotdeauna posibilitatea de a rezista unor astfel de cerinfle instituflionale, trebuie sæ flinem minte, în celedin urmæ, cæ interdependenfla dintre artiøti øi instituflii e o dinamicæ complexæ. Indiferent dacæ subiectele sîntdiscursuri clasificatoare de secol nouæsprezece, design utopic de la sfîrøitul anilor 1960 sau structura sociologicæa institufliilor artistice, terminologiile teoretice, analitice øi vizuale nu ar trebui considerate a fi de la sineînflelese. Ele ar trebui, în schimb, dezvoltate øi reevaluate constant în procesul de angajare a subiectului investigaflieiøi prezentærii.De aceea, o abordare contextualæ beneficiazæ de terminologii teoretice, analitice øi vizuale (ca aspecte alestrategiilor de formatare) care sînt concepute ca un rezultat al angajærii contextului, mai degrabæ decît ca ometodologie care precedæ un astfel de angajament. Identitæflile artistice tradiflionale, bazate pe practici fixe,ar trebui chestionate de cætre practicile contextuale; relafliile dintre artiøti øi institufliile artistice necesitæ, la fiecarepas, tratative bine chibzuite.Discutarea instrumentelor metodologice ridicæ o problemæ-cheie. Deøi o astfel de discuflie are sens în ce priveøteanalizarea lucrærilor deja realizate, a propune o nofliune generalæ despre instrumente contrazice în mod directfaptul cæ astfel de metode de lucru ar trebui sæ rezulte dintr-o angajarereflexivæ a unui context dinamic. Ceea ce e posibil e sæ se scoatæ în evidenflæcîteva dintre împrejurærile în relaflie cu care s-ar putea dezvoltastrategiile.Væzutæ prin prisma practicilor artistice, o subliniere a relafliilor instituiteîntre cîmpuri øi metode permite conectarea acestei nofliuni de contextla discuflia iniflialæ despre istorie. Analog modelului lui Foucault de analizæistoricæ ca negociere a relafliilor dintre documente, o abordare ce seconcentreazæ asupra raporturilor dintre modelele metodologice aparflinînddiverselor cîmpuri ar putea facilita o lecturæ mai complexæ a formafliuniloristorice. Astfel, pentru a pune în legæturæ analizele generatede cætre utilizarea øi combinarea metodologiilor diferitelor discipline øipentru a deschide calea cætre relafliile dintre diferite materiale øi componentediscursive ale unui proiect artistic contextual, astfel de practici trebuiesæ producæ, într-o manieræ activæ, mai multe puncte de accescætre desfæøurarea analiticæ, teoreticæ øi vizualæ a unui subiect.Un exemplu productiv de manieræ de lucru contextualæ în cadrul uneicolecflii istorice este proiectul lui Fred Wilson, Sæpînd muzeul [Mining theMuseum], din 1992, inifliat de Contemporary, o organizaflie de tip „muzeufæræ ziduri“, care faciliteazæ proiectele artistice comunitare din zonaBaltimore. Invitat sæ-øi aleagæ amplasamentul oriunde în oraø, Wilson aales Societatea Istoricæ din Maryland [Maryland Historical Society], unfost club exclusiv masculin care, potrivit lui Wilson, „trebuie sæ fi fost celmai conservator mediu din oraø“. 27 Aceastæ organizare în trei pærfli – artist,instituflia care promoveazæ øi cea care gæzduieøte – i-a permis lui Wilsonsæ defineascæ øi, într-o anumitæ mæsuræ, sæ-øi regleze relafliile cu institufliaîn care s-a desfæøurat proiectul. Propunîndu-øi sæ investigheze istoriileascunse în spafliile de depozitare ale Societæflii Istorice, Wilson s-a concentratasupra includerilor øi excluderilor, reprimærilor øi sublimæriloristorice, cu referire la reprezentæri ale sclaviei. Dat fiind faptul cæ fiecareinstituflie are unul sau mai multe schelete ascunse în dulap, dintr-o perspectivæprezentæ, punctul de plecare al lui Wilson poate sæ paræ un loccomun. Totuøi, rezultatul proiectului a fost – din mai multe motive – un18

arhivasucces considerabil în ce priveøte deschiderea muzeului, accesibilizarea pentru un publicale cærui istorii nu se regæseau, în mod normal, între pereflii acestuia. Reorganizarea, recombinareaøi punerea laolaltæ a obiectelor øi a procedeelor de expunere din colecflia øi dinrezerva de instalaflii a Societæflii Istorice, modul în care a fost inserat proiectul în spafliul instituflionall-au fæcut aproape imposibil de diferenfliat de prezentærile obiønuite ale institufliei.Ca o reinstalare a celui de-al treilea etaj al Societæflii Istorice, acesta imita autoritatea prezentaflionalæa institufliei, pentru a înscrie un alt set de istorii în spafliul istoric al muzeului.Practic, cele douæ etaje aflate sub instalaflia lui Wilson au fost læsate neatinse; cu toate acestea,privitorii care tocmai ieøeau de la instalaflia lui Wilson le priveau øi pe acestea. Succesulacestei practici s-a datorat, în cea mai mare parte, creærii, de cætre artist, a unorsuprapuneri øi conexiuni între versiuni uneori contradictorii ale unor istorii particulare. Deexemplu, Wilson a aøezat într-o vitrinæ [obiecte] preflioase din argint, provenind dincolecflia Societæflii Istorice, øi le-a etichetat „Obiecte din metal 1793–1880“. În aceeaøi vitrinæcu [obiectele] de lux din argint øi etichetate prin acelaøi procedeu identificator, erauintroduse cætuøe pentru sclavi, gæsite în spafliile de depozitare ale Societæflii Istorice. Prinexpunerea acestor douæ seturi de obiecte în acelaøi cadru prezentaflional, avînd aceeaøiformæ a informafliei de etichetare, Wilson a reuøit sæ dovedeascæ veridicitatea faptului cæ„producerea unui obiect era posibilæ doar prin subjugarea prin forflæ a celuilalt“. 28 Categoriacomunæ astfel creatæ a „obiectelor de metal“ permitea dezvæluirea relafliei dintre celedouæ, permiflînd, în acelaøi timp, privitorului accesul la discursuri separate, de obicei, princonvenfliile clasificatoare ale institufliilor.Ceea ce e instructiv în privinfla acestui detaliu al prezentærii e faptul cæ juxtapunerea øietichetarea sînt, mai curînd, procedee de formatare simple, øi totuøi capabile sæ producæpuncte de acces înspre o multitudine de narafliuni øi istorii aflate în competiflie. Formatarea,aøa cum e ea folositæ în acest exemplu, e obflinutæ cu instrumente [care la rîndul lor au fost] dobînditeprin angajarea contextului acestei instituflii particulare. Iar aceste instrumente s-au dovedit a fi capabile sæ utilizezecontextul cu referire la actualitæflile øi la posibilitæflile acestuia, sæ aplice øi sæ sprijine o concepflie relaflionalæasupra istoriei.Nu e surprinzætor cæ succesul øi reacfliile critice pozitive la adresa proiectului l-au transformat imediat într-unmodel pentru alte astfel de proiecte. De atunci, curatorii øi institufliile i-au trimis în mod repetat pe artiøti sæ-øidescopere propriile pivnifle, însæ aproape niciunul dintre aceste proiecte care I-au urmat n-au atins un impactsimilar. Øi unul din motivele cruciale pentru care sînt extrem de dificile astfel de tentative de a transferaparadigmele conceptuale ale proiectului lui Wilson la alte situaflii este faptul cæ ele nu iau în considerare specificitateaproiectului lui Wilson în relaflie cu [spafliul] sæu gazdæ. Un model de lucru dezvoltat pentru tratareaunui context particular nu se oferæ cu uøurinflæ transferurilor, pentru cæ înseøi transferurile reprezintæ tratæriale contextelor care, desigur, produc noi seturi de cerinfle. Ceea ce nu înseamnæ cæ transferurile nu sînt, pînæla urmæ, posibile, dar ele necesitæ o reconsiderare øi o adaptare succintæ a aproape fiecærui detaliu al unuiproiect contextual ce trateazæ materiale sau discursuri istorice. Mai departe, trebuie subliniat nu doar cæ succesulproiectului lui Wilson a dus la consolidarea metodei artistului, ci øi cæ productivitatea reciprocæ dintreartist øi context a mai produs øi consolidat o identitate aparte pentru Wilson ca artist.Considerarea implicafliilor oricærui astfel de transfer reaminteøte faptul cæ o discuflie precisæ despre instrumentepoate avea loc doar retrospectiv øi cæ discutarea lor în general e limitatæ de definirea cadrului conceptual mailarg în interiorul cæruia se pot dezvolta instrumentele. Øi mai aminteøte øi cæ practicile contextuale pot fi conceputedoar ca fiind cu totul contingente øi cæ ele solicitæ astfel „o terminologie teoreticæ, analiticæ øi vizualæcapabilæ sæ se transforme pe sine, pe mæsuræ ce angajeazæ evenimentele contextelor definite politic“. 29Aplicînd aceastæ idee despre instrumente øi contextualism metodologic la proliferarea mijloacelor de stocaredigitalæ, putem crea o legæturæ – o legæturæ care ar putea permite lecturarea comercializærii instrumentelortehnologice pentru producerea narafliunilor individuale laolaltæ cu intervenfliile artiøtilor în „arhivæ“.Dacæ posibilitatea de a produce arhive personalizate – la un nivel tehnologic similar celui la care sînt produseunele arhive publice influente – indicæ o ræsturnare conceptualæ în relaflia dintre narafliunile private øi istoriamodernæ, ea nu modificæ automat relafliile de putere dintre instituflii (sau companii) øi indivizi. Prin accesibilitateacomercialæ a instrumentelor relativ noi de producere øi de accesare a narafliunilor istorice, prin creareaÉmigré #42, 199819

de arhive private, relafliile consumatorilor cu istoria øi cu metodele de-a o scrie se modificæ. Arhivarea individualæare nevoie de consum, care, în schimb, sprijinæ sau produce instituflia responsabilæ cu producerea „accesului“.Însæ, aøa cum am subliniat mai sus, consumul nu se limiteazæ la un proces pasiv; el defineøte un spafliual acfliunii în interiorul cæruia utilizærile, abuzurile øi recodærile de date arhivate pot produce tipuri alternativede „acces“.În mod similar, pe mæsuræ ce artiøtii sînt silifli sæ dezgroape istorii øi sæ abordeze statutul muzeului-arhivæ în culturacontemporanæ, se schimbæ øi relafliile artiøtilor, institufliilor øi privitorilor cu istoria øi cu metodele de-a oscrie. Institufliile artistice au comandat øi gæzduit temporar proiectele artiøtilor care propuneauidei alternative despre istorie (în cîteva dintre exemple, istoria institufliei finanflatoare) øireprezentæri alternative ale „arhivei“. Prin astfel de asocieri pe termen scurt øi prin aplicareaproiectelor la anumite comunitæfli, în institufliile culturale au fost „verificate“ accesul øi democratizarea,pe cînd filosofiile, structurile øi procedurile lor ræmîn, adesea, intacte. În timp ceartistul angajat în astfel de acfliuni sprijinæ øi ajutæ la producerea institufliei finanflatoare, astfelde angajamente reprezintæ, de asemenea, complexe spaflii de acfliune, în care relafliile de puterepot fi remodelate øi narafliunile istorice pot fi rescrise.Proliferarea atît a posibilitæflilor de arhivare, cît øi a acfliunilor artiøtilor care contestæ formeleierarhice relevante pentru istorie nu e nici intrinsec radicalæ, nici intrinsec conservatoare. Aceleaøiinstrumente pot avea rezultate diferite în contexte diferite; ele pot redresa sau consolidanarafliunile influente. De aceea, ceea ce e crucial din punct de vedere politic este felul încare sînt reconceptualizate aceste posibilitæfli în cadrul acestei ræsturnæri; øi, prin urmare, felulîn care se dezvoltæ metodologiile øi strategiile de formatare øi în care se configureazæ øi se modificæpermanent instrumentele accesorii.Traducere de Veronica Lazær øi Andrei StateNote:Charles JencksThe Language of Post-Modern Architecture,19771. Interesant e cæ afacerile din industria muzicalæ sufereau, la acea vreme, un declin semnificativ în ce priveøte vînzarea dediscuri, ceea ce fæcea ca producflia masivæ de noi titluri formatate pe CD-uri sæ fie un risc din punct de vedere comercial.Pentru a minimaliza acest risc, casele de discuri au început sæ-øi scotoceascæ prin arhive øi sæ reintroducæ titluri carefæcuseræ istorie øi care fie se epuizaseræ, fie se presupunea cæ se aflau în condiflii de deteriorare dupæ ani întregi de folosinflæ.Ceea ce a fæcut ca relansærile vechilor materiale muzicale sæ le surîdæ principalelor case de discuri a fost imediata lor disponibilitate,direct dintre editærile anterioare, la niøte costuri de producflie de studio practic nule.2. O transformare uimitor de asemænætoare cu introducerea, în urmæ cu cincisprezece ani, a compact-discului poate fi atestatæ astæzi pe piaflaaparatelor video. Tehnologia video digitalæ (DVD) se comercializeazæ datoritæ parametrilor cunoscufli ai durabilitæflii øi accesibilitæflii.3. De pildæ, Heat and Soul. Joy Division. A Complete Studio Back Catalogue, London Records, 1997; Treasures of the Museum of Natural History,Voyager, 1996; Greatest Olympic Moments, Voyager, 1996; Remember When America Went to War. The Victory Collection, BMG/SmithsonianInstitution Press, 1995.4. Printre exemplele ce pot fi gæsite în magazinele de discuri se numæræ The Definitive Otis Redding, Rhino Records, 1993; The Essential GeorgeJones, Epic Records, 1998; Barry White, The Ultimate Collection. Just for You, Mercury, 1992; sau The Complete Records of Robert Johnson,Columbia, 1990.5. De exemplu, Pet Sounds Sessions, Capitol, 1997, al trupei The Beach Boys.6. Fredric Jameson, Postmodernism, or the Cultural Logic of Late Capitalism, Durham NC, Duke University Press, 1991, p. 21 øi p. 25.7. Pe la sfîrøitul anilor 1970, fuseseræ deja elaborate, de cætre pionieri ai studiilor culturale – Angela McRobbie, Dick Hebdige øi Lawrence Grossberg–, analize importante asupra acestei chestiuni, ce subliniazæ posibila productivitate øi investire cu putere [empowerment] a consumului.8. Michel Foucault, „Return to History“, in Michel Foucault, Aesthetics, Method, and Epistemology. Essential Works of Foucault, vol. 2, New York,New York Press, 1998, p. 443.9. Pentru o descriere succintæ a abordærii metodologice a lui Foucault øi a concepfliei sale asupra istoriei, vezi Michel Foucault, The Archaeologyof Knowledge, New York, Pantheon, 1972 øi Michel Foucault, The Order of Things, New York, Pantheon, 1976.10. Un numær semnificativ de eseuri din aceastæ perioadæ au fost adunate în Stuart Hall øi Tony Jefferson (ed.), Resistence Through Rituals, London,Hutchinson, 1976.11. Pentru o criticæ øi o revizuire a fixafliei inifliale a studiilor culturale asupra claselor, vezi Stuart Hall, „The Problem of Ideology: Marxism withoutGuarantees“, in David Morley øi Kuan-Hsing Chen, Stuart Hall, London/New York, Routledge, 1996; pentru o reconsiderare a dihotomieisale „mainstream“ versus „subculturæ“, vezi Sarah Thornton, Club Cultures. Music, Media and Subcultural Capital, Hanover/ London,20

arhivaWesleyan University Press/University Press of New England, 1996. În ce priveøte reelaborarea nofliunii de subiect øi de subiectivitate dinperspectiva studiilor culturale, vezi Dick Hebdige, Hiding In The Light, London/New York, Routledge, 1988, sau Lawrence Grossberg, WeGotta Get Out of This Place. Popular Conservatism and Postmodern Culture, New York/London, Routledge, 1992.12. O altæ întreprindere, problematicæ în ce priveøte lipsa atenfliei acordate concepfliilor asupra istoriei, a fost o expoziflie deschisæ în 1998 la PS1din New York, Deep Storage. Collecting, Storing and Archiving in Art (curatoriatæ de Ingrid Schaffner øi de Matthias Winzen). Preocuparea principalæa acestei expoziflii era asamblarea operelor de artæ care constau în orice fel de materiale comasate. Aceastæ focalizare a exclus posibilitatea(promisei) abordæri a unei economii a arhivei øi a impactului sæu asupra producerii istoriei.13. La o conferinflæ susflinutæ la Cooper Union în toamna anului 1997, Catherine David øi-a subliniat preferinfla pentru formatul de carte în daunaexpozifliei, ca o platformæ pentru articularea „retro-perspectivei“. În plus, cum nu am væzut expoziflia propriu-zisæ,comentariul meu se limiteazæ la felul în care este reprezentatæ aceastæ acfliune în catalog.14. Cuvînt-înainte al editorilor, documenta X – the book, catalogul expozifliei, Ostfildern-Ruit, Cantz Verlag, 1997, p. 24.15. Rem Koolhaas, OMA, Bruce Mau, S, M, L, XL, New York, The Monacelli Press, 1995.16. Termenul (german) „Kontextkunst“ [artæ contextualæ] a fost introdus de cætre Peter Weibel ca un titlul generic în cadrulexpozifliei intitulate Kontextkunst, pe care a curatoriat-o pentru Steirischer Herbst în Graz, Austria, în 1993.17. Hal Foster, „Artist as Ethnographer“, in The Return Of The Real, Cambridge, MA, MIT Press, 1996.18. Miwon Kwon, „One Place After Another: Notes on Site Specificity“, in October 80 (primævara 1997), Cambridge,MA.19. Lawrence Grossberg, Dancing In Spite Of Myself. Essays on Popular Culture, Durham, NC, Duke University Press,1997, p. 9.20. „Exact aøa cum practicile culturale nu mai trebuie considerate ca pur øi simplu reprezentaflionale, ci, mai degrabæ, caproductive, tot astfel analiza însæøi trebuie væzutæ nu ca reconstruind, pur øi simplu, contextul, ci ca producîndu-l saufabricîndu-l într-o manieræ activæ, ca investind cu putere practica din interiorul contextului propriei sale analize.“ LawrenceGrossberg, Dancing In Spite Of Myself.21. Fundaflia Generali este o instituflie artisticæ din Viena, Austria, stil Kunsthalle. Este fondatæ øi condusæ de cætre companiade asiguræri Generali.22. Aceastæ problematicæ este principala preocupare a criticii lui Hal Foster din „The Artist as Ethnographer“.23. Emilio Ambasz (ed.), Italy: The New Domestic Landscape. Achievements and Problems of Italian Design, New York,The Museum of Modern Art, 1972.24. Expoziflia, din 1995, a lui Zittel, de la Andrea Rosen Gallery din New York, consta într-o structuræ tip pat (aøezatæpe un covor purpuriu) care încorpora øi alte funcflii domestice øi de divertisment. Færæ a oferi vreo indicaflie sau referinflæ,lucrarea lui Zittel reconstruia, literalmente, un proiect al grupului italian de design Internotredici, [proiect] intitulat Tuttuno,realizat în 1969–’71 øi documentat în Italy: The New Domestic Landscape. Mai recentul ei A-Z Escape Vehiclesciteazæ liber dintr-un alt proiect, documentat în aceeaøi publicaflie, Mobile House al lui Alberto Rosselini, un modelpentru spafliile de locuit produse în masæ, separate øi personalizabile.25. Grossberg, p. 18.26. În acest sens, unul dintre cele mai remarcabile exemple recente a fost Three Rivers Arts Festival din Pittsburgh, 1996, curatoriatæ de MaryJane Jacob. Pentru o analizæ specificæ a acestui proiect øi a dinamicii sale complexe, vezi recenzia lui Miwon Kwon din Documents 7, NewYork, 1996.27. Fred Wilson, in Ivan Karp øi Fred Wilson, „Constructing the Spectacle of Culture“, in Reesa Greenberg, Bruce W. Ferguson, Sandy Nairne,Thinking about Exhibitions, New York, Routledge, 1996, p. 255.28. Ibid., p. 256.29. Grossberg, p. 11.Page from Charles Jencks,The Languague of Post-Modern Architecture,1977AULT øi BECK lucreazæ împreunæ la crearea unor proiecte, incluzînd Social Landscape [Peisaj social] la Weatherspoon Art Museum (Greensboro,NC, 2004) øi Outdoor Systems, indoor distribution [Sisteme exterioare, distribuflie interioaræ] la Neue Gesellschaft für Bildende Kunst, Berlin,2000. Totodatæ, ei mai produc design pentru expoziflii, cel mai recent fiind cel pentru X–Screen: Film Installations and Actions of the 1960s and1970s [X–Screen: Instalaflii øi acfliuni din filme ale anilor 1960 øi 1970], Museum Moderner Kunst, Viena, Austria, 2003. Ault øi Beck sînt autoriai volumului Critical Condition: Selected Texts in Dialogue / Aussgewälte Texte im Dialog [Condiflia criticæ: Texte alese în dialog] (Essen, Kokerei Zollverein| Zeitgenössische Kunst und Kritik, 2003).21

galerieØtefan Constantinescu: Northern Lightswww.forma12.com/stefanstefan@forma12.comLives and works in Stockholm.Born: 1968 Bucharest, Romania.Studies: 1997–98 Special student, The Royal Academy of Arts, Stockholm, Sweden. 1994–97 Master of Fine Arts, at The Royal Academy of Arts, Stockholm, Sweden.1989–96 Bachelor of Art, at The Romanian Art Academy, Bucharest, Romania.Personal Exhibitions: 2004 Dacia 1300, my generation, Muzeul fiæranului Român, Bucharest, Romania, curator: Tom Sandqvist; Dacia 1300, my generation, VectorGallery, Iaøi, Romania; Dacia 1300, my generation, H.Arta Gallery, Timiøoara, Romania; Dacia 1300, my generation, Malmö Konstmuseum, F-Rummet, Sweden, curator:Tom Sandqvist. 2003 Dacia 1300, my generation, ID:I Gallery, Stockholm, Sweden, curator: Tom Sandqvist. 2001 Just What Is It..., Atelier 35 Gallery, Bucharest,Romania. 2000 Archive of Pain, video installation, Dalles Art Hall, Bucharest, Romania, curator: Tom Sandqvist; Archive of Pain, video installation, Contemporary ArtCenter, Vilnius, Lithuania, curator: Tom Sandqvist. 1997 Mejan Gallery, Stockholm, Sweden.Group Exhibitions: 2006 (upcoming) ”INDIRECT SPEECH”, Kunsthalle Fridericianum, Kassel, Germany, curator: Alina Øerban; Bucharest Biennial, Bucharest, Romania.2006 ON DIFFERENCE #2, Württembergischer Kunstvereins Stuttgart, Germany, curators: Hans D. Christ/Iris Dressler. 2005 Minnesbilder, Skulpturens Hus, Stockholm,Sweden, curator: Viveca Lindenstrand; ON DIFFERENCE #1 – Local Contexts – Hybrid Spaces, Württembergischer Kunstvereins Stuttgart, Germany, curators: Hans D.Christ/Iris Dressler; TEXTground – Display Gallery, Prague, Czech Republic, curator: Cosmin Costinaø. 2004 Blick 2004, Kunstverein Munich, Germany; Ideas in Motion– video days 2, Associazione Culturale Promere and Cooperativa Atelier, Florence, Italy, curator: Fiammetta Strigoli; The Way like the World is, Turkish Bath of Iaøi,Romania, curator: Matei Bejenaru; Blick 2004, Moderna Museet, Stockholm, Sweden, the works were selected by: Maria Lind, Kunstverein Munich, Anna Livion-Ingvarsson, Swedish Touring Exhibitions, Cecilia Widenheim, Moderna Museet. 2003 Narration in Swedish Contemporary Art, Norrköpings Konstmuseum, Sweden,curator: Marianne Hultman. 2002 Focus on Romania, MuseumsQuartier, Vienna, Austria, curator: Susanne Neuburger; COOP 02, Museum of ContemporaryArt/Kalinderu Media Lab, Bucharest, Romania. 1999 Real/Ireal, Atelier 35 Gallery, Bucharest, Romania. 1997 Främlingen, Mejan Gallery, Stockholm, Sweden, curator:Tom Sandqvist. 1996 Konstnärshuset, Stockholm, Sweden; Galleriet Gallery, Växjö, Sweden.Film Festivals: 2006 (upcoming) The Passage, Transylvania International Film Festival, Cluj, Romania. 2006 The Passage, festivalul cARTfilm, Iaøi, Romania;The Passage, Thessaloniki International DocMarket; The Passage, Göteborg Film Festival, Göteborg, Sweden. 2004 Dacia 1300, My Generation, The 8th RencontresInternationales Paris/Berlin, Paris, France.Represented: Malmö Museum of Contemporary Art, Sweden.22

10.01.2006–27.03.200610.01.2006–27.03.2006N-am mai visat ceva de mult. Îmi place sæ dorm øi nici nu mai apuc sæ visez sau poate cæm-am ramolit într-atîta, încît dimineaflæ nu mai ræmîne nimic gravat pe hard disk. Mi-am propusde ceva timp sæ mæ scol dimineafla la ora 6, dar nu reuøesc sæ-mi respect planul. M-amtrezit o datæ, am fæcut cafeaua, micul dejun øi m-am bægat din nou în pat. Vreau sæ fac atîtea,dar parcæ timpul nu-mi mai ajunge. Totuøi, la somn nu pot renunfla. La primævaræ, cînd va fi luminæde la 3.00 dimineafla, cred cæ nu va fi o problemæ sæ mæ scol mai devreme. De obicei, mæ scolla 7.30, mæ duc la baie, mæ spæl pe dinfli, mænînc, vorbesc cu Kuki øi cu bæieflii, îl îmbrac pe Iancuøi apoi fugim la grædiniflæ. Mæ întorc acasæ øi este deja ora 9.00. Mæ apuc de lucru. Pierd o græmadæde timp pe internet. Sînt bolnav de internet. Chiar acum, am primit un e-mail de la Gunillade la Arbetsförmedlingen Kultur (forflele de muncæ, secfliunea de culturæ). Voi începe un curspentru øomeri, pe 6 februarie. De cînd a apærut problema delocalizærii locurilor de muncæ, estefoarte greu sæ gæseøti o slujbæ în Suedia. Toate slujbele fug în Europa de Est sau, chiar mai departe,în Asia. Sînt curios sæ væd unde se va ajunge.De obicei îmi vine sæ povestesc despre România, dar acum am sæ povestesc despre Suedia.Nu øtiu de ce, dar îmi este mai uøor sæ vorbesc despre România. Îmi este pur øi simplu la îndemînæs-o fac, poate øi pentru cæ de aici, din Suedia, am suficientæ distanflæ. M-am întors din Româniade o sæptæmînæ øi încæ nu înfleleg unde mæ aflu. Noroc cu Gunilla, asistenta de la ArbetsförmedlingenKultur, care mæ ajutæ sæ revin cu picioarele pe pæmînt. Deøi lucrez sau cel puflin mæagit de dimineaflæ pînæ seara cu tot felul de lucruri, scriu øi ræspund la e-mailuri, lucrez la proiectelemele, am totuøi senzaflia cæ nu fac nimic. Uneori lucrez doar din rutinæ, færæ sæ mæ gîndescsau sæ înfleleg ce fac. Asta mi se întîmplæ de fiecare datæ cînd mæ întorc aici, am nevoie decîteva sæptæmîni de readaptare. Cum ajung pe aeroport, mi se face ræu, uneori am febræ. Credcæ este o reacflie a organismului, un fel de autoapærare, creierul vrea sæ mæ avertizeze cæ, gata,s-a terminat, acum trebuie sæ te trezeøti din „beflie“. A început sæ-mi fie greu sæ mæ miøc. Defapt, îmi este greu sæ mæ întorc la problemele curente. Îmi este fricæ sæ nu greøesc, sæ n-o iaupe tobogan, în jos. Obstacolele sînt la mine în cap øi nu este neapærat vorba de ceva exterior.Orice miøcare în spafliu mæ doare foarte tare, orice despærflire este o durere. Este o durerefizicæ, o obosealæ enormæ, mæ dor oasele, carnea, capul. Nu reuøesc sæ înmagazinez toate informafliile.Timpul are o altæ dimensiune, totul se dilatæ. Am observat cæ dacæ stau aici, mæ simtmult mai bine fizic sau, mai bine zis, nu am øocul revenirii la realitate, care este atît de dureros.Cîteva chestii refuz sæ le înfleleg. Noi locuim la etajul 5, într-un bloc de 8 etaje, în Grimsta, zonæcare aparfline de Vällingby, una din suburbiile Stockholmului. În interiorul blocului øi pe o razæde aproximativ 50 de metri în jurul lui, ne salutæm respectuoøi cu tofli vecinii, dar cum aceastæzonæ este depæøitæ, cum, brusc, nimeni nu te mai salutæ. Este ca øi cum regulile jocului sînt valabiledoar pe un anumit teritoriu. Eu am avut întotdeauna probleme cu salutatul. Obiønuiescsæ-i salut pe tofli cunoscuflii øi îmi place sæ fiu salutat øi, de aceea, înnebunesc cînd cineva se facecæ nu mæ vede øi nu mæ salutæ. Mæ simt pæcælit, adicæ a primit ceva færæ sæ dea la schimb, mi-aluat abuziv salutul. În ce priveøte salutul, îl dau la schimb: dau un salut pentru un alt salut. Poatecæ sînt eu meschin øi ar trebui sæ fiu mai generos, sæ nu mæ mai aøtept sæ primesc ceva de laceilalfli. Trebuie sæ mæ mai gîndesc la asta.S-a blocat internetul! Sînt dependent de cæsufla mea poøtalæ electronicæ. Gata, a repornit, darn-am primit niciun e-mail. Într-o zi primesc în medie cam 20–30 de e-mailuri, însæ doar 5, poate,îmi sînt adresate, restul sînt reclame. Lunea øi marflea primesc cele mai multe e-mailuri, vinereanu primesc e-mailuri de la instituflii, iar sîmbætæ øi duminicæ primesc doar reclame.A fost straniu în România, nu am avut sentimentul cæ m-am întors acasæ, ci doar cæ m-am întorsîntr-un loc drag, pe care îl cunosc foarte bine, dar nu este la mine acasæ. Am simflit ce simt deobicei cînd ajung, de exemplu, în Italia; acum exagerez puflin. Vreau sæ spun cæ am ajuns undevaunde cunosc aerul, mirosurile, atmosfera, forfota din jur, dar totuøi ceva lipseøte. Din maøinalui Claudiu, cu care am plecat de la aeroport, totul îmi pærea cunoscut øi în acelaøi timp stræin,recunoøteam locurile, stræzile, clædirile, øi totuøi le simfleam foarte diferite. Deøi era Cræciunuløi în aeroport, în toate benzinæriile øi prin oraø se auzeau eternele colinde ale lui Hruøcæ, eunu am simflit nimic din tot ce îmi închipuiam cæ trebuie sæ simt. N-am mai fost de Cræciun înflaræ din ’94, de cînd m-am øi cæsætorit, øi plænuiam de mult sæ fac Cræciunul øi Anul Nou în flaræ,cu cei apropiafli. Am simflit cæ România s-a înstræinat de mine øi cæ îmi este aproape la fel destræinæ ca øi Suedia. Mæ gîndesc la tofli aceia care refuzæ sæ se mai întoarcæ, chiar în vizitæ, la eiacasæ, mæ gîndesc, de asemenea, la ce voiau sæ-mi spunæ tofli aceia cu care vorbeam øi pe carenu-i înflelegeam atunci cînd am venit în Suedia, inclusiv pe pærinflii mei. Nici acum nu øtiu dacæIt’s been a long time since my last dream. I like sleeping and I fail to dreamor maybe I’m just so decrepit, that the morning leaves nothing on the hard disk.I’ve been planning for sometime to wake up at six in the morning, but I cannot stickto the plan. There was one time I woke up, I made the coffee, the breakfast andI turned in again. I want to do so many things, but it seems that I’m running outof time. However, I can’t give up sleep. In the spring, when light starts at 3 in themorning, I don’t think that waking up earlier will be a problem. I usually wake upat 7.30, I go to the bathroom, brush my teeth, eat, talk to Kuki and the boys, I dressup Iancu and we hurry to the kindergarten. I return home and it’s already 9.00.I start working. I waste a lot of time on the internet. I am internet-sick. I just got an e-mail from Gunilla from Arbetsförmedlingen Kultur (working forces, cultural section).I’m starting a course for the unemployed on February 6. Since the problem of delocalizationof jobs appeared, it’s very hard to find a job in Sweden. All jobs leave forEastern Europe or even further, for Asia. I wonder where it will end.I usually feel like talking about Romania, but now I will talk about Sweden. I don’tknow why, but it seems easier to talk about Romania. It’s just handy to do so, perhapsbecause from here, from Sweden, I can put myself at some distance. I returned fromRomania for a week and I still can’t figure out where I am. Lucky with Gunilla, theassistant from Arbetsförmedlingen Kultur, who helps me get my feet on the groundagain. Although I work or at least toss about from dusk till dawn about a lot of things,I write and answer to e-mails, work on my projects, I have the feeling that I’m notdoing anything. Sometimes it’s just the routine, without thinking or understandingwhat I am doing. This happens every time I return here, I need several weeks to readjust.As soon as I arrive at the airport I get sick, sometimes feverish. I think it’san organic reaction, a kind of self-defense, the brain wants to warn me, No more, it’sover, now you have “to sober up”. It has become difficult for me to move. In fact, it’shard for me to return to the daily problems. I’m afraid of making mistakes, of slidingdown the drain. The obstacles are in my head, it’s not necessarily something exterior.Any spatial movement hurts a lot, any departure is painful. It is a physical pain,an enormous tiredness, my bones, my flesh, my head hurt. I fail to store all the information.Time gains another dimension, everything expands. I noticed that if I stayhere I feel much better, physically speaking, or, to be more precisely, there is no shockof returning to reality, which is so painful.There are some things I refuse to understand. We live on the fifth floor, in an eightfloor building in Grimsta, an area belonging to Vällingby, a Stockholm suburbia. Insidethe building and in an area of about 50 meters around it, we respectfully salute withall the neighbours, but once outside this area, suddenly nobody salutes you anymore.It seems like the rules of the game apply only on a particular territory. I always hadtrouble with saluting. I use to salute all my acquaintances and I like being saluted;that’s why I go mad when someone pretends not to see me and doesn’t salute me.I feel betrayed, I mean he received something without returning the gift, he abusivelytook my salute. Regarding the salute, this is like a trade for me: I exchange a salutefor another. Maybe I’m just being mean and I should be more generous, not expectingto receive anything from the others. I need to think it over.The internet is not working! I am addicted to my electronic inbox. All right, now it’sworking again, but I didn’t receive any e-mails. I receive about 20–30 e-mails per day,but only 5 are addressed to me, the rest are advertisements. I receive the most e-mailson Monday and Tuesday, on Friday I don’t receive e-mails from the institutions, andon Saturday and Sunday I only receive advertisements.It felt strange in Romania, I didn’t have the feeling of returning home, but to a placedear, very well-known to me, but not my home. I felt the same thing I usually feelwhen I go, for instance, to Italy; maybe I’m exaggerating just a little. What I mean isthat I arrived in a place with a familiar air, smell, atmosphere, but something wasmissing. From Claudiu’s car, who took me from the airport, I could recognize theplaces, the streets, the buildings and nevertheless felt they were very different.Although it was Christmas and one could listen to the perennial Christmas carolsof Hruøcæ at the airport, at every gas station and in the city, I haven’t felt anything42

galerieîi înfleleg. Bænuiesc cæ aceastæ reacflie, refuzul de a accepta schimbarea øi refuzul de a vedeasau de a vorbi despre România, vine dintr-o fricæ de durere, dintr-o dorinflæ de a-mi pæstra înordine sentimentele, pentru a evita un disconfort interior øi pentru a mæ conserva. Singura realitateacceptatæ în legæturæ cu România este doar cea a crimelor prezentate la øtirile de la ora5, de pe PRO TV.Væd cæ ninge afaræ øi astæzi trebuie sæ merg la englezæ. Nu-mi place sæ conduc pe gheaflæ, mæsimt nesigur. Totul mi se trage de la Peugeot-ul æsta al meu, care este foarte instabil. La vitezæmare, simfli cæ zbori de pe øosea.N-am mai fost de o lunæ la englezæ øi am senzaflia cæ am uitat tot. Nu øtiu ce am, dar eu øi englezanu ne împæcæm prea bine. Este cam penibil sæ nu øtii englezæ, æsta este încæ un motiv sæ mæscol la ora 6. Trebuie sæ fiu mai disciplinat.Ce chestie! Iar mi-a scris Gunilla.În timp ce mæ întorceam de la grædiniflæ ningea frumos, însæ acum s-a oprit. Sînt minus 8 gradeøi mi-a fost frig la picioare. Ascult Pavel Stratan, dar nu mæ prea pasioneazæ. Este chiar „de porc“.Am primit un pachet cu filme, muzicæ øi cærfli din România, de la rude øi prieteni. În general,primesc mult material nou din flaræ.Ieri m-am supærat pe Kuki. M-am enervat cæ mi-a pus în guræ lucruri pe care nu le-am spus.Sînt nemulflumit de multe lucruri din viafla mea, dar nu pot sæ le pun pe tarabæ aøa, direct, øicel mai enervant este atunci cînd o face altcineva în numele meu.Mi-am reinstalat Windows-ul. Nu øtiu cum, iar am luat un virus. Cel puflin de douæ ori pe antrebuie sæ iau un virus øi, bineînfleles, sæ reinstalez sistemul operativ. Este un fel de ritual. Dacænu este virus, atunci se „agaflæ“ Windows-ul øi începe sæ meargæ greu computerul. Se întîmplæasta de la jocurile lui Iona. Apropo de jocuri. Am avut øi eu un joc, exact nu mai øtiu cum senumea, oricum, acfliunea avea loc în cel de-al Doilea Ræzboi Mondial. Eram foarte prost ca „soldat“,mæ omorau æia mereu. Dupæ cîteva sæptæmîni, am renunflat sæ-l mai joc, pentru cæ mæsimfleam ameflit dupæ ce jucam, iar noaptea, cînd mæ culcam, încæ mi se mai derulau imaginileprin fafla ochilor. Lupta continua o perioadæ øi înainte de a adormi. L-am dezinstalat dupæ untimp. Mi-am dat seama cæ jocurile nu sînt pentru mine.Aøtept un e-mail din Chile øi nu mai vine. Nu suport sæ aøtept, mæ înnebuneøte. Astept o invitafliepentru a prezenta Dacia øi Pasajul acolo. Am aflat cæ este vacanfla de varæ la ei. Ce ciudat mise pare! Deøi øtiu cæ atunci cînd la noi este iarnæ la ei este varæ, totuøi îmi vine greu sæ înflelegacest lucru.A venit poøta, mæ duc sæ væd ce a venit. Plæfli øi National Geographic-ul lui Iona, peste care nicinu se mai uitæ. Am sæ întrerup abonamentul.M-am sculat la ora 6 astæzi øi mæ simt foarte bine. A nins øi astæzi toatæ ziua. Este superb afaræøi încæ mai ninge. Sînt minus 7 grade. Iona øi Iancu au stat acasæ. Ne-am înfleles foarte bine.Le-am fæcut sæ mænînce lasagna; a ieøit excelent. Mai încolo, mæ apuc cu Iona sæ facem o plæcintæcu mere øi, dupæ aceea, ieøim sæ ne jucæm în zæpadæ. Kuki este la Zara sæ-mi cumpere ocæmaøæ øi niste chestii. Iar la noapte vreau sæ væd, împreunæ cu Iona øi Kuki, Pistruiatul, pe carel-am primit de la Dan. M-a sunat Kuki sæ-mi spunæ cæ sînt tone de lucruri la reducere øi sæ mæîntrebe dacæ vreau sæ-mi cumpere floale. Ah, ce bucurie a cæzut pe capul meu!Sæ nu uit: sæptæmîna trecutæ, cînd am fost la Hemsöp, alimentara din apropierea blocului meu,am observat cæ tofli muncitorii care lucrau la reamenajarea magazinului vorbeau ruseøte. Trebuiesæ spun cæ imediat am remarcat cæ în aer plutea o indignare generalæ. Oamenii se uitauostil la acei muncitori, la acei intruøi pe care nu-i înflelegeau ce vorbesc. Iar ieri, cînd am fost laun magazin de haine din centrul Stockholmului, se întîmpla ceva ciudat: o parte din angajafliimagazinului nu øtiau suedeza, în schimb vorbeau engleza. Aøa ceva, cu cîfliva ani în urmæ, ar fifost imposibil de imaginat.N-am væzut încæ Pistruiatul, pentru cæ Kuki a adormit cînd îl culca pe Iancu, øi m-am uitat împreunacu Iona, care voia sæ vadæ ceva „action“, la Haiducii lui Øaptecai. Mamæ, mamæ, ce porcærie!Este varzæ filmul æsta. Am fost totuøi fascinat de Florin Piersic. Am fost impresionat de tinereflealui øi pot spune cu mîna pe inimæ cæ era un bærbat superb. Într-o flaræ cu o cinematografie puternicæ,omul æsta ar fi ajuns mare.Mi-a scris cineva pe Messenger cæ sînt minus 20 de grade la Bucureøti. Aici sînt minus 7, a fosto temperaturæ constantæ în ultimele 5 zile. Din fericire, nu bate vîntul.I thought I would feel. I haven’t spent the Christmas in the country since ’94, sinceI got married and I’ve been planning for long to spend the Christmas and the holidaysin Romania, with the loved ones. I felt that Romania has estranged from me, that it isnow as estranged as Sweden. I think about those who refuse to come back, even tovisit their homes, I also think about what they were trying to tell me, all those whoI talked to and I didn’t understand at the time when I came to Sweden, including myparents. Even now I don’t know if I understand them. I suppose this reaction, therefusal to accept the change and the refusal to see or to talk about Romania comesfrom a certain fear of getting hurt, from the desire of keeping one’s feelings in order,to avoid an interior unconfortableness and preserve oneself. The only acceptedRomanian reality is that of the crimes presented by PRO TV’s five o’clock news.I can see it’s snowing outside and I have my English class today. I hate driving on ice,I feel insecure. It’s because this Peugeot of mine, which is very instable. At highspeeds, you feel like flying off the road.It’s been a month since my last English class and I feel like I forgot everything. I don’tknow what’s wrong with me, but English and I don’t get along very well. Not knowingEnglish is a little embarrassing; this is another reason for my waking up at 6 o’clock.I have to be more disciplined.What do you know! Gunilla wrote me again yesterday.As I returned from the kindergarten it was snowing beautifully, but it stopped now.There are 8 grades below zero and my feet felt cold. I’m listening to Pavel Stratan,but I’m not much into it. It really sucks. I received a package with movies, music andbooks from Romania, from relatives and friends. I usually get a lot of new materialfrom the country.Yesterday I got upset on Kuki. I was irritated that she put things I’ve never said in mymouth. There are many things in my life that I’m not satisfied with, but I can’t exposethem just like this, and the most annoying thing is when somebody does it for me.I reinstalled Windows; I don’t know why, but once again I had a virus. At least twicea year I succeed to get myself a virus and, of course, reinstall the system. It’s a kind ofritual. If it’s not a virus, then Windows gets jammed and the computer starts to workslowly. It’s from Iona’s games. Speaking of games. I once had a game, I don’t exactlyremember its name, however, it took place during the Second World War. I was a verybad “soldier”, they kept killing me. After a couple of weeks, I gave up playing,because I felt dizzy after that, and at night, when I went to bed, the images were stillpassing before my eyes. The fight continued for sometime before I went asleep.I uninstalled after a while. I realized that I’m not the gamer type.I’m waiting for an e-mail from Chile and it doesn’t come. I can’t stand to wait, it drivesme crazy. I’m waiting for an invitation to present Dacia and The Passage there. I foundout that it’s the summer holiday there. It seems so strange! Although I know thatwhen it’s winter here, it’s summer for them, it’s hard for me to understand it.The mail came; I’m going to check it out. Bills and Iona’s National Geographic, whichhe doesn’t even look upon anymore. I’m going to end up the subscription.Today I woke up at 6 and I’m feeling all right. It snowed all day, too. It’s gorgeousoutside and still snowing. There are 7 degrees below zero outside. Iona and Iancustayed home. We got along very well. I made lassane for them: it came out excellent.Later on, I’ll start making an apple pie with Iona and after that we’ll go outside to playin the snow. Kuki is at Zara, buying me a shirt and some stuff. And tonight I want towatch, together with Iona and Kuki, Pistruiatul, which I received from Dan. Kuki calledand told me that there are tones of things on sale, asking me if I wanted to buy myselfsome clothes. The joy on me...Let’s not forget: last week, when I went to Hemsöp, the store next to my building,I noticed that all workers which were rearranging the store were speaking in Russian.I have to say that there was a sense of indignation floating in the air. People lookedwith hostility at those workers, those intruders they could not understand. And yesterday,at a clothing store, something strange happened: some of the employees didn’tspeak Swedish, but they spoke English. It’s impossible to imagine something like thathappening a few years ago.43

Am vorbit la telefon cu Jaw. Se va întîlni în oraø cu Palle, Valeria øi cu Romanouski; parcæ øi pregætesco expoziflie aici, în Stockholm. Mæ întreabæ dacæ vreau sæ particip øi eu cu Pasajul. I-am spuscæ da.Iancu vrea sæ se uite toatæ ziua la Spiderman. Bineînfleles cæ noi nu-l læsæm. Se crede Spidermanøi am emoflii din pricina asta. Îmi este fricæ sæ nu saræ pe geam. Am vorbit cu el despreasta øi sper cæ a înfleles. Mænîncæ orice este roøu, pentru cæ vrea sæ aibæ pînzæ ca Spiderman.Îi place øi pizza, pentru cæ Spiderman distribuia pizza. Stæ prin casæ într-un costum ca al lui Spiderman,pe care l-a primit cadou de la Øtefan, veriøorul lui de la Bucureøti. Spune cæ vrea s-osalveze pe Kuki øi pe bunica.Ieri am avut musafiri, a venit pe la noi Simona Ghiflæ, actrifla de la Bucureøti. A fost la Malmöcu un spectacol. Ne-am plimbat puflin prin centrul oraøului, prin cele mai turistice zone posibile.Ne-am întîlnit øi cu Kuki, la ora 12, în Gamla Stan, øi am mîncat într-un loc miøto, însæ mîncareanu era prea bunæ, cel puflin somonul lui Kuki, care aræta øi avea gust de burete. Eu øi Simonaam mîncat curcan, øi era destul de bun. La ora 3 a trebuit sæ mæ întorc acasæ, sæ-l iau pe Iancude la grædiniflæ.M-am enervat foarte tare pe Iona. Tot timpul are probleme cu DVD-ul, care nu mai vrea sæfuncflioneze tocmai atunci cînd vrea el sæ se uite la un film. Am explodat øi am dat cu telecomandade pæmînt. Mæ simt îngrozitor acum. Sînt un mare prost øi un tatæ stresat øi transpirat.A început sæ plouæ. Este prima zi cu plus, dupæ douæ sæptæmîni cu minus. Este plus un grad.Kuki øi copiii au plecat sæ se plimbe pe afaræ.Caut pe internet o telecomandæ nouæ.Am visat azi-noapte! N-am mai fæcut-o de nici nu mai flin minte de cînd. Am visat cæ trebuiasæ plec în Olanda cu Doru Dricu, un prieten de aici din Suedia, sæ vindem niøte castroane deaur, pe care el le primise de la bunica lui. Nu øtiu de ce, dar noi ne gæseam în Bucureøti, în Colentina,adicæ foarte aproape de blocul unde am locuit eu. Eram într-un tramvai cu castroanele aleade aur, pe care le flineam într-o pungæ albæ semitransparentæ. La staflia Teiul Doamnei, s-a urcatun tip cu un cîine, iar æsta s-a repezit sæ mænînce din fasolea bætutæ dintr-un castron. Doru s-asupærat cînd a væzut cæ-l las sæ mænînce din mîncarea bunicii. În timp ce-mi explica cît de multfline la aceste obiecte, brusc, tot tramvaiul s-a umplut de lume øi, în înghesuiala aia, a apærutun controlor. Pentru cæ nu aveam bilet, i-am spus cæ „m-am urcat din greøealæ în tramvai øi cæ,de fapt, vreau sæ cobor“. Controlorul, îmbræcat într-un costum foarte elegant øi modern, mi-aspus cæ nu-i nicio problemæ, pot coborî. Am coborît øi, de pe refugiul stafliei de tramvai, totîncercam sæ-i explic controlorului cæ este vorba de o greøealæ øi atunci a început muzica însufragerie øi m-am trezit. Kuki a dat drumul la muzicæ. Am ræmas marcat de noile clædiri futuristepe care le-am væzut în vis. Colentina era superbæ øi tramvaiul era ultramodern.Ieri, deøi a fost duminicæ, a fost totuøi o zi oribilæ; ne-am certat cu toflii toatæ ziua. Nu øtiu ce afost cu noi. De dimineaflæ, am distrus telecomanda, am urlat ca un dement, am stat dupæ aiape net sæ caut altæ telecomandæ. Am fost la Kista, la un magazin, øi am cumpærat o telecomandæuniversalæ, dar care nu a mers la DVD-ul meu. Am dus-o înapoi øi am cæutat pe net altæ telecomandæ.Iar am urlat, a urlat øi Kuki, au urlat øi copiii. Iar noaptea, ca totul sæ se termine în aceeaøinotæ, eu cu Iona ne-am uitat la Terminator 3. A fost groaznic.M-a sunat mama sæ-mi spunæ cæ în Bucureøti a murit un om de afaceri japonez, muøcat de uncîine. Muøcætura i-a secflionat o venæ øi a pierdut prea mult sînge. A murit la Spitalul de Urgenflæ.Am început de 4 zile un curs care se numeøte „Identitate øi profilare“. Învefli cum sæ te prezinflica artist, sæ-fli defineøti „piafla“ øi sæ te „împachetezi“. Sînt multe chestii pe care le øtiu, pe carele-am auzit din alte pærfli, de la muncæ, de la televizor, le-am citit prin ziare, dar pe care, în realitate,nu le-am aplicat niciodatæ pentru a mæ prezenta ca artist. Poate de jenæ sau poate de lenenu am fæcut-o. Nu pofli sæ apari cu portofoliul sub brafl, sæ ridici din sprînceanæ, sæ te uifli cu osiguranflæ de neclintit în ochii interlocutorului øi sæ începi sæ te vinzi precum un vînzætor ambulant.Cursul este flinut de doi tipi, unul te învaflæ cum sæ-fli faci o prezentare digitalæ sub formæde CD-ROM, iar al doilea este cu PR-ul. Mîine vine un „guru“, care a „împachetat“ multe firmeaici, în Suedia. Sincer sæ fiu, sînt curios sæ-l aud ce spune.Afaræ ninge de rupe. Îmi place mult zæpada, mæ liniøteøte. Totuøi, abia aøtept primævara. Primævaraeste anotimpul în care sufær cel mai mult. Este chiar culmea. Exact atunci cînd ar trebuisæ renasc, dupæ o iarnæ lungæ øi de multe ori plictisitoare, pe mine mæ apucæ alergia. Sînt aler-Haven’t seen Pistruiatul yet, because Kuki fell asleep when putting Iancu to sleep andI watched Haiducii lui Øaptecai with Iona, who wanted some “action”. Wow, whata piece of crap! This movie is far-out. Nevertheless, I was fascinated by Florin Piersic.I was impressed by his youth and I can say from all my heart that he was a superbman. This man would have turned huge in a country with a powerful cinematography.Someone wrote to me on Messenger that there are 20 degrees below zero inBucharest. There are minus 7 here, which has been the constant temperature forthe last five days. Fortunately, there is no wind.I spoke with Jaw on the phone. He’s going to meet Palle, Valeria and Romanouski inthe city; they seem to be preparing an exhibition here, in Stockholm. He asked meif I wanted to join in, with The Passage. I said yes.Iancu wants to watch Spiderman all day. Of course we wouldn’t allow it. He thinks he’sSpiderman and I’m nervous about it. I’m afraid he might jump out of the window.We talked about it and I hope he understood. He eats anything that is red, because hewants a web like Spiderman’s. He likes pizza because Spiderman delivers pizza. He sitsaround the house in a Spiderman outfit, which he received from Øtefan, his cousinfrom Bucharest. He says he wants to save Kuki and Grandma.Yesterday we had guests, Simona Ghiflæ, an actress from Bucharest, came by. She hada show in Malmö. We had a short walk around the city centre, visiting the touristiestarea possible. We also met with Kuki, at 12 o’clock, at Gamla Stan, and we had dinnerat a very cool place, but the food was not very good, at least Kuki’s salmon, lookingand tasting like sponge. I and Simona had turkey, pretty tasty. At 3 o’clock I had toreturn home, to pick up Iancu from the kindergarten.I got so angry at Iona. He’s always having trouble with the DVD player, which stopsworking just when he wants to watch a movie. I burst out and I smashed the remote.Now I feel awful. I am such an idiot and a stressed and a sweaty father.It started to rain. It’s the first day with plus, after two weeks with below zero temperatures.It’s one degree plus zero. Kuki and the kids went outside for a walk.I’m looking for a new remote control on the internet.Last night I had a dream! I can’t remember the last time I did. I dreamt about havingto leave for Holland with Doru Dricu, a friend from Sweden, to sell some golden bowlshe received from his grandma. I don’t know why, but we were in Bucharest, Colentina,that is very close to the building I used to live in. We were in the tramway, with thosegolden bowls in a white semi-transparent bag. At the Teiul Doamnei stop, a guy witha dog stepped in and the dog pitched into the beans we had in a bowl. Doru got upsetbecause I let the dog eat from grandma’s dish. As he explained to me how much hecared for those objects, suddenly the tramway crowded up and, from that crowd,a ticket inspector turned out. I didn’t have a ticket and I told him that “I accidentallygot up on the tramway and that, in fact, I wanted to get down”. The ticket inspector,dressed in a fancy, modern suit, told me that there was no problem, that I could getdown. I did so and on the tramway stop refuge I kept trying to explain the inspectorthat this is a mistake; then the music started in the living and I woke up. It was Kukiwho turned the music on. I was marked by the new futuristic buildings that I sawin the dream. Colentina was gorgeous and the tramway was ultra modern.Although it was Sunday, yesterday was a terrific day; we quarreled all day long.I don’t know what was wrong with us. From the very morning I smashed the remote,I yelled like a madman, afterwards I spent time on the net looking for another remotecontrol. I went to Kista, to a store, and I bought a universal remote control, which didn’tfit my DVD player. I took it back and I looked for another one on the net. I yelledagain, Kuki yelled too, the kids also yelled. And at night, so that things end up the waythey started, me and Iona watched Terminator 3. It was awful.Mother called to tell me that a Japanese businessman died from a dog bite. The bitesevered a vein and he lost too much blood. He died at The Emergency Hospital.Four days ago I started a course called “Identity and Shaping”. You learn how to presentyourself as an artist, to define the “market” and to “wrap” yourself. There are44

galeriegic la pæmînt, iarbæ, pisici, polen, dar cel mai ræu îmi face floarea de mesteacæn. Este o pacoste.Suedia este plinæ de mesteceni. Trebuie sæ iei niøte medicamente care, de fapt, te moleøesc.Ar trebui sæ fac un tratament sau sæ-mi fac un vaccin, dar mereu uit, pentru cæ exact din primazi în care alergia a dispærut øi mæ simt bine din nou, am uitat tot ce a fost. De obicei, mæ flinecam douæ luni, însæ doar una este rea de tot. Îmi dau cu tot felul de spray-uri în gît, iau pastile,pentru cæ altfel nu pot dormi din cauza crizelor de tuse. Uneori tuøesc pînæ vomit. Am sæ dauzilele astea un telefon la policlinicæ, sæ întîlnesc un medic, poate îmi face o injecflie øi scap anulæsta de chinuri. Aøa spun în fiecare an.Am început sæ desenez. Fac niøte schifle pentru nu øtiu ce. M-a bîntuit de multæ vreme o poftæde desen øi de picturæ. Cred cæ mæ gîndesc la desenele astea de 4–5 ani, poate øi mai mult.Nu øtiu exact ce am sæ fac sau cum øi unde am sæ ajung, dar øtiu cæ am poftæ sæ desenez. De8 ani n-am mai desenat. Desenez prost. M-am îndrægostit de pictorii prerafaelifli øi, în special,de Ofelia lui Sir John Everett Millais, care chiar mæ obsedeazæ. Nu pot sæ spun exact de ce, darîn acest moment lucrarea asta îmi ocupæ o mare parte din gînduri. Îmi stæ acolo lipitæ. Trebuies-o væd pe viu. Am sæ mæ duc la Londra s-o væd. Nu pot sæ spun cæ sînt interesat de poveste,cel puflin pînæ acum n-am fost. Îmi place pictura asta øi trebuie s-o væd cît mai repede.Iar ninge. Mæ simt în siguranflæ cînd ninge.Trebuie sæ fac de mîncare. Am poftæ de mæmæligæ, iar asta îi place øi lui Iancu. Iona trebuie sævinæ de la øcoalæ øi dupæ aia se duce la Kuki, la atelier, sæ-l învefle sæ ciocæneascæ metalul. Vreasæ facæ un medalion din tablæ. Eu am sæ merg cu Iancu la un patinoar, aici, în Vällingby. N-amniciun chef de aøa ceva, dar trebuie sæ fiu un tatæ cumsecade. Am desenat din nou.A fost ziua mea. N-am avut invitafli. Nu mæ mai bucur de mult cînd este ziua mea. Nici mæcarnu mai înfleleg de ce trebuie sæ te bucuri atunci cînd practic devii mai bætrîn cu un an. Din acelaøimotiv, Anul Nou, revelionul mæ terminæ. Este cea mai tîmpitæ zi din an. Mæ deprimæ exuberanflamulflimii. Mæ întreb de ce se bucuræ lumea sau, mai bine zis, de ce trebuie sæ semanifeste aøa.Tocmai am intrat în casæ. Am fost cu Iancu la un minipatinoar. Nu prea s-a omorît cu patinatul,dar ne-am jucat frumos. S-a aruncat øi s-a tævælit prin toatæ zæpada. Cînd am intrat în casæ, Iancuera ud pînæ la chilofli, dar era fericit. Mîine mergem din nou, dar de data asta îl luæm øi pe Iona.Astæzi a nins iaræøi toatæ ziua. Cred cæ niciodatæ nu a nins aøa de mult. Nu este vorba de cantitate,ci de perioada de timp. Ninge de atîta timp, dar stratul de zæpadæ nu este totuøi preamare. fiin minte cæ în primii ani era zæpadæ doar douæ, trei zile, maximum o sæptæmînæ. Eramstupefiat, pentru cæ îmi imaginam cæ aici voi gæsi zæpezi veønice, cæ voi învæfla sæ schiez øi sæ patinez,dar în 12 ani am schiat doar de douæ ori, iar de patine nici nu s-a pus problema.Îmi tot vin pe e-mail reclame la Viagra øi la diferite produse electronice. Este foarte iritant. Îmicontrolez e-mailul de zeci de ori pe zi. Sînt dependent de internet.N-am fost la patinoar, aøa cum mi-am propus.Ieri am fost cu Kuki la IKEA, sæ cumpæræm niøte chestii pentru casæ øi am trecut øi pe la El Giganten,sæ caut o maøinæ de tuns. Deøi trec relativ des prin magazinele de electronicæ, de undeîmi cumpær CD-uri sau DVD-uri, totuøi la restul produselor nu mæ uit. Ieri am stat mult sæ mæuit øi recunosc cæ am avut un øoc sæ descopær cît de mult s-au transformat produsele electronice,în special camerele foto digitale øi telefoanele. Toate sînt minuscule, plate øi parcæ se agaflæde mîna ta. Îfli spun „cumpæræ-mæ, cumpæræ-mæ…“. Abia am putut sæ plec de acolo doar cuo maøinæ de tuns în mînæ. Îmi venea sæ cumpær lucruri de zeci de mii de coroane.A sunat telefonul øi m-au întrebat dacæ vreau sæ mæ abonez la un ziar, la Dagens Nyheter.Le-am spus cæ nu.Trebuie sæ fac de mîncare. Iona ar trebui sæ vinæ de la øcoalæ øi nu este nimic de mîncare. Iancudoarme în camera lui. N-a fost la grædiniflæ de trei zile. A avut temperaturæ øi tuøeøte. Astæzi,cînd a strænutat, i-a curs sînge din nas. Nici nu prea are poftæ de mîncare. I-am stors patru portocaleøi a mîncat douæ felii de pîine cu miere. Nu øtiu ce sæ fac de mîncare. A, era sæ uit. Amscos de dimineaflæ niøte foietaj, din care vreau sæ fac plæcintæ cu mere.M-a sunat Iona øi mi-a spus cæ este la Bauan. I-am spus sæ vinæ la 5.Am descærcat de pe net, în ultimele zile, o græmadæ de muzicæ øi filme. M-am sæturat de totce aveam prin casæ øi am fæcut o nouæ „capturæ“. De data asta, am descærcat mai ales muzicæclasicæ, Mozart & comp. Am mai descærcat øi niøte Cassavettes øi Antonioni; aveam chef demany things I know, which I heard elsewhere, at work, on TV, in the papers, which,in fact, I never used to present myself as an artist. Maybe I was embarrassed or lazy.You can’t just show up holding your portfolio under your arm, raise your eyebrow, lookyour interlocutor in the eyes, unbeatable confident, and start selling yourself likea commercial traveler. The course is held by two guys; one of them teaches you how tocreate a digital presentation on a CD-ROM, the other one is responsible for PR. Tomorrowwe shall meet a “guru”, who has “wrapped” a lot of companies here, in Sweden.I have to admit I’m curious about it.It’s snowing like hell outside. I like the snow a lot, it comforts me. Nevertheless, I can’twait for the spring. Spring is the season I suffer the most. It’s simply not fair. Just whenI’m supposed to revive, after a long and often boring winter, I get allergic. I am allergicto dust, grass, cats, pollen, but the birch flower hurts me the most. It’s a pain in the ass.Sweden is full of birches. One has to take some drugs, which really make you drowsy.I should treat myself or get myself vaccinated, but I always forget, because the first daythe allergy is gone and I feel good again, I forget everything that happened. It usuallylasts two months, of which one is the worst. I use all kinds of neck-sprays, I take pills,otherwise I can’t fall asleep because of the coughing attacks. Sometimes I cough untilI throw up. One of these days I’m going to call up the polyclinic, to see a doctor; maybehe’ll give me a shot to get rid off pain this year. I say this every year.I started to draw. I’m making some kind of sketches. I have been haunted for sometimeby an urge to paint and draw. I must be thinking of these drawings for 4–5 years,maybe more. I don’t exactly know what I am going to do, how or what I am headingfor, but I know I feel like drawing. I haven’t drawn for 8 years. I’m a bad drawer. I fellin love with the pre-Raphaelite painters and especially with Sir John Everett Millais’Ophelia, which I am obsessed with. I can’t say for sure why, but right now this work isin a lot of my thoughts. It sticks in there. I must see it for real. I will go to London tosee it. I can’t say I’m interested in its story, at least not so far. I like this painting andI have to see it as soon as possible.It’s snowing again. I feel safe when it snows.I have to cook. I feel like eating some mæmæligæ and Iancu likes it, too. Iona has toreturn from school and after that he is going to Kuki’s studio, to learn how to knockthe iron. He wants to make an iron plate medallion. I’m taking Iancu to a skating rinkhere, in Vällingby. I don’t feel like it at all, but I have to be a nice father. I drew again.It was my birthday. I didn’t have any guests. It’s long since I felt happy for my birthday.I don’t even understand anymore why you have to be happy, when you practicallyget older with a year. For the same reason, The New Year’s Eve brings me down.It’s the silliest day in the year. The exuberance of the crowd depresses me. I wonderwhy are the people happy or why do they have to show it like this.We just entered the house. I took Iancu to a mini skating rink. He didn’t care much forskating, but we played nicely. He threw himself in the snow and wallowed in it. Whenwe entered the house, Iancu was wet from tip to toe, but he was happy. Tomorrow wewill go again, but this time we are taking Iona with us.Today it snowed all day again. I guess it snowed more than ever. I’m not talking aboutquantity, but about the period of time. It snows for so long, but the snow layer is nottoo thick. I remember that in the first years, the snow lasted for two or three days,maybe one week. I was shocked, because I imagined finding everlasting snows here,that I shall learn how to ski and skate, but in 12 years I’ve only skied twice; as aboutskating, no way.I keep receiving advertisements for Viagra and other electronic products on my e-mail.It’s very annoying. I check my e-mail tens of times a day. I’m addicted to the internet.We didn’t go to the skating rink, although we planned to.Yesterday I was with Kuki at IKEA to buy some things for the house and stopped atEl Giganten, to look for a hair clipper. Although I’m a regular client of the electronicsstores, where I buy CDs any DVDs, I don’t care for the other products. YesterdayI spent much time watching, and I must admit that I was shocked to see how muchthe electronics have changed, especially the digital photo cameras and the telephones.They are all tiny, flat and they seem to grab you by the hand saying: “buy me,45

Blow Up. Îmi place la nebunie cum fline tipul camera foto în mînæ øi pantalonii æia albi, strînøipe corp. De multe ori, m-am îmbræcat la fel. Ce senzaflie! Îmi amintesc de liceu øi de teribilismeleacelei perioade. Cred cæ este filmul care m-a influenflat cel mai mult în privinfla esteticiivestimentare.Sînt minus 7 grade afaræ øi este un soare tæios. Este o plæcere sæ te plimbi pe afaræ, deøi estefrig. Acum este clar cæ, peste puflin timp, vine primævara øi am sæ reînviu. Poøtaøul a adus unmaldær de reclame. Lunea vin cele mai multe reclame. Iona are vacanflæ astæzi øi va sta acasætoatæ sæptæmîna. Acum se joacæ afaræ cu un prieten.N-am lucrat aproape nimic în ultimele patru zile. Iancu este ræcit øi nu l-am dus la grædiniflæ. Afost foarte cuminte, dar totuøi n-am putut sæ lucrez nimic. Acum este în sufragerie, se uitæ latelevizor la Albæ-ca-Zæpada. A intrat în perioada „Albæ-ca-Zæpada“. Cînd vine Kuki de la atelier,trebuie sæ cumpær mîncare. Frigiderul este gol. Cel mai stresat este Iona. Cînd observæ cæfrigiderul a început sæ se goleascæ, ne dæ primul semnal øi, dupæ aia, urmeazæ alte semnale, cuo anumitæ intensitate. Cel mai grav este cînd nu mai este lapte. Iona se simte în siguranflæ atîtatimp cît frigiderul este umplut ochi. Bænuiesc cæ aøa înflelege el cæ noi nu avem probleme øi cætotul este în ordine – mama øi tata sînt OK. Cred cæ asta o are de la mine. Atît timp cît contuldin bancæ este plin, sînt liniøtit. Iar cum ajunge la zero, cum mæ apucæ depresiile, nervii, devinbrusc stresat. Din fericire, Kuki nu este ca noi. Ea dæ echilibrul în casæ.Este ora 16.48 øi Iancu mai doarme. A dormit cam douæ ore øi jumætate. De dimineaflæ ne-amjucat în sufragerie. Am construit turnuri, pe care Iancu le-a dærîmat. Îi place sæ se uite pe cærfliøi sæ vorbeøti cu el. Vorbeøte enorm. Pune cele mai imposibile întrebæri. De exemplu, „de ceîi plac lui Spiderman culorile roøu, albastru øi alb“. Iancu spune la albastru balbastru.Încæ nu mi-am cumpærat telecomandæ øi nu pot sæ væd anumite filme. Astæzi vreau sæ trimit prininternet ordinul de cumpærare. S-au strîns mai multe lucruri de care am nevoie øi am sæ le comandpe toate.A murit Laura Stoica într-un accident rutier pe DN 2. Acum mi-a spus Simona. Era gravidæ înluna a treia. Se afla împreunæ cu logodnicul ei, se întorceau la Bucureøti de la un spectacol. Aintrat o Dacie-papuc în ei. fiin minte doar Un actor græbit. Nu mi-a plæcut niciodatæ ce cînta.Mereu îmi bæteam joc de ea cînd o vedeam la televizor, îi spuneam „Laura Gaura“. Mæ gîndescla terciul æla de carne øi metal. Sînt dærîmat.Iar a sunat telefonul. De data asta, era o ofertæ de chilofli. Le-am spus cæ nu sînt interesat. Æøtiacu chiloflii sunæ cam o datæ la douæ, trei luni. Îmi spun cæ am cîøtigat un concurs øi cæ îmi trimittrei perechi de chilofli gratis. Mereu le ræspund cæ nu sînt interesat. Nu cæ n-aø avea nevoie dechilofli, dar mæ enerveazæ ideea. N-am cîøtigat niciodatæ în viafla mea vreun premiu, n-am primitnici la øcoalæ premiu øi, zæu, ar fi trist ca unicul meu premiu sæ fie trei perechi de chilofli.Vinerea trecutæ a fost o zi plinæ. N-am prea avut de mult o zi ca asta. La ora 13.00 am fost laun interviu pentru o slujbæ. Trebuie sæ fac un site, o „bancæ“ de informaflii culturale, ce va cuprindetoate resursele artistice ale acelei zone. Îmi place ideea, dar îmi dau seama cæ este vorba deo muncæ enormæ. Interviul a mers bine. Practic, m-am dus acolo pentru o muncæ de webdesigner,dar din discuflii m-au întrebat dacæ nu m-ar interesa sæ conduc un proiect, pentru cælor li se pare mai potrivitæ pentru mine aceastæ muncæ. Cred cæ, per ansamblu, am fæcut o impresiebunæ. Erau douæ tipe trecute de 45 øi un tip cam de 30. Erau simpatici øi pæreau interesaflide ce le spuneam. Am plecat de acolo cu senzaflia cæ munca este a mea. Oricum, nu vreausæ mæ gîndesc prea mult la asta.La ora 19.00, am fost cu Kuki sæ vedem un apartament cu patru camere, undeva în apropiere.Planul nostru este sæ ne mutæm într-un apartament cu patru camere øi sæ transformæm unuldin dormitoare în atelier. Nu ne-a plæcut deloc apartamentul respectiv. Era foarte înghesuit øicam deprimant.Seara, la ora 21.00, a venit Julio de la Madrid. Va sta la noi cinci zile. Lucræm împreunæ la unproiect.Proiectul este aproape gata. Am lucrat în fiecare zi la el øi fundaflia e pusæ. Simt cæ este solid øiîmi place mult. A ræmas sæ-l mai aranjæm, sæ-l „pieptænæm“.A sunat un tip de la penitenciarul din Norrtälje, un oraø din nordul Stockholmului, sæ mæ întrebedacæ vreau sæ lucrez la ei ca profesor de picturæ øi desen. Am cerut mai demult slujba asta, pentrucæ mi se pærea interesantæ, dar acum sînt speriat. Nu este chiar aøa de plæcut sæ lucrezi cucriminali, pedofili, violatori ø.a.m.d. Trebuie sæ fii tare pentru o asemenea muncæ. Nu øtiu cesæ fac.buy me...” It was hard for me to leave just with a hair clipper. I felt like buying thingsthat are worth tens of thousands or crowns.The telephone rang and they asked me if I wanted to subscribe for a paper, DagensNyheter. I said no.I have to cook. Iona should be back from school and there’s nothing to eat. Iancu issleeping in his room. He hasn’t been to the kindergarten for three days. He had thefever and he coughs. Today, when he sneezed, blood came out of his nose. He’s nottoo hungry. I squeezed 4 oranges for him and he had two toasts with honey. I don’tknow what to cook. Oh, I almost forgot. I took out some pastry this morning, for bakingan apple pie.Iona called and told me he was at Bauan. I told him to come at 5.In the last days I downloaded a lot of music and films from the internet. I was fed upwith everything I had in the house and I made a new “capture”. This time I downloadedespecially classical music, Mozart & comp. I also downloaded some Cassavettesand Antonioni; I was in the mood for Blow Up. I love the way that guy holds the cameraand those white, stretchy pants. I dressed like that a lot of times. What a feeling!I remember high-school and the excesses of that time. I think this movie had thegreatest influence on the way I dress.There are seven degrees below zero outside and a intense sun. Although it’s cold, it’sa pleasure to walk outside. It is obvious now that, not after long, the spring will comeand I will revive. The mailman brought a pile of advertisements. Most advertisementsarrive on Monday. For Iona, today is a holiday and he is going to stay at home for theentire week. Now he’s playing outside with a friend.I haven’t worked almost at all for the last four days. Iancu has a cold and I didn’t takehim to the kindergarten. He was very quiet, but I couldn’t work anyway. He’s in the living-roomnow, watching Snow-White on TV. He is in the Snow-White phase. When Kukireturns from the studio, I have to buy some food. The refrigerator is empty. Iona ismost nervous about it. When he sees that the refrigerator starts to empty, he gives usthe first signal; others are following, more intense. The worst is when there is no milk.Iona feels safe as long as the refrigerator is stuffed. I guess that’s the way he understandsthat there are no problems and that everything is all right – mother and fatherare O.K. I think that he inherited it from me. As long as the banking account is full, I’mcalm. But when it goes to zero, I feel depressed, nervous, stressed. Fortunately, Kuki isnot like us. She gives our home a sense of equilibrium.It’s 16.48 and Iancu is still asleep. He’s been sleeping for two and a half hours.This morning we played in the kitchen. We built towers, which Iancu broke down.He likes to look on the books and to be talked to. He speaks enormously. He asks themost impossible questions. For example, “why does Spiderman love red, blue andwhite”. Iancu calls albastru [blue] balbastru.I still haven’t bought a remote control and I can’t watch certain movies. I want toorder it on the internet. There are more things that I have to buy now and I’m goingto order them all.Laura Stoica died in a car crash on DN 2. Simona just told me that. She was threemonths pregnant. She was with her fiancé, returning to Bucharest from a show.A Dacia truck ran into them. I only remember Un actor græbit [A hurried actor].I never liked what she played. I always made fun of her when she was on TV, I calledher Laura Gaura. I keep thinking about that mess of flesh and metal. I’m devastated.The telephone rang again. This time, an underpants offer. I told them I was not interested.The underpants guys call every two or three months. They tell me I won a contestand that they are sending me three pairs of underpants for free. I always tell themI am not interested. It’s not that I don’t need the underpants, but it’s annoying. I’venever won any prize in my life; I didn’t get any prize in school and it would really bea shame for my first prize to consist of three pairs of underpants.Last Friday was a full day. I haven’t had a day like that for a long time. At 1 P.M.I went to a job interview. I have to make a site, a cultural information “bank”, with all46

galerieM-au sunat cei cu „banca“ de informaflii culturale de pe internet, mi-au spus cæ m-au angajatøi am sæ încep munca la ei pe 3 aprilie. E o veste bunæ, care a picat la fix.Am fost luni cu Julio la cinema Zeta øi am væzut ultimul film al lui Moodysson, Container. Erasæ vomit acolo. În viafla mea nu am væzut o mizerie mai mare. În salæ erau 6 connaisseuri, caresavurau toate replicile. Oamenii æia m-au dezgustat cel mai tare. N-am rezistat pînæ la sfîrøit.Mi-au trebuit cam 10 minute sæ stau afaræ øi sæ-mi revin din traumæ. Noroc cæ am uitat totulfoarte repede. Nici nu vreau sæ mæ mai gîndesc.Seara, am descærcat iar filme de pe net: tot ce am gæsit de Michael Haneke, King Kong øi AfricaAddio, un documentar italian din 1966. Am descærcat øi muzicæ.Am vorbit cu Gunilla øi era fericitæ cæ mi-am gæsit slujba asta.A plecat Julio øi a venit frate-meu cu familia. O sæ stea la noi pînæ luni. A venit sæ-øi depunæ actelepentru redobîndirea cetæfleniei române. Am s-o fac øi eu odatæ cu el. Nu mai sînt cetæflean romândin 1998. Ne ducem mîine la ambasadæ.Iancu a spart un geam cu capul. Este ceva nou la el sæ dea cu capul în uøi, geamuri, perefli, øiuite cæ acum a spart un geam cu capul. Bine cæ nu i-a intrat în ochi sau cæ nu s-a tæiat pe faflæ.S-a speriat ræu øi cred cæ n-o sæ mai facæ asta. fiin minte cæ øi Iona a avut o perioadæ asemænætoare.Este duminicæ dupæ-amiazæ. Am dormit pe canapeaua din sufragerie, încælzit de soarele ce-mibætea pe piept. Doar bîzîitul muøtelor îmi lipsea.Øtefan ConstantinescuStockholmthe artistic resources in the area. I like the idea, but I realize the enormous amountof work involved. The interview went well. I actually applied for a job as web-designer,but after talking they asked if I wasn’t interested in managing a project, as theythought this job would fit me better. I think I made a good impression, generallyspeaking. There were two women past 45 and a guy around 30. They were nice andthey seemed interested in the things I said. I left with the feeling that I got the job.However, I don’t want to think about it too much.At 7 P.M. I went with Kuki to see an apartment with four rooms, somewhere nearby.We plan to move in a four room apartment and redesign one of the bedrooms as a studio.We didn’t like that apartment at all. It was very crowded and very depressing.In the evening, Julio came from Madrid. He will stay with us for four days. We areworking on a project together.The project is almost completed. We worked on it everyday and the foundation waslaid. I can feel it’s strong and I like it a lot. It remains to be shaped and “receiveanother brush”.A guy from the Norrtälje (a little town north of Stockholm) penitentiary called to ask ifI wanted to work for them as a teacher of painting and drawing. I applied for this jobsome time ago, because I found it interesting, but now I’m scared. Working with criminals,pedophiles, rapists, etc is not quiet pleasant. One has got to be tough for a joblike that. I don’t know what to do.The people from the internet cultural information “bank” called; they told me thatI got the job and that I start on April 3. It’s good news, right on time.On Monday I went with Julio at Cinema Zeta and we saw Moodysson’s last movie,Container. I nearly threw up on the spot. I’ve never seen such misery in my entire life.There were 6 connoisseurs in the theatre, enjoying every line. Those people disgustedme the most. I didn’t make it to the end. I needed about 10 minutes outside to snap outof it. Lucky I forgot everything very quickly. I don’t even want to remember about it.In the evening I downloaded movies from the internet again: all the Michael HanekeI could find, King Kong and Africa Addio, an 1966 Italian documentary. I also downloadedsome music.I talked to Gunilla and she was happy I found this job.Julio left and my brother and his family came. They will stay with us until Monday.He came to file for Romanian citizenship. I’ll do the same thing. I stopped beinga Romanian citizen in 1998. Tomorrow we will go to the embassy.Iancu broke a window with his head. Breaking into doors, windows, walls it’ssomething new for him and now, look! he broke a window with his head. It’s lucky theglass didn’t get into his eyes or didn’t cut hid face. He was really scared and I thinkhe’s not going to do it again. I remember Iona going through a phase like this.It’s Sunday afternoon. I slept on the living-room couch from, warmed by the sun beatingon my chest. The only thing missing was the buzz flies.Øtefan ConstantinescuStockholmTranslated by Alex Moldovan47

Tom SandqvistØtefan Constantinescu1. Ce rol vrei sæ ai în lumea artei? Locul meu este în atelier sau în studio. Acolo vreau sæ duc la bun sfîrøit ce am început, sæ fac film de ficfliune, documentar, fotografie øi, bineînfleles, sæ pictez. Ammai multe idei de film, dar sînt conøtient cæ, pentru a face film, este nevoie de mult mai multe resurse materiale decît pentru oricare din proiectele mele din trecut.2. Care este „credoul“ tæu? Uite, o sæ-fli dau douæ citate din „clasici“ în viaflæ. Doru Borobeicæ (Boro pentru cunoscætori), basistul trupei rock Iris, i-a spus odatæ lui Ion Dumitrescu (Pralea),bateristul formafliei, cæ el crede cæ ar cam fi momentul schimbærii în sound-ul trupei, cæ ar fi bine sæ cînte ceva în genul lui Van Halen. „Ce cîntæm acum nu preamai e la modæ“, era concluzia. Pralea i-a ræspuns simplu: „Bæi, noi trebuie s-o flinem pe-a noastræ, ce øtim noi mai bine, TUF-TAF, TUF-TAF, TUF-TAF, øi sigurva veni øi ziua noastræ“. Instinctiv, Ion Dumitrescu øi-a dat seama cæ trebuie sæ fie consecvenfli în activitatea lor artisticæ, cæ trebuie sæ-øi urmeze drumul,indiferent de mode.Adrian Mutu, fotbalist profesionist care joacæ acum în Italia, la Juventus, a spus øi el odatæ o vorbæ miøto: „Un atacant are timp de 90 de minute cel puflin trei ocaziide a înscrie. Una din ele trebuie sæ fie gol“. Ca øi în fotbal, øi în viaflæ, øi implicit în artæ, este imposibil sæ nu te întîlneøti cu cel puflin trei ocazii de „gol“; tot ce-inevoie este sæ ai prezenfla de spirit, intuiflia øi curajul necesar la momentul potrivit. Adicæ, nu pledez pentru a fi un oportunist cinic øi pentru a specula færæ jenæcontextul de dragul succesului, ci pentru a construi cu ræbdare, pînæ cînd urmætoarea treaptæ din drumul tæu se va ivi în mod natural. Tot ceea ce ræmîne de fæcutatunci este doar sæ urci acea treaptæ sau, în cazul unui fotbalist, sæ marchezi.3. De ce te-ai mutat Øi în cazul meu, hazardul a jucat un rol important. Am venit aici, pentru reîntregirea familiei, în 1993. Tatæl meu venise în timpul comunismului, în 1987, în vizitædin Bucureøti la Stockholm? la fratele lui øi a ræmas aici. Mama øi fratele meu au plecat imediat dupæ prima mineriadæ, în 1990. Iniflial, eram hotærît sæ nu plec nicæieri, eram foarte tînær øicæderea comunismului crease o stare de exuberanflæ în rîndul generafliei mele. Am plecat totuøi, cu gîndul sæ-mi revæd familia øi apoi sæ mæ întorc. Am plecat înSuedia pentru cîteva luni øi între timp s-au fæcut 12 ani. Mi-am dat atunci seama cæ, cel puflin profesional, am o ocazie bine-venitæ de a vedea, de a cunoaøte øi dea învæfla alte lucruri, pe care sînt sigur cæ nu le-aø fi aflat la Academia de Artæ din Bucureøti, cel puflin în perioada aceea. Am intrat la Academia Regalæ de Artæ dinStockholm øi cred cæ am luat o decizie corectæ. O mare parte din ceea ce fac acum se datoreazæ øcolii de la Stockholm.4. De ce eøti atît de interesat Interesul meu pentru carieræ este colateral. De fapt, doresc sæ fiu læsat în pace øi sæ fac ce vreau, dar, ca întotdeauna, pentru asta trebuie sæ fii credibil pentru a fide întrebærile legateluat în serios. Este ca la bancæ, cînd primeøti un credit pentru cæ prezinfli o garanflie convingætoare. Mæ calcæ pe nervi sæ fii nevoit toatæ ziuæ sæ explici sau sæde cariera artisticæ?dovedeøti ce pofli, sæ umbli cu CV-ul lipit pe frunte.5. Ce ar trebui un tînær artist Trimit la ceea ce am ræspuns la a doua întrebare øi aø mai adæuga o „vorbæ de aur“ a lui Gheorghe Hagi, considerat de mulfli drept cel mai mare fotbalist român alsæ øtie?tuturor timpurilor: „Mingea nu oboseøte“. Important este ce øi cum faci, nu sæ alergi ca nebunul dupæ trenduri øi succese.6. Care este experienfla ta Experienfla mea în Suedia are multe pærfli pozitive, în primul rînd în privinfla creafliei artistice. Færæ sprijinul financiar primit aici, sînt sigur cæ activitatea meaca emigrant în Suedia?artisticæ ar fi fost cu totul alta. În plan social, øansa de a mæ întîlni cu alfli artiøti a fæcut ca experienfla mea sæ nu fie una dramaticæ, cum a fost, de exemplu, cea apersonajelor din filmul meu Pasajul. Lucrurile s-au schimbat enorm în ultimii zece ani, adicæ de cînd Suedia a devenit parte a Uniunii Europene, øi parcætransformærile sînt tot mai radicale øi mai accelerate odatæ cu trecerea timpului. Uneori, e nevoie de distanflæ pentru a face o analizæ cît mai onestæ în privinflaacestor schimbæri. Globalizarea ne afecteazæ pe tofli, cu bune øi rele. Este un proces ireversibil øi inevitabil, la care putem fi doar spectatori. Mijloacele prin careeu pot participa activ la influenflarea acestor schimbæri sînt însæ insuficiente; de aceea, rolul meu ca artist se mærgineøte, în general, doar la unul de povestitor.7. Ce pærere ai despre faptul Cred cæ e o greøealæ; mi se pare improprie prezenfla muzeului într-un asemenea spafliu, dar ceea ce cred cæ este încæ mai greøitæ e prezenfla Parlamentului în acelcæ Muzeul Naflional de Artæ loc. Øtiu cæ nu sînt primul care spune asta, dar aø fi fæcut acolo un muzeu al comunismului. În ce priveøte arta contemporanæ din România, mi-aø dori sæ aparæ cîtContemporanæ este localizat mai multe instituflii, cu linii øi programe diferite, pentru a se crea un climat serios øi, de ce nu, o piaflæ de artæ contemporanæ în România. Am auzit cæ sînt maiîn Casa Poporului?multe proiecte interesante pentru urmætorii ani, însæ ræmîne de væzut cîte dintre ele se vor materializa.8. Ce crezi despre climatul Deøi træiesc aici de aproape 12 ani, nu pot sæ spun cæ cunosc totul. Am terminat øcoala aici în 1998 øi prima expoziflie pe care am avut-o a fost în 2003. Mi-a fostartistic din Suedia?efectiv fricæ øi am fost de douæ ori mai exigent cu mine pînæ sæ accept sæ apar în muzee øi galerii.Oricum, acum nu-mi mai e fricæ sæ expun. Însæ cred cæ trebuie sæ depui destul de mult efort øi sæ ai timp suficient pentru a înflelege cum funcflioneazæ un asemeneamecanism, precum mediul artistic din Suedia. Sînt artiøti cunoscufli aici, care nu au o creaflie artisticæ consistentæ în spate, dar au, în schimb, o carieræ de succes,construitæ doar pe o viaflæ socialæ foarte bogatæ.9. Cum vezi colaborarea cu mine? Colaborarea dintre artist øi teoretician este obligatorie pentru mine, în activitatea mea artisticæ. Teoreticianul e ca un doctor generalist: trebuie sæ øtie totul despretine øi sæ-fli dea tratamentul necesar atunci cînd ai nevoie. Iar pe tine, Tom, te consider medicul meu de familie.TOM SANDQVIST træieøte øi lucreazæ în Suedia, la Lid, Nyköping øi Stockholm. Predæ istoria artei la University of Lapland, Finlanda, øi la University College of Arts, Crafts and Design din Stockholm,Suedia. A publicat cîteva cærfli øi studii în domeniul artei contemporane, filosofiei øi esteticii, fiind implicat într-un proiect de cercetare asupra fundalului cultural ale avangardei româneøti. În calitatede curator, a fost responsabil de organizarea mai multor expoziflii, atît în Suedia øi Finlanda, cît øi în alte locuri.48

Tom SandqvistØtefan Constantinescugalerie1. What is the role you want I belong in the workshop or in the studio. It is there that I want to complete what I have started, making fiction movies, documentary, photography and, of course,to play in the world of arts? painting. I have several movie ideas, but I am aware that making a movie takes far more material resources than any other of my past projects.2. What is your credo? Well, I will quote from two living “classics”. Doru Borobeicæ (Boro for the connoisseurs), the bass player in the rock band Iris, once told Ion Dumitrescu (Pralea),the drummer in the band, that he thought it was about time for a change in the band’s sound, that they should play sometning more like Van Halen. “The stuff weplay know is a little out of date” he concluded. Pralea simply told him: “We gotta stick to our own thing, to what we know best, TUF-TAF, TUF-TAF, TUF-TAF, andI’m sure our time is gonna come“. Instinctively, Ion Dumitrescu realised that they must be consistent in their artistic activity, that they must follow their path,despite fashion.Adrian Mutu, a professional football player, now in Italy, playing for Juventus, once made a cool remark: “In 90 minutes, a forward player has at least 3opportunities to score. One of them has to end up with a goal”; all you need is the presence of spirit, the intuition and the necessary courage at the right time. Imean, I’m not advocating for somebody to be a cynical opportunist and ruthlessly speculate the circumstances just for the sake of success, but for buildingpaciently, until the next step in the way will come naturally. Then all you have to do is climb up that step or, if you are a football player, score.3. Why did you move from The chance played an important part for me, too. I came here in 1993 to reunite with my family. My father had come here during communism, in 1987, for visitingBucharest to Stockholm? his brother, and remained here. My mother and brother left right after the first Mineriad, in 1990. Initially I was determined not to go anywhere, I was very youngand the fall of communism had generated an exhuberant state within my generation. I left, however, looking forward to seeing my family and then come back. Ileft to Sweden for a couple of months and here I am, after 12 years. I realized that, at least professionally speaking, this was a very good opportunity of seeing,knowing and learning other things, which I am sure I could have never learnt at the Bucharest Art Academy, not at that time, anyway. I became a student of theStockholm Royal Art Academy and I think I made the right choice. A great deal of my current activity is due to the Stockholm school.4. Why are you so interested My interest for the career is collateral. In fact, I wish to be left alone and do what I want to, but, like always, in order to do so you have to convince enough to bein questions related totaken seriously. It’s like going to the bank, when you receive a credit because you presented an adequate security. Having to explain yourself all day long or to provethe artistic career?what you can do, to wear your resume on your forehead – that gets on my nerves.5. What should a young I return to the second question and add another “golden thought” of Gheorghe Hagi, regarded by many as the greatest Romanian football player of all times: “Theartist know?ball doesn’t get tired.” The important thing is what you do and the way you do it, not running like crazy after trends and success.6. What about your experience My experience in Sweden has many good parts, first of all regarding the artistic creation. I am sure that, without the financial support I received here, my artisticas an emmigrant in Sweden? activity would have been entirely different. Socially, the opportunity of meeting other artists helped me avoid a dramatic experience, like, for instance, that of thecharacters in my movie The Passage. Things have changed dramatically in the last ten years, since Sweden became part of the European Union, and the changesseem more and more radical and fast as time goes by. Sometimes, it takes distance to analyze these changes as honest as possible. The globalization affects us all,with the goods and the bads. I’is an irreversible and inevitable process and we can only be the spectators of it. But the means through which I could activelyinfluence these changes are insufficient; that’s why my role as an artist generally remains that of a story teller.7. What do you think about I think this is a mistake; the presence of the museum in such a space seems to me improper, but what’s even worse is the presence of the Parliament there. I knowthe fact that The National I’m not the first to say it, but what I would have placed there is a museum of communism. As for the Romanian contemporary art, I wish there were moreMuseum of Contemporary Art institutions, with different lines and programmes, in order to create a healthy climate and, why not, a contemporary art market in Romania. I heard about severalis in the Ceauøescu’s former interesting projects fot the next years, but we should wait and see how many of them shall materialize.House of the People?8. What do you think about Although I’ve been living here for almost 12 years, I cannot pretend I know everything. I graduated here in 1998 and had my first exhibition in 2003. I was literallythe Swedish artistic climate? scared and twice as exigent with myself before I agreed to exhibit in museums and art galleries.However, I am not afraid of exhibiting anymore. But I think it takes a lot of hard work and plenty of time to understand how a mechanism like the Swedish artisticenvironment works. There are well-known artists here who do not have a consistent artistic creation, but who have a successful career, built only on the basis ofa very rich social life.9. How do you feel The work between the artist and the theoretician is indispensable for me, in my artistic activity. The theoretician is like a general practicioner: he has to knowabout working with me? everything about you and treat you when you need it. As for you, Tom, I consider you to be my family doctor. Translated by Alex MoldovanTOM SANDQVIST lives and works in Lid, Nyköping, and Stockholm, Sweden. He is assistant professor in art history at the University of Lapland, Finland, and senior lecturer at University College ofArts, Crafts and Design in Stockholm, Sweden. Sandqvist has published several books and studies on contemporary art, philosophy, and aesthetics, at the moment involved in a research project on thecultural background of Romanian avant-garde. As curator Sandqvist has been responsible of several exhibitions in both Sweden, Finland and elsewhere.49

Øtefan ConstantinescuTom Sandqvist1. Ce rol vrei sæ joci Dragæ Øtefan, nu øtiu de fapt dacæ am înfleles bine întrebarea ta sau dacæ, dimpotrivæ, vrei, poate, sæ întrebi cu totul altceva. În primul rînd, îmi imaginez cæ arîn viafla artisticæ?fi fost mult mai greu sæ-fli ræspund la întrebare dacæ m-ai fi întrebat care este, în opinia mea, propriu-mi rol în viafla artisticæ, trecutæ øi prezentæ. În al doilea rînd,mæ întreb la care viaflæ artisticæ te referi. Suedezæ, finlandezæ, internaflionalæ? Încerc sæ fiu cît pot de sincer. Deoarece mæ întrebi despre ce rol caut sau mæ stræduiescsæ joc, ræspunsul devine simplu, chiar dacæ, la prima vedere, banal: niciunul. Mæ pofli crede sau nu, dar dupæ ce am fost activ în calitate de critic de artæ, curator,scriitor, cercetætor øi profesor, timp de atîflia ani, gîndul de a te strædui sæ obflii o anumitæ poziflie sau de a juca un anumit rol mi-a devenit din ce în ce mai stræin.În general, nu mæ mai stræduiesc sæ am, în viafla artisticæ, un rol anume.2. Care este crezul tæu, care sînt Cred cæ am devenit din ce în ce mai mult interesat sæ încerc – dupæ puterile mele – sæ atrag atenflia, sæ fac vizibil øi, în acelaøi timp, sæ problematizez dimensiuneaprincipiile tale ca teoretician ideatico-istoricæ a artei. În acelaøi timp, de cînd am început sæ lucrez în mod profesionist ca teoretician, am încercat sæ ancorez prezentul în procesul istoric, în acealartei?laøi fel cum am încercat sæ observ øi sæ fac vizibil cîmpul interdisciplinar al cunoaøterii.3. De ce ai pæræsit Stockholmul Nu am pæræsit nici Stockholmul, nici Helsinki, Berlin, New York, Londra, Viena, Paris, Roma, Veneflia, Varøovia, Vilnius, St. Petersburg, Moscova, Ljubljana sau Bucureøtiul.øi te-ai mutat într-unDesigur, e adeværat, træiesc împreunæ cu Ann (Edholm) într-o fostæ øcoalæ, într-o mare, veche øi nespus de frumoasæ clædire de lemn, construitæ în 1906 lîngæ o micæmic sat, la flaræ?bisericæ din piatræ din secolul al XIII-lea, cam la o oræ de capitala suedezæ. Acolo nu o avem doar pe Tristan, pisica noastræ neagræ, botezatæ dupæ Samuel Rosenstock,ci purtæm lungi discufli øi cu un expert în acusticæ, cîfliva flærani, doi arhitecfli, trei scriitori, doi preofli, doi medici, doi psihoterapeufli, un dulgher, o bonæ, un ilustrator,un actor, un specialist în chestiunea drogurilor, un psiholog, un profesor de fizicæ teoreticæ, doi cîntærefli, un argintar, un artist textil, un director de muzeu.Nu, n-am abandonat nici Stockholmul, nici Helsinki, Berlin, New York, Londra, Viena, Paris, Roma, Veneflia, Varøovia, Vilnius, St. Petersburg, Moscova, Ljubljanasau Bucureøtiul.4. De ce aræfli atîta interes Interesul pentru avangarda româneascæ s-a atenuat semnificativ dupæ lucrul la cartea despre dadaism; acum, am început sæ cercetez modernismul din Europa Cenavangardeiromâneøti?tralæ øi de Est dintr-o perspectivæ semnificativ mai amplæ. Dar avangarda româneascæ are, bineînfleles, un loc special în cîmpul tematic în care lucrez øi pe care încercsæ-l înfleleg cît pot de bine, avînd, în acelaøi timp, acele discuflii intense cu o pisicæ numitæ dupæ Samuel Rosenstock. Øi nu aminteøte avangarda româneascæ de locuitoriidin Kasrielevski ai lui Øalom Alehem? Locuitorii acestui mic oræøel est-european sînt, într-o manieræ de necrezut, la zi, orientafli internaflional, entuziaøti, îndræznefliøi inovativi, dar øi suspicioøi øi sceptici. Bineînfleles, au auzit cæ existæ oraøe cu case din cæræmidæ, clædiri cu mai multe etaje, trotuare, electricitate øi alte næscocirimoderne; dar sæ creadæ cæ ar exista øi ceva precum trenul, cu locomotive trægînd vagoane pe o øinæ din oflel, e cu totul altceva, a fost adeværatæ explozie în lanfl pentruflæranii creduli, pentru preoflii îmbræcafli în sutanæ, pentru comercianflii care fac troc. Øi într-o zi s-a întîmplat ceea ce era de negîndit. Unul din comercianflii oraøuluia avut ocazia sæ viziteze Moscova øi, la întoarcere, îi povesteøte mulflimii naive, dar în acelaøi timp insuportabil de curioasæ, adunatæ în cîrciuma din marea piaflæ,cæ, de fapt, mersese realmente cu trenul aproape o oræ. El însuøi abia îøi crezuse ochilor: se pærea cæ nu erau cai, deøi træsura era mare øi, în mod evident, grea, niciîn fafla locomotivei, nici în spatele trenului sau înæuntrul vagoanelor. Era evident øi færæ niciun dubiu: træise un miracol, care, pe deasupra, era adeværat. A jurat petot ceea ce era mai sfînt unui evreu cæ tot ce spunea era adeværat. Ce puteai sæ crezi? Pe de o parte, de ce un bun prieten, un om cinstit øi, în toate sensurile, un respectatnegustor øi cap de familie øi-ar risca sufletul nemuritor, povestind despre lucruri care nu existæ? Pe de altæ parte, cum sæ te laøi înøelat de fabulele øi poveøtilecælætorului? Nu! Existæ doar o singuræ soluflie a dilemei: mulflimea a decis ca fiecare cuvînt al negustorului sæ fie crezut, dar au refuzat sæ creadæ în tren.5. Ce ar trebui sæ øtie El sau ea ar trebui sæ øtie cæ ceasul sunæ la 12 færæ cinci de cel puflin douæ ori pe zi.un artist tînær?6. Cît de important este Pentru mine este tot atît de neimportant sæ fiu profesor pe cît de nedescris de important este sæ predau.pentru tine sæ predai,sæ fii profesor?7. De ce eøti aøa de activ În afara faptului cæ am scris o carte despre experienflele mele ca imigrant în Suedia, acum vreo 20 de ani, nu sînt prea activ în ce priveøte aceastæ problemæ, chiar dacæîn privinfla problematicii întotdeauna par sæ mæ interesez de identitatea culturalæ øi socialæ care rezultæ din ceea ce Marx numeøte „die Lückenposition“, adicæ de identitatea culturalæ conimigranflilor?diflionatæ de situaflia cuiva de a se afla într-o continuæ zonæ gri, între apartenenfle culturale fixe. Poate de aceea sînt interesat nu doar de avangarda româneascæ øidadaism, ci øi de cultura Europei Centrale øi de Est. Aici este locul unde identitæflile se ciocnesc færæ sæ se ofileascæ. Næscut øi crescut în Finlanda, într-o minoritateidiomaticæ øi culturalæ, vreau sæ apær dreptul minoritæflilor de a avea dreptate – cred cæ o autenticæ democraflie trebuie sæ fie construitæ pe baza înflelegerii faptuluicæ o întîlnire nu e cu adeværat una autenticæ dacæ nu eøti confruntat, ca atare, cu alteritatea din tine. În acest context, nu pot sæ nu mæ refer la Julia Kristeva, care, încartea sa Etrangers à nous mêmes (1988), ne aminteøte de posibilitæflile noastre într-o lume în care, pentru prima datæ în istorie, putem træi cu cei care sînt altfel færæca vreo unitate sæ trebuiascæ sæ sintetizeze deosebirile noastre. O comunitate paradoxalæ este pe cale sæ aparæ, spune Kristeva, formatæ din stræini care se acceptæ uniipe alflii în mæsura în care se pot regæsi pe ei înøiøi ca stræini. În consecinflæ, potrivit lui Kristeva, aceastæ societate multinaflionalæ va creøte, atrægînd dupæ sine un individualismextrem, dar – øi acest lucru e foarte important – un individualism care este conøtient de dificultæflile øi limitærile sale øi care træieøte slæbiciunea neînfrînatæde a-l ajuta pe celælalt, „o slæbiciune care, cu alte cuvinte, izvoræøte din adîncul izolærii noastre“.8. Ce pærere ai despre faptul Am sæ mæ citez pe mine, plecînd de la ce am afirmat în cartea Dacia 1300. my generation (2003):cæ Muzeul Naflional de Artæ „Desigur, ar putea împrejurarea cæ au fost demolate întreaga zonæ Uranus øi mare parte din cartierele Rahova øi Antim sæ fie vreodatæ o sursæ de inspiraflie pen-Contemporanæ se aflætru poezii øi mituri, cînd, în acelaøi timp, øtim dificultæflile care i-au afectat pe foøtii locuitori øi, mai ales, condifliile de sclavie în care muncitorii erau obligafli sæîn fosta Casæ a Poporului lucreze? Nu, desigur cæ nu. Nu existæ nicidecum ceva poetic sau ceva cu adeværat mitologic øi împæciuitorist în acfliunea de distrugere sistematicæ, ce, în mod ofialui Ceauøescu?cial, a fost legitimatæ atît de marele cutremur din 1977, care a omorît aproape 2000 de persoane numai în Bucureøti, cît øi de «spiritul revoluflionar», care urma sæcaracterizeze «modernizarea» oraøului, cînd excavatoarele au avut grijæ de 26 de moøteniri istorice øi religioase: de exemplu, de casa istoricului øi politicianului NicolaeIorga, de la începutul secolului XX, de legendarul Spital Brîncovenesc de la 1800 øi, în afara centrului oraøului, de Mænæstirea Væcæreøti, construitæ în secolul al XVIIIlea.Dupæ anumite informaflii, terenul din jurul complexului Væcæreøti fusese la început destinat construirii unui mare parc de distracflii, gen Disneyland. În zoneledin oraø direct afectate de cutremur s-au dærîmat, în 1984, cinci biserici ortodoxe, încæ trei biserici, în 1985, împreunæ cu trei biserici øi o sinagogæ, un an mai tîrziu.În 1987, øase biserici au fost demolate. Cîteva monumente arhitectonice cu valoare comemorativæ (biserici øi monumente istorice) au fost mutate cîfliva zeci de metrisau total înconjurate de nou-construitele clædiri înalte. Imaginea Bucureøtiului a fost complet distorsionatæ atunci cînd, de exemplu, Biserica Mihai-Vodæ, construitæîn jurul anului 1500, a fost literalmente împinsæ la o parte, pe buøteni, 200 de metri mai departe, pentru a fi ascunsæ în spatele noilor clædiri. Descrierea romanticæa lui Magris îl prezintæ pe dictatorul român ca pe un om care, departe de a muta sau demola, nu a fæcut nimic altceva decît sæ mute o bisericæ din secolul al XVIII-leapuflin mai departe øi a lipit o capelæ de o cazarmæ construitæ o jumætate de secol mai tîrziu. Dacæ blocurile nu se potriveau împreunæ, tæia o bucatæ dintr-unul din eleøi-o arunca. Ceauøescu a schimbat urbanistica øi planimetria cu aceeaøi candoare cu care un copil se joacæ cu un castel de nisip; el era, spune Magris, agentul suprem,patronul firmei de transport care a ambalat scenografia secolului. Distrugerea a afectat nu numai zonele care urmau sæ facæ loc Casei Poporului øi bulevardului Unirii,ci øi alte cartiere ale oraøului care fusese odinioaræ numit «micul Paris al Balcanilor»; zone întregi au fost dærîmate, literalmente, peste noapte, pentru a face loc uneinoi instituflii, un Palat al Sportului sau vreo altæ clædire oficialæ, proiectatæ în acelaøi stil monumentalist poststalinist, cu un profund caracter eclectic. Cînd a fost vorba,de exemplu, de zona din jurul Lacului Morii, autoritæflilor nu le-a pæsat nici mæcar dacæ locatarii erau sau nu acasæ. Ele au aruncat pur øi simplu mobila, îmbræcæminteaøi obiectele din gospodærie pe stradæ, înainte ca buldozerele øi excavatoarele sæ porneascæ. Cimitirile au fost acoperite cu beton sau au fost transformate în lacuri artificiale,în timp ce familiile au fost îndemnate, cu o zi sau cel mult douæ înainte de dezafectare, sæ aibæ grijæ de rudele lor îngropate“.9. Ce pærere ai despre Nu pare a fi deosebit de intelectual sau, în mod particular, curios de altceva decît de el însuøi sau de ceea ce îi este apropiat, adicæ contextele anglo-americane.climatul artistic suedez?10. Cum vezi colaborarea cu mine? Cred în tren.50

Øtefan ConstantinescuTom Sandqvistgalerie1. What is the role you want Dear Øtefan, I don’t know if I properly understood your question or maybe – after all – you want to ask me something entirely different. In the first place, I imagineto play in art life?it would have been much more difficult to respond to you question if you would have asked for my personal view on my role within art life in the past and present.Secondly, I wonder what art life are you refer to. The Swedish, the Finnish, the international one? I’m trying to be as honest as possible. Since you ask me of whatrole I am trying or striving for to play, the answer becomes a simple, though seemingly dull one: none. Believe me or not, but after acting as an art critic, curator,writer, researcher and teacher for so many years, the idea of striving for a specific position or playing a particulat role has become more and more unfamiliar tome. Generally speaking, I am not striving for any particular role in the art life any more.2. What is your credo, I think I have became more and more interested in trying – to the best of my ability – to draw attention, to render visible and, at the same time, to problematize thewhat are your principles ideohistorical dimensions of art. At the same time, since I began working as a professional theoretician, I have tried to anchor the present to the historical process,as an art theoretician?the same way I have tried to observe and render visible the interdisciplinary field of knowledge.3. Why did you leave Stockholm I have left neither Stockholm, nor Helsinki, Berlin, New York, London, Vienna, Paris, Rome, Venice, Warsaw, Vilnius, St. Petersburg, Moscow, Ljubljana norand move to a smallBucharest. Indeed, it’s true, I live with Ann (Edholm) in a former school, in a large, old and undescribably beautiful wooden building built in 1906 near a small stonecountry village?church from the 13th century, about an hour from the Swedish capital. In this village we have not only Tristan, our black cat, named after Samuel Rosenstock, herewe also have long discussions with an expert in acoustics, several peasants, two architects, three writers, two priests, two doctors, two psychotherapeuts, a carpenter,a babysitter, an illustrator, an actor, a specialist in drugs, a psychologist, a professor in theoretical physics, two singers, a silversmith, a textile artist, a museummanager. No, I have not left neither Stockholm, nor Helsinki, Berlin, New York, London, Vienna, Paris, Rome, Venice, Warsaw, Vilnius, St. Petersburg, Moscow,Ljubljana, nor Bucharest.4. Why do you show so much My interest in Romanian avant-garde have decreased significantly after working on my book about Dadaism, since I now have started working on Central and Eastinterestin Romanianern European Modernism from a significantly larger perspective. But the Romanian avant-garde has, of course, a special place in the thematic area I work in, whichavant-garde?I try to understand to the best of my ability at the same time having those intense discussions with a cat named after Samuel Rosenstock. And doesn’t the Romanianavant-garde reminds of the inhabitants in Sholem Aleichem’s Kasrielevskij? The inhabitants of this small Eastern European town are, in a most unbelievable manner,up to date, internationally oriented, enthusiastic, daring and innovative, but also suspicious and skeptical. Of course they heard about cities with brick houses,buildings with several floors, sidewalks, electricity and other modern gimmicks; but to belive in something like a train, with the locomotive carrying wagons on asteel rail, it’s quite different, this was a real meltdown for credulous peasants, for priests dressed in caftans, for bartering merchants. And one day, the unthinkablehappened. One of the city’s merchants got the opportunity to visit Moscow and, after coming back, he told the naïve, but at the same time unberable curios crowd,gathered at the central plaza pub, that in fact he took a train ride of almost one hour, really. He himself hardly believed his eyes: there seemed to be no horses, althoughthe carriage was big and clearly heavy, not in front of the locomotive, nor behind the train or inside the wagons. It was obvious and undeniable: he lived through amiracle, and a true one, too. He sweared on everything a Jew holds holy that everything was true of what he was telling. What was to believe? On the one hand, whywould a good friend, an honest person and, in every respect, a respected merchant and family head risk his immortal soul by telling stories about things that didn’texist? On the other hand, how could one let himself fouled by the traveller’s fables and stories? No! There was only one way to solve the dilemma: the crowd decidedthat every word of the merchant was true, but they refused to believe in the train.5. What should a young He or she should know that the bell rings at five to twelve at least twice a day.artist know?6. How important is it for you For me it is as unimportant to be a professor as it is so indescribable important to teach.to teach, to be a professor?7. Why are you so active Except for writing a book about my experiences as an immigrant in Sweden moving to the country some twenty years ago, I’m not that active when it comes to quesregardingthetions regarding the immigrants, even though I always seem interested in that cultural and social identity which results from what Marx calls “die Lückenposition”,immigration issue?that is the cultural identity depending on being in a constantly challenging grey area, between fixed cultural affiliations. Maybe that’s why I’m interested not only inthe Romanian avant-garde and Dadaism, but also in Central and Eastern European cultures. This is where the identities collide, without withering away. Born andgrown up in Finland within a linguistic and cultural minority, I want to defend the right of the minorities of being right – I believe that an authentic democracy mustbe built on the basis of understanding the fact that an encounter is not an authentic one if you are not confronted with the Otherness of yourself as well. In this context,I cannot avoid referring to Julia Kristeva, who, in her book Etrangers à nous mêmes (1988), reminds us of our possibilities in a world in which, for the first timein history, we may live with those who are different without having to squeeze our differences into an assimilating unity. A paradoxical community is about to arise,Kristeva says, consisting of strangers accepting each other inasmuch they can feel themselves as strangers. Consequently, according to Kristeva, this multinationalsociety will emerge out of extreme individualism, but – and this is very important –, an individualism which acknowledges its own difficulties and limitations andwhich experiences the weakness of the indominable readiness to help the other, “a weakness whose other name is the deeply rooted otherness of all of us”.8. What do you think about I will quote from myself, starting from the statements made in my book Dacia 1300. my generation (2003):the fact that The National “Indeed, can already the fact that the whole of the old Uranus district was torn down together with large parts of the Rahova and Antim quarters ever be a source ofMuseum of Contemporary myths and poetry when we at the same time know about the hardships of the former inhabitants and especially those slave-like conditions under which the work-Art is in the Ceauøescu’s ers were forced to work? No, of course not. There is no reconciliating poetical or authentically mythological in the systematic destruction of the old quarters of Bucharestformer House of the People? officially legitimated by both the disastrous earthquake of 1977, which killed approximately 2,000 individuals, and the ‘revolutionary spirit’ which was to characterizethe ‘modernization’ of the city, when the excavators took 26 care of the historical and religious heritage, for instance, the historian and politician Nicolae Iorga’svilla built at the turn of the century, the legendary Brâncovenian Hospital from 1800, and the Væcæreøti Monastery built in the 18th century just outside the city. Accordingto some sources, the space around the Væcæreøti complex was initially reserved for the building of a leisure park as big as Disneyland. In the directly affected areasof the city five Orthodox churches were demolished in 1984 and additional three in 1985 together with three churches and a synagogue a year later. In 1987 six churcheswere demolished. Several architectural monuments of commemorative value (churches or historical monuments) were either moved a few yards or completely hiddenbehind the new multi-storey buildings. The apparence of Bucharest was completely distorted when, for instance, the Mihai-Vodæ church built around 1500 wasliterally rolled on big logs more than 200 metres away to be hidden behind new buildings. Magris’s romantic description presents the Romanian dictator as a manwho, far from moving and demolishing, did nothing else but dragged an 18th century church a little bit away and tied a chapel onto a tenement house that might havebeen built more than a century later. If the two units didn’t fit, he would cut a piece off and simply throw it away. Ceauøescu changed the city arrangement and its planimetryas candidly as a child playing in the sand; he was, Magris says, the supreme forwarding agent, the owner of the haulage business who wrapped up the stage settingsof the previous centuries. The destruction didn’t affect only the areas intended to make way for the House of the People and Unirii Blvd. but also other parts of the cityonce called ‘little Paris of the Balkans’ were erased literally overnight to make way for another grand work, a governmental office, a Sports Palace, or some other officialbuilding in the same monumental post-stalinist style with a profoundly eclectic character. When it comes to, for instance, the area around Morii Lake, the authoritiesdidn’t even bother to see if people were at home. They just threw their furnitures and clothes in the street before the excavators started to work. Graveyards werecovered with concrete or transformed into artificial lakes while the families were bluntly asked to remove their dead ones 24 hours or at most two days before.”9. What do you think about It doesn’t seem like a very intellectual one or especially curious of anything else except itself or things that are most close to it, that is the Anglo-Americanthe Swedish artistic climate? contexts.10. How do you feel I believe in the train.about working with me?Translated by Alex Moldovan and revised by Tom Sandqvist51

Cristi PogæceanModernist Bird House, photo: Raymond Bobar, credit: the artist

scenaBlazon pentru colivie modernistæRaymond BobarCristi Pogæcean, Tales from the Other Side (Narafliuni paradoxale), Galeria DSBA,Bucureøti, decembrie 2005 – februarie 2006; curator: Cosmin CostinaøCu siguranflæ, dacæ cineva ar trebui sæ deseneze logoul politico-social al începutuluide secol XXI, una dintre opfliunile vizuale ar fi urmætorul tablou: un om sau unmic grup în genunchi, cu braflele legate la spate, flancafli invariabil de doi oameni cucagulæ øi cu kalaønikovuri în mîini. Ar aræta aidoma vechilor blazoane de pe porflilehabitatelor burgheze care simbolizau bunæstarea øi spiritul fast al unei civilizaflii, darîn ræspær øi dominat de o ironie tragicæ. Starea de stilizare a desenului nu ar puteasæ øtirbeascæ nimic din expresia macabræ a acestui tablou, care se perpetueazæ înultimii cinci ani pe ecranele posturilor TV de øtiri, mereu cu alte personaje, în frecvenflæsæptæmînalæ, ostensivæ øi alienantæ. Dacæ ecourile mitice ale Orientului ajungeau laochii øi urechile occidentalilor printr-o parte din fascinanta lui literaturæ, mirodeniiøi cafea, aceeaøi literaturæ ajungea (ajunge?) pe pereflii românilor în forme kitsch, cumar fi „celebrele“ carpete înfæfliøînd aøa-numita Ræpire din serai, un cadru romanflioscu doi cælærefli ræpind o junæ într-un peisaj idilic. Øi dacæ mergem la una dintre definifliilefundamentale ale esteticii vizuale, care spune cæ arta existæ atunci cînd ea place înmod dezinteresat øi este creatæ ca atare, vom observa cæ aceste carpete sînt, pelîngæ icoanele de cult øi goblenurile cu cerb la izvor, obiecte din „colecflia de artæ“a românului obiønuit, fiind, în consecinflæ, valorizate de cætre deflinætori.Tocmai în acest context, o carpetæ înfæfliøînd o altæ ræpire, tot orientalæ, dar în carejuna a fost înlocuitæ de trei europeni cu mîinile legate, cælæreflii au fost înlocuifli, larîndul lor, de doi mascafli cu kalaønikovuri, iar minaretele din fundal cu peretele uneiîncæperi anoste, creeazæ surpriza unui mod de abordare vizualæ cu care ne-a obiønuitCristi Pogæcean. El este autorul, printre altele, al blasfemiatorului deget animatcare „scormoneøte“ rana lui Hristos, replicæ video la pictura lui Caravaggio TomaNecredinciosul, øi al filmului The Actors of Subliminal History, care monteazæ la unloc imagini cu defilærile grandioase de la al 13-lea Congres ceauøist øi un insert reprezentîndscena execufliei lui Ceauøescu, juxtapunere realizatæ în manieræ „subliminalæ“,în care se speculeazæ montajul reclamelor sau mesajelor propagandisticedin filmele de masæ.Aceste douæ videouri mai vechi ale lui Pogæcean au fost prezentate, împreunæ cutrei noi proiecte vizuale, la galeria studioului de arhitecturæ al lui Dorin Øtefan. E notabiløi faptul cæ expoziflia comentatæ aici a fost realizatæ sub conceptul curatorial al luiCosmin Costinaø, care nu este la prima colaborare cu Cristi Pogæcean, Cosmin fiind,în perioada 2003–2004, cronicar activ al grupului Supernova.Expoziflia de faflæ s-a polarizat în jurul carpetei, piesæ centralæ øi obiect de atracflie,care pæstreazæ înfæfliøarea fizicæ a carpetei originale (materialul, încadramentele, marginile,chiar øi cromatica), schimbînd doar povestea, adicæ partea esenflialæ. Raportulcultural constæ tocmai în aceastæ mixturæ a informafliilor, în punerea alæturi areprezentærii kitsch, cu ræspîndire de masæ, øi a imaginii terifiante vehiculate de mediilede informare, cu jurnaliøtii ræpifli øi ameninflafli cu moartea, imagine devenitæ, laCOAT OF ARMS FOR A MODERNIST BIRD HOUSERaymond BobarCristi Pogæcean, Tales from the Other Side, DSBA Gallery, Bucharest,December 2005 – February 2006; curator: Cosmin CostinaøSurely if someone were to draw the politico-social logo of the beginning21st century one of the visual options would be the followingscene: a man or a small group kneeled with their hands tied in theirback invariably guarded by two men with covered faces andKalashnikov guns in their hands. That would look like the old coatof arms on the bourgeois doors that used to symbolize the welfareof a civilization, but now the contrary in tragic irony. The stylizationof the design wouldn’t take away the macabre expression of thescene that has been perpetuated for five years now on all TVscreens providing news, changing characters every week ostensiblyand alienating. If the mythical echoes of the East reached the eyesand ears of Westerners through fascinating literature, spices andcoffee, the same literature reached (still does?) the house wallsof the Romanians in kitsch shapes such as the “famous” carpetspicturing The Abduction from the Seraglio, a romance scenerywith two men on horseback abducting a young woman in an idylliclandscape. And if we refer to a fundamental definition of visualesthetics stating that there is art when it gives pleasure with disinterest,and is created as such, we will notice that these carpets are,with the Orthodox cult icons and the embroidering of a deer drinkingfrom a water spring, the top objects of the average Romanian’s“art collection”, hence valued as such by their owners.Precisely in this context, a carpet showing another abduction, alsooriental, but wherein the young woman has been replaced withthree Europeans hands tied behind the back, the riders with themasked men with Kalashnikov, and the background minarets withthe wall of a dull room, creates the surprise of a visual approach thatCristi Pogæcean accustomed us with. He is the author, among others,of the blasphemous animated finger that “scratches” the woundof Christ, video replica of Caravaggio’s painting – The Incredulityof Saint Thomas, and of the film The Actors of Subliminal Historywherein he edits images from the grandiose marches at the 13thCongress of Ceauøescu’s party and an insert with Ceauøescu’s execution,a “subliminal” collage speculating on the editing of commercialsor propaganda messages in mass movies.Pogæcean’s two previous videos have been presented alongside3 new visual projects at the gallery of Dorin Øtefan’s architecturestudio. It is worth mentioning that the exhibition we comment onhere has been built on Cosmin Costinaø’s curatorial concept and it ishardly the first time he works with Cristi Pogæcean as Cosminwas an active chronicler of the Supernova group in 2003–2004.The present exhibition focused on the carpet as a central piece andmain attraction that keeps the physical appearance of the originalcarpet (fabric, frame, fringes and even color) and changes only theRAYMOND BOBAR este critic de artæ. Træieøte øi lucreazæ la Bucureøti.RAYMOND BOBAR is an art critic. He lives and works in Bucharest.53

story, the essence that is. The cultural relation consists precisely inthis mix of information, in the juxtaposition of kitsch, widely spread,and the terrifying image broadcasted in the media, with kidnappedjournalists menaced with execution; an image that has become in itsturn symbol of an attitude creating and destroying simultaneouslythe dynamic of contemporary history. In this case, the approach iscloser to the themes of projects (the carpet outside the contextmight seem a work in the series Art for the Masses) Pogæceanhas completed with Ciprian Mureøan and István László as Supernovagroup in 2002–2004. It’s just that, if in Art for the Massesirony was permanent (Supernova Cola or Supernova Detergentdestroyed obsessive icons of the consumer society), in Tales fromthe Other Side there is also the strong vibe of “live” drama.Modernist Bird House, a work with apparently low stake, is in factthe most loaded with erudite connotations, coming form a differentstory, and raises the issue of cliché like the first project I’ve justcommented. The object, with the dimensions of an architecturemodel, is a hypothetical surrogate visually dynamiting one of thelast classical forms standing – the bird cage. Cristi Pogæcean buildsthe model of a large house, in the style of Wright’s design, an objectdenoting the potential of a programmatic spirit that has created theart and politics of the last century, its hidden absurdity being,invariably, the source of recent social tragedies.Cristi PogæceanWrong Size – toy soldier (failed project), sculpture, photo: Raymond Bobar, credit: the artistrîndul ei, simbol al unei atitudini care, simultan, creeazæ øi distruge dinamica istorieicontemporane. În acest caz, abordarea este mai degrabæ apropiatæ de temeleproiectelor (scoasæ din context, carpeta ar putea pærea o lucrare din ciclul Art forthe Masses [Artæ pentru mase]) pe care Pogæcean realizat alæturi de Ciprian Mureøanøi István László în cadrul grupului Supernova, de-a lungul anilor 2002–2004.Doar cæ, dacæ în Art for the Masses ironia era permanentæ (Supernova Cola øi DetergentulSupernova distrugeau iconuri obsesive ale societæflii de consum), în Talesfrom the Other Side avem, în plus, vibraflia puternicæ a dramelor træite „în direct“.Modernist Bird House, o lucrare aparent cu mizæ restrînsæ, este de fapt cea mai încærcatæde semnificaflii erudite; desprinsæ dintr-o altæ poveste, problematizeazæ cliøeul,la fel ca primul proiect comentat aici. În traducere aproximativæ Colivie modern(ist)æ,obiectul, de dimensiunile unei machete de arhitecturæ, este un surogat ipotetic caredinamiteazæ vizual una dintre ultimele forme clasice, colivia de pæsæri. Cristi Pogæceanconstruieøte macheta unei case spaflioase, în genul arhitecturilor lui Wright,obiect care denotæ potenflialul unui spirit programatic care a creat arta øi politica ultimuluisecol, absurditatea lui disimulatæ fiind invariabil sursa tragediilor sociale recente.The last element of the exhibition is a kind of cast taken on theshape of a soldier with a gun in his hand, a form representing thesimulacrum of military idolatry that has left its marks on Pogæcean’sgeneration. Let us only remember the picture books about the“heroism” of the Romanian soldiers that the children used to readin the ’80s. It is not by hazard that the profile of the soldier iscopied from those illustrations. The way in which the media is invadedtoday by the image of the soldier is similar but in the dramaticsense that the child from the past, the adult today, watches the warlive. In this sense, Cristi Pogæcean’s sculpture probably evokesthe nostalgia of a time when propaganda was a contingent story,the war was history and the soldiers were toys.None of the projects (including Cristi Pogæcean’s previous work)wouldn’t have the same expressive force and allegoric touchwithout the deep understanding of the meanings of power; politicalpower, religious power, the power of the leader over the crowddispersed in the area of “subliminal history” and the terror forcedupon people with the power of weapons. This knot of tensions incounterweight with more poetical representations (Modernist BirdHouse) shape Pogæcean’s profile as an artist, contrasting and paroxyste,creating one of the most original/adequate definitions of theyoung contemporary artists’ scene.Translated by Izabella BadiuUltimul element al expozifliei este un soi de mulaj pe forma unui soldat cu arma înmînæ, o formæ care reprezintæ simulacrul idolatriei militare, ale cærei traume generaflialui Pogæcean le-a træit din plin. Sæ ne amintim doar cærflile ilustrate despre „erois-54

scenaCristi PogæceanAbduction from the Seraglio, view from the exhibition,photo: Raymond Bobar, credit: the artistmul“ ostaøilor români, pe care copiii le citeau în anii ’80. Nu întâmplætor, profilulsoldatului este „copiat“ din acele ilustraflii. Felul în care spafliul mediatic este invadatastæzi de imaginea soldatului este similar, dar în sensul dramatic în care copilul deatunci øi adultul de astæzi urmæresc ræzboiul în direct, la cald. În acest sens, probabilcæ aceastæ sculpturæ a lui Cristi Pogæcean invocæ nostalgia unei stæri de timp cîndpropaganda era o poveste contingentæ, ræzboiul era istorie, iar soldaflii erau „dejucærie“.Niciunul din aceste proiecte (øi din cele mai vechi) ale lui Cristi Pogæcean nu ar aveaaceeaøi forflæ expresivæ øi pregnanflæ alegoricæ færæ înflelegerea profundæ asemnificafliilor puterii; puterea politicæ, puterea religioasæ, puterea liderului asupramasei dispersate în aria „istoriei subliminale“ øi teroarea impusæ de puterea armelor.Acest angrenaj de tensiuni, în contrapondere cu reprezentæri mult mai poetice (ModernistBird House), contureazæ, contrastant øi paroxistic, profilul de artist al lui Pogæcean,creînd una din cele mai originale/adecvate expresii în peisajul artiøtilor tinericontemporani.55

O discuflie cu Ion GrigorescuHans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Mircea CantorION GRIGORESCU s-a næscut în 1945, la Bucureøti. Este unul dintre artiøtii cei mai reprezentativi ai arteiconceptuale din România, utilizînd ca medii de expresie pictura, fotografia, performance-ul, filmul øi instalaflia.M.C.: Sînt foarte fericit sæ vi-l pot prezenta pe Ion Grigorescu, un artist extrem deimportant pentru scena româneascæ; øi cred cæ trebuie pusæ în luminæ bogæflia acesteia…H.U.O.: Sînt, la rîndul meu, încîntat de aceastæ întîlnire, deoarece Mircea îmivorbeøte despre dumneavoastræ de cînd ne cunoaøtem, adicæ de patru sau cinciani… Øi chiar mi-a spus cæ afli fost o persoanæ foarte importantæ de-a lungul anilorsæi de studiu øi cæ, în general, afli influenflat imens generaflia de studenfli cæreia i-aaparflinut… Deci, Mircea, pofli sæ îmi spui de ce?M.C.: Noi am descoperit aceastæ operæ prin expoziflia Experiment, al cærei catalogvi l-am arætat. A fost realmente o deschidere pentru toatæ lumea. Fiindcæ înaintenu exista acces la calitate pentru imaginile de artæ, cataloagele erau cel mai adeseaîn alb øi negru, imprimate pe o hîrtie foarte mediocræ øi, prin urmare, a fost foarteimportant pentru noi sæ putem vedea cu ochii noøtri toate aceste opere. Eu eramîn anul întîi…S.P.: Aøadar, existæ øi importanfla acestui context precis. În mæsura în care opera însæøimiza pe situaflia în care intervenea…M.C.: Da, întocmai. A fost într-adevær foarte important. În 1997 au fost scoase laivealæ toate aceste lucræri ascunse, pe care noi le cunoøteam doar indirect, cînd apæreaupe ici, pe colo, prin vreun catalog. Iar aceastæ expoziflie a fost ca øi cum se deschiseseræarhivele pînæ atunci mute, cuprinzînd ceea ce a putut sæ fie artæ experimentalæ,performance, fotografii. Pe scurt, tot ceea ce a putut însemna arta sub socialism.Ni s-a mai oferit øi posibilitatea de a putea întîlni artiøtii øi chiar de a le vorbi.H.U.O.: Iar dumneavoastræ, Ion Grigorescu, ce legæturi aveafli cu tînæra generaflie?Afli predat?I.G.: Nu. Cu excepflia perioadei în care am fost profesor de desen la øcoalæ…S.P.: Nu, într-adevær, nu pare sæ fie stilul dumneavoastræ… E o atitudine frumoasæ,dar în acelaøi timp rezervatæ…I.G.: Dar consider cæ transmiterea s-a fæcut în acest fel, expunînd la Bucureøti pentrutinerii care fac studii de artæ øi care frecventeazæ galeriile. Apoi, la începutul anilor’80 am organizat expoziflii cu mulfli tineri, precum Teodor Graur, iar aceastægeneraflie, numitæ optzecistæ, a fost cea care a asigurat filiaflia… Însæ vreau sæ væ prezintlucrurile cu ajutorul cataloagelor…M.C.: … Aceasta este prima sa expoziflie personalæ de dupæ revoluflie, în 1991.Aceasta e o altæ expoziflie foarte importantæ, la care a invitat øi alfli artiøti. Era primaexpoziflie foto øi a pus în valoare, într-o manieræ experimentalæ, munca artiøtilor cuA CONVERSATION WITH ION GRIGORESCUHans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Mircea CantorION GRIGORESCU was born in 1945, in Bucharest. He is one of the mostrepresentative artists of Romanian conceptual art, using paintings, photograpy,performance, film and installation as media of expression.M.C.: I am very happy to introduce Ion Grigorescu, an extremelyimportant artist for the Romanian scene and there is much richnessto be explored...H.U.O.: I am also very happy to participate in this meeting becauseMircea has been telling me about you ever since we met, that is fouror five years ago... And he told me that you used to be an importantperson during his years as a student and that, generally, you haveinfluenced a lot his generation... Mircea, can you tell me why?M.C.: We have discovered his work with the exhibition Experiment;I have shown you the catalog. It represented an opening for everyone.Because beforetime there was no access to quality for artimages, the catalogs were more often than not in black and white,printed on a poor paper, so it was really important for us to be ableto see all these works. I was in my first year at the university...S.P.: So this precise context had its own importance. The work matteredas much as the situation it occurred in...M.C.: Yes, exactly. It was truly important. In 1997 they have shownall these works that used to be hidden and that we knew only indirectlyfrom some catalog here and there. And this exhibition seemedto open until then silent archives about what experimental art, performance,and photography could have been. In short, about whatart could be under socialism. We were offered this other possibilityto actually meet the artists and speak to them.H.U.O.: And you, Ion Grigorescu, how did you connect with theyoung generation? Have you ever had teaching activities?I.G.: No. Except when I was a drawing teacher in school...S.P.: No, it doesn’t seem your kind of thing... It’s a nice attitude butvery reserved in the same time...I.G.: But I consider that the transmission happened that way: exhibitingin Bucharest for the youth who studied arts and went to the galleries.And then at the beginning of the ’80s I organized exhibitionswith many young artists such as Teodor Graur and that generation,the one we call of the ’80s, ensured the follow-up... But let me presentyou some stuff through the catalogs...M.C.: This is his first personal exhibition after the revolution in 1991.This is another very important exhibition where he invited otherartists. He made the first photo exhibition and valued the workof many artists with this medium in a very experimental way...HANS ULRICH OBRIST este curator la Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris øi redactor-øef la Pointd’Ironie. Curator al unor expoziflii, printre care: Do It; Cities on the Move; Le Jardin, La Ville, La Mémoire; Laboratorium;Sogni/Dreams; Retrace Your Steps: Remember Tomorrow; Rumor City; Mutations: Evènement culturelsur la ville contemporaine.SUZANNE PAGÉ este curator øi director la Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris.MIRCEA CANTOR este artist øi editor al revistei Version. Træieøte øi lucreazæ în Franfla, la Paris, øi înRomânia, la Cluj.HANS ULRICH OBRIST is a curator at Musée d’Art Moderne de la Ville de Parisand editor-in-chief of Point d’Ironie. Curator of numerous exhibitions, including:Do It; Cities on the Move; Le Jardin, La Ville, La Mémoire; Laboratorium;Sogni/Dreams; Retrace Your Steps: Remember Tomorrow; Rumor City; Mutations:Evènement culturel sur la ville contemporaine.SUZANNE PAGÉ is a curator and director of the Musée d’Art Modernede la Ville de Paris.MIRCEA CANTOR is an artist, editor of Version magazine. He lives and worksin Paris, France and Cluj, Romania.56

acest mediu… Iar ceea ce ræsfoifli acum e extraordinar, este un catalog de expoziflieconceput ca o carte de artæ. A fæcut o expoziflie de picturæ, desen øi sculpturæ, iarcatalogul acesteia este în sine o operæ. Mai exact, el nu doar documenteazæ expoziflia,ci oferæ øi scenariul unui film, nu-i aøa?I.G.: Da, aøa e.M.C.: Un film care, din pæcate, nu a fost realizat niciodatæ…H.U.O.: Iar acesta e tot un scenariu?I.G.: Da.H.U.O.: Înfleleg însæ cæ nu afli fæcut doar scenarii, ci øi filme …I.G.: Da, am fæcut aproape 30 de filme. Majoritatea sînt documentare, în specialcele din anii ’70. În anii ’80 m-am oprit din cauza echipamentelor øi a altor probleme…Am reluat, în anii ’90, odatæ cu apariflia videoului…S.P.: În ce format au fost turnate filmele? În „Super 8“, nu?I.G.: Da, este „Super 8“. Dar mai existæ øi un alt format: „8 standard“.H.U.O.: Øi cînd afli realizat primul dumneavoastræ film?I.G.: În ’73.H.U.O.: Care dintre ele era?I.G.: E o plimbare… Am fæcut, de asemenea, un film al cærui titlu ar putea fi tradusprin „Suflet“. Fæcea parte din cæutarea introspectivæ. În el existæ o scenæ a circumciziei,care a generat multe bîrfe pe seama mea …M.C.: Da, e un film din anii ’70 prezentînd un autoperformance, cu circumcizia,care abordeazæ problematica reprezentærii de sine…S.P.: Existæ un aspect ce revine adesea în materialele pe care tocmai le privim, øianume raportul pe care îl stabilifli între religie, politicæ øi artæ.H.U.O.: Da, citesc aici cæ stabilifli o legæturæ cu spiritualitatea creøtinæ ortodoxæ. Pede o parte, avefli o poziflie deosebit de experimentalæ în artæ, iar pe de alta, se prezintæca un revival al tradifliei creøtine ortodoxe…I.G.: E totuøi un lucru exagerat sæ spunem aøa ceva… Arta creøtinæ ortodoxæ nua cunoscut vreo revoluflie øi nici mæcar o schimbare ori modernizare. Poate doars-a remarcat prezenfla, în expozifliile de artæ modernæ, a mai multor colegi de-aimei care erau, într-adevær, apropiafli de arta ortodoxæ… Tofli aveam aceeaøi galerie…H.U.O.: Aveafli o galerie? Cum se numea?I.G.: Da. Øi se numea Catacomba… Se afla la muzeul colecfliilor, pe Calea Victoriei…H.U.O.: Øi asta se întîmpla în anul…?I.G.: Era prin anii ’90. Apoi, odatæ cu lucrærile de restaurare a muzeului, galeria afost închisæ. Iar acum nu mai existæ… Dar e adeværat cæ s-a putut observa un anume„spirit“ ortodox, deoarece am realizat mai multe lucræri cu subiect creøtin… Atîtîn stræinætate, cît øi în România…H.U.O.: Dar aceastæ galerie era expresia unei miøcæri sau, dimpotrivæ, nu era vorbadeloc de o miøcare?I.G.: Era vorba de o miøcare. Ea deja debutase sub regimul socialist al lui Ceauøescu.Existaseræ expoziflii care se reclamau de la o miøcare numitæ Prolog. Au mai existatøi cîteva expoziflii personale de Horia Bernea øi alfli artiøti… Iar acum avem aproapetrei grupæri de artiøti care se orienteazæ mai mult sau mai puflin cætre spiritualitateaortodoxæ. E familia Zidaru, sculptori, care au practic o mænæstire în zona Tîrgoviøte,apoi mai e pictorul Sorin Dumitrescu, care era pe vremuri preøedintele galerieide care am vorbit, Catacomba, precum øi al unei fundaflii, Anastasia, øi care urmeazæ– cel puflin aøa am auzit – sæ deschidæ un muzeu al icoanei. Iar apoi existæ persoaneca mine, relativ independente. De 20 de ani sînt restaurator de picturi murale øi pictorpentru bisericile ortodoxe. Øi e adeværat cæ sînt foarte angajat în aceastæ activitate.Gæsesc cæ este un lucru mult mai important de fæcut decît restul, deoarece acesteHans Ulrich Obrist, Ion Grigorescu, photo: Mircea CantorAnd what you are unfolding now is extraordinary, it’s the catalogof an exhibition which is conceived as an art book. He has madea painting, drawing and sculpture exhibition and its catalog is apiece of art in itself. That is to say he does more than only documentthe exhibition, there is also the screenplay of a film, isn’t it?I.G.: Yes, it is.M.C.: A film that has never been made unfortunately...H.U.O.: This is also a screenplay?I.G.: Yes.H.U.O.: I understand you also made films not only screenplays...I.G.: Yes I’ve made almost 30 films. Most of them were documentariesand mainly in the ’70s. I’ve stopped in the ’80s because of thetechnical means and other problems... There was a come back inthe ’90s with the video...S.P.: In what format have you filmed? It is “Super 8”, isn’t it?I.G.: Yes it is “Super 8”. But there is also another format: “8 standard”.H.U.O.: When did you make your first film?I.G.: In 1973.H.U.O.: What was it?I.G.: It was a stroll... I’ve also made a film whose title can be translatedwith “Soul”. It is part of the introspective quest. In this film, thereis a scene of circumcision that has made people gossip a lot on myaccount...M.C.: Yes, it is a film from the ’70s and it’s an auto-performance,with the circumcision, that tackles the issue of self-representation...S.P.: There is also something recurrent in what we are looking at rightnow, the relation you establish between religion, politics and art.H.U.O.: Yes, I’m reading in this notice that you make a connectionwith the Christian Orthodox spirituality. On one hand, it is an extre-57

imagini sînt foarte aproape de oamenii „simpli“ øi chiar fac parte din viafla lor, în vremece publicul expozifliilor øi al galeriilor, în România cel puflin, ræmîne extrem derestrîns, adicæ se reduce practic la cercul de prieteni øi colegi…S.P.: Însæ, la origine, aceastæ orientare era una militantæ, contestataræ sau nu? A fostperceputæ la vreun moment dat ca un mijloc de luptæ?I.G.: Nu, chiar nu. Øtifli, e o incompatibilitate între aceøti doi termeni: ortodoxia øilupta. Un ortodox nu luptæ cu nimic. Dar e adeværat cæ e perceput astfel, fiindcæîn miøcarea numitæ Prolog am avansat idei precum aceea a reîntoarcerii la naturæîn picturæ, cu un simbolism pe care oamenii de aici l-au asociat îndatæ cu un simbolismde tip religios… Criticile lui Andrei Pleøu, profesor de filosofie extrem decunoscut, au contat de asemenea. Deoarece el a scris cîteva cærfli despre naturæøi religie, iar în ultimii ani a scris ceva despre îngeri øi, în fapt, el este legat de aceastæmiøcare. Aici, în România, existæ mulfli oameni deschiøi la acest fel de artæ care seapropie de naturæ øi religie, fiindcæ aøa este România: e Orient. E la fel ca în Greciasau Cipru… Nu cunosc personal Bulgaria sau Rusia, dar e foarte probabil ca øiacolo sæ se constate aceleaøi lucruri. Deøi nu am auzit de miøcæri similare în Rusia.Dar trebuie spus øi cæ a existat întotdeauna, în România, o activitate de picturæ înbiserici chiar øi sub socialism. Or, acesta nu a fost cazul în Rusia ori în Serbia, undeaøa ceva era interzis. În România, am putut continua tradiflia, am continuat sæ pictæmsuprafefle întinse. Mai e øi faptul cæ fratele meu era foarte legat de aceastæ tradifliea picturii murale…H.U.O.: Da, aflasem cæ fratele dumneavoastræ a fost pictor, dar a lucrat peste totîn România? Era o personalitate cunoscutæ?I.G.: Nu, cîtuøi de puflin. În ce priveøte pictura muralæ, la drept vorbind nu a practicat-odecît la el acasæ!H.U.O.: (Rîsete) Simpatic!S.P.: (Rîsete.)I.G.: Dar era profesor de desen øi de gravuræ øi s-a orientat cætre picturæ, devenindun pictor cunoscut…H.U.O.: Se numeøte tot Grigorescu?I.G.: Da, Octav Grigorescu, dar a murit cu ani în urmæ… M-a influenflat mult, eramai în vîrstæ decît mine… Pentru mine a fost ca un tatæ în materie de artæ…H.U.O.: Putem vedea picturile sale la Bucureøti? Sau existæ cataloage despre operasa?I.G.: Da, existæ la arhivele CIAC – Centrul Internaflional de Artæ Contemporanæ.Probabil øi la muzeul care se deschide acum, de asemenea la Teatrul Naflional, serviciulde documentare. Chiar øi aici trebuie sæ am o carte…H.U.O.: Voiam sæ væ întreb ceva legat de cele scrise de Ruxandra Balaci, aici… øice e cu Apotheotic destructionist vision; nu am înfleles prea bine dacæ se pornea dela un text sau altceva? Mircea, tu øtii ceva?M.C.: Cred cæ era pentru Bienala de la Veneflia, pentru pavilionul românesc din 1997.Cel puflin aøa cred.S.P.: Dar am putea sæ întrebæm direct…M.C.: Da, însæ doreøte sæ ne arate ceva…(Ion Grigorescu cautæ documente.)M.C.: Da. Asta e foarte interesant, pentru cæ aratæ în ce fel lucreazæ pe format mare,era obligat sæ lucreze noaptea în spaflii mici cu penseta. Sînt, într-adevær, primeletiraje mari…S.P.: Deci aceasta e o serie de fotografii. Dar sînt colorate sau nu?I.G.: Da, cu vopsea de ulei…S.P.: De ce astfel de lucruri nu sînt protejate? Nu afli fæcut nimic pentru a le conserva?mely experimental position in art, on the other hand it is presentedas a revival of the Christian Orthodox tradition...I.G.: This is an exaggeration... Christian Orthodox art never wentthrough a revolution, not even through change or modernization.Maybe, the presence, in modern art exhibitions, of certain colleaguesof mine close to the orthodox art was noticed... We usedto have a gallery...H.U.O.: You had a gallery? What was its name?I.G.: Yes. It was called Catacomba... it was located within the collectionsmuseum, Victoriei Avenue...H.U.O.: In what year?I.G.: It was the ’90s. Then, with the restoration of the museum thegallery was closed down. And it is gone now... But it is true thata certain Orthodox “spirit” could be remarked because I have madeseveral works on Christian topics... Abroad as well as here, inRomania...H.U.O.: But was this gallery the space for expression of a movementor, on the contrary, there was no movement at all?I.G.: Actually, it was a movement. We had started it already underCeauøescu’s socialist regime. There were exhibitions claiming theypertained to a movement called Prolog. There were also some personalexhibitions by Horia Bernea and other artists... And now wehave three groups of artists leaning, more or less, toward the Orthodoxspirituality. There is Zidaru family, sculptors, who almost owna monastery in the surroundings of Tîrgoviøte, then there is thepainter Sorin Dumitrescu, who used to be the president of thefamous Catacomba gallery and of the Foundation Anastasia, andwho is about to open – at least that’s what I’ve heard – a museum ofthe icon. And then there are people like me, relatively independent.I have been for 20 years restaurateur of mural paintings and painterfor Orthodox churches. And it is true that I am quite committed tothis activity. I find it much more important than the rest because thiskind of images is very close to the “simple” people and truly is a partof their lives. Whereas the public of exhibitions and galleries, at leastin Romania, remains extremely limited, in fact it is composed almostexclusively of friends and colleagues...S.P.: But was this orientation, at least in the beginning, a militant,contesting position or not at all? Was it perceived at some point asa means to fight?I.G.: No, really not. There is incompatibility, you know, betweenthese two terms: Orthodoxy and combat. An Orthodox doesn’t fightanything. But it is true that people might have perceived it that way.Because in the Prolog movement we promoted certain ideas suchas the return to nature in painting with a symbolism that the peoplehere have instantly associated with a religious-like symbolism...Andrei Pleøu’s criticism has also meant a lot; he is a very well knownphilosophy professor. Because he has written several books aboutnature and religion, he has also written something about angelsrecently and, as a matter of fact, he is connected to the movement.Here in Romania we can find extremely open people to the art whichis close to nature and religion, because Romania is like that: Orient.In Greece or Cyprus it is the same thing... I don’t know personallyBulgaria or Russia but it is very likely that one could notice the samekinds of things. Although I’ve never heard of similar movementsin Russia. But I must also say that in Romania there has always beenpainting activity in the churches even in the socialist times. But thatwas not the case in Russia or Serbia where it was forbidden.In Romania we were able to continue the tradition, we kept on paintinglarge surfaces. Plus, my brother was connected to this traditionof mural painting...H.U.O.: Yes, I knew your brother was a painter but did he work allover Romania? Was he very well known?I.G.: No, not at all. In terms of mural painting, to be honest, he onlypracticed it inside his own house!H.U.O.: (Laughs.) Ah, that’s funny!S.P.: (Laughs.)58

scenaI.G.: Nu….S.P.: Interesant…I.G.: Sînt lucruri din anii ’70, dar reluate în ’90…S.P.: Reprezintæ performance-uri?I.G.: Nu, sînt documente pe care le-am gæsit, poze mici pe care le-am mærit…S.P.: Øi unde le-afli gæsit?I.G.: La o familie…S.P.: Deci este oarecum o familie arhetipalæ?I.G.: Nu, cel puflin nu voiam sæ reprezint valorile familiale, de fapt mi se pæreau foartekitsch…M.C.: Iniflial erau negative gæsite, care au fost mærite la format mare, aøa este?I.G.: Nu erau negative, erau poze mici cu chenar care au fost refotografiate…H.U.O.: Afli putea sæ îmi vorbifli de contextul în care afli realizat aceste lucruri, adicæcel al anilor ’60 øi începutul anilor ’70? Aveafli informaflii despre ce se fæcea pe altescene artistice, de exemplu, ce se întîmpla la Zagreb, cu Gorgona, dar øi la Paris,New York? Ce informaflii aveafli la dispoziflie?I.G.: Eram cæsætorit cu o muzeografæ de la Muzeul de Artæ de aici, din Bucureøti.Iar la muzeu exista o bibliotecæ ce cuprindea cele mai recente cataloage. Aøa încîtam putut afla multe lucruri. De exemplu, Boltanski, Annette Messager… În fine,tofli artiøtii din generaflia mea pe care i-am întîlnit ulterior la Paris… Deci dispuneamde informaflie, da…M.C.: Øi l-afli cunoscut øi pe Cadere…H.U.O.: În ce relaflii erafli cu el?I.G.: Era bun prieten cu fratele meu. Øi au fost în corespondenflæ pînæ la moarteasa. Eu îl întîlnisem, la Paris, în ’77, din întîmplare, într-o galerie în care am intrat øiam væzut celebrul sæu baston. Întîmplarea face ca øi el sæ fi fost atunci acolo. Amînceput o conversaflie, deoarece ne øtiam deja puflin øi, uite, aøa a început totul. Maitîrziu, am primit premiul André Cadere din partea unei asociaflii franco-române…S.P.: Mergeafli la Paris pe vremea aceea? Adicæ puteafli cælætori færæ probleme?I.G.: Oh nu, dimpotrivæ! Era foarte dificil. De fapt, am profitat de cutremurul depæmînt! (Rîde.)S.P. & H.U.O.: (Rîsete.)H.U.O.: Ah da, marele cutremur din ’77.I.G.: Da, cu ocazia cutremurului s-a produs, în flaræ, o relaxare a controlului ieøirilorøi intrærilor, deoarece erau mulfli rænifli care mergeau la îngrijiri în stræinætate. Îngeneral, se cæuta ajutor în stræinætate. Cu aceastæ ocazie deci, am reuøit øi eu sæ obflinun paøaport, ceea ce, în vremuri normale, era foarte dificil…M.C.: Dar chiar øi cu paøaport ræmînea dificil. Paøaportul nu dædea dreptul decît lao øedere foarte scurtæ în stræinætate øi era voie sæ ieøi din flaræ doar o datæ pe an…S.P.: Înfleleg.I.G.: În timpul acestei cælætorii m-am dus în Elveflia øi apoi la Paris… Øi mi s-a întîmplatsæ fiu întrebat de ce m-am întors… Dar, ce vrefli… Mæ simfleam atît de supravegheat,încît îmi era teamæ sæ ræmîn… Ba chiar am încercat puflin sæ îmi ameliorezrelaflia cu cenzura, am mers pînæ acolo încît am fæcut portrete cu Ceauøescu…S.P.: Ah da?M.C.: Da. Era un fel de comandæ…S.P.: Dar le-afli fæcut sau afli refuzat?M.C.: Le-a fæcut, dar într-o manieræ subversivæ, flin sæ precizez. Ceea ce explicæ,de altfel, faptul cæ au fost refuzate.H.U.O.: Credefli cæ mai avefli exemplare din aceste portrete?I.G.: Nu, am doar catalogul…M.C.: Da, fiindcæ nu a avut voie sæ le pæstreze.I.G.: But he was teaching drawing and engraving and then he turnedto painting. He has become a known painter...H.U.O.: His name is also Grigorescu?I.G.: Yes, Octav Grigorescu, but he passed away a long time ago...he had tremendous influence over me as he was older than me...He was something of a father for me art-wise...H.U.O.: Can we see his painting in Bucharest? Or are there any catalogsabout his painting?I.G.: Yes there are some in the archives at CIAC, International ContemporaryArt Center. Probably at the museum that is being openedtoday and also at the National Theatre at the documentation services.I should have a book here too...H.U.O.: I wanted to ask you something in connection to what RuxandraBalaci has written here: what is this Apotheotic destructionistvision and I didn’t quite understand if it started from a text or somethingelse? Mircea, do you know anything about that?M.C.: I think it was for the Venice Biennial, for the Romanian pavilionin 1997. At least, that’s what I think.S.P.: But maybe we can ask him directly...M.C.: Yes but he wants to show us something...(Ion Grigorescu looks for documents)M.C.: Yes. This is very interesting because it shows how he works onlarge formats, he had to work at night, on little pieces, with pliers.These are really the first large prints...S.P.: So this is a series of photos. But is it colored?I.G.: Yes in oil paint...S.P.: Why don’t you protect these things? Haven’t you done anythingto preserve them?I.G.: No....S.P.: Interesting...I.G.: They are from the ’70s but revisited in the ’90s...S.P.: And performances?I.G.: No these are documents that I have found, little things that I’veenlarged...S.P.: And where did you find them?I.G.: In a family...S.P.: So it’s an archetypal family?I.G.: No, at least I didn’t want to represent the family values, in fact,I found them very kitsch...M.C.: At the beginning they were found negatives that have beenenlarged, weren’t they?I.G.: They were not negatives but little photos with a frame that havebeen re-photographed...H.U.O.: Can you tell me about the context you were working in onthis things, I mean the context of the ’60s and the beginning of the’70s? Did you have any information about what was happening onother artistic scenes, for example in Zagreb, with Gorgona, but alsoin Paris, New York? What kind of information did you have access to?I.G.: I was married to a museographer at the Art Museum here inBucharest. And at the museum there was a library with the latestpossible catalogs. This is how I was aware of some things that wenton; for instance Boltanski, Annette Messager... Well, all the artists ofmy generation that I met later in Paris... So, yes, I had information...M.C.: And you have also known Cadere...H.U.O.: What were your relations with him?I.G.: He was my brother’s good friend. And there was some exchangeof letters until his death. I had met him in 1977 in Paris,by chance, in a gallery where I entered and saw his famous bâton.And it so happened that he was also there. We started a conversationbecause we were acquainted and that’s how it all started.And later I received the André Cadere prize from a French-Romanian association...S.P.: You went to Paris in those times? So you had no trouble traveling?I.G.: Oh no, on the contrary! It was very difficult. In fact I took advantageof the earthquake! (Laughter.)59

Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Ion Grigorescu, photo: Mircea CantorH.U.O.: Øi cum l-afli înfæfliøat pe Ceauøescu? Într-o manieræ nonconformistæ?I.G.: Eram cunoscut drept cineva care încearcæ sæ transmitæ anumite lucruri prinimagini. Deci cenzura era foarte atentæ la activitatea mea! Øi au dorit cu orice preflsæ gæseascæ ceva în portretele care nu corespundeau. De exemplu, am fæcut untriplu portret al lui Ceauøescu, pe care l-au refuzat, nu doreau decît unul din ele.Dar nici acela nu corespundea. Îl reprezentasem fæcînd acel gest bine-cunoscut princare distrugea cartiere pentru „ctitorii“. Øi mi s-au adus critici pentru felul în care îipictasem mîna! Era, dupæ ei, „prea realæ“, umflatæ, flascæ… Mi-au spus cæ nu îl reprezentasempotrivit adeværului!H.U.O. & S.P.: (Rîsete.)I.G.: Dar nu îl væzusem niciodatæ pe viu! Pictam dupæ televizor øi mi-l imaginam.Trebuia sæ îl reprezint dupæ fotografii mici, în care detaliile erau invizibile. Deci l-ampictat din imaginaflie: cu venele de pe faflæ vizibile, un pic de cuperozæ… Øi mi s-aspus cæ era prea „realist“…H.U.O.: Existæ alte documente pe care le-am putea vedea? Fotografii? Ceva legatde acfliuni, poate?M.C.: A mai fæcut øi un film în care pune în scenæ discursul dictatorului… Væ poatepovesti… E un performance din anii ’70…I.G.: Dar e ceva foarte cunoscut…M.C.: Eu øtiu, dar dînøii poate cæ nu cunosc…I.G.: Am de jucat douæ roluri, al meu øi al preøedintelui, øi trebuie sæ redactez celedouæ discursuri. Observasem cæ existæ o oarecare asemænare între fiul lui Ceauøescu,Nicu, øi mine…S.P.: E mai degrabæ dezagreabil! (Rîde.)I.G.: Da. (Rîde.) Dar trebuie adæugat cæ tatæl meu era oltean…M.C.: Oltenia e sudul României, acolo s-a næscut øi Brâncuøi…I.G.: Da. Iar nevasta lui Ceauøescu era øi ea din aceeaøi regiune. Din punct de vedereanatomic se puteau gæsi asemænæri. Sînt generaflii de flærani øi existæ anumite træsæturide fizionomie care se repetæ… Aici sînt lucruri din anii ’70, pe care le-am reluatpentru o expoziflie din 1997 la muzeul din Bucureøti.M.C.: Ceea ce este interesant în acest context e cæ el a lucrat mult cu aparatul foto,fæcînd multe autoportrete, un fel de autoperformance, øi deseori acasæ la el, færæpublic…S.P. & H.U.O.: (Laughter.)H.U.O.: Oh, yes, the great earthquake from 1977.I.G.: Yes, on that occasion, there was some lenience in the bordercontrol because there were many injured people who went abroadfor healthcare. Generally, people were seeking for assistance abroad.So this is how I managed to get a passport, which, in normal times,was a very difficult thing to do...M.C.: But even with a passport things were difficult. The passportgranted the right to stay abroad a very short time and usually onewas allowed to get out of the country only once a year...S.P.: Yes, I see.I.G.: During this trip I went to Switzerland and then to Paris... Peopleoften asked me why I came back... What can I say?... I felt so undersurveillance that I was afraid not to come back... I even tried to geton better terms with the censorship, I even made some portraits ofCeauøescu...S.P.: Really?M.C.: Yes. It was a kind of order...S.P.: But did you do it or did you refuse it?M.C.: He did it but in a quite subversive manner, I have to say.And that explains why the portraits were refused.H.U.O.: Do you have some of those portraits left?I.G.: No, I only have the catalog...M.C.: Yes, he was not allowed to keep them.H.U.O.: And how did you portray Ceauøescu? In a nonconformistmanner?I.G.: I used to be known as someone who tries to put things in theimages. So the censorship was paying a lot of attention to my work!And they wanted to find something inadequate in the portraits at allcosts. For example, I made a triple portrait of Ceauøescu and theydidn’t want them, they only wanted one of them. But even that onewasn’t right. I represented him making that famous gesture wavinghis hand that destroyed neighborhoods for his grand constructions.And I was criticized about the way I’ve painted the hand! Accordingto them, it was “too real”, swollen, flabby... They told me I haven’trepresented him with truth!H.U.O.& S.P.: (Laughter.)I.G.: But I’ve never seen him in the flesh! I was doing it after the TVand I imagined him. I had to represent him from small imageswherein the details were invisible. So I painted him from my imagination:with apparent veins on the face and blotches... And they toldme it was too “realistic”...H.U.O.: Are there any other documents that we can see? Photos?Things connected to the actions maybe?M.C.: He has also made a film where he brings to stage the dictator’sspeech... He can narrate it... It’s a performance from the ’70s...I.G.: Yes, but it is something very well known...M.C.: I know but maybe they don’t know...I.G.: I have to play both roles, mine and the president’s and bothspeeches need to be drafted. I had noticed that there was someresemblance between Ceauøescu’s son, Nicu, and myself...S.P.: That’s rather annoying! (Laughter.)I.G.: Yes. (Laughter.) But it was because my father was born in Oltenia...M.C.: Oltenia is the south of Romania, Brancusi was born there...I.G.: Yes. And Ceauøescu’s wife was from this region. From ananatomical viewpoint some resemblance could be found. There weregenerations of peasants and some physiognomic features are recurrent...Here are some things from the ’70s that I revisited for an exhibitionat the Bucharest museum in 1997.M.C.: The interesting thing in the context is the fact that he usedto work a lot with the photo camera, he makes a lot of self-portraits,sort of auto-performances, and often at his place not in public...S.P.: And what is this?I.G.: It’s from the ’90s, it is a performance in a synagogue whereI delivered a speech on the issue of churches and synagogues.60

scenaS.P.: Iar aceasta ce e?I.G.: Dateazæ din anii ’90, e un performance într-o sinagogæ unde am flinut un discursdespre problema bisericilor øi a sinagogilor, asupra relafliilor dintre evrei øi români,îndeosebi asupra cæsætoriei…H.U.O.: Se leagæ de problema iconoclasmului?I.G.: Aici nu. La Cluj existæ probleme de naflionalitate. Este o regiune în care, pevremea ræzboiului, au existat conflicte între evrei, maghiari øi români…H.U.O.: Iar aici sînt autoportrete?I.G.: Da.S.P.: Ce face aici?M.C.: Se spalæ pe faflæ. E surprins cu ajutorul declanøærii întîrziate de la aparatul foto.Sînt Daily Rituals. Existæ asemenea fotografii de interior foarte interesante, bunæoaræe una în care se aflæ în bucætærie øi mænîncæ unt… Putem sæ le numim ritualuri alevieflii cotidiene, mi se pare …S.P.: Øi prezentafli în public aceste lucruri la vremea respectivæ?I.G.: Nu, ræmîneau mai degrabæ intime… Sau circulau într-un cerc foarte restrîns…H.U.O.: La vremea aceea expuseseræfli deja în stræinætate, sau doar mai tîrziu?I.G.: Nu, a fost mai tîrziu. Am început sæ le expun doar dupæ ’98…S.P.: Am putea vedea niøte performance? Body-art? Existæ informaflii, în acest sens,la muzeu? Arhive?M.C.: Poate sæ væ ofere cataloage, fiindcæ are multe dubluri.S.P.: Dar putem sæ îi vedem operele la muzeu, de exemplu?M.C.: Disearæ or sæ fie. Va fi filmul despre Ceauøescu, despre care am vorbit, unalt film mai recent… Existæ øi o fotografie cu construcflia palatului lui Ceauøescu.S.P.: De exemplu aceasta, de cînd dateazæ?I.G.: ’76.S.P.: Øi a fost un performance?M.C.: Sæ spunem un autoperformance… Acasæ la el…S.P.: Ah da. Deci nu sînt performance, în sens strict, ci lucruri pe care le fæcea færæpublic…M.C.: La vremea aceea nu se putea aræta aøa ceva…H.U.O.: Deci pare sæ existe o practicæ zilnicæ a autoportretului…M.C.: E o temæ recurentæ la Ion Grigorescu, sinele, imaginea de sine…H.U.O.: Continuæ aceastæ practicæ? Væ mai fotografiafli?I.G.: Da. Însæ nu în fiecare zi.S.P.: Aveafli, la vremea aceea, contacte cu Austria? Øtiafli ce se fæcea la Viena?I.G.: Am expus la Viena de mai multe ori (în 1990, 1993 øi 2001). Acum existæ,la Viena, o manifestare numitæ Ziua Bucureøtiului, în noiembrie, øi sînt invitat.H.U.O.: Dar cu acflionismul vienez? Cu Brus, Muhl?I.G.: Nu, n-am întîlnit artiøti.H.U.O.: Øi au fost evenimente cu Fundaflia Generali, deoarece am væzut acolo lucræriale dumneavoastræ…S.P.: Da. Însæ sînt lucræri mai recente, nu dateazæ din perioada aceea…I.G.: Exact.S.P.: Afli analizat aceastæ obsesie a autoportretului? Avefli idee care e motivul?I.G.: E greu de spus. Mæ foloseam pe mine ca model øi ca actor. Ca de cineva carear putea exprima lucruri ce îmi sînt stræine. E o cæutare introspectivæ…S.P.: Dar existæ o insistenflæ asupra nuditæflii. Cel mai adesea corpul nud e pus înscenæ… iar la vremea aceea nu era aøa de uøor sæ faci un autoportret nud…I.G.: Nu era atît dificultatea de a mæ fotografia, cît, desigur, imposibilitatea de a expune.De fapt chiar øi azi!S.P.: Ah da? Chiar øi azi?About the relations between Jews and Romanians, especially aboutmarriage...H.U.O.: Is it connected to the problem of Iconoclasm?I.G.: Not here. In Cluj there are ethnic issues. It’s a region where, duringthe war, there were conflicts between Jews, Hungarians and Romanians...H.U.O.: And those are self-portraits?I.G.: Yes.S.P.: What is he doing there?M.C.: He is washing his face. It was taken with the camera retarding.Daily Rituals. There are such interior photos that are very interesting,for example there is one with him in the kitchen eating butter...We can call them rituals of daily life I think...S.P.: Were these things publicly presented at that time?I.G.: No, it was rather intimate... Or it circulated in a very limitedcircle...H.U.O.: And have you exhibited abroad at that time or only later?I.G.: No, it was later. I’ve started presenting things only after 1998...S.P.: And can we see the performances? The body-art? Are there elementsof information at the museum? Archives?M.C.: He can give you catalogs because he has many in duplicate.S.P.: But can we find his works at the museum for instance?M.C.: Tonight there will be some. The film on Ceauøescu we’vetalked about and another more recent film. There is also a verybeautiful photo of the Ceauøescu’s palace under construction.S.P.: From what year is this?I.G.: ’76.S.P.: And it was a performance.M.C.: Let’s say an auto-performance... It was taken at his place...S.P.: Oh yes. So they aren’t performances stricto sensu. He did thesethings without public...M.C.: At that time such things couldn’t be shown...H.U.O.: So there is a daily practice of self-portrait...M.C.: It is a recurrent theme with Ion Grigorescu, the self, the selfimage...H.U.O.: Is it an on-going practice? Do you still make photos of yourself?I.G.: Yes. But not every day.S.P.: Have you had contacts with Austria at that time? You knewwhat was going on in Vienna?I.G.: I exhibited in Vienna several times (in 1990, 1993 and 2001).Now there is an event called Bucharest Day in Vienna, in Novemberand I have been invited.H.U.O.: What about the Viennese Actionism? Brus, Muhl?I.G.: No, I haven’t met any artist.H.U.O.: But something was going on with the Generali Foundation,because I saw things you have made...S.P.: Yes, that’s right. But those are more recent works, they don’t goso far back in time...I.G.: Exactly.S.P.: And have you analyzed this obsession for the self-portrait?Do you have any idea about its motive?I.G.: It’s difficult to say. I make use of myself like of a model andan actor, like of someone who could express things that are notmine. It is an introspective quest...S.P.: But there is a special insistence on nudity. The body is oftenstaged... And in those days it wasn’t easy to make a nude selfportrait...I.G.: It was less the difficulty to take a photo of myself than, ofcourse, the impossibility to exhibit. Even today!S.P.: Oh really? Even today?I.G.: Yes, even today people are not eager to show such things.Even at the museum. There is a tradition of prudishness in Romania.But in the West it is the same! I don’t think that people are really andtruly open to nudity...61

I.G.: Da, chiar øi azi, nu existæ oameni dispuøi sæ arate astfel de lucruri. Chiar øi lamuzeu. Existæ o tradiflie a pudibonderiei în România. De altfel, øi în Occident! Nucred cæ lumea e cu adeværat øi în mod real deschisæ la nuditate…S.P.: Dar, în acelaøi timp, observæm o cursæ a obscenitæflii. Regula pare sæ devinæ:cu cît e mai obscen, cu atît trebuie arætat mai mult!H.U.O.: În orice caz, nu în Statele Unite…S.P.: Nu, într-adevær, dar în Europa aøa e…H.U.O.: În Statele Unite, nuditatea la muzeu ridicæ o problemæ astæzi… Existæ cazuride cenzuræ… Apropo, a trebuit sæ suportafli situaflii de cenzuræ?S.P.: Era mai degrabæ autocenzuræ în cazul acesta…I.G.: Da, era autocenzuræ øi un dialog interior permanent. Chestiunea aceasta anuditæflii a fost mereu o temæ de reflecflie pentru mine. M-am întrebat dacæ e posibilsæ aræfli într-o carte de copii imagini de nud øi chiar imagini de organe genitale.M-am întrebat adesea de ce majoritatea oamenilor gæsesc de neconceput aøa ceva.În fond, am putea spune cæ øi copiii trebuie sæ înfleleagæ… În fine, e o întrebare pecare mi-am pus-o deseori: de ce reprezentarea organelor sexuale are o asemeneaforflæ psihicæ? E ceva ce vine de departe, din Antichitate…H.U.O.: Am o întrebare pe care vreau sæ v-o pun øi pe care o pun tuturor celorcærora le iau interviuri, în legæturæ cu eventualele dumneavoastræ utopii. Avefliproiecte utopice? Proiecte nerealizate, proiecte pe care nu afli putut sæ le ducefli labun sfîrøit sau care erau prea vaste pentru a fi terminate?I.G.: Aøa, pe loc, e greu de spus. Dar am avut o anume utopie privind dialogul cuCeauøescu, am încercat sæ îi opun un program pentru flaræ. Dar astæzi gæsesc cæ dialogule la fel de puflin prezent. E dialogul din parlament: ineficace øi minat de educafliaøi spiritul comunist. Deci e o utopie… Dar poate cæ am øi alte utopii; totuøi nu aøputea sæ vi le spun, deoarece nu mi-am pus niciodatæ problema în mod explicit…H.U.O.: Dar cînd afli dezvoltat acest gen de contramodel la programul lui Ceauøescu,ce tip de societate aveafli în vedere? L-am avut profesor pe Otta Šik, un economistceh, iar el spunea cæ trebuie gæsitæ o a treia cale între capitalism øi comunism…Care era sistemul dumneavoastræ? Sau poate cæ e o întrebare prea vastæ…I.G.: În orice caz, sæ nu væ aøteptafli la ceva sistemic! Eu propuneam un dialog, simplaposibilitate de a vorbi. Se auzea cæ el a refuzat un interviu deoarece nu fuseseel acela care a redactat întrebærile. Iatæ la ce nivel se punea problema…H.U.O.: Øi vi s-a întîmplat sæ scriefli? Afli publicat? De exemplu, afli pus pe hîrtie acestprogram contra lui Ceauøescu? Dacæ væ pun aceastæ întrebare e pentru cæ am citit-ope Kristine Stiles, care e o expertæ în materie de texte ale artiøtilor, iar ea evocæundeva faptul cæ ar exista texte scrise de dumneavoastræ…I.G.: Dialogul cu Ceauøescu a fost tradus în englezæ øi germanæ cu prilejul unei expozifliila Generali, Viena, reluatæ la Kassel…S.P.: Care este opinia dumneavoastræ despre inaugurarea de acum a MuzeuluiNaflional de Artæ Contemporanæ la Bucureøti?I.G.: E un moment foarte aøteptat. Cæci e practic primul lucru de o anumitæ anverguræ,sæ spunem, care se face pentru români. E un prim punct de contact cu artiøtiistræini care vor putea fi cunoscufli. Pînæ acum, ceea ce lumea cunoøtea erau artiøtide micæ importanflæ, în galerii mici sau în muzee, la Timiøoara ori în alte oraøe aleRomâniei…S.P.: Øi ce impresie væ face faptul cæ acest muzeu e „instalat“ în palatul cel mare?I.G.: Nu voi merge niciodatæ sæ vizitez acest palat, care a fost construit cu atîtasuferinflæ, dar cred totuøi cæ e un lucru bun cæ a fost modificat pentru acest scop.Au existat multiple proiecte de schimbare, proiecte comerciale, turistice, însæ în celedin urmæ s-a ales proiectul unui muzeu øi e cel mai bun lucru ce se putea face. Efoarte contemporan øi european. A fost conceput în ambianfla acestei opere a luiHans Ulrich Obrist, Ion Grigorescu, photo: Mircea CantorS.P.: But in the same time one cannot avoid noticing the increasingobscenity. More and more the rule becomes: more it is obscenemore it has to be shown!H.U.O.: Not in the United States anyway...S.P.: No, that’s true, but in Europe it is so...H.U.O.: In the United States, the nudity at the museum is a problemtoday... There are cases of censorship... By the way, have you had toendure censorship?S.P.: Well, in this case it was rather self-censorship...I.G.: Yes, self-censorship and permanent interior dialog. The issueof nudity has always been a theme of reflection for me. I’ve askedmyself whether it was possible to show in children’s books nudeimages and even images of the genitalia. I’ve often wondered whymost of the people find that inconceivable. After all, we can say thatchildren also need to understand... In short, it is a question that I’veoften asked: why does the representation of the sexual organs havesuch a psychic force? It’s something old, it comes from Antiquity...H.U.O.: There is a question I’ve been meaning to ask you and thatI ask every person I interview, about your utopias if any. Do you haveany utopian projects? Projects you haven’t completed or that weretoo vast to be completed?I.G.: It’s difficult to say like that, on the spot. But I had a certainutopia about the dialog with Ceauøescu, I tried to oppose him a certainprogram for the country. But today still I think that dialog islacking. It’s the parliament kind of dialog: inefficient and underminedby the communist education and spirit. So it is a utopia...But maybe I have several other utopias, however I am unable to tellyou about them as didn’t give the issue explicit consideration...H.U.O.: When you developed this kind of counter model to Ceauøescu’sprogram what type of society did you have in mind? I had Otta62

scenaCeauøescu, pe care a gîndit-o øi supravegheat-o împreunæ cu soflia øi anturajul, modificînd-oîn mai multe rînduri. Seamænæ cu Teatrul Naflional, care la început era o clædirefoarte modernæ, dar care a fost „îmbræcatæ“ cu ornamente de piatræ falsæ, decorafliitradiflionale preluate de la începutul secolului XX…M.C.: Dar familia nu a putut sæ locuiascæ în palat deloc, deoarece, de îndatæ ce afost terminat, în ’89, a intervenit revoluflia, iar ei au fost gonifli…I.G.: Dar mæ întreb cine va avea în viitor curajul sæ distrugæ øi sæ transforme astfelun oraø. Probabil cæ, dupæ un timp, va deveni important pentru români, chiar dacæ,deocamdatæ, este disprefluit øi respins. El era ridicol, se spunea cæ e mai mult saumai puflin retardat, vorbea greu, existæ colecflii întregi de poveøti pe seama lui, a nevesteiøi familiei sale etc. Dar istoria nu fline seama de asemenea mici anecdote…Deøi construcflia edificiilor care nu au fost terminate în timpul vieflii sale se refaceacum, pe mulfli bani venifli din Occident, aceastæ concepflie a oraøului, ideea de areînnoi totul, îi aparfline. Toatæ economia, toate întreprinderile de construcflii erauimplicate în acest edificiu øi în altele din oraø. Erau mii øi mii de muncitori care contribuiau,soldafli, însæøi armata. Era un øantier enorm, ce se întindea în tot oraøul.Mai e øi metroul! Toatæ lumea e recunoscætoare pentru metrou…M.C.: Acestea fac referire la manifestærile de 23 august, care era ziua naflionalæ aRomâniei. Era særbætorirea eliberærii de fascism, cînd am trecut de partea Aliaflilor.H.U.O.: Sînt deci imagini gæsite?I.G.: Sînt imagini de ziar care au fost fotografiate…H.U.O.: Iar aceasta?I.G.: E 1 noiembrie, ziua morflilor…S.P.: Acestea sînt fæcute de dumneavoastræ?I.G.: Da. Este o slujbæ religioasæ...S.P.: E foarte emoflionant.I.G.: Aici e ceva ce am expus în ’75. Era pe tema „Arta øi Istoria“. Fotografii ale transmisiuniitelevizate a særbætorii naflionale. Cu armata…M.C.: Da, era foarte multæ lume. Toatæ flara era implicatæ, cu defilærile pentru partid,pentru guvern. El alætura imaginile lui celor de la televizor…S.P.: Øi træiafli din picturæ øi restaurarea bisericilor ortodoxe?I.G.: Mai întîi am fost profesor de desen într-o øcoalæ, apoi m-am orientat cætre restaurareøi încæ øi azi mai træiesc din aceste lucræri de restaurare…H.U.O.: De unde provin casele acestea?I.G.: Cam de peste tot din România. Casele de lemn sînt destul de des întîlnite.H.U.O.: Ce uneøte toate aceste case? Faptul cæ sînt toate din lemn sau mai existæøi altceva?I.G.: E o întrebare complexæ. Mai e øi corpul uman, mæsuræ a lucrurilor øi obiectelorîn casa tradiflionalæ.H.U.O.: A existat vreun moment în care sæ nu pictafli ori afli continuat mereu sælucrafli ca pictor?I.G.: Prin anii ’82–’83 m-am oprit oarecum, începeam lucrærile într-un oraø din Oltenia,la Craiova, a fost cæsætoria, copiii…H.U.O.: Cæsætoria dumneavoastræ…I.G.: Da, a doua cæsætorie. Øi e adeværat cæ aceasta a marcat o pauzæ în activitateaexpoziflionalæ, cæci nu mai aveam contact cu Bucureøtiul…S.P.: Øi unde se aflæ esenflialul lucrærilor pe care ni le arætafli? Aici? La muzeu?I.G.: Unele sînt la Muzeul de Artæ Contemporanæ…M.C.: Mai e øi Muzeul Stedelijk din Amsterdam, care i-a cumpærat niøte lucræri…S.P.: Ce anume?M.C.: Naøterea Revolufliei. E o picturæ-instalaflie.S.P.: Cine a venit sæ cumpere? V-afli întîlnit cu ei?Šik for professor, he was a Czech economist and he used to say thata third way between capitalism and communism had to be found...What was your own system? But maybe it is too vast a question...I.G.: In any case, don’t expect to find a system! I proposed a dialog,the simple possibility to speak. People said that he had refused aninterview because he hadn’t written the questions. That was the situation...H.U.O.: Have you written stuff? Have you published any texts?For example, have you put on paper this program against Ceauøescu?I’m asking this because I read Kristine Stiles who is an expertin artists’ texts and she mentions somewhere that there are textsby you...I.G.: The dialog with Ceauøescu was translated, in English andgerman on the occasion of an exhibition at the Generali Foundationin Vienna, and later in Kassel...S.P.: What do you think of the opening today of the NationalMuseum of Contemporary Art in Bucharest?I.G.: It is a moment we’ve been long waiting for. It is almost the firstthing of some magnitude – let’s say – that is being done for theRomanians. It is a first contact point with the foreign artists who willbe known. Until now people knew only less important artists in smallgalleries or museums in Timiøoara or other towns in Romania...S.P.: And what do you think of its being “installed” in the hugepalace?I.G.: I’d never go visit this palace that has been built with so muchsuffering but I think, however, that it is a very good thing that it hasbeen altered for this purpose. There have been multiple projects tochange it, commercial, tourism, and eventually the decision stoppedat the project of a museum and it is the best thing. It is very contemporaryand European. It has been conceived in the atmosphere ofCeauøescu’s creation, he wanted it and watched over its constructionwith his wife and camarilla, he changed it several times. It’s a littlelike the National Theatre that used to be a very modern constructionand that has been adorned in false rock and traditional ornamentsfrom the beginning of the 20th century...M.C.: But the family never had the chance to live in this palacebecause as soon as it was finished, in 1989 the revolution came andthey were gone...I.G.: But I wonder who will have the guts in the future to destroy andtransform a city like that. Probably that in the long run he will becomeimportant for the Romanians, even if he is despised and rejectednow. He was ridicule, people said he was more or less retarded,he spoke with difficulty, there are collections of jokes on his account,or his wife, family, etc. But history doesn’t care for such anecdotes...Although the constructions that haven’t been finished in his lifetimeare continued today with lots of money from the western world, thisconception of the city, especially the idea to renew everything, washis. All the economy, the construction enterprises were involved withthis building and others in the city. There were thousands of workerswho made a contribution, soldiers, the army itself. It was an enormousconstruction site all over the city. And there is also the subway!Everybody is grateful for the subway...M.C.: This is related to the demonstrations for the 23rd of Augustwhich used to be the national day of Romania celebrating the liberationfrom Fascism and the joining with the Allies.H.U.O.: These are found images?I.G.: They are newspaper images that have been re-photographed...H.U.O.: And this?I.G.: The 1st of November, the day of the dead...S.P.: You made these?I.G.: Yes. It is a religious service...S.P.: It is very touching.I.G.: Here is something I’ve shown in ’75 on the theme “Art andHistory”. Photos from the TV broadcast of the national day. With thearmy...63

I.G.: Nu, n-a fost aøa. Montaseræ expoziflia Wanderlieder, organizatæ de WimBeeren…H.U.O.: Fostul director, nu?I.G.: Da. Øi cred cæ a fost ultima expoziflie pe care a fæcut-o. A conceput-o cu operemonumentale, care au fost construite la fafla locului…S.P.: Ah da? Deci totul s-a fæcut chiar la Amsterdam?I.G.: Da. A fost o compoziflie de mari dimensiuni.H.U.O.: Afli avut legæturi øi cu poefli, bunæoaræ cu Gherasim Luca? Sau, în general,cu poezia, literatura?I.G.: Nu. N-am fost în relaflii cu Luca.S.P.: A existat ceva la muzeu, la ARC, cu Luca. Chiar la început. Venise sæ facæ olecturæ cu Godibert øi a fost extraordinar! Era o voce care venea de altundeva, unsuflet foarte fizic, vocea originilor. A fost bulversant. Cred cæ tofli cei care au asistatla moment au fost profund marcafli.M.C.: Øi existæ înregistræri ce pot fi consultate?S.P.: Da, existæ. A fost magnific, dar foarte sumbru…H.U.O.: Lui Christian îi place mult genul…S.P.: Dar cred cæ au ceva în comun, într-adevær.M.C.: Iar acesta e un obiectiv pe care l-a construit…I.G.: Da, am montat obiective øi am încercat fel de fel de transformæri, ba chiar amconceput un fel de zoom. Øi fæceam fotografii cu ele.Traducere de Izabella BadiuM.C.: Yes, it was a huge crowd. All the country was involved in thesedemonstrations for the party, for the government. He used his ownshots and the TV images...S.P.: And you made a living from painting and restoration of Orthodoxchurches?I.G: First I was a drawing teacher in a school and then I turned torestoration, and I live from restoration work today still...H.U.O.: And what about these houses, where do they come from?I.G.: From all over Romania. Wooden houses are very common.H.U.O.: What’s the connection between them? The fact that they areall made of wood or is there any other common feature?I.G.: It is a complex question. There is also the human body,the measure of all things and objects in the traditional house.H.U.O.: Was there a time when you stopped painting or was it a permanentactivity?I.G.: In ’82–’83 I kind of stopped for a while, I was starting to work ina town in Oltenia, in Craiova, I got married, then the kids...H.U.O.: Your marriage...I.G.: Yes the second one. And it is true that it marked a pause in myexhibiting because I had no more contact with Bucharest...S.P.: And where is the core of the works you keep showing us? Here?At the museum?I.G.: There are things at the Contemporary Art Museum...M.C.: Stedelijk Museum in Amsterdam also bought some works fromhim...S.P.: What exactly?M.C.: The Birth of the Revolution. It is a painting-installation.S.P.: Who came to buy it? Have you seen them?I.G.: No, it wasn’t like that. They had built the Wanderlieder exhibition,Wim Beeren organized it...H.U.O.: The former director, right?I.G.: Yes. And I think that it was his last exhibition. He conceived itwith monumental works that have been built on location...S.P.: Oh really? So it was all done in Amsterdam?I.G.: Yes. It was a large composition.H.U.O.: And have you had any relations with poets, with GherasimLuca for example? Or, more generally, with poetry, literature?I.G.: No. I didn’t know Luca.S.P.: There was an event at the museum, at L’ARC with Luca.In the very beginning. He came for a reading with Godibert and itwas extraordinary! He had a voice that came from somewhere else,a very physical soul, the voice of the origins. It was overwhelming.I think that all those present were deeply moved.M.C.: Are there any recordings that we might consult?S.P.: Yes, there are. It was magnificent but very bleak...H.U.O.: Christian loves that kind of thing...S.P.: But I think there is some resemblance.M.C.: This is a camera lens he made...I.G.: Yes I installed lenses and I tried all kinds of transformations andeven conceived a zoom. And then I took pictures with that.Translated by Izabella Badiu64

scenaCAA – Lia PerjovschiElena Crippa, Lia PerjovschiLIA PERJOVSCHI s-a næscut în 1961 la Sibiu. Træieøte øi lucreazæ la Bucureøti. Este fondatoarea CAA (ContemporaryArt Archive), Centru pentru Analiza Artei, Bucureøti.În ultimii cincisprezece ani, Lia Perjovschi a desfæøurat o practicæ [artisticæ] ce traverseazædiferite discipline cu scopul de a recupera, colecfliona, împærfli øi ræspîndiinformaflii inaccesibile în România pînæ în 1990. De atunci, ea a dezvoltat o vastæarhivæ, care include cærfli, texte, imagini øi lucræri video despre evolufliile culturalesurvenite în ultimii cincizeci de ani. Proiectul ei, Centrul pentru Analiza Artei [Centrefor Art Analysis] (CAA), este o practicæ avînd un caracter de investigaflie, careurmæreøte sæ examineze ce, cînd øi, pînæ la urmæ, cine intræ în arhivele istoriei. CAAse concretizeazæ sub forma unui spafliu mobil ce cuprinde o arhivæ, o bibliotecæ øio masæ în jurul cæreia informaflia este accesatæ øi discutatæ. Pe lîngæ colecflionareade material artistic, Perjovschi creeazæ în mod activ noi sisteme de cunoaøtere øimaniere de a le prezenta. De exemplu, ea produce glosare de cuvinte-cheie dinvocabularul cultural contemporan, schifleazæ vizual rezumatul unei anumite informafliisau cærfli sau realizeazæ propria Istorie subiectivæ a artei, de la modernism pînæ în zilelenoastre. Aceste proiecte de cercetare sînt expuse ca postere tipærite, colaje sau deseneøi au fost distribuite prin numeroase publicaflii.Deøi proiectele Liei Perjovschi iau numeroase øi diferite forme, ele intenflioneazæ toatesæ dea naøtere unui context pentru dialog øi schimb critic. Mai curînd decît sæ confruntedirect reprezentæri monolitice ale istoriei øi artei, Perjovschi a dezvoltat o practicæde documentare øi prezentare care poate fi consultatæ în flæri diferite, færæ a-øi pierderelafliile cu un anume context øi o anume genealogie. Acest lucru este posibil deoareceLia Perjovschi a creat un vocabular artistic organic øi foarte personal, transformîndelementele øi informafliile pe care le colecflioneazæ în ceva complet nou, viuøi irepetabil.Dupæ Revoluflia din 1989, românii au început sæ redescopere øi sæ reconfigurezeînflelegerea propriului lor trecut øi, prin aceasta, propriul lor prezent, în contextulevolufliilor naflionale, europene øi globale. În acest context, practica [artisticæ] a LieiPerjovschi a avut un rol decisiv. Arhiva sa a fost consultatæ øi pusæ la dispoziflia multorartiøti, critici øi curatori români, din a cæror practicæ se hræneøte acum arhiva însæøi,replasînd istoria culturalæ a României în panorama unei scene internaflionale.Munca Liei Perjovschi este deopotrivæ riguroasæ øi jucæuøæ. Ea este dictatæ atît decuriozitate øi de creativitate, cît øi de sentimentul unei urgenfle etice, un sentimental posibilitæflii care trebuie sæ fie realizatæ de-a lungul existenflei noastre prezente øiviitoare. Dacæ istoria nu poate fi uitatæ pentru cæ ea este întotdeauna evidentæ, situaflianoastræ prezentæ øi viitoare poate fi fæcutæ mult mai deschisæ, captivantæ, criticæ øipromiflætoare, prin remodelarea trecutului. Centrul pentru Analiza Artei serveøtela reexplorarea trecutului care a fost furat artiøtilor generafliei lui Perjovschi, proiectîndu-lîntr-un prezent øi într-un viitor apropiat mai promiflætor øi mai angajat.Acest text a fost publicat pentru prima datæ în catalogul expozifliei Again for Tomorrow [Iaræøi pentru mîine], curatoriatæde studenflii de la masteratul Curating Contemporary Art, Royal College of Art, Londra, 17 martie –9 aprilie 2006.Traducere de Andrei State øi Veronica LazærELENA CRIPPA este curator, locuieøte la Londra øi e absolventæ a masteratului Curating Contemporary Artde la Royal College of Art din Londra.CAA – LIA PERJOVSCHIElena Crippa, Lia PerjovschiLIA PERJOVSCHI is born in 1961 in Sibiu. Lives and works in Bucharest.Is founder of the CAA (Contemporary Art Archive), Centre for ArtAnalysis, Bucharest.For the past fifteen years, Lia Perjovschi has been developinga practice that traverses various disciplines in order to recover,collect, share and spread information that was inaccessible inRomania until 1990. Since then she has been developing an extensivearchive that includes books, texts, images and videos on culturaldevelopments that occurred in the last fifty years. Her project,Centre for Art Analysis (CAA), is an investigative practice that aimsto examine what, how, and ultimately who enters into the archivesof history. CAA materialises as a mobile space, comprising anarchive, a library and a table around which information is accessedand discussed. Apart from collecting material, Perjovschi activelycreates new systems of knowledge and ways of accessing them.For example, she produces glossaries of key words in the contemporarycultural vocabulary, visually maps the synopsis of a particularknowledge or book, or realises her Subjective Art History fromModernism to present day. These research projects are exhibited asprinted posters, collages or drawings, and have been disseminatedin numerous publications.Although Perjovschi’s projects take many different forms, they allshare the intention of generating the context for a dialogue andcritical exchange. Rather than directly confronting monolithic representationsof history and art, Perjovschi has developed a practiceof documentation and presentation that can be accessed in differentcountries, without losing its relationship to a specific context andgenealogy. This has been possible because Perjovschi has createdan organic and highly personal artistic vocabulary, transforming theelements and information she collects into something completelynew, alive and unrepeatable.After the Revolution in 1989, Romanians started rediscovering andreshaping the understanding of their own past, and thus their ownpresent, within the context of national, European and global developments.It is within this context that Perjovschi’s practice has hada decisive role. Her archive has been accessed and shared by manyRomanian artists, critics and curators, whose practice is now feedingback into the archive itself, re-establishing Romanian cultural historywithin the panorama of an international arena.Lia Perjovschi’s work is both rigorous and playful. It is dictated bycuriosity and creativity as much as by a sense of ethical urgency,a sense of potentiality that needs to be fulfilled in our present andfuture existence. If history cannot be forgotten because it is alwaysevident, our present and future situation can be made much moreopen, exciting, critical and promising by reshaping the past. Centrefor Art Analysis has served to re-explore the past that was stolenfrom the artists of Perjovschi’s generation, projecting it into a morepromising and engaged present and near future.This text was first published for the catalogue of the exhibition Again forTomorrow, curated by graduating students on the MA Curating ContemporaryArt, Royal College of Art, London, 17 March – 9 April 2006.ELENA CRIPPA is a curator based in London, graduating from the MACurating Contemporary Art at the Royal College of Art, London.65

Lia Perjovschi Timeline, 2006, Innsbruck Kunstraum, credit: CAALia PerjovschiCAA – kit W, in the frame of Again for Tomorrow at Royal College of Art,London, 2006, credit: CAAPp. 66–67: CAA Studio, 1999–2000, credit: CAA68

Lia PerjovschiCAA – kit E, in the frame of Interrupted Histories at Moderna Galerija, Ljubljana, 2006, credit: CAA

Lia PerjovschiTimelineMarcel Duchamp: “Tomorrow’s great artists will go underground.”1961 Yuri Gagarin, the first man in space, The Berlin Wall is built, Amnesty International (NGO) – defence of the human rights, I am born at Sibiu. 1962 Kobo Abe (Japan):“Woman of the Sands”, Heinrich Böll (Germany): “The Clown”, André Malraux – “Cultural Endowments in France”, Dictatorship Burma, Independence for Algeria, Rwanda,Uganda, Jamaica. 1964 Beatles, Max Frisch: “Let My Name Be Gautenbein”. 1965 Independence for Singapore, Gambia, Sayyid Qotb: “Landmarks” – “Bible” of the revolutionaryMoslems, Dictatorship Alger – 1978, Dictatorship Philippines: Marcos – 1986, Dictatorship The Central-African Republic: Bokassa – 1979, Dictatorship Congo (Zair):Mobutu – 1971–1997, Dictatorship Indonesia: Suharto – 1966, Romania: Ceauøescu is elected leader, US National Endowment for the Arts. 1966 Cultural Revolution in China,Andrei Tarkovsky (Russia): “Andrei Rubliov”, Ingmar Bergman (Sweden): “Persona”, Truman Capote (US): “In Cold Blood”, Michelangelo Antonioni: “Blow Up”, Dino Buzzati:“Colombre, the Monster”, Romania: The 770 decree forbids abortion and the import of contraceptive drugs. 1967 The first heart transplant, Dictatorship Greece – 1974,García Márquez (Colombia): “One Hundred Years of Solitude”, Milan Kundera (Czech Republic): “The Joke”. 1968 The Scanner, Dictatorship Peru, Stanley Kubrik: “2001: ASpace Odyssey”, The students rebel in Europe and USA, Attempt to democratize Czechoslovakia: “The Prague Spring”, USSR invade Czechoslovakia. 1969 Woodstock MusicFestival, Apollo 11 lands on the Moon (Neil Armstrong and Aldrin), The human ovule is fertilized in vitro, A case not at all isolated – after 1968: Rodica and Grigore Andreiare watched by Securitate... 1973: they demonstrate in street because they couldn’t earn their living... no job... with children... 1977 they sign up the Goma letter... theyleave the country..., The first Concord EUROPA–USA, Dictatorship Libya. 1970 Cerebral hormones. 1971 Green Peace, Dictatorship Uganda – 1979, The astronomers confirmthe black hole theory, Romania: Nicolae Ceauøescu in China and North Korea – he decrees the cultural mini revolution following the Asian example; the freshly won freedomof expression is, gradually, lost; he destroys for the second time the recently recovered elites; the “new man” is born; the civil society becomes atomized; resistance (individualor group manifestations) are repressed by Securitate... arrests, convictions, expulsions, home arrests... splitting-up the people around oneself. Workers manifesting – the isolationand deportation of the leaders, the militarization of the factories, informational blockage; there is no possibility of solidarity and general protest, Orlando (USA): Disneyworld.1972–1975 Aktionsgruppe Banat: a group of writers from Timiøoara, Mihai Olos, Baia Mare, performance in a mine with gold and corn, Stockholm: The first UnitedNations Conference on Environment. 1973 Global recession, Horia Bernea, Ion Bitzan, Dictatorship Chile: Pinochet – 1989. 1974 Democracy in Portugal and Greece (then inSpain – 1975), Marxist-Leninist regime in Abyssinia, Inflation and global recession, Victor Frunzæ draws a “History of Stalinism in Romania”; 1974–78 – open letter to Ceauøescu– he criticizes the violation of the human rights and the cult of personality; in 1980 he is forced to leave the country, Ion Grigorescu: “Electoral Meeting...”, The SigmaGroup Timiøoara, Øtefan Bertalan. 1975 Independence for Angola and Mozambique, The end of the Vietnam War, The third industrial revolution – electronics, informatics,telecommunications, Helsinki: conference for promoting the human rights in Eastern Europe, Communist regime in Vietnam, Khmer Rouge in Cambodia, Solzhenitsyn publishes“The Gulag Archipelago”, Martial law in Poland, Catastrophic floods in Romania, Ion Grigorescu: in the kitchen... photo, Geta Brætescu, Mircea Florian, Decebal Scriba,Romania: Attempts to rebuild PNfi (National Peasants’ Party). 1976 Dictatorship Argentina – 1983. 1977 Disco Fever, Ridley Scott: “The Duellists”, Earthquake in Romania,Czechoslovakia: The dissidents of the civil rights group publish Charta 77, a manifesto for the human rights – 200 people signed the paper, Romania: The dissident PaulGoma is arrested after publishing a manifesto expressing his sympathy with Charta 77 – 177 people signed the letter; the initiators are being arrested, inquired, harassed,expelled; forms of opposition: the popular rebellion in Jiu Valley; 10,000 miners on strike – in Lupeni then all the Jiu Valley; the strike lasts one week; consequences – leadersdeported, miners moved to other mines, the area is militarized and Securitate agents are being infiltrated; the only sources of information – Free Europe, BBC, DeutscheWelle, The Voice of America, Dictatorship Pakistan – 1988. 1978 Great Britain: The first child born in a test-tube, The communists take the power in Afghanistan, GrahamGreene: “The Human Factor”, Andrei Tarkovsky: “The Stalker”, Romania: Mihai Botez’s dissidence (in 1987 is permitted to leave the country). 1979 Hole in the stratosphereozone layer, The Islamic Republic of Iran, The first European Parliament elections, The first Philips CD, Romania: Carmen Popescu is arrested for listening to Radio FreeEurope and for joining The Free Working Men Syndicate (SLOMR); pardoned in 1983, Francis Ford Coppola (USA): “Apocalypse Now”, Umberto Eco (Italy): “The Name ofthe Rose”, Romania: dissidence in PCR – Constantin Pârvulescu, SLOMR – the initiators, Dr. Ionel Gana and the engineer Gheorghe Braøoveanu, are secluded; Vasile Paraschiv,a worker from Ploieøti, who had been protesting since 1960, is arrested and undergoes a psychiatric treatment, Paul Neagu. 1980 USA: The neutron bomb, USA boycottThe Moscow Summer Olympics, CNN is born, Poland: Solidarity; Lech Walesa; strikes in Gdansk, Romania: the ongoing form of protest and information was the resistancethrough culture – metaphoric, illusive language; writers banned and kept under watch, not SF, but crime novels, Sibiu. I graduated from the Pedagogic high-school, the artsdepartment. I wanted to study psychology, but the Faculty of Psychology was abolished. I attend the Astra Library and Brukenthal Museum, Romania: Queues for food; cold...;forms of protest – the open letters of the intellectuals (by means of the foreign radio stations broadcasting in Romanian or in the Western press); individual or group actions– young engineers, workers, students; manifests, destroying communist monuments and symbols, illegal publications, open protests in public spaces, public suicides – arrestsand long-time convictions; illegal crossings of the border to Yugoslavia, Hungary; escaping with small airplanes to Austria; by boats, on the Black Sea, to Turkey; the GreekCatholic Church resisting in catacombs; protests against the demolition of churches and the systematization of the villages; The Writers Union (1964–1981), a barricadeagainst dictatorship, censorship, limitation of the human rights; in 1981 an obedient direction is being forced in, Eugenia Pop, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Graffiti exhibitionat New York. 1981 The first human gene is created by chemical synthesis of the interferon, AIDS, Karl Gjellerup: “Kamanita the Pilgrim” (1970). 1982 Ridley Scott:“Blade Runner”, Dan Mihælflianu, László Újvárossy, Rudolf Bone, Romania: anticommunist protests, dissident positions; Cluj (1982–1989): Doina Cornea, teacher – open letters,with a critic analysis of the social, economic and cultural politics of the dictator; scores of intellectuals and workers sympathize with Doina Cornea; Bucharest (1982–1983):Radu Filipescu, engineer – spreads thousands of manifests against Ceauøescu using the mail boxes of the Bucharest buildings – sentenced to 10 years in prison and incarceratedat the Aiud Penitentiary. 1983 Romania: Dumitru Iuga, Romanian Television technician, together with 6 other young men, found “The Movement for freedom and socialjustice”; they are convicted for “plotting against the social system”; sentenced up to 10 years at Aiud Penitentiary, Ion Ilie (Piteøti), Florin Vlæsceanu, Pavel Vechio, VictorTotu (Tîrgoviøte), Gheorghe Gheorghina, Nicolae Ionel, Ion Dræghici (Bucharest) – sentenced to prison from 6 to 10 years, Carbide suitcases explode, dogs are wrapped inslogans, manifests in the telephone boots, slogans on the building walls, Popular rebellion of the miners in Maramureø. 1984 The building of The House of the People starts.1985 Romania: As a result of the international community pressure, the priest Gheorghe Calciu-Dumitreasa and the writer Dorin Tudoran are allowed to leave country, aftermany years of protests and harassment by Securitate; the engineer and poet Gheorghe Ursu is killed in the Bucharest Securitate detention room – because of a diary (hekept for 15 years in a drawer at his workplace) and because of the critical articles published in the foreign press, Gorbachev – president of USSR; perestroika/restructuringand glasnost/transparency, Romania: heating and electricity are available just a few hours a day, Oradea. Dan is assigned to the Museum, I am assigned to the State Theatre.70

scenaOn the background of nothingness. Interdisciplinary research, informal meetings, discussions (with students, journalists, writers, actors, musicians, artists, critics, researchers)in our apartment on 22 Italian Street Bl. Y3. The Hungarian Television (without knowing the language, by the dictionary): interesting exercise of making sense out of the imageanalysis. Mail art... imaginary form of external communication. The County Library – forbidden books – the librarian at the reading hall – lesson in empathy, altruism, responsibilityand generosity. 1986 USA: Biological agents, altered viruses, Calf and sheep cloned; Dolly, the sheep – 2003–2006, Ukraine: Catastrophe at Chernobyl; Romania isaffected – the state doesn’t admit a thing, Doru Covrig, Napoleon Tiron, Gusztáv Ütô, Réka Kónya. 1987 Romania: Iaøi and Braøov – 5,000 workers rebel; protest movementat “Nicolina” Workshops in Iaøi, and students’ manifestation; workers manifest at “Steagul Roøu” Plant in Braøov – thousands of people cross the city chanting slogans; theydevastate the Party’s County Committee headquarters – on the front wall, anti-communist slogans; in several cities around the country, 62 workers are being arrested andexpelled; Doina Cornea, her son Leontin Iuhas, a group of students, Marius Baia sympathize with them; the union members from Zærneøti – Mihai Torje, Marin Brâncoveanu,Marian Lupou – are being arrested and inquired, Bucharest. I start to study at the Art Academy. I have a collection of incredible events related to my admissions... I developan infinite repulsion for everything – I want to make up for the time lost and do what I want to. (1987–93) I founded and organized the experimental workshop at the faculty(exhibitions, meetings, debates). I wanted it to be a students’ project, self-motivated... a space of freedom, of attempts... an ideal space. Experiment/Challenge for mycolleagues. Moved image – work lasting a few seconds... (it’s just after 1990 that I would find out it is called performance). The answer of a colleague, Beer Peter – a smokeinstallation, Teodor Graur, Intifada – against the occupation of Palestine by Israel. 1988 Hungary: The Party of Young Democrats, Nationalist movements in USSR, Prague:10,000 de protesters beaten by the police, Oradea. In the apartment we live in – Proba somnului [The Ordeal of sleep], The poet Ana Blandiana banned and under watch,The Triumphal Arch is set on fire; Lenin’s statue – anticommunist slogans, Radu Chesaru, Geo Asavei; scores of young men from Bucharest spread manifests – arrested andinquired, Dan Perjovschi, Dan Stanciu, Mircea Stænescu. 1989 Democracy in Chile, Paraguay, Alger, Romania: three editors from “România liberæ” are arrested – Petre MihaiBæcanu, Mihai Creangæ, Anton Uncu, plus Nicolae Chivoiu, printer, for editing an illegal publication with anticommunist articles, Braøov, Liviu Babeø sets himself on fire ona ski path at Poiana Braøov, shouting anticommunist slogans, Mircea Dinescu, letter in “Libération” – home arrest, Dan Deøliu – home arrest; arrested and inquired – GabrielAndreescu (Bucharest), Dan Petrescu, Liviu Antonesei, Liviu Cangeopol (Iaøi), Anti-Ceauøescu rally at Iaøi; the organizers Cassian Maria Spiridon, Øtefan Prutianu, Titi Iacobare arrested, The Hungarian-Austrian border is opened – 57,000 East-Germans go to Austria via Hungary, Beijing: the rallies held in Tiananmen Square are crushed in blood,Czechoslovakia, Poland: mass protests, Free elections in Hungary, Salman Rushdie: “The Satanic Verses” – sentenced to death by Ayatollah Khomeini, Oradea: Anulare[Cancel] – a photo work in our apartment; Oradea. Hærfli de impresii [Sensation maps] – paper sculptures; Bucharest. The Art Academy. Pentru departele meu în timp [Formy distant one in time] – experiment; Bucharest. The Art Academy. Legæturi [Bonds] – experiment; My class is forced to make mosaic floors for the House of the People – Irefuse and I am threatened to be expelled by inspector Popa from the Minister of Education. A paper on Aesthetics about experiment – I invite artists and theoreticiansfrom outside the country; an experiment about experiment; I organize two exhibitions – Studiu [Study] and Autoportret [Self-portrait], Romania: PCR dissidents “the letterof the 6”, November 9 – The Fall of the Berlin Wall, The knocking down of the communist regimes, Democracy in Eastern Europe, Romania: December 16 – the revolutionof the young starts at Timiøoara; tens of deaths and hundreds injured; arrests, torture, December 20 – we are at Sibiu, in the street, Bucharest: December 21 – following thefiasco of the rally set up by Elena and Nicolae Ceauøescu, they flee by helicopter; they are caught and executed on December 25, at Tîrgoviøte, The power is taken by theNational Salvation Front – a neo-communist transition, 1,000 people die, December 1989 marked the fall of Ceauøescu and the end of the communist regime in Romania,a violent change, which resulted in more than 1,000 deaths during the key events of Timiøoara and Bucharest. After a weeklong state of unrest in the city of Timiøoara, Ceauøesculost his grip on power. A mass rally summoned in support of Ceauøescu on December 21, 1989 turned hostile and the Ceauøescu couple was forced to flee Bucharest.However, they ended up in the custody of the army, and after being tried and convicted for “genocide” and other crimes by a kangaroo court, they were executed on December25, 1989. The series of events known as the Romanian Revolution of 1989 remain to this day a matter of debate, with many conflicting theories as to the motivationsand even the actions of some of the main players. Ion Iliescu, a former Communist Party official marginalized by Ceauøescu, attained national recognition as the leader ofan impromptu governing coalition, the National Salvation Front (FSN) that proclaimed the restoration of democracy and civil liberties on December 22, 1989. The CommunistParty was outlawed, and Ceauøescu’s most unpopular measures, such as bans on abortion and contraception, were rolled back. 1990 Euro-tunnel under The Channel,Romania: Presidential and parliamentary elections on May 20. Running against representatives of the pre-war National Peasants’ Party and National Liberal Party, and takingadvantage of FSN’s tight control of the national radio and television, Iliescu won 85% of the vote. The FSN secured two-thirds of the seats in Parliament. A university professorwith strong family roots in the Communist Party, Petre Roman, was named Prime Minister of the new government, which consisted mainly of former communist officials.The government initiated modest free market reforms. Because the majority of ministers in the Petre Roman government were ex-communists, anti-communist protestersinitiated a round-the-clock anti-government demonstration in University Square, Bucharest in April 1990. Two months later, these protesters, whom the government referredto as “hooligans”, were brutally dispersed by the miners from Jiu Valley, called in by President Iliescu; this event became known as the Mineriad. The miners also attackedthe headquarters and private residences of opposition leaders. Petre Roman’s government fell in late September 1991, when the miners returned to Bucharest to demandhigher salaries. A technocrat, Theodor Stolojan, was appointed to head an interim government until new elections could be held, The Two Germany unite, Hungary: The lastSoviet troops leave the country, The gradual elimination of the apartheid in South Africa, 1990–92 Chicago: “Conceptualism – Post-conceptualism” 1960–1990, MCA,Montreal: “The Art of Installation”, MCA, Vác, Budapest, Belgrade, Sarajevo, Istanbul and Ankara – first trips out of the country; Bucharest. Collections of terrestrial globes,nylon bags with printed images, art catalogues and multiples...; I take part to anticommunist protests – the revolution was stolen; University Square – student rallies againstneo-communism – the forces of order and the miners brutally step in and break down the pro-democracy movement; The Students’ League – I refused to meet Iliescu;Andreea Flondor replaces me, Romania acknowledges AIDS among the children, Sibiu. “Experiment” Camp; Liviana Dan, curator at Brukenthal Museum; a sad, but interestingexperience. Bucharest. “Modified Space”, Cæminul Artei Gallery, group exhibition in an architecturally altered space. I met Geta Brætescu – I saw what she had donein the ’70, in her workshop... I found out about performance art; I found out that I might find Kaprow at the UAP library (if it didn’t vanish – the habit was: leave nothing forthe others), she told us about Kantor... we talked about the reformulation of art education... she said I should teach, because I have pedagogic abilities... Surprisingly, IonBitzan asked if I would like to assist him (he teaches design), One billion people travel by plane each year in the world, Geta Brætescu gives up the studio; we apply at UAP[Romanian Artist Union] and receive the studio... shortly after it becomes a space for meetings, debates, lectures, dia/video presentations, exhibitions, conferences,71

workshops, art coaching for the young, meetings with foreign or Romanian specialists on several fields, Bucharest. The Alimentara Exhibition, Orizont Gallery – it seemedrather nostalgic than... critic... out of date... no longer a story..., Etaj 3/4 Gallery – with Dan. “E rîndul tæu” [It’s your turn], installation. The UAP prize for young artist – myworks are bought by the Minister of Culture: drawings – school studies from 1989 and an object-book, also from 1989. The drawings shall be exhibited again and again byMNAC (National Museum of Contemporary Arts), but without a time reference (in order to make them look recent and render our delimitation useless)... But where is theobject-book? Picturæ: Horia Bernea, Horea Paøtina, Aurel Vlad, Ioana Bætrînu, Marian Zidaru. 1991 The Gulf War, The collapse of Yugoslavia – Milosevic dictatorship, USSRimplodes, Romania: Abortion is legalized and becomes the most popular form of contraception, Dan Perjovschi organizes actions in the Museum of Collections. Bucharest,Sorin Vreme (Timiøoara), “Stare færæ titlu” [State without a title] event... exhibition, performance..., Rudolf Bone, Olimpiu Bandalac, In December 1991, a new Constitutionwas drafted and subsequently adopted, after a popular referendum, which, however, attracted criticism from international observers, who accused the government ofmanipulating the population and even of outright fraud. The Constitution was recently revised by a national referendum on October 18–19, 2003, again plagued by fraudaccusations made by internal and international observers. The new Constitution, which took effect on October 29, 2003, follows the structure of the 1991 Constitution, butmakes significant revisions among which the most important are the extension of the presidential mandate and the guaranteed protection of private property. 1991 Newglobal recession, More or less free elections in the former USSR republics of Armenia, Ukraine, Georgia. 1992 March 1992 marked the split of the FSN into two groups: theDemocratic National Front (FDSN), led by Ion Iliescu and the Democratic Party (PD), led by Petre Roman. Iliescu won the presidential elections in September 1992 by a clearmargin, and his FDSN won the general elections held at the same time. With parliamentary support from the nationalist PUNR (National Unity Party of Romanians), PRM(Great Romania Party), and the ex-communist PSM (Socialist Workers’ Party), a new government was formed in November 1992 under Prime Minister Nicolae Væcæroiu, aneconomist and former Communist Party official. The FDSN changed its name to Party of Social Democracy in Romania (PDSR) in July 1993. The Istanbul International Biennial;Bucharest. At Galeria Simeza, with Dan Perjovschi, Sound installation – I pretend to be working at the gallery (so that I can have a relaxed dialog with the people); Bratislava,Karlovivary, Nové Zámky, Budapest, Vác. “Nimic nu-i întîmplætor” [Nothing is accidental] – performance; Bucharest. “Pentru noi” at Podul Gallery – intervention in the groupexhibition organized by Alexandra Titu; Prague, Stuttgart, Frankfurt, Kassel, Vienna; Kassel, Documenta 9, Jan Hoet – the exhibition library is impressive; Mathew Barney’sstrange installation and actions surprised me, Bucharest. Soros Foundation for a Open Society is created, Timiøoara: we meet Ion Grigorescu, Bucharest. Ion Grigorescu andthe changing exhibition at Cæminul Artei Gallery, Vienna. Dan’s residence – we visit the acquisition warehouse, The 20th Century Museum, Ludwig Museum; Bucharest.Workshop-meeting with 12 American journalists – we also invite other artists, critics; Bucharest. I initiate a survey for artists and critics at the Art Academy – What is art?The artist? The art critic?... nobody answered..; Bucharest. We meet with Kristine Stiles USA – an essential encounter: long conversations about the concept of trauma andthe culture of trauma, Dan Perjovschi, Ion Grigorescu, Eugenia Pop, Ion Bitzan, Algeria: The Islamic Front of Salvation; armed fights and terrorism; GIA. 1993 USA: The mostpowerful telescope, The first drug against Alzheimer disease becomes marketable, UNESCO – The International Bioethics Committee, Free elections in Cambodia, The Internetsystem, Jane Campion: “The Piano”, Roma, Venice, Bovile, Ernica – residence, The Venice Biennial, Bucharest. Soros Center for Contemporary Art is founded; Ex OrienteLux – first annual exhibition – curator Cælin Dan, Rudolf Bone, disappointed of the way he is treated, retires, destroys his works and gives up his artistic career, “Similarsituation” – video installation, Sorin Vreme: “Portretul artistului la 30 de ani” [The Portrait of the artist at 30] – video sculpture, Dan Perjovschi – scan installation, AlexandruPatatics – installation, Timiøoara. Ileana Pintilie sets up the first Performance Festival, Zona Est Europa, Dan Perjovschi has Romania tattooed on his shoulder – performance,Lia: “Lupt pentru dreptul meu de a fi diferitæ” [I fight for my right to be different] – performance, Theodor Graur: “Speaking to Europe from Europe”, Paris. Besançon ArtInstitute for Decorative Art – group exhibition and lecture, Costineøti. I organize The Experimental Art International Camp, Aachen, Amsterdam, Maastricht – artistic residence,master with Luciano Fabro... I translated from Italian to French and English, Jan van Eyck Akademie: Theoretical studies, The year I finished my studies at the ArtAcademy, I submit the program of an interdisciplinary workshop managed by me – starting from what I would have liked to be told as a student and I wasn’t. Spætaru – therector of the Academy – said that he couldn’t create something just for me, but that I could chose one of the pre-existing departments. It’s just in something pre-existingthat I didn’t believe in. 1994 Vienna. KulturKontakt fellowship scholarship, in alliance with Galeria Christine Konig, I started the theoretical research/documenting in theGallery library, at MAK and at the University, attending, at the same time, a German course and working at the studio, I won the Project KunstHalle contest for young artist...5 windows/5 identities, Christine Konig exhibited and sold some of my works at the Basel Art Fair and to Vienna collectors, Milan. Scholarship at Accademia di Breraresearch/documenting at the Academy Library, Group exhibition at Copenhagen, Project for Europe at Turbinenhall, Bucharest EU intervention at GDS (Group for SocialDialogue), Arad. Art Museum – I exhibit the Visual Archive of Survival, Bucharest. Etaj 3/4 Gallery: “E rîndul tæu” [It’s your turn] – intervention with Dan, Pipilotti Rist: “Selflessin the Bath of Lava”, Bucharest. City tour with Antoni Muntadas; we talk about The File Room, Stelarc – the body connected to the Internet, Geneva MAMCO, Bucharest. Imake the scenography for Chekhov’s “Seagull” at Teatrul Mic, under the direction of Cætælina Buzoianu... she receives the award for the best show; it will be on stage until2000, Dan Mihælflianu, Gheorghe Rasovsky. 1995 The ETA Basque separatism radicalizes, 400 million cars in the world, Russia: 80% of the private and banking sector is inthe hands of the Mafia; 12 million Russians under the poverty standard, Romania: McDonald’s – standard for toilettes..., Naples, Sicily, Agrigento, Palermo, Barcelona withthe play “The Seagull”, Barcelona – MACBA, New York. I research/document – MOMA, Dia Center, Public Library... Film Archive, Bucharest. MediA Culpa C SOROS IAC –curator Aurelia Mocanu, Standard portrait of the president, Arad Inter(n), city interventions – curator Angel Judit, Berlin, Vienna, Balt-Orient-Express, IFA Gallery, Berlin,Kunsthalle Exnergasse, Vienna – curator Dan Mihælflianu, Vienna Generali Foundation, Vienna, MAK redesigned. 1996 IRA attempts, Chechnya’s independence, Romania:the elections are won by the democratic opposition; Emil Constantinescu is elected as president, Bucharest. Exhibition “Experimentul românesc din 1960 pînæ azi” [Romanianexperiment from 1960 to today] at the Etaj 3/4 Gallery – curator Alexandra Titu, Our studio becomes public space. Open studio. TVR broadcasting – live; guests: Mona andSorin Antohi, Ioana and H.-R. Patapievici..., Ruxandra Garofeanu. TVR – live show from the studio wit guests: Smaranda Vultur (Timiøoara), anthropologist, Andrei Oiøteanu(Bucharest), anthropologist. For 3 days we have a very diverse audience, families, young people, artists, critics..., Arad. The Museum Complex – curator Angel Judit, Sibiu.Brukenthal Museum: Contemporary exhibiting, a colloquium organized by Liviana Dan (Marius Babias, Ute Meta Bauer, Kristine Stiles), “The State of Art After” – Interventionin the museum, CAA Workshop Lecture Mike Nelson (UK) Contemporary Sculpture – lecture, CAA Workshop Cristian Alexa and Roxana Marcoci (USA), New York. Public spaceprojects, St. Petersburg. the forth Spatia Nova Biennial: “Lupt pentru dreptul meu de a fi diferitæ” [I fight for my right to be different] – performance, Kristine Stiles (USA):“Shaved Heads” and “Marked Bodies – Representations from Cultures of Trauma”, University of North Carolina Press – about us, Bitzan and Ion Grigorescu, Sf. Gheorghe.72

scenaperformance art – curators Gusztáv Ütô/Réka Kónya, Almost performance – I arbitrarily chose some passers-by, I accompany them for a while... I flag things for them, Ilisten..., St. Ann Lake Festival – curators Gusztáv Ütô/Réka Kónya, Research, selection, comparison (height, weight) – performance (I chose the hypostasis I liked), Timiøoara.Zona Festival, the second edition – curator Ileana Pintilie, “Incomprehensible” – performance, Braøov. “Conflict” – City Library presentation; organizers: Alexandru and TaniaMuøina, CAA workshop: Roanne Barris (USA), “Uncanny” – contemporary art, design, architecture, We leave for a scholarship, leaving the keys; for 6 months, the studio isused by Roanne for meeting with Art Academy students; New York – ArtsLink scholarship, MOMA research/documenting, Dia Center, The Movie Archive..., Rotterdam:Manifesta 1, Sofia Rassim corrects his eastern body with western vitamins, Emil Constantinescu of the Democratic Convention (CDR) emerged as the winner of the secondround of the 1996 presidential elections and replaced Iliescu as chief of state. The PDSR won the largest number of seats in Parliament, but was unable to form a viablecoalition. Constituent parties of the CDR joined the Democratic Party (PD), the National Liberal Party (PNL) and the Hungarian Democratic Union of Romania (UDMR) to forma centrist coalition government, holding 60% of the seats in Parliament. This coalition of sorts frequently struggled for survival, as decisions were often delayed by long periodsof negotiations among the involved parties. Nevertheless, this coalition was able to implement several critical reforms. The new coalition government, under primeminister Victor Ciorbea remained in office until March 1998, when Radu Vasile (PNfiCD) took over as prime minister. The former governor of the National Bank, Mugur Isærescu,eventually replaced Radu Vasile as head of the government, Taiwan: free elections. 1997 Honk-Kong goes to China, Afghanistan: The Islamic Republic of the Talibans,World population – 5 billion 860 million people, Artist in residence and Visiting at Duke University, Art and Art History Department. I teach “Zoom on Contemporary Art.Performance, installation, video-media, theory and practice of contemporary art”. Research and documenting at the University Library, on the Internet. Lectures at ArtMuseum, Duke University and Chapell Hill University. Blurr Performance Festival. Jerusalem, the Dead Sey, Tel Aviv – performance: “Aproape” [Close] and “Lupt pentrudreptul meu de a fi diferitæ” [I fight for my right to be different]. Aachen, Ludwig Museum/Forum – lecture, Kassel: Documenta 10 – curator Catherine David; very muchpolitics and intellectual-critic positions..., Ludwig Museum, Budapest: collection of bags and the archive of survival, CCA (Contemporary Art Archive) – I organize my materialschronologically, thematically: files with artists and works from A to Z, institution from A to Z, Theory and curatorship, art and management, art and education..., I edit apublication called “Zoom 1”, TV1: CAA – Ruxandra Garofeanu – live show about artistic education; we invite The Cutter Group, a protesting group at the Art Academy,Oradea. Art Museum – lecture, University of Braøov – lecture, Poznań Art Academy, Poland – workshop and lecture. Anca Ignætescu, Cosmin Grædinaru are my guests, JohnSimon: “Every Icon” – visualizing the concept of infinity (digital work), Auschwitz, Birchenau – insupportable places... it’s hard for me to imagine what happened in there,My first personal computer, CAA workshop: Dan Mihælflianu presents” Alchology & Transferatu”. I contact the Rostopasca group, for an exhibition at Berlin, Bucharest. Atthe studio with the students of the international management course ECUMEST, “Le Livre Noir du Communisme: Crimes, terreur, répression”, by Rémi Kauffer, Pierre Rigoulot,Pascal Fontaine, Yves Santamaria et Sylvain Boulouque, Editions Robert Laffont SA, Paris (“The Black Book of Communism. Crimes, terror, repression”, HumanitasPublishing House and the Civic Foundation, 1998). 1998 A single currency in the European Union, Bucharest. “ZOOM 1” diaPOSITIVE Contemporary Art – Installation Art,A35, Eforie Gallery, a gallery led by artists... leader, Eugen Gustea, 100 installations of dia and many, many files, Lectures: H.-R. Patapievici – history of science, Radu Filipescu– ex-dissident, chairman of GDS, Dr. Mariana Trifa – general/homeopath doctor, Georgiana Ivænescu – psychoanalyst; criminologists, specialists from the police department,the editorial board of “22” Magazine, DCM Dance Company, CONTEMP Dance Company (managers and performers), artists and critics in a critical dialogue aboutcontemporary art; general talks, about the news in different fields; an exhibition where, the more you look, the more you find, “Zoom 1”, the paper – freely distributed –abstracts – contemporary art dictionary, the chronology of social, political, cultural, scientific events after 1945 (artistic context), the political chronology of the East, thechronology of installation, installation in Romania and a guide for behaving at an exhibition, by Dan Perjovschi, The Berthelot 12 studio becomes the headquarters for CAA– in short, the archive will travel, depending on topics and context; it shall be exhibited in other spaces: Chiøinæu, Art Museum; Iaøi, Art Museum; Oradea, Art Faculty; Bræila,Art Museum – the works are multiplied and they remain in the space where I am invited, CAA wins the curatorial project CIAC, for Zoom 2 – performance, I apply for spaceat Etaj 3/4 Gallery; I don’t get any answer from Mihai Oroveanu, Luxembourg. Manifesta 2 – Dan takes part, TVR 2, Radio Romania Cultural, Radio Romania News – presentations,Zurich. “Money Nations” – curator Marion von Osten, Shedhalle – research/documenting, Bucharest. Anca Ignætescu and Andu Mærginean, “Mechanical study”, they– performance at Art Academy, Iaøi. Gusztáv Ütô and Réka Kónya symbolically stab each other in the chest (after finally establishing their foundation), Cosmin Grædinaru –IOR, an ecological challenge... he starts the art therapy programme with children infected with HIV/AIDS, Oradea. Workshop with the Art Faculty students, Oradea. Biennialfor the young organized by Daniel Jarda and Adi Buzaø, Oradea University. How to become a known artist and new trends in art... – lecture, Bucharest. In the workshopwith the students of the international management course ECUMEST. 1999 CAA: “Zoom 1” (installation art), 2 (performance art) and 3 (photo-video, media) – a projectedexhibited in the studio; traveling to other centers and museum around the country: Tranzit Foundation – a foundation with a multicultural and multidisciplinary program,manager Csilla Könczey; guests: Doina Cornea, Éva Gyímesi (former dissidents), “Balkon” Art Magazine, editorial board: Timotei Nædæøan, Alexandru Antik, Tranzit group,“Philosophy & Staff”, the editorial board for Studio Protokoll, Atilla Tordai and Péter Szabó, some of those making a difference at Cluj, CAA workshop: Brainstorming foran international museum of contemporary art, in Bucharest – concept, board, a transparent policy, location, form, dimension. Guests: artists, journalists, people from differentcultural fields, All kinds of rejections, Bucharest. The White cube/the real address project (whose funding was in the last grant year) set forth to the Soros Center –Conceptual work – project contest, financing the most interesting one, donating the money for building a real, physical venue, CAA: I try to institutionalize the project. I applyfor the Foundation. The Court approves, sets the deadline; the archive gives the creeps to the Attorney’s Office... the project is rejected... everything repeats three times...the file reaches the Supreme Court... where, disgusted, we refuse to go... CAA remains a project – there are two sides to any coin, I receive the Marcel Hiter scholarship tostudy cultural management in Switzerland (an international course)... the first course day overlaps with my Marseille residence, where I have to do a performance... I haveto choose. I choose the Performance Festival..., CCA project in the public space; I apply to ProHelvetia and to the City Hall – I ask the Bucharest City Gallery (now GaleriaNouæ), the Bucharest City Museum – the managers of the gallery – Ariadna Zec, the manager at that time – suggests that I take the 4 museum swhich are in their custody...or at least one, because they are as good as dead and nothing happens... I refuse... I wanted a downtown venue, The first project would have been a temporary workshopfor the children with HIV, trained by Cosmin Grædinaru, Residence at IASPIS, Stockholm, Gabriela Tudor borrows the project, collaborates with Aurora Dediu for GaleriaNouæ and, surprise, they win the venue, I guide the students from the Art Institute in Göteborg, for the exhibition “After the Wall”, My final project – a group exhibition, “Bythe Way”..., I invite artists from Stockholm hang, to leave, to take, to throw... to forget, to hide... something..., KK in the Istanbul Biennial Catalogue, 1995 – The artists don’t73

create for themselves anymore, but for the curators’ agenda..., Simina Aøtilean, Par Broman, Øtefan Constantinescu, Ann Edholm, Thomas Elovsson, Annika Eriksson, JohannaKarlin, Karen Kipphoff, Kuki, Matts Leiderstam, Luca, Monika Nystrom, Marija Nurminan, Ioana Marina, Sunniva McAlinden, Ebba Matz, Karin Ohlin, Dan Mihælflianu, MariaLindberg, Annika Drougge & Johan Malmström, Dorinel Marc, Dan Perjovschi, Dan Utterstrom, Arina Stoenescu, Mats Stjernstedt, Johan Wiking, Oslo. Bergen Art Institute,Norway – lecture, London. The exhibition “Go Away Artist and Travel”. Curatorial Studies, Royal College of Art, Creative Curating at Goldsmiths College of University,London, Ipswich Art College (U.K.) – lecture, Norwich Art Institute (U.K.) – lecture, CAA workshop, interview for TV Arte, Bucharest. I present the project “Kitsch ce-i maifrumos” [Kitsch what’s most beautiful] belonging to Ræzvan Exarhu (host of a successful radio show) – at 33 Gallery, Eforie, Bistrifla. Altfest theater festival, Art Museum –lecture “Atitudini” [Attitudes], Bucharest. In the workshop with the students of the international management course ECUMEST, Horea Avram, I start working on the project“Detectiv în artæ øi contextul ei” [Detective in art and its context] – local, regional, international; the more you go deeper, the more you discover... I recover interestinginformation... I find errors, I have doubts... I check..., CAA becomes Center for Art Analysis – destined especially to theoretical research, art and its context, the artisticpractice, history of art, critique, curatorial studies, cultural studies, critical studies, cultural theories... Benjamin, Barthes, Foucault, Deleuze and Guattari, feminist readings,Laura Mulvey, Julia Kristeva, Giselda Pollock, multicultural analysis – Stuart Hall, Rasheed Araeen, Gayatri Spivak, Edward Said..., I try some logic narrative sequences for thelocal, regional, international cultural context, Bucharest. CIAC. Calling card/working brunch – the role of the independent sector and the national cultural policy – I try toanalyze the independent sector – I hope we can create a national network, destined to help us structure the institutions responsible for funding the cultural projects... toestablish some new ones... to know our budget..., Survey sent on nettime.ro – who (persons), what (projects), how much they invested... what projects worked, what projectsdidn’t... why... to structure the discussion, to efficiently look for strategies, Cluj. As a result of this meeting, “Balkon” assigns an issue to all active positions in contemporaryart. 2000 The 2000 elections, brought Iliescu’s PSD (Social Democratic Party) back to power (the party, led largely by former communist officials, had changed its nameagain from PDSR to PSD) and Iliescu himself won a third term as the country’s president. Adrian Næstase became the prime minister of the newly formed government. Hisrule was shaken by recurring allegations of corruption. Bucharest. CAA: “Visual id/defragmentation”, A35, Eforie Gallery; about the visual identity, concepts... the biggestinstitutions of contemporary art... related issues, the international collection of cards and flyers from cultural events (1990–2000)..., exhibition boards (1990–2000)..., aboutthe contemporary art museum, model and research file... theory books and catalogues from great exhibitions..., Ljubljana. The European Cultural Networks Forum (set forthby ECUMEST), Barcelona The fourth Campus for Euro-Mediterranean Cooperation and Cultural Policies (proposed by ECUMEST), CAA workshop: lecture Arina Stoenescu,Topic – FANZINES, CAA workshop: lecture Olga Øtefan (Chicago Art Institute) – Art administration, documenting, research, lecture, CAA workshop: The project TV gallery– Corina Øuteu (cultural manager, ECUMEST Program), Michael Ritter (Fri-Art Friburg), Karen Kipphoff (Bergen Art Academy), Daniel Knorr (artist, Berlin), Gabriel Cojoc(design editor, “Buletin”), Cristina Sabæu (art critic), Olga Øtefan (Chicago Art Institute), Roxana Marcoci (curator, MOMA), Cristian Alexa (artist, New York), Attila Tordai:“Narrations about mistake”, Alexandru and Dana Patatics – nettime.ro, Magda Cârneci publishes “Artele plastice în România: 1945–1989” [Visual arts in Romania:1945–1989], TVR. “Totul la vedere” [Everything on sight] – experimental show, producer Ruxandra Garofeanu, director Aurel Badea, talk show hosted by Lia & Dan Perjovschiand Adrian Cioroianu, every Saturday, live, 3 hours, from 10 AM to 1 PM, about contemporary and attitude culture – sections: Visual Art, Politics, Dance, Film, Theater,Literature, Architecture. Show topics – The Human Body, the City, 21th Century, Center and Periphery, Art Market, Cultural Policies, Manipulation..., Ileana Pintilie publishes“Acflionismul în România în timpul comunismului” [Actionism in Romania during communism era]. 2001 Vienna: MuseumsQuartier is opened, Øtefan Constantinescu – “ArhivaDurerii: 1945–1965” [The Archive of Pain: 1945–1965], Berlin, Pluschow. Schloss Pluschow scholarship, Germany; research/documenting in the residence’s library and on theinternet, Besançon. Scholarship at Institute Claude Nicolas Ledoux, Saline Royale d’Arc-et-Senans, France – research on the internet, 9–11–2001: Visits to Vienna, Sofia,Skopje, Macedonia, MNAC in the Parliament Palace (political order, obedience of the intellectuals) – We declare ourselves dizzydents: from dizzy, “Working Title”, Quartier21, MuseumsQuartier, Vienna, Depot – lecture; moderator Stella Rollig, Palais de Tokyo, at Paris, is opened. 2002 Marius Oprea: “Banalitatea Ræului. O istorie a Securitæfliiîn documente, 1949–1989” [Banality of Evil: A documented history of Securitate, 1949–1989], Polirom Publishing House, Project “Sens” at Timiøoara, at H.arta – Anca Gyemant,Maria Crista, Rodica Tache, Woppswede KunstlerHaus, Bremen – research scholarship in the residence library, Cetinje Montenegro, Belgrade, “Position: Rumänien”,Forum A9 Transeuropa, Quartier 21, MuseumsQuartier, Vienna. Curator, with Susanne Neuburger and Dan Perjovschi – about art in the public space. Those present atVienna: H.arta (Timiøoara), MindBomb (Cluj), Péter Szabó and Csaba Csiki, Cristina Coleasa, Dan Panaitescu, Raluca Voinea, Marius Øtefænescu, Mind Bomb – activism in thepublic space, Csaba Csiki, Sándor Bartha, Ioana Nemeø, Alina Mungiu-Pippidi publishes “Politica dupæ comunism” [Politics after communism], Bucharest. The Institute ofArchitecture – lecture, artistic projects in the public space. 2003 Chicago. A day with the students of Northwestern University, Department of Art Theory and Practice; lectureat Columbia University and at Barat College; Kiel: Art/Architecture/Design Institute – lecture, Iaøi: “Prophetic Corners” – Normality; meaning, relaxation, interviews; at thePeriferic Biennial, I exhibit the collection of globes and an object that doesn’t say anything – curator Anders Kreuger, Göppingen Kunsthalle, Germany – research in the institution’slibrary. I exhibit the globe collection, Belgrade. The Last East European Show, Museum of Contemporary Art – CAA files, Graz. < rotor > Gallery, “Balkan Consulate”,curators: Anton Lederer and Margarethe Makovec – in “Budapest” section, curator Angel Judit, CAA presents Anca Ignætescu, Cosmin Grædinaru, Attila Tordai, MihaiStænescu, Amsterdam. “Waiting room”, several artistic positions from South-East Europe, as part of the Conference Enlargement of Minds; seminary at Amsterdam, withDan, proposed by ECUMEST and Theatre Art Institute. We present Anri Sala, Daniel Knorr, Nevin Aladag, Rassim, Mircea Cantor, Matei Bejenaru, Oliver Musovik, PavelBræila, De Appel Foundation, at Amsterdam, Dan Perjovschi erases his shoulder tattoo with Romania, Joanne Richardson – D Media, Timotei Nædæøan publishes “IDEA arts+ society”, Timiøoara Studentfest; Remus, Ioana, Gabi – organizers. CAA is invited, Øtefan Constantinescu – “Dacia 1300, generaflia mea” [Dacia 1300, my generation], 2020Gallery, in Nancæ’s apartment – graffiti archive, Galeria Posibilæ... becomes, from an associative gallery, a commercial one. 2004 Žilina Statia – working with Marek Adamovand “Truc sphérique” – project Flux... “Noise”, with Øtefan Tiron, “Detective” (in art history, from modernism this day), something old, new and something else..., Lectureswith guests from different fields, on different topics, Susanne Neuburger about “Cariere scurte” [Short careers]..., Florian Waldvogel... Culture Jamming... Claire Bishop...Critical Thinking... Hedwig Saxenhuber, art in the public space... and Georg Schöllhammer, project Documenta 12, Open call – object or subject..., Bucharest. CAA coorganizes“Formate. Zilele Vienei la Bucureøti” [Formats. Vienna Days in Bucharest] – curator Georg Schöllhammer; meeting of artists, critics, theoreticians from Vienna andBucharest, Cluj, Timiøoara, Iaøi, Sibiu, Arad, Sabine Bitter, Helmut Weber, Josef Dabernig, Anna Jermolaewa, Ines Doujak, Carola Dertnig, Andreas Fogarasi, MichaelaSchwentner, Dorit Caryster, Herbert Weixelbaum, Boris Buden, Christa Benzer, Monika Vykoukal, Gabi, Ioana, Rareø KF, Vladimir Bulat, Florena Dobrescu, Adrian Guflæ,74

scenaCosmin Grædinaru, Anca Ignætescu, Ræzvan Ion, Aurelia Mocanu, Vlad Nancæ, Kate Smith, Simona Nastac, Raluca Voinea, Marius Øtefænescu, Øtefan Tiron, Attila Tordai, CosminCostinaø, Cezar Læzærescu, Liviana Dan, Mircea Stænescu, Ileana Pintilie, Maria Crista, Anca Gyemant, Rodica Tache, “Formats Bucharest Days at Vienna”. CAA, co-organizesthe Kunsthalle exhibition, project “Room”; CAA selection – Anca Ignætescu, Cosmin Grædinaru, Olivia Mihælflianu, Ioana Nemeø, Cætælin Rulea, Ion Grigorescu, Simona Nastacstarts her curatorial studies at Goldsmith College, and Raluca Voinea at Royal College, Ecco Group, Nita Mocanu and Cætælin Rulea – projects based on surveys about theRomanian artistic scene and its context, San Sebastian. Manifesta 5... With all due intent, We start Arhiva Românæ de Stencil [The Romanian Stencil Archive] – Discussion list:Øtefan Tiron and Vlad Nancæ, “e-cart. Contemporary art magazine”: Raluca Voinea, Simona Nastac, Edi Constantin, Timiøoara Studentfest – CAA is invited at H.arta, IonGodeanu exit..., Ciprian Mureøan: “Leap into the void – after 3 seconds”, Presidential and parliamentary elections took place again on November 28, 2004. No political partywas able to secure a viable parliamentary majority, amidst accusations from international observers and opposition parties alike that the PSD had committed large-scaleelectoral fraud. There was no winner in the first round of the presidential elections. The joint PNL–PD candidate, Traian Bæsescu, won the second round on December 12,2004 with 51% of the vote and thus became the third post-revolutionary president of Romania. The PNL leader, Cælin Popescu Tæriceanu was assigned the difficult task ofbuilding a coalition government without including the PSD. In December 2004, the new coalition government (PD, PNL, PUR Romanian Humanist Party – which eventuallychanged its name to Romanian Conservative Party – and UDMR), was sworn in under Prime Minister Tæriceanu. Romania joined NATO in 2004, and the country is scheduledto join the European Union (EU), alongside Bulgaria, in 2007. The EU accession treaty signed on April 25, 2005 in Luxembourg contains a safeguard clause, which allowsdelaying entry for a year if EU standards are not met. The government faces two main challenges to achieve the necessary conditions for entry into the EU: eradication ofcorruption, which remains widespread, and reform of the judicial system. 2005 Those who said NO, the ’70 and ’80 opponents and dissidents – The Civic AcademyFoundation – meeting 2002 – the reconstruction of the resistance and dissidence movement – conclusion – today’s people rejects them, figuring that history would havehad exactly the same course without them. In a society of obedience and humiliation, they drew the relief of dignity, needed so much by the history of a people. Theparticipants: Cicerone Ionifloiu (Paris), William Totok (journalist, Berlin), Dumitru fiepeneag (writer, Paris), Rodica Andrei (clerk, Bucharest), Vasile Paraschiv (worker, Ploieøti),Ionel Cana (medic, Bucharest), Grafliana Popescu (engineer), Maria Øtefan (journalist), the sister and friend of the dissident Carmen Popescu, Gerhard Kneip (engineer,Frankfurt), Doina Cornea (professor, Cluj), Leontin Iuhas (engineer, Cluj), Ion Ilie (economist, Piteøti), Victor Frunzæ (journalist, writer, Bucharest), Nestor Ignat (communistjournalist, witness VF), Viorica Oancea (editor, the dissident’s sister), Mihai Botez (mathematician, dissident), Mariana Celac (architect, Bucharest), Iulius Filip (technician,Cluj), Dænufl Iacob, Marius Boeriu (welder, locksmith, Braøov), Marius Oprea (writer, historian, Braøov), Radu Filipescu (engineer and inventor, Bucharest), Petre Mihai Bæcanu(journalist, Bucharest), Mihai Creangæ (journalist, Bucharest), Alexandru Chivoiu (master printer, Bucharest), Florica Dimitrescu (linguist, Bucharest), Gabriel Andreescu(physician, Bucharest), Andrei Pippidi (historian, Bucharest), Constantin Geangu (engineer, Bucharest), Doru Braia (journalist, Bucharest), Nicolae Dima (journalist, SUA), DinuZamfirescu (publicist, Bucharest), Adrian Niculescu (historian, Bucharest), Cristian Mititelu (ex-director BBC), Ana Blandiana and Romulus Rusan, Vienna. Exhibition “NewEurope, The Culture of Mixing and the Politics of Representation” – curators Marius Babias and Dan Perjovschi, Generali Foundation – research in the library of the institution,Stuttgart: “On Difference”, Kunstverein (co/curators Lia and Dan); research on the internet and in the library of the institution); CAA exhibits Ion Grigorescu, Nita Mocanu,Cezar Læzærescu, Ecco Group, Eduard Constantin and documentations from Mihai Stænescu, Attila Tordai, Øtefan Constantinescu, Dan Perjovschi, Budapest. Ludwig Museum,conference. I present CAA and project “Dizzydent”, London. Goldsmiths College, MA Creative – Curating IDEA at ICA. CAA invited in the section curated by Simona Nastac,Lisbon, research in the library of the Calouste Gulbenkian Foundation and in the curators’ library, Venice. Venice Biennial, with Daniel Knorr in the Romanian Pavilion – curatorMarius Babias (Dan in the project selection board), Budapest. “Chaos” Dunaújváros exhibition – curator Zsolt Petrányi, Bucharest. “Dizzydent” at After the Happy Nineties,Goethe Institute (CAA, co-organizer), Bucharest. ICR, Paris scholarship (appointed in the board, but with a traditionalist majority... I refused to sign... blaming the poormanagement, the lack of any standards of applying and selection, shallowness of the board, the board), Slovakia. Zˇilina – I curate FLUX. Lost project, with Robo Blasko, Vienna,Bratislava, Prague: Erste Bank – I make a trip to document and research the Tranzit program, Bucharest: Lia – co-organizes with Georg Schöllhammer the visit of Tranzitnetwork; Roger Bruegel – director Documenta 12, Public lecture at Galeria Nouæ, meeting with the (national) CAA network at GDS; workshop visit – Geta Brætescu and IonGrigorescu, Everybody presents archives... Cælin Dan has one... Oroveanu another... Add want to make one... Istanbul Biennial – Dan exhibits, Bucharest. The first “Banlieuesd’Europe d’Est” meeting, organized by Silvia Cazacu, Dan states his position and that of CAA... Lia – final intervention about common themes and topics, about the autonomousplace won by culture, about the separation from politics..., I propose a knowledge capsule to ECUMEST – CAA extended to interdisciplinary files... in the public space, Dan– exhibition at Ludwig Museum, Cologne; research in the library of Kasper König, Marseille. Research in the private library of Kati Kiss, the psychoanalyst – about psychoanalyses,Frankfurt. Remix International Seminary, at Portikus; Dan presents CAA, Bucharest, Sinaia. The ECUMEST Association, “Piafla de dezbateri” [Debate market] – aseries of dialogues: The Minister of Culture and the Civil Society; Lia about the position of the independent cultural actor, institutional structuring and the accent on research,I propose The Center for Cultural Information – a real place, downtown, at Etaj 3/4 Gallery, Bucharest. ECUMEST Association publishes “The Cultural Sector Guide, Omagiu– the new generation magazine”, Bucharest. CAA workshop – a visit from Great Britain curators, October 16–21, supported by Rafliu Foundation (event suggested by Dan)– They will visit the cities of Iaøi and Cluj, Sian Bonnell – director, TRACE; Ben Borthwick – assistant curator, Tate Modern; Jenny Brownrigg – Exhibitions Department,University of Dundee; Kim Sukie Dhillon – independent curator; Elisabetta Fabrizi – assistant curator, BALTIC; Kerri Moogan – programme manager, Centre for ContemporaryArts, Glasgow; Nansi O’Connor – arts projects manager, visiting arts and Simona Nastac, Bucharest. A visit from independent curators from Austria and Germany,“Schnittpunkt Ausstellungstheorie und Praxis” – Dan is co-organizer, CAA workshop: Horst Campman, Gabrielle Cram, Sophie Goltz, Mikael GB Horstmann, Renate Hollwart,Beatrice Jaschke, Therese Kaufmann, Concordia Kulterer, Nora Sternfeld, Regina Wonisch, Luisa Ziaja, They visit Cluj, at our suggestion. 2006 Bucharest. At Cosmin Costinaø,with Manuel Pelmuø about art and dance – Eastern and Western discourse, Ræzvan Ion and Eugen Rædescu, Bucharest Art Biennial. CAA at GDS. The curator Zsolt Petrányimeets Romanian artists. Ioana Nemeø, Cætælin Rulea, Eduard Constantin are selected, CSS workshop with Nita Mocanu about her feminist project, At Oana Radu with CorinaØuteu, Øtefania Ferchedæu. ECUMEST ... about the network..., CAA kit Ro, for the Iaøi Biennial; CAA kit E, Ljubljana, Moderna Galerija, “Interrupted Histories”; CAA kit W,London, Royal College, “Again for Tomorrow”, Eindhoven. Van Abbe Museum – library study, Innsbruck Kunstraum, CAA kit – library study, Adrian Næstase is investigatedfor corruption; he invites several TV station to his house; he is richer than Ceauøescu... kitsch and not only. 2015 World population will be of 7 and a half billions.Translated by Alex Moldovan75

76Ján MančuškaRepeated Interior, 2003, installation, credit: < rotor >

scenaSchimbînd dinamica unui spafliu în schimbare:Asociaflia < rotor >pentru Artæ Contemporanæ, Graz, AustriaWalter SeidlDupæ schimbærile din interiorul structurilor politice øi teritoriale ale Europei din anii1990, au existat doar cîteva inifliative artistice care au reuøit sæ surprindæ esenfla aceea ce voiau sæ reprezinte valorile artistice globale, nu din perspectiva capitalistædominantæ, ci din punctul de vedere opus, perspectiva în oglindæ a ceea ce atragedupæ sine capitalismul. Cum pot fi încadrate valorile artistice universale dacæ cinevale percepe doar din vîrful unei ordini ierarhice, care e probabil sæ reprime multitudineade straturi sociale? În timp ce discursul artistic øi politic dominant din Europaera încæ determinat de aøa-numitul „Vest“, posibilitatea topograficæ de a cæuta modurialternative de gîndire rezidæ doar în nuanfle într-o emisferæ esticæ a unui fluxcontinental încæ dislocat la nivel mental. În acest caz, unii dintre vecinii apropiafli dinVest recunosc faptul cæ existæ forfle artistice alternative care trebuie sæ fie luate înconsiderare, pentru a reflecta mai bine istoria, ca øi viitorul întregului continent. Uneledintre aceste dezvoltæri îøi au punctul de plecare în Graz, Austria. Pentru expozifliasa din 1992, Identitate: Diferenflæ [Identity: Difference], Peter Weibel a inventat, privindînspre producflia artisticæ a fostului Est (al Europei), termenul de retroavangardæ, neøtiindcæ grupul artistic sloven Laibach folosise deja acest termen în 1983. Pentru Weibel,arta fostei Europe de Est nu considera postmodernismul un ræspuns la revolufliapostindustrialæ; totuøi, acesta a reuøit sæ depæøeascæ diferenfla faflæ de Vest insistîndasupra istoriei, asupra utopiei în locul uitærii, asupra activismului în locul consumuluiøi asupra unei versiuni secularizate a realitæflii. 1Efectele unui trecut apropiat care a determinat multe aspecte ale discursului (central-)european din anii 1990 au fost, de asemenea, luate în considerare, la mijloculanilor ’90, de curatorii austrieci Margarethe Makovec øi Anton Lederer, atunci cîndau instituit propriul lor Raum für Kunst [Spafliu pentru artæ], în Graz. Contactul lorfrecvent cu artiøtii din flærile vecine din Est a condus tot mai mult la o reflecflie asuprapotenflialului interconectant al artei contemporane din regiune. Igor Zabel vede acesterelaflii ca pe o dublæ dinamicæ a integrærii, care are ca efect simultan reconsolidareadiferenflelor culturale, nu doar între flæri, ci øi în interiorul lor. 2 Prin instituirea unorprograme de schimb øi contacte cu scenele artistice ale mai multor flæri din Estul øiSud-Estul Europei, Makovec øi Lederer au participat la o miøcare postavangardistæ,care a fost ignoratæ, la acea vreme, de mulfli curatori internaflionali. În 1999, eiau creat, în sfîrøit, Asociaflia < rotor > pentru Artæ Contemporanæ, care urma sæexprime dinamica în rotire a unui spafliu politic øi artistic european aflat în schimbare.Dupæ mai mult de zece ani de la cæderea comunismului, a devenit un loc comunincluderea contribufliilor artistice ale reprezentanflilor lumii artistice a Europei de Estîn expoziflii contextuale din întreaga emisferæ vesticæ. Se pare cæ cele mai multe flærieuropene au propriii lor curatori, reprezentînd fiecare nafliune la una din numeroaselebienale care se înmulflesc precum ciupercile dupæ ploaie. Øi totuøi, se pare cæ dezvoltareaacestui proces nu ar fi avut loc færæ eforturile cîtorva instituflii (øi persoaneCHANGING DYNAMICS OF A CHANGING SPACE:< rotor > ASSOCIATION FOR CONTEMPORARY ART, GRAZ, AUSTRIAWalter SeidlAfter the changes within the political and territorial structuresin Europe in the 1990s, there have been only a few art initiativeswhich managed to capture the essence of what it meant to representglobal artistic values, not from the dominant capitalist side,but from its reverse angle, the mirror side of what capitalism entails.How can universal artistic values be framed if one only perceivesthem from the top scale of a hierarchical order which is likely torepress the multitude of social strata. While the dominant artisticand political discourse in Europe was still determined by the socalled“West”, the topographical possibility to look for alternativemodes of thinking lay only in nuances in the Eastern hemisphereof a mentally still disrupted continental flow. In this case, someof the neighbors in the immediate West acknowledged the factthat there are alternative artistic forces which have to be taken intoaccount in order to better reflect the history as well as the future ofthe entire continent. Some of these developments took their startingpoint in Graz, Austria. For his exhibition Identity: Differencein 1992, Peter Weibel coined the term Retroavantgarde while lookingat the art production of the former East (of Europe), yet notknowing that the Slovenian artist group Laibach already used thisterm in 1983. For Weibel, art of the former East didn’t considerPost-modernism an answer to the post-industrial revolution; however,it succeeded in overcoming the difference to the West byinsisting on history, on utopia instead of oblivion, on activisminstead of consumption, and on a secularized version of reality. 1The effects of an immediate past that determined many issuesof the (Central) European discourse of the 1990s were also taken upby Austrian curators Margarethe Makovec & Anton Lederer in themid-90s, when they established their Raum für Kunst (Space for Art)in Graz. Their frequent contact to artists from the neighboringcountries in the East led to an increasing reflection of the interlinkingpotential of contemporary art from the region. Igor Zabel seesthese relations as a double dynamics of integration, which has thesimultaneous effect of reinforcing cultural difference, not onlybetween countries but also within them. 2 By establishing exchangeprograms and contacts to the art scenes of several Eastern andSoutheastern European countries, Makovec & Lederer participatedin a post-avant-garde movement which had not been taken up bymany international curators at that time. In 1999, they finally established< rotor > association for contemporary art, which was aboutto express the rotating dynamics of a changing European politicaland artistic space.More than ten years after the communist collapse, it has becomecommonplace to include artistic contributions by representativesof the Eastern European art world into context-based exhibitionsWALTER SEIDL a obflinut un doctorat în domeniul studiilor culturale. Curator øi critic, træieøte øi lucreazæla Viena øi, începînd cu 2004, a fost însærcinat sæ se ocupe de colecflia de artæ a Erste Bank Group.WALTER SEIDL holds a doctorate in cultural studies. He lives and worksin Vienna as a curator and critic, and has been in charge of the artcollection of the Erste Bank Group since 2004.77

Ján MančuškaReinigungsgesellschaft/United Native Country, 2000, sculptural group, credit: < rotor >78

scenaTanja OstojićSofa for Curator, 2002, performance with Stevan Vukovic’, credit: < rotor >79

particulare) specializate, care au crescut vizibilitatea producfliei artistice din anumitezone de pe glob. În Austria, au existat mai multe astfel de inifliative, ca, de exemplu,KulturKontakt din Viena sau forflele directoare din spatele revistei de artæspringerin: Hedwig Saxenhuber øi Georg Schöllhammer.Abia la sfîrøitul secolului XX au fost organizate expoziflii importante, precum Dupæcæderea Zidului, concentrate în totalitate asupra lucrærilor artiøtilor din fostele flæricomuniste, flæri care au suferit schimbæri imense în ræstimpul unui singur deceniu.Deøi asemenea încercæri au fost criticate pentru compartimentarea strictæ a sceneiartistice a unei anumite regiuni prin punerea etichetei „Est“, ele au fost necesarepentru a atrage atenflia conøtiinflei publice asupra unor practici artistice neglijate pînæatunci. Cele mai multe dintre aceste încercæri mergeau mînæ-n mînæ cu migraflialocuitorilor din aceste flæri, artiøti care s-au amestecat cu colegii lor din Vest, dar nuau încetat niciodatæ sæ se preocupe de istoria øi dezvoltarea flærii lor natale. De acumînainte, a devenit necesaræ concentrarea asupra geografiilor politice øi artisticetransformate øi aflate în autotransformare ale Europei, deoarece în timpul socialismuluireal artiøtii din Est aveau adesea mai pufline contacte unul cu altul decît cu reprezentanfliilumii artistice internaflionale.Un alt motiv pentru a ne apleca asupra producfliei artistice a Europei de Est øi deSud-Est derivæ din situarea geograficæ a cîtorva flæri (central-europene), a cæror istoriecomunæ a condus la modele comportamentale similare sau la ceea ce am puteanumi un anumit „sens al vieflii“. Øi un asemenea sentiment sau o asemenea concepfliedespre viaflæ a fost luat(æ) în considerare, cu privire la istoria Austriei øi la legæturilesale apropiate cu Balcanii, de cætre < rotor >. Dupæ crearea unui spafliuexpoziflional preliminar pentru < rotor >, în anul 2000, cu un program mixt deartiøti internaflionali øi o focalizare pe Europa Centralæ øi de Est, seriile expoziflionaledin anii 2002 øi 2003 au fost în întregime dedicate spiritului „Balcanilor“.Balkan Konsulat a fost titlul generic pentru un an øi jumætate de organizæri de expozifliicare iau procesele ca obiect, proiecflii video, evenimente care au ca protagoniøtiDJ, precum øi apariflii publice ale unor reprezentanfli ai scenelor artistice dinEstul øi Sud-Estul Europei. Pornind de la poziflionarea geograficæ în mijlocul Europeiøi de la legætura istoricæ a multor flæri din Imperiul Austro-Ungar, cu amestecul luide populaflii, tradiflii øi valori culturale, spiritul Balcanilor poate fi încæ gæsit pretutindeniîn Austria. Oricum, nu au existat multe spaflii expoziflionale contextuale caresæ se ocupe în mod obiønuit de aceastæ regiune geograficæ. Din aceastæ privinflæ,activitatea Asociafliei < rotor > pentru Artæ Contemporanæ din Graz øi legæturileei de colaborare cu aproape toate flærile vecine din est, sud øi nord, l-au fæcut, în2001, pe artistul sîrb Uroš Djurić sæ numeascæ aceastæ instituflie „Balkan Konsulat“,referindu-se la amestecul lingvistic care poate fi auzit în timpul organizærii expozifliilor,precum øi la atmosfera care le provoacæ multora dintre artiøti sentimentul cæ sînt„acasæ“.Iar acest sentiment a fæcut ca duoul curatorial Makovec øi Lederer sæ se implice într-unproces de colaboræri cu curatori din diferite oraøe din Serbia øi Muntenegru,Republica Cehæ, Turcia, Bosnia øi Herflegovina, Ungaria øi Rusia. Cu sprijinul curatoareidin Sarajevo Lejla Hodžić , Balkan Konsulat s-a lansat, în toamna lui 2002, øia formulat ironic o antitezæ la marele eveniment În cæutarea Balcaniei [In Search ofBalkania] al lui Weibel, care a avut loc spre sfîrøitul lui 2002, la Neue Galerie dinGraz. Lucrul spre care tinde nofliunea de balcanic este o anumitæ idee de viaflæ sau,mai curînd, o metaforæ pentru ceea ce, cu cuvintele lui Slavoj Žižek, constituie întotdeauna„Celælalt, situat în altæ parte, mereu puflin mai departe“. 3 Aceastæ componentæmetaforicæ a fost abordatæ cu mult umor øi potenflial reflexiv de cætre < rotor >,care a publicat recent catalogul ce documenteazæ întregul proiect. Cine ar puteaconsidera Praga, St. Petersburgul sau Istanbulul parte a Balcanilor? În sensul lui Žižek,throughout the western hemisphere. Most European countries seemto have their own curators representing each nation on one ofthe numerous biennials, which grow like mushrooms out of theearth. Yet it seems that the development of this process could nothave happened without the efforts of a few specialized institutions(and individuals), fostering the visibility of art production from specificsections of the globe. In Austria, there have been several ofsuch initiatives like KulturKontakt in Vienna or the driving forcesbehind the art magazine springerin: Hedwig Saxenhuber and GeorgSchöllhammer.It took until the end of the twentieth century to organize majorexhibitions such as After the Wall, focusing entirely on the work ofartists from the former communist countries which had undergoneenormous changes within only one decade. Although such attemptshave been criticized for pigeonholing the art scene(s) of a particularregion with the label “East”, they were necessary to raise publicconsciousness for hitherto neglected artistic practices. Most of theseundertakings went hand in hand with the migration of inhabitantsfrom these countries, artists who had mingled with their colleaguesin the West but never discontinued to focus on the history anddevelopment of their native land. Hence, it became necessary tofocus on Europe’s transformed and self-transforming political andartistic geographies, because in times of real socialism, artists fromthe East often had less contact with one another than with exponentsof the international art world.Another reason to concentrate on the art production of Easternand South-Eastern Europe derives from the geographical situationof some (Central European) countries, whose common history hasled to similar behaviorist patterns or what you could call a certain“sense of life”. And such a feeling or notion of life has been takenup by < rotor > in regard of Austria’s history and its close connectionsto the Balkans. After establishing a preliminary exhibitionspace for < rotor > in 2000 with a mixed program of internationalartists and a focus on Central and Eastern Europe, the exhibitionseries between 2002 and 2003 was entirely dedicated to the spiritof the “Balkans”.Balkan Konsulat was the title of one and a half years of processorientedexhibition making, video-screenings, DJ-ing as well aspublic appearances by representatives of the art scenes fromEastern and South-Eastern Europe. Starting from the geographicalposition in the middle of Europe and the historical connectednessof many countries within the Austrian-Hungarian Empire with itsmixing of peoples, traditions and cultural values, the spirit of theBalkans could always be found throughout Austria. However, therehave not been many context-based exhibition sites dealing with thisgeographical region on a regular basis. In this respect, the work of< rotor > association for contemporary art in Graz and its collaborativeties to almost all neighboring countries in the east, south, andnorth made the Serbian artist Uroš Djuric’ call this institution the“Balkan Konsulat” (consulate) in 2001, referring to the hybrid oflanguages one can hear during the setting up of exhibitions as wellas the spirit that provides many of the represented artists with thefeeling of being “at home”.And this feeling made the curator duo Makovec & Lederer becomeinvolved in a process of collaborations with curators from differentcities in Serbia & Montenegro, Russia, the Czech Republic, Turkey,Bosnia & Herzegovina, Hungary, and Russia. With the support ofSarajevo curator Lejla Hodžic’, Balkan Konsulat started out in fall2002 and ironically formulated an antithesis to Weibel’s major showIn Search of Balkania, which took place at Neue Galerie Graztowards the end of 2002. What the Balkanic notion amounts to is acertain notion of life or rather a metaphor for what in Slavoj Žižek’swords always constitutes the “Other, being located somewhere else,always a little further”. 3 This metaphoric component has been takenup with a lot of humor and reflective potential by < rotor >, whichrecently published the catalogue documenting the whole project.80

scenaŠejla Kamerić Dream House, video installation, 2002, credit: < rotor >Who would consider Prague, St. Petersburg or Istanbul part of theBalkans? In Žižek’s sense, the curators saw it necessary to understandthe project rather as an “investigation into the borders of theBalkans” because “on the part of the Balkan Konsulat nobody claimsthat the invited guests were inhabitants of the Balkans”. 4From a historical perspective, the links between the Balkanic andthe Central European development seem to center on commonground. This, for example, led to the presentation of Belgrade artistRaša Todosijevic’’s piece, Homage to Eduardo Spoletti, an installationconsisting of two rows of tables arranged in the form of a swastika.Serving Serbian bean soup on the occasion of the openinginvited to a cheerful gathering on the one hand, but opened thediscussion about everyday fascism and war-inflicted atrocities on theother. In the same room, Tanja Ostojic’’s Crossing Over bridged thegap to the present reality of fusing a European identity. The videodocumented her long-time project Looking for a husband with a EUpassport, which problematizes the legal choice of one’s partner aswell as the place of residence on European territory.To avoid a concentration on nation-based identities and thus anotherstigmatization of Eastern European art, the representation of artscenes from selected cities promoted an open, discursive fieldof interaction, which has been shown several times. In his Praguecuratorii consideræ necesar sæ înfleleagæ proiectul mai curînd ca o „investigaflie în cadrulgraniflelor Balcanilor“, deoarece, „din partea Balkan Konsulat, nimeni nu pretindeacæ invitaflii erau locuitori ai Balcanilor“. 4Dintr-o perspectivæ istoricæ, legæturile dintre dezvoltarea balcanicæ øi cea centraleuropeanæpar sæ se afle în centrul unei sfere comune. Aceasta a determinat, deexemplu, prezentarea lucrærii Omagiu lui Eduardo Spoletti [Homage to Eduardo Spoletti],a artistei din Belgrad Raša Todosijević, o instalaflie ce constæ în douæ rînduride mese aranjate sub forma unei svastici. Servirea unei supe sîrbeøti de fasole cuocazia deschiderii a provocat, pe de o parte, o veselæ adunare, dar a deschis, pede altæ parte, discuflia despre fascismul cotidian øi atrocitæflile cauzate de ræzboi. Înaceeaøi încæpere, lucrarea Traversare [Crossing Over] a Tanjei Ostojić a fæcut trecereaspre realitatea actualæ a forjærii unei identitæfli europene. Instalaflia video documentaproiectul ei pe termen lung Cæutînd un sofl cu un paøaport european [Looking fora husband with a EU passport], care problematizeazæ alegerea legalæ a unui partener,precum øi rezidenfla pe teritoriul european.Pentru a evita concentrarea asupra identitæflilor fundamentate naflional øi, astfel, onouæ stigmatizare a artei est-europene, reprezentanflii scenelor artistice din oraøeleselectate promoveazæ un cîmp deschis de interacfliune discursivæ, care s-a fæcut manifestîn repetate rînduri. În secfliunea sa dedicatæ oraøului Praga, curatorul MichalKoleček a inclus grupuri ca Reinigungsgesellschaft din Germania, cu o lucrare videodocumentînd numeroasele traversæri ale graniflei germano-cehe de cætre unbærbat sau trecerea fictivæ printr-un zid a artistului polonez Oskar Dawicki, pentrua relaxa rigidele idei despre granifle ca limitæri mentale øi geografice ale existenfleinoastre cotidiene. La nivel formal, echipa < rotor > a extins limitele spafliale alegaleriei cætre ramificaflii exterioare, pentru a prezenta proiecflii video speciale sauconcerte nocturne cu DJ øi, de asemenea, un forum pentru confruntarea directæcu publicul. Aceastæ ultimæ idee poate fi væzutæ prin cîteva intervenflii, cum ar fi ceaa lui Ján Mančuška privind alterærile, pe mesele unui bar sau pe douæ panouri publicitaredintr-o piaflæ publicæ, a structurilor de suprafaflæ, care au fost produse în colaborarecu museum in progress, dînd artiøtilor øansa de a-øi avea lucrærile expuse nu doarla Graz, ci øi în respectivele oraøe ale consulatului, ca øi în ziare øi reviste, precumdesenele lui Dan Perjovschi din cotidianul austriac Der Standard øi din sæptæmînalulceh Respekt (ca parte a secfliunii maghiare).Uroš DjurićFrom: The Populist Project. God Save the Dreams of Serbian Artists,Grazer Athletiksport Klub, 2002, inkjet print, credit: < rotor >section, curator Michal Koleček included groups like the GermanReinigungsgesellschaft with a video piece documenting a man’sfrequent travels across the German-Czech border, or Polish artistOskar Dawicki’s fictitious breaking through a wall, to loosen up therigid notions of borders as mental and geographical limitations ofour daily existence. On a formal level, the < rotor > team extendedthe spatial limitations of the gallery to exterior branches in orderto present special video or DJ nights as well as a forum of directconfrontation with the public. The latter can be seen through severalinterventions, such as Ján Mančuška’s alterations of surface structureson the tables of a bar or two billboards in a public square,which were produced in cooperation with museum in progress,giving artists the chance to have their works shown not only in Graz,but also in the respective cities of the consulate as well as in newspapersand magazines such as Dan Perjovschi’s drawings in theAustrian daily Der Standard and the Czech weekly Respekt (as partof the Hungarian section).Thus, the Balkan Konsulat became visible in various medial distributionchannels, focusing on the changing experiences with time and81

Astfel, Balkan Konsulat a devenit vizibil pe diferite canale de distribuflie mediaticæ,concentrîndu-se pe experienflele spaflio-temporale în schimbare care au format subiectulpostmodern øi postsocialist, [subiect] ce a fost expus la o pierdere a coordonatelorøi care, astfel, acordæ mai puflinæ importanflæ punctelor de referinflægeografice. Concentrarea asupra geografiilor mentale în favoarea realitæflilor cartograficea fost, de asemenea, reprezentatæ pe logoul Balkan Konsulat-ului, al cæruidesign a fost realizat de artista bosniacæ Šejla Kamerić – un simbol heraldic tipic,dar færæ vreo marcæ sau vreun model al unui stat anume. Aøadar, lucrul cu care avemde-a face este existenfla unui nonloc, în sensul lui Marc Augé, un loc færæ vreo formæarhitecturalæ specificæ, reflectînd semnificaflia metaforicæ a Balcanilor ca matrice astructurilor mentale ce pot fi realizate doar de cætre oameni øi de cætre structurilesociale din spatele lor.Dupæ acest proiect, spafliul fizic expoziflional < rotor > s-a transformat într-un spafliuefemer, care se fixeazæ tot mai mult pe programe de schimb øi expoziflii în afara Austriei.Astfel, aspectul nomad al realitæflilor balcanice se infiltreazæ atît în travaliul curatorilor,cît øi în cel a institufliilor. Acum, refleaua instituitæ între flærile din centrul, suduløi estul Europei a devenit mai justificatæ ca niciodatæ, culminînd cu un program deserii de conferinfle cu titlul MSE, care a început la Ljubljana, în anul 2000. fielul acestorîntîlniri este de a schimba periodic experienfle de lucru artistice øi curatoriale dintr-ozonæ conectatæ nu doar la un nivel geografic, ci, înainte de toate, la un nivelintelectual. Numitorul comun rezultæ din nevoia de a institui o platformæ de metodede lucru împærtæøite de tofli protagoniøtii implicafli. Importanfla acestor întîlniri estedatæ de nevoia de a formula o linie de gîndire alternativæ, care sæ ducæ dincolo depracticile curatoriale la modæ øi de expozifliile improvizate, dar tratînd în mod seriosdezvoltærile viitoare ale artei øi creærii de expoziflii la un puternic nivel politic.Prin aceastæ abordare, < rotor > încearcæ sæ se centreze asupra problemelor predominanteîn creaflia artisticæ contemporanæ, precum øi asupra schimbærilor imanente,ceea ce ar putea conduce finalmente la crearea unui alt spafliu fizic expoziflionalîn Austria.Traducere de Andrei State øi Veronica LazærNote:1. Cf. Peter Weibel. „Der Kalte Krieg und die Kunst“, in Zurück aus der Zukunft. Osteuropäische Kulturen imZeitalter des Postkommunismus, ed. Boris Groys, Anne von der Heiden øi Peter Weibel, Frankfurt, Suhrkamp,2005, pp. 49–55.2. Cf. Igor Zabel. „Intimität und Gesellschaft“, in Zurück aus der Zukunft. Osteuropäische Kulturen im Zeitalterdes Postkommunismus, pp. 472–507.3. Balkan Konsulat at < rotor >, Frankfurt, Revolver – Archiv für aktuelle Kunst, 2006, p. 7.4. Ibidem, p. 6.space, which have formed the post-modern and post-socialist subject,who has been exposed to a loss of maps and thus attaches lessimportance to geographical points of reference. The concentrationon mental geographies in favor of cartographic realities was alsorepresented in the Balkan Konsulat’s logo designed by Bosnian artistŠejla Kameric’ – a typical heraldic symbol, but without the signatureor pattern of a specific state. Hence, what we are dealing with is theexistence of a non-place in Marc Augé’s sense, a place with no specificarchitectural gestalt, which reflects the metaphoric meaningof the Balkans as a matrix of mental structures that can only be realizedby the people and the social structures behind.After the project, < rotor>’s physical exhibition space shiftedtowards an ephemeral space, which increasingly focuses onexchange programs and exhibitions outside Austria. Hence, thenomadic aspect of Balkanic realities permeates both the curators’and the institution’s work. Now the network established within thecountries of Middle, South and Eastern Europe has become morevalid than ever, culminating in a conference series program with thetitle MSE, which started in Ljubljana in 2000. The aim of thesemeetings is to periodically exchange curatorial and artistic experiencesof working in a territory which is connected not only on ageographical but most of all on an intellectual level. The commondenominator results from the need to establish a platform of sharedworking methods for all the protagonists involved. The importanceof these meetings is to formulate an alternative line of thinking thatgoes beyond the practice of mainstream curating and exhibitionhopping but seriously considers the future developments of art andexhibition making on a strongly political level. With this approach,< rotor > tries to center on issues prevalent in current art-makingas well as the immanent changes, which might eventually lead toanother physical exhibition site in Austria.Notes:1. Cf. Peter Weibel, “Der Kalte Krieg und die Kunst”, in Zurück ausder Zukunft. Osteuropäische Kulturen im Zeitalter des Postkommunismus,edited by Boris Groys, Anne von der Heiden and PeterWeibel, Frankfurt, Suhrkamp, 2005, pp. 49–55.2. Cf. Igor Zabel, “Intimität und Gesellschaft“, in Zurück aus derZukunft. Osteuropäische Kulturen im Zeitalter des Postkommunismus,pp. 472–507.3. Balkan Konsulat at < rotor >, Frankfurt, Revolver – Archiv für aktuelleKunst, 2006, p. 74. Ibidem, p. 6.82

scena„Trebuie sæ fim transparenfliîn felul în care punem problemele.“Interviu cu Mai Abu El Dahab realizat de Miklós ErhardtMAI ABU EL DAHAB este curator independent, stabilit la Cairo. Øi-a obflinut licenfla în øtiinfle politice øifilosofie în 1997, la American University din Cairo, iar în 2002 a studiat în cadrul Curatorial Training Programmede la Stichting De Appel din Amsterdam. Începînd din 2000, este implicatæ în arta contemporanæprin activitæfli de producere, curatoriat øi scris.¬ Mai Abu El Dahab este unul dintre curatorii Manifesta 6, care se desfæøoaræ dinseptembrie pînæ la sfîrøitul lui decembrie 2006 în Nicosia, Cipru. Prima mea întrebareadresatæ ei este: Ce te-a determinat sæ candidezi pentru acest post?√ Procesul de selecflie a curatorilor pentru Manifesta care urmeazæ sæ se desfæøoareîn acest an a fost puflin diferit de felul în care proceda Manifesta altædatæ.De obicei, conducerea Manifesta, în cooperare cu un reprezentant al oraøului undeurmeazæ sæ aibæ loc (oraøul e ales înainte sæ fie aleasæ echipa), invita, pur øi simplu,diferifli curatori, cærora le cerea sæ lucreze în echipæ, iar ei orchestrau aceastæ colaborare.Dar în cazul edifliei de anul acesta, au cerut unui numær de aproximativ patruzecide curatori din Europa – øi cîtorva din afaræ – sæ trimitæ o propunere de-o paginæ,descriind echipa cu care ar dori sæ lucreze – alegîndu-øi, astfel, propriii parteneri.Cred cæ ideea aflatæ în spatele acestei decizii era cæ o colaborare devine mult mairealæ dacæ se bazeazæ pe inifliativa efectivæ a celor implicafli. Dupæ ce au primit acestepatruzeci de candidaturi, care doar descriau o echipæ, le-au ales pe cele mai interesantecinci øi le-au cerut autorilor lor sæ alcætuiascæ o propunere concretæ desprece ar face dacæ ar fi curatorii Manifesta 6 de la Nicosia.¬ Cu alte cuvinte, vrei sæ spui cæ preselecflia echipelor s-a bazat doar pe personalitæflileinvitate de Manifesta øi apoi pe personalitæflile pe care acestea din urmæ au hotærîtsæ le implice?√ S-a bazat pe configuraflia echipelor. Întrucît celor de la Manifesta le place adeseasæ lucreze cu echipe multidisciplinare – cu oameni provenind din medii foartediferite –, au fost interesafli de constelaflia pe care o vor alcætui aceøtia în relaflie cuacest eveniment particular. Colegul meu Florian Waldvogel, un curator independentdin Frankfurt care a fost, într-adevær, invitat de Manifesta sæ alcætuiascæ o echipæ,ne-a invitat pe Anton Vidokle, un artist ruso-american ce træieøte la New York, øipe mine sæ începem sæ ne gîndim la o propunere pentru aceastæ ediflie.¬ Hai sæ ne întoarcem la propunere. Cum a apærut ideea propunerii unei øcoli?Gæsesc cæ e o coincidenflæ interesantæ faptul cæ la Documenta 6 a fost prezentatæUniversitatea Internaflionalæ Liberæ a lui Joseph Beuys. E ca øi cum edifliile cu numæruløase ale acestor evenimente de masæ ar stîrni un interes pentru a se autotransformaîn ceva bazat într-o mai mare mæsuræ pe proces øi pe educaflie. Te-airaportat la aceste exemple apærute în acest domeniu? Ai fost influenflat de ele învreun fel?√ Ideea Øcolii – care a fost, iniflial, ideea lui Florian – ni s-a pærut foarte atractivæ,pentru cæ îmbina, realmente, multe din diferitele noastre interese. Unul dintre principalelepuncte de pornire a fost, desigur, natura tot mai problematicæ a acestorexpoziflii ample, care devin, tot mai mult, doar o altæ fafletæ a pieflei artistice, øi acest“WE NEED TO BE TRANSPARENT ABOUT THE ISSUES”Interview with Mai Abu El Dahab realized by Miklós ErhardtMAI ABU EL DAHAB is an independent curator based in Cairo. In 1997,she earned her degree in Political Science and Philosophy from theAmerican University in Cairo, and later in 2002 studied at theCuratorial Training Programme at Stichting De Appel in Amsterdam.Since 2000, she has been involved in producing, curating and writingabout contemporary art.¬ Mai Abu El Dahab is one of the curators of Manifesta 6 that runsfrom September until the end of December this year, in Nicosia,Cyprus. My first question to her is: What attracted you to apply forthis job?√ The process for selecting curators for this coming Manifesta wasa little bit different than Manifesta had done in the past. Usually theboard of Manifesta, in cooperation with a representative of the citywhere it will take place (the city is selected before the team) wouldsimply invite individual curators and ask them to work as a team,and they would orchestrate this collaboration. But in the case of thisManifesta they asked approximately forty curators from Europe– and some from outside – to send a one page proposal describingthe team they would want to work with – thus choosing their ownpartners. The idea behind this I think was that the collaborationbecomes much more real if based on the actual initiative of the peopleinvolved. After they received these forty applications, which wereonly describing a team, they chose the five most interesting onesand asked them to put together a concrete proposal of what theywould do if they were the curators of Manifesta 6 in Nicosia.¬ So, you mean the pre-selection of the teams was only based onthe personalities invited by Manifesta, and then on the personalitiesthese people decided to involve?MIKLÓS ERHARDT este artist, membru al grupului Big Hope (împreunæ cu Dominic Hislop øi ElskeRosenfeld). Træieøte øi lucreazæ la Budapesta.MIKLÓS ERHARDT is an artist, member of art group Big Hope (withDominic Hislop øi Elske Rosenfeld). He lives and works in Budapest.83

lucru e destul de adeværat øi în cazul Manifesta, care s-a transformat, de-a lungulistoriei sale, într-un eveniment foarte titrat, care poate consacra carierele multorartiøti, deøi nu aceasta era intenflia ei iniflialæ. Ea voia sæ fie mai degrabæ alternativæ,într-un anumit fel, øi mult mai cu picioarele pe pæmînt, dar acum, din cauza proliferæriiatîtor bienale, a început sæ ocupe o poziflie specificæ, faflæ de care eram foartecritici. Nu e neapærat o problemæ singularæ; multe bienale se confruntæ cu aceleaøidificultæfli ca øi Manifesta.¬ Care e træsætura Manifesta pe care o percepi ca fiind problematicæ?√ Ea funcflioneazæ pe mai multe nivele. Cea faflæ de care sînt foarte criticæ esteaceastæ idee a unei „Bienale Europene de Artæ Contemporanæ“. Într-un fel, ea trimitela ideea unei „Europe lærgite“, care cred cæ e oarecum superficialæ. A lua, pur øisimplu, tot felul de fleacuri din toate colflurile Europei nu presupune un proces deinterogare, øi aceasta e o problemæ, pentru cæ Uniunea Europeanæ însæøi e un conceptfoarte complex. De exemplu, unul dintre lucrurile general acceptate despreManifesta e faptul cæ nu e un proiect despre reprezentæri naflionale. Însæ, în acelaøitimp, banii pentru Manifesta sau banii pentru participarea artiøtilor provin adeseade la organizaflii finanflatoare naflionale, ceea ce îfli afecteazæ inevitabil deciziile,într-un fel sau altul. Sînt convinsæ cæ acest lucru nu e adeværat în privinfla tuturorproiectelor, nu toate sînt realizate pentru cæ existæ fonduri prealocate destinate lor,dar flærile mai bogate se aflæ într-o poziflie mult mai avantajoasæ, cu siguranflæ. Credcæ acest proces ar trebui sæ fie mai transparent, sæ fie interogat într-o mai mare mæsuræøi pus în discuflie în special de cætre cei care lucreazæ în domeniu.¬ Cred cæ ediflia care urmeazæ va fi o bunæ ocazie pentru Manifesta sæ se confruntecu sine, întrucît poziflia ta este foarte criticæ încæ de la început. Care crezi cæ va fi reacfliaFundafliei Manifesta la critica ta?√ Aceasta e o problemæ prezentæ în multe instituflii culturale din Europa care dorescsæ urmeze o filosofie a deschiderii øi a spiritului critic. În realitate însæ, pentru cæ sîntinfluenflate de atîflia factori diferifli – cum ar fi locul unde se desfæøoaræ proiectul, realitateapoliticæ a acelui loc, oraøul, interesul oraøului care comandæ acel proiect, interesulorganizafliilor de unde vin banii øi aøa mai departe –, existæ întotdeauna o limitæa posibilitæflii de a fi critic. Cred cæ, prin acest proiect, Manifesta are cu adeværat øansade a se reinventa pe sine øi de a influenfla mult dinamica scenei artistice – presupunîndcæ noi, împreunæ cu cei implicafli, sîntem capabili sæ ne asumæm o mulflime de riscuri,sæ fim oneøti în privinfla propriilor noastre carenfle øi sæ încercæm sæ înflelegem maiprofund spafliul unde lucræm.¬ Vezi vreo conexiune cu structura bienalelor recente? Ai putea cita vreun exemplupozitiv printre manifestærile existente?√ Cu siguranflæ. Nu doresc sæ desfiinflez sau sæ discreditez complet bienalele. Deexemplu, multæ lume e foarte criticæ în privinfla Bienalei de la Veneflia. Într-un anumefel, aceasta e puflin cam conservatoare, dar, pe de altæ parte, bienala e foarteserioasæ, pentru cæ are o misiune precisæ. Bienala de la Veneflia înseamnæ cæ fiecareflaræ îi promoveazæ pe cei pe care-i consideræ cei mai buni øi mai noi producætoride artæ ai sæi, øi asta e tot, nu pretinde sæ fie mai mult de-atît.¬ Astfel încît celorlalte [bienale] pe care le-ai dat exemplu le lipsea seriozitatea?√ Nu chiar seriozitatea. Dar pot sæ le reproøez lipsa de claritate în privinfla motivelorpentru care se întîmplæ una sau alta. Vreau sæ spun cæ asistæm peste tot la oexplozie de mici bienale, totul se transformæ în circulaflie a lucrærilor øi în expunere,dar, în acelaøi timp, nu existæ un motiv întemeiat pentru ca aceste lucruri sæ se întîmple,decît cæ e vorba de turism artistic. Ceea ce are, în sine, o oarecare relevanflæ,dar eu, personal, sînt interesatæ de producflia culturalæ, nu de expunere.¬ Care crezi cæ e esenfla producfliei culturale? Care e scopul sau poziflia sa în societate?√ It was based on the configuration of the teams. Since Manifestaoften likes to work with multidisciplinary teams – with people fromvery different backgrounds – they were interested in the constellationthat people would put together in relation to this specific site.My colleague, Florian Waldvogel, an independent curator fromFrankfurt who was actually invited by Manifesta to put together ateam, proceeded to invite Anton Vidokle, a Russian-American artistliving in New York, and myself to start thinking about a proposal forthis place.¬ Let’s first turn to the proposal. How did the idea to propose aSchool came about? I find it to be an interesting coincidence that theFree International University by Joseph Beuys was presented at Documenta6. It’s as if the sixth editions of these mass events bring aboutan interest in transforming themselves into something more processand education based. Did you relate to those examples that had happenedin this field? Were you influenced by them in any way?√ The idea of the School – which was initially Florian’s idea – wasvery attractive to us because it has really combined all of our differentinterests. One of the major starting points was of course theincreasingly problematic nature of these large scale-exhibitions,which are more and more becoming just another facet of the artmarket,and this is quite valid in the case of Manifesta, which hastransformed over its history into a very high-profile event that canreally enhance the careers of many of artists, although this wasn’tthe original intention of it. It was much more about being somewhatalternative and being much more down to earth, but now, becauseof the proliferation of so many biennials, it has started to occupya very specific position of which we were very critical. It’s not necessarilya unique problem; many biennials are faced with the samechallenges as Manifesta.¬ What is this character of Manifesta that you perceive as problematic?√ It functions on many different levels. The one I’m extremely criticalof is this idea of a “European Biennial of Contemporary Art”.In some ways this touches on the idea of “enlarging Europe”, whichI think is somewhat superficial. Simply taking knickknacks here andthere from all around Europe does not allow for a process of questioning,and this is a problem, because the European Union itself isa very complicated concept. For example one of the things that iswidely accepted about Manifesta is that it is not a project aboutnational representation. But at the same time, the money forManifesta or the money for the participation of the artists oftencomes from national funding bodies which inevitably affects yourchoices somehow. I’m sure that isn’t indiscriminately true for all theprojects, not all of them are realized because there is pre-allocatedfunding for them, but richer countries are definitely in a more advantageousposition. I think this process should be more transparent,further questioned, and challenged especially by the people workingin the field.¬ I think this upcoming edition will be a good occasion for Manifestato confront itself, as your position is very critical from the outset.What do you think will be the reaction to your critique from the partof Manifesta Foundation?√ This is a problem that you would find with many cultural institutionsin Europe that attempt to follow a philosophy of beingextremely open and critical. But in reality, because of the fact thatthey are influenced by so many different factors – like where theproject takes place, the political reality in that place, the city,the interest of that city that commissions that project, the interestsof the organizations where the money comes from and so on – thereis always a limit to how critical they can be. I think with this projectManifesta really has an opportunity to re-invent itself and affect a lotthe dynamics of the art-scene – assuming that we, and the peopleinvolved, are able to take a lot of risks and to be honest about ourown shortcomings and to try to have a deep understanding of theplace where we are working.84

scena√ Întîi de toate, eu fac întotdeauna distincflia între producflie culturalæ øi practiciartistice, pentru cæ practica artisticæ este o profesie, iar artiøtii se întîmplæ sæ fie o partea segmentului de producætori culturali øi, fiind parte a unei comunitæfli angajate, într-omanieræ creativæ øi criticæ, în reflecflia asupra comunitæflii, în plus, ei chiar øi producceva. Ei nu sînt neapærat reprezentativi în mod direct pentru acel context, darproducflia este reprezentativæ pentru o situaflie generalæ, pentru atmosferæ øi pentruanumite condiflii ale acelei comunitæfli.¬ Existæ în textul tæu o frazæ pe care aø dori sæ o comentezi puflin: „paralizia generalizatæa producfliei culturale ca forflæ socialæ øi politicæ crucialæ“.√ În privinfla paraliziei culturale, de asemenea, mæ refer întotdeauna la EuropaOccidentalæ ca la un punct focal, pentru cæ de ea este legatæ Manifesta øi pentrucæ Europa Occidentalæ øi America de Nord constituie scena artisticæ mondialæ dominantæ,datoritæ unei mulflimi de motive, dintre care multe sînt legate de resurse.Cred cæ lucrul la care asistæm e acest fenomen al existenflei artei într-un fel de vid,unde lumea artei funcflioneazæ øi se autoperpetueazæ færæ sæ aibæ nicio legæturæ cuce se întîmplæ dincolo de ceea ce se transformæ, din ce în ce mai mult, într-o elitæ,un cerc închis de persoane care lucreazæ în domeniul artei. Øi cærora le lipseøteangajamentul faflæ de structurile instituflionale în cadrul cærora opereazæ. Chiar dacæsunæ puflin conservator, din punct de vedere istoric, cei care lucrau în domeniulartistic au fost cei mai deschiøi øi mai liberali indivizi din societate. Unde e aceastæcomunitate intelectualæ care ar trebui sæ joace un rol activ? Existæ aceastæ tot maiaccentuatæ tendinflæ de dreapta pe care o vedem acaparînd puterea în lume øi înEuropa Occidentalæ – unde e ciocnirea dintre ea øi acei oameni care activeazæ înculturæ? Acest lucru este foarte problematic pentru mine. Unde e angajamentulfaflæ de gravele probleme sociale øi politice cu care ne confruntæm astæzi? Nu existæniciun dialog. Lumea mæ tot întreabæ: „Unde crezi cæ ar trebui sæ existe mai multæimplicare?“ Pæi, anul trecut a avut loc o bienalæ la Sharjah, în Emiratele Arabe,care a fost destul de titratæ, pentru cæ, pentru prima oaræ, i-a invitat cam pe tofliartiøtii cît de cît consacrafli din întreaga lume. Aceastæ bienalæ din Sharjah, care nuavea nimic de-a face cu contextul local, în nicio privinflæ, a fost creatæ de un øeicpentru a promova turismul cultural øi, cu toate acestea, nimeni nu a ezitat sæ promovezeacest eveniment, toatæ lumea a participat, pur øi simplu, øi øi-a luat aceastævacanflæ superscumpæ, de cinci stele, la plajæ. Deøi gestul care era important sæfie fæcut era sæ nu participi, atît. Aøa cæ acest oportunism e øi el unul din lucrurilecare mæ indispun.¬ Aø dori sæ te întreb care e poziflia ta faflæ de faptul de a critica, înfleles ca un factora ceea ce aøtepfli de la scena artisticæ.√ Nu mæ gîndesc la a fi critic ca la ceva ce alegi sæ fii. Vreau sæ spun cæ provinedintr-un simfl al responsabilitæflii øi al datoriei. Existæ niøte probleme cu adeværat gravecu care lumea se confruntæ chiar în acest moment øi oamenii trebuie sæ se gîndeascæpuflin la ele.¬ Cînd fli-am citi textul, am simflit în spatele lui o sinceræ indignare øi emoflie. Dar,în acelaøi timp, mi-a trecut prin cap cæ acesta e limbajul pe care îl auzi mereu cîndse vorbeøte de scena artisticæ. E un soi de jargon sau de argou. Iar asta face sæ fie foartedificilæ detectarea adeværatelor intenflii din spatele lui. Øi, în acelaøi timp, realizez cæeøti foarte criticæ faflæ de Manifesta, faflæ de scena artisticæ – dar poate cæ tocmai aøaceva aøteaptæ Fundaflia Manifesta de la tine.√ Cred cæ sînt mai puflin cinicæ decît tine.¬ Nu e vorba de cinism, încerc doar sæ gîndesc puflin mai departe. Deci pretinzi cæeøti inocentæ…√ Nu pretind deloc cæ aø fi inocentæ. Dacæ sînt øi oportunistæ sau doar nu destulde deøteaptæ pentru a recunoaøte în ce situaflie mæ aflu… Cred cæ, în multe¬ Do you see any relevance in the recent biennial structure? Canyou cite any positive examples among the existing manifestations?√ Absolutely. I’m not eliminating or discrediting biennials, completely.For example a lot of people are extremely critical of Venice.Well, in some ways it is maybe a little conservative but on the otherhand Venice is very solid as it has a specific mandate. Venice is aboutevery country promoting what it thinks are its best and newest artproducers, and that’s what it is, it doesn’t pretend to be morethan that.¬ So what you would miss in these other examples is solidity?√ Not exactly the solidity. I do blame for the lack of clarity aboutwhy this or that is going on. I mean, you have these small biennialspopping up everywhere, it has really become a kind of a circulationand a showcase of things, but at the same time there is not reallya substantial reason why this is going on except that it’s about arttourism.Which has some relevance in itself, but I’m personally interestedin cultural production, not in displaying.¬ What do you think cultural production’s substance is? What is itsaim or its position in society?√ First of all I always make this distinction between cultural productionand artistic practices, because artistic practice is a professionand artists happen to be part of a segment of culturalproducers, and being a part of a community that is engaged inthinking about the community in a creative and critical way, theyactually also produce something. They aren’t necessarily directlyrepresentative of that context but the production is representativeof a general situation and the mood and certain conditions of thatcommunity.¬ There is a sentence in your I would like you to elaborate on a bit:“the widespread paralysis of cultural production as a crucial socialand political force”.√ About cultural paralysis, again, I always use Western Europe as afocal point because that is related to Manifesta and because WesternEurope and North America constitute the dominating art scene inthe world, due to a variety of reasons, many of which are related toresources. I think it’s this phenomenon that we see of art really existingin a kind of void, where the art world is constantly functioningand self-perpetuating without having any link to what’s going onbeyond what is increasingly becoming an elite, an inner circle ofpeople working in art. And they lack engagement with the institutionalstructures in which they operate. Even if it sounds a bit traditional,historically, people working in art were the most open and themost liberal individuals in society. Where is this intellectual communitythat should play an active role? There is this increasing rightwingdirection that we see holding sway in the world and in WesternEurope – where is the clash between this and people who work inculture? This for me is extremely problematic. Where is the engagementwith those severe social and political problems that we are facingtoday? There is no dialogue. People keep on asking me, “in whatdo you think people should be more involved?” Then, last year wehad this biennial that took place in Sharjah, in the Arab Emirates,which was quite high profile because for the first time they invitedall the rather well established artists from around the world and soon. This biennial in Sharjah which has nothing to do with the localcontext in any way, was founded by a Sheik to promote culturaltourism, yet there was no hesitation from anyone to promote thisevent, everybody just participated and took this super expensivefive-star holiday on the beach. Although this would be the gesturethat would be important to make: simply not to participate. So, thisopportunism is also one of the things that bug me.¬ I would like to ask you about your position towards criticality– as a factor of what you are expecting from the art scene?√ I do not think of being critical as something you do by choice.I mean, it is out of a kind of a sense of responsibility and obligation.There are some really severe problems that we’re facing in thisworld in this very moment and people have to think about them.85

privinfle, sînt optimistæ. Pentru cæ aø crede, mai degrabæ, cæ lumea are nevoie depaøi foarte mici pentru a face ceva. Nu le pretind oamenilor sæ facæ un soi de artæpoliticæ øi bannere, spun doar cæ trebuie sæ fim critici øi vigilenfli faflæ de condifliile încare lucræm øi sæ încercæm sæ exprimæm asta.¬ Un alt lucru despre care aø dori sæ øtiu mai mult, pornind de la textul tæu, estedistincflia pe care o faci între artæ politizatæ øi artæ politicæ. Ce înseamnæ asta? Caree diferenfla?√ Mæ refer mai mult la politizarea comunitæflii artistice. Din perspectiva conøtiinfleipolitice, e ceva ce ar trebui sæ existe.¬ Adicæ ar trebui sæ existe, dar separat de calitæflile formale ale obiectelor artistice,cum ar fi un pictor abstract care ar avea conøtiinflæ politicæ, însæ aceasta sæ nu aibænicio repercusiune asupra operei sale…√ Exact, nu ar trebui sæ aibæ repercusiuni asupra operei sale. Mæ gîndesc la lumeaartei ca la o comunitate, iar aceastæ comunitate trebuie sæ aibæ un fel de conøtiinflæca întreg. Dar acest lucru nu trebuie neapærat sæ se transpunæ în producflia efectivæa lucrærilor.¬ Crezi cæ alte pæturi sociale au mai multæ conøtiinflæ politicæ decît comunitateaartiøtilor?√ Cu siguranflæ…¬ De exemplu?√ Eu lucrez într-un anumit domeniu, el e cel pe care îl cunosc øi, desigur, nu preapot compara, întrucît cealaltæ muncæ de care mæ ocupam înainte era legatæ de societateacivilæ, fiind, evident, cu totul politizatæ, aøa cæ nu vreau sæ generalizez, dar credcæ cei care lucreazæ în domeniul cultural au un rol mult mai important decît cei carelucreazæ în alte domenii øi ar trebui sæ fie politizafli într-o oarecare mæsuræ. Dar ceeace e cu adeværat important în ce priveøte practicile individuale e faptul cæ problemafline de instituflii; nu fline de indivizi. Institufliile creeazæ automat în jurul lor unfel de atmosferæ care poate încuraja simflul critic sau poate încuraja apatia, øi astaeste ceea ce încerc eu sæ spun. Nu dau vina pe indivizi. Desigur, ea le aparfline înparte, dar nu vreau sæ spun cæ oamenilor nu le pasæ. Chiar nu existæ evenimentepentru un astfel de angajament, øi tocmai împotriva acestui lucru trebuie reacflionat.¬ Dar, în acest sens, ce obiecflii ai faflæ de arta politicæ propriu-zisæ?√ Nu am nimic împotriva artei politice.¬ Spuneai cæ nu-fli place acest gen de artæ.√ Atunci e vorba doar de preferinfle personale.¬ Aøteptærile tale faflæ de comunitatea artisticæ sînt ca aceasta sæ fie mai politizatæ,însæ, în acelaøi timp, pærerile tale personale despre grupuri artistice pe care tocmaile-am menflionat, ca Superflex sau N55, øi alflii ca ei care au, realmente, o conøtiinflæpoliticæ, sau care sînt activiøti, øi aøa mai departe … sînt cæ, de fapt, nu îfli prea placeacest gen de artæ. Nu e aceasta o contradicflie?√ Nu prea væd contradicflia. Øi îmi plac anumite tipuri de ceea ce numeøti artæpoliticæ. Dar nu asta e ceea ce vreau sæ spun, pentru cæ eu cred cæ fiecare ar trebuisæ facæ arta pe care vrea s-o facæ.¬ Øtiind doar cæ principalul mijloc de expresie al unui artist este arta sa…√ Exact. Øi dacæ este politicæ, este politicæ; øi dacæ e o chestiune de culoare,atunci e o chestiune de culoare øi dacæ e vorba de probleme sociale, atunci e vorbade probleme sociale…¬ Pur øi simplu, nu pot sæ-mi imaginez cæ cineva are conøtiinflæ politicæ øi cæ nu areimpulsul de a-øi exprima în lucrærile sale aceastæ conøtiinflæ politicæ. Atunci nu e o conøtiinflæadeværatæ. Pentru cæ aceasta ar însemna cæ arta e o activitate separatæ în societate.Aøa cum spuneai, e doar o profesie: un anumit cuantum de abilitæfli folosite deartist în munca sa.¬ When I read your text I really felt a sense of genuine anger andfeelings behind it. And at the same time what occurred to me wasthat this is the language that one always hears when people arespeaking about the art scene. That is somehow a jargon or a slang,which is being used. And this makes it very difficult to detect the realintentions behind it. And at the same time I feel that you are criticaltoward Manifesta, toward the artscene – but maybe this is exactlywhat the Manifesta Foundation expects from you.√ I am not as cynical as you, I think.¬ It is not cynicism; I just try to think further. So you are claimingyou are innocent…√ I am not claiming innocence at all. Whether I am also beingopportunistic or just not smart enough to recognize the circumstancesI am in... I do think that in many ways I am optimistic.Because I much more think that people can take very small steps todo things. I am not calling people to make a short of political art andbanners, I am just saying to be critical of the conditions in which youare working and be aware of them, and kind of address that.¬ Another thing I would like to know more about, based on yourtext, was your distinction between politicized art and political art.What is that? What is the difference?√ I would say, the reference I make is more about the politicizationof the art community. In the sense of political consciousness, thatshould exist.¬ This means, it should exist, but detached from the formal qualitiesof the art pieces, like there is an abstract painter who has a politicalconsciousness, but it doesn’t have to have any reverberation inhis work…√ Absolutely, it doesn’t have to have reverberation in his work.I think of the art-world as a community and this community needsto have some sort of consciousness as a whole. But that doesn’thave to necessarily be translated in the actual production of thework.¬ Do you think other social strata have more political consciousnessthan the artists’ community?√ Absolutely...¬ For example?√ I work in a specific field and that is the one I know about, andof course I cant really compare because the other work I was doingbefore was related to the civil society, which obviously was completelypoliticized so I don’t want to make a generalization butI think that people working in culture have a bigger and moreimportant role than people who work in other fields, to be kindof politicized. But what is really important relating to individual practicesis that the problem is with the institutions. It is not a problemwith the individuals. Institutions automatically create a kind ofatmosphere around them, which may encourage criticality or mayencourage apathy and that is the point I am trying to make. I am notputting the burden on individuals. Of course it is there in part. But itis not like I am saying that people don’t care. There really aren’t anyvenues for this kind of engagement, and that is what people reallyneed to react against.¬ But in this sense what is your problem with properly political art?√ I don’t have a problem with political art.¬ You said you don’t like that kind of art.√ Then it just comes to personal preferences.¬ Your expectation is that the artistic community should be morepoliticized, but at the same time your personal opinion about artistgroups I just mentioned, like Superflex or N55 and all these people,who are really politically conscious, or activist, or whatever… is thatyou personally don’t really like that kind of art. Isn’t it a contradiction?√ I don’t really see the contradiction. And I do like some kinds ofwhat you would call political art. But it is not exactly the point I tryto make. Because I think people should make whatever art they wantto make.86

scena√ Nu, dacæ ar fi sæ mæ refer la exemplul unui proiect pe care l-am realizat în Egipt,care pornea de la comanda datæ unor artiøti pentru douæ lucræri bidimensionale,care au fost plasate apoi pe panouri publicitare de pe autobuze.¬ Aceasta este artæ politicæ…√ Aø spune cæ acest gest este cît se poate de politic. Øi, de asemenea, în contextulmuncii mele de la Cairo, problematicile institufliilor publice øi ale spafliului publicøi aøa mai departe – aøa cæ gestul însuøi devine politic. Însæ lucrærile propriu-zisenu erau necesarmente didactice sau nu formulau neapærat un mesaj politic. Prezenflalor acolo – acesta era un gest politic.¬ Nu sînt sigur cæ e chiar aøa. Sînt artist eu însumi øi øtiu sigur cæ aceste lucruri nusînt doar consecinfle sau erori ale institufliilor. Însæ asta e o chestiune personalæ. De îndatæce îfli asumi responsabilitatea pentru un tip de orientare politicæ, de criticæ sau conøtiinflæpoliticæ sau orice altceva, acest lucru intræ în contradicflie cu munca ta. Øi dacæprivim înapoi la istoria artei critice, care e o foarte bogatæ istorie aparflinînd modernismului,vom vedea multe cazuri de artiøti care au încetat, pur øi simplu, sæ producæ artædin cauza conøtiinflei lor politice, deoarece gîndeau, simfleau cæ ceea ce fæceau (ceeace voiau cu adeværat sæ facæ) era un act politic. Iar, în acelaøi timp, a produce artæsau a realiza producflie culturalæ, aøa cum spui, nu are nicio legæturæ directæ cu conøtiinflalor politicæ, ci ræmîne un simplu act estetic.√ Cînd spun instituflii nu mæ refer doar la institufliile artistice, ci øi la cele finanflatoare,de unde vin banii, la educaflie øi la locul unde o primeøti øi la tofli aceøti factori, øi credcæ e foarte important sæ reacflionæm împotriva unor astfel de lucruri, din cauza aceleicorporatizæri care are loc în aceste instituflii. Aø spune cæ problemele legate de institufliiau de-a face de asemenea cu situaflia actualæ – nu aø generaliza spunînd cæ e o problemæcompletamente istoricæ…¬ Bine, hai sæ vorbim cît se poate de concret despre øcoala pe care o pregæteøti.Deøi n-ai pus-o încæ în practicæ, ai putea încerca totuøi sæ descrii cum se desfæøoaræo sæptæmînæ? O sæptæmînæ a semestrului, sæ spunem de la sfîrøitul lui noiembrie?√ Pæi, de exemplu, am avea un grup de studenfli dintr-un anumit departament,cam douæzeci, sæ zicem, care îøi încep sæptæmîna printr-un workshop de douæ zilece se desfæøoaræ în prima parte a zilei, cu un arhitect de la Budapesta; dupæ-amiazaare loc lansarea unui mic proiect creat de celælalt departament, iar a doua zi dimineaflaun forum øi o discuflie despre acest proiect, urmate de o întîlnire cu un regizorde film prezent acolo, care sæ lucreze cu studenflii, organizînd, sæ spunem, un programlegat de propriile producflii, pe care sæ-l discute în urmætoarele douæ zile, øipoate cæ, în ultima zi a sæptæmînii, va fi un concert cu un DJ, unde studenflii ar puteaorganiza niøte activitæfli care sæ flinæ de acest eveniment, iar a doua zi am avea unworkshop despre sunet.¬ Deci va fi planificat în funcflie de ce se întîmplæ în fiecare zi?√ Va exista încæ de la început un program orientativ, dar particularitæflile vor fi determinatede activitæflile propriu-zise.¬ Cred cæ existæ o problemæ logisticæ aici, în sensul în care, în mod normal, la astfelde evenimente artistice de masæ, atenflia se concentreazæ mereu asupra începutului,cînd jurnaliøtii øi publicul asistæ la deschidere, iar apoi pleacæ mai departe, pentrucæ au în program vizitarea celorlalte bienale. Cum plænuieøti sæ menflii un nivel sporital atenfliei pe durata întregului eveniment? Pentru cæ nu existæ nicio deschidere deproporflii…√ Existæ un fel de deschidere. Plænuim un eveniment, chiar la început, trei zilededicate orientærii, cu activitæfli øi programe intensive, dedicate, desigur, în parte studenflilor,pentru a-i informa în legæturæ cu ce urmeazæ sæ se întîmple øi pentru a-idetermina sæ se implice, dar dedicate øi oraøului, pentru cæ e foarte important, credemnoi, sæ creæm un fel de energie, sentimentul cæ ceva anume a început. Øi, bine-¬ Just considering that an artist’s main means of expression is hisor her art…√ Exactly. And if it is political, it is political; and if it’s about color,then it is about color and if it is about social issues, then it is aboutsocial issues...¬ I just can’t see this situation that someone is politically consciousand doesn’t have the urge to express that political consciousness inhis/her work. Then it is not a real consciousness. Because that reallymeans that art is a separate activity in society. As you said, it is onlya profession: a certain quantity of skills that an artist uses in the workthat they do.√ No, if I was to use an example of a project I did in Egypt, whichwas based on commissioning artists to make two-dimensional workswhich then were placed on billboards on public buses.¬ That is political art…√ I would say that the gesture is extremely political. And also inthe context of working in Cairo, the problematics of public institutionsand public space and so on – so the gesture itself becomespolitical. But the works themselves were not necessarily didactic oraddressing a political message. Having them there – that was a politicalgesture.¬ I am not sure about that. I am an artist myself and I really knowthat these things are not exclusively the consequences or the faultsof institutions. But that is a personal problem. As soon as you assumeresponsibility for a kind of political orientation, political critique, consciousnessor whatever – than it creates a contradiction with yourwork. And just looking back to the history of critical art, which is avery rich history in modernism, in many cases you have artists whojust simply stopped making art, because of their political consciousness,because they thought, they felt, that what they (really want to)do is a political act. And doing artat the same time, or making culturalproduction, as you say, that doesn’t have any strict connection withtheir political consciousness, would just remain an aesthetic act.√ When I say institutions I don’t only mean art institutions, but alsothe funding institutions, where the money comes from, the educationand where you get it and all of these factors, and I think it is very importantto react to these things because of the kind of corporatizationthat is happening in these institutions. To say that the problems relatedto institutions have also to do with a situation of today – I wouldnot generalize saying that it is a completely historic problem...¬ Ok, let us speak concretely about the school that you are planningto make. Though you are not doing it yet, could you attempt todescribe a week? A week of that semester, let’s say at the end ofNovember?√ Well, for example you would have a group of students within onespecific department, lets say there are twenty of them or so, andthey would start their week having a two day workshop during theday with an architect from Budapest, in the evening there would bean opening of a small project made by the other department, andthe next morning there would be a panel about it and a discussionfollowed by a meeting with a filmmaker who is there, who wouldthen be working with the students, lets say, to organize a programof his own work and discuss it over the next two days, and maybe onthe last day of the week there would be a concert organized withsome DJ from somewhere, where students would organize some sortof activity as part of this event and the next day there would be likea sound workshop.¬ So it will be planned on a day-to-day basis?√ There will be a basic schedule from the beginning, but the specificscome out from the actual activities.¬ I see a logistical problem with that in the sense that normally inthese kinds of mass art events the attention is always focused at thebeginning, when all the journalists and people go there for the openingand then they go forward because they have a schedule to visitthe other biennials. How do you plan to maintain a solid levelof attention during the whole thing? There is no big opening…87

înfleles, nouæ, celor care lucræm la acest proiect – avem nevoie de o festivitate –,øi, desigur, unei audienfle internaflionale care ar putea fi prezente øi care ar dori sæøtie despre ce e vorba. Aøa cæ, deøi nu am anunflat încæ detaliile legate de el, va existaun program creat special pentru aceste trei zile. Personal, mi-e indiferent cæ lumeaare o atenflie foarte limitatæ, pentru cæ, în esenflæ, acest proiect nu are nevoie deaøa ceva – repet, nu e vorba de prezentare øi de expunere, ci e vorba de experienflæ.Este extrem de problematic sæ încerci sæ-l remodelezi într-o formæ care sæ sereadapteze la acest tip de reacflie rapidæ øi imediatæ. Important e cæ el este permanentactiv øi cæ cei care locuiesc în acest oraø sau oricine e prezent pot lua parte lael, într-un fel.¬ Cui i se adreseazæ, prin urmare? Ce fel de studenfli aøteptafli?√ Practic, cæutæm oameni creativi, critici, cu multe inifliative øi care vor sæ facæ totfelul de lucruri, iar aceastæ øcoalæ e o øansæ excelentæ de a-i face sæ reflecteze la anumitelucruri, sæ se implice øi aøa mai departe.¬ Cu siguranflæ. Va fi încurajatæ producflia de-a lungul semestrului? Dispunefli de oinfrastructuræ care s-o sprijine sau aøteptafli ca participanflii s-o sprijine ei înøiøi?√ Încercæm sæ obflinem cît mai mult posibil, sperînd cæ studenflii vor avea spafliide lucru, vom încerca sæ creæm niøte legæturi cu workshopurile locale, sæ avem propriilefacilitæfli øi acces la informaticæ, un minimum de aparaturæ audio-video, dar participanfliipot face øi ei tot felul de lucruri.¬ Ce se va întîmpla cu lucrærile produse aici? Vor fi cumva prezentæri permanenteale rezultatelor diferitelor workshopuri sau nu intenflionafli sæ facefli asta?√ Workshopurile nu sînt gîndite în aøa fel încît accentul sæ cadæ pe rezultate, darsper ca acest lucru sæ se întîmple natural, færæ sæ fie planificat. E vorba din nou deinifliativele participanflilor. Speræm ca acei ce sînt implicafli sæ vinæ mereu sæ întrebedacæ e posibil cutare øi cutare lucru sau sæ le facæ ei înøiøi, færæ sæ mai întrebe mæcardacæ sînt fezabile. Atunci cînd se va putea, vom crea condiflii øi vom sprijini cît maimult posibil aceste inifliative.¬ Acest lucru ne trimite înapoi la chestiunea locului: Nicosia, øi la toate problemelecare flin de Nicosia. Cum vefli evita ca acel gen de rezistenflæ simbolicæ la care væ referifliîn text sæ aparæ la bienalæ? Pentru cæ oamenii vor fi încurajafli, într-un fel sau altul –poate nu în departamentul tæu, ci în cel de-al treilea –, sæ se confrunte cu problemalocalæ.√ Dar cred cæ acesta e un lucru bun. Cînd spunem cæ oamenii sînt încurajafli –majoritatea acestor oameni sînt localnici. Ceea ce încercæm e sæ facem aceastæ bienalæfoarte cu picioarele pe pæmînt, conectatæ la aceastæ situaflie concretæ. De exemplu,în loc sæ ne creæm propriul workshop, de ce sæ nu folosim unul deja existent,dacæ e posibil øi dacæ ei doresc sæ lucreze cu noi? Plænuim sæ infiltræm oraøul în aceastæmanieræ reciprocæ de lucru, în loc sæ orchestræm situaflia.¬ Cum vefli evita sæ fifli instrumentalizafli de cætre forflele politice locale?√ Trebuie sæ fim transparenfli în felul în care punem problemele. De exemplu,existæ o situaflie bicomunitaræ pe care încercæm sæ o abordæm. Dacæ sîntem lipsiflide echivoc øi foarte deschiøi în privinfla dinamicii funcflionærii acestui proiect, atuncivom crea realmente un dialog øi, prin urmare, fiecare participant va putea sæ comentezeøi sæ-øi aducæ în discuflie propria poziflie.¬ Asta e foarte important, øi asta era miza întrebærii mele, pentru cæ v-afli asumat,oarecum, un parti-pris, menflionîndu-l pe Noam Chomsky ca pe unul din gînditorii pecare-i considerafli a fi un exemplu øi care e cunoscut ca situîndu-se cu totul de parteagrecilor øi împotriva turcilor, în aceastæ situaflie concretæ. Vor fi prezente øi persoaneaflate de partea turcæ?√ Pæi, tocmai asta e ideea, ca acest proiect sæ fie bicomunitar, sæ includæ cipriofligreci øi turci. Øi nu cred cæ rolul nostru e sæ avem o opinie precisæ despre situaflia√ There is a kind of opening. We do plan this event that we arecalling orientation days, which is three days of activities and intensiveprograms in the beginning, which is of course is in part for thestudents to inform them what is going on and get them to be involvedin what will happen, but it is also for the city, because we think itis very important to create a kind of energy, a feeling that somethingis starting. And of course for us, for the people who work in this project– we need a kind of celebration, and of course for an internationalaudience that might come and that wants to know about what isgoing on. So, although we have not announced the details of it yetthere will be a program that is specifically formulated for those threedays. I am personally not interested in the fact that the world hasa short attention span, because, in essence this project is not aboutthat – again, it is not about presentation and display, but it is aboutexperience. It is very problematic to try to reshape it in a way toadapt to this fast, immediate kind of reaction. It is important thatit is continuously active and that the people in that city or whoevercomes can take part in something.¬ Who is it for, then? What kind of students do you expect?√ We are basically looking for people who are creative, critical andhave a lot of initiatives and want to do things, and this school is agreat opportunity for them to be able to reflect on things, do thingsand so on.¬ That is for sure. Will production be encouraged during thesemester? Do you have some infrastructure to support it or do youexpect the participants to support it on their own?√ We are tying to have as much as we possibly can, so hopefullythe students will have work-spaces, we’ll try to make some connectionwith local workshops; to have our own computing facilities,audio-visual things, a kind of minimum, but people can do things.¬ What will happen with the works produced there? Will there becontinual presentations of different workshops’ results or is this notthe way?√ The workshops are not really intended to be result-oriented butI hope it happens organically, not that it is planned. This is againabout people taking initiatives. We hope that the people involvedwill be constantly coming and asking if this or that is possible, orgoing off and doing it themselves, not even asking if it is feasible.We create conditions when it is possible and support it as muchas we can.¬ This leads back to the question of the site: Nicosia, and all theproblems surrounding Nicosia. How will you avoid that kind of tokenismthat you are referring to in the text, taking place in the biennial?Because people will be encouraged somehow – maybe not in yourdepartment, but in the third one – to deal with the local situation.√ But I think that is a positive thing. When we say that people areencouraged – the majority of those people are locals. What we aretrying to do is to make this biennial very down to earth, very connectedto this situation. For example, instead of creating your ownworkshop why not to use an existing one, if it is possible and theywant to work with us? We plan to infiltrate the city in this reciprocalworking way, rather than orchestrating the situation.¬ How will you avoid being instrumentalised by local politicalforces?√ We need to be transparent about the issues. For example, thereis this situation of bi-communality that we try to address. If we areclear about the dynamics of how this is functioning in a very overtway, then we are actually creating a dialog, and therefore everyparty is able to comment and discuss its own position.¬ That is important and that was the edge of my question, becauseyou’ve kind of taken side by mentioning Noam Chomsky as one of thethinkers that you consider to be an example, who is well known to beabsolutely pro-Greek in this concrete situation, against the Turks.So, will there be people from the Turkish side, too?√ Well, this is the idea, that this project is bi-communal, it includesGreek and Turkish Cypriots as well. And I do not think it is our role88

scenapoliticæ. Cînd ne trezim în situaflia de a mæsura aceastæ posibilitate a instrumentalizærii,atunci sarcina noastræ este de a fi capabili sæ creæm o discuflie.¬ Legat de ceea ce væ întrebam înainte despre Joseph Beuys øi despre CatherineDavid, despre organizarea, cu ocazia diferitelor expoziflii, a acestui gen de simpozioncare sæ dezvolte discursul educativ: diferenfla esenflialæ pe care o sesizez aici – øi acestaeste punctul forte al evenimentului organizat de tine – e faptul cæ aøteptafli studenfli,aøteptafli ca oamenii sæ fie prezenfli acolo de-a lungul întregii perioade. Pericolulcare apare întotdeauna cînd se organizeazæ un simpozion sau o discuflie care sæ provoaceconøtiinfla e faptul cæ lumea îøi pierde interesul øi cæ simte apoi cæ e vorba doar de vorbe-nvînt – iar a avea studenfli permanenfli ar putea fi o soluflie la aceastæ problemæ.Va exista vreun cadru oficial creat pentru studenfli, care sæ existe, în mod normal, øiîn øcoli? Li se va pretinde sæ fie prezenfli în fiecare zi? Ar putea fi unii dafli afaræ øi trimiøiînapoi acasæ – studenflii slabi, sæ spunem?√ Multe din aceste lucruri se vor aranja din mers, de la sine. Iar unii dintre ceiinvitafli au trecut deja prin astfel de experienfle øi øtiu cum sæ se descurce, dar vomîncerca, în diverse feluri, sæ creæm o structuræ prin care sæ devinæ obligatoriu dinpartea studenflilor sæ participe într-un fel sau altul. Indiferent dacæ ai un mic rol administrativsau orice altceva nu prea solicitant, existæ o responsabilitate pe care o ai caparticipant. Nu e o vacanflæ de trei luni la soare. Sper cæ vom fi în stare sæ facemalegeri bune, în special în ce-i priveøte pe cei care ne sînt oaspefli – nu-i numim profesori–, cei care organizeazæ activitæflile, øi speræm cæ vom fi în stare sæ luæm deciziicare sæ nu fie prea generale, ci sæ purtæm discuflii concrete despre cum pot decurgelucrurile, øi sæ creæm un fel de intimitate øi o atmosferæ productivæ.¬ Chestiunea educafliei este una crucialæ în cercurile artistice moderniste, iar dacæprivim din perspectivæ istoricæ existæ chiar mai multe modele, ca Bauhaus, de pildæ,care a fost realmente cel mai elaborat model de øcoalæ de artæ. Cred cæ nu puteflievita datoria de a crea un model.√ În primul rînd, ceea ce e extrem de important în legæturæ cu acest proiect estefaptul cæ e o øcoalæ care-øi desfæøoaræ activitatea în contextul unei bienale, aøa cæeste foarte specific…¬ Sunæ a scuzæ…√ Dimpotrivæ, e un fapt cæ nici eu nu sînt educator – vreau sæ spun cæ existæ oamenicare-øi petrec întreaga viafla cercetînd øi lucrînd cu aceste chestiuni – øi nici colegiimei. Øtim puflin øi încercæm sæ øtim cît mai mult cu putinflæ, însæ, repet, aceasta esteo øcoalæ organizatæ de curatori. Prin urmare, ne reflectæ, normal, propriile pozifliiøi nu e un panaceu universal. Øcoala e organizatæ în jurul anumitor teme, de caresînt interesafli doar anumifli oameni. Nu încearcæ sæ ræspundæ la toate întrebærile øinoi nu încercæm sæ concuræm cu programele universitare instituflionale.¬ Am citit cîteva dintre afirmafliile foarte stranii ale urmætorului curator al Documenta,Roger Bruegel. Nu øtiu dacæ tu cunoøti ideea lui despre felul în care încearcæ sæorganizeze urmætoarea Documenta la Kassel, dar mi se pare cæ existæ niøte analogii.Dupæ pærerea mea, cu toate cæ în aceastæ etapæ problema e puflin obscuræ, el descurajeazæîntr-un fel sau încearcæ sæ încetineascæ producflia artisticæ øi sæ se concentrezeastfel mult mai mult asupra contextului, asupra pozifliei artei în societate, în politicæøi aøa mai departe. Mi se pare cæ e un fel de „bine, bine, gata cu expozifliile uriaøe,se expun prea multe lucruri, iar aceste lucruri slæbesc, oarecum, concentrarea“. Subscriiacestei intenflii?√ Ideea noastræ reflectæ o atmosferæ actualæ generalæ – poate în sensul de carevorbeai; cînd mi-ai citit textul, l-ai gæsit puflin cam îmbibat de jargon, pentru cæ înel se discutæ mult aceste chestiuni, øi e foarte bine cæ urmætoarea Documenta esteinteresatæ de lucruri similare. E un pas important, putem crea un fel de dialog înjurul unor teme asemænætoare. Øi, la fel ca Documenta, acest proiect e interesat øito have an exact opinion on the political situation. When we aredragged into this situation, to counter this possibility of instrumentalization,then it is our job to be able to create a discussion.¬ In reference to what I was asking you before about Joseph Beuysand Catherine David, about organizing this kind of educative discoursedeveloping symposia on the occasion of different exhibitions:the main difference I see here – and that is the strong part of yourevent – is that you expect students, so you expect people to be therefor the whole period. The danger that is always there when you organizea symposium or consciousness-generating discussions, is that peoplelose interest and then they’d feel that that’s just speaking in the air– having fixed students can be a solution to that. Will there be any officialframework for the students that they normally have in the schools?Willl they be expected to be present every day? Might there be peoplekicked out and sent back home – the bad students, so to say?√ A lot of these things will work themselves out as we function.And some of the invited people have already gone through thesekind of experiences and know how to handle it, but in many wayswe will try to set up a structure where there is an obligation on thepart of the students to participate in some way. Whether they havea small administrative role or whatever without being too pushy, butthere is a responsibility that you have as a participant. It is not athree-month holiday in the sun. I hope we will be able to make goodchoices, particularly for those people who are our guests – we don’tcall them teachers –, the people who organize activities, and hopefullywe are able to not make generic choices but really have concretediscussions about how things can work, and to create a kindof intimacy and an atmosphere of productivity.¬ The question of education is a crucial one in modernist artist circles,there are several models to look at even historically, like theBauhaus for example, which was really the most elaborate model foran art-school. I think, somehow, that you cannot avoid the duty tocreate a model.√ First of all, what is extremely important about this project is thatit is a school which is taking place in the context of a biennial, so it isreally very specific...¬ It sounds to be an excuse…√ On the contrary, it is a fact that neither am I an educator– I mean there are people who spent their entire lives researchingand working on these issues – nor are my colleagues. We know a littlebit and we try to know as much as possible, but again, this is aschool which is being organized by curators. Therefore it naturallyreflects our own positions and it is not a cure for everything.The school is based around specific topics in which only specific peoplefind interest. It is not trying to answer everything and we are nottrying to compete with established university programs.¬ I have been reading some of the very rare statements by thenext Documenta’s curator, Roger Bruegel. I do not know if you arefamiliar with his idea about how he is trying to organize the nextDocumenta in Kassel, but I feel some parallels. Although it is quiteobscure at this stage, according to my personal feelings he is alsosomehow discouraging, or trying to slow down, art production andthen concentrating much more on the framework, much more onthe position of art in society, in politics or whatever. I feel this kind of“ok, ok, enough of huge exhibitions, too many things on display, andthese too many things somehow dissolve the concentration”. Do youagree with this intention?√ Our idea reflects a general atmosphere that exists – maybe in asense like you have said, when you were reading my text you foundit was a little bit jargony because there is a lot of talk about theseissues, and it is exciting if the next Documenta is actually interestedin similar things. It is a great step, we can create a kind of dialoguearound similar topics. And similar to Documenta, this project is interestedwith the role of the curator as well. It has moved so fast intothis jargony thing. Whatever group show you have, there are thesame artists circulating....89

el de rolul curatorului. Totul s-a transformat atît de repede într-un cerc închis. Laorice expoziflie organizatæ de un grup, sînt aceiaøi artiøti cei care se plimbæ dintr-oparte în alta…¬ Aøa este. Într-un fel, artiøtii par sæ aibæ deja un fel de importanflæ secundaræ înraport cu fluxul discufliilor øi al textelor pe marginea artei. Asta mæ sperie puflin.√ Øi poate acesta e un bun motiv pentru a crea astfel de proiecte unde se poateredefini rolul curatorului…¬ Nu væ e teamæ cæ – poate cæ nu e cazul, dar îmi imaginez cæ ar fi posibil sæ fieperceput aøa – ar putea exista un aspect condescendent în toatæ aceastæ chestiune,ceva de genul „acum nu dorim sæ expunem artiøti, dorim doar sæ invitæm artiøti caresæ-i învefle“.√ Dar profesorii sînt øi ei artiøti. Partea bunæ cînd faci un astfel de proiect e cæ devineunul din multele proiecte – existæ diferite modele în curs de desfæøurare, diferitetipuri de expoziflii – øi acest gen de diversitate este important. Nu am vrut sæ facemo altæ expoziflie pe scaræ mare. Nu o respingem cu totul, însæ nu fline de orientareanoastræ.¬ Care sînt impresiile tale dupæ vizita din Ungaria?√ Desigur, nu pot sæ spun prea multe, pentru cæ aceastæ cælætorie a avut loc încontextul prelegerii mele de la Mûcsarnok øi al cîtorva vizite fæcute ici øi colo. Vizitas-a transformat într-o discuflie despre aceastæ øcoalæ, pentru cæ, în cazul acestei Manifesta,accentul cade mai mult pe acapararea atenfliei oamenilor decît, pur øi simplu,pe a merge øi a face totul dupæ-bunul plac. Oricum, am fost puflin surprinsæde mæsura în care lumea se concentreazæ pe chestiunile pragmatice care flin de asta– ca, de pildæ, de unde vin banii, cum pot eu ajunge acolo etc. – øi cred cæ e puflinprea dogmaticæ din acest punct de vedere. Înfleleg cæ anumite circumstanfle sînt foartecomplicate øi cæ viafla e duræ, dar mi se pare cæ, poate, o discuflie despre idei ar trebuisæ preceadæ construcfliile practice care o fac posibilæ.¬ Deci ai simflit cæ Ungaria e un loc sceptic øi cinic?√ Poate. Desigur, am de-a face doar cu un anumit cerc de persoane øi cu o anumitætemæ, aøa cæ nu doresc sæ fac generalizæri în privinfla Ungariei.¬ Øtii, situaflia din Ungaria – cred cæ ai putut observa – stæ în felul urmætor: în ultimuldeceniu, artiøtii maghiari au participat doar arareori la vreo expoziflie internaflionalæde masæ, ceea ce le provoacæ o anumitæ sensibilitate legatæ de asta, care ar puteaduce la un astfel de scepticism. Ungaria resimte efectele negative ale acestui tip derezistenflæ simbolicæ la care te-ai referit, fiindcæ se pare cæ Ungaria nu e un loc suficientde interesant pentru a lua parte la acest joc simbolic.√ Sau poate cæ e doar prea interesantæ, pentru cæ nu prea înflelegi limba øi contextuldintr-o perspectivæ exterioaræ.¬ Da, într-adevær, rezistenfla simbolicæ utilizeazæ întotdeauna criterii foarte superficiale.¬ That’s it. Artists somehow already seemed to have a kind of secondaryimportance in respect to the flow of discussions and textsaround art. That is a bit scary for me.√ And perhaps that is a good reason for having these kinds of projectswhere you can redefine the role of the curator...¬ Are not you afraid of that – maybe this is not the case, butI could imagine that one might perceive – there might have been acertain patronizing aspect in the whole thing in terms of “now we donot want to show artists, we want to invite artists to teach them”.√ But the teachers are also artists. The good thing in doing theproject like this is that it becomes one of many projects – there aredifferent models going on, different kinds of exhibitions – and thatkind of diversity is important. We did not want to do another largescaleexhibition. We are not rejecting it completely, but it is not ourdirection.¬ What are you impressions after this visit of Hungary?√ Of course I can’t really say that much because this trip has beenpretty much in the framework of this lecture of mine in Mûcsarnokand a few visits here and there. The visit has become much moreabout discussing this School because in the case of this Manifestait is much more focused on grabbing the attention of people ratherthan simply going and making your own choices. Anyway, I was a bitsurprised at the extent to which people are very focused on thepractical issues of it – like where is the money coming from, how canI get there etc. – and a little bit too dogmatic in that sense. I understandthat certain circumstances are very complicated and life ishard, but it seems that maybe a discussion about ideas should bein the forefront before the practical constructions of how it can bepossible.¬ So you felt Hungary was a skeptical or cynical place?√ Maybe. Of course, I’m just dealing with a very specific circleof people and a very specific topic so I don’t want to come up withsome generalizations about Hungary.¬ You know, the situation in Hungary is – you might have sensed –,that in the last decade Hungarian artists rarely participated in anyinternational mass exhibitions so that lends a certain sensitivity topeople in regard to these things that might result in this skepticism.Hungary feels the negative effects of the tokenism that you werereferring to, as it seems Hungary does not constitute an interestingenough place to make part of this tokenism play.√ Or maybe it’s just too interesting, as you don’t really understandthe language, and the context from an external point of view.¬ Yes, indeed, tokenism always uses very superficial criteria.Budapest, January, 2006Thanks to Michael Rakowitz for the proof-reading.Budapesta, ianuarie 2006Mulflumiri lui Michael Rakowitz pentru corecturæ.Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State90

scenaJeremy DellerMemory Bucket, 2003, video still, courtesy: Jeremy Deller; Art:concept, Paris;Gavin Brown’s Enterprise, New York; The Modern Institute, Glasgow,credit: The Berlin BiennialHUMAN ATTRIBUTESAttila Tordai-S.Of Mice and Men, The 4th Berlin Biennial of Contemporary ArtOpening: March the 23rd 2006, curators: Maurizio Cattelan,Massimiliano Gioni, Ali SubotnickAtribute umaneAttila Tordai-S.Øoareci øi oameni, a patra Bienalæ de Artæ Contemporanæ de la Berlin, deschiderea:23 martie 2006, curatori: Maurizio Cattelan, Massimiliano Gioni, Ali SubotnickÎmprumutarea titlului romanului din 1937 al lui John Steinbeck, Øoareci øi oameni,nu a fost, probabil, un simplu capriciu al curatorilor celei de-a patra Bienale de laBerlin, ci, dimpotrivæ, organizatorii au dorit sæ semnaleze felul în care expoziflia seorganizeazæ în jurul unui limbaj care nu este unul teoretic, nici unul politic, ci, maicurînd – asemeni poeziei øi literaturii –, unul mai introvertit, mai izolat øi cu desævîrøireartistic. Curatorii subliniazæ: arta trebuie sæ ræmînæ întotdeauna, dintr-un anumitpunct de vedere, obscuræ, difuzæ, sæ-øi apere ambiguitatea. Conform acesteiconsideraflii, sînt expulzate atît idiomul socio-politic, cît øi pretenflia ca lucrærile sæ abordezeoraøul sau strada unde sînt expuse – întrucît, dupæ cum susflin ei, limbajul arteipoate reflecta doar asupra arhetipurilor. Cu toate acestea, nu doar Berlinul øi culturagermanæ, ci øi Auguststrasse, istoria øi arhitectura sa sînt prezente la evenimentîntr-o manieræ pregnantæ. Pe lîngæ spafliul tradiflional al bienalei, KunstWerke, expozifliaeste gæzduitæ de clædirea unei foste øcoli evreieøti pentru fete, de vechea salæde bal Clärchen, de cîteva apartamente închiriate, de vechiul cimitir Garrison dinBorrowing the title of John Steinbeck’s 1937 novel, Of Mice andMen, was probably not a whim on the part of the curators of thefourth Berlin Biennial, on the contrary, the might have wished to signalhow the exhibition – just like poetry and literature – is organisedaround a language which is neither a theoretical nor a political butrather a more introverted, a more isolated and utterly artistic one.The curators’ statement emphasizes: art needs to defend its polisemy,it should, in certain respect, remain always obscure, diffuseand difficult to decipher. Along this consideration not only the sociopoliticalidiom but also the demand for the works to deal with thecity, or with the street where they are exhibited is banished– because, as they say, the language of art may only properly reflecton archetypes. Nevertheless not only Berlin and the German culture,but Auguststrasse, its history and architecture are emphatically presentat the event. Except for the halls of the KunstWerke, the exhibitionis hosted by the building of the former Jewish School for Girls,the old-time Clärchen ballroom, a few rented dwellings, the OldGarrison Cemetery at the end of the street, but also by one of thoserented containers which are lately characteristic of the place. Otherorganically connected exhibition sites are the Gagosian Gallery,established by curators last year and at the disposal of artists andindependent curators ever since, and a column of the Zitty fortnightly,an extension of the biennial, featuring interviews taken fromexhibiting artists. Checkpoint Charley, a large-sized catalogue comprisingthe works of approximately 700 artists with whom the curatorscame in touch while preparing for the biennial is also part of theexhibition.Although through their choice of exhibition spaces the curators havemostly given up the use of the white cube and try to invade the sitesof private and social existence instead, this lends no solid ground forus to say they represent a generally progressive direction in art.In the aftermath of the Second World War a tradition developed forart to discuss events and things not on a merely representative level,but as active practice pertaining to everyday reality as well. Art’sstructure opened up thus, allowing not only actual everyday eventsbut the impact of the creation upon everyday life, the gifts and continuationof certain projects in time to leak into the work of art.Through questioning its own working practices, Of Mice and Mendenied or at least trimmed this very dimension of fine arts. Neverthelessthis happens not by avoiding interactive or socially sensitiveworks. While peeping into the tiniest concealed rooms of our existenceand offering insight into the obscured inner life of historicalman, the exhibition sheds no light at all, in fact it leaves man in hiscondition termed “sense of darkness” by curators and describedwith the use of concepts such as fear, loneliness, secluded feelings,ATTILA TORDAI-S. este redactor la IDEA artæ + societate øi coordonator al Studioului Protokoll.ATTILA TORDAI-S. is editor at IDEA arts + society, is running Protokoll Studio.91

Dorota JurczakThe Grandmother Saw the Turd and Maciusia, 2003, etching, 29 × 34.5 cm,courtesy: Dorota Jurczak; Corvi-Mora, London, credit: The Berlin BiennialNathalie DjurbergFlorentin, 2004, video still, courtesy: Nathalie Djurberg; Giò Marconi, Milan,credit: The Berlin BiennialAïda RuilovaLife like, 2006, video still,courtesy: Aïda Ruilova; Greenberg Van Doren Gallery & Salon 94, New York,credit: The Berlin BiennialTadeusz KantorSchool Class – Closed Work, 1983–1985, installation view,courtesy: Heiresses of Tadeusz Kantor: Maria Stangret, Dorota Krakowska;Cricoteka, Kraków, credit: The Berlin Biennial92

Mark MandersSilent Factory, 2000, iron, wood, and various materials, Collection Neue Pinakothek,Munich, courtesy: Mark Manders; Zeno X Gallery, Antwerp, credit: The Berlin Biennialcapætul stræzii, dar øi, de asemenea, de unul din acele containere închiriate care sîntatît de caracteristice, în ultima vreme, stræzii berlineze. Alte locuri de expoziflie interconectateorganic sînt Galeria Gagosian, înfiinflatæ de curatori anul trecut øi pusæ,de atunci încoace, øi la dispoziflia artiøtilor øi curatorilor independenfli, øi o coloanæa bilunarului Zitty, o extensie a bienalei, conflinînd interviuri luate artiøtilor care s-austabilit la Berlin. Checkpoint Charley, un catalog de mærime considerabilæ, cuprinzîndlucrærile a 700 de artiøti cu care au intrat în contact curatorii în timp ce se pregæteaupentru bienalæ, este, de asemenea, parte a expozifliei.Deøi, prin selectarea spafliilor expoziflionale, curatorii au abandonat, aproape în totalitate,folosirea cubului alb, încercînd, în schimb, sæ pætrundæ în spafliile existenflei privateøi ale existenflei sociale, acest lucru nu ne oferæ un temei suficient pentru a susflinecæ ei ar reprezenta o direcflie artisticæ cu precædere progresivæ. Dupæ cel de-al DoileaRæzboi Mondial, s-a validat un discurs artistic care presupune abordarea evenimentelorøi a lucrurilor nu doar la un simplu nivel reprezentativ, ci, mai ales, ca o practicæactivæ aparflinînd realitæflii de zi cu zi. Astfel, structura artei s-a deschis, fæcînd posibilsæ transparæ în opera de artæ nu doar evenimentele cotidiene efective, ci øi impactulcreafliei asupra vieflii cotidiene. Aceastæ bienalæ abandoneazæ sau, cel puflin, punesub semnul întrebærii tocmai aceastæ dimensiune a artelor vizuale. Dar nu din cauzæcæ ocoleøte lucrærile interactive sau socio-politice, ci fiindcæ, în timp ce trage cuochiul la cele mai strîmte cotloane ale existenflei noastre øi aruncæ o privire înspreobscura viaflæ interioaræ a omului istoric, îl lasæ pe om în starea sa firavæ. Expoziflianu emanæ niciun fel de „luminæ“, ba chiar îl lasæ pe om într-o stare caracterizatæ defricæ, singurætate, senzaflie de izolare, psihozæ øi boalæ, numitæ de curatori „sentimental întunericului“. Expoziflia înfæfliøeazæ o imagine a comunitæflii stræine de om,o societate prezentatæ ca un construct stræin vieflii, care are un anumit efect asuprasubiectului øi care, în plus, încætuøeazæ cu adeværat libertatea interioaræ øi identitateaumanæ. Sentimentele enumerate mai sus sînt, indubitabil, atît de reale, încît ne determinævieflile; øi totuøi, pentru cæ tragedia existenflei atinge, în bienalæ, dimensiuni cvasimitologice,cercetarea cauzelor sau a solufliilor problemelor devine tot mai puflinposibilæ: ne transformæm în privitori pasivi, excluøi, ai nenorocirii umane. Væzut dinexterior øi de la o oarecare distanflæ, omul secolului XX sau XXI, pæræsit øi luptîndu-secu sentimente încurcate, cu frustræri, probleme reale sau fictive, capætæ unfel de auræ determinantæ.În ciuda acestui fapt, lucrærile prezentate în cadrul celei de-a patra bienale pæstreazæo anumitæ distanflæ faflæ de poziflia adoptatæ de curatori. În lucrarea Særutul [Kiss] (2002),Tino Sehgal le-a indicat unui bæiat øi unei fete sæ se særute øi sæ se îmbræfliøeze în salade bal din Ballhaus Mitte. Coregrafia lucrærii confline indicafliile artistului, însæ cei doidansatori sînt, totodatæ, liberi sæ le interpreteze. Aøa cum ne-a obiønuit deja Sehgal,artistul nu a permis niciun fel de documentare a proiectului (nu existæ nicio fotografiea acestuia în vreunul din cataloage). Astfel, Særutul poate fi experimentat doardirect, ceea ce, în concreteflea lucrærii, nici nu necesitæ vreo explicaflie suplimentaræ.Sehgal ne recomandæ o reconsiderare a producfliei culturale, o reorganizare aprocesului creativ. Cîtæ vreme crede cæ arta este, finalmente, un proces de producflie,singurul mod de a adapta arta circumstanflelor noastre actuale pare a fi o reconsiderarea producfliei culturale. Una din cele mai interesante chestiuni la caresîntem conduøi de lucrarea lui Sehgal se referæ la felul în care societatea de astæziar putea, pe baza comunicærii verbale øi a încrederii reciproce, sæ-øi creeze propriilearhive cultural(-vizual)e.Ultimul film al lui Ulf Aminde, Viafla nu este un tonomat [Life Is not a Listeners’ RequestProgram/Das Leben ist kein Wunschkonzert] (2005), confline, de asemenea, elementede comunicare verbalæ, deøi, în acest caz, comunicarea duce la altfel de consecinfle.Artistul a rugat cîteva duzini de muzicieni de stradæ sæ cînte un anumit motiv muzipsychosisand malady. The exhibition reproduces a community presentedas a compulsion alien from man, a society depicted as a constructalien from life which have a certain effect upon the subject yetthey actually fetter man’s inner liberty and identity and operate asopposites of these. The feelings listed above are undeniably real,to the extent where they determine our life, nevertheless as thetragedy of existence acquires quasi-mythological dimensions it graduallybecomes impossible to inquire for the causes of or solutions forproblems: we turn into excluded, passive viewers of the scene.Viewed from the outside and from a certain distance, twentieth ortwenty-first century man, left alone and struggling with entangledfeelings, frustrations, fictitious and real troubles, acquires a deterministicsort of aura.Nevertheless the works presented in the framework of the fourthbiennial did keep a certain distance from the position adopted bycurators. Instructed so by Tino Sehgal, a boy and a girl were kissingand hugging in the ballroom of Ballhaus Mitte, a building mellowedby age at 24/25 Auguststrasse. The choreography of the work Kiss(2002) incorporated the instructions of the artist, while the twodancers were also free to interpret it. As we have already grownaccustomed to it with Sehgal, the artist allowed no documentationof the project (there is no photograph of it in the catalogue either).Thus one might only experience Kiss directly and this requires nofurther explanations. Sehgal recommends a reconsideration of culturalproduction, a reorganisation of the creative process. As hethinks art is finally a process of production, the only way of adaptingart to our present circumstances appears to be a reconsideration ofcultural production. One of the most interesting questions we arriveat driven by Sehgal’s work is to what an extent is today’s societyable to create its (visual)-cultural archive on basis of verbal communicationand trust.The latest film by Ulf Aminde, Life Is not a Listeners’ Request Program(Das Leben ist kein Wunschkonzert) (2005) also contains elementsof verbal communication, nevertheless communication in thiscase leads to different consequences. The artist has asked severaldozen street musicians to play a certain musical score. Each musicianappears on a different monitor yet as they are shown side by sidewithin a video-installation, the whole production acquires a new93

Gillian WearingDrunk, 1999, video still, © Gillian Wearing, courtesy: Gillian Wearing; Maureen Paley Interim Art, London, credit: The Berlin Biennial94

scenaAnri Salatime after time, 2003, video still, producers: Bick Productions;The New Museum of Contemporary Art, New York, courtesy: Anri Sala;Johnen Galerie, Berlin; Hauser & Wirth, Zurich/London,credit: The Berlin BiennialMarcel van Eedenno title, 2005, pencil on paper, courtesy: Marcel van Eeden; Galerie Michael, Munich, credit: The Berlin Biennial95

Steven ShearerPoems, 2006, mock up for installation, courtesy: Galleria Franco Noero, Turin; Galerie Eva Presenhuber, Zurich, credit: The Berlin Biennial96

scenacal. Fiecare muzician apare pe un ecran separat, astfel cæ, deøi sînt arætafli, într-oinstalaflie video, fiecare în parte, producflia ca întreg dobîndeøte o nouæ situaflie datoritæcolajului. Prezenfla øi semnificaflia individului apar cu totul diferite atunci cînd el locuieøtespafliul social pe care øi-l imagineazæ (cazul fiind cel al muzicienilor de stradæ)sau cînd altcineva îi prescrie un rol într-un colectiv. Erik van Lieshout a tratat,de asemenea, relaflii colective øi fenomene sociale. În 2005, el a stræbætut Germaniape bicicletæ, întrebîndu-i pe oameni despre lucrurile care le determinæ viafla.Ræspunsurile erau diferite øi contrare, formulate dintr-un punct de vedere strict personal.Totuøi, aceelaøi caracter contrar øi capricios pare sæ caracterizeze øi stilul luiLieshout, al cærui interes øi proces artistic dinamic par sæ reprezinte nimic mai multdecît o investigaflie pur superficialæ: o dezvoltare neaøteptatæ este suficientæ pentruca lucrurile sæ ia o întorsæturæ total diferitæ, surprinzætoare. În ciuda aerului sæu superficialøi fortuit, lucrarea descrie problemele personale øi sociale, caracteristice viefliinoastre cotidiene, într-o manieræ extrem de precisæ. Instalaflia video Beat [Drunk](1999) a lui Gillian Wearing expune alcoolici împleticindu-se într-un spafliu alb, neutru.Într-o anumitæ mæsuræ, existæ niøte legæturi între aceste personaje, lucru vizibilîn gesturile øi ciondæneala lor. Totuøi, aceastæ companie grosolanæ este înfricoøætorde singuræ. Dacæ extrapolæm aceastæ situaflie la scara întregii omeniri, atunci vomobfline o imagine a unei societæfli care nu manifestæ niciun semn al vreunei nevoide luciditate. Øi lucrarea video Deeparture (2005) a lui Mircea Cantor foloseøte unspafliu gol, neutru. De fapt, douæ animale reale sînt prezentate într-o galerie cu desævîrøiregoalæ. Poate øi datoritæ spafliului total stræin, ambientului artificial creat deom, lupul øi cæprioara se simt vizibil stingherite. Simpla ciondænealæ pe care o øtimdin filmul lui Wearing se transformæ aici într-un alt tip de întîlnire: ambele sînt vigilente.În timp ce în lucrarea lui Wearing oamenii decad øi se destind sub influenflaalcoolului, lupul øi cæprioara par, în filmul lui Cantor, sæ-øi reflinæ instinctele, acflionînd,astfel, diferit faflæ de aøteptærile noastre: cele douæ animale par a fi mai curînd apropiateunul de celælalt decît inamici. Lucrarea video time after time (2003) a lui AnriSala aratæ un cal stînd aproape nemiøcat la marginea unei autostræzi. Pe mæsuræ cemaøinile ruleazæ, nemiøcarea calului este întreruptæ doar de ridicarea sporadicæ aunui picior. Într-un stil foarte diferit de cel prezentat de Cantor, animalul continuæsæ aparæ ca stræin într-un mediu controlat de oameni.Lucrærile lui Cantor øi Sala sînt exemple bune pentru observarea animalelor în mediuluman, færæ însæ a ne aventura în a face comparaflii øi paralelisme între comportamentelelor øi cele ale oamenilor. Ideea bienalei conform cæreia omul e prins întrestarea de „uman“ øi cea de „animal“ e suspectæ, pentru cæ bestialitatea øi iraflionalitateaderivate de la animale, pe care curatorii le consideræ a fi într-o atît de maremæsuræ caracteristice omului, sînt, de fapt, simple atribute umane. În acelaøi fel, argumentulpropus de curatori, potrivit cæruia „aproape tofli artiøtii care expun, sau celpuflin lucrærile lor, par învæluifli într-o beznæ totalæ, care poate fi cititæ ca o persistenflæa iraflionalului øi a obscurului în fafla raflionalitæflii“, nu se aplicæ, la un nivel mai general,vieflii noastre de zi cu zi, cu toate cæ psihoza øi iraflionalitatea religioasæ øi magicæpe care le creeazæ mintea umanæ ne vor influenfla în continuare viafla cotidianæ.Traducere de Andrei State øi Veronica Lazærvalue owing to a certain cacophony and to personal differences.The individual has an entirely different presence and meaning whenhe inhabits the social space he imagines he does (the case being thatof street musicians) or when he fulfils a part in a collective created byanother person (the artist for this time – but here one can think ofother people governing manipulative structures as well). Erik vanLieshout has also dealt with collective relations and social phenomena.He toured Germany in 2005 by bike, asking people to answeressential questions on things which determine their life. Answerswere inconsistent and speaking for themselves. Nevertheless thesame inconsistency and capriciousness seems to characterize Erikvan Lieshout’s style as well, whose dynamic work process and interestseem to falter at times and amount to nothing more than superficialinquiry. An unexpected development is enough for things totake a totally different, surprising turn. Despite its air of superficialityand fortuitousness, the work describes the personal and social troublescharacteristic of our everyday life in quite a precise manner.Gillian Wearing’s video installation Drunk (1999) displays alcoholicsstumbling in a white, neutral space. These characters are connectedto a certain degree, this is apparent in their gestures and squabble,nevertheless this is the most they can offer. The raunchy company isnevertheless frightfully lonely. If we extrapolate the situation to thelevel of mankind, then we obtain an image of a society which displaysno signs of a need for soberness whatsoever. Mircea Cantor’svideo, Deeparture (2005) relies upon empty, neutral space as well.Actually two real animals are presented in a totally empty gallery.The wolf and the deer feel noticeably awkward. The light squabblefamiliar from the film by Wearing turns here into a different kindof meeting: the two are both on the look-out. The animals act totallydifferent from what we might expect. While in Wearing’s work peopledegrade and relax under the influence of alcohol, the wolf andthe deer seem to keep back their instincts in Cantor’s film. Owing tothe presence of people and cameras, or because of the totally alien,artificial space, the two animals seem to be rather close to eachother then enemies. Anri Sala’s video time after time (2003) showsan almost motionless horse standing by a highway. As cars roll by,the motionlessness of the horse is only broken by its occasional liftingof a leg. In a very different fashion from that presented by Cantor,the animal still appears as alien in an environment controlledby people.Cantor’s and Sala’s works are good examples for the observation ofanimals in human environment without effecting a comparison andwithout trying to establish parallels between their behaviour. Thereis a hidden limp in the thought of man being captured between thestates of “human” and “animal” because the bestiality and irrationalityderived from animals which curators consider to be so much characteristicof man are actually purely human attributes. The sameway, the statement made by curators, according to which “Almost allthe artists in the show, or at least their works, seem enveloped in aradical darkness, which could be read as a persistence of the irrationaland the obscure in the face of rationality and fundamentalism“does not apply to our everydays on a general level. The psychosis,the religious and magical irrationality the human mind creates willat the most count for a noticeable, but far from dominant partof everyday life.Translated by Noémi László97

Promised Landsla Haus der Kulturen der Welt, BerlinMarta Jecu24 martie – 14 mai 2006: China – zwischen Vergangenheit und Zukunft [China – între trecut øi viitor]; 30 septembrie– 20 noiembrie 2005: Räume und Schatten – zeitgenössische Kunst aus Südostasien [Spaflii øi umbre– arta contemporanæ din Asia de Sud-Est]; 2– 18 decembrie 2005: Traum und Trauma, Moving Images andPromised Lands [Vis øi traumæ, imagini mobile øi flinuturi fægæduite]; 19 martie – 9 mai 2004: Entfernte Nähe –neue Positionen iranischer Künstler [Apropiere îndepærtatæ – noi poziflii ale artiøtilor iranieni]; 20 martie –11 mai2003: DisORIENTation – Contemporary Arab Artists from the Middle East [DisORIENTation – artiøti arabi contemporanidin Orientul Mijlociu]; 19 septembrie – 16 noiembrie 2003: Body.City – New Perspectives from India[Corp.Oraø – Noi perspective din India].Moving Images and Promised Lands este subtitlul lirico-evocativ al titlului nu mai puflinrezonant – Traum und Trauma [Vis øi traumæ] – al expoziflei despre „ideea de Israel“de la Haus der Kulturen der Welt din Berlin. „Casa Culturilor Lumii“ promite,prin imagini contemporane, cartografierea unor teritorii îndepærtate øi însceneazæ,începînd cu anii ’90, un divan interdisciplinar de prezentare dialogicæ (exclusiv) a culturilorextraeuropene: America Latinæ, Asia øi Orientul Mijlociu. Între „tradiflie øi globalizare,religie øi noile medii“ – anunflæ argumentul pe o paginæ web –, proiectelecuratoriale 1 cautæ sæ foreze multistratificarea unor experienfle sociale øi politicecontemporane, prin manifestæri estetice.Am sæ mæ refer mai jos la modele expoziflionale practicate de Haus der Kulturender Welt (HKW), pe care le-aø putea numi de facturæ post-postcolonialæ: ele iauîn calcul imposibilitatea unei cunoaøteri/prezentæri exhaustive a unei culturi stræine,dar pleacæ de la premise postcoloniale, printr-o construcflie conceptualæ ce are labazæ o formulæ binaræ (local-stræin), cu termeni menflinufli în opoziflie. Privesc acestepractici ca pe o reminiscenflæ a strategiilor curatoriale antropologico-artistice alesfîrøitului anilor ’80 2 , extrapolate, printr-un discurs adus la zi, la dinamica transferurilorøi la interactivitatea confruntaflionalæ, inerente discursului actual.Suportul teoretic înfæfliøat în argumentele curatorilor 3 øi în textele de prezentare aleexpozifliilor traverseazæ toposurile criticii culturale din ultimele decenii, pledînd pentruasimilarea lor: urmærirea reflelei globale, prin care acfliuni locale se influenfleazæreciproc, a pluralitæflii tradifliilor øi a modernitæflilor, cu noile lor consecinfle asupraproducfliei artistice contemporane, depæøirea viziunii unei lumi polarizate întrecentru øi periferie, valorizarea în mod egal a unor culturi diferite, implicarea individualuluiøi a cotidianului, pentru a face relevant un discurs cultural. 4 Aluziile la conotafliilespecifice lucrærilor sînt minime, avînd eventual ponderea unor note de subsolla teoremele preexistente. Potenflialul expresiv inedit, degajat de calitæflile speculativeinerente unei abordæri artistice critice/documentare, este subordonat unor paradigmeinterpretative devenite între timp locuri comune.O altæ instituflie culturalæ de prestigiu din Berlin, Martin Gropius Bau, prezintæ, înexpoziflii la fel de cuprinzætoare, într-o manieræ didacticæ, coordonatele structuraleale unor culturi contemporane. La HKW, prin evenimente dedicate, de exemplu,Asiei de Sud-Est (Räume und Schatten – 2005), Iranului (Entfernte Nähe – 2004),flærilor arabe (DisORIENTation – 2003), Indiei (Body.City – 2003), Americii Latine(Havana/São Paulo – 1996), expunerea construieøte, dimpotrivæ, o ambiguitate însce-PROMISED LANDS AT HAUS DER KULTUREN DER WELT, BERLINMarta Jecu24 March – 14 May 2006: China – zwischen Vergangenheit undZukunft; 30 September – 20 November 2005: Räume und Schatten– zeitgenössische Kunst aus Südostasien; 2–18 December 2005:Traum und Trauma, Moving Images and Promised Lands;19 March – 9 May 2004: Entfernte Nähe – neue Positionen iranischerKünstler; 20 March – 11 May 2003: DisORIENTation – ContemporaryArab Artists from the Middle East; 19 September – 16 November2003: Body.City – New Perspectives from India.Moving Images and Promised Lands is the lyrical-evocative subtitleof a no less grandiloquent title – Traum und Trauma (Dream andtrauma) – for the exhibition on the “idea of Israel” in Haus derKulturen der Welt, Berlin. “The House of the World Cultures” promises,through contemporary images, to map distant territories andstages, starting with the ’90s, an interdisciplinary area of (exclusively)extra-European culture presentation in dialog: Latin America,Asia and the Middle East. Between “tradition and globalization, religionand new media” – announces the statement on the web site –the curatorial projects 1 seek to dig for the multi-stratum social andpolitical contemporary experiences through esthetic events.I shall refer hereafter to the exhibition models put into practice atHaus der Kulturen der Welt (HKW), which I could call post-post-colonial:they take into account the impossibility of knowing /presentingexhaustively a foreign culture but starts off from post-colonialgrounds through their conceptual construction having at its foundationsa binary formula (local-foreign) with opposing terms. I seethese practices as reminiscence of the anthropological-artistic curatorialstrategies of the late ’80s 2 , extrapolated through a discourseupdated to the dynamic of transfers and confrontation interactivity,inherent to the today discourse.The theoretic background presented in the curators’ 3 statements andin the description texts of the exhibitions cross the themes of the culturalcriticism of the past decades pleading for their assimilation:to follow the global network through which local actions influencemutually, the plurality of traditions and modernisms, with their newconsequences on the contemporary artistic production, to overcomethe vision of a world divided in center and periphery, to equallyvalue different cultures, to involve the individual and the day-to-dayfor the relevance of a cultural discourse 4 . The hint to the specific connotationsof the works is minimal with the weight of a footnoteMARTA JECU a fæcut studii de istoria artei øi a absolvit un masterat în antropologie la Bucureøti. În prezenteste doctorand în antropologie urbanæ la Berlin.MARTA JECU obtained a BA in art history and graduated a MAin anthropology, in Bucharest. She is now a PhD student in urbananthropology, in Berlin.98

scenanatæ, care pretinde cæ lasæ loc unui relativism firesc în contextul contemporan, darmizeazæ pe exotismul unei alteritæfli culturale. Dacæ la Martin Gropius Bau, în expozifliaDie Neuen Hebraer. 100 Jahre Kunst in Israel (2005, curator: Doreet LeVitteHarten) conceptul expoziflional este o prezentare istoricæ a artei din Israel a ultimuluisecol, în cazul HKW, ceea ce este pus în scenæ este un teritoriu, iar lucrærile expusedevin fragmente disparate, subsumate artificial unei imagini-construct generalizante.Conceptul de „teritoriu stræin“, lipsit de un concept adjuvant pentru a fi precizatøi restrîns asupra unui cîmp/aspect definibil, este suprapus unor lucræri diverse, prezentateca fiind exemplare pentru acest unic model explicativ/demonstrativ. Artiøtii invitaflisæ expunæ provin exclusiv din regiunile respective, ceea ce conduce la potenflareaimpresiei de unitate geograficæ/naflionalæ øi la marcarea unei diferenfle faflæ de publicul(presupus) vestic. Dialogul intercultural se opreøte la un decupaj binar, menitsæ dea impresia de autenticitate. Parcurgerea unor serii de expoziflii la HKW conferæimpresia unui proces curatorial, care nu mai porneøte de la lucræri în direcflia elaboræriiunui criteriu intern, analitic de expunere, ci, dimpotrivæ, porneøte de la uncriteriu exterior, cumulativ, øi apoi îl proiecteazæ asupra anumitor lucræri. Situareaunor indivizi autonomi în formulæ colectivæ (comunitaræ) într-un spafliu delimitat teritorial/naflionalextrapoleazæ acest spafliu ca spafliu identitar, în care identitatea naflionalteritorialædevine criteriu de apartenenflæ. Aceastæ delimitare fictivæ, transferatæ dela artiøti asupra lucrærilor lor, reduce øi, în consecinflæ, falsificæ potenflialul lor conceptualøi expresiv iniflial.Ideea lui Marius Babias din articolul „Producerea subiectului øi practica artei politice“ 5este cæ, dupæ Documenta 11 din 2002, s-a cristalizat în artæ o nouæ manieræ de abordarepostcolonialæ: o concentrare mai atentæ pe aspectele socio-culturale øi politice,care nu a înlocuit însæ nevoia de a satisface piafla globalæ prin versiuni din ce în cemai rafinate ale „altor“ culturi øi lumi „exotice“. Interpretarea lui asupra contextuluide manifestare-receptare al artei critice/politice actuale este un construct conceptual,în care aø putea plasa øi cazul HKW. În viziunea lui Babias, arta criticæ actualænu se mai poate concentra decît pe domenii stigmatizate ca „nonartæ“, pentru a documenta„iregularitæfli micropolitice“, care însæ nu pot iniflia rezistenfla împotriva unorcircumstanfle atotstæpînitoare. Sistemul capitalist produce, pe de o parte, artæ criticæ,manifestæri disidente øi, pe de altæ parte, eludeazæ transformærile radicale princooptarea øi asimilarea lor, ceea ce conduce, în final, la maximizarea consumuluihedonist în cæutare de spectaculos.Politica vizualæ coagulantæ practicatæ de HKW forfleazæ o asimilare a singularului încontextul-matrice dictat de o anumitæ prezentare, egalizînd impulsurile critice particulareøi diversitatea fireascæ a perspectivelor personale. Lucræri cu un transparentto the preexisting theorems at most. The genuine expressive potentialcoming from the inherent speculative qualities of an artistic critical/documentaryapproach is submitted to interpretative paradigmsthat have become common places in the meanwhile.Another prestigious cultural institution in Berlin, Martin Gropius Bau,presents through similarly vast exhibitions the coordinates of contemporarycultures in a didactic, mode. At HKW, through eventsdedicated to South-East Asia (Räume und Schatten – 2005), Iran(Entfernte Nähe – 2004), Arab countries (DisORIENTation– 2003), India (Body.City – 2003), Latin America (Havana/São Paulo –1996), the presentation builds, quite on the contrary, a staged ambiguitythat pretends to leave place for a natural relativism of the contemporarycontext, but counts on the exoticism of cultural otherness.If at Martin Gropius Bau, in the exhibition Die Neuen Hebraer.100 Jahre Kunst in Israel (2005, curator: Doreet LeVitte Harten)the concept is a historical presentation of art in Israel in the last century,at HKW a land is exhibited and the works are scarce fragments,artificially grouped in a generalizing image-construct. The conceptof “foreign land”, lacking an additional adjuvant concept, that wouldcontain it on a definable field, is overlapped with various works presentedas emblematic for this unique explicative/demonstrativemodel. The invited artists come exclusively from the respectiveregions, which leads to an enhancement of the impression of geographic/nationalunity and to a clear-cut difference with the (supposed)western public. The intercultural dialog stops at a binarypattern meant to give the impression of authenticity. Looking ata series of exhibitions at HKW leaves the impression that there isa curatorial process that doesn’t start from works in order to elaboratean internal analytical criterion but, on the contrary, from anexterior cumulative criterion to be projected on certain works.Placing autonomous individuals in the collective formula in a spacedefined territorially-nationally extrapolates this space as an identityspace wherein the national-territorial identity becomes a criterionof belonging. This fictitious delimitation, transferred from artistson their works reduces, hence falsifies, their initial conceptual andexpressive potential.Marius Babias’ assertion in the article “Subject production and politicalart practice” 5 is that after Documenta 11 in 2002 there has beena new post-colonial approach in art: a more careful concentration onthe socio-cultural and political aspects, which haven’t replaced howeverthe need to satisfy the global market through increasinglyrefined versions of “other” cultures and “exotic” worlds. His interpretationof the manifestation-reception context of today critical/ politicalart is a conceptual construct that also applies to HKW.In Babias’ viewpoint the art today can only focus on stigmatizeddomains such as “non-art” in order to document “micro-politicalirregularities”, which cannot start however the resistance againstoverwhelming circumstances. The capitalist system produces thecritical art, dissident manifestations, on one hand and eludes theradical transformations, on the other, through their co-optation andassimilation leading, eventually, to the maximization of hedonist consumptionalways seeking the spectacular.The coagulating visual policy at HKW pushes an assimilation of thesingular within the context-matrix dictated by a certain presentation,making equal the particular critical impulses and the natural diversityof the personal perspectives. Works having a transparent critical(social, politic) discourse are obviously wanted but their critic potentialwill be faded to suppression through the way to exhibit them.The curatorial intervention cannot be seen any longer as a mediationbut as a re-interpretation either as it doesn’t generate a supplementaryconceptual register of circumscribing analytically the works.In the post-colonial criticism of the ’90s the accent shifts on socialand imaginative practices and processes, in the detriment of fixedoperating formulae. In this context, Hal Foster describes inThe Return of the Real how the primitive fantasies of the othernessare absorbed in the ’90s 6 in a realist paradigm through which “other-99

discurs critic (social, politic, de exemplu cu referire la mediul de origine) sînt evidentdezirabile, însæ potenflialul lor critic va fi, prin modul de expunere, estompat,pînæ la suprimare. Intervenflia curatorialæ nu mai poate fi privitæ ca fiind o mediere,dar nici ca o reinterpretare, negenerînd un suplimentar registru conceptual de circumscriereanaliticæ a lucrærilor.În critica postcolonialistæ a anilor ’90 6 , accentul se deplaseazæ pe practici øi procesesociale øi imaginative, în detrimentul unor formule fixe, prestabilite de operare. Înacest context, Hal Foster descrie, în The Return of the Real, cum fanteziile primitivistedespre alteritate sînt absorbite, în anii ’90, într-o paradigmæ realistæ, prin care„alteritatea este privitæ ca fiind de-adeværatelea“. 7 În imaginea celuilalt vor fi proiectatecoordonate politice contemporane, ceea ce are consecinfle ce depæøesc codareaclasicæ automatæ identitate-alteritate. Hal Foster vorbeøte despre apropriereaalteritæflii în postmodernism: explorarea alteritæflii se realizeazæ mai curînd prinvechea formulæ a ceea ce Foster numeøte „to other the self“ decît prin „to selvethe other“, care ar fi putut face, afirmæ Foster, posibilæ diferenfla. Nevoia de a exotizasinele, de a se autoprezenta printr-o oglindire în alteritate, are drept consecinflænu numai idealizarea alteritæflii (chiar dacæ va fi ancoratæ în politic øi social), ci øi nevoiade a o consuma, anihilîndu-i diferenflele determinante. Referindu-se la politiciidentitare din domeniul artei contemporane bazate pe aceeaøi reprezentare ego(artistul în acest caz)-alteritate (teritoriul în care opereazæ), Hal Foster descrie dezvoltarealor printr-o reciprocæ invocare a autenticitæflii celuilalt, ca garant al autenticitæfliiproprii.Expunerea lui H. Foster pare a fi paradigmaticæ pentru HKW, unde lucrærile sînt prezentateca substitute ale unor culturi, înscenate ca „tematici culturale“, modelatesæ devinæ, prin expunere, coincidenfla unui cotidian exotic cu unul local, nu mai puflinfictiv. Polifonia unor circumscrieri precum spontaneitate socialæ sau individualitate,rezonantæ cu lucrærile în sine, dar invalidatæ prin transferul asupra unui „general“ proclamatartificial, devine contemplare narcisistæ, chiar cînd este reatribuitæ de cætre institufliepropriilor practici din cadrul programelor curatoriale.Tot astfel, titlurile expozifliilor – Spaflii øi umbre, Vis øi traumæ, Apropiere îndepærtatæ– rezoneazæ mai curînd cu un registru livresc næscut într-un birou HKW decît cuo lucrare importatæ de peste Ocean. Titlurile învæluie sonor obiectul expus, mitizîndu-l,obscurizîndu-l, pînæ la pronunflarea unui sine, surprins în neastîmpærul parcurgeriiunor succesive alteritæfli.Note:1. Comunicatele de presæ pot fi consultate pe pagina web www.hkw.de. Expozifliile implicæ øi manifestæri colaterale(de ex., petreceri inaugurale cu DJ, concerte, dans sau serii de conferinfle), pe care nu le voi analiza îneseul de faflæ, rezumîndu-mæ la expozifliile de artæ organizate de Departamentul pentru Artæ Plasticæ, Filmøi Medii al HKW.2. De ex., practicate la „Art of the Fantastic“ – 1987, Indianapolis Museum of Art; „Magiciennes de la Terre“– 1988, Centre Pompidou, Paris; „The Decade Show: Frameworks of Identity in the 1980s“ – 1990, Museumof Contemporary Hispanic Art, New York.3. Alæturi de Shaheen Merali, expoziflii øi programe adiacente sînt curate øi de Annette Bhagwati, Ackbar Abbas,Lydia Hausstein, Christopher Phillips, Geeta Kapur etc.4. Nu mæ voi referi aici la contribufliile academice prezentate la seriile de conferinfle organizate de cætre HKW,în paralel cu fiecare expoziflie.5. Marius Babias, „Subject production and political art practice“, in Afterall, nr.9, The London Institute, London,2004, pp. 101–110.6. Demaratæ, de ex., prin James Clifford, The predicament of culture, Cambridge, 1988; Robert Young, WhiteMythologies, London, 1990; E. Sprinkler (ed.), Edward Said. A Critical Reader, Cambridge, 1992.7. Hal Foster, The Return of the Real, Cambridge, London, 1996, pp. 172–203.ness is seen as real” 7 . In the image of the other, political contemporarycoordinates will be projected with consequences that surpassthe automatic classical encoding in identity – otherness. Hal Fostertalks about the appropriation of otherness in postmodernism:the exploration of otherness will rather be done through the old formulathat Foster calls “to other the self” than through “to selve theother”, which, according to Foster, could have made possible the difference.The need to make the self exotic, to self-present throughthe other has for consequence not only the idealization of otherness(even if rooted in political and social issues) but also the need to consumeit, annihilating its defining differences. Referring to identitypolicies in contemporary art, based on the same paradigm ego– otherness (here, artist – territory), Hal Foster describes their developmentthrough a mutual reference to the other’s authenticity asa guarantee of their own authenticity.H. Foster’s demonstration seems to be paradigmatic for HKW, wherethe works are presented as substitutes of cultures, stages as “culturalthemes”, modeled to become the coincidence of an exotic anda local, no less fictitious, day-to-day. The polyphony of descriptionssuch as social spontaneity or individuality, the echo in the works assuch, but invalidated through the transfer on something “general”proclaimed as artificial, becomes narcissist contemplation even whenit is redistributed by the institution to the in-house practices of thecuratorial programs.In the same way, the titles of the exhibitions – Spaces and Shadows,Dream and Trauma, Far Closeness – resemble more the bookishstyle of the HKW offices than a major work from across the ocean.The titles embrace in sound the exhibit turning it into myth, hiding itto the uttering of a self, caught in the restlessness of crossing successiveothers.Translated by Izabella BadiuNotes:1. The press releases are available at www.hkw.de. The exhibitionsare accompanied by collateral events (i.e. opening parties with DJ,concerts, dancing or series of conferences) that I am not analyzingin this essay as I only discuss the art exhibitions organized by theFine Art, Film and Media Division at HKW.2. For example at “Art of the Fantastic” – 1987, Indianapolis Museumof Art; “Magiciennes de la Terre” – 1988, Centre Pompidou, Paris;“The Decade Show: Frameworks of Identity in the 1980s” – 1990,Museum of Contemporary Hispanic Art, New York.3. Alongside Shaheen Merali, adjacent exhibitions and programs arealso curated by: Annette Bhagwati, Ackbar Abbas, Lydia Hausstein,Christopher Phillips, Geeta Kapur, etc.4. I am not referring here to the academic contributions presentedin the series of conferences organized by HKW in parallel witheach exhibition.5. Marius Babias, “Subject production and political art practice”in Afterall, no. 9, The London Institute, London, 2004, pp. 101–110.6. Started for example with James Clifford, The predicament of culture,Cambridge, 1988; Robert Young, White Mythologies,London, 1990; E. Sprinkler (Ed.), Edward Said. A Critical Reader,Cambridge, 1992.7. Hal Foster, The Return of the Real, Cambridge, London, 1996,pp. 172–203.100

Renaud Auguste-DormeuilGlobal Fleet, KLM Royal Dutch Airlines no. 17/124, PH-BFS, City of Seoul, 2005, Fire drawing, 359 cm × 122 cm, photo: Menni van BeekCe mai ræmîne din paradis?Claire StaeblerGlobal Tour, Art, Travel & Beyond, AT W139 Amsterdam, 17 decembrie 2005– 22 ianuarie 2006O societate seamænæ cu monumentele sale. (Jochen Gerz)Colaborator regulat al revistei IDEA, tînærul curator francez Amiel Grumberg dezvoltase,începînd cu 2001, un proiect de expoziflii itinerante intitulat Global Tour, Art,Travel and Beyond. Urmîndu-øi puternica intuiflie, Amiel Grumberg dorea sæ exploreze„legæturile primejdioase“, punflile economice, sociologice øi estetice între artæ øi turism.Dispærut prematur, Amiel nu îøi va fi væzut proiectul realizat; însæ, în cele dinurmæ, graflie eforturilor colaboratorilor sæi, artiøti øi echipa de la W139 Amsterdam,proiectul sæu a væzut lumina zilei în primul loc pe care Amiel Grumberg îl dorise.Global Tour propune, prin intermediul lucrærilor a aproximativ douæzeci de artiøtiWHAT’S LEFT OF PARADISE?Claire StaeblerGlobal Tour, Art, Travel & Beyond, AT W139 Amsterdam,17 December 2005 – 22 January 2006A society resembles its monuments. (Jochen Gerz)Constant collaborator of IDEA magazine, the young French curatorAmiel Grumberg, had developed since 2001 the project of itinerantexhibitions entitled Global Tour, Art, Travel and Beyond. Followinghis strong intuition, Amiel Grumberg whished to explore the “dangerousliaisons”, the economical, sociological and esthetic bridgesbetween art and tourism. Deceased prematurely, Amiel would neversee his project completed and only thanks to his partners, artistsand the team from W139 Amsterdam, Global Tour finally cameto the light in the first location Amiel Grumberg had chosen for hisproject.Global Tour proposes, through the work of some twenty artists fromall horizons, a reflection upon mass tourism, its contemporary orientations,and its economical and social impact worldwide. The invitedartists deconstruct the massively used procedures of tourism marketing.Combining existing works and specific productions, GlobalCLAIRE STAEBLER este critic de artæ øi curator la Palais de Tokyo, Paris.CLAIRE STAEBLER is an art critic and curator at the Palais de Tokyo, Paris.101

Carlos GaraicoaNow Let’s Play to Dissapear (II), installation of netal table 100 × 250 × 350 cm, candles, wire, closed circuit projection, 2002, courtesy: Galleria Continua, San Gimignano – BeijingMircea CantorTribute, color film, sound, 2’45“, 2004, © Mircea Cantor102

Manit SriwanichpoomPink Man in Paradise # 13, Karang Beach, 2003, Duratran, 96 × 116 cm, Pink Man performed by Sompong Thawee, © Manit Sriwanichpoom/La Galerie Vu Paris,photo: Menni van BeekCandice BreitzAiwa To Zen, video, 11’30’’, 2003, courtesy: ShugoArts, Tokyo, photo: Menni van Beek103

din toate orizonturile, o reflecflie asupra turismului de masæ, orientærilor sale contemporaneøi impactului sæu economic øi social în lumea întreagæ. Artiøtii prezentaflideconstruiesc procedeele utilizate masiv în marketingul turistic. Combinînd opereexistente øi producflii specifice, Global Tour oferæ o panoramæ mai degrabæ largæ acreafliei contemporane faflæ de aceastæ problematicæ: turism øi globalizare.Înainte de toate, Global Tour s-a næscut dintr-o veritabilæ reflecflie asupra oraøului Amsterdamøi a enormului sæu impact turistic sau [asupra felului] cum acest sat globalreuøeøte încæ sæ-i facæ sæ viseze, sæ fantasmeze øi sæ idealizeze pe numeroøii turiøtivenifli græmadæ pentru drog, sex, Van Gogh sau cîmpiile cu lalele. Aceastæ proximitateîntre activitæfli atît de disparate într-un perimetru atît de restrîns îl fascina pe AmielGrumberg øi l-a determinat sæ îøi dezvolte proiectul, mai întîi pentru Amsterdam,apoi pentru Dubrovnik øi, în fine, pentru Teheran, oraø [aflat] la antipodul lui Amsterdam,unde, pînæ acum, turismul e mai degrabæ negat.Totuøi Global Tour, reunind diverøi artiøti, permite, de asemenea, abordarea a numeroasealte probleme, cum ar fi turism øi geopoliticæ, mitul cælætoriei øi al expedifliei,exotismul în societæflile postcoloniale sau reprezentarea monumentului în artacontemporanæ. Chinez, francez, sud-african, cubanez, peruan, român, rus, lista artiøtilorimplicafli în Global Tour constituie în sine deja un veritabil atlas geografic. Dar,în cele din urmæ, acest proiect nu face referire atît la turism în general, cît la figura/caricaturaturistului în cæutarea paradisului, a înstræinærii, a poftei de surprizæ oridescoperiri... La frontiera între exotismul global øi preocupærile ecologice, folclor,turism estival øi utopii paradiziace, Global Tour invitæ la o cucerire artisticæ a unui universalimentat de paradoxuri øi ambiguitæfli. Cæci, aøa cum ne explicæ Anita Pleumaromîn textul sæu Tourism road to paradise or environmental disaster [Incursiune turisticæspre paradis sau dezastru ambiental], drumul cætre paradis este plin de obstacole.În timp ce un recent reportaj explica faptul cæ oraøul Dubai prevede, în urmætoriizece ani, înlocuirea principalei sale surse de venit, petrolul, cu turismul øi a desfæøuratdeja comori de inventivitate în acest scop (stafliune de schi la o temperaturæ de40°, insule private...), industria turismului este efectiv sectorul terfliar cel mai în expansiune,în numeroase regiuni. Dacæ anii ’90 au fost marcafli de proiecte legate denofliunea de timp liber, anii 2000 marcheazæ o creøtere a turismului de masæ accesibiltuturor!Aceste conøtientizæri îøi aflæ dezvoltærile cele mai interesante, în Global Tour, prin intermediuldiverselor propuneri ale artiøtilor. Candice Breitz, bunæoaræ, propune maiîntîi o operæ ludicæ asupra condifliei artiøtilor mereu delocalizafli øi înstræinafli, supuøiizolærii øi dezrædæcinærii prin rezidenflele lor succesive. Astfel, artista scrie dialoguriabsurde pornind de la vreo cincizeci de cuvinte pe care le-a învæflat din vocabularuljaponez øi le cere actorilor sæ interpreteze aceste dialoguri în cel mai seriosmod posibil... Cælætor neobosit, descoperitor de noi orizonturi øi teritorii, artistulfrancez Gérald ne oferæ o bucatæ de sociologie a cælætoriei. Artistul vorbeøte delucrarea sa în termeni de øtiinflæ nouæ: geraldologia sau geraldografia. Pentru GlobalTour, Gérald, alias DJ Ramon, explorator, creator de bijuterii de tot felul, se instaleazæziua întreagæ în timpul expozifliei deschise la Amsterdam øi vine în întîmpinareapublicului desfæøurînd numeroasele sale clasoare în care reia itinerarele cælætoriilorøi întîlnirilor sale.Invitat sæ intervinæ în spafliul public, Mircea Cantor realizeazæ o campanie de afiøajîn Amsterdam promovînd o nouæ „destinaflie de vis“ pentru vacanfle, reluînd astfelcliøeele øi parodiind campaniile turistice obiønuite... Corbeøti este de fapt numeleunui sætuc izolat în munflii României, foarte departe de orice exotism paradiziac. Culucrarea video Tribute, artistul mizeazæ pe codurile monumentului øi reprezentareasa în memoria colectivæ. El filmeazæ cu concentrare øi maiestate, pe o muzicæ dePhilip Glass, o reproducere a Turnului Eiffel, pierdutæ în cîmp pustiu, la cîfliva kilo-Douglas Perez CastroCaiman, mixed media, 2003, © Douglas Perez CastroTour offers a rather large panorama of the contemporary creationon this issue: tourism and globalization.Global Tour is first and foremost born from a true reflection on thecity of Amsterdam and its huge tourist impact or how this globalvillage can still make dream, fantasize and idealize the crowd oftourists coming here for drugs, sex, Van Gogh or the fields of tulips.This vicinity of so different activities in such a small perimeter usedto fascinate Amiel Grumberg and incited him to develop his projectfirst for Amsterdam then for Dubrovnik and finally for Teheran– a town at the antipodes of Amsterdam where tourism is so farrather denied.However, Global Tour, through the gathering of various artists, alsoenables the approach of many other issues such as tourism andgeopolitics, the myth of travel and expedition, the exoticism in ourpost-colonial societies or the representation of monuments in contemporaryart. Chinese, French, South African, Cuban, Peruvian,Romanian, Russian, the list of invited artists to Global Tour is, byitself, a true geographic atlas. But, in the end, Global Tour refersless to tourism in general and more to the profile/caricature of thetourist in quest for paradise, change of scenery, wish for surprise ordiscoveries... At the border between global exoticism and ecologistpreoccupations, folklore, summer holidays and paradisiacal utopias,Global Tour invites to an artistic conquest in a universe nourishedwith paradoxes and ambiguities. As Anita Pleumarom explains inher text Tourism road to paradise or environmental disaster,the way to paradise is full of pitfalls.Whereas a recent reportage explained that the city of Dubai intendsto replace its main revenue source, oil, with tourism in the nextdecade and has already made good use of treasures of creativity forthis purpose (ski resort at a temperature of 40° C, private islands...),the tourism industry is indeed, in many places, the third sector withthe most significant expansion. If the ’90s were under the sign ofprojects revolving around the notion of spare time, the years 2000mark a progression of mass tourism accessible for all!It is through the various propositions coming from the artists inGlobal Tour that this awareness finds its most interesting developments.Candice Breitz proposes a playful work on the very conditionof the artists constantly delocalized, subject to isolation and uprootingthrough their successive residences. Thus, the artist writesabsurd dialogues starting from fifty words she learned from theJapanese vocabulary and asks the actors to interpret these dialoguesas seriously as possible... Restless traveler, discoverer of newhorizons and territories, French artist Gérald offers a bit of travelsociology. The artist speaks of his work in terms of a new science:104

scenametri de Bucureøti. Reprezentarea monumentului ca loc al turismului de masæ este,de asemenea, prezentæ la artistul Hong Ha, cu Beijing Tour Guide, în care artistul/performermimeazæ un tur oferit clienflilor sæi în toate locurile importante ale OraøuluiInterzis, deja saturat de turiøti øi care încearcæ sæ-øi conserve patrimoniul în paralelcu rentabilizarea lui la maximum.Pasionat de oraø, de dezvoltarea øi metamorfozele sale, Amiel Grumberg îl invitaseøi pe artistul cubanez Carlos Garaicoa, care realizeazæ un proiect inedit pentrucatalog. În ceea ce-l priveøte, Alberto Barraya reviziteazæ øi el oraøul, Amsterdamde data aceasta, cu o nouæ hartæ în care mixeazæ diverse locuri provenind din oraøediferite. Mai multe situri turistice recunoscute pe plan internaflional se regæsesc dintr-odatæîntr-o proximitate geograficæ neobiønuitæ.Ocupînd un spafliu mare în expoziflie, Meschac Gaba prezintæ o serie de sculpturi/peruci, jucîndu-se cu reprezentarea arhitecturii moderne recreatæ din pær artificial,care a fost împletit øi flesut sub formæ de clædiri øi de zgîrie-nori, cum ar fi MuzeulGuggenheim, The Flat Iron Building, Chrysler Building sau hotelul Teresa din Harlem.Fondator al propriului Muzeu de Artæ Contemporanæ Africanæ, Meschac Gabanu ezitæ sæ mixeze, cu umor øi talent, cultura americanæ cu cea africanæ, zgîrie-noricu totem, metisaj cu imperialism.Într-un interviu cu Robert Maggiori pentru Libération din 15 mai 2004, „Reporteriicælætoresc întotdeauna spre iad øi turiøtii spre paradis“, Godard indicæ øi impactulterorismului asupra turismului ca o practicæ a terorii de datæ destul de recentæ. Opreocupare pe care o regæsim la Renaud Auguste-Dormeuil, artist agitator „în afaralegii“, cu inscripflia de foc a siglei companiei aeriene KLM. Mai puflin dramatic, DavideBalula instaleazæ în expoziflie o sculpturæ sonoræ imitînd în mod straniu forma uneivalize-capcanæ. Concrete step, memory recorder este un obiect hibrid, între o valizæde cælætorie øi o cutie neagræ, utilizatæ în aviaflie øi numitæ, de asemenea, Flightdata Recorder; ea permite înregistrarea sunetelor pe durata unei curse øi redarealor în spafliul expozifliei, ca øi cum ar fi memoria sonoræ a unui itinerar. Artist, muzicianøi compozitor, lui Davide Balula îi place sæ funcflioneze prin colaj, întîlniri improbabileøi îmbinæri eteroclite pentru a compune sunete sau opere ce reflectæuniversul sæu foarte personal. În fine, mai „poetice“ øi flirtînd cu o anume idee dekitsch, fotografiile lui Manit Sriwanichpoom, îmbræcat din cap pînæ în picioare în rozøi împingînd un cærucior de supermarket de aceeaøi culoare, evocæ o anume nofliunede romantism, de imensitate a peisajului øi de micime a omului faflæ cu forflelenaturii. Acest artist/activist thailandez, numit The Pink Man, încearcæ, de fapt, sæ ducæo luptæ personalæ cu degradarea fulminantæ a peisajului din Thailanda, victimæ a turismuluiøi altor întreprinderi de timp liber.Între paradis pierdut, junglæ minimalæ, derivate urbane øi exotism de doi bani, neputem întreba dacæ Global Tour nu schifleazæ cumva portretul turistului secolului XXI.Traducere de Izabella Badiuthe geraldology or geraldography. For Global Tour Gérald aliasDJ Ramon, explorer, jewels designer sets himself all day long inthe Amsterdam exhibition and welcomes the public unfolding hisnumerous files and folders retracing the itineraries of his journeysand encounters.Invited to intervene in the public space, Mircea Cantor makes aposter campaign in Amsterdam promoting a new “dreamed destination”for holiday reminding all the clichés and parodying theusual tourism campaigns... Corbeøti is in fact the name of a littlevillage isolated in the Romanian mountains very far from any paradise-likeexoticism. With the video Tribute, the artist plays with thecodes of monument and its representation in the collective memory.He shots with concentration and majesty, on a Philip Glass soundtrack,a reproduction of the Eiffel Tour, lost in a waste field a fewkilometers away from Bucharest. The representation of the monumentas a landmark for mass tourism is also present in Hong Ha’swork Beijing Tour Guide, wherein the artist/performer mimes totake his clients in all the hot spots of the Forbidden City – alreadysaturated with tourists and attempting to preserve its heritage but,in the same time, making maximum profit.Passionate about the city, its development and metamorphoses,Amiel Grumberg had also invited the Cuban artist Carlos Garaicoawho makes an original project for the catalog. As for AlbertoBarraya, he also revisits the city, Amsterdam now, with a new mapwherein he mixes various places from various cities. Several touristsites known worldwide are all of a sudden in an unusual geographicproximity.Occupying a large space in the exhibition, Meschac Gaba presentsa series of sculptures/wigs playing on the representation of modernarchitecture recreated in artificial hair that has been plaited andwoven in the shape of buildings and skyscrapers such as GuggenheimMuseum, The Flat Iron Building, Chrysler Building or HotelTeresa in Harlem. Founder of his very own Contemporary AfricanArt Museum, Meschac Gaba doesn’t hesitate to mix with humor andtalent american and african culture, skyscraper and totem, interbreedingand imperialism.According to Godard, in an interview with Robert Maggiori forLibération the 15 May 2004 issue, “Reporters Always Travel to theHells and Tourists to the Paradise”; the filmmaker also refers to theimpact of terrorism on tourism as a fairly recent practice of terror.It is a preoccupation to be found in Renaud Auguste-Dormeuil’swork – an agitator and outlaw artist – with the inscription in fire ofthe KLM airline logo. Less dramatic, Davide Balula installs a soundsculpture in the exhibition imitating strangely the shape of a luggagebomb. Concrete step, memory recorder is a hybrid objectbetween a suitcase and a black box used in aviation and also calleda Flight data Recorder, it makes possible to record the sound duringa flight and to play it inside the exhibition as the sound memoryof a trip. Artist, musician and composer, Davide Balula likes to workthrough collage, improbable encounters and heteroclite combinationsin order to compose sounds or works reflecting his verypersonal universe. Finally, more “poetic” and flirting with a certainidea of kitsch, Manit Sriwanichpoom’s photos, all dressed up in pinkand pushing a caddie of the same color, do evoke a certain notionof romanticism, vast landscapes and smallness of man in front ofnature’s forces! This Thai artist/activist, called The Pink Man, triesto lead a personal combat against the devastating degradation oflandscape in Thailand, victim of the tourism and other recreationalenterprises.Between paradise lost, minimal jungle, urban drifts and cheap exoticism,one can wonder whether Global Tour draws the profile of the21st century tourist.Translated by Izabella Badiu105

insertÎn octombrie 2005, am discutat cu studenfli la Facultatea de Artæ (Alexandra Andriescu, Mædælina Bæncilæ, Lavinia German, Alexandru Grigoraø,Ioan Ene, Andreea Næsoi, Oana Nicuflæ, Eugen Pop, Bianca Simionescu, Adrian Stoleriu, Mihaela Øtirbu, Oana Todericæ, Bogdan Vatavu) despresistemul de educaflie artisticæ, despre felul în care societatea se raporteazæ la artæ øi artiøti, despre ce ne-au spus pærinflii noøtri despre artæ, cene-au zis învæflætorii øi profesorii, despre stereotipurile legate de artæ, despre cum ne prevedem viitorul ca artiøti. Textul rezultat în urma acestordiscuflii, „Cum te-ai hotærît sæ devii artist? O povestire în øapte episoade“, este parte din contribuflia noastræ la Bienala Periferic 7, secfliunea SocialProcesses/Procesul social, curatori Marius Babias øi Angelika Nollert.In October 2005 we discussed with students from the Art Faculty (Alexandra Andriescu, Mædælina Bæncilæ, Lavinia German, Alexandru Grigoraø, Ioan Ene,Andreea Næsoi, Oana Nicuflæ, Eugen Pop, Bianca Simionescu, Adrian Stoleriu, Mihaela Øtirbu, Oana Todericæ, Bogdan Vatavu) about the artistic education system,about the way society relates to art and artists, about what our parents have told us about art, about what teachers and professors have told us, about the stereotypesassociated with art, about how to foresee our future as artists. The text that has resulted from these discussions, “How Did You Decide to Become an Artist?A Story with Seven Episodes” is part of our contribution to the Biennial Periferic 7, section Social Processes, curated by Marius Babias and Angelika Nollert.H.arta: Cum te-ai hotærît sæ devii artist?How Did You Decide to Become an Artist?Grupul H.arta a fost fondat în 2001 de cætre Maria Crista, Anca Gyemant øi Rodica Tache. Apærut ca o reacflie la sistemul tradiflionalist din artacontemporanæ româneascæ, grupul H.arta s-a manifestat pînæ acum pe douæ planuri: organizînd, pe de o parte, expoziflii, întîlniri, discuflii,workshopuri în cadrul Galeriei H.arta, fondatæ ca un spafliu independent faflæ de sistemul de artæ oficial, tot în 2001, la Timiøoara, øi, pe de altæparte, inifliind o serie de proiecte în afara galeriei, pentru care de cele mai multe ori cele trei artiste solicitæ implicarea altor artiøti sau studenfli.Situate adesea la granifla între artistic øi curatorial, proiectele H.arta promoveazæ dialogul, participarea øi atitudinea criticæ, aducînd medierea arteiîn prim-plan, ca o formæ importantæ a producfliei culturale.Între proiectele realizate de H.arta se numæræ Ce-ai face în locul meu la Viena? (MuseumsQuartier, Viena, 2003), Brend (Galeria H.arta, Timiøoara,2004), Painting our Way through Culture (Prague Biennial 2, 2005), How Did You Decide to Become an Artist? (Iaspis, Stockholm, 2005).The group H.arta has been founded in 2001 by Maria Crista, Anca Gyemant and Rodica Tache. It appeared as a reaction to the traditionalist system in contemporaryRomanian art. So far, the group has been active on two dimensions: on the one hand, it has organized exhibitions, meetings, discussions, workshops that took placein the H.arta Gallery, designed as a space independent from the official art system, also in 2001, in Timiøoara, and on the other hand it has initiated a series of projectsoutside the gallery, for which in most of the cases the three artists ask for the collaboration of other artists or students. often located at the border betweenartistic and curatorial, H.arta projects promote dialogue, participation and critical attitude, bringing mediation of art to the foreground, as an important form of culturalproduction.Some of the H.arta projects are What Would You Do in My Place in Vienna? (MuseumsQuartier, Vienna, 2003), Brend (H.arta Gallery, Timiøoara, 2004), Painting ourWay through Culture (Prague Biennial 2, 2005), How Did You Decide to Become an Artist? (Iaspis, Stockholm, 2005).106

CUM TE-AI HOTÆRÂTSÆ DEVII ARTIST?O povestire în øapte episoade

Dosarul „Copii abandonafli. Pærinfli în abandon“ este intervenflia revisteiIDEA artæ + societate în Bienala Internaflionalæ de Artæ ContemporanæPeriferic 7 – Focussing Iaøi. El se înscrie în aceasta ca una dinplatformele de dezbatere din proiectul „De ce copiii?“ – secfliune abienalei. Proiectul este realizat în colaborare cu Allianz Kulturstiftungøi Akademie Schloss Solitude.The Dossier “Abandoned Children. Parents in Abandonment” is the interventionof the IDEA arts + society magazine in the International Biennial for ContemporaryArt, Periferic 7 – Focussing Iaøi. It is one of the platforms within the project“Why Children?” – a section of the biennial. The project is producedin collaboration with Allianz Kulturstiftung and Akademie Schloss Solitude.

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)Cînd abandonul (se) face societateLiniile de fugæ ale unei dezbateriAdrian T. SîrbuNe amintim cum simpatia unanimæ cu care erau întîmpinate dramaticeleevenimente ale debarasærii românilor de Ceauøescu cristaliza simbolic øi înpublicitatea largæ de care s-a bucurat celebrul cliøeu al „Gavroche-uluiromân“. Prefl de-o clipæ øi graflie redundanflei mimetice a mediilor de pretutindeni(bulimice, cum øtim, la asemenea imagini „gata fæcute“, pentru atrece apoi la fel de iute la altceva), orfanul cu drapelul decupat în centru deveneaemblema efemeræ – pregnantæ însæ – a redempfliunii spontane, princhiar copiii ei (dezmoøtenifli), a unei nafliuni uzate øi abrutizate, spoliatæ eaînsæøi de orice viitor. Era, de fapt, o imagine justæ, fiindcæ era una al cæreifiligran oferæ tocmai cifrul ræsturnærii de situaflie resimflite (copleøitor, exaltant,cum altfel?) de o societate ce se væzuse pînæ atunci ca abandonatæ depropria-i soartæ – într-o fundæturæ a acesteia øi a istoriei în general. Cu ocondiflie doar: ca acest cifru sæ fie descifrat corect.E drept, bizara proclamare a „victoriei“ poporului ræsculat împotriva (tiraniei)tætucului care-l abuzase în toate felurile – înainte de a da în cele dinurmæ bir cu fugiflii – tocmai sub forma exclamafliei patetice despre Dumnezeu,o altæ instanflæ paternæ, care, „în sfîrøit“, øi-ar fi „întors fafla cætre România“,are exact – øi exclusiv – aceastæ semnificaflie: a sentimentului suspendæriistærii de abandon, a anulærii ei ca prin miracol (ceea ce, desigur, ecrana percepfliacauzelor reale ale cæderii tiranului). Tot aøa cum, pe de altæ parte, decupareagæurii în steag nu însemna, dincolo de descærcarea jubilatorie, decîttentativa de ablaflie a unui stigmat evocator (alæturi de toate celelalteînsemne vandalizate, distruse, cælcate în picioare în zilele acelea) al traumeiabandonului tocmai suspendat. Abandon contra abandon, forcludere arejecfliei øi separaflie prin autoexcizie din aceasta, s-ar zice (o schemæ a compensærii,în plus, ce s-ar fi împlinit – descærcat – îndatæ dupæ aceea în eliminareafizicæ a dictatorului).În fond însæ, aceastæ revanøæ in extremis asupra abandonului, oricît de justificabilæ,pærînd chiar stræluminatæ de încuviinflæri înalte, nu era, øi nu puteafi altceva, decît chiuretare exasperatæ a unui gol. O abreacflie, intempestivæ,compulsivæ ca orice abreacflie, la o lipsæ incolmatabilæ, în genere, la o absenflæde neconsolat... Cæci altminteri, în litera ei, exclamaflia aceea fuseseun nonsens politic øi civic patent – un strigæt vid, însæ perfect mistificator pentrupustiul în care el are a ræsuna – într-o revoluflie ori ræsturnare care, fieea øi „reparatorie“, aøa cum e înfleleasæ de foarte mulfli, nicio clipæ, în schimb,nu øi-a tægæduit revendicarea sa de modernitate; øi nici, mai ales, pe aceeade emancipare, pe toate planurile (ne puteam închipui). Ba dimpotrivæ.Ar trebui s-o dea de înfleles, oricui, nu numai paricidul „tatælui“ gæsit vinovatpentru abandon (avatarul cel mai recent al deznodæmîntului prototipic,sub ghilotinæ, al feloniei despotului faflæ de veritabilul suveran ridicat sæ-øireclame dreptul uzurpat), ci chiar „teologia (politicæ) negativæ“ inerentæ ficfliuniifondatoare, în imanenflæ, a drepturilor øi libertæflilor constitutive pen-ADRIAN T. SÎRBU (n. 1965) este cercetætor în filosofie, traducætor øi redactor la IDEA artæ + societate.Predæ la Masterul de arte vizuale al Universitæflii de Artæ øi Design din Cluj.WHEN ABANDONMENT BECOMES SOCIETYA Debate’s Lines of FlightAdrian T. SîrbuWe remember how the unanimous sympathy which met the dramatic eventsof Romanians getting rid of Ceauøescu symbolically epitomized as well in thelarge-scale publicity stirred by the famous cliché of the “Romanian Gavroche”.For a moment and thanks to the mimetic redundancy of the media everywhere(hungry, as we know, for such “ready-made” images, then passing rightaway to something else), the orphan holding a flag with a hole in the middlebecame the ephemeral, but pregnant effigy of the spontaneous redemption,by its very (castaway) children, of a worn out and imbruted nation, deprivedof any future. In fact, that image was correct, because its filigree offeredexactly the very cipher to the turning felt (in an overwhelming, exulted manner,how else could it have been?) by a society which so far had regardeditself as being abandoned by its very own destiny – in a dead-end of the latterand of history, in general. With only one condition: that this cipher be correctlydeciphered.It’s true, the bizarre announcement of the rebelled people’s “victory” over the“Daddy” who abused it in every possible way – before turning tail –, uttered asa pathetic exclamation about God, another fatherly instance, who had “finallyturned his face to Romania”, was the precise – and exclusive – expression ofone thing: a feeling that the state of abandonment was suspended or miraculouslyobliterated (a fact that did obscure, indeed, the apprehension of thereal motifs for the tyrant’s fall). Just like, on the other side, clipping a hole inthe flag meant, besides the jubilatory discharge, nothing else but an attemptto ablate a stigmata which evoked (along with the other symbols being vandalized,destroyed, ran over those days) the trauma of the just suspendedabandonment. Abandonment against abandonment, foreclosure of rejectionand separation through self-excision from it, one could say (one more compensationscheme, which would have been put into act – discharged –, rightafter that, through the physical elimination of the dictator).However, in fact, this in extremis revenge over abandonment, no matter howjustifiable it was, and seemingly enlightened by approvals from above, was(and couldn’t have been anything else) just an exasperated curettage of a hollow.An abreaction – unexpected, compulsive as any abreaction – to an irrecoverablelack, in general, to an inconsolable absence... For, otherwise, literally,that exclamation had been a genuine politic and civic nonsense – a void cry,but an utterly mystifying one in the emptiness it had to resonate with – in a revolution,or reversal, which, be it “reparatory”, as many understand it, has notdenied, not for a second, its claim for modernity; and neither, especially, thatfor emancipation, at all levels (as one might have thought). On the contrary.And this should be clear to everyone, not only from the parricide of the“father” found guilty for desertion (the most recent avatar of the prototypicalADRIAN T. SÎRBU (b. 1965) works as researcher in philosophy, translator and memberof the editorial staff for IDEA arts + society. He teaches at the Visual Arts Masterof The University of Art and Design, Cluj.109

tru democrafliile moderne. – În esenflæ, drepturile omului øi contractul social(în diversele lui ipostaze 1 ). Adicæ ficfliunile regulative a cæror restaurarea fost, tocmai, cæutatæ (mai mult sau mai puflin obscur, naiv), dupæ „alterarea“lor de cætre comunism (care nici el, în ficfliunea juridicæ a funcflionæriisale normalizate, nu le abrogase, et pour cause!). Cu alte cuvinte, acea fondarece nu ne poate institui ca subiecflii autonomi (deplini, autodeterminaflietc.) ce trebuie, cu necesitate, sæ fim pentru a ne fructifica existenfla (Dasein/Mitdaseinøi In-der-Welt-sein) în forma ei modernæ – pe orice laturæ asa am dori s-o luæm: eticæ, juridicæ, politicæ, economicæ, dezirantæ, libidinalæ,culturalæ etc. –, altfel decît luîndu-ne în paza ei ca membri deja adulfli, prindefiniflie, indiferent de vîrsta naturalæ – abia aøa existæ drepturi øi ale copilului2 –, ai unor corpuri sociale, productive, civile øi, bineînfleles, politice constituiteeminamente „terestru“, pur „omeneøte“. Acestea rejecteazæ astfel,prin naturæ, paternajul transcendent (delegitimînd de asemenea, în sînul lor,orice pretenflie de autoritate ce s-ar înfæfliøa ca pur paternæ ori paternalistæ)øi tind deci sæ videze de eficienflæ (ca øi de sens) orice garanflie surplombantæa realitæflii forflelor øi lianflilor ce le agregæ. (Asta nu înseamnæ, bineînfleles,cæ forclusul nu se poate întoarce, tocmai, ca exterioritatea cea mai puræ.)Øi tot de aceea, nici eliberarea (în sensul normativ al libertæflii, niciodatæ suficientpentru animalul deopotrivæ narcisic øi gregar ce sîntem: de partaj færædistribuflie al ei, prin care sîntem astfel „legafli“ unii de ceilalfli exact în mæsuraîn care nu depindem personal de aceøtia) øi nici, mai ales, emanciparea (ase citi „majoratul“) nu-i sînt în genere accesibile omului modern decît cu unprefl sever. Poate chiar exorbitant, însæ de neocolit. Acela al asumærii faptuluicæ el, omul modernitæflii, nu e, în ultimæ instanflæ, decît „orfanul“ (færæde pærinte al) propriei condiflii.E una din consecinflele ineluctabile ale descinderii lui – ale configurærii lui catip de umanitate (cum ar zice Husserl) – înainte de orice din propria lui formæ(formulæ) de existenflæ; aøadar, din propria lui lume istoricæ øi moralæ: aceeacare îl postuleazæ din capul locului ca adult care se face singur øi care, la rîndullui, n-o repetæ în sine øi n-o poartæ mai departe (n-o „înmulfleøte“ øin-o desfæøoaræ: structural, ca timp, ca spaflii) decît pe aceasta. Avîndu-øi propriaexistenflæ ca „pærinte“, el n-o perpetueazæ, n-o reproduce decît pe eaøi tot doar pe ea o „moøteneøte“. (În acest sens, el se moøteneøte, în fond,numai pe sine, precizîndu-øi astfel øi dezvæluindu-øi doar mai bine felul dea fi, ce „are“ mai propriu, pe mæsuræ ce ea îl expune mai amænunflit, maidepliat – în vreme ce el, la rîndul sæu, o desfæøoaræ –, iar ambii îøi actualizeazæpotenflialitæflile, împlinindu-se în tandem, cæci, la fel ca lumea lor, temporalitatea,respectiv istoricitatea lor e una øi aceeaøi.) În felul acesta,„matur(iz)area“ sa (deopotrivæ în/ca istoria lumii øi în cea a multiplicærii saleindividuate), devenirea sa subiect, adicæ modul de a „se (presu)pune“ careel este deja, prin destin(are) – øi aici vorbim deja de subiectul efectiv, singular,al propriei sale existenfle (je meines: „de fiecare datæ al meu“), øi al existenfleica atare (cel ce era întrucîtva mistificat prin ficfliunea originaræ care-iprescrie inserfliile, nici ele nemæsluite, în ordinea istorico-empiricæ a lumii:prin aceea cæ-l voia nu doar adult, ci øi desævîrøit, complet autodeterminat,perfect ajuns la sine) –, nu este altceva decît integrarea pe parcursul viefliifiecæruia a acestei condiflii orfeline: învæflarea ei (învæflarea cu ea). (Din rafliunide concizie, simplific desigur desenul argumentului øi merg drept la flintæ.Bunæoaræ, atunci cînd mæ refer la singularitatea de existenflæ care e fiecare/oricaredintre noi – revelatoare, în plus, de traseu istoric condensînd însine o lungæ emergenflæ de epocæ –, asta nu înseamnæ nici solipsism, niciending – under the guillotine – of the despot’s felony towards the genuinesovereign uprisen to reclaim his usurped right), but even from the “negative(political) theology” inherent to the fiction which is the immanent ground forthe rights and liberties constitutive of modern democracies. – In essence,human rights and the social contract (in its various hypostases 1 ), namely theregulative fictions whose restoration was looked for, on purpose (although notwithout confusion), after they were “altered” by communism (which hadn’tabolished them either, in the juridical fiction of its normal activity, et pourcause!). In other words, the foundation which can institute us as the autonomoussubjects (complete, self-determined, etc.) we necessarily have to be,in order to fructify our existence (Dasein/Mitdasein and In-der-Welt-sein) in itsmodern form – in any of its aspects that we approach: ethical, juridical, political,economical, desiring, libidinal, cultural, etc. –, in a single way: by takingus in its care as already adult members, regardless of our natural age – that’sthe only way there are children rights, as well 2 – of social, productive, civil and,of course, political bodies established pre-eminently in a “terrestrial”, purely“human” way. So all these reject, by nature, any transcendent fatherhood(and also de-legitimatize, intrinsically, any claim of authority made as merelypaternal or paternalist); moreover, they tend then to remove the efficiency(and meaning), too, from any overlooking guarantees for the realityof the forces and the bonding which aggregates them. (That doesn’t mean, ofcourse, that the forclosed cannot return precisely as the purest exteriority.)And for the same reason, neither the liberation (in the normative sense offreedom, never sufficient for the narcissistic and gregarious animal that weare: as partaking without sharing it, by which we are “tied” to each other inasmuchas we don’t personally depend on the others), and especially not theemancipation (or “coming of age”) are, generically, accessible to the modernman but at a high cost. Perhaps exorbitant, but unavoidable: acknowledging– that is assuming – the fact that, in the last resort, modernity’s human being,is nothing but “the orphan” (with no parent) of his own condition.It is one of the ineluctable consequences of his descent – of his configurationas a type of humanity (as Husserl would say) – before anything from its ownform (formula) of existence; therefore from his own historical and moral world:the one that postulates him from the very beginning as an adult making himselfand who, in his turn, doesn’t replicate and doesn’t carry further (doesn’t“multiply” and doesn’t unfold: structurally, as time, as spaces) but this one.With his own existence as a “parent”, he doesn’t perpetuate, doesn’t reproducebut this one, and it is this one that he “inherits”, too. (In this respect,he only inherits himself, thus asserting and uncovering better his way ofbeing, that what he most properly “has”, as its existence exposes him in moredetail, more openly – while he unfolds it –, and both actuate their potentialities,coming to fruition as a tandem, because, like their world, both their temporalityand their history are one and the same.) This way, his “growing up”,both in (as) the world’s history and in every single one, his becoming-a-subject,that is the manner of self-(pre)supposing he already is, by destinality– and here we are already talking about the effective, singular subject of itsown existence (je meines: “mine, each time”) and of existence as such (theone, at the same time, rather mystified through the original fiction which prescribes,not without some forgery, his insertions in the historical-empiricalorder of the world: by the fact that it not only wanted him to be an adult,but also a total, a completely self-determined, perfectly self-attained one) – isnothing else but the integration, during everyone’s life, of this orphan condition:learning (to be with) it. (For reasons of concision, I simplify, of course,the design of the argument and go straight to the point. For instance, when110

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)arbitraræ generalizare empiricæ de introspecflie, cu atît mai puflin dubioasæretrospecflie idealist-speculativæ. Singularitatea aceasta caracteristicæ este,dimpotrivæ, anume gînditæ aøa, încît sæ dea de înfleles, tocmai, cæ ea nu eexemplaræ decît fiindcæ e pluralæ, multiplicabilæ la nesfîrøit – exact ceea ceconvine „sociabilitæflii“ din societæflile noastre de masæ. De asemenea, se vafi înfleles deja cæ nu practic aici o aproximativæ antropologie istoricæ, ci mælimitez a fixa, în goanæ, însæ cît pot de riguros, niøte repere pe care uniile-ar numi existenflial-istoriale, absolut necesare dacæ e sæ înfruntæm serioschestiunea abandonului sub figura sa eminamente modernæ: de derelicfliuneîntre semeni. 3 )Cæ subiectul modern, pe lîngæ alte „cusururi“ care-i øtirbesc gloria, este orfanla modul radical e, de altfel, chiar una din lecfliile (de existenflæ) cele mai secrete– mai enigmatice øi mai teribile în acelaøi timp (de aici caracterul ei impenetrabil,cîtæ vreme nu e însuøitæ) – pentru orice copil care vine pe lume.El se deschide la viafla personalæ øi interpersonalæ, la memorie øi la viitor,capætæ experienfla tuturor lucrurilor øi a semenilor, crescînd astfel în existenflaproprie – pînæ la punctul inasignabil dinainte dupæ care, ca de la sine, secretulse risipeøte, iar el poate, în fine, sæ înfleleagæ. (Nu spun cæ se øi întîmplæaøa întocmai; ba chiar, cel mai adesea, se gæsesc suficiente, prea suficiente,instanfle „binevoitoare“ – familie, educatori øi pedagogi, bisericæ øi popi, diversefracfliuni de societate, precum øi diverse combinaflii între toate acestea – caresæ-øi fi fæcut o „misie“ din a se græbi deja dinainte sæ punæ „în locul [acela]gol un zeu“ 4 ; un zeu, un idol, un fetiø...) E, în schimb, cunoøtinfla (certitudinea)cea mai intimæ øi mai implacabilæ (cea mai banalæ, într-un sens, chiar øiatunci cînd nu vrem sæ øtim prea bine de ea), pentru oricine care, la punctulde akmé al condifliei adulte (bunæoaræ, cu copiii „plecafli de acasæ“ øi, maiales, cu propriii pærinfli trecufli în nefiinflæ), i-a trecut pragul øi se poate recunoaøteîn învæflætura acestei lecflii. Øi tot de aceea, cu toate cæ existenflanoastræ e chiar locul (pe) unde survine abandonul, cæ ea însæøi e totuna cuabandonul 5 (a-fi-færæ-pærinfli 6 , în sensul cel mai propriu, cæci aceøtia din urmæne nasc pe noi, nu øi existenfla noastræ), atunci cînd vine înainte de vreme– øi cu cît vine mai devreme – secretul brutal sfîøiat al condifliei noastre esenflialmenteorfane este devastator pentru copilul realmente abandonat.Acesta ar fi, aøadar, preflul emancipærii øi al eliberærii. Oricît de inconfortabilar pærea acest bilanfl, el nu poate fi înlæturat; poate da de gîndit (øi trebuies-o facæ), dar soldul lui net e chiar ceea ce ne susfline în existenflæ, dîndu-iacesteia øi forma de epocæ. În cursul ultimelor douæ, trei secole, omenirea– aceea din care pretindem cæ sîntem øi vrem sæ facem parte – a ajuns sænu se øtie identifica decît printr-o asemenea schemæ a emancipærii, cu toateconsecinflele ei. Ea nici nu pare a se dezice de aceastæ autoidentificare,deøi existæ semne cum cæ dinamica emancipærii, supusæ ea însæøi proprieisupradeterminæri accelerate, ajunge adesea sæ-øi centrifugheze chiar sensul,sfîrøind în eliberæri futile (în timp ce devine oarbæ la alte servitufli). Dar,de altfel, ea (omenirea) nici n-a øtiut, pe de altæ parte (øi nici n-a mai „vrut“),sæ-øi inventeze o altæ cale a eliberærii umanului din om, dimpreunæ cuceea ce „naøte“ propriu-zis øi prolifereazæ din acesta; nu o progenituræ(„umanitæflile“, spre deosebire de indivizi øi de neamuri (genos) ori triburi(ethnos), nu pogoaræ natural, continuu unele din altele), ci, înainte de toate,o subiectivitate: aceea constînd în exacerbarea, intensificarea øi, de fapt,desævîrøirea – pînæ la extremitatea sa narcisicæ, chiar autistæ, în orice caz vidatæde trimiteri tranzitive spre altceva decît ea însæøi – a felului „egotic“ de a fiI speak of the singularity of existence that each/any of us is – moreover, revealingan historic path which condenses in itself a long epoch emergence –, thisis neither solipsism, nor an arbitrary empirical generalization starting fromintrospection, and certainly not a dubious idealist speculative retrospection.On the contrary, this characteristic singularity is purposely meant to say that itis exemplary just because is plural, endlessly multipliable – exactly what isconvenient for the “sociability” of our mass societies. Also, one could alreadyunderstand that what I practice here is definitely not a historical anthropology;I resume myself at setting, although on the run, but as strictly as possible,several landmarks which someone would call existential and histori(c)al[geschichtlich], absolutely necessary if we want to confront seriously the issueof abandonment under its pre-eminently modern form: as dereliction betweenfellow humans, between neighbours. 3 )The fact that modern subject, besides other “flaws” which undermine itsglory, is radically orphan, is anyway one of the most secret (existence) lessons– most enigmatic and most terrible at the same time (whence its impenetrablenature, as long as it’s not appropriated) – for every child coming intoworld. He opens himself to personal and interpersonal life, to memory andfuture, gains experience of all things and fellow humans, thus growing in hisown existence – up to the point, indiscernible before it happens, when thesecret vanishes, seemingly all by itself, and finally he may indeed understand.(I’m not saying that’s exactly how it happens; on the contrary, most often,there are sufficient, all too sufficient “benevolent” instances – family, educators,teachers, church and priests, various fractions of the society, as well asvarious combinations of them all – who commission themselves with the“task” of “placing a god in [that] void place” 4 ; a god, an idol, a fetish...)It is, however, the most intimate and implacable (and, in a sense, the mostcommon) knowledge (rather a certainty, even when we don’t want so much toacknowledge it) for everyone who, at the akmé point of adulthood (for instance,with “runaway” children and, especially, with one’s own parents gone),crossed this threshold and may recognize himself in the teaching of thatlesson. And, for the same reason, although our existence is the very placewhere(from) abandonment arrives, although it is in itself one and the samewith being-forsaken 5 (to-be-without-parents 6 , in the most literally sense,because the latter beget us, not our existence), when it comes too soon – andthe sooner it comes – the secret, brutally ripped, of our essentially orphancondition is (literally) devastating for the child who is really abandoned.So this seems to be the price to be paid for emancipation and liberation.Uncomfortable as it may seem, this accountance cannot be left apart; it maygive one to think (and it has to do so), but its final balance is just what supportus in existence, also shaping it as an epoch. For the last two or three centuries,mankind – the one we claim and aspire to be a part of – cannot identifyitself anymore but through such an emancipation scheme, with all its dueconsequences. It doesn’t even seem to deny this self-identification, althoughthere are signs that the dynamics of emancipation, itself subjected to its ownaccelerate over-determination centrifugates its very sense, ending as futileliberations (while turning a blind eye on other servitudes). But, however,on the other hand, it (mankind) didn’t (didn’t “want” to) invent another wayto free the human [nature] from man along with that what he really “begets”:not an offspring (“humanities”, unlike individuals and kin (genos) or tribes(ethnos) –, do not stem, naturally, continuously one from another), but, beforeall, a subjectivity: the one consisting in exacerbating, intensifying and, in fact,completing – to its narcissistic, even autistic extremity, anyway devoid of ref-111

subiect al subiectului modern (aøa cum a øtiut a ni-l înfæfliøa în amænunt, exhaustiv,toatæ filosofia modernæ).Ceea ce iese continuu la ivealæ de aici – øi chiar asta se reproduce socialmente– este, prin urmare, ceva descriptibil la propriu ca o manieræ egoistæde însuøire, pe fondul rezultatelor de societate generate prin suveranitateaautotelicæ a miøcærii emancipatoare, a beneficiilor ei prelevabile individual(bunæoaræ, toate „libertæflile“ øi licenflele de tot felul pe care adultul de aziøi le acordæ în cæutarea „fericirii personale“). O privatizare a emancipærii care,inevitabil, e pentru omul de masæ al modernitæflii noastre mature – reprezentantal acestei umanitæfli a subiectivitæflii plastice, proteice, neîngrædite nici mæcarde ea însæøi øi pe care n-o moøteneøte de la nimeni – totodatæ un fel de ase dezasuma (cît priveøte, de exemplu, conflinutul generic al misiunii de emanciparepe care i-o încredinflau Luminile, matricea modernitæflii), dar færæ catotuøi asta sæ-l scoatæ de pe fægaøul deja trasat al propriei subiectiværi. E maidegrabæ un fenomen de dezinvestire (cu contrapartea sa de repliere pe„sinele personal“) din tot ceea ce depæøeøte prea mult sfera vieflii sale cotidiene(cu activitæflile, relafliile umane øi preocupærile acesteia), ca øi din dimensiuneaveritabilæ a solidaritæflii cu semenii; nu atît pe linia comunitæfliinaturale sau a celei spiritual- ori moral/afectiv-organice (dimpotrivæ, solidaritæflilede trib, pe de-o parte, iar pe de alta ligi, cluburi, asociaflii, partide,grupuri de interese, ONG-uri – toate asocieri în jurul cîte unui interes particular– sînt cît se poate de vii), cît pe aliniamentul unei aceleiaøi griji purtateîn comun – o grijæ nu identicæ, ci de împærtæøit în feluri numeroase –pentru coabitarea, la acelaøi ceas istorial, a sensului existenflei proprii (modurilede partaj nu sînt numærabile, nu sînt epuizabile într-o listæ, cæci ele ar fitot atîtea cîte felurile posibile de comuniune liberæ, de aflat sau de cæutat,pe diversele meridiane ale solidaritæflii de existenflæ) 7 ; în acest sens, ar fi vorbadespre o desocializare, într-un sens esenflial, doar aparent paradoxalæ în niøtevremuri cînd expunerea indivizilor la comunicare, la circulaflie (a lor øi a informafliei),în fine la sociabilitate („în reflea“) øi la „socializare“ (de citit în sensulamerican al vocabulei) e mai intensæ ca oricînd. Dar asta merge mînæ în mînæ,bunæoaræ, cu tendinfla cæreia individul nu i se poate opune de unul singur,nici dacæ ar vrea, de a abandona tot ceea ce, pe calea „liberei realizæri desine“, resimte ca balast – moral, relaflional, afectiv, practic – flinînd de o stare(væzutæ ca) revolutæ a apartenenflelor sale (familiale în sens larg, deci øi restrîns,de grup social etc.).În sfîrøit, bilanflul naøterii øi generalizærii acestui tip de subiectivitate hipertrofiatæ,cotropitoare, dar totodatæ atît de puflin generos deschisæ înspre lumeøi ceilalfli în focalizarea ei pe cercul strîmt al vieflii personale a omului actual,a cærui umanitate o ilustreazæ, mai poate fi indicat øi într-un alt fel: prin evidenfliereaei în diseminarea ubicuæ a efectelor sale monotone pe suprafaflaraporturilor sociale – la interfafla lor. Condiflia pentru ca aceastæ percepfliesæ izbuteascæ e una simplæ. Sæ admitem cæ aøa sîntem noi înøine, fiecare,pentru a ne putea astfel recunoaøte în reflexia pe care ne-o întoarce (maioricare) „celælalt“ în practicile noastre de relaflie. Prin chiar ceea ce ne-ar „diferenflia“la nesfîrøit øi ne-ar diversifica într-o puzderie de profiluri individualizate,idiosincratice, pretins ireplicabile, sæ (admitem sæ) vedem cum sîntem„profund“ asemænætori într-o privinflæ crucialæ. Aceea care face ca sæ nu fie,de fapt, vorba decît de miriadele de versiuni ale unuia øi aceluiaøi exemplarde interioritate subiectivæ; de acelaøi subiect supus – subjugat – efectelorcumulative ale aceluiaøi proces de subiectivare, cel care ne face sæ øtim omologatot mai puflin laturile multiple ale existenflei, profuziunea ei, altfel decît dupæerences transitive to anything else but itself – the “egotistic” way of beinga subject of the modern subject (as all modern philosophy presented to us indetail, exhaustively).What keeps emerging from this – i.e. what is socially reproducible, precisely –may, therefore, be literally described as an egoistic way of appropriating, onthe background of the societal results generated by the autotelic sovereigntyof the emancipatory movement, of its benefits, individually deductible (like allkinds of “liberties” and licenses which the adult of today allows himself in thepursuit of “personal happiness”). A privatisation of emancipation which,inevitably, for the mass man of our mature modernity – representative of thishumanity of the plastic, protean, subjectivity, constrained not even by itselfand inherited from no one – is a way of des-assuming, as well (in regard, forexample, to the generic content of the emancipation mission assigned by theEnlightenment, modernity’s matrix), without getting him out of the alreadydrawn path of his own subjectivation. It’s rather a phenomenon of des-investing(with its counterpart, the retreat on “personal self”) from all that falls outsidehis everyday life (with its activities, human relations and concerns),as well as from the genuine dimension of the solidarity with his fellow humans;not so much in the line of natural or spiritual- or moral/afective-organic community(on the contrary, tribe solidarities, on the one hand, and leagues,clubs, associations, parties, groups of interest, NGOs – all which are associationsaround a particular interest – are as lively as possible), but in the lineof the same commonly taken care – not identical, but to be shared in variousways – for the cohabitation at the same histori(c)al hour of his own existence’ssense (the partake kinds cannot be counted, cannot be erased from a list,because they are as many as the possible ways of free communion, to befound or looked for, on the various meridians of the existence solidarity) 7 ;in this respect, it would be a de-socialisation, in an essential sense, onlyapparently paradoxical in such times like ours, when the individuals are moreexposed than ever to communication, to circulation (of theirs and of information)and, finally, to sociability (“networking”) and to “socialization” (in theAmerican sense of the word). But this goes hand in hand, for instance, witha tendency which the individual cannot resist by himself, neither if he wantsto, of abandoning everything that, on his way to “self-realisation”, he considersto be a – moral, relational, affective, practical – ballast, belonging toa state of his affiliations (familiar – broadly speaking, and at the same timerestricted, of social group, etc.) (regarded as) past.Finally, the summing-up made for the birth and the generalisation of this kindof hypertrophic subjectivity, invasive, but, at the same time, so little generouslyopen to the world and the others while focusing on the narrow circle of thepresent man’s personal life, whose humanity it illustrates, may be indicatedin another way, too: by emphasising it in the ubiquitous dissemination of itsmonotone effects on the surface of the social relations – at their interface.The request for the success of this perception is very simple. Let’s admit thatthis is how we ourselves are, each and everyone, in order to be able to recognizeourselves in the reflection returned by (almost every) “other” one in ourrelation-related practices. By the very thing that could endlessly “differentiate”us and diversify us in a lot of individualized, idiosyncratic, allegedly notreplicable profiles, to (allow to) see how much, how “deeply” we are alike ina crucial aspect. It’s all about the myriad versions of the same copy of subjectiveinteriority; about the same subject subjected – subdued – to the cumulativeeffects of the same process of subjectivation, that which allows us tohomologate ever lesser the unnumberable sides of existence, its profusion,in other way than with respect to the cogito rank attained by ante-predicative112

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)rangul de cogito pe care îl capætæ judecæfli antepredicative de genul (øiforma): „aøa îmi place mie“, „(eu) cred cæ“, „(eu) flin morfliø sæ“, „(asta) vreaueu“, „îmi trebuie (neapærat) øi mie“, „pærerea mea e“, „aøa sînt (eu)“ ø.a.m.d.Øi cum acest tipar de subiectivare e ceea ce se reproduce pe scaræ largæprin toate modurile øi canalele de comunicaflie ale societæflii cu ea însæøi, petoate cæile de modelare (de programare) a membrilor sæi, ce altceva amputea transmite, la rîndu-ne, copiilor noøtri ca sæ perpetueze (sæ întæreascæ,sæ agraveze) øi ei pe mai departe? Nu înainte, bineînfleles, ca ei sæ ne prezinte,la termen, nota de platæ.Ceea ce bilanflul acesta poate înfæfliøa ca straniu øi neliniøtitor (subiectivareaextremæ dimpreunæ cu asocialitatea aferentæ øi caracterul ei agenealogic) ebine disimulat deja în figurile familiare ale normalitæflii comportamentelor însocietæflile modern-contemporane, iar el e acoperit, cît priveøte randamentul,în beneficiile pragmatice pe care ni le procuræ.Nu numai cæ bucuriile øi izbînzile noastre etice, atunci cînd sînt aøa ceva,nu au alt resort (de vreme ce tocmai aøa se atestæ chiar suveranitatea, cumnu se poate mai raflionalæ, a voinflei noastre finite asupra ei înseøi – rafliuneapracticæ nu are alt conflinut 8 ), ci înseøi juisærile noastre fundamentale nu sînt,pînæ la urmæ, în diverse feluri, decît scurtcircuitæri compensatorii, descærcæriprin care consumæm, pentru a-l relansa iar øi iar, din tonusul anxiogenal satisfacfliei – de existenflæ, s-o spun din nou – cu care aderæm la condiflianoastræ simultan orfanæ øi adultæ (orfanæ, pentru cæ a priori adultæ, prin necesitateade epocæ evocatæ). Asta se verificæ zi de zi, de pildæ, în cazul plæcerilor(øi, mai ales, al „viciilor“) noastre; fie cæ e vorba de cele triviale,împærtæøite øi încurajate de moravurile noastre puflin austere øi alergice ladædæcealæ, fie de cele mai idiosincratice, solitare, însæ destul de uniforme(de la cele inavuabile, „blestemate“, la cele doar „perverse“). 9 Ele maitoate ajung sæ aibæ curs (iar inconøtientului nostru îi place aøa) fiind decisivincitate, hrænite fantasmatic øi/sau mimetic, de mecanismele culturale dedopare indefinitæ, în masæ, a dorinflei (nu øi ale satisfacerii ei) – mecanismede conivenflæ cu moravurile „blînde“ øi cu ideologiile soft ale „stilærii“ personalistea cotidianului, însæ nu mai puflin viguros susflinute (plætite, deci cumpærate)de o atotputernicæ economie a unei supraabundenfle productive ceforfleazæ cu orice chip consumul. 10 (O abundenflæ menitæ riguros hiperconsumului,ca factor economic programat(ic) în relansarea ciclurilor productive,nu øi „epuizærii“ ei, trecerii ei în „valoarea de întrebuinflare“ ori, mai ræu,refuzului; categoriile penuriei, ale precaritæflii ori ale sobrietæflii au devenitîn timp tabu, stigmatizante, ruøinoase, iar realitatea ce le-ar corespunde –insuportabilæ; aøa cum, de cealaltæ parte, consumul ca puræ cheltuire, ca prædarejubilatorie de resurse øi bunuri e socotit anomic: un comportamentprostesc, nebunesc ori, dimpotrivæ, subversiv.) Or, dincolo de infrastructuraeconomico-tehnologicæ – la drept vorbind, de esenfla ecotehnicæ 11 (Gestell)– a acestor mecanisme, de maniera instalærii lor concentrice, compacte,tot mai insidioasæ, la orizonturile cele mai proxime øi mai ambigue ale nevoilornoastre (øi astfel tot mai dificil de sesizat din chiar miezul desfætærilor pe careni le procuræ) – deh, liberalitate hedonistæ, precum øi larghefle cinicæ a negustoruluicare nu impune clientului nimic, de vreme ce øtie cæ fondul sæude comerfl îi poate satisface orice fantezie, orice „alegere“ (tot atîtea fafleteale omniprezentei injoncfliuni de-a fi adult...) –, regula proceduralæ pusæ lalucru de ele e cît se poate de simplæ. Ele nu înceteazæ sæ ne solicite, sæ neseducæ (dorinflele reale, închipuite – granifla între ele e oricum ambiguæ) øisæ ne flateze ca adulfli decît pentru a ne face sæ regresæm mai lin, mai færæpropositions such as: “that’s the (only) way I like it”, “that’s what I think”,“I believe that”, “I want (or must have) that, too”, “ in my opinion”, “that’show I am”, and so forth. And as this pattern is reproduced at a large scaleon every of the society’s ways and channels of communication with itself,on every way of shaping (and programming) of its members, we cannot butteach our children to perpetuate (to empower, to aggravate) this further on.Not before, of course, they present us the bill, right on time.What may seem strange and disquieting in this review (the extreme subjectivationalong with its a-sociality and its a-genealogical character) is alreadywell dissembled in the familiar figures of normal behaviours in our moderncontemporarysocieties, and it is covered, with respect to the efficiency, in thepragmatic advantages it supplies us with.Not only that our ethical joys and triumphs, when they are so, don’t haveanother reason (inasmuch as that’s exactly how sovereignty itself, as rationalas it can be, of our finite will over ourselves is certified – the practical reasondoesn’t have another content 8 ), but our fundamental enjoyments (jouissances)themselves are, in the end, nothing but manifold compensatory short-circuits,discharges by which we consume, in order to reload it over and over again,from the anxiogenic tonus of the satisfaction – let me say it again, of existence– through which we adhere to our condition, simultaneously adult and orphan(orphan because it is a priori adult, through the evoked epoch necessity).This fact verifies everyday with our pleasures (and especially with our “vices”);either the trivial ones, shared and encouraged by our habits – so little austere,but allergic to jawing –, or the more idiosyncratic ones, the solitary, but prettyuniform ones (from the undisclosable, “damned” ones, to those just “pervert”).9 They all happen (and our unconscious loves this) as they are decisivelyincited, fed, in a phantasmal and/or mimetic manner, by the cultural mechanismsmeant for an indefinite and massive doping of desire (and not for satisfyingit) – mechanisms which are on connivance with the “gentle” mores andthe soft ideologies of the personalist “styling” of the quotidian, but no less vigorouslysupported by an all-powerful economy of productive superabundancewhich forces the consumption at any rate. 10 (An abundance rigorously meantfor hyper-consumption, as an economic factor in the renewal of the productivecycles, and not to its “exhaustion”, to its becoming a “use value” or, evenworse, to be refused; in time, such categories as penury, neediness or sobrietyhave become taboo, stigmatizing, shameful, and their correspondent reality– insupportable; just like, on the other side, the consumption as pure spending,as jubilatory waste of resources and goods, is thought to be anomic: afoolish, crazy or, on the contrary, a subversive behaviour). Or, beyond the economical-technologicalinfrastructure of these mechanisms (in fact, their ecotechnicalessence 11 (Gestell), beyond their concentric, compact, ever moreinsidious establishment, at the most proximal and ambiguous horizons of ourneeds (and thus even more difficult to observe from the very core of the pleasuresprocured for us) – well, hedonistic liberalism, as well as cynical largess ofthe merchant who forces nothing upon the client, as long as he knows that hisstock-in-trade can satisfy any of the client’s fancy, any “choice” (as manyfacets of the omnipresent injunction of being an adult...) –, the procedural rulethey apply is as simple as possible. They don’t cease to solicit, to seduce us(our real and/or imagined desires – the border between them is ambiguous,anyway) and flatter us as adults in order to make us regress smoother, withlesser reserves and guilt, with our full approval, to an infantile “stage”. 12A “stage” which is not at all one (as the analogy with the psychoanalysis lexiswould suggest), because it is the very assumed finality of our most serious andpossessive occupations. In fact, it’s just the other side, the current and mani-113

cenzuri øi færæ vinovæflii, cu deplinul nostru asentiment, la un „stadiu“ infantil.12 Un „stadiu“ care nu e defel unul (aøa cum ar sugera analogia cu lexiculpsihanalitic), fiindcæ e chiar finalitatea asumatæ a ocupafliilor noastrecelor mai serioase øi acaparante. E, de fapt, doar cealaltæ faflæ, reversul curentøi la vedere, nu numai cotidian (în ritmul zilelor øi sæptæmînilor de lucru, înalternanfla muncæ/repaus, activitate/relaxare, acumulare/cheltuire), ci absolutdiurn øi „mediocru“ (durchschnittlich) al vieflii adulte, expus færæ secret,færæ disimulare. Øi deci gratificaflia cum nu se poate mai licitæ (de vreme cee chiar norma færæ opfliune alternativæ) a felului cum avem a ne bucura de(în) propriul efort de existenflæ. Nu e vorba, prin urmare, nici de vreo stareregresivæ a existenflei, ci, mai degrabæ, contractatæ (de la ea) sub forma unuileasing nedefinit constrîngætor – øi cu ea însæøi stipulatæ ca obiect: ca „bunulde (cel mai) larg consum“ –, de-a dreptul de împlinirea folosului pe care nepricepem a i-l da.*Dar ne amintim nu doar de simpatia unanimæ pentru felul în care pærea sæne reluæm colectiv soarta în mîini øi care contribuia øi ea la mîndria scuturæriide tiranie. Ne amintim, de asemenea, øi cum acelei simpatii i-a urmat curîndøocul – în care se amestecau mila øi oroarea – suscitat øi apoi ani buni întreflinutcu complezenflæ de (øi prin) mass-media (iaræøi de pretutindeni), denenumæratele relatæri despre infernul copiilor abandonafli læsat în urmæ, seexplica, cu insistenflæ morbidæ pe detaliile cele mai monstruoase (tocmai,cele pretabile de minune la obscenitatea mediaticæ), de „biopolitica“ natalistæa comunismului de penurie. Ar fi fost în mod cert mai util ca, dincolode „bunele sentimente“ morale – zgîndærite aøa, excitate, stoarse, prin øantajemoflional, isterizate –, sæ fie abordatæ cît de cît explicitarea mai frontalæa situafliei prin care eøecurile mortifere ale acestuia (denunflate altminteri purpropagandistic) urmau a fi predate în gestiune øi astfel „moøtenite“ de otranziflie postsocialistæ avînd o cu totul altæ agendæ de prioritæfli. (Bunæoaræ,sub numele pompos moralizator de „trecere la o economie de piaflæ funcflionalæ“,privatizarea prædalnicæ, rapace a oricærei avuflii sociale rentabile øi/saulegitime ori dedicarea aplicatæ discreditærii, pe toate cæile, a unei nofliuni publicinstituflionalizate a solidaritæflii colective træite public, alta decît caritateafilantropicæ ori religioasæ; øi, la urma urmei, sabotarea de-a dreptul, prinpolitici guvernamentale de refletar, de aiurea øi de nicæieri, dar „implementate“cu religiozitate – cînd n-a fost vorba pur øi simplu de abandon deliberat–, a înseøi posibilitæflii øi a resurselor pentru a o gestiona în fine eficient,dupæ dezastrul læsat în urmæ de ultima perioadæ a fostului regim.) Desigurcæ, în raport cu percepflia acestui infern, amintirile atîtor foøti copii „crescuflicu cheia de gît“, între blocuri, se dovedeau benigne, chiar constructive întrucîtva(pentru o socializare mai puflin anomicæ) øi avînd astfel dreptul, eventual,la o oarecare nostalgie înduioøatæ. Øi bineînfleles cæ fie øi asta, deja, meritasæ ne împingæ la o reflecflie mai adîncitæ, ceva mai mult în orice caz decît eventualajenæ încercatæ din pricina noului oprobriu abætut în felul acesta asuprasocietæflii noastre. Adicæ, mai precis, în cazul dat, asupra sociabilitæflii caatare ce ne caracterizeazæ societatea, tocmai ca legæturæ – genealogicæ saunu – traversînd apartenenfla la generaflii diferite a membrilor sæi.Sæ mai reculæm atunci încæ o datæ, pentru un ultim tur de orizont al chestiuniicæreia pînæ acum i-am explorat articulafliile generice, færæ însæ ca vreunmoment sæ fi pæræsit în fond solul de experienflæ localizatæ social-istoric dincare ea se pune.fest back side, not only ordinary (in the rhythm of days and weeks of work,in the alternance work/repaus, activity/relaxation, accumulating/spending),but absolutely diurnal and “mediocre” (durchschnittlich) of the adult life,exposed without any secrets, without dissimulation. And thus the gratification,as licit as possible (as long as it is the norm, without an alternative),of the way we have to enjoy (in) our own effort of existence. So we are not talkingabout a regressive state of existence either; but rather, as by a sort of contractof an indefinitely compelling leasing (with it as such as the provider)– and having itself as the object (of that contract): as the commodity of the mostlarge utility –, about the fullfilment of the very use we are able to get for it.*But we not only remember the unanimous sympathy for the way we seemedto take our destiny into our own hands and which contributed as well to thepride of ending up with tyranny. We also remember how this sympathy wassoon followed by the shock – wherein pity and horror mixed – stirred, andcomplacently maintained by (and through) mass-media (as well from everywhere),of numberless reports about the hellish life of the abandoned childrenleft behind, the explications went, with a morbid insistence on the most horriddetails (the most perfectly fit for the media obscenity) by the natalist “bio-politics”of the penury communism. It would certainly have been more helpfulthat, beyond the moral “nice feelings” – raked up, stirred, extorted throughemotional blackmail, turned hysterical –, someone approached a more frontalexplanation of the situation by which its mortifying failures (denounced as justpropagandistic) were to be handed over and thus “inherited” by a post-socialisttransition with quite another agenda. (For instance, under the pompousname of “shift to a functional market economy”, the predatory, rapacious privatisationof every profitable and/or legitimate social wealth or the dedicationused to discredit, by all means, of a publicly institutionalised notion of the collectivesolidarity publicly experienced, other than the philanthropic-religiouscharity; and, after all, the sabotage itself through governmental policies,devised from who knows where, but religiously implemented – or simplythrough intended abandon – of the possibility itself and resources to efficientlymanage it, at last, after the disaster left behind by the last period of the formerregime.) Of course, against the perception on such a hell, the memoriesof so many children “raised with the key hanging by the neck”, betweenthe blocks, proved to be benign, even constructive to some extent (for a lessanomic socialisation) and entitled, perhaps, to some kind of sympathetic nostalgia.And of course, this only should make us think more deeply, somethingmore, anyway, than maybe the embarrassment felt because of the new dispraisedescended upon our society. More precisely, in our case, on the sociabilityitself which characterizes our society, just as a bond – genealogicalor not – between the affiliation to different generations of its members.Then let’s go back, for a last review of the issue we have been exploring so farthe generic articulations, without for a moment leaving the ground of socialhistoricallocated experience which raise it.So, not quite recovered from the state of juvenile grace in which, like an exorbitantChristmas gift (it was before the Coca-Cola Christmas!), we seemed toregain a re-opened history, a sense of it (quasi-miraculously inverted: innocent,freshened) –, and therefore a kind of collective subjectivity to be reassumedautonomously –, without realising that, along with that, along withthe regained liberties and the common sovereignty would also come theirresponsibility; and at the same time unprepared for the forced resignations,for the new exclusions and the hopeless jams – for the neglect of entire areas114

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)Aøadar, nedezmeticifli bine din starea de graflie juvenilæ în care, ca pe un exorbitantdar de Cræciun (era încæ înainte de Cræciunul Coca-Cola!), pærea cæne primeam înapoi istoria redeschisæ, un sens al ei (cvasimiraculos inversat:inocentat, frægezit) – øi deci un fel de subiectivitate colectivæ de reasumatautonom –, færæ a realiza prea bine cæ odatæ cu ea, cu libertæflile redobînditeøi suveranitatea în comun asupra acestora ar fi revenit øi responsabilitatealor; în acelaøi timp nepregætifli pentru renunflærile silite, pentru noileexcluderi øi blocajele lipsite de speranflæ – pentru læsærile în paraginæ impuseunor întregi zone din existenfla individualæ øi colectivæ, ca øi din realitatea socialæpropriu-zisæ – pe care le va aduce cu sine noua, atît de jinduita „societatea bunæstærii“ pentru fiecare (dar numai în raport cu puterea sa de cumpærare),eram obligafli a ne confrunta cu douæ figuri ale abandonului extrem. Figurileacestea erau, sînt cu atît mai terifiante cu cît lagærul – cu care aduceau imaginiledin orfelinatele cu copii famelici, estropiafli, lipsifli de cele mai elementareîngrijiri –, respectiv jungla – analogia la-ndemînæ pentru cruzimeaindiferentæ a stræzii cæreia îi sînt livrafli copii færæ cæpætîi din marile oraøe –,deja în ele însele locuri/situaflii de marasm færæ ieøire în care cineva poatefi împins øi pæræsit, se asociau aici, datoritæ înseøi vîrstei subiecflilor abandonului,cu o puritate insuportabilæ a sensului nofliunii de victimæ inocentæ. Defapt, încæ mai sîntem obligafli sæ facem faflæ radianflei negre a acestor figuri,stigmatelor lor, cæci nu sîntem chit cu aceastæ poveste, oricît s-ar mai fi atenuatdin aspectele ei cele mai revoltætoare (øi e, færæ discuflie, un lucru extraordinarcæ multe dintre acestea au putut fi resorbite). Dar nici nu putem fi,cîtæ vreme în orice poveste de copil abandonat se oglindeøte, imprescriptibil,øi responsabilitatea adultæ a celui care abandoneazæ: pærinte ori societate.Afaræ doar dacæ nu cumva, mai în adîncime, sub conduita acestuia din urmæ,nu s-ar percepe propria sa derutæ radicalæ øi astfel, pe undeva, propria sastare de abandon, de dezarmare øi de neputinflæ în a-øi juca satisfæcætor rolulfaflæ de cel ce, tocmai aøa, ajunge abandonat. Ceea ce ar depune atuncimærturie pentru ceva ce am putea numi, în lipsæ de altceva mai bun, o „supraobiectivitate“esenflialæ a situafliei de abandon, de fiecare datæ cînd easurvine în vreun fel în societæflile contemporane. Nu numai cæ aceasta, princhiar caracteristicile ei prin excelenflæ existenfliale (existenflial-istorice), eaptæ a developa, aøa cum am încercat sæ aræt, o obiectivitate socialæ în sensulcel mai propriu, mai redutabil, pentru întreruperea – secflionarea – deraporturi umane, pentru scobirea de absenfle inconsolabile în jurul indivizilor,de hæuri de necolmatat în ei øi, totodatæ, de hiaturi insuturabile în flesutulsocial – toate aceste faflete ale abandonului fiind efecte „automate“ (automiøcate)ale înseøi dinamicilor (auto)emancipatorii care instituie fiinfla-în-comuna indivizilor odatæ cu societæflile moderne în genere; ci, mai mult (aøa cumde asemenea am cæutat sæ sugerez), atunci cînd survine abandonul, agentulacestuia, acela prin care el se petrece, se abandoneazæ el însuøi (i.e. seexpune) abandonului (existenflei); øi cæ, abandonînd, „cade“ (verfällt), se pierde,el însuøi „în“ abandon (øi în lume), „prin“ destræmarea pe care o sævîrøeøte,iar astfel se atestæ a contrario o solidaritate literalmente abisalæ – prin chiarnatura esenflialæ, generatoare de vid a abandonului – între abandonat øi celce abandoneazæ: implicafli de øi în abandon („înghiflifli“ de acesta) sînt ambii.(De aceea responsabilitatea angajatæ aici de partea celui care abandoneazæe mai mult decît una „doar“ eticæ – dacæ putem vorbi aøa –, iar „bunele sentimente“,oricît de îndreptæflite, mai mult obscurizeazæ înflelegerea chestiunii.Øi tot ceea ce numeam „supraobiectivitatea“ socio-existenflialæ aabandonului în societæflile moderne øi contemporane, iar nu pseudocominthe individual and collective existence, as well as of the social reality itself –brought by the so desired “welfare society” to everyone (but only related tohis buying capacity), we were forced to confront with two figures of theextreme abandonment. The more terrifying they were/are, such as the [concentration]camp – the images from the orphanages with starved children,lacking the most elementary care looked like –, respectively the jungle –a close analogy for the indifferent cruelty of the street to which the castawaychildren from the big cities are delivered –, already themselves places/circumstancesof hopeless slough in which someone could be pushed and forgotten,associated here, due to the age itself of the abandonment’s subjects, with anunbearable purity of the sense of a notion like innocent victim. In fact, we arestill forced to face the black radiance of these figures, their stigmata, becausewe are not even with this story, no matter how many of its most revoltingaspects remitted (and it is, no doubt, an extraordinary fact hat some of themcould be reintegrated). But we cannot be so, while every abandoned child’sstory also reflects, imprescriptibly, the adult responsibility of the abandoner:parent or society. Except for the case that, at a deeper level, under the behaviourof the latter, we couldn’t sense its own radical confusion, and by that,somehow, its own state of abandon(ment), of being disarmed, and the incapacityof adequately playing its part in relation to the one which, that way,ends up as abandoned. This would be proof of something we should call,in the absence of a better term, an essential “super-objectivity” of theabandonment situation, every time it occurs in some form in the contemporarysocieties. Not only that this, by its very existential (existential-historical)characteristics, is fit to develop, as I’ve been trying to show, a socialobjectivity, in its most proper, most formidable sense, for the interruption –the sectioning – of human relations, for carving inconsolable absences aroundthe individuals, of uncolmatable abysses in them and, at the same time,unseameble hiatuses in the social fabric – as all these aspects of the abandonmentare “automatic” (self-moved) effects of the very (self-emancipating)dynamics which found the being-together of individuals along with the modernsocieties in general; but, even more, as I’ve been also trying to suggest,when the abandonment occurs, its agent, by which it happens, abandons(exposes) himself to the abandonment (the existence’s one); and that by abandoning,he “falls” (verfällt), he loses himself “in” abandonment (and into theworld), “through” the unravelling it accomplishes, thus testifying a contrarioa literally abysmal solidarity – by the essential, vacuum-generating nature ofthe (act of) abandoning – between the abandoned and the one who abandons:both are involved (“swallowed”) by and in abandonment. (That’s whythe responsibility involved here on the side of the one who abandons is somethingmore than “ethical” – if we may say so – and the “nice feelings”, howeverentitled, rather obscure the understanding of the situation. And all whichI used to call the social-existential “super-objectivity” of abandonment in themodern and contemporary societies, and not some empathic pseudo-comprehensionsmay make us realize its cruelty – compared to its experience in thetraditional societies, where caring for thy neighbour, regardless of the moral(moral-religious) sanctions for its neglect, was distributed by another kind and“length” of the “social bound”.)The fact that, even in these extreme cases, it was not simply about an exclusiveconsequence of the profligate policy of the late tyrant and of the regimehe incarnated (after all, at that time “aurolacii” 13 from the gutter didn’t existyet, on the contrary – the system sought to integrate children from the verychildhood), but rather about the exponential exacerbation, in times of crisis,of a societal monstrosity more spread, more familiar – in its soft, insidious115

prehensiuni empatice, ne poate face sæ realizæm cruzimea lui – în comparafliecu ce putea fi experienfla sa în societæflile tradiflionale, în care grija faflæ deaproapele, indiferent de sancfliunile morale (moral-religioase) pentru neglijareaei, era distribuitæ dupæ o altæ texturæ øi „lungime“ a firului „legæturiisociale“.)Cæ, fie øi în aceste cazuri extreme, nu era vorba pur øi simplu de o consecinflæexclusivæ a politicii scelerate a defunctului tiran øi a regimului incarnatde el (la urma urmei, în vremea lui „aurolacii“ din canale nu existau,dimpotrivæ – sistemul tindea sæ încadreze copiii de la vîrste fragede), ci maicurînd de exacerbarea exponenflialæ, în condiflii de crizæ, a unei monstruozitæflisocietale mai ræspîndite, mai familiare – în formele ei soft, insidioase – în vieflilenoastre de zi cu zi decît am vrea sæ recunoaøtem; de o taræ afectînd deja,poate, temeiul etic (etico-politic) în genere al soclului „natural“ al reproduceriiîn duratæ a legæturii sociale în condifliile vieflii (post)moderne (filiaflie,raporturi de familie, responsabilitate parentalæ în formarea øi umanizareasubiectului infans); de un simptom, în fine, al unei mizerii sau carenfle relaflionale,înainte de a fi vorba numaidecît de una pur economicæ (særæcieextremæ), øi care pur øi simplu, în mod doar aparent paradoxal, reedita doarexpresiile sale cele mai brutale din epoca începuturilor revolufliei industriale(vezi romanele unui Dickens), toate acestea sînt sugerate continuu denumeroasele træsæturi suplimentare adæugate mai ales ulterior desenului debazæ al acestor figuri ale abandonului. A dovedit-o a posteriori, implicit øi færæsæ vrea, dar de plano, chiar guvernul, atunci cînd, gæsindu-øi, de voie, de nevoie,interesul în a-øi mobiliza voinfla necesaræ (sub presiunile ajungînd la scadenflæale admiterii în U.E. – un certificat de „maturitate“ pentru flaræ, nu-iaøa), a øtiut, dupæ mai bine de 10 ani de la præbuøirea vechiului regim, cumsæ stopeze în fine „exportul de copii“ abandonafli, înfloritor exact în aceastæperioadæ. Însæ o dovedeøte, mai percutant încæ, urmætorul lucru. Cele douæfiguri extreme ale abandonului extrem de care aminteam – „lagærul“, respectiv„jungla“ – nu sînt numai gemene (siameze chiar, întrucît ele comunicæreciproc), ci sînt øi perfect, riguros complementare din punctul de vedereal capacitæflii lor de a exprima færæ rest unicele douæ posibilitæfli alternativeexclusive între care, în absenfla ieøirii din marasm prin øansa adopfliei, destinulcelor mai næpæstuifli dintre copiii abandonafli este, necruflætor, încolflit:fie „instituflionalizarea“, fie strada. (De altfel, majoritatea dintre ei continuæsæ penduleze doar între aceste douæ „opfliuni“, chiar øi azi, cînd prin diversestrædanii ale societæflii vechiul tip de orfelinat, cel carceral, a fost în bunæ mæsuræînlocuit prin „centrele de primire“, mai ospitaliere.) Ceea ce mai trebuieremarcat este însæ cæ figurile acestea gemene închipuie în raportul lor reciprocun fel de Janus bifrons. Dacæ „lagærul“ trimite în mod clar cætre trecut,„jungla“ în schimb este aportul exclusiv øi inalienabil al vremurilor postcomuniste.Færæ îndoialæ cæ încæ vom mai afla de cazuri de copii cæzufli victimæ unor reletratamente din partea propriilor pærinfli, cæ vor exista mereu mame care-øipæræsesc pruncii sub diverse motive, uneori realmente implacabile, cæpresa nu va rata sæ relateze despre abuzuri intolerabile comise împotrivacopiilor, în familie sau în afara ei. Øi pînæ la urmæ orice silnicie sau abjecfliela care e supus un copil din partea celor de care el depinde (afectiv, existenflial,material) este, prin sens sau consecinfle, o formæ de a-l abandona,de a-l împinge într-o situaflie care-l striveøte, îl mutileazæ, îl anuleazæ. (Aøacum, la extrema cealaltæ – øi doar pentru a sugera în treacæt felul cum chestiuneadelicatæ a pragului de la care începe excesul abandonului ca neglijenflæforms – in our everyday lives than we would like to admit; a dammage alreadyaffecting, perhaps, the ethic (ethical-political) foundations of the “natural”base of the diachronic reproduction of the social bond in the conditions of the(post)modern life (filiation, family relations, parental responsibility in theprocess of shaping and humanizing the infans subject); at last, a symptom, ofa relational misery or deficiency, before we ca talk about a purely economicalone (extreme poverty) and which simply, in an apparent paradox, only revivedjust its most brutal expressions from the times of the industrial revolution (seethe novels of a Dickens), all these are continuously suggested by the numerousadditional features added especially further to the base design of thesefigures of the abandonment. It was proved, a posteriori, implicitly and with nointention whatsoever, but de plano, by the government itself when, findinghimself interested, willingly or not, in mobilizing the necessary will (under thedeadline pressures of the E.U. admission – a “maturity” certificate for thecountry, isn’t so), found out, after more than 10 years from the collapse of theold regime, how to finally stop the “export of abandoned children”, whichflourished in that very period. It is proven, even more incisive, by the followingthing. The two extreme figures of the extreme abandonment, which I wastalking about, the “camp”, respectively the “jungle” are not just twins (evenSiamese twins, because they internally communicate), but also perfectly, rigorouslycomplementary from the point of view of their capacity of expressingneatly the only two exclusive alternative possibilities available for every suchdeserted child (when the chance of an adoption didn’t present for him): eitherthe “institutionalisation”, or the street. (However, most of them oscillatebetween the only two “options”, even today when, by different efforts of thecommunity the old orphanage, the prison-like one, was mostly replaced bythe more welcoming “receiving centres”.) But what we also have to remark isthat these two twin figures draw, in their reciprocal relation, a kind of Janusbifrons. If the “camp” points clearly to the past, the “jungle” belongs, as contribution,exclusively and inalienably to the post-communist times.There’s no doubt that we will still find out about cases of children fallingvictims of bad treatments from their own parents, that there will always bemothers who desert their babies under various reasons, sometimes reallyimplacable, that the press won’t fail to report about intolerable abuses againstchildren, within the family or not. And, after all, any exaction, abuse or abjectionto which a child is subjected by those he depends upon (affectively, existentially,materially), literally or by consequences, is a form of abandoninghim, of pushing him in a situation which crushes him, mutilates him, denieshim. (The same way as, at the other end – and only to suggest the delicatethreshold from which the excess of abandonment, as irreparable neglect,starts –, to credit, in a foolish, unlimited manner, the child’s “savage” subjectivity,incomplete by definition, its in-form desires, is irresponsible as well.)But to focus exclusively – and rather voyeuristically – on such strident, tackycases of child’s desertion (serious indeed, but for which, in one way or another,there are legal and practical means of urgently intervening) means toblindfold ourselves with regard to a mainstream course of things, which isalready common in the everyday life of most urban families. All the morewhen people are better, more “successful” (more passively) integrated – effectivelyor through their aspirations to a life “style”, to a certain level of consumingeverything they can be sold for their money (even on credit), from dreamsof happiness, personal or “with the loved ones”, to “(packed) services”, by allmeans “professionalized”, of parental, pedagogic, educative, recreationalassistance/substitution – by the society shaped as it is, in like manner aseverywhere, by those forces and trends who, on the whole, and in Romania,116

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)ireparabilæ e una de pasaj la limitæ –, a credita prosteøte, nelimitat, subiectivitatea„sælbaticæ“ a copilului, prin definiflie incompletæ, dorinflele ei in-forme,e la fel de iresponsabil.)A ne fixa însæ atenflia exclusiv – øi oarecum voyeuristic – pe genul acesta strident,mizerabilist de cazuri de abandon (în mod limpede grave, dar pentrucare de bine, de ræu existæ mijloacele legale øi practice ale unei intervenfliide urgenflæ), înseamnæ totuøi a ne orbi singuri în privinfla unui curs mainstreamal lucrurilor, unul devenit deja banal în viafla cotidianæ a majoritæflii familiilorurbane. Cu atît mai banal cu cît oamenii sînt mai bine, mai „reuøit“ (adicæmai pasiv) integrafli – efectiv sau în aspirafliile lor de „stil“ de viaflæ, de nivelde consum a orice li se poate vinde în schimbul banilor lor (chiar øi pe datorie),de la vise de fericire personalæ sau „împreunæ cu cei dragi“ la „(pachetede) servicii“, neapærat „profesionalizate“, de asistenflæ/substituflie parentalæ,pedagogicæ, educativæ, recreativæ etc. – de cætre societatea aøa cum esteea modelatæ, în mod asemænætor pretutindeni, de forflele øi tendinflelecare øi în România au izbutit deja, în linii mari, în a-øi face treaba. Un cursal lucrurilor care, dacæ se va dovedi a fi chiar færæ recurs posibil (øi el devinedin ce în ce mai greu de surmontat la un nivel strict individual, privat, în aøamæsuræ e vorba de tendinfle structurale), ar putea semnifica o mutaflie antropologicæ(societalæ, culturalæ) cu adeværat neliniøtitoare. Ea ne bate la uøævenind din viitor – din viitorul copiilor copiilor noøtri livrafli, expuøi tot mai neprotejatinstanflelor care se oferæ binevoitoare sæ ne ocupe locul în viafla lor (deexemplu: publicitate direct adresatæ, campanii de marketing de-a dreptulîn øcoli, sub pretextele cele mai virtuoase, inclusiv propagandæ religioasæ orimoralizatoare acoperitæ fæcutæ cu aceleaøi metode, conflinuturi multimediaproiectate anume de cætre industriile de divertisment ø.a.m.d.). Øi ea va fiinevitabilæ dacæ alibiurile pe care ni le gæsim tot mai des (cu cele mai buneintenflii, desigur) pentru demisiile øi dezertærile noastre, ca øi supralicitærilecompensatorii (fiindcæ difuz culpabile) în „ræsfæflurile“ pe care aceleaøi instanfleni le pun la dispoziflie din beløug, de fapt o fugæ înainte în acest gen de abandon,vor reuøi sæ ne întunece privirea. Øi vigilenfla.Note:1. Aici nu avem a ne limita doar la accepflia politicæ clasicæ a nofliunii. Un raport de contract socialimportant, decisiv pentru societæflile noastre moderne este deopotrivæ øi acela socio-economical salariului (raport între capital øi muncæ); sau, la o altæ extremitate a cîmpului socio-economic øicîøtigînd o importanflæ strategicæ – prin consecinfle – la momentul actual, raportul dintre acflionariatulglobal al unei multinaflionale, respectiv conducerea ei executivæ øi societæflile locale unde eaare activitæfli cruciale pentru acele societæfli. Øi, pentru a nu omite un element iaræøi important dintablou, însæøi proprietatea ca atare (atributul „privatæ“ face, aici, un cvasipleonasm); în mæsura încare este øi ea un condensat al (istoriei) unor raporturi sociale øi deci un rezultat de aceeaøi naturæ,participæ øi ea la dispozitivul contractului social, øi chiar sub un dublu aspect: o datæ, ca presupoziflielogico-transcendentalæ a sa, iar a doua oaræ ca limitæ a cîmpului socio-logic subîntins empiric deceea ce are sensul unui asemenea contract.2. În ordinea juridicæ consubstanflialæ unei asemenea fondæri, subiectul de drept nu are vîrstæ øi, dealtfel, în principiu, nici o caracteristicæ naturalæ preexistentæ acestei ordini; aøadar, în ochii legii, øiîn principiu, subiecflii nu au nici sex (gen), nici rasæ, nici etnie (care e altceva decît naflionalitatea)etc. Acesta e raflionamentul care e extrapolat apoi pentru a garanta drepturi „speciale“ pentru handicapafli,bolnavi mental etc. (respectiv un „supliment“ de drept pentru a corecta, prin egalitatea înfafla legii, contingenfla inegalitæflii naturale); printr-o altæ derivaflie analoagæ a aceluiaøi raflionamentse pot apoi justifica prevederi de drept subsumabile „discriminærii pozitive“ etc. Limita de factounde putem constata azi cæ aceastæ logicæ se împotmoleøte o constituie situafliile pentru care legislatorulcautæ „sprijin øi luminæ“ din partea deliberærilor fæcînd lotul prin excelenflæ al bioeticii.Aceasta e instanfla reflexivæ unde se chestioneazæ, la propriu, cînd vine pe lume subiectul (la naøtereasa sau mai înainte? øi cît de înainte? – legat de dezbaterile privitoare la aspectele etico-juridice aleavortului, la cele privind procreaflia genetic asistatæ, cercetærile pe embrioni, clonarea în scop teratoo,succeeded in doing their work. A course of things which, if is to be provento allow no recourse whatsoever (and it does become more and more difficultto surpass at a strictly individual, private level, as it largely implies structuraltrends), could mean a really disturbing anthropological (cultural, societal) shift.It’s knocking at our door from the future – our children’s children future, delivered,exposed ever more unprotected to the instances which benevolentlyoffer to replace us in their lives (for instance, directly addressed advertising,marketing campaigns in schools, under the most virtuous pretences, includingcovert religious or moralizing propaganda using the same methods, multimediacontents especially projected by entertainment industries and so forth).And it will indeed be unavoidable if the alibis we more often find (with the bestintention, of course) for our resignations and defects, as well as the compensatory(because diffusely culpable) outbids for the “spoils” those same benevolentinstances so generously offer, in fact a flight ahead in this kind of abandonment,will get to blur our view. And our vigilance.Translated by Alex MoldovanNotes:1. Here we don’t have to limit ourselves to the classic political sense of thenotion. An important social contractual relation, decisive in our modernsocieties, is also the salary’s social-economic one (relation between capitaland labour) or, at the other extreme end of the social-economic field andgaining a strategic significance – through its consequences – at the presenttime, the relation between the global shareholder stuff of a multinationalcompany, namely its executive board, and the local societies wherein itsactivities are crucial. And let’s not forget another important element of thepicture, the propriety itself (the attribute “private” is quasi-pleonastic here);inasmuch as it is a condensate of the history of some social relations andthus a result of the same kind, it takes part, too, in the social contract’sdevice, and this in a twofold manner: first as a logical-transcendental presuppositionof it, and, secondly, as a limit to the social-logical field empiricallysubtended by the meaning of such a contract.2. For the juridical order consubstantial to such a foundation, the subject ofthe law has no age and, as a matter of fact, no other natural characteristicpre-existent to this order; so, before the law, and in principle, the subjectshave no gender, no race, no ethnicity (which is different from nationality),etc. This argument is extrapolated then in order to guarantee “special”rights for the handicapped, for the mentally ill, etc. (in fact a law “supplement”meant to redress, by making them equal before the law, the contingencyof natural inequality); then by another analogous derivation of thesame argument, law stipulations as “positive discrimination”, etc., can bejustified. Today we can see that the de facto limit where this logic stumblesconsists of the situations wherein the legislator looks for “support and light”from the debates falling, by all means, under the head of bioethics. This isthe reflexive instance where they literally ask the question of when does thesubject come into the world (at his birth or before? and for how long before?– with regard to the debates concerning the ethical-juridical aspects ofabortion, those related to the genetically assisted procreation, the embryoresearch, the therapeutic cloning, etc.), and when does it end (dilemmas ofeuthanasia). However, the bioethical reflection doesn’t have another guidingconcept of subject but that already equivalent to its old modern metaphysicalsense, with its juridical and ethical-political applications.3. Eli Eli lama sabachthani: [“et circa horam nonam clamavit Iesus voce magnadicens Heli Heli lema sabacthani hoc est] Deus meus Deus meus ut quiddereliquisti me” (Vulgata); “... Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné?”;“... Mein Gott, mein Gott, warum hast du mich verlassen?”;“... My God, my God, why hast thou forsaken me?” (Matthew. 26: 47).This is, of course, the fulgurant etymon of the abysmal experience of beingabandoned and, at the same time, the very first discursive occurrence, froma Western point of view, for its communication; where the sense of theabandon situation (state) is expressed, condensed from within, so to speak117

peutic etc.) øi cînd se ispræveøte (dilemele legate de eutanasie). Oricum însæ, nici reflecflia bioeticænu dispune în fond de o altæ nofliune de subiect pentru a-i orienta reflecflia decît aceea corespunzætoaredeja bætrînului sæu sens metafizic modern, cu aplicafliile sale juridice øi etico-politice.3. Eli Eli lama sabachthani: [„et circa horam nonam clamavit Iesus voce magna dicens Heli Heli lemasabacthani hoc est] Deus meus Deus meus ut quid dereliquisti me“ (Vulgata); „... Mon Dieu, monDieu, pourquoi m’as-tu abandonné?“; „... Mein Gott, mein Gott, warum hast du mich verlassen?“;„...My God, my God, why hast thou forsaken me?“; în fine,“... Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,pentru ce m-ai pæræsit?“ (Mat. 26: 47). Este, evident, etimonul fulgurant al experienflei abisale alui a-fi-abandonat øi totodatæ ocurenfla discursivæ princeps, din punct de vedere occidental,pentru comunicarea ei; unde sensul situafliei (al stærii) de abandon este adus la expresie, condensat,dinæuntrul ei, pentru a zice aøa – din poziflia subiectului ei (un subiect care, întotdeaunaîn cazul abandonului, îi este øi „obiect“, patiens, victimæ) –, iar astfel e deja elaborat pentru aprehendarealui „din afaræ“. (Cæ este vorba de o elaborare, absolut indispensabilæ, pur øi simplu, pentruexpunerea a ceva despre asta, o sugereazæ faptul cæ aceste cuvinte in articulo mortis ale luiIsus sînt, totodatæ, deja, un citat – din Ps. 21: 1.) E la fel de limpede însæ øi cæ, pentru a avea ceface cu aceastæ elaborare prototipicæ, inevitabilæ, de altfel, ea trebuie demitologizatæ complet øi,mai ales, secularizatæ; nu atît în sensul unei conversii la profan (n-ar avea prea mult sens), cît almundaneizærii ei radicale (Verweltlichung).4. Nichita Stænescu, Elegia a doua, getica. Ar merita citat in extenso: „O, nu te tæia la mînæ sau lapicior, / din greøealæ sau dinadins. // De îndatæ vor pune în ranæ un zeu, / ca peste tot, ca pretutindeni,/ vor aøeza acolo un zeu / ca sæ ne-nchinæm lui, pentru cæ el / apæræ tot ceea ce sedesparte de sine“.5. Tehnic, se øtie, asta poartæ numele (concise, sobre) de „Geworfenheit“ øi „Verlassenheit“.6. A fi lipsit – frustrat – de prezenfla oblæduitoare a pærintelui este, deopotrivæ pentru copil, ca øipentru subiectul incomplet, netotalizat, ce continuæm sæ fim pînæ la sfîrøit (indiferent de vîrstæ),tiparul prin excelenflæ al experienflei abandonului. Dupæ „golul“ acestuia pot fi comensurate, aprehendateøi celelalte specii de abandon. Semnificaflia acestei experienfle este, spus iute, aceea aîncetærii posibilitæflii ca „povara“ existenflei proprii (solitudinea ei, grija) sæ fie în anumite circumstanfleîmpærtæøitæ øi astfel atenuatæ; în cazul copilului, chiar øi færæ ca el s-o øtie, dar asta nu-i decît firesc,aceasta sæ fie preluatæ asupra sa de cætre pærinte. Experienfla (raportærii la aceastæ încetare) este„structurantæ“ – e un punct obligatoriu de trecere øi de retrimitere la sine – pentru subiectul existenfleiproprii (Dasein) în „formarea“ sa, fiindcæ øi ea, precum mortalitatea, trimite dezvæluitor(chiar dacæ oblic) la finitudinea constitutivæ, în special pe linia a ceea ce se cheamæ intersubiectivitate.Ne instruieøte, prin ricoøeu, asupra separafliei, a despærflirii/pæræsirii, asupra încredinflæriialtcuiva în grijæ, respectiv asupra limitelor neechivoce ale aøa ceva – ca marginile cele mai propriiale putinflei de a fi un „sine“ coincident într-adevær cu el însuøi (dar færæ a se avea „în stæpînire“în maniera unui „eu însumi“ transparent, a unei conøtiinfle – de sine), aøa cum, într-un alt plan,øi mai esenflial, este instanfla care posibilizeazæ ceea ce se cheamæ în genere (printr-o eroare detraducere, aici însæ fertilæ) „travaliul doliului“. (Pe drept cuvînt travaliu, mai mult decît muncæ, cæcieste vorba într-adevær de o „naøtere“ – doar cæ ræsturnatæ – øi cu condiflia ca experienfla s-oînflelegem ca integrare, ca atare, a cezurii iremediabile prin care sîntem despærflifli de ceea ce,întotdeauna øi complet fals, ne închipuim doar ca fiind „originea“, plenitudinea ei fuzionalæ etc.)7. O asemenea solidaritate ori comunitate de existenflæ, care ar merge împotriva subiectiværii narcisice,futile, filistine – într-un cuvînt, gæunoase – predominante, fiindcæ ea este aceea care øi-arînfiinfla subiecflii singular(izafl)i în comuniune, singularizafli chiar de (sau prin) (ace)asta, nu excludeceea ce ar corespunde proiectului cosmopolit al unui Kant, bunæoaræ, ori diverselor proiecfliiutopice de comunitæfli emancipate/emancipatoare de care gîndirea (øi chiar practica istoricæ) modernænu duce lipsæ, dar ea nu se reduce deloc doar la acestea. Elemente de orientare, nu numaipentru felul cum ar putea fi gînditæ-imaginatæ o asemenea comunitate, ci øi de precizare desprecum este ea efectiv, chiar dacæ nu întotdeauna evident øi accesibil (ori acceptabil) pentru toatælumea (e iaræøi evident de ce), pot fi gæsite în scrierile unor autori precum Bataille, Blanchot, J.-L.Nancy, Derrida, dar øi Marx, G. Granel ori Heidegger.8. O dovedeøte tot ceea ce în gîndirea dominantæ de azi (fie în mediile universitare, fie în diverselegenuri de publicisticæ, inclusiv în gazetæria de mare tiraj) poate trece drept reflecflie eticæ, discursdespre „principiile“ øi „valorile“ morale supreme, „far“, care „ne cælæuzesc“ (ne „cimenteazæ“convingerile, au a ne „inspira“ conduita democraticæ, civicæ, umanitaræ, ecologistæ, patrioticæ,filantropicæ, de afaceri ø.a.m.d.), øi care abia în cazul cel mai fericit (adicæ extrem de rar) se ridicæpînæ la prestanfla filosoficæ a eticii kantiene (de asemenea, la puritatea ei veritabil eticæ). De regulæ,altitudinea la care planeazæ aceste discursuri, atunci cînd nu sînt contaminate de reziduuri teologicevulgarizate, este aceea a unui banal neokantianism reîncælzit, mixat eventual cu ceva utilitarism(etic) anglo-saxon. Larg ideologic, se poate observa cæ toate acestea corespund grosso modo orizonturilormoralitæflii liberal-burgheze de a doua jumætate a secolului al XIX-lea – pînæ la PrimulRæzboi Mondial –, moralitate înfæfliøatæ ca ordine moralæ „naturalæ“ a umanitæflii øi de bine, deræu cîrpitæ pentru a face faflæ situafliilor inedite – ca provocare de ordin etic – de dupæ sfîrøitul celuide-al Doilea øi apoi din chiar ultimele decenii (y compris Holocaustul øi crimele comunismului– from the position of its subject (a subject which, always in abandonment,is at the same time its object, patiens, victim) – and thus already elaboratedfor its apprehension “from outside”. (That what we have is an elaboration,simply indispensable for any statement about this, is suggested by the factthat these in articulo mortis words of Jesus are already, and at the sametime, a quote – from Psalms 21: 1.) It is nevertheless clear that in order tomake use of that prototypic, in fact inevitable elaboration, it has to be completelydemythologized and especially secularized; not so much its conversioninto the profane (it wouldn’t make much sense, anyway), but its radicalmundanization (Verweltlichung).4. Nichita Stænescu, The Second Elegy (Getica) [Elegia a doua, getica].It should be quoted in extenso: “O, don’t cut your hand or foot, by mistakeor on purpose. // They’ll put a god on the wound, right away / like all over,like everywhere,/ they’ll put a god in there / for us to worship him, becausehe / defends everything coming apart from the self.”5. We know that, technically, this bears the (concise, austere) names of “Geworfenheit”and “Verlassenheit”.6. Being devoid – frustrated – of the parent’s securing presence is, both forthe child and for the incomplete, unfinished subject that we continue to beuntil de end (regardless of the age), the very matrix of the abandonmentexperience. It is according to its “void” that one can measure, apprehendthe other species of abandonment, too. The meaning of this experience is,briefly, that of the cessation of the possibility that the “burden” of one’sown existence (its solitude, its care) is, under certain circumstances, sharedand thus attenuated; in regard to the child, even without his knowing, butthat’s just natural, the burden has be taken upon him by the parent.The experience (of relating to this cessation) is a “structuring” one – it’s anunavoidable point of crossing and of re-turning to oneself – for the subjectof its own existence (Dasein), in its “shaping” because the latter, just likemortality, points, in a disclosing manner (although in diagonal), to the constitutivefinitude, especially in the line of that which is called inter-subjectivity.It teaches us, by ricochet, about separation of splitting/desertion, aboutconsigning oneself to somebody else, respectively about the unequivocallimits of this – as the most proper margins of the power to be a “self” reallycoincident with itself (but without “owning” itself as a transparent “myself”,as a self-consciousness), like, on another, even more essential, level, it is theinstance making possible what one calls the “mourning labour”. (Indeedlabour, more than work, because it’s really a “birth” – just a reverse one –and on the condition that we understand the experience as integration, assuch, of the irremediable caesura that separates us from what we, alwaysand completely wrong, just conceive as the “origin”, its overflowing effusiveplenitude, etc.)7. Such a solidarity or community of existence, which would run against thepredominant narcissistic, futile, philistine - in a nutshell, hollow – subjectivation,because itself would be the one who would found its subjects, singular(ised)in communion, singularised by (through) this very fact, doesn’texclude the cosmopolite project of a Kant, for example, or the differentutopian projections of emancipated/emancipatory communities so numerousin the modern thinking (and even in the historical practice), but it doesn’treduce to that. The orientation elements not only for the way such acommunity could be thought/imagined, but also for how it really is, may befound, even though not always manifest and accesible (acceptable) for everyone(again, the reason is obvious), in the writings of such authors as Bataille,Blanchot, J.-L. Nancy, Derrida, but also Marx, G. Granel or Heidegger.8. This fact is confirmed in today’s dominant thinking (either at the academics,or in various kinds of press, including large scale press) by everythingthat may pass as ethical reflection, speech on the supreme moral“principles” and “values”, “lighthouse”, which “lead” us (“strengthen” ourconvictions, aim to “inspire” our democratic, civic, humanitarian, ecological,patriotic, philanthropic, business and so forth behaviour) and which,at best (which is very rare) raises to the philosophical decency of Kantianethics (and also to its genuine ethical purity). Usually, when they are notcontaminated with vulgarized theological residues, these speeches reachto the level of a common recycled neokantianism, possibly mixed with someAnglo-Saxon (ethical) utilitarianism. Ideologically, one can observe that all118

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)ori „ræzboiul împotriva terorii“). Inutil de spus nu numai cæ acest gen de discurs cade cu mult înurma practicilor reale, individuale øi colective (øi este deci, în acest sens, unul ipocrit), dar øi cæprin intermediul lui au putut fi øi sînt „justificate“ cîteva din marile nedreptæfli fæcute recent, în numele„valorilor“ øi „principiilor“, unor colectivitæfli întregi (bunæoaræ, campania N.A.T.O. din Iugoslavia,Ræzboiul din Irak, abandonarea palestinienilor, dar øi scandalul caricaturilor lui Mahomed. Etc.,etc.).9. E.g., ceea ce se indicæ în satisfacflia subtilæ, incompresibilæ/incoercibilæ, de a abandona lucruri, bunuri,gînduri, angajamente, vinovæflii, animale de casæ øi chiar persoane (bunæoaræ, divorflul, dar øi abandonulpropriu-zis al copiilor ori al bætrînilor), atunci cînd simflim cæ ele riscæ sæ ne „încurce“ preatare (cum anume? – exact în „calculul plæcerilor“ noastre); ori în sentimentul de uøurare, de „eliberare“(adesea catharcticæ ori soporificæ) cu care ne abandonæm divertismentelor noastre favorite(în principiu, acelea care presupun consum al unui cuantum de satisfacflie livrat, contra cost, deun furnizor specializat, avînd la rîndul lui în spate o întreagæ industrie de profil, øi mai puflin ceeace se cheamæ hobby, cu toate cæ, din ce în ce mai mult, øi teritoriile acestora din urmæ sînt masivcolonizate de industriile loisirului, cu logicile lor economico-libidinale). În genere, o descrierefenomenologicæ aplicatæ a modurilor plæcerilor noastre, a conflinutului lor intenflional øi a feluluiîn care ele consteleazæ ar putea da o bunæ radiografie a portretului tipic al subiectivitæflii moderncontemporanepe laturile ei intra-, respectiv intersubiective.10. Øi deci, totodatæ, munca (salariatæ – aøadar, marxist vorbind, „exploatatæ“) în vederea aceluiaøifel de consum devenit o raison d’être a existenflei. A munci din greu, de dimineafla pînæ searaori în mai multe slujbe deodatæ doar pentru subzistenflæ, datoritæ nivelului salariilor, este ceva cese petrece numai la periferia capitalismului contemporan, bunæoaræ în societæflile postcomunisterecent reintrate în orbita lui. Trebuie însæ fæcutæ o precizare pentru a descrie exact situaflia dintr-oflaræ ca România în aceastæ privinflæ. Deøi se munceøte în realitate mai ales pentru subzistenflæ(e cazul majoritæflii salariaflilor), pofta de consum este în schimb la fel de mare ca peste tot, dacænu chiar mai mistuitoare (lucru care, desigur, nu ræmîne neexploatat de maøinæria de marketingøi de publicitate, de marile magazine cu ofertele lor de bunuri pe rate, de filierele de credit bancarpentru populaflie, exclusiv în vederea consumului personal). Ceea ce genereazæ nu doar iluzia,ci øi orbirea exprimîndu-se în credinfla foarte ræspînditæ (în special în rîndul celor care pariazæ totul,nici mæcar pe noile realitæfli economice, cît pe fægæduinflele pe care sînt gata sæ jure cæ primelele-ar garanta) cæ „trebuie muncit“ încæ mai mult, mai intens, cæci aici exclusiv ar rezida secretul„succesului“, deopotrivæ individual øi pentru tofli. Nu-i fals, decît cæ într-o unicæ privinflæ; bineînflelescæ trebuie muncit øi mai mult: pe lîngæ asigurarea subzistenflei, mai trebuie acoperite øi ratele lacredite.11. Nofliunea îi aparfline lui J.-L. Nancy (v. „Ræzboi, drept, suveranitate – techné“, in IDEA artæ +societate, #15–16/2003, pp. 204–216), dar este elaborarea pe mai departe, corespunzætorepocii noastre „a globalizærii“ øi, în acelaøi timp, la intersecflie cu o linie provenind din Marx, agîndului heideggerian al lui Gestell.12. „Copilul este un pervers polimorf“ (S. Freud).of that corresponds grosso modo to the moral horizons of a liberal-bourgeoisiesfrom the second half of the 19th century – until the First WorldWar –, a morality presented as “natural” moral order of humanity andsomehow patched up in order to face novel situations – as ethical provocations– after the Second World War and even in the last decades (the Holocaustand the crimes of communism or “the war against terror” included).Needless to say not only that this kind of speech falls way behind the realpractices, individual and collective (being, in this respect, a hypocriticalone), but it is also used to justify some of the great recent injustices, provoked,in the name of “values” and “principles”, to entire collectivities(for instance, the N.A.T.O. campaign in Yugoslavia, the Iraqi War, thedesertion of the Palestinians, but also the scandal around the Mohamedcartoons, et caetera).9. For instance, what comes up in the subtle, incompressible/incoercible satisfaction(relief) of abandoning things, goods, thoughts, commitments,blames, pets and even persons (for example, the divorce, but also theactual abandoning of children or old people), when we feel that they runthe risk of “bothering” us in excess (how? precisely in the “calculation ofour pleasure”); or in the relieve, “liberating” (often cathartic or soporific)feeling of abandoning ourselves to our favourite kind of entertainment(principally, those which presuppose the consumption of a quantum ofsatisfaction, delivered for money by a specialized dealer, who, in his turn,is backed up by an entire industry and less of what one could call hobby,although, to a greater extent, those last territories are massively colonizedby leisure industries, with their economical-libidinal logics. On the whole,an applied phenomenological description of the types of our pleasurescould offer a good radiography of the typical portrait of modern-contemporarysubjectivity, on its intra-, respectively inter-subjective dimensions.10. So, at the same time, the work (salaried – so, as Marx would say, “exploited”),for the same consuming turned a raison d’être of existence. To workhard, all day long, or to have several jobs at the same time, in order just tosubsist, because of the salary level, happens only at the periphery of thecontemporary capitalism, for instance, in the post-communist societies justentered within its orbit. In order to describe the exact situation in a countrylike Romania, in this respect, a remark is required. Although in factpeople work mainly for subsistence (we are talking about most of theemployees), the urge to consumption is, however, as big as anywhere else,if not even ardent (a fact which is exploited by the marketing and advertisingmachine, by the big stores with their offer of goods on credit, by thelines of banking credit, exclusively meant for personal consumption).Which created not only the illusion, but also the blind faith which expressesitself in the wide spread belief (especially among those who bet everything,not on the new economic realities, but on the promises they areready to swear that the former would guarantee) that even “more work” isneeded, ever more intense, that here would reside the secret of “success”,individual, as well as for all. It’s not false, but in one and solely aspect; ofcourse that more work is needed: beside subsistence, somebody’s got topay the credit rates.11. The notion (in French: écotechnie) belongs to J.-L. Nancy (see “Guerre,droit, souveraineté – techné”, in Les Temps modernes, no. 539, June 1991,the English translation in Rethinking technologies, ed. by Verena AndermattConley, Minneapolis/London, University of Minnesota Press, 1993)and is meant to elaborate further, in our times of “globalisation”, the Heideggerianthought of the Gestell; more precisely, this elaboration intersectsalso with a line of thought coming from Marx and blended with.12. “The child is but a polymorphic pervert” (S. Freud).13. A mock, but popular name in Romanian slang contrived for the homelesschildren living on the street (“in the gutter”) by exploiting the appellativeof the cheap varnish (“aurolac”: literally, gold varnish) they use to inhalefrom plastic bags in order to get stoned. (Transl. note)119

Bestiar de copiiImaginarul social postcomunist øi condiflia infantuluiOvidiu fiichindeleanuCe fel de copil care nu vrea sæ se uite la purcei. (Øtefan Baøtovoi)Infantilizarea imaginarului socialÎi datoræm lui Margaret Morse 1 observaflia documentatæ a faptului cæ, în zileleøi nopflile revolufliei televizate din 1989, dupæ o foarte scurtæ euforie anticomunistæiniflialæ, mass-media nord-americanæ nu a prezentat evenimentulca o „præbuøire a comunismului“, nici ca o „victorie a noastræ asupra lor“,ci, în tradiflionala cheie eurocentristæ, ca reportaj despre violenflele internedintr-o flaræ a Lumii a Treia – primitivi care nu øtiu decît sæ se batæ între ei.Interpretarea seriei de evenimente din 1988–1992 ca „victorie a capitalismului“øi apoi ca „sfîrøit al istoriei“ a apærut ceva mai tîrziu. Pe mæsuræ ce capitalismulpenetra pieflele pînæ mai adineaori aproape inaccesibile ale fostuluibloc comunist øi, în special, teritoriul plin de resurse al fostei Uniuni Sovietice,industria culturalæ a ajuns øi ea sæ dea fiinflæ subiectului colectiv suprem,persoana întîi plural („noi“), prin care era anunflat lumii cîøtigætorul pæcii dedupæ sfîrøitul confuz al Ræzboiului Rece.În mod analog, imaginile postrevoluflionare cu copii în mizerie, lovifli de oboalæ incurabilæ øi închiøi în aziluri insalubre, au øters efectul temporar al aceluiinocent øi efemer „Gavroche roumain“, devenind simbolul-mediu paradigmatic,mereu øi mereu redifuzat, al unei înflelegeri instantanee, dintr-oclipitæ, atît a „realitæflii comuniste“, cît øi a inferioritæflii a priori a Estului europeancontemporan. În egalæ mæsuræ difuzate în spafliul cultural românesc øiîn exteriorul sæu, imaginile cu „lagærele“ de copii au fost parte integrantæ dinbiletul de intrare al României în cultura occidentalæ. Un detaliu astæzi uitat:atunci cînd Occidentul a descoperit cæ e afectat la scaræ largæ de un virus mortal,a cæutat originea acestuia oriunde altundeva, numai în propria societate,„curatæ øi sterilizatæ“, nu – iar izolata Românie comunistæ a oferit, la vremeaei, un exemplu reconfortant øi bine-venit, în ton cu prejudecæflile etnocentriceoccidentale. În fine, pînæ cætre sfîrøitul anilor 1990, chestiunea adopfliilorcopiilor abandonafli a figurat, mereu, în prim-planul prioritæflilor de integrare,pînæ la construirea cadrului legal, ce a confirmat victoria capitalismului øi cîøtigareapæcii orfanilor. Naøterea celuilalt subiect colectiv, aspirant, nu mai puflinfaimos, „noi, europenii“, s-a constituit, aøadar, dintru bun început, prinorientalizarea øi infantilizarea maladivæ a Estului european.Øaisprezece ani mai tîrziu, aceastæ structuræ a imaginarului social continuæsæ defineascæ spafliul românesc øi fundamenteazæ cîteva dintre cele mai brutepractici culturale postcomuniste.În primul rînd, orice discurs care ajunge sæ punæ în aceeaøi frazæ „noi“ øi„Europa“ (sau „America“, „Occidentul“ etc.) e fracturat de imaginea unui copilsælbatic-bolnav-incurabil,care va fi pe veci în urma adultului, închis într-unnou lagær. Oricîte linii s-ar înøira, oricîte argumente fuzioniste s-ar aduce, subiectulcolectiv stæ mereu sub iminenta ameninflare de a se fisura dintr-o-CHILDREN BESTIARYThe Postcommunist Social Imaginary and the Infant ConditionOvidiu fiichindeleanuWhat kind of kid who doesn’t want to see the piggies. (Øtefan Baøtovoi)The Infantilization of the Social ImaginaryWe owe to Margaret Morse 1 the documented remark that, during the daysand nights of the 1989 televised revolution, after a very short initial anti-communisteuphoria, the North-American mass-media didn’t present the event asthe “fall of communism”, neither as “our victory over them”, but in a traditionalEurocentrist key, as coverage about the internal violence in a Third Worldcountry – primitives who don’t know better than to fight each other.The series of events from 1988 to 1992 started to be regarded as the “victoryof capitalism” and then as the “end of history” later on. As capitalism waspenetrating the markets of the ex-communist block and especially the resourcefulterritory of the former Soviet Union, inaccessible not so long ago,the culture industry has come as well to giving birth to the supreme collectivesubject, the first person in the plural (“we”), announcing to the world who haswon the peace after the confused ending of the Cold War.Similarly, the post-revolution images of children in misery, touched by anincurable disease and locked in insalubrious asylums, have wiped off the temporaryimpact of that innocent and ephemeral image of the “RomanianGavroche”, becoming the paradigmatic medium-symbol, broadcasted overand over again, of an instantaneous, split-second understanding of both“the communist reality” and the a priori inferiority of contemporary EasternEurope. Equally present within the Romanian cultural space and outside it, theimages of children “camps” have been an integral part of Romania’s entranceticket to Western culture. A detail now forgotten: when the West discoveredthat a deadly virus was affecting it on a large scale, it looked elsewhere forits origin, everywhere but in its “clean and sterilised” own society – and theisolated communist Romania offered, at its time, a comforting example, in keywith Western ethnocentric prejudices. Nevertheless, until the end of the 90s,the issue of adopting the abandoned children was always in the forefrontof Romania’s integration priorities, until the legal framework which confirmedthe victory of capitalism and reaching the orphans’ peace was ensured.The other collective, aspiring subject, famous as well, “we, the Europeans“,was thus formed, from the very beginning, by way of orientalising and pathologicallyinfantilising Eastern Europe.Sixteen years later, this structure of the social imaginary continues to definethe Romanian cultural space, underlying some of the most brutish post-communistcultural practices.OVIDIU fiICHINDELEANU este doctorand în filosofie în programul PIC al SUNY Binghamton,cu o tezæ despre mediile moderne ale sunetului øi arheologia cunoaøterii la 1900.OVIDIU fiICHINDELEANU is pursuing his doctoral studies in philosophy in the PICprogram of SUNY Binghamton with a thesis on the modern media of sound and thearcheology of knowledge at 1900.120

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)datæ, iremediabil, sub impactul imediat al unei noi imagini infantilizante, alunei noi ræbufniri a patologiei incurabile. Ca urmare, frustrarea de-a fi sub,øi nu în condiflia „fratelui mai mare“ e transpusæ în reacflii violente, în actede compensare; de regulæ, promotorii cei mai acerbi ai „civilizærii“ sînt øi ceicare produc exemple cu lagære de copii aflate mereu undeva mai la est, mai„în Orient“, în funcflie de circumstanfle: moldoveni, africani, arabi, studenflietc. Astfel de exemple nu tæmæduiesc însæ nici nevroza, nici infantilizarea imaginaruluisocial, potenflînd mai degrabæ ræspîndirea unui veritabil microfascismde gheretæ, o automobilizare vigilentæ, o dublæ pîndæ dupæ stricætorii „imaginiiRomâniei“ øi „bolnavii“ altor orizonturi sociale.În al doilea rînd, orice discurs care se articuleazæ în jurul subiectului colectiv„noi-Occidentul“ stæ sub øantajul negaflionist al „inocenflei absolute“ a luiGavroche. În ciuda faptului cæ penetrarea øi acumularea capitalului s-au desfæøuratîntr-un ritm færæ precedent în istoria localæ, industria culturalæ postcomunistæa produs constant argumentul eugenic generaflional (MirceaMihæieø ori Papahagi jr. sînt doar cîteva voci dintr-un cor de exaltafli cares-a rugat pentru binefacerile eugeniei): prezentul nu e reprezentativ pentrucivilizaflia ori capitalismul occidental autentic, trebuie ca o generaflie de„bætrîni“ sæ moaræ, e nevoie de „tineri“ nepætafli care sæ poarte revoluflia civilizatoaremai departe, în numele capitalului. Nucleul comun al acestor cugetæripoate fi formulat astfel: societatea are nevoie de o selecflie, mai multsau mai puflin naturalæ. Apelurile sinistre din prezent la „lustraflie“, sub pretextul„condamnærii comunismului“, agitate iresponsabil de publiciøti cepozeazæ în „bærbaflii neamului“, fac parte din aceastæ campanie contradictoriede promovare a intoleranflei øi violenflei ca principiu (re)fondator al uniuniisociale. Atunci cînd „comuniøtii“ sînt identificafli biologic, ca ordineinferioaræ a speciei umane, e un indiciu direct al faptului cæ ideile ori concepteleimateriale prin care cîøtigæ consistenflæ gîndirea sînt fie nule, fie subordonatedeja unui mod biopolitic al exercitærii puterii.Dacæ Aspirantura Subiectului Colectiv este domeniul de acfliune al împæraflilormuøtelor, cîmp al cruzimii orizontale copilæreøti, Supremul Subiectului Colectivnu face niciodatæ parte din joc, el doar vegheazæ, singura sa intruziunevizibilæ fiind determinarea verticalæ a priori, indiscutabilul postulat al comunismuluica infantilism al istoriei øi al Estului ca frate mai mic øi bolnævior. Supremaflia„fratelui mai mare“ derivæ însæ dintr-un simbol sublimat: falocentrismulstatuar al erei Conducætorului a fost doborît, înlocuit fiind... cu falocentrismulîn denegaflie al tunelului ce protubereazæ subiectul-fetus cætre luminiflaizbævitoare a adeværatei realitæfli.Socializarea imaginarului infanflilorPe mæsuræ ce imaginarul social al adulflilor e infantilizat, legitimînd astfel înmod pervers violenfla socialæ, copilul însuøi e cel abandonat reificærii. Pe cîtde fluid par sæ navigheze adulflii între „curajul libertæflii“, cu miros de sînge,în Aspiranturæ, øi cuvintele de ordine, adeværate øi drepte, ale Supremului,pe atît de stratificat în celule e spafliul læsat la îndemîna copiilor.Taberele øcolare din perioada comunistæ (apelate lagær, fonetic, în ruseøte)par a fi exemplul cras de cazarmare ori disciplinare a copiilor. Din propria-miexperienflæ de pionier, taberele fuseseræ însæ mai degrabæ antrenamenteîn indisciplinæ øi dezobedienflæ øi un fel de exerciflii intensive însocializare øi potenflare a erotismului. Într-o societate închisæ, în care familiilefuncflionau ca adeværate baricade, taberele erau niøte celule întoarse pedos, oaze de libertate øi exces. De fapt, accesul în tabæræ, precum øi ieøirea,First of all, any discourse containing the words “we” and “Europe” (or “America”,”the West“, etc.) in the same phrase is split by the image of a savageinfant-incurably-sick,always behind the adult, locked in a new camp. Nomatter how many lines are spared, no matter how many arguments in favourof fusion one brings forth, the collective subject is always under the imminentthreat of one more irremediable crack, under the sudden impact of a newinfantilizing image, of a new burst of the incurable pathology. As a result, thefrustration of being under and not in the position of the “big brother” is transposedin violent reactions, in counteracts; usually, the most relentless promotersof the “civilizing” process are also those who come up with examples ofchildren camps, always placed somewhere further to the East, to the “Orient”,depending on the circumstances: Moldavians, Africans, Arabians, students,etc. However, such examples are not healing the neurosis, or the infantilisingsocial imaginary, they rather potentate the spread of a genuine porter’smicro-fascism, a vigilant self-mobilization, a double guard against those ruining“Romania’s image” and against “the pathology” of other social horizons.Secondly, any discourse articulated on the collective subject “we-the-West”stands under the negationist blackmailing threat of Gavroche’s “absolute innocence”.Despite the fact that the penetration and accumulation of capitaloccurred at an unprecedented rate for the local history, the post-communistculture industry has constantly came up with the generational argumentof eugenics (Mircea Mihæieø or Papahagi Jr. are just a few of the voices in theexalted choir praying for the benefit of eugenics): the Eastern present is notrepresentative for the authentic Western-type civilization or capitalism, thereforea generation of “old people” has to die, it takes untainted “young people”to carry on the civilising revolution, in the name of capital. The common coreof these reflections may be thus articulated: the society needs a selection, moreor less natural. The sinister present calls for “lustration”, under the pretenceof “condemning communism“, irresponsibly waved by publishers posing as the“Men of the Nation“, are part of this contradictory campaign of promotingintolerance and violence as the re(founding) principles of social unity. When“communists” are biologically pointed at, as an inferior order of human race,this clearly indicates that the immaterial ideas or concepts that give consistencyto thinking are either void, or already subordinated to a biopolitical way ofexercising power.If the Aspiring Collective Subject is the domain of the lords of the flies, thefield of horizontal childish cruelty, the Supreme Collective Subject never takespart in the game, it’s just the beholder, as its only visible intermission is the apriori vertical determination, the unarguable postulate of communism as historicinfantilism and of the East as the feeble little brother. But the supremacyof the “big brother” comes from a sublimated symbol: the statuary phallocentrismof the Conducætor’s Era has been knocked down and replaced withthe phallocentrism in denial of the tunnel-vision of the „transition,“ wherebythe foetus-subject is pushed towards the redeeming light of true reality.The Socialization of Infants’ ImaginaryAs the adult social imaginary is being infantilized, hereby perversely justifyingsocial violence, the child itself is subjected to reification. As the adults seemto cross smoothly from the blood-flavored “courage of freedom” of the Aspiration,to the words of command, truthful and just, of the Supreme, the spaceleft for children is stratified in cells.The school camps in the communist era (phonetically called “lager” in Russian)seem to be the clinical example of putting the children into barracks or discipliningthem. However, from my own experience as a pioneer, the campse121

mai ales în cazul expulzærilor pentru exces de indisciplinæ, erau pærflile carepuneau cu adeværat în funcfliune mecanisme de îmblînzire øi disciplinare, generîndræspunsul ascultætor la interpelærile sistemului:„Trebuia sæ se gîndeascæ ce va face în vacanflæ, ca sæ spunæ la øcoalæ. Pentrucæ trebuie sæ spunæ ce face în vacanflæ, aøa ca øi în clasa a-ntîia øi a doua.Dar atunci a spus cæ stæ acasæ øi îi ajutæ pe pærinfli. Øi îi era ruøine. Ceimai mulfli se duceau în tabæræ, iar cei care-nvæflau bine, în excursii. Darel avea tabæræ la el în sat øi totuna, umbla pe-acolo øi se uita cum joacæfotbal. Dar ceilalfli spuneau cæ se duc la flaræ, la bunica, dar el nu puteasæ se mai ducæ încæ o datæ la flaræ, dacæ træia la flaræ. Øi îi era ruøine. Poatedacæ ar fi træit în oraø øi s-ar fi dus la flaræ, nu i-ar fi fost deloc ruøine aøacum nu-i era nici lui Catereva, care a zis cæ ultima lunæ se duce la flaræ,la bunica. Ce vacanflæ-i asta sæ te duci la flaræ? Înseamnæ cæ el tot timpu-iîn vacanflæ? Dar nu era el în vacanflæ pentru cæ toatæ lumea rîdeade el“ (Øtefan Baøtovoi, Iepurii nu mor, Braøov, Editura Aula, 2002).Iar Saøa Vakulovki, dupæ ce îndurase ani de-a rîndul umilinfle fiindcæ nu aveaunde sæ spunæ cæ petrece vacanfla, a strîns în pumn zece ruble øi a ræspunsinterpelærii învæflætoarei: va da banii øi va merge în tabæræ, chiar dacæ tabærae... la el în sat. Astfel, s-au pus bazele pentru socializarea lui Saøa – însæ ultimelepagini ale romanului lui Baøtovoi – sæ fie licenfla sa de scriitor? – nu lasæ locvreunei iluzii: cînd vine vacanfla, cu Saøa are loc opusul socializærii: devinesingur mort, se învagineazæ în pæmîntul pædurii din satul sæu.Dacæ înregimentarea periodicæ, în segmente, încerca sæ îmblînzeascæ prininducerea de reflexe periodice – iar taberele nu erau prea eficiente în acestsens –, în capitalismul actual, copilul e expus unui alt mod de interpelare,continuæ, sub presiunea pieflei. Copilul e primul supus miriadelor de mecanismede interpelare ale pieflei, ca øi unui tip specific de limbaj care îl forfleazæsæ se conformeze unei identitæfli dinainte stabilite. E încredinflat zilnic,de multiple ori, cîte unui azil protector cu perefli groøi, bine delimitafli, carei se promite prin oferte binevoitoare øi frumos colorate. E frecvent solicitat,în mod insistent, sæ teritorializeze dorinflele sale de îndatæ ce ele apar,ba chiar înainte sæ se contureze cît de cît. Maøinufle sau pæpuøi? Batman sauSpiderman? Pe cine iubeøti tu mai mult, pe mama sau pe tata? – „Øervetulse pune pe...?“ „Genunchi!“ – ræspunde, în fine, cu precizie, copilul.E un joc la limitæ, însæ anticiparea dorinflelor copilului în dauna potenflærii lor,abundenfla plajelor de ostoire a dorinflelor neformate contribuie la încetæflenireaunei relaflii în care adultul a intrat deja în bula imaginarului infantil,iar copilul este singurul care observæ lucrul acesta. Dacæ ar fi sæ reiau oexpresie a lui Sloterdijk, în societatea capitalistæ, copilului, pe cît de bine închisîntr-o celulæ, pe atît de copios înconjurat de obiecte, i se permite arareorigestul care, zice-se, a marcat saltul antropogenetic: luxul privirii în întinsulcîmpului. Ba, într-o repetiflie comicæ a ipostazei, cel mai adesea i se propteøteîn fafla ochilor un ecran cu animale, luxul fiind definit de astæ datæ delærgimea numitului ecran. De la o inserflie în lume, se trece la o proiecflieîn imagine. Mulflumitæ pieflei, mecanismele de interpelare se insinueazæ chiarîn intimitatea procesului de du-te-vino a dorinflelor între copil øi adult.Iar dacæ punerea bazelor legæturii sociale, socializarea imaginarului infantilse deruleazæ între medierile obiectelor-mærfuri øi întreruperile actelor deinterpelare, ceea ce ræmîne sæ dea legea principiului social, a socializærii, nue chiar animalul?Cel mai iubitor Tætuc din lume, Stalin, numise scriitorii „ingineri ai sufletelorumane“, însæ creatorii de animale ai industriei culturale sînt, færæ îndoialæ,have rather been exercises in indiscipline and disobedience and a kind ofintensive training in socialization and erotism. In a closed society, where thefamilies served as genuine barricades, the camps were a sort of cells turnedinside-out, oasis of freedom and excess. In fact, the access to the camp, aswell as the exit, especially in the case of expulsion for excessive indiscipline,were the parts that really turned on the mechanisms of taming and disciplining,generating the obedient answer to the interpellations of the system:“He had to think about spending the vacation, in order to havesomething to tell in the class. Because he has to tell what he is doing inthe vacation, like in the first and the second grade. But then he had saidhe would stay at home and help his parents. And he was ashamed. Mostof them went to the camp, and those who did well in school travelled.But the camp was in his village and it was the same thing, he walkedabout and watched them playing football. But the others said they weregoing to the country, to grandma, but he couldn’t go to the country,for he lived in the country. And he was ashamed. Perhaps if he had livedin the city and had gone to the country, he wouldn’t have been ashamedat all, because Catereva was not, as she said she would go to the countryfor the last month, to her grandma. What kind of vacation is that, goingto the country? Does this mean that he is always on vacation?But he wasn’t on vacation, because everybody laughed at him.”(Øtefan Baøtovoi, Rabbits Don’t Die, Braøov, Aula Publishing House, 2002)And Sasha Vakulovki, after years of humiliation based on the fact that hecouldn’t tell where he would spend his vacation, got the 10 roubles andanswered to the teacher’s interpellation: he will pay and go to the camp, evenif the camp is... in his village. Thus was laid the foundation for Sasha’s socialization– but the last pages of Baøtovoi’s novel – just a writer’s licence? – don’tmake for any illusions: when the vacation comes, what happens to Sasha isthe opposite of socialization: he becomes dead-lonely, he envaginates himselfin the forest ground of his village.If the periodical regimentation, in segments, was trying to tame by inducingperiodical reflexes – and the camps were not too efficient in that sense –,in today’s capitalism the child is exposed to another way of interpellation,continuous, under the market pressure. The child is the first to be subjected tothe myriads of market interpellation methods, as well as to a specific type oflanguage forcing him to conform to a previously established identity. Thechild is deferred daily, numerous times, to a protective asylum with thickwalls, well circumscribed, that comes with friendly offers and in nice colours.Children are frequently and assiduously asked to territorialize their desires assoon as they arise, or even before they take shape. Cars or dolls? Batman orSpiderman? Who do you love more, mammy or daddy? “You put the napkinon...?” “The knees” – finally answers the child accurately.It is a borderline situation, but anticipating the desires of the child at theexpense of their immanent formation, the abundance of landing territorieswaiting upon unformed desires, are contributing to setting up a relationwherein the adult is already in the bubble of infantile imaginary, and the childis the only one who notices that. If I were to use a formula belonging toSloterdijk, the child, tenderly placed in the capitalist society in cells and generouslysurrounded by objects, is rarely allowed the gesture which, allegedly,marked the leap of anthropogenesis: the luxury of onlooking in the open field.Even more, in a comic repetition of that stance, today most frequently ascreen with animals is placed before the children’s eyes, and this time the luxuryis derived from the size of the said screen. From an insertion in the world,to a projection into image. Thus the interpellation mechanisms of the market122

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)cu o treaptæ mai sus. În filmul de desene animate Furnicutze (The Antz, 1998),personajul ræu e un general cu convingeri fasciste. Teoria sa: trebuie sæ aparæun moment în istoria unei colonii de furnici cînd furnicile superioare (luptætoriiînaripafli) vor elimina furnicile inferioare (muncitorii simpli). Împotrivacomplotului militarist al înæcritului general se ridicæ tînærul muncitor Z,care, alæturi de prinflesæ, reuøeøte sæ îi dejoace planurile diabolice øi sæ aducæo victorie copleøitoare binelui. Scenariul e clasic, însæ imaginea ne spuneo cu totul altæ poveste: personajul generalului are træsæturi negroide, iar Z,prinflesa øi Regina sînt caucazieni øi doar în legæturæ cu ei se repetæ pe parcursulfilmului cuvîntul „frumos“. Animalitatea, animalul joacæ aici rolul neutralitæflii,a ceea ce mediazæ, în aparenflæ nevinovat, inocent, ferit de prejudecæflile rasialeale cotidianului. Generalul îøi introduce planul mefistofelic, de mobilizare acohortelor sale împotriva muncitorilor oneøti, cu cuvintele „I had a dream“– micæ diferenflæ, curioasæ asemænare cu riturnela faimosului discurs din 1963al lui Martin Luther King Jr. La finalul filmului, dupæ ce eroul, prototip al tipuluiobiønuit, the average guy, îl învinge pe masivul general øi obfline toateonorurile øi prinflesa, iar forflele binelui triumfæ definitiv, o imagine din lumearealæ vine sæ îøi asigure asocierea cu toatæ încærcætura de afecte pozitive masatecu aceastæ ocazie: profilul uøor de recunoscut al Manhattanului. La acel nivelmental la care este asimilatæ o asemenea finalitate supremæ, printr-o imaginea cærei receptare solicitæ un mod instantaneu al înflelegerii, se terminæregimul neutralitæflii, pretins de animalul-mediu: inocenfla a priori a animaluluiface posibilæ o legæturæ socialæ fondatæ pe complicitate inconøtientæ.Iatæ limitele relafliilor din acest bestiar: „copii“ gata sæ ræspundæ docil øi amuzantinterpelærilor continue ori proiectafli într-o sumedenie de lagære, oriøantajafli cu tirania tæcutæ øi færæ de sens a inocenflei, øi „adulfli“ folosindu-seîn mod inconøtient de infantilism pentru a legitima interpelærile aparatelorputerii, pentru a cere lagære øi a legitima violenfla în numele inocenflei. Abiaobservînd aceste limite, ipostaze virtuale ale unei economii reale a dorinfleiîntre Suprem øi Aspiranturæ, putem ridica întrebarea referitoare la posibilalor comunitate: dar familia, dupæ deschiderea spre libertate øi eliberareade sub totalitarismul comunist, a devenit ea un punct de deschidere cætresocietate?Notæ:1. Margaret Morse, „Cotitura“, in IDEA artæ + societate, #22/2006, pp. 152–158.are insinuated into the very intimacy of the come-and-go process of desiresbetween the child and the adult.And if the social bond, the socialization of the infantile imaginary, is shapedthrough the mediations of object-commodities and the interruptions of interpellation-acts,what else remains to give the very law of the social bond, ofsocialization, but the animal?The most loved “Father” in the world, Stalin, had called the writers “soul engineers“,but the creators of animal characters of the culture industry went,no doubt, a step further. In a cartoon called The Antz (1998), the villain isa general with fascist convictions. His theory: there has to come a moment inthe history of an ant colony when the superior ants (the winged warriors) willeliminate the inferior ants (the simple workers). Against the militarist plotof the sour general stands the young worker Z, who, along with the princess,manages to ruin his diabolical plans and help the forces of Good prevail.The script is a classical one, but the image tells us quite a different story:the general’s character has Negro features, and Z, the Princess and the Queenare Caucasians, and they are the only ones in the course of the movie repeatedlyreferred to as “beautiful”. Here, animality, the animal, plays a neutralpart, of that which mediates, apparently innocent, safe from the racial prejudicesof everyday life. The general introduces his Mephistophelian planof mobilizing his troops against the honest workers using the words:“I had a dream” – a little difference, a curious resemblance to the ritornelloof the famous 1963 discourse of Martin Luther King Jr. At the end of themovie, after the hero, prototype of the average guy, beats the massive generaland gets all the honours and the princess, and the forces of the Goodtriumph, an image from the real world takes shape and comes to be associatedwith the whole load of positive affects amassed with this occasion:the easily recognizable profile of Manhattan. At that mental level where suchan absolute finality is assimilated, through an image claiming a split-secondunderstanding, the neutral regime claimed by the medium-animal ends:the a priori innocence of the animal makes possible a social bond based onunconscious complicity.These are the limits of the relations in this bestiary: “children” ready toanswer, docilely and funny, to the ongoing interpellations, or projected in aninfinity of soft camps, or blackmailed with the silent and meaningless tyrannyof innocence, and “adults” unconsciously using infantilism in order to justifythe interpellations of the power apparatuses, to ask for camps and to justifyviolence in the name of innocence. Only by perceiving these limit-cases, virtualsituations of a real economy of desire between the Supreme and the Aspiring,we can raise the question concerning their hypothetical community: afterthe opening to freedom and the liberation from communist totalitarianism,has the family become the base point of an “open society“?Note:1. See Margaret Morse, Virtualities: television, media, art, and cyberculture,Bloomington and Indianapolis, Indiana University Press, 1998, pp. 48–60.123

Mama nu eZsuzsa SelyemVineri, 3 martie. Am gæsit caietele mamei. I le voi da lui Ádám, sæ le citeascæøi el. Va spune cæ nu e interesat, sæ-l las în pace. Mereu sæ-l las în pace.Lui îi e uøor, deja are paisprezece ani øi e øi bæiat. Dar eu ce sæ fac singuræ?Le-am ascuns în fundul dulapului. Desigur, oricum nu le cautæ nimeni.Le-ar fi putut gæsi øi pînæ acum, dacæ ar fi vrut, erau în sertarul greu de deschisal mamei, printre dischete vechi, fotografii, vederi øi alte lucruri asemenea.Totul e læsat aøa cum era de pe vremea cînd Mama era încæ cu noi. Sigurar fi nervoasæ dacæ ar apærea într-o zi. Nu va veni. Toatæ casa aratæ ca unmuzeu murdar, ar spune, øi cæ øtia cæ aøa va fi, avea crampe la stomac desæptæmîni la gîndul cæ trebuie sæ vinæ acasæ. Nu gæsesc niciodatæ nimic, încele din urmæ am gæsit scotch în sertarul unde erau caietele. Sæptæmînaviitoare e ziua mea, dar încæ nu împlinesc decît zece ani. De ziua mea, Mamasigur va veni acasæ. Mæ rog pentru asta. Sting lumina øi mæ rog.03.03. Jurnalele mamei au dispærut din sertar. Pînæ acum citeam în fiecaresearæ din ele, am copiat cîteva fraze în caietul acesta. De acum încolo voiscrie propriile mele fraze.Sîmbætæ, 4 martie. Azi I-am spus lui Ádám cæ am gæsit caietele. A spus cæacum e totuna øi a dat muzica mai tare. Mereu face asta dacæ nu vrea sævorbeascæ. M-am aøezat pe pat øi am strigat cît am putut de tare, încît sæaudæ. ÁDÁM, HAI SÆ CITIM CE A SCRIS MAMA! A ridicat din umeri, CI-TEØTE SINGURÆ DACÆ VREI, NU VEZI CÆ ASCULT MUZICÆ? ØI, ORI-CUM, CINE TE-A LÆSAT ÎN CAMERA MEA? Øi m-a împins afaræ, degeabaam încercat sæ mæ agæfl de marginea patului. BINE, BINE, SPUNE-MIDOAR ATÎT, CREZI CÆ VINE ACASÆ DE ZIUA MEA? Dar deja îmi închiseseuøa în faflæ. Am plîns, dupæ care am scos la ivealæ caietele. Am citit dincel mov, pentru cæ e culoarea mea preferatæ. Mama scrie despre tot felulde lucruri, multe nu le înfleleg. Scrie øi despre noi. Uneori apare øi data, caîntr-un jurnal normal. Acesta e un caiet vechi, pe vremea aceea nu aveamdecît un an. „Dorka spune în loc de zahær jahær, iar în loc de papuci spunepupaci. Øi dupæ ce o culc în pætufl øi îi spun noapte bunæ, ea spune sæ nu plecpentru cæ îi e teamæ de lup. În cele din urmæ, îi dau lopæflicæ roz øi o punelîngæ pernæ, sæ îl poatæ lovi pe lup în cap, în caz cæ ar apærea.“ Voi începesæ spun din nou jahær în loc de zahær øi pupaci în loc de papuci.04.03. Rahat, nu simflim nimic.Duminicæ, 5 martie. Azi am fost cu Tata la pædure. A ieøit puflin soarele, dara fost totuøi frig. Cîinii au alergat mult, atît eu, cît øi Ádám ne-am umplut denoroi. Dupæ aceea l-am convins pe tata sæ luæm prînzul la McDonald’s. Amfæcut schimb de jucærii cu Ádám, dar în cele din urmæ mi-a dat-o înapoi øipe a mea. A zis cæ e o prostie, n-are ce face cu ea. Sigur, el are deja paisprezeceani. Dupæ-masæ nu am mai mers nicæieri. Tata a citit o vreme, dupæcare a adormit. Eu am luat caietele mamei. Am inventat povestea desprebroscuflæ. A fost odatæ ca niciodatæ o fetiflæ. Avea øapte ani. Mergea la oreTHERE’S NO MOMZsuzsa SelyemMarch the 3rd, Friday. Have found Mom’s notebooks. Will show them toÁdám, let him read them, too. He’ll say he’s not interested, also that I shouldleave him alone. Always leave him alone. So easy for him, he’s already fourteenand a boy on top of it. What can I do alone? Have tucked them away inmy closet. Nobody is looking for them, anyway. They could have found themif they wanted, in Mom’s stuck drawer, among old floppies, photos, postcards,things like that. Everything looks just the way it looked when Mom wasstill with us. I guess she’d be angry if she suddenly came home. She won’tcome. This whole place looks like a dirty museum, she’d say, also that she hadknown it would look like that, she had the cramps in her stomach for weeks atthe thought of eventually coming home. I am always searching for this andthat, and have finally found some scotch tape in that drawer, where thosenotebooks were. My birthday is next week, I will only turn ten, though.Mom will come on my birthday, for sure. I pray for that. I turn the light offand pray.03.03. Mom’s diaries have disappeared from the drawer. I have read themevery evening so far and have copied a few phrases into this notebook.From now on I’ll write my own phrases.March the 4th, Saturday. Today I told Ádám I had found the notebooks.He told me it made no difference anymore and turned his music really loud.He always does it when he wants to avoid talking to me. I sat on his bed,shouting at full blast, so that he would hear it. COME, ÁDÁM, LET’S READMOM’S STUFF! He shook his shoulder READ IT ON YOUR OWN IF YOU WANTI’M TRYING TO LISTEN TO SOME MUSIC HERE! WHO ALLOWED YOU IN MYROOM, ANYWAY? He threw me out, me clinging to the edge of his bed invain. ALLRIGHT, JUST TELL ME IF SHE COMES HOME FOR MY BIRTHDAY,PLEASE! But he shut the door in my face. I cried and took out the notebooks.I read from the violet one, that’s my favourite colour. Mother writes about allkinds of things, I don’t always understand. She writes about us, too. Sometimesthe date is there, as it should be in regular diaries. This is an old notebook,from the time I was one year old. “Dorka says chugar instead of sugarand calls slippers flip-flaps. In the evening, when I put her to sleep in her cot,she tells me not to leave her room, because she’s afraid of the wolf. In the endI give her the little pink sand-shovel and she puts in on her pillow to hurl it atthe wolf in case it shows up.” I’ll start saying chugar instead of sugar and flipflapsinstead of slippers again.04.03. No big deal, we don’t give a shit.March the 5th, Sunday. Dad took us into the woods today. It was kind of sunnybut cold. The dogs ran hither and thither, mud got all over Ádám and me.Then we talked Dad into taking us to McDonald’s for lunch. We switched toyswith Ádám, but in the end he gave mine back as well. He said it was rubbish,ZSUZSA SELYEM este autoare de povestiri, eseuri øi studii de criticæ literaræ. Din 1998 este lectorla Facultatea de Litere a Universitæflii „Babeø-Bolyai“ din Cluj.ZSUZSA SELYEM is the author of several short stories, essays and literary studies.Since 1998 she is lecturer for Hungarian literature at “Babeø-Bolyai” University of Cluj.124

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)de englezæ la Casa Pionierilor. Casa Pionierilor era lîngæ un drum mare, mare,într-o grædinæ. Pe drum, maøinile mergeau pe patru rînduri. Casa Pionierilorera Casa Pionierilor pentru cæ povestea se întîmpla demult, cînd în flaranoastræ încæ era comunism. Comunismul înseamnæ, dragi copii, cæ era unom ræu, Ceauøescu, care dædea ordine tuturor, chiar øi pærinflilor copiilor.Mamele øi taflii erau cu toflii servitorii lui. Copiii erau øi ei servitorii lui. Deasta se numeau pionieri. Fetifla de øapte ani era øi ea pionier. Mergea la CasaPionierilor la ore de englezæ. Dar asta am spus deja. Ei bine, Casa Pionierilorera departe, iar fetifla de øapte ani era dusæ la orele de englezæ de pærinfliiei øi tot ei o aduceau øi acasæ. Era atît de departe. Pærinflii ei aveau un VWbroscuflæ gri-elefant, o duceau cu acesta. VW broscuflæ, øtifli, scoate un sunetca øi un clinchet – a, nu øtifli, nici eu nu aø fi øtiut dacæ nu mi-ar fi spus mama.Motorul scoate un sunet de parcæ ar fi un clinchet. Ora de englezæ a fetifleide øapte ani se terminase, stætea afaræ, în fafla gardului înalt de fier, pe stradamare. Strada se numea strada Lungæ, toatæ lumea îi spunea aøa, deøi nuacesta era numele scris. Ceea ce era scris era LIBERTATE, EGALITATE, FRA-TERNITATE. Dar asta e prea lung. Deci acolo stætea fetifla de øapte ani, aøteptadeja de zece minute, însæ degeaba: pærinflii nu apæruseræ cu broscufla. Eravaræ, fetifla purta øosete albe pînæ la genunchi. Øi, desigur, uniforma de pionier.Fustæ plisatæ scurtæ, cæmaøæ albæ cu buzunare øi bretele, pe bretele odungæ albastru-deschis øi una galbenæ, pentru cæ fetifla de øapte ani era primadin clasæ øi era comandant de detaøament. Iar cravata de pionier era ceamai importantæ, trebuia purtatæ pînæ øi cu uniforma de øcoalæ: o eøarfæ sinteticæroøie, cu tiv roøu, galben øi albastru øi cu un inel transparent cu carese lega în faflæ. Un bærbat trecea pe acolo øi a întrebat-o pe fetiflæ: Ce faciaici, în locul acesta uitat de lume, fetiflæ de øapte ani? Fetifla de øapte ani ræspunse:Am fost la Casa Pionierilor, la ora de englezæ øi acum îmi aøtept pærinflii,sæ mæ ducæ acasæ cu broscufla. Bærbatul ræspunse: Eøti o fetiflæ de øapte anidræguflæ, nu vrei sæ vii cu mine la Szentgyörgy, la un spælat de pizducæ? Nupot merge, pentru cæ îmi aøtept pærinflii sæ mæ ducæ acasæ. Desigur cæ bærbatulinsistæ: Îfli cumpær bomboane, chiar øi ciocolatæ øi îfli voi aræta ceva cenu ai mai væzut niciodatæ. Nu, nu se poate, zise fetifla de øapte ani. Îi erafoarte teamæ de bærbat, pentru cæ era urît, bætrîn, ca øi o vræjitoare-bærbat.Continua sæ zîmbeascæ, læsînd sæ i se vadæ cei doi dinfli. Fetifla fæcu cîfliva paøiîn spate. Bærbatul se apropie øi mai mult. Între timp continuæ sæ vorbeascæ,despre cît de frumoasæ e fetifla, despre cîte îi va cumpæra dacæ merge cuel la Szentgyörgy, la spælat de pizducæ. Aproape o apucase de brafl, cînd fetiflaauzi clinchetul broscuflei. Îøi smulse braflul din strînsoarea vræjitoarei-bærbatøi traversæ în fugæ strada. Vræjitoarea-bærbat nu putu sæ alerge dupæ ea, deoarecepe strada cu patru benzi maøinile mergeau strîns una dupæ cealaltæ,atît de strîns, încît doar o fetiflæ de øapte ani se putea strecura printre ele,o vræjitoare-bærbat nu. Desigur, vræjitoarea-bærbat se transformæ pe loc într-ofetiflæ de øapte ani øi începu sæ alerge dupæ fetifla de øapte ani printremaøini. Aproape o ajunse din urmæ, cînd broscufla gri-elefant îøi fæcu apariflia,mama fetiflei de øapte ani se ivi din maøinæ, læsæ scaunul din faflæ, iar fetifla særiîn maøinæ. Mama închise uøa chiar în nasul celeilalte fetifle de øapte ani, astfelîncît o bucatæ din nasul ei s-a øi rupt. O bucatæ de fier. Dupæ aceasta,broscufla porni la drum øi særi în înaltul cerului de parcæ ar fi zburat, særi pestecele patru rînduri de maøini, peste Casa Pionierilor, peste Monumentul SoldatuluiNecunoscut, zburæ, zburæ, plecaræ într-un loc cu totul øi cu totul diferit,unde oamenii nu erau servitori. Iar copiii nu erau pionieri. Am încælecatpe-o øa øi v-am spus povestea mea.of no use to him. Of course, he is already fourteen. We spent the afternoon athome. Dad lay reading for a while then he fell asleep. I turned to Mom’s notebooks.Invented the tale about the beetle. Once upon a time there was a littlegirl. She was a seven years old little girl. She took English lessons at thepioneer centre. The pioneer centre was in the middle of a garden, by a verywide road. Four rows of cars rolling by on that road. The pioneer centre was apioneer centre because this tale is a very old one, from the times when therewas communism in our country. Communism, dear children, means there wasan evil man, the Ceauøescu, who gave orders to everyone, even to parents.Dads and moms were all his servants. Kids were his servants, too. That’s whythey were called pioneers. The seven years old girl was also a pioneer.She took English lessons at the pioneer centre. I had already mentioned that.Well, the centre was really far, the girl’s parents took her to her English classesthere and then back home. It was so far away. Her parents had an elephant-greybeetle, a VW, they drove her with that. The VW beetle has atinkling sound, you know – of course you don’t, I wouldn’t either if my motherhadn’t had told me. Its engine growls as if it tinkled. The English class wasalready over, the seven years old girl stood by the tall iron fence in the street.Everybody called that street Long street, though that name wasn’t written onit. The sign spelt LIBERTY, EQUALITY, FRATERNITY. But this is too long. Therestood the girl, ten minutes passed or so, in vain: her parents didn’t show upwith the beetle. It was summer, the girl wore white knee-length socks.And her pioneer clothes. Pleated indigo skirt, white shirt with pockets andshoulder-strap, with a light blue and a yellow strip on it, because the girl washead of class and a group leader. Well, and the pioneer cravat – the mostimportant of all, it had to be worn even with the school uniform: a red synthetickerchief with red-yellow-and-blue trim and a transparent ring holding ittogether in front. A man came and asked the girl: What are you doing in thisout-of-the-way place, you little girl? The girl replied: I had my English class atthe pioneer centre and am waiting for my parents to pick me up with the beetle.The man said: You are a cute little girl, why don’t you come with me toSzentgyörgy, to have a pussywash? The little girl said: I cannot go,I must wait for my parents to take me home. The man still insisted: I’ll buy youcandies and chocolate and show you something you have never seen before.No, it is impossible, said the girl. She was afraid of the man, him being uglyand old, like a male witch. He kept sneering, showing his two teeth. The littlegirl drew back. The man drew closer. He went on talking about how beautifulthe little girl was and about the pile of things he would buy her if she wentwith him to Szentgyörgy, to have a pussywash. He had almost grabbed the girlby her arm when she heard the tinkling sound of the beetle. She tore herselffrom the male witch’s grip and crossed the street, running. The witch couldn’tfollow her, because cars rolled by so close to each-other on the four-rows roadthat only a seven years old girl could get through. Obviously the witch turnedinto a seven years old girl at an instant and ran after the little girl. He almostgrabbed her, when the elephant-grey beetle showed up, the girl’s mompopped out of it, she bent the back of the front seat forward and the little girlflopped in. Her mom slammed the door in the face of the other seven yearsold girl, so that a piece of her big nose got torn by it. A piece of iron. The beetlethen spread her wings and flew away above the four rows of cars, abovethe pioneer centre, above the Statue of the Unknown Soldier, it flew and itflew and they went to a completely different place where the people were notservants. And kids were not pioneers. And that was the end of it.(In Mom’s book there is a different ending though, because the story there isnot a tale but a true story about her being the seven year old girl and when125

(Desigur, în caietul mamei nu se încheie aøa, pentru cæ acolo nu e o poveste,ci, de fapt, ea era fetifla de øapte ani, iar cînd traverseazæ în fugæ stradacu patru benzi pærinflii ei încæ nu au sosit cu broscufla dupæ ea, dar bærbatulnu a mai urmærit-o, øi pe urmæ aude totuøi cumva clinchetul broscuflei, dedata aceasta de-adeværatelea, øi nu îndræzneøte sæ le povesteascæ pærinflilorce s-a întîmplat, deoarece îi e ruøine øi fiindcæ pærinflii ei se certau în legæturæcu ceva. Mama øi Tata se certau øi ei mult. În cele din urmæ, mama aplecat în stræinætate cu broscufla – acum un an – øi nici mæcar nu ne sunæ.Ziua mea e în øase zile. Pînæ atunci, sigur se întoarce.)03.05. Mama a murit acum un an. S-a sinucis. Øi-a stropit maøina cu benzinæ,s-a aøezat înæuntru øi i-a dat foc. Am gæsit ræmæøiflele broscuflei pe undrum forestier, la douæzeci de kilometri de aici. Am cæutat-o mai mult deo sæptæmînæ. Dorkæi i-am spus cæ a plecat într-o excursie. La început øi noiam crezut asta. Dar deøi tata dædea telefoane, nimeni nu øtia nimic de ea.Dupæ aceea, a venit vestea cæ au gæsit o maøinæ complet distrusæ. De aicideja a mers uøor, nu mulfli mai aveau broscufle aøa bætrîne, în plus clubulfline øi evidenfla lor. Doar a mamei lipsea. Cred cæ sinuciderea e o laøitate.Luni, 6 martie. Kati spune (Kati e colega mea de bancæ) cæ mama nu va venide ziua mea pentru cæ a murit. Øi mai spune cæ øi ea abia apucæ sæ-l vadæpe tatæl ei, deoarece el cælætoreøte mult, dar e adeværat cæ atunci cînd vineacasæ îi aduce øi multe cadouri. Kati are multe lucruri ca lumea, deøi nu sîntpe gustul meu. Bæieflilor le place însæ foarte mult øi tofli vor sæ umble cu ea.Cu mine nimeni. În pauzæ, mai degrabæ am vorbit cu Vali. Vali e de la casade copii, aratæ de fapt ca un bæiat, pærul îi e ca øi blana de cîine, øi aleargæfoarte repede øi poate sæ facæ orice exercifliu de gimnasticæ repede øi bine.Dar nu învaflæ bine. Dacæ ar fi în clasa noastræ, aø sta cu ea øi aø ajuta-o. Darîncæ e doar pe-a doua. Azi mi-a spus cum a ajuns orfanæ. Tatæl ei a murit,cînd ea avea abia trei luni, iar mama ei a læsat-o la orfelinat, deoarece a plecatsæ lucreze în stræinætate, unde munceøte din greu. Îmi închipui cæ la orfelinatnu-i prea plæcut, deøi Vali nu spune multe despre asta. Ridicæ dinumeri øi loveøte o piatræ. Cred cæ i-au interzis sæ se plîngæ. Dar voi face cercetæriîn privinfla asta. (Deocamdatæ n-am spus nimænui, dar m-am decis,cînd voi fi mare, o sæ mæ fac detectiv.)03.06. Caietele mamei erau pline de propoziflii stræine. Zicale deøtepte,pe care Mama nu le-a putut urma niciodatæ. Propriile ei propoziflii erau desprelucruri pe care nu le-a putut urma. „Dacæ ne læsæm doborîte pînæ-nrafliune puræ, nu vom cunoaøte suferinflæ“ – acesta e un vers dintr-o poeziede György Petri. „Suferinfla cobailor se scurge încet în viefli omeneøti salvateinteligent“ (Péter Nádas). „Ne trimitem copiii la øcoalæ pentru a devenila fel de respingætori precum adulflii pe care îi întîlnim zilnic pe stradæ“(Thomas Bernhard). „Putem pæcætui gîndind, dar niciodatæ nu putem facefapte bune“ (Talmud?). Iatæ cum sunæ propozifliile ei: „Nu am o limbæ maternæ.Ar fi o limbæ orfanæ, dacæ ar fi vreuna“. Multe propoziflii erau într-olimbæ stræinæ, cum ar fi englezæ, francezæ, germanæ, românæ. Cele franfluzeøtisînt cele mai bune. M-am hotærît sæ învæfl francezæ timp de 20 de minuteîn fiecare zi.Marfli, 7 martie. Deja mi-e somn, nici nu am ce sæ scriu, ziua s-a scurs.03.07. Uræsc cînd se ceartæ adulflii. Bunica îi spune tot timpul lui tata cæ artrebui sæ se cæsætoreascæ cu femeia asta sau aia. Øi asta pentru cæ ajutæ cîtpoate de mult, dar are doar o viaflæ øi cineva trebuie sæ le poarte de grijæshe crossed the street, her parents still didn’t show up but the man did notfollow her either and in the end she had heard that tinkling sound for real,and had no guts to tell her parents about what had happened because shefelt ashamed and because her parents were arguing about something. Momand Dad also used to argue a lot. In the end mom went abroad with the beetle– a year ago – and she doesn’t even call us. My birthday is in six days.She’ll come home, for sure, by then.)03.05. Mother died a year ago. She killed herself. She sprinkled her car withgas in an out, and it all went up in flames with her sitting in it. We found theremains of the beetle on a forest road, twenty kilometres from here. We hadbeen looking for her for over a week then. We told Dorka she went for a trip.At first we thought she really did. Dad made some phone calls, but peopleknew nothing about her. Then news came of a totally burnt down car. Fromthat point on it was really easy, only few people had such beetles and the clubknew about each. The only missing car was Mom’s car. I think suicide is cowardly.March the 6th, Monday. Kati says (Kati is my desk mate) Mother won’t comefor my birthday because she is dead. She also says she doesn’t really seemuch of her Dad because he travels a lot but he always brings her loads ofpresents. Kati has cool things, not in my taste, though. Boys fancy her, they allwant her for a girlfriend. Nobody wants me. I had a talk with Vali during thebreak. Vali is an orphanage girl, actually she looks like a boy, her hair is like adog’s fur, she can run really fast, and she can perform gym exercises verywell. But she is a lousy pupil. I’d sit with her and help her, if she were myclassmate. But she is only second grade yet. Today she told me how sheended up in the orphanage. Her dad died when she was three months old andher mother consigned her to the orphanage because she went to work abroadand her job is a tough one. I imagine living at the orphanage is everything butpleasant, even if Vali doesn’t say much about it. She shakes her shoulder andkicks a pebble. I guess they forbade complaints there. I will make investigationsabout that. (I haven’t mentioned it yet, but I have decided to becomea detective when I grow up.)03.06. Mom’s notebooks were full of foreign sentences. Clever sentences towhich Mother could never comply. Her own sentences were all about thingshe couldn’t comply with. “There is no harm for sheer intellect” – this is a linefrom a poem by György Petri. “The suffering of guinea-pigs slowly leaks intocleverly rescued human lives” (Péter Nádas). “We send our children to schoolto become as repugnant as grownups we meet daily in the street” (ThomasBernhard). “One may sin in thought, but never do good” (Talmud?). This ishow her sentences sound like: “I have no mother-tongue. It would be anorphan-tongue, if it were any.” Many phrases were in a foreign language, likeEnglish, French, German, Romanian. French phrases are best. I decided tolearn French for 20 minutes every day.March the 7th, Tuesday. I am so sleepy, there’s nothing to write, the dayswam off.03.07. I hate it when grownups quarrel. Grandma keeps telling Dad he shouldmarry this or that woman. Because she helps as much as she can but she hasonly got one life to live and someone should mind these poor orphans. Thesepoor orphans are us, Dorka and me. Well, she uses the French orphelins, sothat we don’t understand. I didn’t hear much of them shouting, I closed mydoor and turned the music real loud. They are so boring, going over the samestuff again and again. Grandma saying she had known it would go wrong at126

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)acestor biefli orfani. Aceøti orfani sîntem noi, eu øi Dorka. Ei bine, ea o spuneîn francezæ, orphelins, aøa încît noi sæ nu înflelegem. fiipetele abia le-am auzit:am închis uøa, am dat muzica tare. Sînt atît de plictisitori, mereu spun aceleaøilucruri. Bunica mea spunea cæ, deja de cînd a væzut-o prima datæ pemaicæ-mea, øtia cæ nu se va sfîrøi bine. Tatæl meu îi cere sæ observe odatæcæ el e adult øi sæ nu îi mai otræveascæ viafla. La cuvîntul otravæ, bunicæ-meaînnebuneøte. Dupæ aceea obosesc, bunica face præjituri, eu øi tata adoræmpræjiturile astea, Dorka nici nu le gustæ. Am decis sæ-i dau Dorkæi machetuflaPorsche, pe care mi-o cere de atît de multæ vreme.Miercuri, 8 martie. Ziua Femeii, am primit, de la Tata øi de la Ádám, într-unghiveci mic, viorele. Mov, culoarea mea preferatæ. Dupæ-masæ, dupæ lecflii,am scos, în secret, un alt caiet de-al mamei, unul albastru. Mama îøi notavisele în el. Øi eu am multe coømaruri. Dar nu îmi aduc aminte decît dimineafla.Apoi m-am întors la caietul cel mov, în care am citit cæ atunci cîndaveam doi ani, într-o noapte m-am trezit øi am rugat-o sæ mæ lase la ea înpat. M-a întrebat de ce m-am trezit. Mi-e fricæ de lup, i-am spus. (Din noulupul!) Lupul la ora asta doarme, mi-a spus Mama, se cuibæreøte împreunæcu lupul cel mic øi dorm în culcuøul lor cældufl. Eu sînt lupul cel mic, am spus,øi am adormit. Citesc øi cæ Ádám, atunci cînd era mic, spunea cæ simte cumîngerul îl mîngîie pe cap cu mîna sa cea rece. Nu îmi aduc aminte, dar øiasta e în caiet:DORKA Eu am væzut un înger.MAMA Unde?DORKA La universitate.MAMA Ce fæcea îngerul?DORKA Învæfla. Îngerul cel mare îi învæfla pe oameni.MAMA Øi cel mic?DORKA Cel mic stætea acolo, ascultînd.Mama transcria multe din conversafliile noastre.DORKA Piøu e fatæ, caca e bæiat.MAMA De unde øtii?DORKA Din Ungaria.Mai copiez încæ una, e important.DORKA Mama, tu vei træi cînd eu voi fi mare?MAMA Sper cæ da.DORKA Atunci te voi chema la teatrul meu de pæpuøi.Asta e important, pentru cæ s-ar putea sæ nu fiu detectiv cînd voi fi mare,s-ar putea sæ am un teatru de pæpuøi, unde vom pune în scenæ tot felul depiese bune cu trupa mea, doar piese bune, eu le voi scrie, sau altcineva,dar în orice caz trebuie sæ fie bune, adicæ vor trebui sæ fie amuzante. Darnu amuzante, aøa încît toatæ lumea sæ fie nevoitæ sæ rîdæ deodatæ, ci astfelîncît fiecare sæ rîdæ atunci cînd vrea. Dupæ pærerea mea, teatrele de pæpuøinu au fost fæcute pentru ca sæ învefle copiii øi sæ vorbeascæ în cor. În loculplictisitoarelor tanti bætrîne, la teatrul meu de pæpuøi vor fi pæpuøi øi copii.Tanti bætrîne vor fi acceptate doar dacæ vor trece examenul meu. Vor fi treiprobe: proba de zis bancuri, tumbe øi cea de fæcut fefle.03.08. Maman n’existe pas. Maman est morte. Pourqois voulu Mamanmourir? Je haïs elle pour ça. Maman été seule. Non, c’est ne pas exact. Mamanété seule au milieu des gens. Je suis orphelin. Je ne suis pas seul, j’aimes amis. J’aime beaucoup la musique. J’aimerais beaucoup Maman. Je nel’aime pas plus. Je n’ai pas la possibilité. Parce que Maman n’existe pas.the moment she laid eyes on Mom. Dad asking her to come to her senses andtreat him like a grownup instead of poisoning his life like that. At the wordpoison grandma gets close to nervous breakdown. Then they grow weary,grandma makes a cake. Dad and I are crazy about her cakes, Dorka nevereven tastes them. I decided to give her the Porsche matchbox, which she hasbeen asking for so long.March the 8th, Wednesday. Women’s day, Dad and Ádám gave me a tameviolet in a little pot. Violet, my favourite colour. In the afternoon, after homework,I secretly peeped into Mom’s blue notebook. It records her dreams.I also dream frightening dreams. But I remember them only in the morning.Then I turned to the violet notebook and read about me, being two years oldand asking her to let me in her bed one night when I woke up. She asked mewhy did I wake up. I said I was afraid of the wolf. (The wolf, again!) The wolfsleeps at this hour, said Mom, he nestles with the little wolf and they sleepin their warm nook. I am the little wolf, said I, and fell asleep. Mom writesthat Ádám, when he was younger, said he felt the angel caressing his headwith cold hands. I don’t remember this, but it is there as well:DORKA I have seen an angel.MOM Where?DORKA At the university.MOM What was the angel doing?DORKA Teaching. The big angel was teaching people.MOM And the little one?DORKA The little one sat there, listening.Mom wrote down many of our dialogues.DORKA Piss is a girl, poo is a boy.MOM How do you know?DORKA From Hungary.I’ll copy one more, it is important:DORKA Mom, will you live when I grow up?MOM I hope so.DORKA Then I’ll invite you to my puppet-show.This is important because I might not be a detective when I grow up, I mightown a puppet-show instead, presenting all sorts of good plays with my troop,good plays only, I will write them, or somebody else will, they will have to bevery good in any case, meaning they will have to be funny. But not funny likeall people will have to laugh at a certain time: everybody will laugh when theywill feel like it. Puppet-shows were not invented to have kids learn and speakin chorus. My puppet-show will feature puppets and kids instead of boring oldladies. Old ladies will only be allowed if they pass my exam. The exam willconsist of three tests: telling jokes, performing somersaults and pulling faces.03.08. Maman n’existe pas. Maman est morte. Pourqois voulu Maman mourir?Je haïs elle pour ça. Maman été seule. Non, c’est n’est pas exact. Maman étéseule au milieu des gens. Je suis orphelin. Je ne suis pas seul, j’ai mes amis.J’aime beaucoup la musique. J’aimerais beaucoup Maman. Je ne l’aime pasplus. Je n’ai pas la possibilité. Parce que Maman n’existe pas.March the 9th, Thursday. My birthday is in two days!! I’ll write another taletoday. The tale of the Good Officer. Written by Dorka Binder. Once upon atime there was a young boy. He grew up and was summoned to join the army.The boy didn’t want to become a soldier because he rather preferred to read,listen to music and chat while smoking fine cigars. He was a refined boy, notexactly the military type, ready to plunge into a pond if ordered so, despite127

Miercuri, 9 martie. Peste douæ zile e ziua mea!! Azi voi scrie o altæ poveste.Povestea ofiflerului celui bun. Scrisæ de Dorka Binder. A fost odatæ ca niciodatæun bæiat. A crescut, a fost chemat în armatæ. Nu voia sæ devinæ soldat,deoarece era felul acela de bæiat care prefera sæ citeascæ, sæ asculte muzicæøi sæ stea de poveøti, în timp ce fuma fligæri fine. Altfel spus, era un bæiat elegant,armata, unde trebuie sæ te trînteøti într-o baltæ la un ordin, færæ sæ contezecæ hainele øi fafla fli se vor acoperi complet cu noroi, nu era de el. Dar,deøi bæiatul nu voia sæ plece în armatæ, nu avea ce sæ facæ. Asta, desigur, pentrucæ e din nou o poveste veche, din acele vremuri cînd toatæ lumea, chiarøi femeile, trebuia sæ plece, pentru o vreme, în armatæ. În orice caz, un prietenl-a sfætuit ca atunci cînd vor fi împærflifli, iar unul din grupuri ajunge la cæpitanulMitrea øi celælalt la cæpitanul Verdefl, el sæ încerce sæ ajungæ la Mitrea.I-a spus doar atît, dupæ care a dispærut, bæiatul degeaba îøi bætea capul, nu maiavea de cine sæ întrebe cum îøi va da seama care e Mitrea øi care Verdefl. Eibine, stætea acolo printre ceilalfli. La capætul sælii mari se aflau cei doi ofifleri.Unul care zîmbea øi altul încruntat, posac. Încerca sæ meargæ cætre cæpitanulzîmbitor, la fel ca tofli ceilalfli. Coada înainta încet. Ajungînd la cæpitan, trebuiausæ se prezinte într-o manieræ militæroasæ, dupæ care trebuiau sæ se amesteceîn grupul din spatele cæpitanului. Era aproape rîndul sæu cînd auzi din spate:Ai grijæ, Mitrea e celælalt, cel posac. A avut timp suficient sæ se strecoare încelælalt rînd. Acest pas i-a pecetluit norocul. Deoarece, pentru a fi bæiatbun, zîmbitorul Verdefl obiønuia sæ zîmbeascæ tuturor, în special superiorilor,øi îndeplinea ordinele cu strictefle. Obiønuia sæ îøi împingæ soldaflii la limitæ. Abiarezistau. Celælalt cæpitan însæ, Mitrea, era interesat doar sæ pæstreze aparenflacæ îndeplineøte ordinele înzecit. Îøi conducea soldaflii într-o pædure, pe unulîl trimitea sæ aducæ niøte coniac, se aøezau frumos în iarbæ øi beau coniac. Øidacæ n-au murit, mai beau øi azi coniac.(Desigur, øi aceastæ poveste e din caietul mamei, doar am modificat-o puflin.Ea a adæugat: De ce e viafla clæditæ pe minciuni. A scris greøit, ar trebuisæ fie un semn de întrebare la final.)03.09. Azi am chiulit de la øcoalæ. E complet inutil sæ stau acolo. Nu mæ potconcentra, nu înfleleg nimic, dacæ sînt întrebat ceva tac sau spun ceva foarteîncet, pentru cæ e o prostie. Mai bine cæ m-am plimbat prin oraø. Am mersla film, un film de acfliune. Pæcat cæ nu pot merge acasæ, e bunica acolo. Arface infarct dacæ ar øti cæ lipsesc doar aøa de la øcoalæ. Acasæ aø putea sæ-mivæd de treburile mele. Computer, cærfli, una, alta. Aø putea scrie øi poezii.Înainte de masæ nu te pofli întîlni cu nimeni. Cu excepflia lui Feri, desigur, caretocmai se îndrepta spre un net-café, dar de ce sæ merg eu acolo? Totuøi, încele din urmæ m-am dus, ne-am jucat. Azi nu am avut chef de francezæ.Vineri, 10 martie. Mîine e ziua mea. Færæ cele trei semne de exclamaflie, cumam avut de gînd, pentru cæ nu mæ mai intereseazæ deloc. Mama nu va veni.Pentru cæ Mama nu e. Øi asta øtie toatæ lumea de un an, mai puflin eu. Niciacum nu mi-a spus nimeni, poveøtile lui Kati nu conteazæ, ale nimænui nu conteazæ,pentru cæ e scris în caietul Mamei cæ trebuie sæ moaræ.03.10. Am nevoie de bani. Desigur, pot sæ cer øi de la Tata uneori, dar aceøtianu sînt niciodatæ de ajuns. Mîine mæ duc la spælætoria auto, acolo am væzutbæiefli muncind, s-ar putea sæ-mi dea øi mie ceva de lucru. Trebuie sæ minflitot timpul. Asta sunæ ca øi una din frazele Mamei. Dar e a mea. Scriu øi dece trebuie sæ minfli tot timpul. Pentru cæ nimeni nu e curios sæ afle ce se întîmplæcu tine.Traducere de Natalia Buierbeing smeared with mud all over, clothes and face an all. In vain was heagainst it, he had to join the army. Well, this is again a very old tale, fromtimes when everybody, even women had to join the army for a while. One ofhis colleagues advised the boy to try to join the group lead by captain Mitreaand not the one headed by Verdefl. This was all he said and had vanished, theboy couldn’t ask him how was he supposed to tell Mitrea from Verdefl. Well,he was standing in line among the others. The two captains stood in the endof the big hall. A smiley and a surly one, with a face like a horse’s face.He tried to move towards the smiley captain. The line proceeded quite slowly.Reaching the captain they had to present themselves in a soldierlike way andmingle with the group behind the captain. It was almost his turn when heheard it from the back: watch out, Mitrea is the other one, the horse-facedguy. He had time enough to slip to the other row. This step made his luck forgood. Because smiley Verdefl used to smile to everybody, especially to hissuperiors and always carried out orders to the letter, to be a good boy.He used to push his men to the limit. They had difficulties coping with him.The other officer, Mitrea, only cared for keeping up the appearances of carryingout orders with his squad. He drove his men into a forest, sent one to fetchsome brandy and they quietly sipped it under the trees. They are still sippingtheir brandy there if they are not dead.(Well, the tale comes from Mom’s notebook, I only modified it a bit.She added: Why is life built on lies. She misspelt it, there should be a question-markat the end of it.)03.09. I bunked off from school today. There’s no point in being there. I cannottune in, I don’t understand what’s going on and say nothing if they askme, or say something in a very low voice because it’s rubbish anyway. I hada stroll downtown. Went to the movie, action movie. Pity I cannot go home,grandma is there. She’d have a heart-attack if she found out I’m skippingclasses. At home I could do my own stuff. Computer, books, this and that.I could write poems. There’s nobody out there before noon. Well, except Feri,he was on his way to an Internet Café, but why should I go there, then.In the end I joined him, we played some game. Today I didn’t feel like learningFrench.March the 10th, Friday. Tomorrow is my birthday. I won’t put three exclamation-marksthis time, as I’ve planned it, I’m not interested anymore.Mom won’t show up. Because there’s no Mom. Everybody has known it for ayear now, except for me. Nobody told me now either, Kati’s blahblah doesn’tcount, nobody’s blahblah matters, because it is written in Mom’s books shehas to die.03.10. I need money. Well, I could ask some from Dad, but that’s neverenough. Tomorrow I’m going to the carwash, I have seen boys working there,they might give me some work. One needs to lie all the time. This sounds likeone of Mom’s phrases. But it’s mine. I’ll explain why do we always have to lie.Because nobody cares, what’s the matter with you.Translated by Noémi László128

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)Abandonul soft: exilul printre lucruriøi særæcia experienfleiCiprian MihaliNimic nu e mai neliniøtitor øi în acelaøi timp mai fascinant decît abandonul:neliniøtitor pînæ la angoasæ atunci cînd sîntem abandonafli, læsafli de izbeliøte,pæræsifli de cei apropiafli, pæræsifli de inspiraflie sau de energie, într-o solitudinepe care n-o cæutæm øi pe care, adeseori, singuri, nu o putem depæøi. Darøi fascinant, atunci cînd decizia abandonului ne aparfline, cînd ne dedæm luica unei uitæri de sine øi unei evadæri dintr-o realitate apæsætoare, cînd cæutæmo suveranitate – mereu iluzorie – a unei libertæfli totale øi a unei træiriintense a clipei. Iluzia gratuitæflii, a jocului lipsit de orice regulæ ne face sæ prefluimabandonarea, færæ a fi însæ capabili sæ-i asumæm consecinflele. Poatecæ nici nu øtim sæ ne abandonæm, însæ am învæflat prea bine lecflia abandonæriicelorlalfli.Eliberafli de constrîngeri ideologice, teologico-politice ori de altæ naturæ, aniipostcomunismului ne-au obiønuit cu gustul abandonului. Îmbræfliøînd færæ preamulte rezerve un liberalism de piaflæ, redus la funcfliile sale consumiste øi hedoniste,ignorînd în acelaøi timp rigorile sale moderne øi educaflia ræbdætoarea adultului øi a copilului, oamenii societæflii postcomuniste se redescoperæsubit, descoperæ cæ au o individualitate, dar una neîmplinitæ, o personalitateøtirbæ, privatæ – pentru cei aflafli deja în puterea vîrstei – de øansele uneidesævîrøiri spirituale, culturale ori doar economice. Iar aceastæ (re)descoperireøi travaliul corespondent de recuperare trec astæzi prin acceptarea entuziastæa modelelor venind din lumi diferite, moøtenitoare ale unei alte experienflesociale, politice sau civice. Intervalul dintre fixarea teoreticæ øi revoluflionaræa imperativelor moderne ale dobîndirii autonomiei de sine øi rutinizarea postmodernæa acestor imperative a fost scurtcircuitat, astfel încît din primelelumea postcomunistæ pæstreazæ doar numele, renunflînd cu repeziciune lapractica severæ a experienflelor de formare privatæ øi publicæ, a rigorilor civismului.În locul acestor experienfle moderne, al acestor experienfle careconstituie modernitatea, societatea noastræ a fæcut saltul abisal cætre o contemporaneitatepostmodernæ în care raflionalitatea eticæ øi revendicærilepolitice sînt înlocuite de estetismul privat, prin care se poate înflelege aici prioritateape care realizarea de sine o are în fafla angajamentului public, prioritateasatisfacfliei, a plæcerii, a træirii asupra ascezei, sacrificiului, curajului etc.Nu e locul sæ discutæm aici dacæ existæ soluflii alternative la acest proces de„actualizare“ globalæ. E mai important, în acest context, sæ vedem cum funcflioneazæabandonarea la imperativele desævîrøirii materiale øi spirituale, într-osocietate care n-a cunoscut modernizarea decît parflial øi sub forme caren-au permis societæflii sæ-i interiorizeze, sæ-i asume motivele øi practicile.Abandonul e forma pervertitæ a libertæflii: de la faptul simplu øi zilnic al abandonæriiambalajelor inutile, pînæ la abandonarea postrevoluflionaræ a celordin jur, trecînd prin delæsare, demisie, uitare, ignorare, neglijenflæ, nepæsare,spectrul abandonului pare sæ acopere, prin lærgimea lui, extensiunile politiceSOFT ABANDON: THE EXILE AMONG THINGSAND THE POVERTY OF EXPERIENCECiprian MihaliNothing is more unsettling and fascinating at the same time than abandon:unsettling goes as far as anguish whenever we are abandoned, left alone,deserted by the close ones, left without inspiration or energy, in a solitudethat we don’t seek and that we cannot surpass by ourselves. It is also fascinatingwhen the decision of abandon belongs to us, when we indulge is selfoblivion and escape from overwhelming reality, when we seek sovereignty –always illusionary – total freedom and intense carpe diem. The illusion ofgratuitousness, of the game with no rules makes us cherish abandon withoutbeing able however to live up to the consequences. Maybe we don’t evenknow to abandon ourselves but we learned all too well how to abandon theothers.Freed of ideological, theological-political or other constrains, the post-communistyears have accustomed us with the taste of abandon. Embracingwith no reserve a market liberalism reduced to its consumerist and hedonistfunctions, ignoring in the same time its modern requirements and thepatient education of the adult and child, the people of the post-communistsociety rediscover themselves suddenly. They find themselves having anindividuality but an unfulfilled one, an imperfect personality, deprived– for those who have a certain age – of the chances of spiritual, cultural oreconomical accomplishment. This (re)discovery and the corresponding effortto recuperate is accepted today through the models coming from differentworlds, carrying other social, political or civic experiences. The distancebetween the theoretical and revolutionary establishment of modern imperativesto gain self-autonomy and the postmodern routine of these imperativeshas been cut short so that in the post-communist world only the name iskept form the first renouncing rapidly the severe practice of private andpublic civism training. Instead of the modern experiences, our society hasmade an abyssal leap into a postmodern contemporary age wherein ethicalrationality and the political claims are replaced with private estheticism,which can be understood here as the priority of the self over public commitment,priority of satisfaction, pleasure, life over asceticism, sacrifice,courage, etc. It is not the place here for a discussion about whether thereare alternatives to this process of global “upgrading”. It is more important,in this context, to see how abandonment functions with the imperatives ofmaterial and spiritual achievement in a society that has known modernizationonly partially and in forms that have not allowed the society to interiorizeit, to take on its motives and practices.Abandon is the perverted form of the freedom: from the daily fact of garbagedisposal to the post-revolutionary abandon of the fellow humans,CIPRIAN MIHALI predæ filosofie contemporanæ la Universitatea „Babeø-Bolyai“ din Cluj. Traducætor,eseist, redactor la revista IDEA artæ + societate.CIPRIAN MIHALI teachies contemporary philosophy at “Babeø-Bolyai” University, Cluj.Author, translator and editor of the IDEA arts + society.129

øi condifliile infrapolitice ale libertæflii. Ne simflim mai „liberi“ dacæ nu dæmsocotealæ pentru ce læsæm în urma noastræ, dacæ nu privim alæturi øi dacæ nuflinem cont de consecinflele faptelor noastre. Cîøtigarea libertæflii pare sæ fifost înfleleasæ øi ca o cîøtigare a dreptului de a nu ræspunde pentru comportamentelesau convingerile noastre: de a nu ræspunde de ele nici în fafla celorlalfliøi nici în fafla tribunalului rafliunii ori a unei conøtiinfle preocupate de propria-icoerenflæ. Abandonul mai poate sæ capete forma întreruperii capricioase oriforflate a legæturilor cu ceilalfli, ori cel puflin a unui anumit tip de legæturi, darøi forma renunflærii de bunævoie la convingeri, credinfle, valori pe care, nucu mult timp în urmæ, le consideram dobîndite pentru totdeauna.Între toate aceste forme øi modulaflii ale abandonului, cea mai dramaticæ,mai spectaculoasæ øi mai gravæ prin urmærile sale este abandonul copiilor.De ani buni încoace, televiziunile øi presa ne înfæfliøeazæ, în tranøe adeseainsuportabile, exemple de copii depuøi pe marginea drumului, ca niøte obiectedevenite inutile, copii descoperifli în situaflii care nu ar face cinste nici regnuluianimal, hrænifli de dobitoace, legafli în lanfluri prin satele patriei, ori copiiformînd comunitæfli întregi de homeless prin subteranele marilor oraøe.Abandonul rural øi abandonul urban al copiilor nu diferæ unul de altul prinintensitatea cruzimii, ci doar prin instrumentele acestei torturi øi prin formelesale brutale, care nu pot trezi în spectator sau în cititor decît o revoltæ dureroasæøi neputincioasæ. Este evident cæ societatea neoliberalæ pe care oconstruim cu sîrg nu vrea sæ aibæ de-a face cu paternalismul celei anterioare,unde fiecare, de la sugar (ba chiar de la fæt) øi pînæ la pensionar, era luat îngrijæ de stat. O grijæ care coincidea, ce-i drept, cu o supraveghere strictæ avenirilor, øederilor øi plecærilor din lume, care trasa un culoar îngust, cu ziduriînalte, fiecærei existenfle. Cæderea comunismului a doborît aceste ziduri øia deschis un vast spafliu posibilitæflilor de viaflæ. Atît de vast, încît posibilul seamestecæ dezordonat cu imposibilul øi cu insuportabilul. Dacæ înainte de 1989viafla trebuia træitæ cu orice prefl, în særæcia ei uniformæ – særæcie deopotrivæmaterialæ øi simbolicæ –, dupæ acest moment de rupturæ viafla nu doar cænu trebuie træitæ, ci, redeschizînd dosarul neliniøtitor al biopoliticii moderne,uneori nici nu meritæ træitæ. Dovadæ stæ pentru aceastæ lipsæ de valoarea vieflii, ca prim semn al eliberærii de totalitarism øi al cuceririi unei pseudoautonomiiindividuale, rata uriaøæ a avorturilor din primii ani postrevoluflionarila care românii øi-au „cîøtigat dreptul“, depæøitæ doar recent de o ratæ superioaræa natalitæflii. Abandonul începe de la primele forme intrauterine alevieflii øi se continuæ imediat dupæ aceea, odatæ cu aruncarea în lume, cæpætînd,prin creøterea copilului, forme noi øi neaøteptate. El este abandon fizic,al fætului mort în gropi comune sau în tomberoane, al nou-næscutului viuîn maternitæfli sau în naturæ, abandon adesea provocat de indiferenfla cinicæa corpului medical sau a pærinflilor øi motivat de lipsa condifliilor elementareale îngrijirii. Copilul depus pe treptele primæriei sau ale polifliei este strigætulmut al pærinflilor care, incapabili sæ-øi asume funcflia biologicæ de genitori,lasæ – ca într-un ultim spasm de umanitate – nou-næscutului o øansæ de supraviefluire,cît mai departe de ei øi øtiind de-acum cît mai puflin despre el.Aceastæ formæ de abandonare fizicæ, precum øi altele, într-un registru ce nuînceteazæ sæ-øi multiplice formele, este penalizatæ juridic øi ea face obiectulunei legiferæri stricte, sub presiunea internaflionalæ.Abandonul fizic readuce în discuflie mizele dezbaterii recente asupra biopoliticii.Avînd în centrul sæu ideea vieflii nude, a vieflii la nivelul sæu cel maigoing through resignation, oblivion, ignorance, negligence, uncaring, abandonseems to cover the political extensions and the infra-political conditionsof freedom. We feel more “free” if we don’t account for what we leavebehind, if we don’t look sideways and if we don’t take into account the consequencesof our deeds. To gain freedom has also been understood as togain the right not to answer for one’s behavior or convictions: not beforethe others, the trial of reason or of a conscience preoccupied to with its owncoherence. Abandon can also take the shape of capricious or forced breakof the ties with the others, or at least of certain type of ties, but also theshape of willing renunciation convictions, beliefs, values that, not long ago,one thought acquired for ever.Among all these shapes and modulations of abandon, the most dramaticone, most spectacular and serious through its consequences is child abandon.For years now, TV and the press have been presenting, often unbearably,children left on the side of the road as useless objects, children insituations that wouldn’t be right for animals, fed by beasts, tied in chains inremote villages of the country, children gathering in homeless communitiesin the city undergrounds. Rural abandon and urban abandon of the childrenare no different for the degree of cruelty, but merely through the instrumentsof the torture and its brutal forms that cannot trigger but painful andhelpless revolt in the receiver. It is obvious that the neo-liberal society weare building hastily doesn’t want anything to do with the paternalism of theprevious one, wherein everyone, from infant (or even fetus) to retired, werecared for by the state. A kind of caring that coincided, it is true, with strictsurveillance of the comings and goings in the world, which draw the exiguousroad between too high walls of each existence. The fall of communismhas demolished those walls and opened a wide space for life possibilities.So vast that the possible mixes with the impossible and unbearable.If before 1989 life had to be lived at any cost in its uniform poverty– both material and symbolical poverty –, after this breakthrough momentlife not only mustn’t be lived but, reopening the unsettling file of modernbio-politics, sometimes doesn’t deserve to be lived. The proof of this lackof value as a first sign of freedom from totalitarianism and of pseudo-autonomyconquest, the huge rate of abortions in the first post-revolutionaryyears that the Romanian earned as a “right”, only very recently surpassed bya superior birth rate. Abandon starts from the first intrauterine life formsand goes on immediately after with raising the child in new and unexpectedforms. It is physical abandon of the dead fetus in common dumpsters, of thehealthy newborn in hospitals or nature, abandon often provoked by the cynicalindifference of the doctors or the parents motivated by the lack of basiclife and care conditions. The child left on the steps of the town hall orthe police department is the silent cry of parents who, incapable to takeon their biological mission, in a last humanitarian spasm, leave the unbornwith a chance for survival as far from them as possible and knowing nothingabout it. Physical abandon, and others, is penalized by justice and is theobject of strict law under international pressure.Physical abandon brings back into debate the recent stakes of bio-politics;having at its core the idea of bare life – life in its most elementary, metabolicform – bio-politics circumscribes a series of strategies that make the biologicalthe main preoccupation of politics. But it goes further: throughthe very expression of a theory of bio-politics, authors such as Foucault,Agamben, Negri or Lazzarato wanted to underline that in the modern world130

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)elementar, metabolic, biopolitica circumscrie un ansamblu de strategiigraflie cærora biologicul devine principala preocupare a politicii. Dar ea nuse reduce la atît: prin însæøi formularea unei teorii a biopoliticii, autori precumFoucault, Agamben, Negri sau Lazzarato au vrut sæ semnaleze cæ înlumea modernæ se face o distincflie, aparent imposibilæ, între douæ „viefli“ale individului sau populafliei: viafla simplæ, brutæ, biologicæ, øi viafla calificatæ,„forma-de-viaflæ“, cum îi spune Agamben. Insistînd asupra separafliei dintrecele douæ niveluri ale vieflii, aceøti autori au evidenfliat, dincolo de deosebirileuneori majore dintre ei, cæ de-acum devine posibilæ o intervenflie tehnico-politicæîn intervalul care se deschide între biologic øi social. Aceastæintervenflie poate sæ fie politicæ, dar bioputerile nu sînt doar politice: ele potsæ fie øtiinflifice, medicale, militare, economice etc. Asistæm astæzi la o multiplicareøi o dezetatizare a acestor puteri capabile sæ se fixeze pe limita subflireseparînd viafla nudæ de forma-de-viaflæ øi sæ opereze asupra celei dintîi în vedereaunei determinæri cît mai eficiente a celei de-a doua. 1 Mai mult, eficienflaacestor puteri vine tocmai din capacitatea lor de a defini aceastæ limitæ øi dea o deplasa în permanenflæ, de a o împinge cît mai adînc în biologic, identificîndsau situînd acolo – prin recursul la un determinism genetic infailibil –condifliile de posibilitate ale oricærei forme-de-viaflæ. Iar ultima redutæ cuceritæde biopoliticæ, în aceastæ rafinare a instrumentarului separînd øi reunindmereu altfel metabolicul øi socialul, este subiectivitatea. Foucault o anunflasedeja în textele din ultimii ani, atunci cînd vorbea despre tehnologiile sinelui;ulterior, numeroøi autori au dus mai departe analiza procesului prin care bioputerilecontemporane au reuøit sæ deplaseze aceastæ limitæ înspre surselesubiectivitæflii, adeværatæ øi inepuizabilæ articulaflie între viafla nudæ øi formade-viaflæ.În termenii textului nostru, abandonul fizic øi penalizarea lui fac încæ partedin limbajul øi strategiile biopoliticii moderne, chiar „clasice“: aceea prin carestatul ia în grijæ viafla fiecæruia øi pedepseøte toate acfliunile care aduc atingerevieflii individuale sau sociale. Regimul comunist însuøi se comportasebiopolitic atunci cînd a regularizat draconic øi cu consecinfle dezastruoaseregimul naøterilor în anii ’70. Numai cæ anii din urmæ ne permit sæ asistæmla o diversificare a intervenfliilor biopolitice, færæ ca statul sæ fie capabil sæ asumecomplet aceastæ sarcinæ de „a face sæ træiascæ øi a læsa sæ moaræ“ (Foucault):prin ineficienfla sa (administrarea spitalelor, a asigurærilor sociale, distribuireamedicamentelor etc.), el ræspunde numai celei de-a doua pærfli a formulei.În schimb, biopolitica postmodernæ nonstatalæ intervine înspre încurajareaøi întreflinerea vieflii, prin practicile unui numær tot mai mare de instituflii careacflioneazæ atît în direcflia vieflii biologice, cît øi – element nou – în direcfliasubiectivitæflii, una care nu le înlocuieøte pe celelalte (strategiile directive øirigide ale regimului totalitar, strategiile flexibile ale democrafliei liberale), cile completeazæ, le îmbogæfleøte øi le eficientizeazæ. În interstifliile acestor noistrategii, în egalæ mæsuræ cauzæ øi efect al lor, ia naøtere cealaltæ formæ deabandon, pe care aø numi-o abandonul soft.El nu presupune despærflirea sau îndepærtarea de persoana indezirabilæ saude copilul ce nu poate fi crescut; el nu are forma traumei pe care o provoacæavortul, plasarea copilului într-un centru specializat sau neputinfla realæde a asuma creøterea propriilor copii; el nu dæ naøtere unei întregi populafliide orfani, de copii ai stræzii, øi nu cunoaøte fenomenele (delincvenfla, de pildæ)pe care abandonul fizic le induce, fie øi indirect. Abandonul soft nu capætæaceastæ formæ negativæ a rupturii øi nu face obiectul niciunei penalizæri, dethereis an apparently impossible distinction between two “lives” of the individualor of the population: simple, brute, biological life and qualified life,“form-of-life” according to Agamben. Insisting on the separation betweenthe two levels of life, these authors have shown that, beyond their sometimesmajor differences, a technical-political intervention is now possiblein the gap between biologic and social. It can be political but bio-powersare not only political: they can be scientifical, military, economical, etc.We witness today the multiplication and liberation from state control of suchpowers capable to fix on the thin line between bare life and form-of-life andoperating on the first in order to best determine the second. 1 Moreover, theefficiency of these powers comes from their capacity to define the limit andshift it permanently, to push it as deep as possible in the biological, identifyingor placing there – through infallible genetic determinism – the possibilityconditions of any form-of-life. And the last conquest of bio-politics, in thisrefinement of the tools separating and reuniting the metabolical and thesocial is subjectivity. Foucault had foretold it in his last texts when he spokeof self technologies; numerous authors have carried further the analysisof the process through which the contemporary bio-powers have managedto shift this limit toward the sources of subjectivity, true and inexhaustiblearticulation between bare life and form-of-life.In this essay, the physical abandon and its punishment are still a part of thelanguage and strategies of the modern, even “classical”, bio-politics: thestate takes care of each and everyone’s life and punishes the actions againstindividual or social life. The communist regime itself had behaved accordingto bio-politics when it regularized draconically and with disastrous consequencesbirth control in the ’70s. Not only the recent years mark a diversificationof the bio-political interventions without the state being able tocompletely take on the task “to make live and let die” (Foucault): through itsinefficiency (hospital administration, social security, medicine distribution,etc.) it only answers the second part of the sentence. In exchange, postmodernnon-state bio-politics intervenes to encourage and support life throughan increasing number of institutions that work both for biological life and– new element – for subjectivity, which doesn’t replace the others (directiveand rigid strategies of the totalitarian regime, flexible strategies of liberaldemocracy), but fulfills them, makes them rich and efficient. In the intersticesof these new strategies another form of abandon is born, as bothcause and effect, something I’d call soft abandon.It doesn’t suppose the separation from the unwanted person or the childthat cannot be raised. It is not the traumatism of the abortion, the givingaway of the child for foster care or the real incapacity to raise one’s kids.It doesn’t trigger the constitution of an orphan population, children of thestreet, and doesn’t know phenomena (such as delinquency) that the physicalabandon induces. Soft abandon hasn’t a negative form, is not a rupture andis not the object of some punishment unless in extreme cases. But, throughthe recent developments of our societies, especially the post-communistones, it is a wide spread phenomenon with yet unsuspected consequencesin the long run.We don’t speak of it as an exception, like in the case of individual tragediesor a political-juridical phenomenon, but as a daily fact, common for thousandsof families that have reached some prosperity lately, caught in theroutine home-work-spare time. The families with children are the youth(15–25 years old) of the 1990s. They have tasted the freedom regained andnever lost the feeling completely. In what they do or feel there is still a131

cît în cazuri extreme. Dar, prin devenirea recentæ a societæflilor noastre, acelor postcomuniste îndeosebi, el constituie un fenomen cu o ræspîndireîncæ nebænuitæ øi cu implicaflii, pe termen lung, greu de evaluat.Despre acest fenomen vorbim nu ca de unul excepflional, precum în cazultragediilor individuale, øi nici ca de un fenomen cu conotaflii politico-juridice,ci ca de unul cotidian, afectînd existenflele banale a zeci øi sute de mii defamilii, ajunse în ultimii ani la o minimæ prosperitate øi stabilite în confortulunei locuinfle proprii, prinse deci pe traseul rutinier casæ-muncæ-timp liber.Familiile cu copii de astæzi sînt tinerii care aveau în 1990 între 15 øi 25 deani. Aceøtia au experimentat pe viu gustul recîøtigærii libertæflii øi nu l-au pierdutîntru totul. În tot ceea ce fac øi simt, subzistæ încæ o amintire a subversiuniihedoniste practicate înainte de 1989 øi a descætuøærii ce a urmat acestuimoment. Accelerarea timpului øi rutinizarea existenflelor n-au putut øtergeaceastæ amintire; dimpotrivæ, ea s-a potenflat øi s-a reconfigurat în funcfliede noile contexte individuale, familiale sau sociale. Accelerarea cronologicælasæ impresia nu doar cæ timpul trece prea repede, ci øi cæ în goana cotidianæ,nu e timp pentru a face totul, cæ multe din proiectele de „atunci“ nus-au realizat, cæ noi înøine nu ne-am „realizat“ pe deplin: profesional, dar øiuman, afectiv, subiectiv. Au fost ani de experimentæri (încæ o datæ: profesionale,dar øi afective, relaflionale), iar cînd experimentærile s-au încheiat (fiecu o slujbæ stabilæ, fie cu o relaflie de duratæ øi cu copii în jur), pare sæ fi fostprea tîrziu. Asta face ca acei tineri, azi generaflie de mijloc, sæ se dedea cuuøurinflæ solufliilor existenfliale pe care le propune piafla comercialo-mediaticæ;sæ caute soluflii alternative la un mod de viaflæ rutinier, atunci cînd acestmod de viaflæ nu se aøazæ în cadre stabile, fie prin inventarea de forme-deviaflæproprii, fie prin adoptarea ofertelor pieflei. Iar una dintre ofertele propuse– tot mai diversificatæ øi mai adaptatæ cerinflelor pieflei – în vederea reglæriimecanismelor sinelui este chiar abandonul soft. El constæ în degrevarea individuluide sarcina relaflionærii cu sine øi cu ceilalfli, prin recursul la protezeexistenfliale aflate, într-o gamæ tot mai largæ, la dispoziflia individului devenit„client“ sau „beneficiar de servicii“. El mai constæ în acceptarea de soluflii øide pachete de soluflii de-a gata la dificultæflile care ar putea fi întîlnite pe parcursulaccidentat al unei realizæri de sine, al unei mai bune înflelegeri de sineøi de ceilalfli. Aceste soluflii sînt menite sæ umple spafliile goale, tot mai numeroase,care apar pe suprafafla eului care se interogheazæ pe sine în privinflasieøi øi a relafliilor cu ceilalfli; sînt spaflii goale, apærute în urma retrageriiinstanflelor tradiflionale care aduceau ræspunsuri stabile acestor întrebæri: familia,biserica, armata, suveranul etc. Lumea modernitæflii a evacuat aceste instanfle-autoritæfliîn chiar procesul autonomizærii individului, al cîøtigærii uneilibertæfli superioare, a relaxat spafliile dintre un individ øi altul, a flexibilizat timpul-pentru-sineøi timpul-pentru-celælalt. Dar saltul abisal în postmodernitatene-a adus în fafla unei dificultæfli neaøteptate – destinderea spafliului øi timpului,rarefierea relaflionalæ creeazæ blancuri care nu pot sæ fie umplute prinpropriile mijloace, iar aceastæ neputinflæ în fafla vidului produce angoasæ. Deunde apariflia unor instanfle noi, stræine oricærei forme de autoritate tradiflionalæ(familialæ, religioasæ, statalæ etc.), instanfle protetice, oferindu-øi serviciileatît pentru repararea mecanismelor subiective øi relaflionale, cît øi pentru construireaunei personalitæfli „armonioase“, „echilibrate“ etc.Færæ a intra în detaliile acestui proces, sæ reflinem cæ, în termenii dezbateriinoastre, una din formele sale cele mai neliniøtitoare este abandonul soft alcopiilor. Reluînd precizærile anterioare, se poate spune cæ el constæ în dememoryof the hedonist subversion practiced before 1989 and the breakthroughthat followed. Chronological acceleration leaves the impression notonly of time passing by too fast but that is not enough time to do everything,that many projects from “those times” are not accomplished, thatwe are not fully “accomplished”: professionally but also in human, affective,subjective terms. There were years of experimentations and when it wasover (either with a stable job or a long term relationship and children)it seems too late. This makes those youngsters, middle aged now, to chooseeasily the existential solutions proposed by the commercial-media market.They seek alternatives to a routine kind of life and solutions whenever thiskind of life isn’t stable either inventing their own life forms or taking overthe offers on the market. And one of those offers – increasingly diversifiedand adapted to the expectations – to regulate the self mechanisms is thesoft abandon. It consists of the individual’s deprivation of the task to relatewith himself and the others using existential prostheses offered in a widerange of types to the individual “client” or “service beneficiary”. It alsomeans to accept ready made solutions and packages for any difficulty thatcan be met on the bumpy road of self accomplishment. These solutions aremeant to fill empty space, increasingly numerous, appearing on the face ofthe ego questioning himself about himself and the others. There are emptyspaces left behind the withdrawal of traditional instances offering the stableanswers for issues such as: family, church, army, the sovereign, etc. themodern world has evacuated these instances-authorities in the very processof individual autonomization, of gaining a superior freedom, it has widenedthe space between individuals, made more flexible the time-for-oneself andtime-for-the-others. But the abyssal leap in postmodernity has brought usin front of an unexpected difficulty: time and space relaxation, relationalpoverty that creates blanks that cannot be filled alone and such helplessnessin front of the void produces anguish. Hence new instance, different fromany traditional authority (family, religion, state, etc.), prostheses offeringservices to repair subjective and relational mechanisms in order to builda “balanced”, “harmonious” personality.Without going into detail, let us remember that, in terms of our debate, oneof the most unsettling forms is the soft abandon of children. It consists ofparents’ deprivation of the task to raise their children thanks to the educational,playful, occupational prostheses that fill in the relational and authoritydeficit of the parents today.Let us take two examples, one from the educational environment and theother from the child’s spare time.From long hours kindergartens to boarding schools, to more and moreprofessional and institutionalized tutoring outside the school, going througheducational material accompanying all the activities (handbooks, posters,booklets, etc.), also going through a radical reform of the conception anddiscourse about the child, the educational offer today is capable to takeover fully the life of child from 3 to 18 years. Where the public system isdoubled (and enhanced) by the private one, the parents pay for the additionalservices and get in exchange the guarantee of a full schedule whereininformation is part of a larger moral and spiritual training system. But theparents want to buy even more, especially when the financial resources theyhave are generous: they want to buy the certainty of educational performancethat would later enable their children to gain access to the elite of economicalor cultural life, on predictable roads and lacking the accidents ofrisky exams. They also want to have for a variable sum of money the psychic132

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)grevarea pærinflilor de o parte (tot mai importantæ) din sarcina creøterii copiilor,graflie recursului la proteze educaflionale, ludice, ocupaflionale venindsæ suplineascæ deficitul relaflional øi de autoritate cu care se confruntæ generafliilede pærinfli de astæzi.Sæ luæm douæ exemple, unul din mediul educaflional, celælalt din domeniul„timpului liber“ al copilului.De la grædiniflele cu program prelungit øi øcolile cu pensiune pînæ la cursurileasigurate, în afara sau în prelungirea øcolii, de manieræ tot mai instituflionalæøi mai profesionalizatæ, trecînd aici prin materialele zise educaflionale, careînsoflesc toate aceste activitæfli (cursuri, manuale, broøuri, afiøe etc.), trecînd,de asemenea, printr-o reformare radicalæ a concepfliei øi discursului desprecopil, oferta øcolaræ este capabilæ, astæzi, sæ umple complet viafla unui copil,de la 3 la 18 ani. Acolo unde sistemul public de învæflæmînt este dublat (øiîmbunætæflit) de cel privat, pærinflii plætesc serviciile suplimentare øi obflin, înschimb, garanflia unui program complet, în care informarea este cuprinsæîntr-un sistem mai larg de formare moralæ øi spiritualæ a personalitæflii fiecæruicopil. Dar pærinflii vor sæ cumpere øi mai mult, îndeosebi atunci cînd resurselefinanciare de care dispun sînt generoase: ei vor sæ cumpere certitudineaunor performanfle øcolare, care sæ le îngæduie mai pe urmæ copiilor sæ acceadæîn elita vieflii economice sau culturale, pe trasee previzibile øi lipsite de accidenteleexamenelor riscante. Ei mai doresc sæ obflinæ, contra unei sume variabile,øi echilibrul psihic øi moral al odraslelor lor, capacitatea celor mici dea face faflæ solicitærilor de stres, iar atunci cînd stresul nu poate fi ocolit, sæbeneficieze de reflelele consilierii parentale øi psihologice, prin care efectelenegative sæ fie anihilate cît mai repede øi cu repercusiuni cît mai insignifianteasupra interiorului copilului. Pe de o parte, o solicitare øcolaræ permanentæ,o febrilitate concurenflialæ, într-un sistem care imitæ numai prin tensiuniøi presiuni sistemele liberale de afirmare a individului prin propriile-i performanfle;pe de altæ parte, perplexitatea øi neîndemînarea pærinflilor atunci cîndmintea sau corpul copilului cedeazæ în manifestæri pe cît de neobiønuite (cunumai cîfliva ani în urmæ), pe atît de greu de evaluat moral. Presiunea øcolaræøi presiunea moralæ lucreazæ împreunæ, chiar dacæ, pe alocuri, în senscontrar. Aceastæ abandonare a copilului unui sistem øcolar øi extraøcolar maipoate sæ dea seama øi de altceva: anume de faptul cæ pærinflii înøiøi nu øtiu,nu pot sau nu vor sæ intervinæ în prelungirea øcolii, sæ gæseascæ mijloacelepotrivite de prezenflæ øi de intervenflie între extrema neglijærii øi extrema suprasolicitæriicopilului. Ei nu øtiu, atunci cînd n-au învæflat sæ asume postura depærinte, cînd nu mai funcflioneazæ modelele în care ei înøiøi au fost crescufli;nu pot, pentru cæ nici timpul, nici resursele fizice sau nervoase de care maidispun nu le îngæduie sæ clædeascæ ræbdætor o relaflie cu copilul; în sfîrøit, nuvor, considerînd cæ banul plætit øcolii, îngrijitorului, meditatorului, profesoruluide artæ sau de muzicæ ori psihologului ar trebui sæ flinæ loc de creøtere,sæ traseze drumul drept ori sæ-l îndrepte acolo unde el este deviant.Putem spune, rezumînd, cæ tot acest sistem de asistenflæ øcolaræ øi extraøcolaræreprezintæ o primæ formæ de abandon soft, o abandonare a copiluluiîn favoarea altora, funcflionînd ca proteze umane.Dar abandonul soft nu se reduce la crearea acestui mediu uman secundar;el este mai profund øi mai plin de consecinfle atunci cînd nu alfli oameni, ciobiectele alcætuiesc peisajul de primire a copilului. Iar dintre acestea, aø amintidoar unul, øi anume televizorul. 2and moral balance of their off-springs, the kid’s capacity to handle stressand whenever it cannot be avoided the recipe comes from parent counselingand psychology so that the negative effects be annihilated as soon aspossible and with the least repercussions. On one hand, permanent pressurein school, a competitional fever in a system that imitates through tensionand pressure the liberal systems of the individual affirmation; on the otherhand, the parents’ perplexity and clumsiness whenever the mind or bodyof their child bursts into unexpected manifestations and difficult to evaluatemorally. School pressure and moral pressure work together even if in oppositedirections sometimes. This abandon of the child to an educational andextracurricular system can also account for something else: that the parentsdon’t know, are unable or unwilling to intervene after school; to find theright means to be present and active in the extreme neglect and overtiringof the child. They don’t know when they haven’t learned to be a parentwhen the models they have been raised to are not functioning any more;they are unable because not time, nor physical or nervous resources theystill have don’t allow them to build patiently a relation with the child;they are unwilling, considering that what they pay for tuition or psychologyshould replace upbringing, to show the straight line or straighten it wheneverit goes astray.To summarize, we can say that the educational and extracurricular assistancesystem is a first form of soft abandon, an abandonment of the childto others, to human prostheses.But the soft abandon doesn’t reduce to the creation of a secondary humanenvironment it is deeper and full of consequences when it is not other peoplewho take care of the child but the objects. And I’d quote television. 2From the first years of life, the TV set is a family member of its own: alwaysthere in the free days, the weekends or in the evening it has become such anatural part of the child’s life that it is rather inhabited with characters fromthe movies and cartoons than with real people. The language is soon takenover by the lines of doubtful quality the child is hearing day in day out,obsessively repeated phrases in films, cartoons and commercials end bycontrolling the child’s vocabulary, means of expression, description of theworld. We’d be wrong to consider that television through the richness ofscreenplays, images or visual dynamics contributes to imagination exercise;it is more correct to say that it impoverishes imaginations formatting itaccording to simplistic patterns and draining it out. The world fantasizedby the child is not richer thanks to the “lovely” characters: it is only morecrowded, nervously saturated and discursively disarticulate. And when thisTV bombardment starts very early vision is altered and possible onlythrough screens. TV doesn’t open to lots of possible worlds, it closes downon this very world, blocking reality with images. It induces a different temporalityfrom daily life and the latter seems to take on the first: fragmentedtemporality, made of shocks and strong sensations, the only experiencesthat can still guarantee the certitude of his existence and the existenceof the world. The speed for things to be captivating forbids thinking,the one philosophers say has a single quality – to make “waste time”.To think becomes an obstacle in the way of absolute simultaneity that theviewer needs to get into with the screen in order to capture its meaning.And simultaneity is lived through shock, without trace, coherence or memory,in a non-narrative and decontextualized manner. TV is the perfect prosthesisand the child is safe around it. The TV sends periodical impulses tocheck the child keeps him near and makes him passive hypnotizing him for133

Din primii ani de viaflæ, televizorul este un membru cu drepturi depline alfamiliei: nelipsit în zilele libere, la sfîrøit de sæptæmînæ øi în fiecare zi, el a devenitîntr-atît o prelungire fireascæ a existenflei copilului, încît aceasta e mai multpopulatæ de personajele filmelor øi seriilor de desene animate decît de persoanereale. Limbajul sæu e repede infiltrat de replicile de o inteligenflæ îndoielnicæauzite zi de zi, expresii repetate obsedant în filme, desene animate saureclame ajung sæ controleze vocabularul, formulele de adresare, descrierilelumii pe care le foloseøte copilul. Am greøi dacæ am considera cæ televizorul,prin mulflimea de istorii, de scenarii, de imagini sau de dinamici vizuale,contribuie la exersarea imaginafliei; cred cæ ar fi mai corect sæ spunem cæel mai curînd o særæceøte, formatînd-o dupæ øabloane simpliste øi solicitînd-oprin epuizare. Lumea ficflionatæ de copil nu e mai bogatæ graflie personajelorzise „îndrægite“: ea e doar mai aglomeratæ, mai saturatæ nervosøi mai dezarticulatæ discursiv. Iar atunci cînd acest bombardament televizualîncepe de foarte devreme, vederea însæøi nu mai e posibilæ, în timp, decîtprin ecrane. Televizorul nu deschide înspre o mulflime de lumi posibile, elînchide înspre aceastæ lume însæøi, ecranînd imaginal, blocînd prin imaginerealitatea însæøi. El induce o temporalitate diferitæ de cea a vieflii cotidiene,una înspre care aceasta din urmæ pare, de altfel, sæ tindæ tot mai mult: o temporalitatesacadatæ, formatæ din øocuri øi senzaflii tari, singurele experienflecare mai pot garanta certitudinea propriei existenfle øi a existenflei lumii. Vitezasub care trebuie sæ se desfæøoare totul pentru a fi captivant interzice exercitareaactivitæflii gîndirii, cea despre care filosofii spun cæ are un singurdefect, dar capital, øi anume cæ face sæ se „piardæ vremea“. A gîndi devineun obstacol în calea simultaneitæflii absolute pe care privitorul trebuie s-orealizeze cu ecranul, pentru a-i capta sensul øi træirea. Iar simultaneitatea seatestæ prin øoc, færæ urmæ øi færæ rest, færæ coerenflæ øi færæ memorie, într-unmod nenarativ øi decontextualizat. Televizorul este de aceea protezaperfectæ, în preajma cæruia (sau în prelungirea cæreia) copilul este în siguranflæ.El îi transmite acestuia din urmæ impulsuri periodice de verificare, îl fline alæturiøi îl flintuieøte, îl face pasiv øi îl hipnotizeazæ pentru tot acel timp pe carepærinflii nu-l pot petrece alæturi de el. Captivarea øi capturarea copilului sefac prin orice mijloace: de la produse destinate lor (filme, serii animate, muzicæ,dar øi publicitate, dulciuri, jucærii, gadgeturi, branduri, aflate într-o competifliecomercialæ cel puflin la fel de acerbæ cu aceea a „oamenilor mari“)pînæ la un limbaj direct, prea puflin scrupulos cu invectivele, violenflele sautonurile subliminale, a cæror combinaflie bine ticluitæ subjugæ orice privitorde vîrstæ micæ. Diversificarea canalelor de televiziune, precum øi codificareape categorii de vîrstæ a emisiunilor nu trebuie sæ ne înøele asupra nocivitæfliicrescînde a acestui fals instrument de comunicare øi de divertisment careeste televizorul. Caracterul sæu nociv vine în primul rînd din ceea ce s-aputut numi, încæ de la Walter Benjamin, o „særæcire a experienflei“ øi, ca unfel de consecinflæ, o træire cotidianæ a existenflei doar prin øocuri succedîndu-secu repeziciune. Inflaflia de evenimente care se petrec în jurul nostru,despre care mai mult „aflæm“ de la televizor, pe care nu le træim în mod direct,nu este capabilæ sæ se preschimbe într-o experienflæ: øtirile cele mai tragice,filmele cele mai siropoase, întîmplærile cele mai bizare, violenflele celemai atroce se aplatizeazæ toate pe ecranele din ce în ce mai late øi mai plateale televizoarelor noastre. Pentru copilul neexpus încæ probei dure øi plinede învæflæminte a experienflei reale, ceea ce se vede este singura experienflæ,aceea care pætrunde øi cel mai adînc în conøtiinfla sa øi în inconøtientul sæu.Imaginaflia sa e populatæ de personaje træind în lumi øi dupæ ritmuri care nuthe whole time the parents cannot spend by his side. Captivating and capturingthe child use any means: from specific products (films, cartoons,music and commercials for sweets, toys, gadgets, brands in commercialcompetition just as tough as the one for adult products) to a direct language,careless with invectives, violence or subliminal tones subduing anyyoung viewer. The diversification of TV channels as well as the age categoriesof the broadcasts shouldn’t mislead us about the harm this false communicationinstrument does. Its harm comes firstly from what WalterBenjamin already called an “impoverishment of experience” and, as a consequence,a daily life through shocks succeeding rapidly. The inflation ofevents going on around us, we learn about more on TV instead of livingthem direct, isn’t capable to turn into experience: the most tragic news,the romances, the most terrible violence and the weirdest adventures are allthe same on the increasingly wide and thin TV screens. For the child with noreal life experience, what he sees is the only experience and it penetrateseven deeper in its conscious and subconscious. His imagination is inhabitedwith characters from worlds that have nothing in common with ours.But they are ephemeral however despite the intense worship for Harry Potterby the masses of kids. And their story is ephemeral too: every year, newcharacters have to come onto stage, it cannot remain empty, the models toidentify with become serious when the rhythm slows down or accidentallystops, hence real drama for the consumer-child incapable to control and satisfyhis visual-imaginative needs by himself.An empty stage is unbearable even for us adults, we don’t know and wecannot fill it because what we do and what we are, the beliefs and traditionsdon’t work as models any more. In other words, not only the parents abandontheir children to the objects in hopes they can take over some of theparental tasks but, in a different way, the children abandon their parentsnot finding models (no parent can keep up with Superman, Harry Potter,etc.), nor authorities (overthrown by other instances), nor confessors (chatsand diaries are better 3 ), nor friends or accomplices, sometimes not evenenemies, in their fantastic or playful scenarios. Parents become negligibleentities because in their children’s life their presence and importancedecrease because the dynamics of change never stops introducing generationgaps, because the adults’ efforts to be likeable to kids seem artificial,directed from a certain “symptom” toward a certain “solution”. Lastly, parentsare no longer the playful prostheses that grandparents used to be,themselves increasingly exotic and useless characters, replaced today withcomputers, TVs, i-pods, mobile phones, etc.This distance, which is growing on the very heart of intimate proximity,is the object of more and more sophisticated strategies of intervention fromexterior entities. Punctual orthopedics of the childhood – no matter howtechnical and perfect – cannot straighten the legs of a society that is constantlyproducing abandon. The success story of professional and selfaccomplishment subtly and profoundly goes through the bad human relations.The parent-child relation is the most exposed of all as it is the only,the last, one engaging naturally an d in unmediated intimacy. Soft abandontestifies for the pressure that any intimacy bears from mediation, intermediation,intrusion from the numerous exterior forms. It also testifies for theincreasing difficulty to access ourselves admitting for an instance that sucha thing as “ourselves” exists, has some content and meaning. In a time whenthe supreme value on the market is subjectivity, that is the way in whicheveryone lives his life, the most wanted and most offered merchandise,it is to be expected that between each “ego” and “self” – adult or child for134

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)datoreazæ mai nimic lumii „noastre“. Dar sînt personaje efemere, în ciudaintensitæflii cu care un Harry Potter poate sæ fie adulat de masele de copii.Iar povestea lor e la fel de efemeræ: an de an, alte personaje trebuie sæ seperinde pe scenæ, ea nu are voie sæ ræmînæ goalæ nicio clipæ, goliciunea eieventualæ nu trebuie sæ dea de gîndit sau de deprimat, modelele identificatoriise înlænfluie într-o sarabandæ ludico-exasperantæ, care capætæ accentegrave atunci cînd ritmul încetineøte sau se întrerupe accidental, provocîndreale drame consumatorului-copil, incapabil sæ-øi controleze øi sæ-øi satisfacæsingur nevoile vizual-imaginative.Goliciunea scenei este însæ insuportabilæ øi pentru cæ noi, ceilalfli, maturii,nu øtim øi nu putem s-o umplem, pentru cæ noi înøine, ceea ce facem øi ceeace sîntem, credinflele, convingerile øi comportamentele noastre nu mai funcflioneazæca modele de urmat. Cu alte cuvinte, nu numai pærinflii îi abandoneazæpe copii obiectelor, sperînd cæ aceøti înlocuitori vor fi capabili sæ preiadin „atribufliile“ pærinteøti, dar, într-un alt fel, øi copiii îi abandoneazæ pe pærinfli,nemaigæsind în ei nici modele (niciun pærinte nu rezistæ comparafliei cu Superman,cu Harry Potter etc.), nici autoritæfli (surclasafli de alte instanfle), nici confesori(chaturile ori jurnalele intime cu care sînt obiønuifli de foarte devremeo fac mai bine 3 ), nici prieteni sau complici, uneori nici mæcar inamici, în scenariilelor fantastice sau ludice. Pærinflii devin entitæfli neglijabile pentru cæ, înviafla copiilor lor, prezenfla øi importanfla lor scad, pentru cæ dinamica schimbæriinu înceteazæ sæ introducæ inadecværi generaflionale, pentru cæ eforturilecelor mari de a fi pe gustul celor mici par artificiale, dirijate, direcflionate dinspreun anumit „simptom“ înspre o anumitæ „soluflie“. În sfîrøit, pærinflii numai sînt nici protezele ludice reprezentate odinioaræ de bunici, ei înøiøi personajetot mai exotice øi mai inutile, înlocuifli azi cu computerele, televizoarele,i-podurile, telefoanele mobile etc.Aceastæ distanflæ care se mæreøte în chiar miezul proximitæflii celei mai intimeface obiectul unor strategii din ce în ce mai perfecflionate de intervenfliedin partea unor instanfle exterioare. Ortopedia punctualæ a copilæriei – oricîtde tehnicizatæ øi perfecflionatæ – nu poate sæ îndrepte picioarele unei societæflicare produce neîncetat abandon. Povestea de succes a realizærii profesionaleøi a realizærii de sine trece subtil øi profund prin povestea tuturorproastelor întocmiri øi a nesfîrøitelor destructuræri ale relafliilor umane. Relafliapærinte-copil ræmîne cea mai expusæ dintre toate, în mæsura în care esingura, ultima poate, dintre relaflii care mai angajeazæ o „naturalitate“ øi ointimitate nemediatæ. Abandonul soft stæ mærturie pentru presiunea la careorice formæ de intimitate – deci de nemijlocire – este supusæ medierii, intermedierii,intruziunii din partea nenumæratelor forme de exterioritate; el maimærturiseøte, de asemenea, pentru dificultatea tot mai mare pe care o avemde a accede la noi înøine, admiflînd pentru o clipæ cæ un asemenea „noi înøine“mai pæstreazæ vreun conflinut øi vreun sens. Într-o epocæ în care valoareasupremæ pe piaflæ este subiectivitatea, adicæ, mai simplu, felul în care fiecarese træieøte pe sine, marfa cea mai doritæ øi marfa cea mai oferitæ, e de aøteptatca între fiecare „eu“ øi fiecare „sine“ – cæ e vorba de un adult sau cæ evorba de un copil, la care procesul însuøi de producere a unui sine devinemiza decisivæ – sæ intervinæ tot mai mulfli ofertanfli de soluflii pentru promisacuplare între „eu“ øi „sine“, între „eu“ øi „altul“.Rezistenfla la piafla de subiectivitate poate sæ treacæ printr-o permanentæ reinventarea copilæriei, deopotrivæ pentru adulfli øi pentru copii. Reinventare,øi nu regæsire, pentru cæ ea nu mai este acolo unde am læsat-o øi nici nu poatefi descoperitæ în prezentul copilæriei altora. Reinventarea copilæriei e doarwhom gaining a self is decisive – more and more offers for solutions comebarging in promising to tie the knot between “ego” and “self”, between“ego” and the “other”.Resistance to the subjectivity market can go through permanent reinventionof childhood, for both adults and children. Reinventing and not finding back,because it is no longer where we left it and cannot be discovered in thepresent of others’ childhood. Reinvention of childhood is merely the promiseof immediateness, of “every time like the first time”, of experience beyondlanguage, of narrative-event.Translated by Izabella BadiuNotes:1. For an introduction to the recent debates about bio-politics, see “verso”in IDEA arts + society, #20/2005.2. Another good example would be the computer and the uncontrollable andincreasingly harder to understand relation between the child and the computer.3. Children are thought young that they have a self to e cultivated, kindergartenand then school accustom them with reflection through which to mould a personalityof their own, autonomous, capable to coherently express his wishes,expectations, evaluations. One of the most frequent practices, introducedin school immediately after having learned to write, is the diary writing for childrento retrieve their impressions and feelings. They are thus obliged, throughplayful techniques and collective exercise, to interrogate their embryo-like ego,to address their alter ego, to maintain sensibility and affectivity germinating inthe encounter with their self and in the effects of the other encounters on theself. Before being a conscience or reason, the ego is a frail membrane vibratingaccidentally under exterior impulses. Contact surface, thin and subject to outsidepressure, the instable affectivity of the child is replacing judgment bothfor himself and the adults around him. Unsure of himself, vulnerable at theintensity and frequency of the exterior contacts or his own chaotic interior,the child reacts out of proportions. But any excess in reaction is rationally andmorally amended by those who posses such abilities embracing the child in theconcentric circles of right, civilized, mature behavior.135

promisiunea (nicicînd øtiind dacæ flinutæ) a imediateflii, a lui „de fiecare datæca prima datæ“, a experienflei de dincoace de limbaj, a narativitæflii-eveniment.Note:1. Pentru o introducere în dezbaterile actuale privitoare la biopoliticæ, vezi studiile de la rubrica „verso“din #20/2005 al revistei IDEA artæ + societate.2. Ar fi de spus tot atît de multe lucruri despre relaflia devenitæ incontrolabilæ øi tot mai greu de înflelesdintre copil øi computer.3. Copiii sînt învæflafli de la o vîrstæ cît mai fragedæ cæ au un sine care trebuie cultivat, grædinifla øi apoiøcoala îi obiønuiesc cu un travaliu reflexiv prin care sæ-øi modeleze o personalitate proprie, autonomæ,capabilæ sæ-øi exprime coerent dorinflele, aøteptærile, evaluærile. Una dintre practicile celemai frecvente, introdusæ în øcoalæ imediat dupæ învæflarea scrisului, este practica jurnalului, în carecopiii îøi noteazæ zi de zi mai puflin experienflele cu profesori, cu colegi, cu pærinfli sau cu lumeadin jur, cît impresiile øi sentimentele pe care le încearcæ în aceste întîlniri øi evenimente. Ei sînt solicitafliastfel, prin tehnici ludice øi exerciflii colective, sæ-øi interogheze eul embrionar, sæ se adreseze lorînøile ca unui alter ego, sæ-øi întreflinæ vie o sensibilitate øi o afectivitate germinînd în primul rînddin întîlnirea cu sine øi din efectele pe care întîlnirea cu ceilalfli le produce asupra acestui sine. Înaintede a fi o conøtiinflæ sau o rafliune, eul este o membranæ fragilæ, vibrînd aleatoriu la impulsurile exterioare.Suprafaflæ de contact întinsæ din toate pærflile, subflire øi supusæ în orice clipæ presiunilor dinafaræ, afectivitatea instabilæ a copilului fline loc de judecatæ, atît pentru el însuøi, cît øi pentru cei maricare-l înconjoaræ. Nesigur pe sine, vulnerabil la intensitatea øi frecvenfla contactelor cu exteriorulsau cu propriul interior haotic, copilul reacflioneazæ disproporflionat; numai cæ orice exces în reacflieeste amendat raflional øi moral de cætre posesorii acestor facultæfli, împresurînd copilul, în cercurileconcentrice, tot mai mici, ale comportamentului cuviincios, civilizat, „matur“.136

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)Pærinte-copil, copil-pærinte– schifla unui chip comunMatei GeorgescuO mamæ îøi mîngîie abdomenul; o mamæ gravidæ se mîngîie – cîtevasecunde de publicitate în speranfla unor mai bune vînzæri de apæ mineralæ.Mama (gravidæ) se mîngîie; de fapt, se mîngîie un copil (nenæscut). Ce estepersonal øi ce poate fi im-personal în fiinfla unei mame însærcinate?Personajul de mai sus, ipostazæ mercantilæ a Zeiflei-mamæ, mæ trimite spredouæ cifre – unu øi doi –, într-o aritmeticæ lipsitæ însæ de formule de calculverificabile.Cum se face trecerea de la unu la doi, flinînd cont de infinitatea de numereraflionale conflinute între ele? Ca øi cum, precum într-un antic paradox, aceastæcale nu poate fi niciodatæ parcursæ, ca øi cum, în cæutarea numerelor naturale,mai ales a lui doi, ne pierdem în puzderia de nuanfle, în infinitatea dezecimale.Imaginea acestei mame – odatæ neutralizatæ sarcina seducfliei ei publicitare– ne vorbeøte despre constituflia limitelor personale, despre capacitatea dea accede la diferenflæ, la alteritate, prin graflia ursitei personale. Imagineaoricærei gravide în acest gen de pozæ øi de posturæ ne vorbeøte despre modulîn care ceva din noi se poate constitui în ceva din afara noastræ. Este vorba,in extenso, despre raportul dintre sine øi alter, despre constituirea binomuluisubiect-obiect, despre antinomia narcisic-obiectual øi, de fapt, despre existenflaoricærui binom øi a oricærei antinomii.Reflex al „analizei contratransferului“, bun barometru al raportului personalcu lumea, constat cæ textul devine mult prea abstract. Poate cæ este unprim semn al nevoii personale de refugiu în fafla unei astfel de teme. Ce poatefi mai securizant decît evoluflia prin înalte spaflii cognitive, aflate la o bunæ distanflæde incandescenfla subiectului, oricum nu în dogoarea sa infernalæ?Practic, pe fond, un „inocent“ idealism subiectiv, atunci cînd afirm cæ eu („eu“)sînt mæsura oricærui abandon øi cæ pot sæ-mi construiesc convenabil lumeanetezind asperitæflile pe care mi le produce propriul raport cu limita, cu separarea,cu abandonul. Continui, poate neinspirat, sæ îmi „analizez contratransferul“,reacflia la (re)lectura acestor rînduri øi la încercarea de a gîndiproblematica abandonului: sînt oare prins, prin nevoi defensive, într-un præfuitraft rezervat istoriei tentativelor neinspirate de înflelegere a lumii? Niciunargument logic nu îmi poate valida poziflia. Ræmîne unul singur, care nuare putere de întemeiere silogisticæ, ci de susflinere personalæ: anii petrecuflipe divan (complementar acelora de formare profesionalæ), în cæutarea a ceeace credeam cæ trebuie sæ caut pentru a gæsi ceea ce nu øtiam cæ existæ: eu,altfel, diferit de pærinflii mei.Nu trebuie sæ ne uitæm prea departe în istoria culturii pentru a regæsi ideea(perenæ) conform cæreia orice este prea aproape este greu de perceput.În ce mæ priveøte, divanul psihanalitic mi-a oferit spafliul de la care sæ începsæ-mi (re)constitui obiectele. fiin sæ precizez raportul cu tema øi „cæderea“pe care o am în domeniu, pentru cæ subiectul poate cæ se situeazæ chiarMATEI GEORGESCU (n. 1968) este psihoterapeut, doctor în psihopatologie øi psihanalizæ; lectorla Facultatea de Sociologie-Psihologie a Universitæflii „Spiru Haret“ din Bucureøti.PARENT-CHILD, CHILD-PARENT – THE SKETCH OF A COMMON FACEMatei GeorgescuA mother pets her womb; a pregnant mother pets herself – a several secondscommercial, with the hope of selling more mineral water. The (pregnant)mother pets herself; in fact, an (unborn) child is being petted. What is personaland what could be impersonal in a pregnant mother?The character above, the mercantile version of the Mother-Goddess, pointstwo numbers to me – one and two – but within an arithmetic which lacks inverifiable calculation formulas.How can one go from one to two, considering the infinity of rational numberscontained between? It’s like the ancient paradox, where this distance cannotbe ever covered, it’s like we get lost among the array of shades, amongthe infinity of decimals, looking for the natural numbers, especially for two.The image of this mother – once her advertising task neutralized – tells usabout the constitution of personal limits, about the ability to reach difference,otherness, by means of one’s own destiny. The image of any pregnant womentaking up such a pose and posture tells us about how something in us mayturn into something outside us. In extenso, it’s about the relation between selfand alter, about establishing the subject-object binomial, about the narcissistic-objectualantinomy and, in fact, about the existence of any binomial andantinomy.A reflection on “counter-transfer analysis”, a good barometer of the personaltie with the world, it turns out that the text is getting much too abstract.It may be the first sign of a personal need for refuge when facing such a topic.What could be more securing than moving through high cognitive areas, placedat a good distance from the incandescent topic, not in its infernal glow,anyway?By saying that I (“I”) am the standard for any abandon and that I can convenientlybuild my world by evening the roughness created by my own relationwith the limit, with the separation, with the abandon, I practice, in fact, an“innocent” subjective idealism. I continue, perhaps in an unfortunate manner,to “analyze my counter-transfer”, my reaction to the (re)reading of these linesand to the attempt of thinking about the problem of abandon: am I beingcaught, by my defensive needs, on a dusty shelf within the history of unfortunateattempts to understand the world? No logical argument can validatemy position. There is only one, which doesn’t have the force of a syllogisticfoundation, but that of personal support: the years I spent on the couch (complementaryto the professional formative years) looking for what I thoughtI should be looking for in order to find something I hadn’t known it did exist:me, the other, different from my parents.One doesn’t have to look too far in the history of culture in order to find the(perennial) idea according to which it is hard to perceive things that are tooMATEI GEORGESCU (b. 1968) is psychotherapist, Ph.D. in psychopathology and psychoanalisis.He is lecturer at Faculty of Sociology and Psychology, “Spiru Haret“ University,Bucharest.137

„prea aproape“ de mine, incandescent de aproape de mulfli dintre noi. (Poatecæ diferenflele dintre diversele tipuri posibile de prizæ la chestiune sînt, în special,rezultatul variafliei distanflei – de siguranflæ – dintre autor øi fenomenulabandonului.)Revin bunæoaræ la imaginea mamei din reclama cu pricina. Avem certitudineacæ ne naøtem fizic. Este un truism cu o bunæ influenflæ de ocultaflie asupraunor desfæøuræri la fel de importante: evidenfla naøterii fizice ne împiedicæsæ ne punem problema unui alt tip de sarcinæ: cea psihicæ.Ce înseamnæ „o naøtere psihicæ“? „Instituflia“ naøterii psihice rezidæ în istoriilenoastre øi este alcætuitæ din chiar identitatea fiecæruia, alimentatæ din revolutelinii de rudenie, cît se poate de actuale însæ prin ceea ce simflim, træimøi putem face. Chiar dacæ aparent este o formulæ pesimistæ, fiecare abandonpovesteøte travaliul naøterii psihice. Fiecare abandon petrecut în nuanfleleunei relaflii semnificative, din care aparent nu am pierdut nimic, øi nudoar istoriile „cazurilor“ evidente. Acestea din urmæ ne populeazæ imaginarul,în timp ce comportamente precum grija excesivæ sau rejecflia le exilæm oriunde,cu precædere în contingent, oricum nu în preajma ideii de abandon.Pentru a pleca, „cum se cuvine“, de la prototip: este vinovatæ o mamæ careîøi abandoneazæ copilul? Cine distribuie culpa?În ræspunsul la o astfel de întrebare regæsim, de o parte, un pærinte care îøiabandoneazæ copilul sub incidenfla istoriei sale de viaflæ, a tarelor „naøteriisale psihice“. De cealaltæ parte, ne aflæm noi ceilalfli, cetæfleni cum-se-cade,care „ne facem datoria“ arætînd cu degetul gestul extrem al abandonului.O facem poate nu atît din preocuparea pentru celælalt, cît, în primul rînd,pentru noi. Vehemenfla este o mæsuræ a repulsiei personale faflæ de træireaabandonului.O elaborare publicisticæ pe aceastæ temæ poate, prin urmare, sæ încerce uninventar de soluflii, mæcar provizorii, la chestiunea abandonului. Poate apoisæ propunæ o analizæ a contextului social, cultural în care se articuleazæ fenomenul.Mai poate sæ punæ întrebarea raportului personal cu aceastæ temæ– copii abandonafli, pærinfli în abandon. Titlul poate fi atunci amendat øireformulat: Eu (cititor, autor) abandonat. Optez pentru ultima formulæ.Tentaflia diverselor maniere de-a aborda subiectul se poate înscrie pe unambitus larg, de la varii tipuri de distribuire a culpei la modalitæfli de evitarea problemei, de la texte care indexeazæ riguros teorii la scriituri cu afectiveinflaflii baroce. Nici opfliunea mea nu este „liberæ“, ci constrînsæ de raportulpersonal cu abandonul. Nevoi presante de reparaflie vor impune un articol-soluflie,în timp ce încercarea de tolerare a træirii abandonului, unarticol-discuflie. Ræmîne de væzut cîtæ soluflie øi cîtæ discuflie va încæpea în acesterînduri.Cum se distribuie abandonul în destinele noastre? Cum învæflæm sæ îl toleræm,sæ ni-l asumæm øi de ce avem nevoie sæ evitæm aceastæ træire? Un posibilræspuns îl gæsim în „cît de singuri“ am fost læsafli în timpurile copilæriei noastre,de cætre cine øi, apoi, de ce. Gestiunea acestor ræspunsuri susfline activitateapsihanalistului care se ocupæ de „cazurile“ copilului.Sæ încercæm un exemplu: o învæflætoare îmi vorbeøte despre un „copil-problemæ“din clasa sa. „Nu stæ locului, nici mæcar în timpul orei. Face tot felulde pozne în care îi antreneazæ øi pe ceilalfli. Pærinflii lui nici nu mai øtiu ce sæfacæ. Acestui copil îi place sæ facæ probleme [sic!] øi sæ fie øef în grupul sæu.“O situaflie comunæ øi mai ales o percepflie de „bun-simfl“. Învæflætoarea ne spunecæ este ceva în neregulæ cu un copil. Ba chiar copilul este problema, prin „felullui de a fi“. El, copilul, este ræu, noi, ceilalfli, sîntem buni. Soluflia este de „bunclose.As for me, the psychoanalytic couch offered me the space from whichI started to re(build) my objects. I insist on my relation to the topic and on my“competence” in this field, because the topic is in fact “too close” to me,incandescently close to many of us. (Perhaps the differences between the variousapproaches to the topic are mainly the result of changing the – safety –distance between the author and the phenomenon of abandon.)I return, for instance, to the image of the mother in the advertisement. We arecertain that we did have a physical birth. This truism has a powerful blanketinginfluence on other developments as important as this one: the evidenceof the physical birth stops us from acknowledging the issue of another kindof pregnancy: the psychic one.What does “psychic birth” mean? The “institution” of the psychic birth residesin our histories and it’s made of the very identity of everyone, nourished bykin lines from the past, but as present as possible in what we feel, experienceand even do. Although this may seem a pessimistic formulation, every abandonspeaks about the labour of the psychic birth. That is, every abandon takingplace in the shadows of a significant relationship, from which, apparently,we had nothing to lose, and not just the history of the “obvious” cases.The latter populate our imaginary, while behaviours like excessive care orrejection are being exiled anywhere else, especially into contingency, anywherebut around the idea of abandon.To start, “as we should”, with the prototype: is a mother who abandons herchild guilty? Who apportions the guilt?The answer to such a question consists, on one hand, of a parent abandoninghis child as a result of his life experience, of his “psychical birth” scars, and onthe other hand, we, the righteous citizens, “doing the right thing” by pointingat the extreme act of abandon. We do it perhaps not so much out of concernfor the other, but in the first place, for us. Vehemence is the measure for thepersonal repulsion before the experience of abandon.Therefore, a publishing attempt concerning this topic may try to inventorythe (at least temporary) solutions to the problem of abandon. Then it may putforth an analysis of the social, cultural background in which this phenomenonarticulates. It also may ask about the personal relation to this topic – abandonedchildren, parents in abandon. The title may be then reformed andrephrased: Abandoned me (reader, author). I chose the first formulation.The temptation bore by the diverse manners of approaching this topic may besituated within a wide range, from many kinds of guilt allocation to ways ofavoiding the problem, from texts which rigorously index theories to writingswith an affective baroque rhetoric. My own choice is not “free”, but compelledby my personal relation to the abandon. Urging needs of rehabilitationrequest a solution-article, while the attempt to tolerate the experience ofabandon requests a discussion-article. It remains to be seen how much solutionand how much discussion these lines will allow.How is abandon allocated in our destinies? How do we learn to tolerate it, toassume it and why do we have to avoid this experience? We can find a possibleanswer in “how lonely” we were left during our childhood, by who andthen why. The activity of the psychoanalyst dealing with child’s “cases” restsin handling these answers.Let’s use an example: a teacher tells me about a “problem-child” in her class.“He doesn’t stand still, not even during the class. He’s making all sorts ofpranks, involving the others as well. His parents don’t know what to do anymore.This child likes making trouble [sic!] and being the leader of his group.”A common situation and especially a “common sense” perception.The teacher tells us there’s something wrong with a child. Even more,138

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)simfl“ pentru cæ protejeazæ „adulflii“ de sursele problemei øi, în consecinflæ,de træirile lor, cele de care doresc sæ se dezicæ, øi poate de problema în sine.Protejeazæ, evident, øi de soluflii...Ce legæturæ are acest caz cu abandonul? Aparent niciuna sau cel mult una„adusæ din condei“, care nu-i poate trece prin cap decît unui psihanalist...Aflæm cæ mama „copilului-problemæ“ îl „fline din scurt“, este deosebit deautoritaræ, îi controleazæ orice activitate. Mai aflæm cæ mama a fost crescutæîn primii sæi ani de cætre bunici øi apoi preluatæ de pærinfli øi cæ figura tatæluieste øtearsæ, cæ acesta încearcæ færæ succes sæ-i ofere libertatea pe care mamanu i-o acordæ.De ce simte nevoia o mamæ sæ îøi „sufoce“ copilul, animatæ, desigur, de celemai bune intenflii? Este ca øi cum aceastæ mamæ îøi prelungeøte graviditatea:copilul este la „îndemîna ei“ (precum în reclama la apa mineralæ), chiar dacæfizic existæ separat. Copilul este næscut fizic, contracfliile naøterii psihice selasæ aøteptate (fiind în cel mai fericit caz declanøate de psihoterapeut). Naøtereapsihicæ întîrzie poate pentru cæ travaliul sæu i-ar reactiva mamei træiride abandon. Dacæ nu l-ar mai controla, dacæ l-ar læsa singur, mama ar fi invadatæde afecte pe care le-a træit în copilæria sa, cînd a fost „abandonatæ“ bunicilor.Mama încearcæ sæ repare propria copilærie prin delegaflia copilului sæu:acesta are acum un pærinte ideal, precum øi-ar fi dorit øi mama sa; nu numaicæ nu abandoneazæ (aøa cum a fæcut bunica sa cu mama, cînd era micæ, læsînd-ostræbunicilor, pentru a træi ulterior încæ un abandon, prin separareade aceøtia), dar este permanent în proximitate.Copilul imaginar se naøte cu mult timp înaintea celui real. Se naøte, precoce,imaginar, pentru a ne repara istoriile øi a ne feri de retræiri dureroase.Ipostazele imaginare ale copiilor noøtri au aceeaøi valoare de „realitate“, øimai ales de influenflæ destinalæ, ca ipostazele reale ale acestora. Raportul dintredorinflele viitorilor pærinfli, rezultat al propriilor istorii de viaflæ, de compensare,reparaflie – de sine –, øi copilul real este øi nucleul psihopatologiilorpost-partum.Trecerea din imaginar în real comportæ multe riscuri în psihogeneza fiecæruia:coborîrea din „Olimpul“ copilæriei în „flinuturile sterpe“ ale vieflii adulte poatefi resimflitæ ca o formæ de cædere, uneori chiar în abisuri infernale. De aceea,realitatea continuæ sæ conflinæ o bunæ „cantitate“ de „Olimp“, de imaginar,chiar øi în cele mai „reale“ øi actuale evenimente, de care sîntem siguri cænu au nicio legæturæ cu trecutul nostru.Pentru a-i permite un destin armonios, un mai bun acces la realitate, la sine,mama (dar øi tatæl) trebuie sæ se poatæ separa, odatæ cu naøterea copilului,de „o parte din ei“. Dacæ, fizic, naøterea reprezintæ o separare „naturalæ“,psihic, procesul – deja cultural – comportæ varii destine. „Copilul-problemæ“este o problemæ în raport cu copilul imaginar, produs fantasmatic al pærinteluidatînd din timpurile copilæriei sale. În situafliile nefericite, „copilul færæprobleme“, copilul ideal al pærinflilor, matricea procustianæ a celui real, continuæsæ fie o parte din mamæ care trebuie cu necesitate „conservatæ“. Încaz contrar i-ar produce acesteia træiri inacceptabile – cum ar fi, de pildæ,cea de abandon.Abandonul, sub aspectele sale implicite, ne trimite la maniera, paradoxalæ,în care se constituie obiectul – prin lipsæ. Este evident cæ proximitatea nupermite o privire limpede asupra obiectului, se percep pærfli, se înfleleg detaliicu falsæ valoare de întreg. Proximitatea înseamnæ øi ebuliflie afectivæ, dificilde elaborat, valuri de træiri øi nevoie de retragere. Raportul cu focul desprecare vorbeøte Bachelard este exemplar pentru „pasul în spate“ necesar orithechild is the problem, because “the way he is”. He, the child, is bad, we,the others, are good. The solution has “common sense” because it protects“the adults” from the sources of the problem and, as a result, from their experiences,the ones they want to dissociate themselves from and maybe fromthe problem itself. It obviously protects from solutions, too...What is the connection between this case and abandon? Apparently none, orat most a “well-rounded” one, which only a psychoanalyst could have thoughtof... We find out that the “problem-child’s” mother “keeps a check on him”,that she is very authoritarian, controlling his every move. We also find out thatthe mother was raised, in her first years, by her grandparents and then takenby the parents; and that the father figure is blurred, that he is unsuccessfullytrying to render him the freedom his mother doesn’t allow.Why does a mother feel the urge to “choke” her child, having the best intentions,of course? It’s like this mother extends her pregnancy: the child is“at hand” for her (like in the mineral water commercial), even if he is physicallyseparated. The child is physically born, but the psychic birth contractionsare long in coming (they are initiated by the psychotherapist, for the most fortunate).Perhaps the psychic birth is delayed because its labour would reactivateabandon experiences in the mother. If she didn’t control him, if she lefthim alone, the mother would be invaded by affects experienced in her childhood,when she was “abandoned” to her grandparents. The mother tries to fixher own childhood by means of her child: now he has an ideal parent, as hismother would have liked; not only that she doesn’t abandon (like his grandmotherdid with his mother, when she was little, leaving her with her grandparents,so she would experience one more abandon, when separated fromthose), but she is always close.The imaginary child is born long before the real one. He is born precocious,imaginary, to fix our histories and protect us from painful re-experiences.The imaginary hypostases of our children have the same value of “reality” andespecially of destinal influence as their real hypostases. The relation betweenthe desires of the future parents, the result of their own life histories,of – self – compensation, of restoration and the real child is the very core ofthe post-partum psychopathologies.Crossing from the imaginary into the real implies many hazards in everyone’spsychogenesis: descending from the childhood’s “Olympus” into the “wastelands” of adult life may feel like a fall, sometimes even into infernal abysses.That’s why reality continues to preserve “a good deal” of “Olympus”, of imaginary,even in the most “real” and actual events, of which we are certain tohave no connection to our past.In order to ensure him a harmonious destiny, a better access to reality, tohimself, the mother (but also the father) have to be able to give away, oncethe child is born, “a piece of them”. If, physically speaking, the birth representsa “natural” separation, psychically speaking the process – already a culturalone – presupposes different destinies. “The problem-child” is a problemin relation to the imaginary child, the phantasm product of the parent datingfrom the times of his childhood. In some unfortunate situations, “the problemless-child”,the parents’ ideal child, the Procust-like matrix of the real one,continues to be a part of the mother which necessarily needs to be “conserved”.Otherwise it would produce unacceptable states to her – like that,for example, of abandon.The abandon, through its implicit aspects, points to the paradoxical mannerin which the object is constituted – by loss. It’s obvious that proximity doesn’tallow for a clear image of the object; only parts are perceived, only details,with a false value as a whole, are understood. Proximity also means affective139

cærui raport cu lumea. Proximitatea, atingerea obiectului, ne „arde“ precumfocul. Gestul privirii de la distanflæ, chiar cu riscul aproximærilor, este justificat.De la distanflæ ne putem „tatona“ graniflele, ne putem contura imaginar,prin propriile reflexii, lumea øi obiectele sale. În acest sens a înfleles Freudjocul nepotului sæu, copilul Sophiei de Halberstadt, fiicæ a cærei pierdere, în1920, îl va fi marcat profund, pînæ într-acolo încît biografii sæi au consideratfunestul eveniment ca pe una dintre cauzele dezvoltærilor teoretice din Dincolode principiul plæcerii. Este vorba despre „copilul cu mosor“, personajal lucrærii amintite, cel care, de fiecare datæ cînd mama sa pleca, arunca unmosor dincolo de pætuflul sæu pentru a-l trage înapoi de capætul aflei øi a sebucura vizibil. Copilul, ne spune celebrul sæu bunic, repeta într-o manieræactivæ separarea de mamæ, „pierderea“ acesteia, abandonul, în încercareade a elabora preaplinul de træiri provocat de plecarea acesteia.Pe de altæ parte, orice træire a mamei este resimflitæ de copil; dacæ separareade fiul sæu îi provoacæ acesteia anxietate (prin retræirea împrejurærilor de fetiflæabandonatæ), copilul o va prelua, va deveni neliniøtit øi va avea nevoiesæ-øi manifeste starea, de pildæ, prin hiperactivitate.Dificultatea de a træi separarea se transmite intergeneraflional, chiar dacæ întregulcomportament al pærintelui este o încercare de drenare a træirilor sale,prin negarea distanflei, prin încremenirea în proximitate. O extremæ treceîn cealaltæ. Suspensia în proximitate întrefline un gen (imaginar) de uter înjurul persoanei „adulte“, care nu accede la capacitatea de a fi singur. A fi singur,a-fli putea angaja o ordine semnificativæ în propriul destin, mai mult prinopfliune decît prin incapacitate, este esenfla oricærei individuæri.Abandonul-prototip, cel în care este întreruptæ istoria relafliei cu pærinflii, esteo consecinflæ a existenflei unui copil imaginar deteriorat care nu poatesuporta un reflex real. Copilul imaginar deteriorat, sub varii forme – de la„calitatea“ de apendice al pærintelui, pînæ la devitalizare øi moarte –, condenseazæsuita de træiri ale mamei, (re)activate de naøtere. Indiferent de timpul„cronologic“ care s-a scurs pînæ la abandon, nivelul de deteriorate alcopilului imaginar se aflæ în relaflie cu valoarea timpului psihic al raportuluidintre mamæ øi bebeluø, timp ale cærui clipe sînt marcate de afecte extreme.Orice copil abandonat indicæ istoria unui pærinte în abandon. Repetifliadestinalæ, deseori dificil de sesizat sub aspectul „nevrozei de destin“ (incapacitateade a fi fericit, nevoia de nefericire), încheagæ linii de rudenie, permiteadaptarea la reperele mediului chiar dacæ pentru aceasta sînt necesareuneori comportamente extreme. Abandonul este o formæ de adaptare: omamæ care întoarce spatele copilului sæu încearcæ sæ se adapteze unor træiriimposibil de elaborat în afara trecerii la act.Fenomenul-prototip este o speflæ radicalæ a træirii abandonului, træire de carenu sîntem scutifli, cu nuanflele destinale aferente, niciunul din noi. Pozifliileradicale øi nevoia de acfliune în acest sens reprezintæ maniere de a ne revizitaraportul cu aceastæ træire. Mæsura nevoii de soluflie – socialæ – este un indiciual cæutærii de soluflii personale, færæ a înflelege prin aceasta cæ spiritul civicfline neapærat de istorii dramatice. Nu grija pentru aproapele este în discuflie,ci maniera în care este træitæ personal nevoia de a oferi ajutor: gælægios, reactivsau adaptat, asumat øi, poate, eficient.Abandonul-prototip pune problema graniflei dintre imaginar øi real. Dificultæflilepaternajului la care a fost supus pærintele nu pot fi conflinute în imaginar, cidevin realitate comportamentalæ. Abandonul-prototip indicæ raportul pærinteluicu limita, capacitatea de a (re)træi situafliile copilæriei sale: copilul abandonatpoate sæ fie øi un copil mort. Abandonul devine o formæ de întrerupereebullition, difficult to construct, waves of experiences and the need to withdraw.The relation with fire, of which Bachelard talks, is paradigmatic for“the step behind” necessary in every relation to the world. Proximity, touchingthe object, “burns” us like fire. The act of watching from distance, even at therisk of approximation, is justified. From the distance, one can “feel” one’s borders,one can imaginarily draw, by one’s own reflections, the world and itsobjects. This is the acceptance Freud gave to the play of his grandchild, theson of Sophia de Halberstadt, his daughter, whose loss, in 1920, would markhim deeply, to the amount that his biographers regarded the grimly eventas one of the causes for the theoretical developments in Beyond the Principleof Pleasure. It is the “reel child”, a character of the above-mentioned work,the one who, every time his mother left the room, would throw a reel beyondhis little bed in order to draw it back by the string’s end and visibly enjoy it.The child, as his famous grandfather tells us, was actively repeating the separationfrom the mother, his “losing” her, the abandon, trying to articulate theoverflow of affects caused by her departure.On the other side, any experience of the mother is sensed by the child; if theseparation from her son causes her anxiety (by re-experiencing the circumstanceof an abandoned little girl), the child will undertake the anxiety, he willbecome unrest and will need to manifest this state, for instance, by beinghyperactive.The difficulty to experience the separation is transmitted in an inter-generationalmanner, even if the parent’s entire behaviour is an attempt to drain hisexperiences, by denying distance, by remaining stuck in proximity. An extremepasses into another. The suspension in proximity maintains an (imaginary)kind of uterus around the “adult” person, which doesn’t attain the ability ofbeing alone. Being alone, being able to engage in a significant ordering withinone’s own destiny, rather by choice than by inability, is the essence of everyindividuation.The prototype abandon, the one in which the history of the relationship withthe parents is being interrupted, is a consequence of the existence of a deterioratedimaginary child who cannot allow for a real reflex. The deterioratedimaginary child, in various forms – from the “quality” of a parent’s appendixto devitalization and death – epitomizes a series of his mother’s experiences,(re)activated by birth. Regardless of the “chronologic” time spent until theabandon, the imaginary child’s level of deterioration depends on the valueof the psychic time of the mother-child relation, a time whose moments aremarked by extreme affects.Every abandoned child points to the history of an abandoned parent. Destinalrepetition, which is often difficult to compass as a “destiny neurosis” (the incapacityof being happy, the need for unhappiness), coagulate kin lines, allowsthe accommodation to the environment marks, even if doing so requests someextreme behaviours. Abandon is a form of accommodation: a mother whoturns her back on her child tries to adapt to some experiences impossible toelaborate outside actuation.The prototype phenomenon is a radical species of experiencing the abandon,an experience which, with the destinal shades involved, none of us is freefrom. The radical positions and the need to act in this sense represent waysof revisiting our relation to this experience. The need for – social – changeindicates the search for personal solutions, without meaning that the civicsense is necessarily bound to dramatic histories. We are not talking aboutcaring for thy neighbour, but about the way in which the need to help is personallyexperienced: blatant, reactive or adapted, assuming and, maybe, efficiently.140

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)de sarcinæ la peste nouæ luni. „Sarcina“ maternajului este deseori mai dificilædecît cea fizicæ, întrucît copilul capætæ o formæ realæ imposibil de menflinutîn limitele celei imaginare øi, prin urmare, greu de controlat. Mama estedebordatæ de træiri øi silitæ sæ „arunce“ din imaginarul sæu reprezentæriîncærcate, de pildæ, cu prea multæ agresivitate. Soluflia radicalæ a epurærii constæîn trecerea la act, traducerea în comportament a reprezentærilorindezirabile suscitate de maternitate prin „ajustarea“ realitæflii, înlæturarea sursei,a copilului real. Mama încearcæ sæ-øi restabilieascæ echilibrul printr-uncomportament autoperceput, la limitæ, ca „normal“, îndreptæflit. Mamacare îøi lasæ copilul la uøa unui „leagæn“ poate încerca sæ îøi recîøtige dreptulla o formæ, fie ea øi „instituflionalizatæ“, de paternaj. Mama care îøi lasæ copilulîntr-o ghenæ încearcæ sæ-øi „arunce la gunoi“ propria viaflæ de bebeluø,gest prin care refuzæ sæ mai „copilæreascæ“, încæ o datæ, însoflind paøii copiluluisæu.O astfel de poziflie, „cît se poate“ de analiticæ, poate pærea o formæ de justificarea unui comportament criminal, cel pentru care nicio întemeiere nuîøi are locul, o contribuflie la pocirea chipului angelic al Zeiflei-mamæ. „Justificærile“(mele) analitice riscæ sæ fie sancflionate de orice bun cetæflean, revoltatîn fafla unor acfliuni aflate sub demnitatea umanæ. Esenfla unei astfel derevolte poate fi semnul unor dificultæfli personale prin care se strigæ: acestesituaflii nu trebuie sæ se întîmple, aceøti „pærinfli“ nu trebuie sæ existe. Øitotuøi existæ. Tentaflia de piruetæ în fafla træirilor greu de suportat, negareaacestora fac parte din manevrele defensive aflate la îndemîna tuturor. În locsæ fii acoperit cu vizibile arsuri, mai bine sæ evifli focul, negîndu-i existenfla,chiar dacæ el continuæ sæ te ardæ prin viscere bine ascunse chiar øi ochiuluiavizat.O atitudine în care abandonul este „recuperat“ din forma sa prototip, dincaracterul sæu accidental, øi încadrat în normalitatea multor destine este periculoasæ.Pericolul rezidæ în dificultatea de a nega ceea ce ne aparfline în aceeaøimæsuræ. Prea mica diferenflæ, de nuanfle, øi nu de fond, dintre mine øi unsinistru pærinte, inclus în sumarul øtirilor de la ora 17, devine scandaloasæ.Scandaloasæ prin faptul cæ nu sîntem imuni la træirea extremæ a abandonului,nu putem evita depresii post-partum øi continuæm sæ ne pæstræm copilulîntr-un uter psihic, mult mai confortabil, nu pentru copil, ci pentru fiecaredintre noi.The prototype abandon raises the problem of the border set between imaginaryand real. The difficulties of fatherhood, which the parent was subject to,cannot be contained by the imaginary, but become behaviourist reality.The prototype abandon indicates the relation of the parent to the limit, theability of (re)experiencing situations from his childhood: the abandoned childmay as well be a dead child. The abandon becomes a form of abortion afternine months. The motherhood “pregnancy” is often more difficult than thephysical one, because the child receives a real form, which is impossible tokeep within the limits of the imaginary one, and, as a result, more difficultto control. The mother is overwhelmed by experiences and forced to “throwaway” from her imaginary those representations charged, for instance, withtoo much aggressiveness. The radical solution consists in passing into act, intranslating the undesirable representations aroused by maternity in behaviour,by “adjusting” reality, by removing the source, the real child. The mothertries to regain her balance behaving in a manner self-perceived as “normal”,legitimate. The mother who leaves her child at the door of an “orphanage”may be trying to regain the right to some form of parenthood, even an “institutionalized”one. The mother who leaves her child at a garbage bin is tryingto “throw away” her own life as a baby, refusing a new “babyhood”, alongwith her child.Such a position, analytical “to the most”, may seem a form of justifying criminalbehaviour, the one for which there is no excuse, a contribution to the disfigurementof Mother-Goddess’ angelic face. (My) analytical “justifications”run the risk of being chastened by any good citizen, indignant before someactions below human dignity. The essence of such a revolt may be the sign ofpersonal difficulties, releasing a cry: these situations should not happen, these“parents” should not exist. But they nevertheless do. The temptations tododge the situations hard to stand, to deny them, are part of the defensivepractices disposable to everyone. Instead of being covered with visible scars,it’s better to avoid fire, by denying its existence, even if it keeps burning withinsome viscera well hidden even to the trained eye.A stance in which abandon is “recovered” from its prototype form, from itsaccidental nature and set in the normality of many destinies is dangerous.The danger consists in the difficulty to deny what is equally ours. The muchtoo little difference, of shades and not of substance, between me and a sinisterparent, presented on the 5 P.M. news bulletin, becomes scandalous.And it is scandalous because we are not immune to the extreme experienceof the abandon, because we cannot avoid post-partum depressions and wecontinue to keep our child in a psychical uterus, much more comfortable, notfor the child, but for each of us.Translated by Alex Moldovan141

Abandon preexterminatorul:societatea avortatæBogdan GhiuAvortul biopoliticiiNe aflæm, în România, în situaflia tragic paradoxalæ de a fi nevoifli sæ ne plîngemde inexistenfla unei biopolitici. Regimul Ceauøescu se stræduise sæ formulezeøi sæ aplice una. Marele Conducætor încercase sæ-øi creeze în mod „øtiinflific“,prin tehnici populaflioniste rudimentare, un popor: norodul de care aveanevoie în calitatea sa autoimaginatæ, intim decalatæ, de voievod planetar. Conformacestui plan preøtiinflific de demografizare forflatæ, femeia românæcolectivizatæ ar fi urmat sæ funcflioneze ca strict uter portant pentru viitoareleodrasle ale Partidului. Partidul-Subiect unic (conform egalitæflii expansionistreductivePartidul-Ceauøescu-România) nu era, aøa cum rapid øi facil au interpretatunii, Tatæl, Procreatorul violator, ci Formatorul, Tatæl-Matrice,Modelatorul din carnea naturii, producætorul industrial de neouman.Biopoliticul ceauøist separa, delimita strict natura: indiferent cum din punctde vedere calitativ, populaflia colectivizatæ minimal urban, sub formæ decartiere øi de oraøe-incubator, în care antasarea, suprapunerea vizau tocmaisæ stimuleze, sæ accelereze „nuclear“ (cæci despre niøte adeværatebombe urbane era vorba) hazardul întîlnirilor genital-genitoare, trebuia sæproducæ, sæ fabrice carne pentru tunul de sintezæ ideologicæ al Partidului:pastæ – nici mæcar masæ – umanæ, biomaterie primæ. Abia pe baza acesteia,pornind de la ea urma sæ demareze etnogeneza în serie a Omului Nou.Condifliile naøterii, ale procreærii, adicæ ale producerii biomateriei prime,ræmîneau însæ perfect indiferente. Politicul, politizarea naturii putea începeabia dupæ ce aceasta îøi zæmislea rodul. Numai aøa se poate explica minimalismulbiopoliticii ceauøiste øi stricta separare a „naturii“ de „culturæ“(ideologie). Abia Partidul deflinea dreptul de a individualiza, de a boteza(numæra, clasifica) progenitura, adicæ de a o organiza conform propriului sæucod, eminamente statistic. Creat într-un mod rudimentar populaflionist,Noul Popor trebuia sæ intre apoi imediat într-un proces de naøtere continuæ,nesfîrøitæ, promiflîndu-i-se øi amînîndu-i-se la infinit naøterea istoricæ. Politiculdeci, ca gestaflie, øi Partidul ca uter ideologic-industrial. Societatea – între postneantøi preexistent. Nu doar minorizare øi infantilizare a cetæflenilor, ci prenatabilitateperpetuæ. Familii-agriculturæ vs. Partid-industrie grea deneoumanitate. Proiect de modernizare biopoliticæ condus într-un mod anacronic,feudal: populaflie-hinterland pentru Partidul-senior øi laborator; carnepentru ultima, mereu viitoare Cruciadæ modelatoare. Amînare infinitæ a naøteriiîn oraøele-incubator. Abandon infinit pre-intermediar, cæci naøterea propriu-zisæar fi trebuit sæ conducæ la apariflia unei noi rase sub forma unui noupopor, dar n-a mai apucat – øi nici n-ar fi avut cum – sæ aibæ efectiv loc. Dupæreprimarea øi represiunea de la începuturile exogene ale regimului comunistdin România, acesta s-a organicizat øi øi-a propus sæ devinæ productiv.Supraindustrializarea arierantæ, hiperdemodernizatoare a flærii semnala tocmainatura industrialæ a biopoliticii ceauøiste. Au existat, chiar dacæ doarABANDON THE PRE-EXTERMINATOR: ABORTED SOCIETYBogdan GhiuThe Abortion of Bio-politicsIn Romania, we find ourselves in the tragic paradoxical situation of havingto complain about the inexistence of bio-politics. The Ceauøescu regime hadstrived to elaborate and apply one. The Great Leader had tried to create“scientifically”, through rudimentary demographic techniques, a people:the many he needed in his self-induced position, intimately displaced, asplanetary voivode. According to this pre-scientific plan of forced demography,the Romanian collectivized woman was meant to function as a mereuterus to carry the future off springs of the Party. The unique Party-Subject(according to the expansionist-reductive equality The Party – Ceauøescu –Romania) wasn’t, as many have interpreted it fast and easy, the Father,the violator Procreator, but the Trainer, the Father-Matrix, the Sculptor innature’s flesh, the industrial producer of the new man. Ceauøescu’s bio-politicsused to separate, strictly delimitate nature: no matter how in terms ofquality, the collectivized population minimally urban, in incubator neighborhoodsand towns, where the crowding and overlapping were intended preciselyto stimulate the hazard of encounters genital-geniture to reach“nuclear” speed (they were real urban bombs), had to produce, to manufactureflesh for the Party’s ideology synthesizer cannon: human paste – noteven mass –, raw biomass. Only on with this, the serial ethno-genesis of theNew Man would start. The birth, procreation, conditions, that is of the productionof raw biomass were perfectly indifferent however. Politics, the politizationof nature would only start once the product was begotten. This isthe only way to explain the minimalism of Ceauøescu’s bio-politics and thestrict separation of “nature” and “culture” (ideology). Only the Party hadthe right to individualize, baptize (count, classify) the off spring, that is toorganize it according to its own code, essentially statistic. Created in a rudimentarydemographic fashion, the New People had to undergo immediatelyafter a process of endless continuous birth with the promise and recurrentpostponement of its historical birth. Politics, as gestation, and the Party asan ideological-industrial uterus. Society – between post-nothingness andpreexistent. Not only reduction to minority and infantile level of the citizens,but also perpetual prenatability. Agriculture-families vs. heavy pregnantindustry-Party with neohumanity. Project of bio-political modernization leadin an anachronic, feudal fashion: population-hinterland for the Party – sovereignand laboratory; flesh for the last, always future modeling Crusade.Endless postponement of the birth in the incubator-towns. Endless pre-intermediateabandon, for birth itself would have had to lead to the apparitionof a new race in the form of a new people, but ran out of time and, anyway,it was impossible. After the repression from the exogenous beginningsBOGDAN GHIU este scriitor, jurnalist øi critic media, cunoscut traducætor al lui Foucault, Derrida,Deleuze.BOGDAN GHIU is writer, journalist and media-criticist, translator of Foucault, Derrida,Deleuze.142

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)schiflate, doar ca germen, doar ca – tocmai – sæmînflæ, un rasism øi uneugenism comuniste: Omul Nou nu desemna, proiectiv, un individ-persoanæ,ci un superindividual colectiv, o populaflie-organism: crearea ideologic-industrialæa unui Popor Nou pe baza resurselor strict naturale, demografizate,naturalizate „hidrocarburic“ ale istoriei românilor. Defectul biopoliticii comunistel-a reprezentat însæ tocmai separarea „naturii“ de „culturæ“, a agriculturiiumane de industria socialæ: hiperruralizare (= naturalizare) prinindustrializare urbanæ.Falsul liberalismBiopoliticii comuniste deficitare, vetuste, prin care revoluflionarea politicoindustrialæa umanului nu urmærea decît consolidarea unei structuri arhaicede tip teritorial feudal øi chiar tribal-clanic (marcæ a retromodernitæflii de lungædatæ a societæflii româneøti), i-a urmat, acum, absenfla oricærei biopolitici, încondifliile unei aøa-zise liberalizæri a societæflii. Or, cel puflin de la Michel Foucault(cel din cursul despre Naøterea biopoliticii) încoace, ar trebui sæ øtimcæ liberalismul presupune tocmai elaborarea unei biopolitici eficiente øidetaliate, prin care viul uman, pentru a putea sæ fie exploatat din punct devedere economic, adicæ fæcut sæ producæ cît mai mult øi cît mai bine, maieconomic, realizînd o adeværatæ economie politicæ (în sensul de teorie economicævizînd economisirea puterii), trebuie sæ fie cultivat, întreflinut, asigurat:medicalizarea societæflii.Avem noi astæzi, în România, aøa ceva? Nu. Nici pomenealæ. Politicul prelevæøi consumæ orbeøte resursele naturale ale unei societæfli neîntreflinuteøi necultivate, operînd minimal, dar nu în sens liberal: nu se implicæ, nu-i pasæ.Nu existæ, în România, nici urmæ de politicæ liberalæ a vieflii, deci nici urmæde biopoliticæ øi de ratio guvernamentalæ. Politicul acflioneazæ aici minimal însensul de orb øi de întîmplætor, de strict reactiv, circumstanflial. Øi nu constituireavreunui Pilot (pe urmele Marelui Cîrmaci-Cîrpaci), pe care tot maimulfli intelectuali demisionarzi o reclamæ, ar putea fi, în momentul de faflæ,soluflia, øi aceasta pentru simplul motiv cæ respectivul cælæuzitor n-ar aveacîrmæ. Între Conducætor øi corabia societæflii releul politicului nu doar lipseøte,ci face obstacol øi, literal mediatic, ecran: de aici, lipsa de guvernare.Departe de a fi anarhic neguvernabilæ, populaflia româneascæ aøteaptæ încæsæ fie constituitæ, fie øi dezastruos, disciplinar biopolitic, rætæcind pe loc, nomadismsedentar, sub spectrul unor sælbæticiri care însæ ameninflæ dinæuntru,nu din afaræ. „Biologizarea“ societæflii româneøti nu este una programatæpolitic: Pæstorul este el însuøi o oaie, cînd fiap, cînd Berbec. Anumifli gînditorioccidentali pot, sînt perfect îndreptæflifli, aøadar, sæ denunfle excesiva øiîndelungata rafinare a dresajului biopolitic. Românii se aflæ, în schimb, mai curîndîn situaflia blocantæ, aporeticæ, de a deplînge inexistenfla politicului ca atare,pur øi simplu, chiar øi în nefastele lui variante pastoral sau liberal biopolitice.Ne aflæm într-o situaflie de libertate neprodusæ, nefabricatæ øi necultivatæ,neîntreflinutæ: în afara fiinflei, færæ ontologie istoricæ.Abandon, atunci? Ce fel de abandon? Pre-, ante-abandon: tæcere negramaticalizatæ,færæ limbaj, societate færæ viaflæ øi færæ politicæ (a vieflii), naturæfæræ culturæ. Produse paradiziace ale unei flarini nedesflelenite. Pîrloagæistoricæ.Sæ ne bucuræm deci de absenfla ræului politic, a ingineriei sociale! Cæci, lafel ca aproape întotdeauna în istoria ei, în România dimensiunea politiculuinu se manifestæ, nu se exercitæ, nu se actualizeazæ, devenind abuzivæ,decît pe laturæ externæ. În România nu existæ øi n-a existat politicæ internæ.of the communist regime in Romania, it turned organic and set the goal tobecome productive. The hyper-de-modernizing post-over-industrializationof the country underlined precisely the industrial nature of Ceauøescu’s biopolitics.There has been, even if only sketched or germinating, as seed,communist racism and eugenics: the New Man didn’t refer to a person-individualbut to a collective super-individual, an organism-population: the ideological-industrialcreation of a New People on the basis of the Romanians’history strictly natural resources, submitted to demography, naturalized“hydrocarbon-wise”. The flaw of communist bio-politics was exactly the separationbetween “nature” and “culture”, between human agriculture andsocial industry: hyper-ruralization (= naturalization) through urban industrialization.False LiberalismObsolete communist bio-politics that, through the political-industrial revolutionof the human, pursued only the consolidation of an archaic feudal-likestructure or even a claunish one (emblem of the long-lived retro-modernityin the Romanian society), was followed nowadays by the absence of any Biopolitics,in the circumstances of the so-called liberalization of the society.Or, at least since Michel Foucault (the one in the lecture on the Birth of biopolitics),we should be aware that liberalism presupposes precisely the elaborationof efficient and detailed bio-politics, through which the human living,in order to be economically exploited – that is made to produce more andbetter, economic, making possible true political economy (in the meaning ofeconomical theory aiming at an economy of power) –, needs to be cultivated,provided for, insured: medicalization of he society.Do we have something like that in today Romania? No. Not by far. The politicalcollects and consumes blindly the natural resources of an uncultivateduncared for society, operating minimally, but not in the liberal way: it doesn’tcare, it doesn’t get involved. In Romania, there is no trace of liberal politicsof life, hence no trace of bio-politics and government ratio. The politicalacts here minimally in the senses of blindly and accidentally, strictly reactively,circumstantially. And the solution now is in no way the establishment ofsome Pilot (in the footsteps of the Great Leader-Shoemender), that moreand more desisting intellectuals ask for, because the leader wouldn’t havethe lead. Between the Leader and the ship of society the political relay notonly is lacking but is an obstacle and, literally in the media sense, is a screen:consequently, lack of governance. Far from being anarchically ungovernable,the Romanian population is still waiting to be constituted, even disastrously,disciplinary biopolitically, errant on the same spot, sedentary nomad,under the spell of wilderness, menacing it from the inside not from the outside.The “biologization” of the Romanian society is not politically programmed:the Shepherd is a sheep himself, at times a Goat, at times a Ram.Certain western thinkers can, have the right to denounce the excessive andlong refinement of the bio-politic taming. The Romanians however, are inthe blocking, aporetic position to lament the inexistence of political as sucheven in its unfortunate pastoral or liberal bio-political variants. We are ina situation of un-produced, un-manfactured, uncultivated and uncared forfreedom: outside the being, without historical ontology.Abandon, then? What kind of abandon? Pre-, ante-abandon: ungrammaticalsilence, no language, lifeless society without politics (of life), nature withoutculture. Paradisiacal products of wildlands. Historical fallow.Let us enjoy then the absence of political evil, of social engineering! For, likealmost always in history, in Romania the political dimension is manifest, is143

Marile probleme ale României nu sînt percepute niciodatæ decît din perspectivarelafliilor internaflionale, cîmp al unei perpetue dezorientæri în carela nesfîrøit ne cæutæm tabæra, epuizîndu-ne eventualele capacitæfli politice subobsesia ameninflærii permanente cu dispariflia sau amputarea, din care derivæmarota plasærii obligatoriu, imediat optime. Starea de abandon caracterizeazæînsæøi politica internæ în ansamblul ei. Stæm cu privirile doar pestegard, roatæ, de veghe la fruntarii cu spatele spre înæuntru, unde, în absenflaoricærei politici, numai înjghebarea øi improvizaflia, reacflia spasmodicæ la imediatpot sæ domine. Necultivat øi nedresat, fie øi biopolitic, dupæ scurtul øicatastrofalul experiment comunist, socialul românesc subdezvoltat nu produceîn mod normal (øi normat, normalizator) indivizi øi populaflii, ci doarpatologii de margine (în dublul sens al marginalitæflii øi al extremei) færæ standard,epifenomene færæ fenomen ale ingineriei sociale øi ale artelor de a guverna.Pæstorul însuøi e oaie, cu mai multe blænuri sub øezut øi în spate, atît.Agriculturæ umanæ neindustrializatæ politic. Din punctul de vedere al ontologieipolitice, antropogeneza româneascæ n-a ajuns încæ la om. În România,natura nu se cultivæ, nu se dreseazæ, nu se civilizeazæ, viul nu este nicimæcar, catastrofic, manipulat. Imanenfla færæ transcendenflæ nu poate constituitaberele, lupta nu are loc: istoria – dinæuntru – n-a început. Doar turbioaneleøi turbulenflele lumii exterioare ne mai forfleazæ la individuæri fals eroice,færæ indivizi însæ, færæ produse ale vreunei politici, în absenfla oricærei endogenezealta decît simplele umbre printre øipcile gardului împrejmuitor aleunui exterior perceput întotdeauna în negativ.Societatea fetalæÎn La condition fœtale. Une sociologie de l’engendrement et de l’avortement(Gallimard, 2004), Luc Boltanski vorbeøte despre invizibilul, despre nenæscutul,despre inexistentul øi neconstituitul social, în sens categorial (implicit),pe care tocmai sociologia trebuie, pe linia Durkheim-Bourdieu, sæ le moøeascæ.Obiectele sociale vizibile, evidente, frecventate, mai cu seamæatunci cînd sînt (hiper)focalizate øi, desigur, încadrate (citeøte: suprafenomenalizate)mediatic, sînt niøte „proaste obiecte pentru un sociolog“. Prin„distanflare“, „neutralitate axiologicæ“ øi „modelizare“, sociologia autenticætrebuie sæ elaboreze obiectele pertinente de studiu. În România actualæ, abandonæriipolitice preliminare (funcflionînd ca însæøi condiflia de realizare a socialului)îi corespunde cît se poate de natural, de firesc, nu atît demisia, care arpresupune un prealabil activ, cît neconstituirea ca atare a funcfliei sociale asociologiei ca disciplinæ investigativ-criticæ fenomenalizatoare. În România,meseria de sociolog a fost redusæ abuziv øi comod, criminal, din interioruldisciplinei înseøi, la aceea de „sondor“ aflat în slujba politicului imediat reactiv.Træim, social øi, dublat, consolidat sociologic, în vag, în neformulat, în preexistent,în larvar. Neconstituirii sociale fie øi cu forcepsul nefast al biopoliticiiîi corespunde færæ seisme nonelaborarea sociologicæ. Or, færæ obiect, nicioøansæ de subiect. Færæ cunoaøtere, nicio luptæ. Zumzet pe post de uruit øide vuiet.Aseptizate, medicalizate, tehnicizate, naøterea øi avortul presupun øi au dezvoltatîn societæflile occidentale actuale tehnici gramaticale de evitare, de nonobiectivare,demonstreazæ Boltanski. El vorbeøte, astfel, metodologic, despre„diferenfla dintre componentele lumii sociale care, la un moment dat, sîntsupraexpuse øi cele care, færæ a fi cu totul necunoscute, ræmîn totuøi ignorate,ca øi cum cu privire la ele ar exista un acord tacit de a închide ochii“.De aici, fenomenul „relei-credinfle sociale“, al „separærii dintre ceea ce seused and actualized, becoming abusive, only on the external level. Romaniadoesn’t have and never had domestic politics. Romania’s great issues arealways perceived only from the international relations angle, field of a perpetualdisorientation wherein we seek endlessly for our camp, exhaustingthe presumed political capacities under the obsession of permanent threatof disappearance or amputation tat justifies the mania of gaining by allmeans an optimum position. The state of abandon characterizes the domesticpolitics as a whole. We sit looking over the fence, watchers at the bordersturning our back to the inland where, in the absence of any kind of politics,only improvisation, the spasmodic reaction to the immediate can dominate.Uncultivated and untamed, even in terms of bio-politics, after the short andcatastrophic communist experiment, the underdeveloped Romanian societydoesn’t produce normally (and according to norms, normalizing) individualsand populations but only margin (in the double meaning of marginality andextreme) pathologies without standard, epiphenomenona without phenomenonof the social engineering and the art of governance. The Shepherd isa sheep himself, having several sheepskins under the butt and on the backs,nothing more. Human agriculture politically unindustrialized. From the politicalontology viewpoint, the Romanian anthropogenesis hasn’t reached theman yet. In Romania, the nature isn’t cultivated, isn’t tamed, isn’t civilized,the living is not even, catastrophically, manipulated. Immanence withouttranscendence cannot make camps, the battle doesn’t take place: history– inside – hasn’t started yet. Only the whirls and commotions of the exteriorworld force us to falsely heroic individuations, but without individuals, withoutproducts of some politics, in the absence of any other endogenesis thanthe simple shadows of an exterior always perceived negatively through thefences.Fetal SocietyIn La condition foetale. Une sociologie de l’engendrement et de l’avortement(Gallimard, 2004), Luc Boltanski talks about the social invisible, unborn, inexistentand unconstituted, in the (implicit) categorial sense, that sociology,in the line of Durkheim-Bourdieu, has to deliver. The visible, obvious,frequented social objects, especially when they are (hyper)focalized and, ofcourse, media framed (reads: supra-phenomenalization), are “bad objectsfor a sociologist”. Through “distanciation”, “axiological neutrality” and“modelization”, the authentic sociology has to elaborate pertinent studyobjects. In today Romania, to preliminary political abandon (functioning asthe very condition of social constitution) corresponds naturally not the resignation,which would presuppose an active antecedent, but the unconstituionas such of the social function of sociology as investigation-critical phenomenalizingdiscipline. In Romania, the profession of sociologist has been reducedabusively and comfortably, criminally, from the inside of the discipline,to that of “pole analyst” under contract with the immediately reactive politics.We live, socially and sociologically consolidated, in vague, in unformulated,in preexistent, in larval. To the social unconstitution, even with the unfortunateforceps of bio-politics, corresponds without trouble the sociologicalnon-elaboration. Or, without object, no chance for a subject. Without knowledge,no fight. Much ado about nothing.Asepticized, medicalized, technicized, birth and abortion presuppose andhave developed in western societies grammar techniques to avoid, to nonobjectivization,demonstrates Boltanski. Thus, he speaks, methodologically,about the “difference between the components of the social world that, atsome point, are overexposed and those that, without being totally unknown,144

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)cunoaøte în mod oficial øi ceea ce se cunoaøte în mod oficios sau, altfel spus,la modul cunoaøterii tacite“. O astfel de abordare care distinge „momenteleîn care deschidem ochii de cele în care închidem ochii“ calificæ „sociologiamoralæ“, care studiazæ „procedurile de evitare“ øi analizeazæ „dispozitivelesociale menite a atenua sau a ocoli anumite contradicflii“.Analizînd ocultærile, deci categoriile implicite în funcflie de care societæflile occidentaleactuale (ne)gîndesc apariflia viului – deci, altfel spus: modul în careele fenomenalizeazæ fenomenul prin excelenflæ: naøterea øi reproducereavie a vieflii –, Boltanski stabileøte o opoziflie de bazæ: aceea dintre fætul-proiectøi fætul-tumoare.Fætul-proiect este fætul accentuat autentic, cel care face obiectul, ba chiar,deja, subiectul, „presubiectul“ unei „naøteri prin proiect“, programate. Nenæscutuleste anticipat încæ dinainte de a fi conceput, e „deja bebe“, deja opersoanæ: pre-individualizare. E aøteptat, se vorbeøte nu doar despre el, cicu el, întregul microcosmos familial este deja reorganizat, secularizat-mesianic,pentru venirea lui, în funcflie de el. Fætul-proiect este vizualizat tehnic,mama-mediu dialogheazæ cu el, el nu este nicio clipæ un necunoscut, fiindcomplet predeterminat. Evenimentul noului, cum ar spune Derrida, esteperfect conjurat, socializat.La polul opus, dar în interiorul aceleiaøi scheme øi prin intermediul aceleiaøitehnici generale de preîntîmpinare –, fætul tumoral. Øi el este elaborat, constituitobiectual, dar nu în direcflia fiinflei, ci în cea a neantului, conform alteidirecflii implicit „gramaticale“. El nu mai este însæ „aspirat cætre viitor“, asemenifætului-proiect creat înainte de a fi fost procreat, ci este „tras înapoi spreneantul din care abia a ieøit“: „proiectul“ care-l priveøte este ca el sæ lase cîtmai pufline urme posibil, inclusiv øi mai ales în memorie. Avortul trebuie cudesævîrøire øi imediat uitat. „Se face absolut totul pentru a se investi cît maipufline reprezentæri cu putinflæ în el.“ E conceput – pozitivare malignæ a negativului– ca o tumoare, corp stræin care vine sæ afecteze negativ, ameninflætor,dat fiind cæ ascultæ de o „logicæ oarbæ“, corpul propriu. Avortul este privitca o operaflie, ca o intervenflie chirurgicalæ. Avortul medicalizat aseptizeazæ,neutralizeazæ definitiv avortul clandestin: noul corp dispare cu desævîrøireînainte chiar de a fi apucat sæ aparæ, øi tocmai pentru a nu mai apuca sæ aparæ.Mai mult, mai pregnant chiar: el nu e nimic, nu apucæ sæ fie constituit în ordineaexistentului, nu i se îngæduie accesul nu numai la umanitate, ci øi lamemoria personalæ. „Traumatismul naøterii“ nu trebuie sæ se producæ nicimæcar în ordinea negativului. Fætul-tumoare e invizibil: nu intræ în „obiectivitatealumii“. Fiinflæ-nihil, eliminatæ terapeutic ca boalæ øi ca însæøi adiere animicului, fætul tumoral este forclus printr-un limbaj perifrastic care evitæ fieøi doar sæ-l obiectualizeze, sæ-l în-fiinfleze verbal. E nonobiect øi nonsubiect.În plus, tehno-fætul manifestæ capacitatea magicæ a tehnicii de a media-evitatraumatismul, pozitivat sau negativizat, al naøterii øi în ordinea lucrurilor, darøi în cea a cuvintelor. Carnea øi memoria proprii ale persoanei ræmîn astfelneafectate de acest eveniment-incident.Or, în atari condiflii, cum ar putea drepturile omului sæ priveascæ, sæ acopereceva ce nici nu apucæ sæ fie om? Deconstructiv vorbind, ce este, unde este,pînæ unde este umanul? Însæøi conceperea ca atare, prin secflionare, prindesprindere, a drepturilor copilului distruge, restrînge fatal sfera drepturiloromului, ale umanului.Fiinflæ cu „poziflie ambiguæ“, fætul „destabilizeazæ separaflia categorialæ dintrefætul autentic øi fætul tumoral“. Øi aceasta deopotrivæ în ordinea reprezentærii,în cea a vizibilitæflii øi în aceea a experienflei corporale.remain ignored however as if there is a tacit agreement about them to shutthe eyes”. Consequently, the phenomenon of “social ill-faith”, of “separationbetween what is officially known and officiously known or, in other words, themode of tacit knowledge”. Such an approach that distinguishes “the momentswhen we open our eyes and those when we shut them” qualify the “moralsociology”, which studies the “avoiding procedures” and analyzes “the socialdevices meant to attenuate or to circumvent certain contradictions”.Analyzing the occultations, so the implicit categories according to which thewestern societies think (or not) the apparition of the living, in other words:the way in which they phenomenalyze the phenomenon par excellence:birth and the living reproduction of life –, Boltanski establishes a basic opposition:fetus-project versus fetus-tumor.The fetus-project is the authentically emphasized fetus, the object, even thesubject, the “pre-subject” of a programmed “birth through project”.The unborn is anticipated even before conception, it is the “already baby”,already a person: pre-individualization. It is expected, the family not onlytalks about it but with it, the whole family microcosm is being reorganized,messianically-secularized, for its coming as it pleases. The fetus-project istechnically visualized, the mother-environment dialogs with it, it isn’t anunknown at any moment as it is totally predetermined. The event of the new,as Derrida would say, is perfectly conjured, socialized.At the other end, but within the same structure and through the same generaltechnique of anticipated, there is the fetus-tumor. It is elaborated too,objectually constituted, not toward the being but toward the nothingness,according to another implicitly “grammatical” direction. It is not “aspiredto the future”, like the fetus-project created before procreation, but “drawnback to the nothingness its just came from”: the “project” about it is to leaveas few traces as possible, including and especially in memory. The abortionneeds to be forgotten totally and immediately. “Everything is done to investit with the least possible representations.” It is conceived – malignant pozitivationof the negative – as a tumor, a foreign body that comes to influencenegatively, menacingly, because it obeys “blind logics”, the body proper.The abortion is seen as an operation, as surgery. The medicalized abortionasepticizes, neutralizes definitively the clandestine abortion: the new bodydisappears completely even before it appeared and precisely in order not toappear. Moreover, it is nothing, it has no time to be constituted as existent,it has no access to humanity or personal memory. The “trauma of birth” mustn’thappen, not even in a negative sense. The fetus-tumor is invisible: it doesn’tget into the “world objectivity”. Being-nihil, therapeutically eliminated asdisease, as the light touch of the nothingness, the fetus-tumor is foreclosedthrough a periphrastic language avoiding to name it as an object, to makeit be in speech. It is non-object and non-subject.Moreover, the techno-fetus manifests the magical capacity of technologyto mediate/avoid the traumatism, either positively or negatively invested,of birth in the world or in language. The very own flesh and memory of theperson are unaffected by this event-incident.Or, under such circumstances, how can human rights concern, cover somethingwhich is not even human? Speaking in the terms of deconstruction,what is, where is, how far human goes? The idea of children’s rights as such,sectioned, unfolded, destroys, restricts fatally the sphere of human rights,of the human.Being with an “ambiguous position”, the fetus “destabilizes the categoricalseparation between the authentic fetus and the tumoral fetus” both in theorder of representation, visibility and bodily experience.145

Mic tratat despre abandonNe abandonæm abandonului øi abandonæm abandonul. Abandonul devineimediat o structuræ aprioricæ regresivæ øi proliferantæ, care îmbræfliøeazæ(abandonînd) totul. Abandonul nu survine øi nu ræmîne aproape niciodatæaccidental, punctual, parcelar, ci coboaræ/urcæ pînæ la nivelul condifliei de posibilitatea unui cîmp – tocmai astfel omogenizat, unanimizat – de realitate.Abandonul se autoabandoneazæ øi se autooculteazæ în trepte. Structura categorial-„gramaticalæ“a abandonului este una perifrasticæ, de (auto)evitare.Într-un prim „timp“, a abandona pare a fi o nonacfliune, opusul însuøi al acfliunii:presupune un subiect øi un obiect, manifestîndu-se ca acfliune autocontradictorie,denegatæ: a abandona înseamnæ atunci, tocmai, a nu face,a nu interveni, a læsa lucrurile sæ decurgæ de la sine, a asista fatalist, neoferindasistenflæ. Falsæ tranzitivitate, aøadar, a acestei acfliuni, care de fapt este reflexivæ,mai precis pasiv-reflexivæ, altfel spus retroactiv anihilantæ øi descurajantæ.Aceastæ „acfliune“ (cuvîntul, aici, se cere în acelaøi timp subliniat øisubminat: tocmai sub-linierea sub-mineazæ) contamineazæ øi distruge subiectul:subiectul faptului, al actului de a abandona devine, prin chiar acestfapt-act, un fals subiect, un pretins subiect, un subiect infinit delegant: în loculsæu abandonat se poate instala oricine, orice. Niciodatæ nu se poate øti cuprecizie cine abandoneazæ pe cine/ce: abandonul nu are origine, ci creeazæ,manifestæ doar stadii imediat terminale. Abandonul este o acfliune de fiecaredatæ – øi imediat – reuøitæ, care-øi atinge nesmintit, færæ greø, termenul. Prin„acfliunea“ de a abandona sîntem (devenim) obiecte ale abandonului, ale „propriului“abandon.Într-un al doilea „timp“ însæ, vom fi izbifli de aspectul totuøi fals, înøelætor negatival abandonului: prin abandon facem totuøi întotdeauna ceva, dar asupranoastræ, chiar dacæ abandonul are întotdeauna ca obiect alteritatea. Abandonîndu-neabandonului, devenim subiecflii delegafli, refuzafli ai unei energicedistrugeri de sine: creaflie øi producere prin abandon, „advenire“fenomenologicæ nonintenflionalæ. Ne sustragem astfel, ne punem astfel laadæpost, printr-o acfliune, faflæ de acfliunea – individualæ, politicæ, socialæ, istoricæ– însæøi. A abandona înseamnæ – trebuie sæ însemne – a „acfliona“ pentrua nu acfliona, pentru a delega øi a evita acfliunea însæøi; pentru a o diferi øi ao deferi, ferindu-ne de acfliune prin devierea ei. Prin abandon, aøa cum amvæzut, socialul se lasæ de-structurat regresiv: demisiei spontane a societæfliiromâneøti îi corespunde instituflional, „suprastructural“, demisia sociologiei,care se fereøte ca de dracul sæ constituie categorial-gramatical faptul abandonului,menflinîndu-l în implicit. Abandonul se cere, atunci, abandonat, cao abandonare pasivæ a activului, ca o decizie activæ øi chiar energicæ de neconstituirede sine, de refuz pre(a)ocupat al naøterii, de persistenflæ în nonindividuat.Nu pot fi abandonafli, nu pot deveni pradæ a abandonuluiproliferant-retroactiv øi deci producætori frenetici de abandon decît ceicare se abandoneazæ, introducînd astfel abandonul. Abandonare a abandonului:øanse în creøtere de viitoare revolte urbane subpolitice, dedelincvenflæ punctual-mediaticæ, de invizibilitate asiguratæ. Neconstituire alegæturii sociale sau constituire a ei tocmai dupæ modelul abandonului.Astfel, abandonul e invizibil, nu se fenomenalizeazæ, dar se hiperepifenomenalizeazæ,circulæ crescînd pe mæsuræ ce nu se vede: a nu mai fi nici mæcarobiect social! A fi abandonat, nu eliberat, pînæ øi de tentafliile vreunei biopolitici!A nu intra, a nu fi admis, fie øi doar ca obiect, în „obiectivitatea lumii“.Pe copiii abandonafli nu-i vom putea vedea, percepe, gîndi intrasocial øi transcendent(obiectivant) sociologic atîta vreme cît vom refuza sæ ne vedem peSmall Treaty of AbandonWe abandon ourselves to abandon and we abandon the abandon. Abandonbecomes immediately an a priori regressive and proliferating structure thatembraces (abandoning) everything. Abandon never comes by accident,punctually, fragmentarily, but goes up/down to the level of possibility ina reality field and thus homogenized, commonized.Abandon is self-abandoning and self-hiding gradually. The categorial-”grammatical” structure of abandon is periphrastic, (self)avoiding. At a first“degree”, to abandon seems to be a non-action, the very opposite of action:it presupposes a subject and an object, manifests as a self-contradictoryaction: to abandon then means precisely not to do, not to intervene, to letthings go with the flow, to watch as a fatalist, not to offer assitance. Falsetransitivity, of this action which is in fact reflexive, passive-reflexive to beprecise, in other words retroactively annihilating and discouraging.This “action” (the term here needs to be both underlined and undermined:the underlining undermines) contaminates and destroys the subject:the subject of the fact, of the act to abandon becomes a false pretense subject,a subject that delegates: in its abandoned place anyone, anything canstep. We can never know exactly who abandons who/what: abandon has noorigin, it only creates, manifests immediately terminale stages. Abandon isa successful action each and every time, achieving its goal without failure.Through the “action” of abandon we are (become) objects of abandon,of our “own” abandon.At a second “degree” however, we are struck by the false appearance,deceivingly negative of abandon: through abandon we always do somethingbut against ourselves even if the abandon has always for object the otherness.Abandoning ourselves to the abandon, we become the delegated,refused subjects of a solid self-destruction: creation and production throughabandon, non-intentional phenomenological “event”. We thus avoid,we protect ourselves, through an action from the – individual, political,social, historical – action itself. To abandon means – must mean – to “takeaction” in order not to take action, in order to delegate and avoid the actionas such; to defer and denounce it, protecting us from action by deviating it.As we have seen, through abandon, the social is regressively de-structured:to the spontaneous resignation of the Romanian society corresponds institutionally,“supra-structural”, the resignation of sociology that avoids to constitutecategorially-grammatically the fact of abandon, keeping it implicit.Abandon then needs to be abandoned as a passive abandonment of theactive, as an active and even energetic decision of self unconstitution,refusal to be born, persistence in non-individuation. Only those who abandonthemselves, introducing abandon, can be abandoned, can be the prayof proliferating-retroactive abandon so producers of abandon in a frenzy.Abandonment of the abandon: increasing chances for future urban subpoliticalrebellions, of punctual-media delinquency, of assured invisibility.Unconstitution of the social bond, or constitution precisely on the modelof abandon.Thus, abandon is invisible, it is not phenomenalized but hyper-epiphenomenalized,circulates and grows as it cannot be seen: it is not even a socialobject! To be abandoned, not freed, even from the temptations of some biopolitics!To not enter, to not be admitted, even as an object, in the “worldobjectivity”.We won’t be able to see, perceive, think intrasocially and transcendently(objectively) the abandoned children in sociological terms as long as we willrefuse to see ourselves in our hyperactive, subtle, invisible abandons:146

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)noi înøine, în abandonurile noastre hiperactive, subtile, invizibile: invizibilulhræneøte invizibilul. Invizibilul social decurge din „acfliunea“ de a închide ochii,de a fline cu stræønicie, pînæ la epuizare, ochii închiøi pentru, cu scopul nedeclaratde a nu ne vedea pe noi înøine. Nu pe aøa-numiflii copii ai stræzii, depildæ – pe care, iatæ, numindu-i i-am øi salvat atribuindu-i –, îi evitæm noi,abandonîndu-i abandonærii øi abandonînd abandonul, ci pe noi înøine ca ei.Refuzæm sæ ne autoobiectivæm pentru a nu ne trezi obligafli sæ acflionæm,deci sæ ne naøtem ca subiecfli responsabili. Abandon, prin urmare, de sine,politicæ a struflului prin delegare subpoliticæ necontractualæ a prerogativelorsubiectale, a puterii, care întotdeauna este putere constituantæ, de constituire.Precaritatea puterii: abandonul întemeietorCæci despre putere, constituire øi despre genealogia lor localæ e, tocmai,vorba. Despre tipul de contract implicit prin care puterea se constituie,tradiflional, în România. Despre mentalul negîndit al ontologiei puterii în România.Istoria regimurilor de putere øi a regimurilor puterii în România a fostinteriorizatæ øi s-a sedimentat practic ca habitus social. Or, în România, putereas-a constituit întotdeauna în niøte moduri pe care le-am putea numi „capitulative“sau „capitulaflioniste“: contracte sociale inverse, ræsturnate, încheiatenu prin transcendere delegatæ din sînul imanenflei sociale, ca mediaflie intrasocialæ,dinæuntru cætre afaræ, ci venind din afaræ spre înæuntru, impunîndu-øicondifliile øi obligîndu-øi subiecflii la infinite tranzacflii: constituindu-neca subiecfli din condiflia de obiecte. Nu ocupîndu-ne colonial, ci subordonîndu-nemascat, ca falsæ putere „proprie“, „dinæuntru“. Abandonul de suveranitateapare astfel, conform aceleiaøi structuri „apriorice“, regresiv-anihilante,ca fiind nu ulterior, ci originar-întemeietor, ca însuøi modelul ancilar deconstituire a suveranitæflii pentru români. La noi, puterea a fost întotdeaunaexterior (nu exteriorizatæ), manifestîndu-se exterior ca putere internæ, nefiindînsæ constituitæ dinæuntru. N-am generat niciodatæ, imanent social, putere,ci am exercitat o putere delegatæ, læsatæ, permisæ în mod precar (ca dreptprecarius): enclave de suveranitate pe fundal de puteri imperiale, neputîndsæ funcflioneze altfel decît derivat, mimetic imperial, în imperiu (stræin) færæimperiu. La putere delegatæ, subiectivitate temporaræ, delegatæ, precaræ, drepttemporar acordat de subiectivitate istoricæ, putere pe împrumut, cu, pentrudobîndæ. Politica româneascæ internæ a fost aproape întotdeauna, în gradediferite desigur (tocmai în aceasta øi constînd istoricitatea ei), putere acceptatæ,agreatæ, tranzacflionatæ: putere exterioaræ mascatæ, suveranitate îngæduitæ– nesuveranitate deplinæ care tocmai de aceea a øi putut sæ înnebuneascæsau sæ se prosteascæ atît de des. Færæ temelii proprii, puterea øi-a încercatîntregirea, constituirea de fapt prin totali(tari)zæri ale societæflii. Numai puterileim-proprii devin abuzive, nesubtil masive øi masificante. O astfel de puterenu se poate visa, organic, biopoliticæ. Forcingul ceauøist a dovedit-o. Numaiputerile organice (la care noi sîntem condamnafli doar, neîncetat, sæ visæm)pot ajunge sæ se împleteascæ cu societatea, ocupîndu-se de corp øi de organism:social, individual etc. Puterile primite, delegate din afaræ spre înæuntruøi de sus în jos, nu dinæuntru spre afaræ øi de jos în sus, nu au putere,doar preleveazæ. Nefiind crescute din populaflie, concrescute deodatæ cuaceasta, pot cel mult sæ fantasmeze „popoare“, neputîndu-le însæ øi cultivaagro-cratic.Conform acestei structuri privind lucrurile, abandonul, starea activæ øidestructiv-reflexivæ de abandon apare ca inevitabilæ øi primordialæ, întemeietheinvisible feeds the invisible. The social invisible comes from the “action”of shutting one’s eyes, of keeping them obstinately shut in the undeclaredpurpose of not seeing ourselves. We don’t avoid the so-called children ofthe streets, for example – whom we already saved by naming –, abandoningthem to the abandon and abandoning the abandon but ourselves as them.We refuse to self-objectivate in order to avoid being imposed to act, so tobe born as responsible subjects. Self-abandon, ostrich behavior throughsub-political un-contractual delegation of the subject’s prerogatives, power,which is always a constituant, constituting power.Precariousness Power: Founding AbandonIt is all about power, constitution and their local genealogy. About the kindof implicit contract through which the power is constituted traditionally inRomania. About the unthought mental of power ontology in Romania. Thehistory of regimes of power and power regimes in Romania has been interiorizedand practically sedimented as social habitude. Or, in Romania, powerhas always been constituted in “capitulative” ways: reverse social contracts,drawn not through delegated transcendence from the social immanence, asintrasocial mediation, from inside out, but from outside in, imposing conditionsand making mandatory for its subjects to infinite transactions: buildingup as subjects from the condition of objects. Not occupying us like a colony,but subduing us as false power of our own, from the inside. The abandonof sovereignty is also, according to the same a priori regressive-annihilatingstructure, originating-founding instead of ulterior, like the ancillary modelof sovereignty constitution for the Romanians. For us, the power has alwaysbeen exterior (not exteriorized), manifesting in exterior as internal powerwithout being constituted inside. We have never generated power, immanentsocial, but exercised a delegated power, allowed precariously (as jusprecarius): enclaves of sovereignty on the background of imperial powerfunctioning only as a derivate, mimetically imperial, within a (foreign)empire without empire. To delegated power, temporary subjectivity, delegated,precarious, temporary permit for historical subjectivity, power as aloan with interest. Domestic Romanian politics has always been, in differentdegrees of course (this is its only history), an accepted power, agreed on,transacted: masked exterior power, permitted sovereignty – full un-sovereigntythat for this very reason has gone made or has made a fool of itselfso many times. Without proper foundations, the power attempted its constitutionthrough society totali(tari)zation. Only im-proper powers become abusive,massive and massifying. Such a power cannot dream to be, organically,bio-politic. Ceaøescu’s forcing has proved it. Only the organic powers (thatare but a dream for us) can achieve blending with the society taking careof the body and the organism: social, individual etc. The received power,delegated from outside in and from upside down, have no power, they onlytake. As they don’t grow from the population all they can do is, at most,to fantasize “people” without being able to cultivate them agro-cratically.According to this structure, abandon, the active and destructive-reflexivestate of abandon appear as inevitable and primordial, founding: throughabandon – the so-called “Aurelian’s withdrawal” – we are born, “Caesarean”,that is we live in Caesarian like simulation. Romanian subjectivity, at all itslevels, is unconstituted, it can self-destruct but cannot keep up as object.A subjectivity that is precariously allowed can only subsist through abandon.Abandoned power and sovereignty through abandon, power of theabandon, power to maintain only as abandon.147

toare: prin abandon – aøa-numita „retragere aurelianæ“ – ne-am næscut, „cezarian“,adicæ simulat cezaric træim. Subiectivitatea româneascæ, la toate nivelurileei, este una neconstituitæ, care se poate autodistruge, dar nu øi întreflineca obiect. O subiectivitate læsatæ, îngæduitæ precar nu poate decît sæ subzisteprin abandon. Putere abandonatæ øi suveranitate prin abandon, puterea abandonului, putere de a întrefline tocmai øi numai sub formæ deabandon.Copiii DomnuluiPoliticæ internæ pe post de politicæ externæ, politicæ externæ în politica internæ,capitulaflii pe post de contract social, existenflæ pur inter-naflionalæ: nudevenim nici mæcar obiecte, fie øi asistate, ale unei puteri care nu are subiectpropriu, ci doar se exercitæ precar, temporar, precarizînd øi temporizîndtot ce atinge. Pentru România, abandonul nu este ulterior unei posesiisau exercitæri, ci constituie menflinerea, neieøirea, ræmînerea în stareaistoricæ de neconstituire, de constituire incompletæ øi de abandonare în fiinflæ.Abandonîndu-ne social în fiinflæ, læsafli în fiinflare, e inerent ca naøterea sæ fie,la noi, un avort, ca avortul sæ constituie chiar unica formæ de în-fiinflare, denaøtere prin neconstituire. Creafliei ca avort îi corespunde „firesc“ societateaavortatæ. În aceasta træim, næscîndu-ne avortafli, avortoni læsafli ca atare sæfie, færæ proiect, dînd fiinflæ neantului.Nici programafli, nici avortafli, ne naøtem copiii întru Aba(n)don, pregætindDiavolul de care sæ ne temem øi cu care sæ avem a lupta istoric.Lord’s ChildrenInternal politics instead of foreign affairs, foreign affairs in the internal politics,capitulations instead of social contract, purely inter-national existence:we don’t even turn into objects, even assisted ones, of a power lacking itsown subject, at work precariously, temporary, making precarious and slowingdown everything it lays hand on. For Romania, the abandon isn’t ulteriorto some possession but is the keeping of an historic status of uncreation,incomplete constitution and abandonment into Being.Socially abandoned into Being, left in being, it is inherent for us that birthbe an abortion, that abortion be the only form of make-be, of birth throughuncreation. To creation as abortion corresponds “naturally” the avortedsociety. We live in it, we are born aborted, fetuses left be, with no project,begetting the nothingness.Not programmed, nor aborted, we are born children of the Aba(n)don,preparing a Devil to be afraid of and to fight in a historical battle.Translated by Izabella Badiu148

versoZonæJean-François LyotardJEAN-FRANÇOIS LYOTARD (1924–1996) a predat filosofia la mai multe universitæfli francezeøi americane. În anii ’60 a desfæøurat o intensæ activitate militantæ în jurul revistei Socialisme ouBarbarie (împreunæ cu Claude Lefort, Cornelius Castoriadis etc.). Filosofia lui, inspiratæ de Kant(L’enthousiasme, 1986), Marx, Freud (Dérive à partir de Marx et Freud, 1973; Economie libidinale,1974), Husserl (La phénoménologie, 1954), propune o criticæ a formelor istorice, estetice,tehnice, lingvistice ale modernitæflii (Instructions païennes, 1977; Le différend, 1983). La conditionpostmoderne (1979) anunflæ øi în filosofie sfîrøitul modernitæflii, prin epuizarea strategiilor sale narative.Termenul de „postmodern“ va fi reevaluat, dupæ dezbaterea cu Habermas øi Rorty, dinanii ’80 (Le Postmoderne expliqué aux enfants, 1986), în eseurile din ultima parte a vieflii, în sensulunei rescrieri sau anamneze a modernitæflii (L’inhumain, 1988; Moralités postmodernes, 1993).Trebuie sæ intræm în oraø prin cartiere [faubourgs]. Felul de a vorbi alcartierelor este tînguirea: cæ nu mai locuim nicæieri, nici în afaræ, nici înæuntru.Tînguirea de a fi orfan se auzea deja în cartierele cetæflii clasice odatæcu Villon. Ea se face auzitæ pînæ în inima metropolelor moderne. Bæiatneascultætor, fatæ pierdutæ, copiii zonei vin duminica în centru sæ-øi cînterefrenele færæ cap øi coadæ. Ei recitæ poeme în prozæ øi deconcerteazæarta poeticæ. Ei se numesc Baudelaire, Verlaine, Rimbaud. „Citeøti prospecte,cataloage, afiøe care cîntæ cu voce tare / Iatæ poezia în dimineaflaasta, iar pentru prozæ existæ ziarele“: Apollinaire îøi deschide Alcoolurilecu „Zonæ“. E centura în greceøte, nici sat, nici oraø, un alt loc, care nue menflionat în registrul aøezærilor.În Prefafla (1916) la Coøul cu zaruri, Max Jacob traseazæcele douæ însuøiri ale operei orfane, stilul øisituaflia: „Stilul sau voinfla creeazæ, adicæ separæ.Situaflia îndepærteazæ […] Recunoaøtem cæ ooperæ are stil prin aceea cæ dæ senzaflia de închis;recunoaøtem cæ este situatæ prin micul øoc pecare-l resimflim sau prin marginea care o înconjoaræ[…]“. Opera se împresoaræ prin distanfla safaflæ de tot, de autor, de subiect, de orice sursæ.„Poemul în prozæ este o bijuterie“, micæ podoabæde trei parale, cæreia Brecht øi Kurt Weill îi maiimpun øi descoperirea distanflærii. Ea este gæteala vagabondului, ce sefuræ øi dispare odatæ cu hoflul sæu. Ea este mîndria puøcæriaøului øi a mahalalelorlui Jean Genet.Aceste margini ale marilor oraøe nu sînt recente. Roma, Alexandria erauøi ele înconjurate de cartiere nesigure, în care se fredona despre absenflapærinflilor øi lipsa de lucru. Isus, la urma urmelor, a cærui figuræ îiobsedeazæ încæ pe Baudelaire, Apollinaire øi Max Jacob, este copleøitde plîngerea mærginaøilor, a celor lipsifli de orice însemnætate. În Occident,societatea nu e datæ. Ea se cautæ, cautæ sæ-øi compunæ øi sæ-øi reglezefiinfla-împreunæ øi fiinfla sa în lume. Ea îøi descompune øi îøideregleazæ arhaismele, sclavi, flærani, artizani, minori, muncitori dinvechile uzine, mîine tofli salariaflii? Printr-o mie de episoade, gestul sæude a se face desfæcînd ceea ce este e unul constant. Reliefurile øi ingredienteleacestui festin metafizic øi urbanist îøi încruciøeazæ destinele pezonæ: intri, ieøi, treci. Cartierul este efectul permanent al cercetærii condusede sufletul occidental în privinfla comunitæflii øi a spafliu-timpuluilocuibil.Aceastæ cercetare sau historia, reînceput încæpæflînat, inifliativæ øi distrugere,se înscrie în felul de a locui, tot aøa cum philosophia, edificare øi criticæ,nu înceteazæ sæ organizeze øi sæ dezorganizeze felurile de a gîndi. Filosofianu este în oraø, ea este oraøul care gîndeøte, iar oraøul este agitafliagîndirii care-øi cautæ domiciliul, cînd de fapt ea l-a pierdut, i-a pierdutnatura.Filosoful modern locuieøte metropola în mod echivoc. Împins la marginilesale, el îi ocupæ øi centrul. Într-o scrisoare cætre Guez de Balzac,semnatæ în mai 1631 de la Amsterdam, Descartes laudæ seniorului posesorde pæmînturi binefacerile pe care anonimatul unei populaflii agitatede negofl le procuræ gîndirii. Marele port republican adæposteøte filosofulîntr-un pustiu în care mulflimea celorlalfli se ciocneøte øi se negociazæ.Excelent loc øi potrivit moment pentru a lansa planurile unui oraøgata dedus, ale unei comunitæfli øi ale unei gîndiri întemeiate pe sine.În acelaøi an, Jacques Lemercier începe øi el sæ deducæ oraøul lui Richelieuîn plinæ cîmpie francezæ. Ceva timp mai tîrziu,filosoful Discursului proiecteazæ urbanizarearadicalæ a gîndirii: ca øi pentru marele oraø, trebuierase resturile „ræu întocmite“ pe care soartaistoriei le-a læsat moøtenire gîndirii, pentru a-ireconstrui planul dintr-odatæ „de la bun început“.Filosofia oraøului øi a filosofiei poate sæ fie mai puflinsectaræ. De la Hobbes pînæ la John Rawls, ea eneîncrezætoare faflæ de începuturi. Ea traseazæstarea traffic-ului între interese, între pasiuni, întregînduri. Ea încearcæ vreun principiu care sæ-i permitæsæ regleze cum trebuie circulafliile pe care le observæ, pornind dela mijloacele pe care tradiflia i le oferæ. Dar, dedus sau indus, oraøul seaflæ în capul tuturor filosofiilor moderne. Øi, conceptualæ sau empiristæ,filosofia modernæ se prezintæ drept capul de care are nevoie oraøul pentrua fi amendat øi remodelat. Nu la sat poate sæ se nascæ aceastæ oscilaflieîntre curæflare criticæ øi re-poluare metafizicæ. Disperarea de a fonda pentrutotdeauna existenflele øi hotærîrea de a le da azil, nostalgia adeværatuluiøi oboseala precarului, dorinflele contrare de a se retrage în deøertulscolastic øi de a se angaja în lupte, toate aceste treceri schifleazæ zonanesiguræ în care filosoful urban face øi gîndeøte proba unei instalæri niciodatæîncheiate, cea a Occidentului.Megalopolisul de astæzi øi de mîine nu pare, pentru început, decît sæextindæ metropolele dincolo de limitele lor, sæ adauge o nouæ centuræde suburbii rezidenfliale zonei cartierelor øi sæ agraveze astfel oboselile,incertitudinile, insecuritatea. Dar de sub aceastæ simplæ extinderestræpunge o filosofie a faptului-de-a-fi-în-lume cu totul alta decît metafizicametropolelor.Dacæ Urbs devine Orbs øi dacæ zona devine întreaga cetate, atunci megalopolisuleste færæ afaræ. Øi, prin urmare, færæ înæuntru. Natura este subcontrol cosmologic, geologic, meteorologic, turistic øi ecologic. Sub controlsau sub rezervæ, sub rezervare. Nu se mai intræ în megalopolis. Elnu mai este un oraø care ar avea nevoie de a fi reînceput. Vechile „afaræ“,provincii, Africa, Asia, fac parte din el, amestecate cu indigenii occidentaliîn felurite moduri. Totul este stræin øi nimic nu este.149

Frumoasele edificii metafizice, în inima vechilor cetæfli øi a orgolioaselordowntown-uri, sînt conservate în camere de muzeu. Dincolo de cartierelemoderne, noile „zone rezidenfliale“ (perfect oximoron, dat fiindcæ nu se poate rezida pe zonæ) se infiltreazæ pe cîmpuri, în pæduri,pe dealurile de la malul mærii. Acestea sînt regiuni-fantomæ, locuite øipustii. Ele îøi înnoadæ tentaculele de la o comunæ la alta. Ele formeazæun flesut interstiflial între vechile organe urbane. Acest proces este numitconurbaflie. El închisteazæ vechile suburbii în jurul centrelor istorice.Ultimul zævor pus propagærii sælbatice a megalopolisului va cædeaatunci cînd prezenfla „realæ“ la locul de muncæ va deveni superfluæ. Corpulproducætor este deja un arhaism, aøa cum sînt ceasul de pontaj øimijloacele de transport. Telecomunicarea øi teleproducflia nu au nevoiede oraøe bine fæcute. Megalopolisul împresoaræ planeta de la Singaporela Los Angeles øi la Milano. În întregime zonæ între nimic øi nimic, el seabstrage din duratele øi din distanflele træite. Øi fiecare habitat devine unhabitaclu în care viafla constæ în emisia øi recepflia de mesaje.Schiflez acest decor în grabæ pentru cæ e trivial øi uøor de recunoscut.Odatæ cu megalopolisul, ceea ce realizeazæ øi ræspîndeøte Occidentuleste nihilismul sæu. El îl numeøte dezvoltare. Întrebarea pe care o punefilosofului este: ce anume ræmîne care sæ merite atunci cînd prezentareaoricærui obiect este atinsæ de irealitatea trecerii? Ræmîne modulprezentærii. Între naturæ øi artæ, diferenfla cade: în lipsa naturii, totul esteartæ sau artificiu. Dezvoltarea este o idee abstractæ, un cuvînt de conducætorcare nu conduce nimic, decît zecimale. Cît priveøte existenfla,megalopolisul se træieøte estetic. Monstrul conurbafliei întîlneøte filosofulpostmodern în punctul esteticii generalizate. Øi tot în acest punct eise rateazæ.Am început cu „cubismul“ unui Max Jacob, pentru cæ el este unul dinsemnele cele mai riguroase pe care nihilismul, cel a zonei, l-a fæcut îndomeniul literelor. „Stilul“ sæu, care este cel al lui Braque øi Picasso, demultiplicæobiectul øi corpul în faflete øi în schifle. „Situaflia“ sa recuzæautorul, motivul, publicul øi formele. Absolutul pe care-l vrea este nimiculrelafliei. Principiul romantic al „vieflii“, øi ceea ce persistæ din el însimbolism, este respins.Existæ atunci, înainte de Adorno, un singur filosof în Occident pentrua duce gîndirea la înælflimea nihilistæ a acestei scriituri øi a acestei arte?Sînt citafli Spengler øi Nietzsche. Dar primul nu este decît un avortonal celui de-al doilea, unul mai plat argumentat. Cît îl priveøte pe Nietzsche,a cærui gîndire mai mult sau mai puflin transcrisæ a hrænit într-adeværsperanfla disperatæ a scriitorilor, a pictorilor øi a muzicienilor, de-acumcu totul orfani, Nietzsche nu a reuøit sæ depatetizeze acel „nimic nu meritæ“.Scriitura în ditirambi øi în fragmente nu întrerupe, ci consolideazæfiliaflia romanticæ øi simbolicæ. Proza poeticæ a lui Zarathustra, precumøi scriitura sibilinicæ a ultimului Heidegger, e bine fæcutæ pentru a spuneaøteptarea venirii unui „ultim zeu“. Ea profetizeazæ încæ, aøa cum se spunecæ presocraticii au profetizat în vremea lor; numai cæ împrejurarea efavorabilæ, în lumina artificialæ a megalopolisului, unui laconism færæpatos. Wittgenstein, Gertrude Stein, Joyce sau Duchamp par a fi maibune capete „filosofice“ decît Nietzsche sau Heidegger – vreau sæ spunprin „mai bune“: mai apte sæ flinæ seama de neantul færæ ieøire cæruia-idæ naøtere Occidentul în acel prim sfert al secolului XX; øi prin „filosofice“înfleleg: dacæ e adeværat cæ filosofarea este o chestiune de „stil“, concluziela care Valéry, în maniera sa neoclasicæ tipic francezæ, ajunge în Léonardet les Philosophes [Leonardo øi Filosofii].O chestiune de stil, cred cæ aøa ceva agitæ, ameninflæ filosofia de azi, deaøa ceva este ea deopotrivæ tentatæ øi bænuitæ. În centru øi în suburbii,ea a fost înflelegerea chestiunii occidentale cu privire la fiinfla-în-lumeøi la fiinfla-împreunæ. Ea se întreba ce înseamnæ a locui, în vreme ce oraøulmultiplica încercærile de ræspuns la aceastæ întrebare, îøi fæcea øi-øi desfæceaplanul, mergea øi venea între istoria sa øi conceptul sæu, relua traseulmarginii sale între interior øi exterior. La fel, filosofia edifica øi demolasisteme, se stræduia sæ fondeze, rafliona nihilismul endemic, îl desfæøuraøi îl ascundea.Dar oraøul este în prezent de-bordat de megalopolis. Acesta nu areun exterior øi un interior, fiind unul øi celælalt împreunæ, ca o zonæ. Lafel, metafizica, înfleleasæ ca urbanizarea prin concept a unui afaræ al gîndirii,pare sæ-øi piardæ motivul atunci cînd acest afaræ, naturæ, realitate, zeu,om, se dizolvæ sub efectul criticii. Negarea activæ în întrebare øi în argumentse întoarce împotriva ei înseøi. Nihilismul nu poate ræmîne unobiect pentru gîndire sau o temæ, el afecteazæ modul dialectic care eranervul discursului filosofic. Nimicul reclamæ de la gîndire ca ea sæ se înscrienu ca produsul argumentului sæu critic, ci ca stilul scriiturii sale reflexive.De aceastæ datorie de stil, filosoful nu se poate achita „fæcînd esteticæ“.Atunci cînd estetica, acum mai bine de douæ secole, s-a introdus înfilosofie ca una din disciplinele sale, ea a început sæ anunfle declinul imperiuluiargumentativ (Urbs øi Orbs ale discursului). Ea relativiza metoda,modus logicus, opunîndu-i maniera, modus aestheticus, cum spuneaKant. În ciuda subtilelor torsiuni pe care acesta le producea categoriilorpentru a surprinde faptul estetic, sau tocmai din cauza lor, nimic nupoate sæ împiedice ca metoda sæ fie hæræzitæ a deveni un caz particularal manierei. Romantismul speculativ (fie-mi permisæ aceastæ prescurtare)edificæ din nou un sistem al naturii fondat pe manieræ. Dar esteesenflial manierei sæ ignore fundamentul, sistemul øi natura.Gîndirea filosofului pare, în fond, sæ sufere o mutaflie analogæ cu aceeacare afecteazæ existenfla oamenilor în megalopolis. S-ar putea spunecæ cele douæ momente aparflin aceluiaøi proces de estetizare generalizatæ.Ipoteza e ispititoare. E ca øi cum filosofia ar gæsi în megalopolis unsedativ: în debusolarea care o afecteazæ, ea n-ar face decît sæ ia partela încercarea pe care o suferæ comunitatea în megalopolisul dezafectat.Trebuie totuøi sæ criticæm acest diagnostic consolator øi sæ acceptæmsæ ne întristæm.Trebuie mai întîi sæ separæm esteticul în cultural øi artistic. Acest clivaje unul de principiu, aøa cum este øi cel dintre istorico-empiric øi transcendental.Dar el este øi unul observabil în fapte.Cultura a fost un mijloc într-o strategie. Pentru a duce ræzboiul împotrivadespoflilor øi a preoflilor la început, împotriva duømanului de clasæ maipe urmæ. Conøtiinfla oprimaflilor e sedusæ de valorile inamicului. Ea seva elibera cultivîndu-se. Luptætorul trebuie sæ fie eliberat în gîndirea sapentru a se elibera în realitate. Acesta e circulus vitiosus al oricærui proiectpedagogic øi revoluflionar. Ceea ce-l face pe copil sæ iasæ din acest cerce faptul cæ el creøte, asimileazæ cultura øi o uitæ realizînd-o. Dar ea esteadministratæ prea tîrziu bætrînilor copii care sînt exploataflii, prea tîrziu150

versoøi prea devreme. Ei nu mai pot s-o realizeze, dar pot încæ sæ creadæîn ea. Pedagogia se preschimbæ repede în propagandæ.Aceasta e soarta politicii culturale a social-democrafliei germane lapragul dintre secole. Cauza pare bunæ: moøtenitoare a proiectuluiaufklärer, ea constæ în instituirea, în cartiere, a unor comunitæfli decetæfleni luminafli øi de muncitori conøtienfli. Dar aceste instituflii sînt prinseîn Marea Crizæ, în Marele Ræzboi øi în nazism. Semn cæ asimilarea democraticænu a fost fæcutæ. Atunci cînd nihilismul îøi dezlænfluie violenfla,masele îøi pierd spiritul. Spiritul pierdut se numeøte inconøtient. Politicaculturalæ nazistæ flinteøte inconøtientul, pentru a-i mobiliza energia.Este vorba de a inculca poporului aflat la restriøte fabula destinului sæuoriginar, care este salvarea Europei de la decadenfla nihilistæ. Miza „culturii“ca politicæ øi propagandæ constæ tocmai în a favoriza acting-outulaceste fantasme paranoice. Politica culturalæ devine esenflialul politicii.Comunitatea se „reconstituie“ urcînd pe scena pe care figurile eroicesînt oferite transferului sæu sælbatic. Nihilistul nu este combætut decît fiindinteriorizat ca esteticæ fabuloasæ. Arta politicæ este „cultura“, iar „cultura“este arta de a cælæuzi transferul. Dispuse în arhitecturi„vii“, masele se privesc mimînd triumful uneivoinfle de putere arhaice.Aceastæ perversiune n-a fost una circumstanflialæ.Ea n-a dispærut odatæ cu înfrîngerea nazismului.Færæ îndoialæ, „conflinutul“ culturii se schimbæ:dupæ cel de-al Doilea Ræzboi Mondial, figurile însærcinatesæ mobilizeze energiile inconøtiente sîntde o altæ naturæ. Ele se adreseazæ individului carelocuieøte în megalopolis, øi nu cetæfleanului, muncitoruluisau omului unui popor, adicæ locuitoruluimetropolelor. Cultura manipuleazæ dorinfla de dezvoltare (inclusiv deculturæ) mai degrabæ decît aceea de justiflie, de egalitate sau de destin.Iar mass-media oferæ politicii culturale a liberalismului capitalist triumfætorposibilitæfli imense de estetizare. Acesta e un loc comun astæzi øide aceea trec peste detalii. Trebuie doar sæ notæm cæ multiplicitatea concurenflialæa figurilor propuse de instituflia culturalæ a megalopolisului esteesenflialæ pentru aceastæ politicæ. Ea îi asiguræ permisivitatea øi-i conferæun aer de criticæ graflie comparafliei posibile între „bunele obiecte“.Aceastæ estetizare pluralæ tinde sæ facæ din cultura noastræ un muzeu.Obiectele, sau conflinuturile, devin indiferente. Singura întrebare estedacæ ele sînt „interesante“. În ce fel ceea ce este indiferent poate fi interesant?Atunci cînd obiectul îøi pierde valoarea de obiect, ceea ce maipæstreazæ valoare este „maniera“ în care el se prezintæ. „Stilul“ devinevaloarea. Transferul are loc asupra „stilului“. Estetica este ræspunsul pecare megalopolisul îl dæ angoasei næscute din lipsa de obiect. Muzeulca instituflie culturalæ proprie megalopolisului este un soi de zonæ. Toateculturile sînt suspendate în el între locul lor de aiurea øi aici-ul nostru,care este el însuøi locul de aiurea al aici-ului lor dispærut.Dar aceastæ esteticæ muzealæ trebuie sæ ræmînæ sub legea imaginarului.Ea trebuie sæ „intereseze“, adicæ sæ ofere maniere, desigur, stiluri,mai degrabæ decît obiecte, cærora totuøi cererea de securitate øi de protecflie(împotriva angoasei abandonærii) li se poate ataøa ca unor obiecte.Oricît de diverse ar fi, toate manierele permise øi suspendate în muzeuræmîn sub aceeaøi regulæ ca obiecte de cult: ele trebuie sæ fie „bune“sau „rele“, sæ (se) dea de iubit sau de urît. Regulæ a ofertei øi cererii pepiafla libidinalæ.Or, aceasta nu este nicidecum estetica la care filosoful de astæzi este constrîns.Nu voi descrie semnele, sau cæile, nenumærate, aparente în toatedisciplinele filosofice, prin care acest nou curs se impune gîndirii. Voispune doar un lucru, care are de-a face în mod nemijlocit cu chestiuneanoastræ: modernismele au fost umanisme, religii ale Omului. Acesta afost o vreme ultimul „obiect“ neatins de nihilism. Dar a devenit curîndclar cæ acest obiect trebuia la rîndul sæu sæ fie distrus. Ultimul consemnlæsat de cætre umanism este: Omul nu e Om decît prin ceea ce-l excedeazæ.Enigma acestui exces este færæ îndoialæ ceea ce a intrigat întotdeaunafilosoful. Dar, în cadrul estetic pe care i-l impune nihilismul contemporan,aceastæ enigmæ trebuie sæ fie gînditæ ca „prezenfla“ prin care absolutul,care este lipsa-de-raport, face semn în forme, care sînt relaflia. Adicæ,bunæoaræ, stilul øi situaflia în sensul pe care Max Jacob îl dæ acestor termeni,aøa cum am spus la început. Este vorba deci de cu totul altcevaaici decît de o esteticæ a cererii imaginare. Este vorbade ceea ce Anticii, în timpul celebrei øi decisiveiCerfli, au apærat împotriva Modernilor, acummai bine de douæ secole – apærat øi elaborat, înnumele a ceea ce Tratatul lui Longin denumeasublimul.Nu existæ obiect sublim. Øi, dacæ existæ o cererede sublim, sau de absolut, în cîmpul estetic, îi stæîn fire sæ fie dezamægitæ. Atunci cînd comerflul iaîn stæpînire sublimul, îl preschimbæ în ridicol. Øi numai existæ nici esteticæ a sublimului, pentru cæsublimul este un sentiment care-øi extrage amara sa plæcere din nulitateaaisthesis-ului. Durere resimflitæ din inconsistenfla oricærui obiect,el este øi exaltarea gîndirii trecînd peste marginile a ceea ce poate sæfie prezentat. „Prezenfla“ absolutului este contrariul prezentærii. Semnulpe care ea-l face scapæ semioticii, precum øi fenomenologiei, deøise iveøte ca un eveniment cu ocazia prezentærii unui fenomen, sensibiløi înzestrat cu sens, de altfel.Sensibilul este întotdeauna prezentat, aici øi acum, în forme. Dar ceeace este artistic în forme, sau artisticul, este un gest, un ton, un timbru,acceptat øi dorit, care le transcende locuindu-le în acelaøi timp. Artisticuleste pentru cultural aøa cum realul dorinflei este pentru imaginarulcererii. Absolutul este numele gol (gol pentru filosoful megalopolisului)a ceea ce excedeazæ toate punerile în formæ øi în obiect færæ a fi înaltæ parte decît în ele. Cererea de forme øi de maniere se poate metamorfoza,asemeni stilurilor øi culturilor. Dar dorinfla, pentru cæ obiectulsæu este absolutul, este necondiflionatæ. Dacæ artisticul capodoperelorpoate stræbate vicisitudinile pe care culturalul le suferæ în cursul istoriei,este øi pentru cæ gestul operei semneazæ dorinfla niciodatæ împlinitæ. Oricereducere a artisticului la realitatea culturalæ este o renegare a dorinflei.În megalopolisul estetizant, filosoful se gæseøte, sau mai degrabæ se pierde,în poziflia de a se pæzi de sau de a fline seama de nimicul care este absolutul.Poziflie destul de ridicolæ… El se pierde ca intelectual în øi pentrucetate pentru cæ aceasta se pierde. Se pierde ca stæpîn al conceptelorøi al edificiilor de concepte; el are nevoie, în aceastæ privinflæ, sæ frecven-151

teze øcoala øtiinflelor øi a tehnicilor. Nu mai e vreme pentru el sæ se gîndeascæla construirea unei metropole pentru gîndire, aøa cum îl însærcinaseøi îl creditase comunitatea modernæ, fæcînd din el profesorul deuniversalitate. El are nevoie, dimpotrivæ, sæ considere trecætoare saupericuloasæ tentaflia de a gîndi cu comunitatea sau împotriva ei, de a seangaja într-un partid sau în apropierea lui, oricare ar fi acesta.O asemenea dezabuzare are loc nu în numele realismului, ci în numeleabsolutului. Dacæ phrazein, a fraza, a face semn în tæcere, este singurulmod de a semnala pe care-l putem atribui absolutului, îmi imaginezfilosoful în megalopolis dedat frazofiliei. Ar fi felul sæu, imund, de a fi înlume. Nicidecum retragerea sau turnul de fildeø. Øi nici angajamentul,manifestul sau declaraflia – decît atunci cînd probitatea cerutæ oricæruicetæflean o impune. Øi încæ mai puflin întoarcerea la teologii øi la culte.Ar fi mai degrabæ o vedere oblicæ asupra vizibilului, suficient de divergentæpentru a întrevedea în ea ceea ce nu este vizibil. O ureche destulde surdæ pentru a nu fi sedusæ de melodia øi armonia formelor, destulde finæ pentru a recepta timbrul øi nuanfla. Impasibil la seducfliile megalopolisuluiestetizant, dar afectat de ceea ce ascund ele manifestînd: tînguireatæcutæ næscutæ din absenfla absolutului.Dar este oare adeværat cæ estetica (a)climatizatæ, care este modul deexistenflæ în megalopolis, „manifestæ øi ascunde“, aøa cum am spus, suferinflaunei lipse de absolut? Sau nu este cumva aceastæ suferinflæ decîto afabulaflie de care are nevoie filosofia pentru a legitima rolul pe careøi-l atribuie?Imensa zonæ freamætæ de miliarde de mesaje înæbuøite. Chiar øi violenflelesale, ræzboaiele, insurecfliile, revoltele, dezastrele ecologice, foametea,genocidurile, crimele, sînt difuzate ca spectacole, cu menfliunea: vedefli,nu e bine, e nevoie de noi reglementæri, trebuie sæ inventæm alte formede comunitate, asta o sæ treacæ. Disperærile sînt astfel luate drept dezordinide corectat, niciodatæ ca semnele unei lipse iremediabile.Aceastæ decædere a dorinflei øi degradarea tuturor semnelor în imaginarulgestiunii dau megalopolisului stilul sæu straniu, cel de zonæ deopotrivæprecaræ øi confortabilæ. Se epuizeazæ oare adeværul megalopolisului înacest stil? Nu lasæ el niciun rest? Este filosoful de astæzi nebun, sau scriitorul,sau artistul, atunci cînd se încæpæflîneazæ sæ aplece urechea la lipsade absenflæ pe care crede c-o aude bodogænind în surdinæ în acest stil?Existæ oare mizerie, aceastæ mizerie, totuøi în cotidianul megalopolisului?Nu cumva pentru ea trebuie scriitura, cea a unui Céline, bunæoaræ,sæ se facæ martor, cu preflul de a merge pînæ la capætul nopflii sale? Scriitura,cea reflexivæ mai ales, cea a filosofului de astæzi, nu este oare ceeace trebuie sæ obflinæ creditul nemuririi smulgînd-o morflii aseptizate careeste existenfla noastræ de locuitori ai zonelor bogate? N-o sæ øtimniciodatæ ce se numeøte cunoaøtere. Megalopolisul este în orice caz perfectorganizat pentru a ignora øi a face sæ se uite aceste întrebæri,aceastæ întrebare. Øi totuøi, uitarea uitærii ne face încæ semn îndeajunspentru ca scriitura – arta, literatura øi filosofia laolaltæ – sæ se încæpæflînezesæ depunæ mærturie pentru faptul cæ existæ rest.Traducere de Ciprian MihaliText preluat din volumul Moralités postmodernes, Paris, Galilée, 1993, pp. 25–36, cu amabilaautorizare a editorului francez.Oraøulîn epoca reproducerii sale turisticeBoris Groys1. Oraøul a luat naøtere, originar, ca proiect de viitor: oamenii s-au deplasatde la flaræ la oraø, pentru a se retrage din calea vechilor forfle alenaturii øi a clædi un nou viitor, pe care sæ-l poatæ alege øi controla ei înøiøi.Pînæ astæzi, întreaga istorie a omului a fost determinatæ de aceastæ miøcarede la flaræ la oraø – prin aceastæ miøcare, istoria îøi urmeazæ, defapt, cursul. Într-adevær, viafla la flaræ a fost, în mod repetat, stilizatæ caepoca de aur a armoniei øi fericirii „naturale“. Însæ aceste amintiri înfrumuseflatedespre viafla petrecutæ în naturæ nu i-au împiedicat înniciun fel pe oameni sæ meargæ mai departe, pe drumul istoric apucatcîndva. Oraøul ca atare îøi are øi dimensiunea utopicæ imanentæ,deoarece se situeazæ dincolo de ordinea naturalæ. Locul oraøului esteu-toposul. Odinioaræ, zidurile oraøului delimitau locul pe care eraconstruit oraøul øi marcau, prin aceasta, în mod clar, caracterul sæu u-topic. De fapt: cu cît mai utopic îi era îngæduit unui oraø sæ fie, cu atîtmai greu trebuia sæ fie sæ ajungi øi sæ pæøeøti în acel oraø, fie el tibetanulLhasa, Ierusalimul ceresc sau indicul Shambala. Oraøul tradiflionalse izola de restul lumii, pentru a merge pe propriul sæu drum în viitor.Oraøul genuin nu e, aøadar, doar utopic, ci øi antituristic: el se izoleazæîn spafliu øi se miøcæ în timp.Lupta împotriva naturii nu a încetat, fireøte, niciodatæ, chiar øi în interioruloraøului. Deja Descartes constata, la începutul Discursului despremetodæ, cæ oraøele care s-au dezvoltat istoric øi, de aceea, nu se sustragcomplet iraflionalitæflii ordinii naturale vor trebui, de fapt, dærîmateîn întregime, pentru a clædi, pe locul devenit gol, un oraø nou, raflional,complet. Mai tîrziu, Le Corbusier pretindea ca oraøele istorice, inclusivParisul, sæ fie aruncate în aer, pentru a construi, în locul lor, noi oraøeale rafliunii. Visul utopic de raflionalitate totalæ, claritate øi control al mediuluicitadin conduce, aøadar, la desfæøurarea unei dinamici istorice,care se manifestæ în reconstruirea permanentæ a tuturor domeniilorvieflii citadine. Næzuinfla spre utopie constrînge oraøul la permanentaautodepæøire øi autodistrugere. Astfel, oraøul a devenit un loc al revolufliei,al transformærilor revoluflionare, al noilor începuturi perpetue,al modei superficiale, al permanent schimbætoarelor lifestyle-uri. Construitca oazæ a siguranflei, oraøul devenea, prin urmare, scena criminalitæflii,nesiguranflei, distrugerii, anarhiei øi terorismului. În consecinflæ,oraøul se prezintæ ca un amestec de utopie øi distopie, la care modernitatea,færæ îndoialæ, apreciazæ øi iubeøte, în ceea ce-l priveøte, maimult distopicul decît utopicul – decadenfla, pericolul, nefamiliarul.Acest oraø al eternului provizorat a fost, adeseori, descris literar øi însce-BORIS GROYS este profesor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe. Între 1965 øi 1971 a studiatfilosofia øi matematica la Leningrad, emigrînd în 1981 în Germania. A publicat numeroase studii øi eseuride esteticæ øi filosofie. Una din cunoscutele sale cærfli, Despre nou. Eseu de economie culturalæ, a apærutla Idea Design & Print în 2003. Dintre publicafliile sale mai importante amintim: Gesamtkunstwerk Stalin(München, 1988), Die Kunst des Fliehens (în colaborare cu Ilya Kabakov) (München, 1991), FluchtpunktMoskau (Stuttgart, 1994), Unter Verdacht. Eine Phänomenologie der Medien (München, 2000).152

versonat cinematografic: este oraøul înfæfliøat, de exemplu, în Blade Runnersau în Terminator (1 øi 2), oraø în care, întotdeauna, totul e læsat liberspre a fi aruncat în aer øi ars, fiindcæ s-a încercat mereu, iaræøi øi iaræøi,sæ se elibereze locul pentru cele ce vor urma, pentru cele viitoare– øi mereu, din nou, venirea celor viitoare e împiedicatæ øi amînatæ,deoarece resturile celor deja construite nu pot fi dærîmate cu totul,øi faza pregætitoare, în curs, nu poate ajunge niciodatæ la capæt. Dacæîntr-adevær existæ, ca efect final, ceva durabil în oraøele noastre, atuncie doar aceastæ continuæ pregætire pentru a crea ceva durabil, o perpetuæamînare a solufliei definitive, o reconstruire permanentæ, o reparafliedurabilæ øi o acomodare treptatæ la necesitæfli noi.2. Acum însæ, în modernitate, acest impuls utopic, aceastæ næzuinflæspre un oraø ideal s-a diminuat cu timpul – øi a fost, treptat, înlocuitæcu fascinaflia turismului. Astæzi, dacæ nu mai sîntem satisfæcufli de viaflaoferitæ de propriul nostru oraø, nu încercæm sæ schimbæm, sæ revoluflionæmsau sæ reconstruim acest oraø, ci cælætorim, pur øi simplu, într-unalt oraø – pentru scurt timp sau pentru totdeauna–, spre a gæsi acolo ceea ce simflim cæ lipseøteîn oraøul nostru. Mobilitatea între oraøe –în toate formele turismului øi ale migrafliei – a modificatprincipial atît relaflia noastræ cu oraøul, cîtøi oraøele noastre însele. Refleaua globalæ øimobilitatea au pus, principial, sub semnul întrebæriicaracterul utopic al oraøului – ele au înscrisdin nou utoposul citadin în topografia unui spafliuglobalizat. Nu întîmplætor McLuhan vorbea,referitor la aceastæ reflea globalæ, nu de un oraøglobal, ci de un sat global. Deopotrivæ pentru turiøti øi pentru emigranfli,flara de care aparfline oraøul devine, din nou, o temæ principalæ.Înainte de toate, prima fazæ a turismului modern, pe care o denumescdrept una a turismului romantic, a produs, în raport cu oraøul, o atitudinedecis antiutopicæ. Turismul romantic, în înflelesul secolului alXIX-lea, conducea cætre o anumitæ întærire a oraøului, care a fost interpretatca sumæ a ceea ce este demn de væzut din punct de vedereturistic. Turistul romantic nu cautæ proiecte utopice universale, cidiferenfle culturale øi identitæfli locale. Privirea sa e nu utopicæ, ci conservativæ– îndreptatæ nu înspre viitor, ci orientatæ cætre obîrøie. Turismulromantic e o maøinæ a preschimbærii provizoratului în definitiv, atemporalului în etern, a efemerului în monumental. Cînd un turist viziteazæîn trecere un oraø, acest oraø se prezintæ privirii sale ca anistoric,etern, ca o sumæ de edificii care erau dintotdeauna acolo øi vor ræmînepentru totdeauna astfel, aøa cum sînt ele astæzi – cæci turistul nupoate urmæri miøcarea istoricæ a unui oraø øi nu poate imita impulsulutopic care propulseazæ oraøul în viitor. Turismul romantic suprimæ,prin aceasta, utopia pe care o realizeazæ. Privirea turisticæ romantizeazæ,monumentalizeazæ øi eternizeazæ tot ceea ce întîlneøte în cale. Iar oraøulse conformeazæ acestei utopii realizate – acestei priviri de meduzæ aturiøtilor romantici.Monumentele unui oraø nu stau mereu acolo øi-øi aøteaptæ – spre afi væzute de cætre ei – turiøtii, ci turismul, înainte de toate, creeazæ acestemonumente. Un oraø este monumentalizat în primul rînd prin turism– înaintea privirii turiøtilor aflafli în trecere, cotidianul oraøului, carepermanent curge øi permanent se modificæ, se transformæ într-oimagine monumentalæ a eternitæflii. Iar sporirea turismului înseamnæøi o sporitæ rapiditate a monumentalizærii. Træim astæzi, în oraøele noastre,o explozie a eternitæflii sau, mai bine spus, a eternizærii. Astæzi existænu doar monumente recunoscute ca Turnul Eiffel sau Domul din Köln,care ne par demne de a fi conservate, ci øi cele faflæ de care avem unsentiment de familiaritate: ah, dar întotdeauna a fost aøa øi va fi întotdeaunaaøa. Chiar øi atunci cînd, de pildæ, cælætoreøti la New York øimergi în South Bronx, acolo unde drogdealer-ii se împuøcæ unii pe alfliisau, cel puflin, aratæ ca øi cum chiar ar vrea, reciproc, sæ se împuøte,aceastæ scenæ capætæ demnitatea monumentalului. Îfli închipui: da, aiciîntotdeauna a fost aøa øi va fi întotdeauna aøa – aceøti tineri pitoreøti,øi aceste ruine romantice, øi acest pericol pîndind pretutindeni. Øi cîndapoi, mai tîrziu, citeøti în ziare cæ locul se cuvine a fi asanat, te consterneazæøi simfli aceeaøi tristefle ca øi atunci cînd ai afla cæ Domul din Kölnsau Turnul Eiffel ar urma sæ fie demolate, pentru a se face, în locul lor,un supermarket. Îfli închipui: aici va fi distrusæ oparte a vieflii autentice, aparte, diferite, aici totul,din nou, va fi aplatizat øi banalizat, aici monumentaluløi eternul vor fi, irevocabil, pierdute. Însæacest doliu e prematur. Cæci atunci cînd cælætoreøtidin nou spre acelaøi loc deja asanat, îfli închipui:cît de perfect plat, urît, banal e totul aici – aici afost, evident, dintotdeauna la fel de plat øi va ræmîneîntotdeauna aøa. Prin aceasta, locul va firemonumentalizat, cæci cotidianul øi banalul dintr-ocælætorie vor ajunge exact la fel de monumentaleca excepflionalul. Nu calitatea inerentæ a unui monumentdecide asupra monumentalitæflii sale, ci aceastæ monumentalitatereiese exclusiv din jocul perpetuu al monumentalizærii, demonumentalizæriiøi remonumentalizærii, care, prin privirea turiøtilor romantici,e pus în funcfliune.Pentru prima datæ, figura turistului global plecat la drum în cæutareatræirilor estetice a fost, de altfel, tematizatæ filosofic la Kant – øi anumeîn a sa teorie a sublimului (în Critica facultæflii de judecare 1 ). Turistul romantice, prin urmare, acela care îøi recunoaøte pînæ øi propria decæderedrept un flel de cælætorie dezirabil – øi, în acelaøi timp, e în staresæ o perceapæ drept un eveniment sublim. Ca exemplu pentru sublimulmatematic, Kant alege munflii sau oceanele, care par sæ depæøeascæmæsura normalæ a puterii omeneøti de reprezentare. Pentrusublimul dinamic, el numeøte evenimente ale naturii violente, aøa cumsînt furtunile, erupfliile vulcanice øi alte catastrofe de odinioaræ, care,de pildæ, prin violenfla lor, ne ameninflau direct vieflile. Acum, acesteameninflæri, spre care turistul romantic cælætoreøte, nu mai sînt, ca atare,sublime – aøa cum nici monumentele citadine nu mai sînt, ca atare,monumentale. Sublimul constæ, dupæ Kant, nu în „vreun obiect al naturii“,ci în „posibilitatea care stæ în noi“ de a judeca øi a gusta færæ teamælucrurile (Dinge) care ne ameninflæ. 2 Subiectul ideii infinite de rafliuneeste, prin urmare, pentru Kant, înainte de toate, un turist care întotdeaunacautæ, în mod repetat, neobiønuitul, enormul øi pericolul, pentrua face dovada superioritæflii sale, a sublimului sæu în ceea ce153

priveøte natura. Totodatæ însæ, Kant trimite, într-un alt loc al scrierii sale,la niøte locuitori din Alpi, care øi-au petrecut întreaga viaflæ în munfli,pe care nicidecum nu-i consideræ drept sublimi øi-i socoteøte, „færæezitare, pe tofli, niøte smintifli, adoratori ai gheflarilor“. Prin urmare, privireaturistului romantic ræmîne, în vremea lui Kant, încæ radical stræinæde privirea flæranului de la munte. Turistul dispune de o privire globalizantæ,pentru care ceva precum figura flæranului elveflian funcflioneazæca parte a peisajului – øi, de aceea, nu-l deranjeazæ nicicum. Iar pentruflæranul elveflian, care se îndeletniceøte cu cele care-l înconjoarænemijlocit øi are grijæ de ele, turistul romantic e un smintit, un idiot,pe care, de fapt, nici nu-l poate lua în serios. Între timp, fireøte, situaflia,cum øtim, s-a schimbat, din nou, cu totul. Øi dacæ populaflia corespunzætoarea unei regiuni îi consideræ, ca înainte, pe turiøtii internaflionalicare cælætoresc niøte smintifli, aceastæ populaflie se simte – cusiguranflæ, înainte de toate din motive economice – din ce în ce maiobligatæ sæ asimileze privirea globalizantæ care e îndreptatæ asupra eiøi sæ îøi adecveze propriul ei mod de viaflæ gustului estetic al vizitatorilor,al cælætorilor, al turiøtilor. Øi nu doar asta: chiar øi flæranii de la munteîncep sæ cælætoreascæ øi devin, la rîndul lor, turiøti.3. Timpul în care træim astæzi este øi un timp al turismului postromantic,adicæ confortabil øi, simultan, total, care marcheazæ o nouæ fazæîn istoria raporturilor dintre utoposul citadin øi topografia acestui pæmînt.Aceastæ nouæ fazæ este, de fapt, uøor de caracterizat: nu doarturistul romantic solitar, ci øi tot felul de oameni, lucruri, semne øi imagini,care provin din tot felul de culturi locale, încep sæ-øi pæræseascælocul de provenienflæ øi pleacæ în cælætorie în jurul lumii. Opoziflia strictæîntre turistul romantic care cælætoreøte global øi populaflia domiciliatælocal dispare. Oraøul nu-i mai aøteaptæ pe turiøti – el însuøi începesæ circule global, sæ se reproducæ la scaræ mondialæ, sæ se extindæ întoate direcfliile. Øi oraøul chiar se miøcæ øi se reproduce vizibil mai repededecît se poate miøca turistul romantic individual. Aceastæ stare de faptprovoacæ lamentaflia, larg ræspînditæ astæzi, cæ toate oraøele se aseamænædin ce în ce mai mult, cæ ele se omogenizeazæ – cînd vii ca turistîntr-un nou oraø, acolo vezi acelaøi lucru pe care l-ai mai væzut dejaîn toate celelalte oraøe. Aceastæ experienflæ a asemænærii reciproce atuturor oraøelor de astæzi îl induce, adesea, pe observator în eroare,fæcînd sæ disparæ, în procesul globalizærii, particularitæflile culturale locale,identitæflile øi diferenflele. Adeværul e cæ ele nu au dispærut, ci, larîndul lor, au pornit la drum – øi au început sæ se reproducæ la scaræmondialæ øi sæ se ræspîndeascæ.De mult putem savura bucætæria chinezæ nu doar în China, ci øi în NewYork, în Paris sau în Dortmund. Øi cînd întrebi în ce context culturalbucætæria chinezæ are cel mai bun gust, ræspunsul nu trebuie sæ suneneapærat „China“. Dacæ, aøadar, ajungem astæzi în China øi, de obicei,nu resimflim oraøele chineze ca fiind exotice, în niciun caz acest faptnu rezidæ numai în aceea cæ acele oraøe au fost influenflate de cevadin arhitectura internaflionalæ modernæ de origine occidentalæ, ci øi înaceea cæ mult din ceea ce vezi acolo ca „autentic chinez“ e deja familiarunui vizitator din America sau Europa, fiindcæ el poate resimfli acestspecific chinez în propriul sæu oraø. Prin urmare, ceea ce este localnu dispare – dimpotrivæ, devine global. Deosebirea dintre oraøe setransformæ în deosebiri intracitadine. Rezultæ un oraø mondial global,care înlocuieøte satul global. Acest oraø mondial funcflioneazæ ca omaøinæ de reproducere, care reproduce relativ repede, în toate celelalteoraøe ale lumii, tot ceea ce este local într-un anumit oraø.Oraøele distincte devin astfel, cu timpul, din ce în ce mai asemænætoare,færæ ca un anumit oraø sæ serveascæ drept model pentru toatecelelalte. Atunci cînd o nouæ variantæ de muzicæ rap se iveøte într-oanumitæ parte a New Yorkului, ea începe încet sæ influenfleze spafliulsonor al altor oraøe – dar øi o nouæ sectæ din India îøi reproduce curepeziciune ashram-urile øi le ræspîndeøte peste tot în lume.Înainte de toate însæ, artiøtii øi intelectualii de astæzi îøi petrec cea maimare parte a timpului tranzitînd – de la o expoziflie la alta, de la unproiect la altul, de la o conferinflæ la alta, de la un context cultural localla altul. De la fiecare participant în parte al scenei culturale de azi seaøteaptæ ca el sæ-øi ofere producflia unui spafliu public global øi sæ fiepregætit sæ se miøte permanent dintr-un loc în altul øi sæ-øi prezinte pretutindenimunca în mod convingætor. Atît speranflele, cît øi spaimelesînt legate de o asemenea viaflæ în tranzit. De curînd, artistului i se oferæposibilitatea de a scæpa, într-un mod relativ nedureros, de constrîngereaunui gust local dominant. Mulflumitæ mijloacelor de comunicareactuale, artistul îøi poate cæuta adepfli în toatæ lumea, în loc sæ încercea se adapta gustului øi orientærii culturale ale mediului sæu nemijlocit.De altfel, prin aceasta, se læmureøte øi situaflia unei anumite depolitizæria artei contemporane, care este atît de frecvent deplînsæ în zilelenoastre. Artistul din trecut, care nu putea gæsi nicio înflelegere pentruopera sa în interiorul culturii sale locale, îøi proiecta speranflele,înainte de toate, în viitor – în transformæri politice care trebuie sæ creezeun nou, viitor privitor. Astæzi, impulsul utopic øi-a schimbat direcflia:se cautæ recunoaøterea nu în timp, ci în spafliu. Globalizarea a înlocuitviitorul ca loc al utopiei. În locul unei politici avangardiste a viitorului,astæzi se practicæ o politicæ a cælætoriei, a peregrinærii, a nomadismului,care însæ introduce din nou dimensiunea utopicæ ce pærea pierdutæîn timpurile turismului romantic.Iar aceasta înseamnæ: cælætori fiind, noi observæm astæzi nu atît contextelelocale distincte, cît, mai degrabæ, pe ceilalfli cælætori, în contextulunei cælætorii permanente, globale, care devine identicæ cu viaflaîntr-un oraø mondial. Chiar øi arhitectura urbanæ contemporanæ începesæ se miøte mai repede decît cei care o contemplæ. Ea e aproapemereu – sau, cel puflin, de cele mai multe ori – deja acolo unde turiøtiitrebuie mai întîi sæ ajungæ. Cursa contra cronometru dintre turist øiarhitecturæ este pierdutæ în zilele noastre de cætre turist. Acest lucruîl înfurie astfel pe turist, fiindcæ el dæ pretutindeni peste aceeaøi arhitecturæ,însæ, în acelaøi timp, observæ øi admiræ cît de eficace poate sæse impunæ o anumitæ arhitecturæ în contexte culturale atît de diferite.Astæzi sîntem pregætifli, înainte de toate, sæ consideræm încîntætoareestetic øi convingætoare aceleaøi strategii artistice, capabile sæ producæo artæ care poate sæ se afirme mondial, în contexte culturale diferiteøi în condiflii de receptare la fel de bune. Ceea ce astæzi ne fascineazæsînt nu diferenflele locale limitate øi identitæflile culturale, ci formele artisticecare îøi pot imediat afirma, pretutindeni, propria identitate øi integritate.Întrucît am devenit cu toflii turiøti øi îi putem observa, prinurmare, doar pe ceilalfli turiøti, noi admiræm, în primul rînd, în cazul154

versotuturor lucrurilor, obiceiurilor øi practicilor, capacitatea lor de reproducere,de ræspîndire, de autoconservare, de supraviefluire în condifliilocale diferite.Strategiile turismului postromantic, total, înlocuiesc, aøadar, astæzi,vechile strategii ale utopiei øi luminærii. Stilurile arhitecturale øi artisticemoøtenite, prejudecæflile politice, miturile religioase øi obiceiuriletradiflionale nu mai existæ pentru a fi depæøite în numele universalului,ci pentru a fi reproduse turistic øi ræspîndite mondial. Actualul oraømondial este omogen, færæ a fi universal. Înainte se credea cæ pofli gîndiøi crea universal dacæ se dovedea cæ eøti în stare sæ-fli transcenzi propriatradiflie localæ, în numele universalului øi generalului. De aceea afost reducflionistæ utopia avangardei radicale: voia sæ aspire mai întîi lao formæ puræ, elementaræ, care renunflæ la întregul caracter istoric øilocal, spre a pretinde apoi, pentru aceastæ formæ, o valoare universalæ,globalæ. Astfel a procedat arta modernismului clasic – întîi reducereala esenflial, apoi ræspîndirea mondialæ. Arta contemporanæ øiarhitectura se ræspîndesc, dimpotrivæ, global, færæ sæ execute o astfelde reducere la esenflial øi general. Posibilitæflile refleleiglobale, universale, mobilitæflii, reproduceriiøi ræspîndirii au reclamat învechita pretenflietradiflionalæ la universalitatea formei sau conflinutului.Astæzi se poate ræspîndi orice formæ culturalæ,færæ a i cere sæ ridice, de la sine, vreo pretenfliede universalitate. Universalitatea gîndirii e înlocuitæprin universalitatea ræspîndirii mediale aoricærui bagaj de idei local. Universalitatea formeiartistice e înlocuitæ prin reproducerea globalæ aoricærei forme locale. Ca urmare, privitorul deastæzi este confruntat permanent cu acelaøi mediu urban, færæ ca, totodatæ,sæ se poatæ spune cæ alcætuirea formalæ a acestui mediu ar fi învreun sens „universalæ“. În timpurile postmodernului, arhitecturapracticatæ în descendenfla Bauhausului a fost criticatæ ca fiind una monotonæøi reducflionistæ – ca o arhitecturæ care niveleazæ øi øterge toateidentitæflile locale. Astæzi însæ, orice stil local se ræspîndeøte într-adeværglobal, aøa cum odinioaræ se ræspîndea doar stilul internaflional.Astfel, rezultæ, ca urmare a turismului total, o omogenitate færæ universalitate– o dezvoltare contemporanæ genuinæ, una realmentenouæ. În reînnoitul context al turismului total, noi avem, prin urmare,de a face însæ cu o utopie, care se deosebeøte radical de utopia citadinæa oraøului, care se delimiteazæ de topografia ræmasæ, de restul flærii.Astfel, noi træim astæzi într-un oraø mondial, în care locuitul øi cælætoritulau devenit identice – iar deosebirea dintre locuitori øi vizitatori numai e perceptibilæ. Utopia miøcærii globale permanente a fost, aøadar,înlocuitæ de utopia unei ordini universale eterne. În conformitate cuacest lucru, s-a modificat øi dimensiunea distopicæ a acestei utopii –celule teroriste øi droguri noi se reproduc în toate oraøele lumii, la felde repede ca, de pildæ, magazinele Prada.Cîfliva utopiøti radicali ai avangardei ruse de la începutul secolului XXau schiflat deja, în mod interesant, cîteva proiecte pentru oraøeleviitorului, în care locuinflele øi casele trebuiau sæ fie, în primul rînd, uniformeøi, în al doilea rînd, mobile. Într-o manieræ minunatæ, cælætoriaturisticæ însæøi devine aici flelul cælætoriei. Poetul Velimir Hlebnikovpropunea ca tofli locuitorii Rusiei sæ fie plasafli în celule de sticlæ locuibile,montate pe biciclete, putînd astfel sæ cælætoreascæ pretutindeni øi sævadæ tot – øi, în acelaøi timp, putînd fi væzufli nestingherit. Turistul øi locuitoruloraøului devin, prin aceasta, identici – øi tot ceea ce un turistpoate îndeosebi privi sînt ceilalfli turiøti. De altfel, Kazimir Malevici adus mai departe proiectul lui Hlebnikov, în mæsura în care, aøa cumsugera, fiecare om trebuia sæ fie plasat într-o navæ cosmicæ individualæ,astfel încît acesta sæ pluteascæ continuu în cosmos øi sæ poatæ zburade la o planetæ la alta. Aici, omul devine definitiv un turist etern, caree permanent în cælætorie øi, în felul acesta, el însuøi – izolat în celulasa individualæ øi mereu identicæ cu ea însæøi – devine un monument.Aceasta este o viziune pe care o gæseøti, de exemplu, øi în cunoscutulserial de televiziune Star Trek, unde nava spaflialæ se transformæ într-unspafliu permanent miøcætor, utopic sau monumental, care, dupænenumæratele episoade ale acestei serii, nu se schimbæ niciodatæ, deøi– sau, mai curînd, deoarece – el se miøcæ încontinuu cu viteza luminii.Utopia apare aici ca depæøire a opozifliei dintre sedentaritate øi cælætorie,domiciliere øi nomadism, confort øi pericol,oraø øi mediu rural – ca o creaflie a unui spafliutotal, în care topografia suprafeflelor terestredevine identicæ cu utoposul oraøului etern.Aceastæ depæøire utopicæ a topografiei a fostdeja gînditæ, într-o manieræ foarte expresivæ, întimpul romantismului. Ea poate fi gæsitæ în lucrareaÄsthetik des Häßlichen [Estetica urîtului](1853) a discipolului lui Hegel, Karl Rosenkranz:„Sæ luæm, de exemplu, pæmîntul nostru: pentrua fi frumos, ca masæ, ar trebui sæ fie o sferæ perfectæ.Dar el nu este aøa. Este aplatizat la poli øi alungit la ecuator, înplus, suprafafla sa prezintæ cele mai mari iregularitæfli de relief. Un profilal scoarflei pæmînteøti, privit doar din punct de vedere stereometric,ne înfæfliøeazæ dezordinea cea mai întîmplætoare de ridicæturi øiadîncituri în cele mai imprevizibile contururi. La fel, nu putem spunenici despre suprafafla lunii, cu vælmæøagul ei de înælflimi øi adîncuri, cæar fi frumoasæ“. 3 Omenirea era, atunci cînd a fost scris acest text, încæfoarte departe, din punct de vedere tehnic, de posibilitatea cælætorieiîn spafliu. Subiectul contemplafliei estetice globale este reprezentat aici,deøi în spiritul unei utopii avangardiste sau al unui film SF, ca un extraterestrucare vine din cosmos cu o navæ spaflialæ øi apreciazæ estetic,de la o distanflæ confortabilæ, priveliøtea sistemului nostru solar. Pe lîngæaceasta, acestui extraterestru i se presupune, fireøte, un pronunflat gustclasic øi, de aceea, el nu percepe planeta noastræ øi mediul ei nemijlocitca fiind, mai ales, frumoase. Însæ, aøa cum putem evalua definitivjudecata sa esteticæ, un lucru e clar: aici se manifestæ deja privirea unuiperfect locuitor al oraøului, care se miøcæ permanent în utoposul întunecatuluispafliu cosmic øi priveøte topografia acestei lumi de la o distanflæesteticæ, turisticæ.Traducere de George StateTraducerea textului de faflæ – apærut iniflial în versiune englezeascæ, sub titlul „The City in theAge of Touristic Reproduction“, in Alfons Hug (ed.), Cidades. 25a Bienal de São Paulo, São155

Paulo, 2002, pp. 44–55 – a fost realizatæ dupæ originalul german, „Die Stadt im Zeitalter ihrertouristischen Reproduzierbarkeit“, publicat în volumul Boris Groys, Topologie der Kunst,München/Wien, Carl Hanser Verlag, 2003, pp. 187–198. Textul a fost preluat cu amabilaautorizare a autorului.Vor supravieflui marile oraøe?Joel KotkinNote:1. Immanuel Kant, Kritik der Urteilkraft, Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1990 [trad. rom.: Criticafacultæflii de judecare, traducere de Vasile Dem. Zamfirescu øi Alexandru Surdu; traducereaPrimei introduceri la Critica facultæflii de judecare de Constantin Noica; studiuintroductiv de Mircea Florian; studiu de Joachim Kopper; note øi comentarii, bibliografieselectivæ, indici de autori øi de concepte de Rodica Croitoru, Bucureøti, Editura Øtiinflificæøi Enciclopedicæ, 1981].2. Ibidem, p. 90 [ed. rom., p. 158].3. Karl Rosenkranz, Ästhetik des Häßlichen, Leipzig, Reclam, 1990, p. 20 [trad. rom.: O esteticæa urîtului. Între frumos øi comic, traducere, studiu introductiv øi note de Victor ErnestMaøek, Bucureøti, Editura Meridiane, 1984, p. 42].Pentru prima datæ în istoria umanitæflii, majoritatea populafliei planeteitræieøte în oraøe. Însæ, deøi marile oraøe se numæræ printre realizærilecele mai importante ale umanitæflii, ele se confruntæ acum cu un viitornesigur, fiind ameninflate de forfle care ar putea submina chiar lucrurilecare le-au asigurat succesul.La 8 noiembrie 1519, Bernal Díaz del Castillo a væzut o priveliøte pecare nu o va uita tot restul vieflii. Fiind în slujba lui Hernando Cortés,soldatul spaniol de 27 de ani întîlnise deja semne ale civilizafliei urbane,care se înmulfleau pe mæsuræ ce el øi tovaræøii sæi înaintau dinspreflinuturile joase, umede ale Mexicului spre înælflimile vulcanice. (Ca ointuiflie a ceea ce urma, notæ „græmezi de cranii“ aranjate în rînduri ordonatedeasupra templelor provinciale.) Apoi, dintr-odatæ, un oraø de proporfliiaproape inimaginabile apæru, construit sus în munfli, pe un lacînconjurat de un cerc de vîrfuri vulcanice. Díaz observæ canale late stræbætutede canoe, stræzi pe care orice fel de produse agricole, pæsæri decurte øi ustensile erau vîndute, case cu decorafliuni florale elaborate,palate spaflioase øi temple înælflîndu-se în soarele mexican.În fafla unor asemenea priveliøti minunate, nu øtiam ce sæ facem sau sæspunem, sau dacæ ceea ce se ivise în fafla noastræ era real, cæci, pe oparte, pe pæmînt, erau mari oraøe; øi în lac încæ o datæ pe-atîtea, øi însuøilacul era aglomerat cu canoe, øi pe canale erau multe poduri la intervale,iar în fafla noastræ se înælfla marele Oraø al Mexicului.“Priveliøtile væzute de Díaz în acel noiembrie erau asemenea celor ceinspirau întotdeauna fiinflele umane cînd întîlneau mari oraøe. Reacflialui era cea a unui nomad semit de acum 5000 de ani în fafla zidurilorøi a piramidelor sumeriene, sau a unui oficial provincial chinez intrînd,în secolul VII î.e.n., în Loyang, sau a unui pelerin musulman ajungîndcu caravana la porflile Bagdadului din secolul IX, sau a unui imigrant italiande la începutul secolului XX, spionînd turnurile impresionante aleNew Yorkului de pe puntea unui vapor.Oraøele sînt cea mai mare creaflie a umanitæflii. Ele reprezintæ opereleultime ale imaginafliei noastre, ca specie, øi ne certificæ abilitatea de aremodela mediul înconjurætor, în feluri profunde øi durabile. Oraøelecomprimæ øi elibereazæ forflele creatoare ale umanitæflii. Sînt locuri care,de-a lungul a cinci pînæ la øapte milenii, au generat cea mai mare partea artei, religiei, culturii, comerflului øi tehnologiei noastre.Unele oraøe au început ca puflin mai mult decît grupæri de sate, careîn timp s-au unit øi s-au dezvoltat. Altele au reflectat viziunea unui mareJOEL KOTKIN este un specialist recunoscut internaflional pe probleme economice, politice,sociale øi demografice. Printre cærflile sale se numæræ: Tribes: How Race, Religion and Identity DetermineSuccess in the New Global Economy (1993), The New Geography: How the Digital Revolutionis Reshaping the American Landscape (2000), The City: A Global History (2005).156

versopreot, conducætor sau a unei elite comerciale, urmînd un plan generalde împlinire a unui scop mærefl de ordin divin, politic sau economic.Oraøe s-au construit, practic, în toate colflurile lumii, de la platourilemuntoase din Peru pînæ la vîrful Africii de Sud øi coastele Australiei. Celemai vechi urme de aøezæri urbane permanente sînt crezute a fi celedin Mesopotamia, zona dintre fluviile Tigru øi Eufrat. Experienflele fondatoareale moøtenirii urbane vestice au apærut aici øi în pletora demetropole ulterioare – incluzînd Ur, Agade, Babilon, Ninive, Memfis,Knossos øi Tyr. Multe alte oraøe au apærut independent de acesteaøezæri mesopotamiene øi mediteraneene timpurii, iar unele, cum arfi Mohenjo Daro øi Harappa, în Pakistan, øi Chang’an în China, au atinsdimensiuni øi o complexitate egalæ cu cea a oricærui oraø vestic, contemporanlor. Într-adevær, multe secole dupæ cæderea Romei, acestecapitale „orientale“ au fost printre cele mai avansate øi complexe sistemeurbane de pe planetæ. Urbanismul nu trebuie abordat ca unfenomen în mare parte occidental, ci ca unul care a luat numeroaseforme, reflectînd o aspiraflie universalæ mai importantæ.În fiecare regiune a globului, locusul primar al unororaøe cu influenflæ globalæ s-a deplasat din nou øidin nou, dezvoltarea øi decæderea rapidæ a oraøelorfiindu-i deja familiaræ, în secolul V î.e.n, istoriculuigrec Herodot:„Pentru cæ cele mai multe care au fost cîndva marisînt azi mici. Øi cele care erau mici erau mari pevremea mea. Øtiind, prin urmare, cæ prosperitateaumanæ nu stæ mult în acelaøi loc, voi acorda atenflie,în egalæ mæsuræ, ambelor“.Pe vremea lui Herodot, unele din cele mai importante øi populate oraøeale trecutului (Ur, Ninive) decæzuseræ deja la un stadiu de insignifianflæ,læsînd puflin mai mult decît oasele uscate a ceea ce fuseseræ cîndva organismeurbane vii. Babilon, Atena øi Siracuza erau atunci în momentele lorde glorie; în cîteva secole, vor fi înlocuite de cætre Roma øi Alexandria.Ce anume face oraøele importante øi ce cauzeazæ decæderea lor treptatæ?Cred cæ, înainte de toate, trei factori critici au determinat sænætateageneralæ a oraøelor: sacralitatea locului, abilitatea de a oferi securitateøi de a proiecta putere, precum øi rolul animator al comerflului. Cîndaceøti factori sînt prezenfli, cultura urbanæ înfloreøte; cînd slæbesc, oraøeledecad.Structurile religioase – temple, catedrale, moschei, piramide – au dominatmultæ vreme peisajul oraøelor. Aceste clædiri marcau cîndvaoraøul ca un spafliu sacru, conectate direct cu forflele divine care controlaulumea. În vremurile noastre cu o orientare secularæ, oraøele cautæsæ recreeze semnificaflia locului sacru prin clædiri comerciale impozanteøi structuri culturale evocative, care inspiræ un sentiment de patriotismcivic sau de teamæ, færæ sugestia reconfortantæ a îndrumærii divine.Sistemele defensive au jucat øi ele un rol-cheie în ascensiunea oraøelor,care, în primul øi în primul rînd, trebuie sæ fie sigure. Multe oraøe, observaistoricul Henri Pirenne, au apærut iniflial ca locuri de refugiu din caleanomazilor cotropitori sau a nelegiuirii generale, care a dominat, de-alungul istoriei, largi porfliuni ale globului. Cînd abilitatea unui oraø de agaranta securitatea decade, aøa cum s-a întîmplat în ultimii ani ai jumætæfliiapusene a Imperiului Roman sau în timpul ultimelor decade infestatede infracflionalitate ale secolului XX, oræøenii migreazæ spre un bastionurban mai sigur – sau se retrag în zonele limitrofe.Totuøi, sanctitatea øi siguranfla nu pot crea singure mari oraøe. Preoflii,soldaflii øi birocraflii pot furniza premisele necesare succesului urban,dar nu pot produce singuri suficientæ bogæflie pentru a susfline, pentruo lungæ perioadæ, o populaflie mare. Aceasta necesitæ o economie activæsusflinutæ de artizani, negustori, muncitori øi, din nefericire, în multe cazuride-a lungul istoriei, sclavi. De la apariflia capitalismului, aceste grupuridisparate, în mod necesar marea majoritate a populafliei urbane, s-audistins drept creatorii principali ai oraøului.*În ziua de azi, pentru a avea succes, zonele urbane trebuie sæ rezonezecu aceste aspecte fundamentale antice – trebuie sæ fie sacre, sigure øiactive. Ceea ce era adeværat acum 5000 de ani,cînd oraøele adæposteau o micæ parte a umanitæflii,e adeværat øi în acest secol, primul în care majoritateapopulafliei planetei o constituie populaflia urbanæ.Populaflia urbanæ a planetei era de doar 750de milioane în 1960, a crescut la 3 miliarde în2002 øi e prognozat cæ va depæøi 5 miliarde în2030. Aceste valori în creøtere se confruntæ cuun mediu vast modificat, în care cele mai puternicezone urbane trebuie sæ concureze nu doar cualte oraøe mari, dar øi cu o gamæ din ce în ce mailargæ de oraøe mici, suburbii øi tîrguri.În trecut, dimensiunea le permitea oraøelor sæ domine zonele limitrofe.Azi, periferia celor mai populate metropole – Mexico City, Cairo, Lagos,Mumbai, Kolkata, São Paulo, Jakarta, Manila – e, mai degrabæ, o povarædecît un avantaj. În unele locuri, aceøti giganfli urbani au pierdutteren în fafla unor aøezæri mai mici, mai bine administrate øi cu mai puflinetulburæri sociale. De exemplu, în Asia de Est, punctul critic al urbanismuluisecolului XXI, Singapore s-a integrat în economia globalæ cu multmai mult succes decît mult mai populatele Bangkok, Jakarta øi Manila.În Orientul Mijlociu, metropole precum Cairo øi Teheran au suferit încercîndsæ flinæ ritmul cu populafliile lor, care au explodat, în timp ce unelecentre mai compacte, precum Dubai sau Abu Dhabi, au înflorit. Dubai,o aøezare præfuitæ cu 25.000 de locuitori în 1948, øi-a væzut populafliaatingînd 1 milion spre sfîrøitul secolului, dar a evitat stagnareaeconomicæ ce afecteazæ majoritatea lumii arabe. Atitudini cosmopolite,precum cele din Dubai, continuæ sæ aibæ un impact major în determinareasuccesului oraøelor. În trecut, deschiderea spre variate culturiøi angajarea inteligentæ a talentului au ajutat oraøe relativ mici, precumTyr, Florenfla øi Amsterdam, sæ joace roluri neobiønuit de mari. Similar,în secolul XXI, un oraø mic, cosmopolit, cum ar fi Luxembourg,Singapore sau Tel Aviv, exercitæ mai multæ influenflæ economicæ decîto metropolæ în extindere.Pe mæsuræ ce secolul XX se apropia de sfîrøit, metropolele din flærileavansate pæreau a se bucura de prognoze economice mai luminoase.157

S-a observat o creøtere statisticæ micæ, dar notabilæ, a dezvoltæriirezidenfliale, în unele centre de mult abandonate. Mulfli observatori audeclarat cæ cele mai cosmopolite „oraøe globale“ – Londra, NewYork, Chicago, Tokio øi San Francisco – „trecuseræ, în mod irevocabil,granifla“. „Nici civilizafliile, nici oraøele occidentale nu prezentau“,remarca istoricul Peter Hall, „vreun semn de decædere.“ Acest nou optimismse baza, în principal, pe impactul integrærii globale øi pe tranziflia,la nivel mondial, de la o economie manufacturieræ la una a informafliei.Dar viziunea entuziastæ s-ar putea sæ înlocuiascæ pesimismul excesival anilor 1960 cu un optimism exacerbat. Chiar øi cele mai evoluate„oraøe globale“ gæsesc acum cæ avantajul mærimii e redus de ascensiuneanoilor tehnologii care, în termenii antropologului Robert McC.Adams, au realizat o „impresionantæ distrugere a distanflei“. Abilitateade a procesa øi transmite global informaflii, pe întinderi foarte mari, submineazæmulte avantaje tradiflionale, de care se bucuræ centre urbanestabile. În ultima treime a secolului XX, tendinflele seculare, în specialîn Statele Unite, indicau o deplasare continuæ a sediilor companiilor spresuburbii øi spre oræøele mai mici. În 1969, doar 11% din cele mai maricompanii din America îøi aveau sediul în suburbii; un sfert de secol maitîrziu, aproximativ jumætate migraseræ la periferia oraøelor.De fapt, serviciile complexe, presupusul pivot al economiilor oraøelorglobale, au continuat sæ se disperseze spre periferie sau în oraøe maimici. Aceastæ tendinflæ este øi mai vizibilæ în rîndul firmelor aparflinînd celuimai important creator de nouæ dezvoltare, sectorul antreprenorial.Inovafliile în telecomunicaflii promit a reduce spafliul economic øi mai mult,cu slujbe migrînd spre zonele periferice øi oraøele mici. Un rezultat echiar o modificare în însuøi peisajul dezvoltærii, cu parcurile de birourisuburbane favorizate, pe scaræ largæ, înaintea turnurilor strælucitoare înalte.Industria bursieræ globalæ, odinioaræ concentratæ în mod covîrøitor în districtelefinanciare ale Londrei øi New Yorkului, øi-a transferat, treptat,o parte tot mai mare a operafliunilor spre zonele suburbane înconjurætoareale respectivelor oraøe, spre oraøe mai mici øi în stræinætate. Sediulcompaniei poate ræmîne într-un zgîrie-nori central, dar din ce înce mai multe posturi sînt situate altundeva.Aceste tendinfle descentralizatoare au afectat indubitabil relevanflaeconomicæ a New Yorkului, în continuare cea mai importantæ dintremetropolele avansate ale lumii. În ultimele trei decenii ale secoluluiXX – o perioadæ de creøtere explozivæ a locurilor de muncæ înStatele Unite – sectorul privat al oraøului nu a creat practic nicio refleanouæ de slujbe. O economie puternicæ a serviciilor a ræmas, daristoricul Fred Siegel sublinia cæ oraøul ræmîne în urma nafliunii „cu fiecarenou ciclu“.Øi într-o flaræ atît de puternic centralizatæ precum Japonia, companiilede software øi alte întreprinderi centrate în jurul tehnologiei au începutsæ se mute din centre precum Osaka sau Tokio spre prefecturile învecinate.Øi Hong Kongul suferæ de pe urma mutærii producfliei high-techøi a ingineriei spre pærflile înconjurætoare ale Chinei continentale.Apariflia „teleoraøelor“ în lume sugereazæ dezvoltarea unor noi centreindustriale de producflie înaltæ, precum cele din zonele mai puflin urbanizatedin Franfla, Belgia øi Coreea de Sud. Øi accelerarea telecomutæriiameninflæ sæ reducæ øi mai mult rolul jucat cîndva exclusiv de regiuniurbane.Chiar øi cele mai bine poziflionate zone urbane vor trebui sæ se confrunte,atunci, cu grave provocæri de ordin demografic øi economic.Mulfli dintre tinerii atraøi de oraø pleacæ frecvent, în jurul vîrstei de 20de ani, atunci cînd îøi întemeiazæ familii øi afaceri; imigranfli mobili øiambiflioøi, contribuabili necesari revirimentului urban, se alæturæ înnumær din ce în ce mai mare exodului. Centre urbane europene, japonezeøi altele din Asia de Est se confruntæ cu o crizæ demograficæ øimai gravæ: rata scæzutæ a natalitæflii contribuie la reducerea populaflieitinere, grupul cel mai atras de marile oraøe, alæturi de dispariflia grupuluitradiflional de imigranfli din zona ruralæ.*Cu dezvoltarea economicæ deplasîndu-se înspre alte zone, multe oraøeimportante din flærile dezvoltate îøi pun speranflele de viitor în rolullor de centre culturale øi de distracflie. Aceste oraøe s-ar putea sæ împlineascæceea ce H. G. Wells prezicea acum un secol, cînd spunea cæoraøul se va deplasa dinspre o poziflie de comandæ, de centru al viefliieconomice, înspre un rol mai efemer, de „bazar, o mare galerie de magazineøi loc de promenadæ øi rendez-vous-uri“. Oraøele au jucat acestrol încæ de la origini. Pieflele centrale, zonele din jurul templelor, catedralelorøi moscheilor s-au dovedit, timp îndelungat, zone idealepentru vînzarea de cætre negustori a mærfurilor. Fiind teatre naturale,oraøele ofereau populafliei preponderent rurale din jurul lor o gamæ denoi experienfle care nu erau disponibile în provincie. Roma, prima metropolæ,øi-a dezvoltat aceste funcflii pînæ la un nivel færæ precedent. Afost gazda primului shopping mall uriaø, multietajatul Mercatus Traiani,øi a Colosseumului, un spafliu în care distracflia urbanæ a atins, prin dimensiuniøi naturæ, proporflii monstruoase.În era industrialæ, observa filosoful francez Jacques Ellul, „tehnicile deamuzament“ au devenit „din ce în ce mai indispensabile, pentru a facemai suportabilæ suferinfla urbanæ“. În secolul XX, cultura de masæ industrializatæ– publicaflii, filme, radio øi televiziune – exercita deja o influenflædin ce în ce mai puternicæ asupra locuitorilor din mediul urban.Afacerile legate de media constituiau øi ele o parte a economiei în expansiunedin oraøele-cheie producætoare de imagini: Los Angeles, NewYork, Paris, Londra, Hong Kong, Tokio øi Mumbai. La începutul secoluluiXXI, accentul pe industriile culturii a început sæ influenfleze politicileeconomice din multe oraøe. În loc sæ se concentreze pe reflinereafamiliilor din clasa de mijloc øi a locurilor de muncæ din fabrici sau sæse angajeze în competiflie economicæ cu periferia, regiunile urbane auîmbræfliøat calitæfli trecætoare, cum ar fi eleganfla, a fi la modæ, a avea stil,precum øi soluflii pentru supraviefluirea lor.La Roma, Paris, San Francisco, Miami, Montreal øi New York, turismulse situeazæ, acum, printre cele mai importante øi mai promiflætoare industrii.Economiile unora dintre centrele cu cele mai rapide rate decreøtere, precum Las Vegas øi Orlando, se bazeazæ puternic pepunerea în scenæ a unor „experienfle“, completatæ cu arhitecturæatractivæ øi distracflie live non-stop. Într-adevær, în locuri atît de puflin previzibileprecum Manchester, Montreal øi Detroit, liderii politici øi economicisperæ ca prin crearea unor „oraøe cool“ sæ atragæ, în oraøelelor, homosexuali, boemi øi tineri „creativi“. În unele zone, semnele uneiastfel de dezvoltæri – noi soluflii rezidenfliale, restaurante bune, cluburi,magazine unique, muzee, galerii øi populaflii gay øi single semnificative158

verso– au reuøit sæ învie centre odatæ pustii. Dar nu au reuøit sæ reconstituienimic care sæ aminteascæ mæcar vag de fostul dinamism economical acestor oraøe.În secolul XXI, unele oraøe sau pærfli ale oraøelor s-ar putea sæ supraviefluiascæøi poate chiar sæ prospere, pe o fundaflie de tranziflie, øi,cu sprijinul industriilor lor mediatice încæ dominante, sæ vîndæ lumii ideeacæ reprezintæ viitorul. Scurta, dar aclamata ascensiune a districtelorurbane tehnologice – cum ar fi Silicon Alley în New York øi MultimediaGulch în San Francisco –, în timpul boomului dotcom de la sfîrøitulanilor 1990, i-a determinat pe unii sæ identifice în faptul de a fi la modæøi într-un anumit tip de marginalitate urbanæ catalizatorii primari pentrudezvoltare în era informaflionalæ. Ambele sfere au stagnat în celedin urmæ, odatæ ce industria internetului a fost contractatæ øi apoi s-amaturizat, însæ piafla imobiliaræ a continuat sæ se dezvolte. Aceastæ cererea venit în parte de la profesioniøti mai tineri, dar øi de la o populaflie,în creøtere, de indivizi înstærifli mai în vîrstæ, inclusiv cei care speræ sæexperimenteze un mod de viaflæ mai „pluralist“.Adesea, aceøti nomazi moderni locuiesc o partea timpului în oraøe, fie pentru a lua parte la viaflaculturalæ de aici, fie pentru a tranzacfliona afaceride maximæ importanflæ. În unele oraøe – Paris, deexemplu – aceøtia constituie, conform unei estimæri,aproximativ 10% din populaflie.Graba din multe „oraøe globale“ de a transformavechi depozite, fabrici øi clædiri pentru birouri înreøedinfle elegante sugereazæ transformarea treptatæa fostelor centre economice urbane în aøezærirezidenfliale. Lower Manhattan, districtul financiar în decædere, eprobabil sæ revinæ, nu ca un centru tehnologic, ci, mai degrabæ, ca reøedinflæpermanentæ sau temporaræ pentru „cosmopolifli bogafli, carevor sæ se bucure de plæceri urbane într-o cochilie elegant reciclatæ aunui fost centru de afaceri“, noteazæ istoricul arhitecturii Robert Bruegmann.Însæ, în timp, aceastæ dezvoltare cu bazæ culturalæ s-ar putea sæ nu seautosusflinæ. În trecut, realizærile artistice au înflorit ca urmare a dinamismuluieconomic øi politic. Atena s-a dezvoltat, iniflial, ca un aglomeratcentru comercial øi ca putere militaræ, înainte de a uimi lumea øi înalte domenii. Extraordinara producflie culturalæ a altor mari oraøe, dela Kaifeng la Veneflia, Amsterdam, Londra øi, în secolul XX, NewYork, s-a bazat pe o fuziune similaræ între estetic øi mundan.Vastele tendinflele demografice nu susflin bine oraøele care îøi bazeazæviitorul pe dezvoltarea culturalæ. Declinul familiei urbane de clasæ mijlocie– un model væzut anterior atît în Imperiul Roman tîrziu, cît øi înVeneflia de secol XVIII – lipseøte zonele urbane de resurse economicecritice øi de vitalitate socialæ. În Japonia øi Europa, numærul muncitorilortineri e deja în scædere. Oraøe japoneze se confruntæ deja cudificultæfli crescînde în competiflia cu echivalentele lor din China, caresînt îmbogæflite de migraflia tinerelor familii ambiflioase din vastele flinuturiagricole ale Chinei. Proeminenfla continuæ a Japoniei în cultura asiaticæpopularæ e greu de imaginat dacæ populaflia tînæræ a acesteiacontinuæ sæ se micøoreze. În timp, oraøele a cæror economie e în ascensiune– Houston, Dallas, Phoenix, Shanghai, Beijing, Mumbai øi Bangalore– par a-øi genera singure propriile industrii ale esteticului.În cele din urmæ, e probabil ca oraøul „efemer“ sæ se confrunte cu conflictesociale profunde. O economie orientatæ spre distracflie, turismøi funcflii „creative“ e nepotrivitæ pentru a susfline mobilitatea verticalæpentru mai mult decît o parte restrînsæ a populafliei unui oraø. Concentrateîn mare parte pe dezvoltarea culturii øi construirea de clædirispectaculoase, administrafliile urbane ar putea tinde sæ neglijeze industriimai mundane, educaflia primaræ øi infrastructura. Urmînd un asemeneatraseu, e probabil ca zonele urbane sæ evolueze spre „oraøeduale“, formate dintr-o elitæ cosmopolitæ øi o pæturæ largæ a celorcare, de obicei, pentru salarii mici, servesc nevoile elitei.Pentru a evita aceste cæderi, oraøele trebuie sæ sublinieze acele elementeprimare, de multæ vreme esenfliale, pentru crearea unor zone comercialevitale. Un oraø ocupat trebuie sæ fie mai mult decît un constructde distracflii pentru populaflii esenflialmente nomade. Are nevoie decetæfleni implicafli øi angajafli, cu o mizæ financiaræ øi familialæ pe termenlung în metropolæ. Un oraø de succes nu trebuiesæ adæposteascæ doar muzee, restaurante øi cluburineobiønuite, ci øi industrii specializate, mici afaceri,øcoli øi cartiere capabile sæ se înnoiascæ pentrugeneraflia urmætoare.*Oraøele de succes înfloresc sub lege øi ordine, iarmenflinerea unui regim puternic de securitate poateface multe pentru revitalizarea unei zone urbane.Un element esenflial în revitalizarea unor oraøeamericane, la sfîrøitul secolului XX, cel mai notabilfiind New Yorkul, a fost o scædere semnificativæ a ratei criminalitæflii,realizatæ prin adoptarea unor noi metode poliflieneøti øi o largæ determinarede a face din siguranfla publicæ prioritatea guvernamentalæ numærulunu. Într-adevær, anii 1990 au reprezentat cea mai importantæepocæ de reducere a criminalitæflii din istoria americanæ, constituind opremisæ esenflialæ pentru dezvoltarea turismului øi o modestæ reveniredemograficæ în unele zone. Chiar øi Los Angelesul, dupæ devastatoarelerevolte din 1992, a reuøit sæ reducæ rata infracflionalitæflii øi sæ realizezeo recuperare economicæ øi demograficæ.Dar în timp ce în oraøele americane securitatea se îmbunætæflea, noiameninflæri la adresa viitorului urban au ieøit la ivealæ în flærile în curs dedezvoltare. La sfîrøitul secolului XX, rata criminalitæflii în metropole precumRio de Janeiro øi São Paulo se transformase în ceea ce un oficialdin sectorul implementærii legii numea „ræzboi de gherilæ urbanæ“.Traficul de droguri, bandele de cartier øi nerespectarea generalizatæ alegii infecteazæ øi multe pærfli din Mexico City, Tijuana øi San Salvador.Inevitabil, eroziunea siguranflei de bazæ submineazæ viafla oraøului. Autoritæflicapricioase øi teama de infracflionalitate pot deplasa øi miøcareacapitalului stræin spre locaflii mai sigure în periferia suburbanæ.Insidioase sînt øi efectele poluærii øi problemele de sænætate din ce înce mai numeroase în unele oraøe din flærile în curs de dezvoltare. Înîntreaga lume, cel puflin 600 de milioane de rezidenfli din mediul urbannu au acces la condiflii de igienæ elementare øi îngrijire medicalæ.Aceste populaflii devin terenuri fertile pentru boli infecflioase mortale,159

împotriva cærora nici bogæflia, nici naflionalitatea stræinæ nu furnizeazæimunitatea necesaræ. Aceste ameninflæri îi conduc atît pe profesioniøtiiautohtoni, cît øi pe investitorii stræini spre medii mai sænætoase, în stræinætatesau spre suburbii mai sigure.*Orientul Mijlociu islamic, unde problemele familiare flærilor în curs dedezvoltare au fost exacerbate de enorme dislocæri sociale øi politice,reprezintæ, la nivel global, cea mai apropiatæ ameninflare la adresa securitæfliioraøelor. În încercarea de a adopta modele occidentale de construirea oraøelor, în cursul secolului XX, multe oraøe islamice auslæbit legæturile tradiflionale ale comunitæflilor øi cartierelor, eøuînd însæîn înlocuirea acestora cu soluflii alternative moderne øi social raflionale.Aceastæ transformare, conform istoricului Stefano Bianca, „a secætuitforflele modelatoare ale identitæflii culturale“, læsînd în urmæ o populafliealienatæ de mediul ei din ce în ce mai occidentalizat. Alienarea a fostaccentuatæ de conflicte politice, dintre care cel mai important e luptacu Israelul, avansat din punct de vedere militar øi economic. Aspirafliileoraøelor islamice øi, în special, ale celor arabe sînt continuu zædærnicitenu doar de eøecuri economice, sociale øi de mediu, ci øi de umilinflerepetate pe cîmpul de luptæ.Într-o mare mæsuræ, societæflile islamice au eøuat øi în a se adaptastandardelor cosmopolite necesare competifliei în cadrul unei economiiglobale. Beirut, oraøul arab cel mai bine poziflionat dupæ succesul cosmopolit,a decæzut datoritæ conflictelor civile neîncetate øi nu a fæcuteforturi serioase de reconstrucflie decît începînd cu sfîrøitul anilor1990. Alte oraøe islamice de potenflial succes, cum ar fi Teheran sauCairo, încæ nu au stabilitatea socialæ øi sistemele legale transparente esenflialepentru atragerea de investitori stræini. Pînæ øi cele mai bine administrateflæri islamice, precum Emiratele Arabe Unite, suferæ încæ desisteme politice øi legale mult mai arbitrare decît cele occidentale, lafel ca øi statele asiatice care adæpostesc mari oraøe precum Singapore,Taipei, Seul øi Tokio.Din mediul dificil din Orientul Mijlociu s-a næscut probabil cea mai mareameninflare la adresa viitorului oraøelor moderne – terorismul islamic.Teroriøtii islamici privesc Occidentul, în special marile sale oraøe, dreptintrinsec rele, exploatatoare øi nonislamice. Un savant arab a etichetatliderii miøcærii islamiste drept „fii mînioøi ai unei generaflii ratate“, careau væzut visul secular al unitæflii arabe eøuînd în corupflie, mizerie øi haossocial. În cea mai mare parte, mînia lor a fost incubatæ nu în deøerturisau în mici sate, ci în oraøe islamice majore, cum ar fi Cairo, Jeddah,Beirut øi Kuwait. Unii au fost multæ vreme rezidenfli ai New Yorkului,Londrei sau Hamburgului øi experienfla lor în stræinætate nu pare decîtsæ le fi accentuat furia lor faflæ de Occident øi oraøele sale. Încæ din 1990,un terorist, un egiptean træind la New York, vorbea de „distrugerea pilonilor,cum ar fi infrastructura lor turisticæ de care sînt mîndri øi înaltelelor clædiri globale de care sînt mîndrii“. Unsprezece ani mai tîrziu,acea furie a zguduit lumea urbanæ din temelii. Pe lîngæ suferinflele deordin economic øi social cu care trebuie sæ se confrunte, oraøele trebuieacum sæ se lupte øi cu perspectiva distrugerii fizice.*Actuala ameninflare la adresa prosperitæflii øi supraviefluirii oraøelorreprezentatæ de tîlhari vag afiliafli în loc de state are precedente istorice.Unele din cele mai grave distrugeri provocate oraøelor în trecut sedatoreazæ popoarelor migratoare øi unor mici bande de tîlhari. Dar,în ciuda factorilor potrivnici, idealul urban a demonstrat o rezistenflæremarcabilæ. Frica e rareori suficientæ pentru a-i opri pe constructoriihotærîfli ai oraøelor. Într-adevær, în mijlocul ameninflærilor teroriste crescînde,oficiali øi urbaniøti, în oraøe ca New York, Londra, Tokio øiShanghai, continuæ sæ facæ planuri pentru noi clædiri de birouri øi alteedificii impunætoare.Dar mult mai importantæ decît construirea de noi clædiri va fi, pentruviitorul oraøelor, valoarea pe care oamenii o acordæ experienflei urbane.Clædirile øi avantajele naturale (proximitatea faflæ de oceane, rîuri, axecomerciale sau autostræzi) pot contribui la fondarea unui oraø øi pot ajutala dezvoltarea sa, dar nu pot susfline succesul sæu. În sfîrøit, un mareoraø se bazeazæ pe acele lucruri care insuflæ cetæflenilor sæi un ataøamentparticular øi puternic øi care diferenfliazæ un anumit loc de un altul.Zonele urbane trebuie sæ se poatæ agrega în jurul unei conøtiinfle carele uneøte rezidenflii într-o identitate pe care o împærtæøesc. „Oraøul eo dispoziflie mentalæ“, observa marele sociolog Robert Ezra Park, „uncorp de obiceiuri øi de atitudini øi sentimente neorganizate.“Fie în centrele urbane tradiflionale, fie în periferia în extindere, problemelelegate de identitate øi comunitate determinæ, în continuare, în maremæsuræ, care locuri vor avea succes. În acest sens, locuitorii contemporaniai oraøelor se confruntæ cu multe din aceleaøi probleme cu carese confruntau øi fondatorii urbanitæflii. Creatori ai unui nou tip de umanitate,acei locuitori timpurii ai oraøelor s-au gæsit confruntafli cu problememult diferite de cele ale comunitæflilor nomade preistorice øi ale sateloragricole. Oræøenii au trebuit sæ învefle cum sæ coexiste øi sæ interacflionezecu stræini din afara clanului sau tribului lor. Aceasta i-a forflat sæ gæseascænoi metode de codificare a comportamentului øi de determinare aceea ce era în general acceptabil, în viafla de familie, comerfl øi discurssocial. Anterior, preoflimea asigura aceastæ instrucflie. Autoritatea lorfiind de origine divinæ, preoflii puteau sæ stabileascæ regulile pentru variaflirezidenfli ai unui centru urban specific. Mai mult, conducætorii îøi consolidaustatutul susflinînd cæ oraøele lor reprezintæ reøedinflele anumitorzei. Sanctitatea unui oraø era legatæ de rolul sæu de centru spiritual.Aproape peste tot, marile oraøe clasice erau îmbibate de religie øi instruitede aceasta. „Oraøele nu se întrebau dacæ institufliile pe care le-au adoptatsînt utile“, remarca istoricul clasicist Fustel de Coulanges. „Acesteinstituflii fuseseræ adoptate pentru cæ aøa dorise religia.“ În discufliile contemporanedespre condiflia urbanæ, acest rol sacru a fost prea des ignorat.Într-adevær, abia apare în multe dintre cærflile contemporanedespre oraøe øi în discuflii publice despre situafliile dificile ale acestora.Ceea ce ar pærea ciudat pentru rezidenflii oraøelor antice, clasice,medievale sau chiar victoriene. „Noii urbaniøti“ arhitecfli øi experfliiurbaniøti din ziua de azi vorbesc des despre nevoia oraøelor de spafliuverde, conservare istoricæ øi protecflia mediului, dar se referæ rareorila nevoia de a avea o viziune moralæ puternicæ, care sæ flinæ oraøele unite.Eøecul lor în a face astfel e o reflecflie naturalæ a mediului urban de azi,cu accentul sæu pe moda trecætoare, probleme stilistice øi celebrareaindividului înaintea familiei sau a comunitæflii stabile. Perspectiva post-160

versomodernæ asupra oraøelor, dominantæ în majoritatea literaturii academice,deconstruieøte øi mai hotærît valorile morale comune, væzute dreptnu mai mult decît aspecte iluzorii a ceea ce un profesor germaneticheta drept „microcosmosul creøtin-burghez“.Atitudinile nihiliste de acest tip, adoptate la scaræ largæ, s-ar putea dovedila fel de periculoase pentru viitorul oraøelor ca øi ameninflarea teroristæ.Færæ un sistem de credinfle larg împærtæøit, ar fi extrem de dificilsæ ne imaginæm un viitor urban viabil. Pînæ øi într-o eræ postindustrialæ,nota sociologul Daniel Bell, soarta oraøelor continuæ sæ se învîrtæ înjurul unei „concepflii despre virtutea publicæ“ øi al „întrebærilor clasiceale polisului“. În concepflia lui Bell, oraøele din Vestul modern s-au bazatpe aderenfla vastæ la idealuri clasice øi iluministe – proces echitabil, libertatea credinflei, drepturile fundamentale de proprietate –, pentru aîncorpora diverse culturi øi pentru a face faflæ unor noi provocæri deordin economic. Distrugerea acestor principii esenfliale, în numele pieflei,al separatismului multicultural sau al dogmelor religioase, ar læsa oraøulcontemporan din Occident færæ ajutor în fafla gravelor provocæri viitoare.Aceasta nu vrea sæ sugereze faptul cæ Vestul aroferi singurul model rezonabil pentru atingereaordinii urbane. Istoria abundæ de modele dezvoltatesub auspicii explicit pægîne, musulmane,confucianiste, budiste øi hinduse, iar oraøul cosmopolitprecedæ cu mult iluminismul. În timpurilenoastre, probabil cel mai notabil succes înconstruirea de oraøe a avut loc sub sisteme decredinfle neoconfucianiste, amestecate cu raflionalismuløtiinflific importat din Occident. Aceastæconvergenflæ, un amalgam de tradiflie øi modernitate, a învins în celedin urmæ maoismul, care era o intenflie de distrugere a tuturor vestigiiloraparflinînd trecutului cultural al Chinei.Trebuie sæ speræm cæ lumea islamicæ, descoperind valorile occidentale,îøi va gæsi în propriul trecut glorios – împletit cu valorile cosmopoliteøi credinfla în progresul øtiinflific – mijloacele de a-øi salva civilizaflia urbanæproblematicæ. Metropola anticæ a Istanbulului, cu mai mult de nouæmilioane de locuitori, a demonstrat cel puflin posibilitatea de reconcilierea unei societæfli fundamental musulmane cu ceea ce un urbanist turcnumea „o fafladæ globalizatæ cultural“. Succesul continuu al acestuimodel cosmopolit, printre asalturile diferitelor ramuri intolerante aleislamului, ar putea contribui semnificativ, în noul secol, la pæstrarea progresuluiurban în lume.Într-o eræ a globalizærii intense, oraøele trebuie sæ învefle sæ îmbine preceptelelor morale cu abilitatea de a acomoda diferite populaflii. Într-unoraø de succes, chiar øi cei care împærtæøesc alte credinfle trebuiesæ aøtepte o dreptate esenflialæ din partea autoritæflilor, la fel cum fæceaudhimmis (nonmusulmanii) în timpul anilor de glorie ai islamului. Dacæaceastæ aøteptare nu poate fi îndeplinitæ, comerflul decade inevitabil, ritmuldezvoltærii culturale øi tehnologice e încetinit øi oraøele trec de ladinamism la stagnare øi în cele din urmæ la ruinæ.Braudel, „un oraø e mereu un oraø, indiferent de localizarea sa, atît întimp, cît øi în spafliu“. Bernal Díaz, soldatul lui Cortés cu care începeaacest eseu, a întîlnit o urbanitate complet stræinæ – marele oraø Tenochtitlán–, care totuøi prezenta caracteristici întîlnite la oraøe europeneprecum Sevilla, Antwerp øi Constantinopol. Tenochtitlánul era ancoratde un mare centru religios, adæpostea piefle largi, vibrante øi era situatîntr-o locaflie siguræ, care permitea o viaflæ urbanæ dinamicæ.Pentru a avea succes azi, zonele urbane trebuie sæ îndeplineascæ, în continuare,aceste trei funcflii esenfliale: sæ creeze un spafliu sacru, sæ furnizezesecuritate primaræ øi sæ favorizeze comerflul. În extinsele oraøeale flærilor în curs de dezvoltare, lipsa unei economii sænætoase øi absenflaunei ordini politice stabile se dovedesc a fi principalele probleme. Problemelecritice cu care se confruntæ regiunile urbane occidentale,precum øi pærflile dezvoltate ale Asiei de Est øi Sud sînt de naturæ diferitæ.Deøi sigure øi prospere, acestor oraøe pare a le lipsi un simfl comunal spafliului sacru, al identitæflii civice øi al ordinii morale. Iar studierea istorieiurbane sugereazæ cæ oraøele prospere færæ coeziune moralæ sau færæun simfl al identitæflii civice sînt condamnate ladecadenflæ øi declin.E speranfla mea cæ oraøele contemporane – oriundear fi situate – vor gæsi metode de a-øi îndeplinifuncfliile istorice øi de-a face acest secol,primul în care majoritatea oamenilor træiesc înoraøe, un secol urban, nu doar în termeni demografici,ci øi prin recunoaøterea valorilor transcendente.Traducere de Natalia BuierAcest eseu face parte din noul volum al lui Joel Kotkin, The City: A Global History. Text preluat,cu amabila autorizare a editorului american, din The Wilson Quarterly, Spring 2005, publicatde Woodrow Wilson International Center for Scholars. Copyright 2005 by Joel Kotkin.Cred cæ experienfla urbanæ e universalæ, în ciuda diferenflelor de rasæ,climæ, locaflie øi timp. Aøa cum observa istoricul francez Fernand161

Oraø al paniciiPaul Virilio„Atunci cînd mæ cuprinde frica, inventez o imagine“, scria Goethe. Astæzi,nu e nevoie sæ inventæm o astfel de imagerie mentalæ, imaginea instrumentalæne e furnizatæ instantaneu de televiziune. Relatînd explozia înzbor a navetei Columbia, un jurnalist constata: „Ca øi cum repetiflia arveni de hac de una singuræ inexplicabilului, imaginea reluatæ la nesfîrøitdevine semnætura dezastrelor contemporane“. Astfel, succesiunii nesfîrøitea sateliflilor imensei periferii a Oraøului-Global i se adaugæ de-acum reluareaneîncetatæ a imaginilor terorizante; „stare de asediu“ a spiritului telespectatorului,al cærei cel mai evident rezultat este ascensiunea acesteipsihoze OBSIDIONALE care afecteazæ populafliile în era globalizærii.În lipsa unei scriituri a dezastrului uøor de înfleles de cætre fiecare,mijloacele telecomunicærii de masæ ne impun propria lor semnæturæpentru a identifica teroarea.„Toate emofliile øi fricile noastre au fost luate ostatice începînd cu 11septembrie 2001“, semnala Susan Sarandon în aceastæ privinflæ, øi nue întîmplætor faptul cæ, o datæ în plus, actriflele øi actorii americani sîntprimii care au ghicit intensificarea pericolelor, dupæ exemplul celor dealtædatæ, precum Chaplin sau, mai tîrziu, John Garfield, victime ale maccarthismului.Færæ niciun recul critic în fafla avalanøei, spectatorul este astfel supus reproducerii,care nu mai e, deja, cea a imaginilor stereotipe de care nevorbea Walter Benjamin, ci halucinaflia colectivæ a unei imagini unice,teatru optic al unei panorame teroriste circulare. Ceea ce propun sænumim: iconoclasmul PREZENTÆRII în timp real, care depæøeøte,de-acum, vechiul iconoclasm al REPREZENTÆRII în spafliu real a imaginilorpictate sau sculptate, printre ale cærui ultime exemple se numærædistrugerea statuilor lui Buddha de la Bamian, în Afganistan, sau devastareamuzeului de arheologie din Bagdad.Simptom creator de panicæ al unui veritabil buclaj al imaginarului 1 , febraOBSIDIONALÆ care loveøte astæzi mentalitæflile este primul semn caracteristical unei FORCLUDERI temporale – øi, sæ speræm, temporare – aacestei experienfle, a acestui TEST în mærime naturalæ al mondializærii.Aceastæ „mare închidere“ a unei informaflii „metageofizice“ deveniteplanetaræ, adicæ a ceea ce anumifli guru denumesc creierul global, viziuneciberneticæ ce a înlocuit acel fantastic politic care a preluat øtafetafantasticului social de tristæ amintire al anilor ’30.De fapt, dacæ frica este ingredientul de bazæ al fantasticului, administrareafricii publice, care a debutat cu vreo patruzeci de ani în urmæ cu„echilibrul terorii“, îøi reintræ în atribuflii din toamna lui 2001, pînæ la operafliunea„Øoc øi groazæ“ din Irak, unde am asistat la adeværate „scamatorii“multimediatice, cînd asasinii sinucigaøi øi forflele coalifliei se dedauPAUL VIRILIO este arhitect, filosof, eseist øi critic media, preocupat în special de probleme legatede urbanism øi de implicafliile noilor tehnologii asupra stilului de viaflæ occidental. Printre cærflilesale se numæræ: L’espace critique (1984; ed. rom., 2001), L’écran du désert (1991), L’insécuritédu territoire (1993), Cybermonde, la politique du pire (1996).încîntafli la subjugarea mulflimilor, cu un exces de mijloace pirotehnice care,în lipsa utilizærii faimoaselor „arme de distrugere în masæ“, uzeazæ øi abuzeazæde aceste „arme de comunicare“, masive øi ele, al cæror arsenalnu înceteazæ sæ se dezvolte graflie antenelor parabolice øi reuøiteloracestor „operafliuni psihologice“ (PSY OPS) al cæror scop este ræspîndireapanicii, sub pretext cæ o îndepærteazæ.„Iluzia hiperputerii s-a næscut din dispariflia Uniunii Sovietice“, declaraEmmanuel Todd. 2 Aceastæ iluzie opticæ s-a menflinut, se pare, datoritæabsenflei unui inamic declarat øi, pe de altæ parte, disparifliei nu doar alui Bin Laden øi a lui Saddam Hussein, ci øi, în plus, øi mai ales, datoritæcaracterului de negæsit al acestor „arme de distrugere în masæ“, pretextal declanøærii ræzboiului preventiv american.Cu siguranflæ, toate acestea aduc destul de mult cu niøte numere deprestidigitaflie.Statele Unite valoreazæ tot atît cît adversarii lor, continuæ EmmanuelTodd, care concluzioneazæ: „Americanii sînt condamnafli sæ desfæøoareun militarism teatral faflæ de flæri slabe ca Irakul sau ca flærile arabe în general“.De fapt, cum sæ nu sesizæm justeflea acestei aprecieri, cînd asistæm la„teatrul de operafliuni“ din Orientul Apropiat øi Mijlociu øi la blufful acesteiaventuri sælbatice în deøertul biblic?De pildæ, în nordul Irakului a fost bombardat Mosul, nu departe dezidurile de apærare ale cetæflii Ninive. În sud, s-au purtat bætælii în împrejurimileKerbalei, la o aruncæturæ de bæfl de Babilon øi de ruinele „Turnuluiturnurilor“, Babelul… Øi toate acestea pentru a ræzbuna præbuøireaTurnurilor Gemene. În fine, dupæ escamotarea, în væzul lumii, a faimoasei„gærzi republicane“ a lui Saddam Hussein, asaltul împotriva Bagdaduluis-a soldat cu demolarea statuii acestuia din piafla Ferdaous, în directøi în reluare, în fafla lumii întregi, în timp ce, mai discret (în spatele scenei),se consuma jefuirea splendorilor sumeriene.Cît despre „operafliunea de decapitare“ a efigiei lui Saddam Hussein, sæascultæm relatarea corespondenflilor prezenfli în capitala irakianæ. „Americaniisînt cei care l-au dat jos întîi. La ora 14, nu erau decît vreo douæzecide irakieni la fafla locului. Douæ ore mai tîrziu, erau cam o sutæ, adunaflide difuzoare, exact atît cît trebuia pentru imaginile de televiziune.“ 3Iatæ cum stau lucrurile cu montarea decorului. Însæ, pentru a confirmaîncæ o datæ reuøitele acestui „fantastic politic“ pentru uzul mulflimilor, sæascultæm urmarea. „Hotelul Palestina devenise un fel de teatru. De la balcon,vedeam fabricîndu-se scene special pentru noi“, explicæ Caroline Sinz,de la France 3, care conchide: „De altfel, n-afli væzut imagini din bætæliaBagdadului“.În lipsa acestor imagini de ræzboi, ca øi a imaginilor efectelor colateraleale celor vreo 30.000 de bombe lansate de forflele coalifliei, øi în absenflaunui MUZEU AL DEZASTRELOR în stare sæ ne punæ în gardæ în ce priveøteravagiile acfliunilor politice necugetate, „ræzboiul informafliei“ a luat sfîrøit,în Irak, prezentînd imagini ale haosului dintr-o capitalæ læsatæ pe mînavandalilor, cu spectacolul funest, în prim-plan, al DEZASTRULUI MU-ZEELOR…Un alt aspect, øi nu dintre cele mai puflin importante, al acestei saga alecærei stricæciuni vor dura, probabil, mai multe generaflii este acela cæ162

versonumele lui ABRAHAM, pærintele credincioøilor, patriarhul næscut la Ur (lanord de Basra), a fost prezent mereu în conøtiinfle, de la început pînæ lasfîrøitul acestei cruciade în trompe-l’oeil.În realitate, dacæ tancurile care se afundau în furtunile deøertului se numeauABRAMS, declaraflia de dupæ ræzboi a preøedintelui George W. Busha fost fæcutæ la 1 mai 2003, în largul golfului San Diego, la bordul unuiportavion. Numele acestuia: ABRAHAM LINCOLN. Pentru apostolii unuiteleevanghelism strategic, era un semn venit din cer, un semn care nuavea sæ-i înøele decît pe credincioøi.NEW YORK dupæ cæderea World Trade Center, BAGDAD dupæ cea a luiSaddam Hussein, IERUSALIM øi „zidul de separare“, dar øi HONGKONG sau PEKIN, unde sætenii din împrejurimi se baricadau în cætunelelor împotriva ameninflærii pneumopatiei atipice… Tot atîtea nume adunatepe o listæ care nu cere decît sæ se prelungeascæ la nesfîrøit…ORAØE ale panicii care semnaleazæ, mai bine decît toate teoriile urbanedespre haos, faptul cæ cea mai mare catastrofæ a secolului al XX-lea afost oraøul, metropola contemporanæ a dezastrelorProgresului.„Muzeul accidentului“ este el, acest megalopoliscare se crede buricul, omphalos-ul unei umanitæflisfîrøite; acest METAORAØ care nu mai are (cuadeværat) loc, pentru cæ refuzæ, de acum, sæ semai situeze aici sau acolo, cum o fæcea atît de binecapitala geopoliticæ a nafliunilor.De fapt, bula „metapoliticæ“ a globalizærii e pepunctul de-a exploda la rîndul sæu, eliberînd omulflime de spaflii critice rævæøite de disensiuni interneale unui ræzboi civil mondial care nu are nimic de-a face cu celelocale de odinioaræ.Bulæ financiaræ, bulæ imobiliaræ, bulæ a acestor noi tehnologii ale imaginiiøi comunicærii (NTIC), care vor fi comunicat mai ales præbuøirea øidezastrul. Tot atîtea explozii repetate care o semnaleazæ, prematur, pecea a „bulei geopolitice europene“ a unei extinderi inconsecvente. Însæ,mai ales, øi chiar mai grav, pe cea a bulei metageofizice a aøa-ziseimondializæri. Colonie virtualæ a unui fals „al øaselea continent“ în imponderabil,ale cærui virtufli cibernetice fac umanitatea sæ sfîrøeascæ prinîncarcerarea idealurilor sale de adevær øi de libertate.De unde øi aceastæ epidemie de febræ obsidionalæ care contamineazæspiritele loft-society, unde revelaflia fractalæ cîøtigæ teren în fafla revoluflieisociale øi unde, cu ajutorul privatizærii, spafliul critic dominæ spafliul publical legilor øi al limitelor dreptului. 4Dupæ „revoluflia“ cu acelaøi nume din Cehoslovacia, asistæm acum ladislocarea de catifea, ca sæ nu mai vorbim de epurarea etnicæ øi de ravagiilesale în reluare.Proliferare a statelor din ce în ce mai slabe, bulæ de sæpun care scapæîn extinderea sa externæ øi în micøorarea internæ. Ca sæ dæm un exemplu,sæ citæm declaraflia ubuescæ a lui Silvio Berlusconi, în momentulascensiunii sale la preøedinflia Uniunii Europene, la 1 iulie 2003: „Frontiereleeuropene trebuie sæ se extindæ, pentru a include Turcia, Ucraina,Belarus øi Federaflia Rusæ“.Nu-i merge prea ræu acestei DESCENTRALIZÆRI a instanflelor guvernamentaleatunci cînd centrul nu e nicæieri, iar circumferinfla în acelaøitimp peste tot!Fiindcæ nimic nu este cu adeværat ÎNTREG, fractalizarea este viitorultuturor tentativelor de globalizare. În realitate, fractura øi fragmentareasînt consecinflele presiunii sau, mai exact, ale compresiei a ceea ce pretinde„complet“ sau, mai bine, împlinit… De unde aceastæ EXCLU-DERE care marcheazæ rezultatul fatal al oricærei FORCLUDERI,totalitaræ ieri, globalitaræ mîine.Implozia Uniunii Sovieticii ar fi trebuit totuøi sæ ne avertizeze, pe noi,cetæflenii vechii Europe, cæ debandada, survenitæ dintr-odatæ, a flærilorsatelite nu va fi lipsitæ de efecte asupra comunitæflii de destin a europenilor!Cît despre Statele Unite, învingætor iluzoriu al „Ræzboiului Rece“, elevor suporta din plin cæderea referenflilor geostrategici ai echilibrului terorii,prin acest dezechilibru terorist care ameninflæ, de acum înainte, soartaumanitæflii, ici øi colo, adicæ peste tot, în acelaøi timp.Pînæ la urmæ, dupæ dezmembrarea marilor ansamblurigeopolitice, a sosit timpul declinului statului-nafliuneøi începutul unei replieri tacticeasupra metropolelor.Metropolizare tot atît de iluzorie, care ne conducela resurgenfla Statului-Cetate, al cærui exempluni-l dæ America de Nord, cu cele vreo treizecide milioane de izolafli în oraøele lor private, subpretextul insecuritæflii sociale…Acelaøi lucru se întîmplæ pe subcontinentul latinoamerican,la São Paulo, la Bogotá sau la Rio deJaneiro, unde bandele devasteazæ oraøele, atunci cînd nu sînt, de altminteri,„paramilitari“ sau „forfle armate“ aøa-zis „revoluflionare“…însæ, întîi de toate, revelaflionari ai unui haos total în care se gæseøte vechiul„drept de cetate“ care accentueazæ urgenfla unei împrejmuiri, aunui cîmp de apærare øi, pînæ la urmæ, a unui stat poliflienesc unde „forflelede ordine“ sæ fie privatizate aøa cum au fost, una cîte una, institufliile publice:transportul, energia, poøta øi telecomunicafliile, iar mîine – ceea cee deja pe cale sæ se întîmple – armatele naflionale.Unui irakian îngrijorat în privinfla insecuritæflii civile de la Bagdad dupæeliberarea Irakului, un soldat american i-ar putea replica în glumæ: „Ei,dar la Washington e øi mai ræu!“„Oraøul viitorului nu va fi, aøadar, decît extinderea solemnæ a unei camerede torturæ“, anunfla, încæ din 1924, Pierre Mac Orlan. 5Prezentæ la Karachi de zece ani, armata pakistanezæ s-a retras de puflinævreme de aici, pentru cæ nu a reuøit sæ restabileascæ o aparenflæ aordinii într-un oraø unde, în 1992, s-au descoperit douæzeci øi trei decamere de torturæ clandestine înfiinflate de bandele localeAici nu poliflia e deci cea care nu îndræzneøte sæ intervinæ în anumite„cartiere sensibile“, ci armata cea care se retrage din oraø.Criminalitæflii grupærilor mafiote i se adaugæ acum cea a nenumæratelorbande urbane, unde crima individualæ e dublatæ sistematic de crima îngrup øi în mediu închis – ræpiri, violuri colective, torturi… – CRIME DELAGÆR care le reproduc, la scaræ restrînsæ, pe cele din gulaguri, din„lagærele morflii“, unde concentrarea populafliilor preceda exterminarea163

lor. E o torturæ „civilæ“, care nu pare totuøi sæ-i îngrijoreze pe cei caredenunflæ, pe bunæ dreptate, grozæviile torturii „militare“ din Serbia, dinAlgeria sau din alte pærfli…În fafla acestui „tîrg de atrocitæfli“ pe care societatea noastræ, societatea spectacolului, refuzæ sæ-l cenzureze, îøi croieøte drum un alt tip dedelir, la fel de funest: la Dubai, în Golful Persic, autoritæflile din emirattocmai au lansat un proiect pe care l-au botezat THE WORLD øi carevizeazæ construirea unui arhipelag compus din douæ sute cincizeci deinsule artificiale dupæ modelul planiglobului, însæ înconjurat de o sofisticatæbarieræ protectoare.Construcflia acestui ansamblu ar trebui sæ necesite transportarea a 25de milioane de tone de piatræ de construcflie øi a aproximativ 200 demilioane de metri cubi de nisip. Costul acestui gulag de lux: 1,8 miliardede dolari.FORCLUDERE, EXCLUDERE… Hiperconcentrærii megalopolitanei se adaugæ nu doar hiperterorismul de masæ, ci øi o delincvenflæ producætoarede panicæ ce readuce specia umanæ la dansul morflii de laorigini, cetatea redevenind o citadelæ, altfel spus, o flintæ a tuturor terorilor– domestice sau strategice.Aici, ar trebui sæ apreciem, la justa sa valoare, scrisoarea de avertismentexpediatæ recent comandamentului lor de cætre douæzeci øi øapte depilofli israelieni: „Noi, pilofli în retragere øi pilofli activi, ne opunem lansæriide atacuri ilegale øi imorale de tipul celor lansate de Israel în teritorii.[…] Refuzæm sæ participæm la atacuri aeriene împotriva centrelorcu populaflie civilæ. Refuzæm sæ continuæm sæ facem ræu civililor inocenfli“. 6Dupæ Guernica øi Coventry, Hamburg sau Dresda, ca sæ nu mai vorbimde Hiroshima øi de Nagasaki, se întîmplæ la Ierusalim ca niøte aviatorisæ îndræzneascæ, pentru prima oaræ, sæ denunfle strategia antioraøale cærei victime sînt, de mai mult de-un secol, aglomerærile umane.Øi asta ca sæ nu mai vorbim de cartierele mærginaøe dezmoøtenite, pentrucæ sînt oraøele în întregime, atît centrul lor, cît øi periferia, cele caren-au încetat sæ fie martirizate de-a lungul întregului secol trecut.Bombe cu fosfor sau cu napalm, bombe care explodeazæ cu întîrzierepentru a-i ucide pe salvatorii dintre ruine, bombe atomice øi, de curînd,bombe cu grafit pentru a provoca marele black-out al unui oraøscufundat în tenebrele exterioare, ca Belgradul în mai 1999…De o sutæ de ani încoace, toate oraøele au fost flinta unui foc din cercare nu mai are nimic de-a face cu Dumnezeul oøtirilor lui Israel, ci, maisimplu, cu Luftwaffe øi cu a sa „legiune Condor“ din Spania, cu Royalsau cu US Air Force a lui Harris, mareøalul aviafliei, øeful operafliunilorbombardamentelor strategice din Germania. Sæ ne amintim aici de denumireabiblicæ a acestor raiduri ale terorii, „SODOMA ØI GOMO-RA“, de pildæ.În oraø, øi nicæieri în altæ parte, s-a testat, în secolul al XX-lea, acestRÆZBOI ÎMPOTRIVA CIVILILOR, care l-a înlocuit, treptat, pe cel alcîmpurilor de luptæ militare.De altfel, toate aceste mari bætælii ale trecutului purtau numele unei „campanii“printre altele, de la Cîmpiile Catalaunice pînæ la cîmpia de la Waterloo…Bætæliilor dispuse ordonat, cu regimente în linie, ale imperiilor dealtædatæ, le-a urmat astfel, în secolul trecut, marea dezordine strategicæa unei distrugeri tipice a centrelor urbane, care se înrudeøte cu „cîmpulliber“ al masacrului aflat la originile prepolitice ale Istoriei.Cum conceptul de „ræzboi cu zero morfli“ nu se aplicæ decît trupei deprofesioniøti purtætori de cascæ, Clausewitz e bun de trimis la muzeu.Doctrina sa, dupæ care conflictul e o „continuare a politicii prin alte mijloace“,fiind depæøitæ… depæøitæ prin „dezechilibrul terorii“, altfel spusprin hiperputerea armamentelor de distrugere capabile sæ stingæ oricefel de viaflæ de pe planetæ.Sæ remarcæm însæ în trecere cæ, aici, cuvîntul a stinge trebuie luat în sensstrict, fiindcæ ultimele sisteme de armament sînt destinate sæ funcflionezeîn reflea, nu numai prin iradiere radioactivæ sau prin contaminare viralæori microbianæ, ci, în plus, printr-o accidentalæ întrerupere electricæ generalizatæ,un exemplu printre altele al acestei hiperfragilitæfli a progresuluitehnic al societæflilor noastre.Færæ sæ ne întoarcem cu prea multæ vreme în urmæ, sæ observæm, depildæ, pana de curent care a afectat, în 1990, Cairo øi principalele oraøedin Egipt, provocînd un haos indescriptibil în întreaga flaræ.În 1998, aproape jumætate din populaflia Filipinelor, vreo 35 de milioanede persoane, a încetat sæ mai dispunæ de curent electric.La 2 ianuarie 2001, era rîndul nordului Indiei øi al celor vreo 200 demilioane de locuitori ai sæi sæ fie privafli, subit, de electricitate, ca urmarea unei pene la centrala din Uttar Pradesh.În fine, la 14 august 2003, o nouæ panæ: acum nord-estul Statelor Unite,cu New York øi Philadelphia, a fost lovit de cea mai serioasæ întreruperea reflelei energetice pe care a cunoscut-o vreodatæ America, provocîndoprirea de urgenflæ a øapte centrale nucleare.Sæ mai adæugæm, la aceastæ listæ premonitorie, øi Roma, „CetateaEternæ“, øi Italia, unde 57 de milioane de locuitori au fost privafli de curentpe data de 28 septembrie 2003.Sæ ascultæm totuøi straniul comentariu al responsabilului municipalitæfliinewyorkeze: „Spre deosebire de pana din 1965, nu s-a mai stîrnit panicæ.E vorba, færæ îndoialæ, de un efect benefic al atentatului de la 11septembrie 2001“. Testul suprem… acelaøi test al emofliei publice amulflimilor! 7De fapt, la fel ca John Kenneth Galbraith – economistul american carea studiat, chiar dupæ ræzboi, rezultatele panicii populafliei germaneasupra economiei Reich-ului –, analizæm în propria flaræ, øi nu în flarainamicului, cantitatea de teroare care poate fi suportatæ de cætremulflimile metropolitane.Pînæ unde? Pînæ cînd un asemenea disprefl, o asemenea indiferenflæ clinicæfaflæ de camera de torturæ a oraøelor?Un alt aspect al acestei distanflæri, al acestei obiønuinfle cu crima împotrivaumanitæflii care constituie, de-un secol încoace, focul din cer deversat,færæ ameninflarea vreunei pedepse, asupra populafliilor civile estedezvoltarea unui nou tip de „turism de ræzboi“. Cel care determinæagenfliile de voiaj sæ organizeze chartere pentru vizitarea locurilor deciocnire din Intifada, în Israel sau în Palestina, ba chiar, în America Latinæde astæ datæ, organizarea, de cætre Favelatours sau Exotictours, aunor vizite la bidonville-urile de la Rio de Janiero sau São Paulo. 8Aøa cum susfline un mesaj publicitar al uneia dintre ele: „Brazilienilornu le face plæcere sæ viziteze favelele; în schimb, stræinii sînt curioøi, incitafliøi, uneori, uøor încordafli, fiindcæ se gîndesc cæ li se poate întîmpla ceva“.Dupæ sporturile extreme, „turismul dezolærii“, cel al unui astfel de voyeurismitinerant care completeazæ într-o manieræ atît de abilæ exhibiflio-164

versonismul sedentar al televiziunii øi atrocitæflile sale repetate neîncetat.De puflinæ vreme, Argentina a devenit, la rîndul ei, o destinaflie foarteatractivæ pentru turiøtii europeni øi americani. Noua modæ e sæ vii sævezi, la Buenos Aires, consecinflele præbuøirii experimentului neoliberaldin anii ’90.Aøa cum explicæ o jurnalistæ, „vizitatorii sînt frapafli sæ vadæ atît deaproape violentele contraste dintr-una din cele mai inegalitare flæri depe planetæ“. 9Mîine, dacæ vom dori sæ luptæm împotriva panicii, împotriva tuturor panicilor,va trebui, cu siguranflæ, sæ revenim la o politicæ geofizicæ, øi nu doarla o ecologie urbanæ. O politicæ a materiei, øi nu doar a luminii øi a aøazisei„viteze a eliberærii“.Dacæ nu, vom trece dincolo de zidul Plîngerilor „postmoderne“,înspre cel al exterminærii. Nu înspre sfîrøitul lumii, ci înspre fatala sa FOR-CLUDERE, eliberînd astfel o formidabilæ presiune temporalæ, asemenipresiunii de pe acele funduri de mare unde nu mai supraviefluiesc decîtvreo cîteva specii oarbe cu desævîrøire.Pentru aceasta, în paralel cu economia politicæ abogæfliei øi cu ACUMULAREA sa, e necesaræ opoliticæ economicæ a vitezei øi a ACCELERÆRIIsale. În aceastæ privinflæ, sæ-i dæm cuvîntul preøedinteluiAsociafliei franceze a Întreprinderilor Private:„Criza din ultimii doi ani din Statele Unite a arætatcæ americanii pierduseræ simflul mæsurii øi,deopotrivæ, pe cel al duratei. Ideea e sæ øtii în cîttimp se apreciazæ asta. Cînd vedem cæ se doreøtesæ ni se impunæ THE FAIR VALUE în norma contabilæ,adicæ valoarea pieflei la un moment dat, nu putem decît sæ neînfricoøæm øi sæ facem orice pentru a rezista acestui proiect.Pentru a se dezvolta, întreprinderea are nevoie de timp øi valoarea einu se rezumæ la cea pe care o are pe piaflæ într-un moment anume“.Lucru confirmat de Warren Buffet, a cærui avere se aflæ pe locul doi înStatele Unite, cînd declara, referindu-se la bula noilor tehnologii alereflelei de internet: „Aceastæ bulæ e de departe cea mai mare halucinafliecolectivæ pe care-am væzut-o vreodatæ“… de unde øi aceastæ suspiciunelegitimæ faflæ de aøa-ziøii analiøti de pe Wall Street øi din altæparte.De fapt, în ultimii ani, am asistat, în înaltele cercuri financiare, ca øi înpolitica externæ, nu la accelerarea istoriei care ar fi dus la sfîrøitul ei prematur,ci la accelerarea realitæflii; fenomen creator de panicæ bulversîndsuccesiv datele geostrategice ale întreprinderilor øi, deopotrivæ,forflele armate, øi care s-a transformat într-o politicæ METAGEOFIZI-CÆ ubuescæ, al cærei exemplu e conflictul din Irak.Astfel, de-a lungul ultimului deceniu al celui de-al doilea mileniu, FOR-CLUDERII instantanee i s-a adæugat o EXCLUDERE, durabilæ øi pe calede a se generaliza, øi ale cærei fluxuri de imigraflie sînt semnul care anunflæexplozia bulei mondializærii.În fine, compresia temporalæ a telecomunicafliilor interactive a prefiguratdin plin ravagiile unei saturæri spafliale øi demografice a aglomerærilornoastre metropolitane, în ai cæror denunflætori s-au erijat anumifliurbaniøti.Nu, nu-i fie cu supærare lui Malthus, nu spafliul geofizic îi este insuficientumanitæflii, ci timpul, spaflio-timpul metageofizic al transporturilor øi al transmisiunilorinstantanee, cel care a devenit iluzoriu, prin delirul sæu deemancipare extraterestræ tinzînd spre o lume virtualæ, spre „cel de-aløaselea continent“, idee fixæ care nu pare sæ neliniøteascæ decît mulflimile,øi nicidecum pe acei oameni de øtiinflæ adepfli ai unui refuz al multiplicitæflii;refuz care duce la inerflia carceralæ, aceastæ INERfiIE POLARÆ pe careo va provoca, fatalmente, mîine sau poimîine, accelerarea realului. Însæ,pînæ la urmæ, tocmai acesta e fantasticul transpolitic, o lume încremenitæîn monopolul finitudinii sale!„Pæmîntul e o planetæ mare care se miøcæ în cer plinæ de nebuni“, remarcaFontenelle. De atunci, FILOFOLIA celor puternici n-a încetat, vai!,sæ prefacæ în nimic aceastæ planetæ… în nimic, adicæ în cîteva oraøe atrofiatecare se cred epicentrul lumii, deøi nu sînt decît citadelele pierdute,altfel spus flinte pentru focul din cer! În realitate, de la începutul celuide-al treilea mileniu, spafliul geostrategic în care evoluau rezistenfla øidreptul nafliunilor s-a redus ca o piele de øagrin.Un cercetætor de la Institutul Hudson din Washingtonexplicæ: „America e în fruntea unui imperiu,însæ acest ansamblu este un imperiu LIBERAL, øinu unul teritorial“.Tocmai acesta e „spafliul critic“ al aøa-zisei mondializærieconomice: viteza eliberærii a abolit teritoriulaflat la baza statului de drept øi, de atunci,lumea afacerilor, ca øi cea a ræzboiului, se aflæ într-ostare de imponderabilitate, în aøteptarea angoasatæa marelui accident, a acestui CRASHGLOBAL care va surveni, færæ îndoialæ, într-o bunæ zi.Sæ-l ascultæm, apropo de aceastæ insularitate a Lumii Noi, pe BenjaminBarber: „Înainte de World Trade Center, træiam dintotdeauna cu acestmit al invulnerabilitæflii, protejafli de cele douæ oceane ale noastre. Proiectulscutului antirachetæ era, de altfel, conceput, în acest spirit, ca un altreilea øi ca un nou ocean deasupra capetelor noastre“.Iatæ, aøadar, originea metageofizicii care îndræzneøte sæ pretindæ cæ teritorialulnu e liberal øi cæ abolirea limitelor este salvarea populafliilor!De mai bine de-un secol, peninsula Americilor se înalflæ pînæ la firmament,ca acei „zgîrie-nori“ care nu sînt, pînæ la urmæ, decît insulele peverticalæ ale unui skyline, unul planetar, de astæ datæ.Însæ duømanul interior al acestei „vilegiaturi în afara solului“ este, evident,terorismul acelor OCT (organizaflii criminale transnaflionale)care dau peste cap geostrategia Statelor Unite.De fapt, atunci cînd nimeni nu va mai avea un domiciliu, atunci cîndvom fi cu toflii – cum se spune – externalizafli, lumea va fi cea care vadeveni cu totul terorizantæ, lucru prefigurat deja, ici øi colo, de criza marilorcompanii aeriene.Dacæ BUILDING-ul este un impas vertical, politica externæ a unuiNATION-BUILDING este øi ea, în aceeaøi mæsuræ, un impas. O calefæræ ieøire, care începe sæ-i înspæimînte pe democrafli. Sæ-l ascultæm peunul din ei, senatorul Bob Graham, candidat la Casa Albæ:„Ræzboiul împotriva Irakului era o distragere a atenfliei. Acest lucrune-a deturnat de la lupta împotriva terorismului, pe care ne pregæteam165

s-o cîøtigæm. Acum, aceastæ luptæ ne scapæ. Existau informaflii a cærorexistenflæ era cunoscutæ øi de guvern, øi de serviciile sale, øi care n-aufost luate în considerare înainte de 11 septembrie 2001. Exact acestgen de informaflii existæ øi astæzi, øi noi iaræøi nu facem nimic cu ele“.Expresia „a distrage atenflia“ este exact ceea ce convine acelui „militarismteatral“ pe care l-am evocat, unde Statele Unite joacæ rolul soldatuluifanfaron, în timp ce lumea face implozie în tæcere, sau aproape.Unul din simptomele acestui mare bluff este trimiterea în Irak (la douæluni dupæ încheierea oficialæ a ostilitæflilor) a gærzii naflionale din Floridapentru a se încerca restabilirea ordinii la Bagdad.Specializatæ în lupta împotriva consecinflelor catastrofelor naturale,aceastæ unitate – aflatæ, sæ nu uitæm, pentru prima datæ în misiune înafara Statelor Unite – pare sæ se simtæ la fel de în largul sæu într-o periferiea capitalei irakiene ca øi în slum-urile americane, în mijlocul populaflieicivile care se dedæ jafurilor øi furturilor de toate soiurile.Catastrofæ naturalæ provocatæ de un cutremur de pæmînt, de un incendiuprecum cel de toamna trecutæ din California, sau catastrofæ „artificialæ“,cea a unui ræzboi preventiv necontrolat, totul se leagæ, se pare, pentrua confunda, de acum înainte, ordinea øi dezordinea, realitatea øi ficfliunea,fiindcæ „pacea civilæ“ nu e într-o mæsuræ mai mare garantatæ de lege decîte starea de pace între nafliuni garantatæ de organizafliile internaflionale,în fruntea cærora se aflæ ONU… În acest sens, terorismul de masæ esteun revelator plin de forflæ al globalizærii subite a haosului.Conøtienfli de impasul strategic, anumifli teoreticieni ai Pentagonului pregætesco reorganizare a instrumentarului militar american dupæ modelulfuturist al unei ARMATE ANTI-HAOS.Preluînd declaraflia generalului Richard Myers, øeful statului-major alarmatei, care aprecia cæ „ræzboiul nu poate servi ca antiseptic împotrivarelelor umanitæflii“, ei doresc, a contrario, sæ adapteze anumite „corpuriale armatei“ pentru a remedia haosurile de dupæ ræzboiul modern.Armate care ar integra, oficial de aceastæ datæ, rolul încredinflat astæziîn Irak gærzii naflionale din Florida.De altfel, unul dintre cei mai înflæcærafli partizani ai acestei teze este generalulJohn Jumper, øeful statului-major al forflelor aeriene, care a contribuitla conceperea loviturile aeriene intensive asupra Afganistanului,øi care nu mai ascunde necesitatea de a fline sub control, la sol, prejudiciilesocio-politice provocate de o strategie mult prea exclusiv AERO-ORBITALÆ.Astfel, haosului ANTI-ARMATÆ al unui hiperterorism anonim øi deteritorializati-ar urma invenflia americanæ a unei puternice ARMATEANTI-PANICÆ, ce ar extinde principiul apærærii naflionale la apærareacivilæ.Un vast program, unul „hiperpoliflist“, în care chestiunea stærii de excepflies-ar pune la scara Lumii. Arthur Cebrowski, membru activ albiroului pentru transformarea armatei americane de la Pentagon, esteun partizan declarat al acestuia, atunci cînd denunflæ, astæzi, aspectul perfectanacronic al politicilor de securitate pe care le duc marile puteri,politici care, dupæ el, „tind sæ deconecteze armata de la globalizareaplanetaræ în curs“. 10Pentru a înflelege mai bine amploarea acestei permutæri, trebuie sæ neîntoarcem cu doisprezece ani în urmæ, la revoltele istorice de la LosAngeles care, la 30 aprilie 1992, au devastat Oraøul Îngerilor, provocîndîn trei zile pagube de un miliard de dolari øi moartea a cincizeci de persoane.La acea vreme, trupelor US Army, recent întoarse de la primul ræzboidin Golf, le-a fost încredinflatæ dificila sarcinæ de-a interveni, alæturi degarda naflionalæ, pentru a pune capæt acestui ræzboi civil metropolitan,în care se confruntaseræ violent comunitæflile dupæ scandalul afacerii RodneyKing.Astæzi, la Bagdad, lucrurile se întîmplæ exact pe dos, pentru cæ gardanaflionalæ e cea chematæ pentru întæriri, pentru a susfline armata americanæîn tentativa sa disperatæ de a restabili ordinea, într-o capitalæ irakianæabandonatæ celor mai diverse banditisme, de cînd ræzboiul-fulger al blindatelorcoalifliei a mæturat, literalmente, statul irakian, serviciile publice,poliflia øi, mai ales, ansamblul forflelor sale armate, adicæ aproximativ400.000 de oameni antrenafli.„Libertatea este dezordonatæ. Oamenii liberi sînt liberi sæ sævîrøeascæerori, sæ comitæ crime øi sæ facæ lucruri rele. Nu puteam øti cum se vorpetrece lucrurile“, declara Donald Rumsfeld cu cinism pentru New YorkTimes, încæ din 18 mai 2003.Dispariflia armelor de distrugere în masæ, dispariflia lui Saddam Husseindupæ cea a lui Bin Laden… însæ, înainte de toate, destræmarea „echilibruluiterorii“ între nafliuni vulnerabilizate la extrem… Hotærît lucru,cel de-al treilea mileniu începe ca o scamatorie, o escamotare învæzul lumii, o DISTRAGERE A ATENfiIEI ce deturneazæ atenflia de laun haos care se anunflæ durabil, cu emergenfla unui dezechilibru teroristendemic, care va afecta mîine øi ordinea internaflionalæ, articulatæcu perseverenflæ în secolul trecut, øi pacea civilæ, fundamentul oricæreidemocraflii. Întoarcere a tragicului, care împinge societæflile noastre preaavansate de la EXOCOLONIZAREA imperiului colonial de altædatæ laENDOCOLONIZAREA unui imperiu terminal în gestaflie, ale cærui miøcæride imigraflie semnaleazæ deja amploarea ce stîrneøte panicæ.Lume închisæ, decæzutæ din drepturi, unde vom fi cu toflii EXTERNA-LIZAfiI, altfel spus, EXCLUØI de la internaflionalitatea multipolaræ øi eliberafliîn exteritorialitatea unei lumi virtuale øi, de astæ datæ, unipolare.De cîtva timp, un cuvînt revine ca un laitmotiv în orice raport de întreprindere,în orice comunicat financiar, cuvîntul PERIMETRU. Expresia„perimetru constant“ sau „perimetru de consolidare“ desemneazæansamblul filialelor luate în considerare atunci cînd e vorba de rezultatelefinanciare ale unei firme.„Perimetrul“ a devenit deci esenflial pentru judecarea bunului mers alîntreprinderii, iar, în continuare, „construcflia“ sa respectæ niøte reguliprecise. De pildæ, dacæ sistemul de informaflii al unei bænci este preluatde o societate exterioaræ care se ocupæ de servicii, el este „în afaraperimetrului“.Definirea perimetrului unei afaceri poate servi, de asemenea, la disimulareamalversafliunilor contabile, ca în cazul afacerii Enron, unde filialeledubioase nu aparflineau faimosului perimetru, dar gæzduiau, de fapt,pierderile care au græbit, pînæ la urmæ, præbuøirea giganticei întreprinderiamericane.Delocalizarea are deci ca funestæ consecinflæ externalizarea, nu doar aproducfliei cu costuri reduse, ci, mai ales, a „informafliei“ øi deci a realitæflii-veridicitæfliisale… Øtiind cæ tot ceea ce e fæcut cu ajutorul calcu-166

versolatorului este ameninflat de delocalizare „în afara perimetrului“, neimaginæm cu uøurinflæ ce urmeazæ!De altfel, tocmai a fost lansat, la inifliativa Medef 11 -ului, Observatorulexternalizærii. Dupæ cum se exprima preøedintele sæu, misiunea sa vafi aceea de a „evangheliza cea mai mare parte a întreprinderilor“ întruaceastæ nouæ practicæ ce constæ în încredinflarea în totalitate a unei funcfliisau a unui serviciu unui prestator extern. 12 De altfel, de la 1 pînæ la 3octombrie 2003, s-a flinut la Paris un salon, al cærui titlu era chiar AEXTERNALIZA, cuvînt-valizæ care se poate deschide, de aici înainte,în toate sensurile, inclusiv în sensul cutiei Pandorei.Aceasta sæ fie oare o „societate deschisæ“, precum oraøul, oferitæ færærezistenflæ invadatorilor sæi?În orice caz, ræsturnarea de perspectivæ, denunflatæ de-a lungul tuturoracestor capitole, este manifestæ: întreprinderea nu mai este introvertitæ,înrædæcinatæ în vreo „localitate“ oarecare, ci extrovertitæ,emancipatæ de orice localizare geofizicæ, oferitæ haosului unui imperiuterminal øi neocolonial care ræstoarnæ viafla pe dos, pentru cæ, de astæzi:ÎN ALTÆ PARTE ÎNCEPE AICI.Traducere de Veronica LazærText preluat din volumul Ville panique. Ailleurs comme ici, Paris, Galilée,2004, cu amabila autorizare a editorului francez.Note:1. Joc de cuvinte, care combinæ sensul lui „en boucle“ (difuzarea continuæ øi repetatæ a uneisecvenfle de informaflie) cu cel al lui „bouclage“ (operafliune militaræ care constæ în încercuireaunei zone cu scopul de-a o controla). (N. tr.)2. Emmanuel Todd despre cartea sa Après l’Empire, Paris, Gallimard, 2002.3. Florence Amalou, „La couverture du conflit irakien a frustré les journalistes“, Le Monde,21 mai 2003.4. Cf. Paul Virilio, L’espace critique, Paris, Christian Bourgois, 1984.5. Fraza profeticæ a autorului [cærflii] Quai des Brumes premerge cu vreo doisprezece ani construcflia„lagærelor morflii“, construite dupæ modelul coloniilor Ostcolonisation.6. „Protestul a douæzeci øi øapte de pilofli israelieni“, Reuters, AFP, toamna 2003.7. Despre acest subiect, vezi, pe internet, „The Dawn of the E. Bomb“, de Michael Abrams,unde e vorba nu doar de „bomba informaticæ“, ci øi de „bomba electricæ“ (Spectrum online, 3 noiembrie 2003).8. Jorgelina Hibe, „Le Brésil, ses plages et ses favelas“, Sud-Ouest, 7 noiembrie 2003.9. Ibidem.10. Jacques Isnard, „Le Pentagone rêve d’une armée anti-chaos“, Le Monde, mai 2003. Cf.øi Paul Virilio, „De la géopolitique à la métapolitique“, in La Ville et la Guerre, Paris, Ed. del’Imprimeur, 1996.11. Mouvement des entreprises de France (Miøcarea Întreprinderilor din Franfla). (N. tr.)12 Catherine Rollot, „Le Medef promeut l’externalisation“, Le Monde, 7 noiembrie 2003.167