Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

a c t u a l i t a t e aRomâniaca marc\Mi-a[ dori ca bisericas` surfeze pe netRomânia literar\ nr. 26 / 4 iulie 20084SPIRITUL uman are, prin structura sa, nevoiade a în]elege tot ce se întâmpl\ în jurul nostru,are nevoie de sens [i de semnifica]ii. Petre}u]ea, pe care îl citez aproximativ, spunea c\dac\ Dumnezeu nu ar exista, pe planeta astanu ar putea tr\i decât geniile [i oligofrenii,adic\ acele creiere alc\tuite în mod diferit; pentru noito]i ceilal]i, nevoia de sens al existen]ei este o partefundamental\ a psihicului uman. Este foarte greu s\î]i tr\ie[ti existen]a cotidian\ plin\ de boli, efort [i e[ecuri[i s\ ai con[tiin]a faptului c\ toate aceste încerc\risunt inutile. Este greu s\ accep]i c\ oamenii se nascvenind de nic\ieri [i dup\ o via]\ mai lung\ sau maiscurt\, se îndreapt\ spre nic\ieri, mai ales în condi]iileîn care în jurul nostru , plecând de la alc\tuirea deosebitde complex\ a ochiului uman, pân\ la modul în carevegeta]ia moare [i rena[te ciclic, totul duce la ideea laconstruc]ie. Din punct de vedere al psihologului,ideea sensului existen]ei se concretizeaz\ în modul încare ne accept\m existen]a. Cum accept\m ceea ce seîntâmpl\ cu noi în decursul tuturor acelor întâmpl\ri pecare nu le putem controla, indiferent dac\ este vorba decoinciden]e fericite sau de acceptarea suferin]ei. Dece o mam\ c\reia îi moare copilul consider\ c\ Dumnezeunu ar mai exista? De ce un om refugiat în urma unuir\zboi cu care nu are nicio leg\tur\ nu mai crede înnimeni [i nimic? Pentru c\ toate aceste experien]edep\[esc capacitatea creierului uman de a procesainforma]ia ca fiind purt\toare de semnifica]ie [i sens.Suferin]a pare absurd\ [i prin aceasta de neeaceptat,pentru c\ vine în contradic]ie cu nevoia noastr\ desemnifica]ie a ceea ce ni se întâmpl\ [i cu nevoia noastr\de siguran]\. Din acest motiv, în toate crizele existen]ialemajore, apare într-o prim\ etap\ de cele mai multe orinegarea vehement\ a ideei de divinitate. Nu ideea deexisten]\ a lui Dumnezeu este contestat\, ci ideea c\Dumnezeu, despre care ni s-a spus înc\ din copil\riec\ este bun [i blând, las\ s\ se întâmple toate lucruriledramatice din via]a noastr\, un Dumnezeu care afugit de la locul faptei, un tat\ absent care nu are grij\de copiii lui. ~ntr-o etap\ ulterioar\, de obicei dup\trecerea primului [oc, nevoia noastr\ funciar\ de sensreîncepe s\ capete din nou teren [i construim în modactiv noi sensuri în ceea ce ni se întâmpl\, unul din celemai bune exemple fiind modul în care ne dorim comunicareacu cei disp\ru]i [i d\m leg\turii dintre noi [i ei noi valen]ede tipul „este acolo [i ne vegheaz\ pe to]i cei dragi deaici“, cel plecat devenind un tat\ iubitor pu]in maimic în grad decât Dumnezeu, dar cu puteri mari prinsimpl\ trecere dincolo. Prin acest mecanism necesitateanoastr\ de securitate este satisf\cut\, ideea de întâmplareabsurd\ a mor]ii dispare [i se instaleaz\ noul sens, careface ca lucrurile s\ poat\ continua. În cazul celor carese declar\ atei sau liberi cugetatori, asist\m ori la uncomportament de evitare, în care persoana în cauz\suspend\ r\spunsul la anumite întreb\ri ori, în cazul celmai frecvent, vehemen]a se reduce la rejectarea ritualuluisocial religios sau al bisericii ca institu]ie. Din p\cate,în momentul de fa]\ biserica pare, din ni[te ra]iuni pecare pot s\ le în]eleg dar nu pot s\ le accept, a ignoracomplet faptul c\ trebuie s\ contribuie activ la construc]iacotidian\ a lui Dumnezeu în via]a noastr\, dac\ nudin motive institu]ionalizate care ]in de supravie]uireaei, m\car pentru simplul fapt c\ acceptarea ideii deDumnezeu înseamn\ pentru psihicul uman o resurs\,poate cea mai important\.La marketing, medicin` [i fotbalne pricepem to]i!CUVÂNTUL marketing, a devenit în Româniaun cuvânt atât de des vehiculat încât [i-apierdut în mare m\sur\ sensul [i con]inutul,situa]ie în care, de câte ori asist cu stoicismla discu]ii între neprofesioni[ti, hot\resc dinstart s\ tac.Ceea ce m-a scos totu[i din t\cerea mea pe tema astaa fost faptul c\ am fost implicat\ la o discu]ie pe temamarketingului cultural, discu]ie care s-a învârtit în jurulve[nicei dileme dac\ chirurgul-[ef trebuie s\ conduc\în acela[i timp spitalul sau pilotul de avion s\ pilotezedoar avionul sau s\ se ocupe [i de selec]ia firmelor decatering pentru zbor, respectiv ce trebuie s\ fac\ scriitorulromân pentru c\r]ile lui dup\ publicare.Procesul de marketare a unui produs, la nivelulminim de informare al manualului de liceu, are labaz\ mixul celor 5 P, ceea ce presupune s\ ai un Produs(Product) suficient de bun ca s\ poat\ fi marketat, la unPre] (Price) suficient de elastic încât s\ devin\ convenabilpentru cump\r\tor, distribuit pe o scar\ cât mai mare,ca s\ poat\ fi accesibil `n toate regiunile geografice(Placement), cu un buget de Promovare (Promotion)adecvat, de c\tre ni[te profesioni[ti (People) care s\se ocupe de proiect în mod coerent [i sus]inut.Îmi este foarte greu s\ cred c\ bietul scriitorromân ar putea s\ se ocupe de toate cele cinci segmenteale mixului, asta în utopica variant\ c\ ar fi con[tientc\ ele exist\. Problema este c\ dac\ lipse[te unul singurdin cele cinci segmente, algoritmul de altfel extremde logic nu func]ioneaz\ [i produsul se g\se[te întrunno man’s land, unde se g\se[te de altfel [i marketingulcultural românesc.Dac\ marile case de editur\ ar avea suficient\for]\ financiar\ pentru a organiza turnee de promovarea c\r]ilor, conferin]e cu autorii lor pentru marele public[i interviuri de imagine, ceea ce se întâmpl\ sporadic,dac\ Ministerul Culturii [i-ar asuma în mod responsabilfaptul c\ România este într-un mare deficit debalan]\, importând masiv drepturi de autori [i exportândnesemnificativ, am putea discuta de o coeren]\ în ciclulde via]\ al c\r]ii române[ti ca produs. Cei care vândiaurturi, telefoane mobile [i produse financiare pot s\o fac\, poate încerc\m [i noi pentru c\ doar atunci cititoriiromâni vor ajunge s\ fac\ ce [tiu ei mai bine – s\ citeasc\[i scriitorii români ar putea s\ fac\ ce [tiu ei mai bine– s\ scrie!Un alt fel de luxDINTRE toate sinonimele care desemneaz\ înDEX cuvântul demnitate am preferat s\ m\opresc la expresia „care impune respect”, pentruc\ respectul face parte din recunoa[terea noastr\ca fiin]e umane. ~n România, femeia este prins\la ora actual\ între dou\ extreme, ilustrate pede o parte de exibi]ionismul corpurilor photoshopatperfecteexpuse pe toate tarabele [i pe de alt\ parte debisericile pline. Pozele colorate care „vând ziarul” auca efect secundar, con[tientizat sau nu, afi[area cumândrie a femeii ca obiect. Marea majoritate a românilorî[i cresc fetele cu mândria de a le expune, iar mareamajoritate a publica]iilor exploateaz\ asta.O serie întreag\de femei tinere, cu nume mai mult sau mai pu]in celebre,se ofer\ goale privirii a milioane de oameni, valorizându-sestrict prin acest lucru [i impunând un anumitmodel adolescentului român fie el b\iat sau fat\. În acestmod, se perpetueaz\ la nesfâr[it cultivarea frumuse]iifizice ca idee dominant\ de succes, uitând în primulrând de c\tre doritoarele în a se expune c\ frumuse]eafizic\ este cea mai perisabil\ form\ de putere, ea putândfi distrus\ în câteva ore de orice boal\ biologic\ sautraum\ psihic\. Nu sunt ipocrit\ [i cred în aceast\ form\de putere, problema este c\ trecerea anilor le las\ pecele obi[nuite s\ ob]in\ recunoa[tere social\, prinimaginea unui corp frumos, într-un vid de identitateumplut de confuzie, depresie [i compromisurimajore. Cealalt\ extrem\ este reprezentat\ de bisericileortodoxe pline de femeile proclamatului „cel maicredincios popor din Europa”, care merg la biseric\ dinfric\. Frica de a nu ]i se îmboln\vi copilul, frica de anu-]i pierde serviciul, frica de a nu te l\sa b\rbatul,dorin]e în[irate în teancuri-teancuri de acatiste l\satepe mese. În varianta româneasc\, cu fa]a acoperit\ degeam [i încadrat\ de bancnote împ\turite corect, MaicaDomnului î[i exercit\ la cerere, func]ia de protec]iesocial\. ~ntr-o biseric\ transformat\ de mizeria dinspitale, de s\r\cia din [coli [i de umilin]ele zilnice întrunghi[eu, Maica Domnului – f\c\toare-de-minuni– toto femeie – rezolv\ lucruri. Eu citesc revistele de paparazzi[i din când în când mi le [i cump\r cu umilin]a scriitoruluicople[it de „via]a care dep\[e[te literatura” [i care seuit\ cu drag la Monica [i Irinel Columbeanu dorindu-mis\ fi inventat eu cuplul acesta într-o proz\. Voi continuas\ citesc reviste de paparazzi [i dac\ tot tr\im într-ovreme în care normalitatea, firescul [i echilibrul aunevoie de o pledoarie în sine, îmi doresc s\ apar\ într-ozi o revist\ de paparazzi plin\ de al]i reprezentan]i ailuxului, cei care î[i permit luxul de a fi demni, a[acum este cuvântul pronun]at în limba român\:DEMN adj. 1. vrednic de..., care impune respect, destoinic,capabil, corect.Anca MIZUMSCHI

Dac\ a[ fi în postura de angajator, mi-a[întreba interlocutorii în special despree[ecuri. Mi se par în toate privin]ele maidemne de interes.a c t u a l i t a t e aÎN VIA}A profesional\ a fiec\ruia dintre noi seafl\ destule „ziduri p\r\site [i neispr\vite” pestecare d\m, în genere, când c\ut\m, asemenealui Manole, locul potrivit pentru o construc]ienou\. Întrucât via]a mea nu face excep]ie, levoi recapitula aici pe cele mai importante.Primul domeniu în care am e[uat a fost criticaliterar\. Sim]ul meu critic s-a format [apte ani la rând,în cenaclul de mar]i, Junimea, condus de Ov. S.Crohm\lniceanu. Dup\ partea destinat\ lecturii aîntâlnirilor noastre s\pt\mânale, urmau discu]iile.Încetul cu încetul s-a creat obi[nuin]a ca începutuls\-l fac eu [i s\ lansez cea dintâi p\rere. Trebuia,vrând-nevrând, s\ am reac]ii rapide [i eficiente, s\fiu atent\, s\ încerc s\ în]eleg [i, mai ales, s\ daujudecata de valoare, f\r\ ajutorul unor opinii preexistente.Era riscant: cei care au experien]a cenaclurilor[tiu c\ adesea prima opinie are mari [anse s\ fier\sturnat\, c\ vorbitorul se poate face de ru[ine, prinneaten]ie, prin superficialitate sau prin inadecvare.Cei mai pruden]i a[teptau m\car dou\-trei p\reriînainte s\ vorbeasc\. Criticul Florin Manolescu,prezent la unele întâlniri de mar]i, mi-a spus la unmoment dat c\ a[ fi potrivit\ pentru cronica deîntâmpinare. Îmi amintesc c\ m-am mirat, pentruc\ pe vremea aceea m\ credeam poet\, dar, cum înstuden]ie asemenea aprecieri f\cute în treac\t, au unefect imprevizibil, m-am sim]it flatat\ [i nu mi-atrebuit mult s\ cred c\ lucrurile stau întocmai. Astfelc\ atunci când, dup\ 1990, am început s\ scriu recenziiîn revista Contrapunct, nu m-am întrebat dac\ suntîn rol, iar în 1993, când dl. Nicolae Manolescu,directorul revistei România literar\, mi-a oferitcronica, eram deja, îmi închipuiam eu, un critic format.Mi-au trebuit înc\ trei ani de scris s\pt\mânalla revista pe care o pre]uiam cel mai mult ca s\-midau seama c\ a [ti dac\ o carte e bun\ sau rea euna, iar a o spune cum trebuie – concis, tran[ant, darnu „de sus”, curajos, dar nu violent – e cu totul altceva.Dup\ ace[ti trei ani, dup\ circa 150 de cronici, mi-adevenit clar c\ nu m\ simt bine în pielea unui criticde întâmpinare. Îmi lipsea cu totul darul de a spunec\ o carte e proast\. Când ceea ce citeam era jalnic,preferam s\ renun] la cronic\, iar dac\ totu[i scriam,o f\ceam cu m\nu[i. Probabil c\ în trei ani se potnum\ra pe degetele de la o mân\ c\r]ile pe care leam„f\cut praf” (eu îmi amintesc de dou\). Exerci]iulde putere îmi era str\in. A[adar m\ dovedeam a fi,în scris, numai jum\tate de critic, jum\tatea careg\se[te calit\]i. Defectele le ]ineam pentru mine [ipoate ar fi trebuit s\ ]in, ca Sainte-Beuve, o cronic\secret\ a „otr\vurilor mele”. M-am hot\rât într-o zis\ m\ retrag, în ciuda încuraj\rilor de pe margine,[i, îndr\znesc s\ spun, bine am f\cut.Debutul în publicistic\, tot la revista Contrapunct(unde am scris între 1990 [i 1992) reprezint\ o amintireluminoas\. Era prima dat\ când puteam s\ scriu exactce gândeam, f\r\ cenzur\, s\ public [i s\ participastfel la via]a cet\]ii. Mi-am rev\zut de aceea cuinteres articolele. Ast\zi, cu pu]ine excep]ii, m\ facs\ ro[esc de ru[ine: alt e[ec. Exist\, fire[te, o explica]ie:format\ la [coala estetismului pur, într-o vreme încare presa oficial\ era într-un limbaj de lemnc\ruia trebuia s\ i te opui, în care accesul la revisteleinterbelice era interzis sau se ob]inea cu mare greutate,îmi lipsea pur [i simplu tonul potrivit, acel tonliber în care au crescut tinerii publici[ti de azi. M\compl\ceam, în schimb, în nenum\rate jocuri textualiste,aveam o ciudat\ predilec]ie pentru paranteze [iocoli[uri, despicam firul de p\r în patru f\r\ s\ m\gândesc la cititor. Ideile bune [i formul\rile bune,câte erau, se pierdeau astfel în peisaj. Aveam preamulte de spus [i nu [tiam s\ selectez. Coaja ludic\ascundea miezul. Cu câteva excep]ii, nu-mi placemai deloc cum scriam atunci [i m\ bucur, m\car,c\ n-am încremenit stilistic acolo.E[ecuriprofesionaleE{ECUL cel mai surprinz\tor pentru minea fost cel poetic. Cum am spus, m\ credeamn\scut\ pentru poezie, scriam poeme de la8 ani. Prin clasa a IX-a izbutisem o glos\,publicat\ cu versuri cenzurate [i ecouîmbucur\tor, în revista liceului. Cenzurase datora unor formul\ri prea pesimiste. Primul meuvolum, alc\tuit înainte de anul schimb\rii, a ap\rutîn ianuarie 1991 (de[i pe carte scrie 1990). Amvrut s\ cred c\ lipsa de interes fa]\ de debutul meuse datoreaz\ istoriei, care era atât de departe de poezieîn acele luni tulburi, pasionale, mustind de noutate.Dup\ un timp mi-am dat seama c\, vorba luiPreda, poezia mea nu f\cea „gaur\ în cer”. Dragosteafa]\ de poezie nu însemna neap\rat c\ sunt poet\.Am renun]at s\ fiu, f\r\ drame. Ast\zi îi simt aproapeatât pe critici, cât [i pe poe]i, dar le mai încalc teritoriiledoar ocazional, în situa]ii excep]ionale. O cronic\atunci când o carte mare îmi d\ ghes, un poem la10 ani, când o tr\ire mare m\ plaseaz\ iar înmiezul poetic al existen]ei.În ce prive[te examenele, pân\ [i aici am reu[itun e[ec, dac\ mi se permite formularea. M\ ispiteade mult ideea intertextualit\]ii practicat\ la ColegiulNoua Europ\. A[a c\, invitat\ s\-mi depun proiectulpentru o burs\, am f\cut-o f\r\ s\ stau pe gânduri.{i, mai ales, f\r\ s\ m\ interesez ce înseamn\ unasemenea demers pe care îl abordam pentru primaoar\. Am fost respins\, pe bun\ dreptate. Cu ochiide acum, îmi dau seama c\ nici eu nu mi-a[ fi datburs\ pentru ceea ce propuneam în foile acelea, dealtfel destul de muncite. În anul urm\tor am revenit,de data asta cu un lucru care s\ nu dea nim\nuisentimentul c\ arunc\ banii, [i am trecut examenul.M-AM MIRAT întotdeauna c\ în CV-urinu exist\ [i o rubric\ de e[ecuri. E ca [icum pe firul vie]ii profesionale succeseles-ar în[ira ca perlele, netulburate denici o gre[eal\. N-am avut ocazia s\ participla vreun interviu de angajare (nici m\carîn calitate de candidat), dar, dac\ a[ fi în postura deangajator, mi-a[ întreba interlocutorii în special despree[ecuri. Mi se par în toate privin]ele mai demne deinteres.Dac\ neizbânzile pe care le-am amintit aicisunt, cum spuneam, „cele mai importante” estedin cauz\ c\ am profitat de pe urma lor, uneori maimult decât a[ fi putut s-o fac de pe urma unui rezultatbun. N-ai cum s\ prevezi, în via]\, în ce fel seîntorc lucrurile, în ce m\sur\ te opre[te din mers ovictorie sau cum te ajut\ o înfrângere. Dragostea meapentru poezie [i-a g\sit, pân\ la urm\, calea ceadreapt\, [i anume în traducerea de poeme. De[i rolule mult mai modest, mi-l asum cu tot orgoliul. Dac\a[ fi avut un timbru propriu mai puternic, n-a[ fi pututrenun]a la el, în actul empatic, de sacrificiu, al traducerii.Iar antologia de poeme de dragoste De ce te iubesc.Pardoxurile iubirii în poezia lumii (Humanitas, 2006)e tot o form\ de a m\ bucura de poezie f\r\ s\ dorescroluri principale în teritoriul ei. De pe urma e[eculuiunui proiect neviabil la NEC (ar fi r\mas probabilo simpl\ „contribu]ie” în anuar) a ie[it, în anul urm\tor,edi]ia critic\ a C\l\torului heruvimic de AngelusSilesius. Este, f\r\ doar [i poate, cea mai dificil\traducere pe care am f\cut-o vreodat\, mai ales dincauza p\r]ii ei filozofice. În fine, dac\ din carieramea de critic literar n-a ie[it nimic, în schimb exerci]iulcritic s-a întors c\tre tot ceea ce scriu. Jum\tateanecru]\toare pe care refuzam s-o las s\ vorbeasc\în cronici e foarte activ\ când m\ cite[te pe mine.În plus, nu sup\r\ pe nimeni.Îns\ câ[tigul e[ecurilor e cu mult mai mare:]ine de alegerea drumului în literatur\. Succesul încritic\ sau în poezie m-ar fi ]inut artificial pe orbitecare nu erau ale mele. Pân\ la urm\, poate prea târziu,tot ar fi trebuit s\ constat c\ m\ aflu pe un drum gre[it.M\n\stirile vie]ii nu se fac dintr-o dat\. Cl\de[tiziua, iar noaptea – intervalul metamorfozelor primejdioase– tot ce-ai cl\dit se d\râm\. Depinde ce faci cu „zidulneispr\vit” din profesia ta, atunci când o iei de lacap\t. Cu siguran]\ c\ resturile lui pot fi de folos lao nou\ cl\dire. •Prelucr\ri fotografice de Ioana Pârvulescu5România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

România literar\ nr. 26 / 4 iulie 20086CEL MAI SPONTAN elogiu pecare îl po]i aduce unei c\r]i estes\-[i dore[ti s\ te numeri printrepersonajele ei. S\ vrei s\ fii martorulviu al întîmpl\rilor de acolo. S\nu mai trebuiasc\ s\ resim]i distan]ace te separ\ de protagoni[ti ca peun motiv de frustrare. Dorin]aaceasta de absorb]ie livresc\ întroalt\ dimensiune cultural\ î[i aredou\ cauze.Prima este c\ intuie[ti preabine c\, în compara]ie cu via]ape care o duci zilnic, exist\vie]i cu adev\rat binecuvîntate:binecuvîntate de prezen]a unei pasiuni [i transfiguratede perspectiva unui ideal. Asemenea oameni atin[i degra]ia unui sens î[i petrec zilele sub un alt regim spiritual[i într-un alt ritm al min]ii. Parc\ o accelera]ie providen]ial\le-a intrat în vine iu]îndu-le sîngele în direc]ia atingeriiunui scop. C\ci asta e uimitor în cartea lui Heisenberg:c\ vezi în ea cum oameni cît se poate de normali intr\deodat\ într-o precipitare a gîndului. {i devin anormali.Precipitarea e de natur\ teoretic\ [i gîndul e de sorgintefizic\. Zeul lor e mecanica cuantic\ [i du[manul lor esteneputin]a de a c\dea de acord asupra consecin]eloracestei mecanici. {i astfel, cupla]i parc\ la o surs\galvanic\ de însufle]ire interioar\, preocup\rile lorcap\t\ tenta insolit\ a unei investiga]ii stranii: o investiga]iec\reia îi putem spune oricum – speculativ\, reflexiv\sau meditativ\ – dar în nici un caz „fizic\“. {i astadeoarece fizicienii aceia atît de banali, ba chiar [ter[ica impresie uman\, din momentul în care încep s\mediteze pe marginea propriei discipline, înceteaz\s\ mai fie fizicieni: nu mai vorbesc normal, nu se maigîndesc la lucruri normale [i, într-un cuvînt, încep s\fie filozofi. Pe scurt, î[i pun întreb\ri în privin]afundamentelor existen]ei [i fac figura unor insomniacic\rora nel\muririle teoretice le-au spulberat lini[tea.A doua cauz\ pentru care ]i-ai dori s\ te strecori înlumea c\r]ii, preschimbîndu-te într-un personaj al ei,]ine de stofa protagoni[tilor. Regula de care ascult\pedagogia uman\ e cea a înnobil\rii prin contiguitate.Cei care respir\ acela[i aer se molipsesc de acelea[i st\ride spirit. De aceea, simplul fapt c\ po]i faci parte dinlumea lui Heisenberg, Dirac, Einstein, Bohr [i Schrödinger,urm\rindu-le gîndurile [i observîndu-le gesturile înseamn\implicit o ridicare în rang. Sau m\car un imbold deridicare. În fond, nu ne formeaz\ cu adev\rat decît ideileoamenilor în apropierea c\rora am stat. De aceea, educa]iala distan]\, în lipsa mediului prielnic transmiterii oric\reiidei – ambian]a sufleteasc\ – e non-educa]ie.Pe de alt\ parte, efectul c\r]ii poate fi unul descurajator.C\ci, dac\ în materie de via]\ tr\it\ cu sens, exist\ unetalon sub care nimeni nu ar trebui s\ coboare, atuncicartea lui Heisenberg, tocmai fiindc\ ridic\ [tachetaprea sus, poate avea efectul unei treziri dureroase:realizezi, prin contrast, c\ lumea lor nu e lumea ta. C\exist\ o discrepan]\ cu neputin]\ de acoperit întreprobleme lor [i temele tale. C\ acolo unde lor leumbl\ mintea a ta nu are ce s\ caute. În plus, dup\ ceai încercat o vreme s\ ]ii pasul cu ei, în momentul încare te vei întoarce la realitate, nu numai c\ vei schimbaritmul interior, dar pe deasupra vei c\dea la propriu dinordinea ideal\ în care te purtaser\ dialogurile lor.Experien]a poate fi suficient de dureroas\ pentru arenun]a la astfel de încerc\ri ini]iatice. Cunoscoameni care nu deschid c\r]i de popularizare a fiziciide team\ s\ nu li se zdruncine buna p\rere pe care oau despre ei în[i[i.O însu[ire aparte a volumului e c\ dialogurile nusunt purtate pe terenul unui acord prealabil. Dimpotriv\,participan]ii sunt veritabili oponen]i, opiniile lordeosebindu-se uneori în mod radical. De pild\, Heisenberg[i Einstein nu-[i pot armoniza p\rerile în privin]a statutuluipe care îl are mecanica cuantic\. Pentru Heisenberg,mecanica cuantic\, a[a cum ajunsese s\ fie elaborat\pîn\ la sfîr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial,era o teorie închis\. „Închis\“ însemnînd c\ teoria „seînchisese“ asupra domeniului ei de referin]\ (particuleleelementare), epuizîndu-l. C\ a[adar predic]iile îi fuseser\confirmate de experien]\ [i nu mai r\m\seser\ goluriinexplicabile în interiorul ei. Într-un cuvînt, teoriadevenise o cunoa[tere definitiv\, atingînd un prag dincoloc o m e n t a r i i c r i t i c ede care nu mai erau de a[teptat r\sturn\ri de perspectiv\.La fel ca mecanica lui Newton, ca electrodinamica luiMaxwell sau ca termodinamica modern\, fizica atomic\„înghe]ase“: reprezenta un cî[tig stabil, adic\ o descriereadev\rat\ a unei anumite p\r]i din realitate.Pentru Einstein, dimpotriv\, mecanica cuantic\nu era o descriere adev\rat\, deoarece nu era nici complet\[i nici riguroas\. O teorie în care întîmplarea joac\ unrol atît de important, în care calculul probabilistic nupoate fi evitat [i în care cunoa[terii umane i se pune olimit\ r\spicat\ (rela]ia de nedeterminare a lui Heisenberg),o asemenea teorie nu putea s\ aib\ în ochii luiEinstein statutul de descriere adev\rat\. Mai lipseauSimetria ceabinecuvîntat\Werner Heisenberg, Partea [i întregul. Discu]iiîn jurul fizicii atomice, trad. din german\ de Maria}i]eica, postfa]\ de Mircea Flonta, Ed. Humanitas,Bucure[ti, 2008, 352 pag.cîteva verigi a c\ror descoperire urma s-o preschimbeîntr-o cunoa[tere riguroas\. Deocamdat\ îns\, la sfîr[ituldeceniului patru din secolul trecut, mecanica cuantic\nu era pentru Einstein decît o disciplin\ incomplet\ce î[i a[tepta restauratorii. De atunci, deceniile au trecut,verigile lips\ nu au fost descoperite, [i totu[i mecanicacuantic\ a r\mas o teorie definitiv\. Experimenteleactuale îi confirm\ predic]iile [i, de[i logica min]iinoastre este incapabil\ s\-i în]eleag\ conexiunile intime,nici un fizician nu o mai critic\ sub motiv c\ e perfectibil\.Ne afl\m în fa]a unei teorii care, intuitiv vorbind, esteininteligibil\, dar care [i-a dovedit eficien]a în practic\:mare parte din tehnica pe care o folosim azi este construit\pe baza legilor mecanicii cuantice.Una din temele curat filozofice pe care Heisenbergo atinge e cea reprezentat\ de teoria cîmpului. Pentrufizician, cîmpul este matricea originar\ a întregii realit\]i,Cunosc oameni care nu deschid c\r]i depopularizare a fizicii de team\ s\ nu li sezdruncine buna p\rere pe care o audespre ei în[i[i.unica pînz\ freatic\ din care ies la suprafa]\ toate gurilede ap\ din lume. E precum un sol germinativ din carevor lua na[tere toate fenomenele fizice cunoscute înlume. Dac\ a[a stau lucrurile, atunci e îndeajuns s\cunosc parametrii acestei matrice originare pentru aputea apoi s\ calculez toate particulariz\rile c\rora leva da na[tere. „Particularizare“ însemnînd: oriceund\ sau orice particular\ elementar\ ce ia na[tere înunivers. Suntem în plin\ paradigm\ platonician\: genulsuprem se particularizeaz\ în specii, iar speciile înindivizi. Exact a[a se întîmpl\ [i la Heisenberg. Verdictullui este univoc: particulele nu sînt decît formelelocale de manifestare a unei for]e ubicuitare al c\reinume este cel de cîmp energetic. Universul sescald\ într-o baie de energie. Cînd efectu\m experimente,noi exercit\m asupra cîmpului ni[te constrîngeri princare îl silim s\ se manifeste. Dac\ nu l-am constrînge,el nu s-ar manifesta. Iar modul în care se manifest\depinde de presiunea pe care noi o exercit\m asupralui. De aceea, cîmpul poate reac]iona fie punctual ([iatunci vorbim de particule elementare), fie ondulatoriu([i atunci vorbim de unde).Ce este uimitor aici? C\ avem de-a face cu unsubstrat unic al universului, numit în chip generic„cîmp“. Cîmpul acesta e anterior particulelor elementare,iar particulele iau na[tere din cîmp în func]ie de condi]iilelocale în care e pus. S\ ne închipuim un duh ascunscare î[i schimb\ forma în func]ie de constrîngerilepe care le omul le exercit\ asupra lui. Dac\ omulface un anumit experiment, duhul apare într-un anumitfel, dac\ în schimb face alt experiment, duhul, la rîndullui, va ap\rea altfel. Duhul acesta e ca un substratcare se manifest\ în dou\ moduri care se contrazicreciproc. O esen]\ cu dou\ aparen]e care se exclud.Iar dac\ aparen]a ondulatorie a fost descris\ de Schrödinger,aparen]a corpuscular\ a revenit lui Bohr [i Heisenberg.Ipoteza cîmpului cu r\spîndire universal\ are oconsecin]\ remarcabil\, [i anume aceea c\ diviziuneamateriei nu numai c\ nu poate fi f\cut\ la infinit, c\a[adar exist\ ni[te particule dincolo de care m\run]irease opre[te, dar mai ales c\ particulele cele mai micinu trebuie privite ca ni[te gr\un]e stabile ale materiei,a c\ror structur\ ar r\mîne aceea[i indiferent de proceselefizice care au loc. În realitate, gr\un]ele cele mai micise pot transforma unele în altele dup\ ni[te regulicare ne silesc s\ vorbim despre ele în termeni deprobabilitate, [i nu în termeni de predic]ie precis\.Viitorul este imprevizibil, iat\ votul de blam îndreptatîmpotriva preten]iei de cunoa[tere prospectiv\. Nu [timexact cum se vor transforma particulele unele în altele.Apoi, ceea ce noi numim transformare este de fapt formaîn care se manifest\ cîmpul energetic în locul în careare loc pretinsa transformare. A spune c\ o particul\ atrecut în alta e totuna cu a spune c\ un cîmp a ap\rutprima oar\ sub forma unei particule [i apoi sub formacelei de-a doua.Totul st\ atunci în încercarea de a ob]ine o descrierematematic\ a cîmpului originar. Odat\ ob]inut\, pe bazaei se va putea explica matematic cum din cîmp se potindividualiza particulele [i undele. E ca [i cum dintroordine ini]ial\ se deduce strict matematic varia]iile pecare acea ordine le poate suferi. Pentru Heisenberg,ordinea ini]ial\ trebuia s\ fie simpl\ [i simetric\.Heisenberg nu putea concepe un univers haotic [iîntîmpl\tor, decît în m\sura în care haosul eraexpresia unei structuri geometrice de simple. Devizalui Heisenberg: „simetria este mai important\ decîtparticula“. Particula nu e decît una din multele fe]e pecare simetria fundamental\ a universului o poate dala iveal\. Concluzie, universul e cosmos [i nu haos,deoarece la temelia lui stau ni[te conexiuni simple careguverneaz\ totul. Conexiunile acestea nu au fost înc\descoperite, dar un fizician care are mereu în minteexigen]a simetriei [i a simplit\]ii legilor naturii nu arecum s\ nu le descopere într-o zi.„Sunt fascinat de ideea c\ simetria este ceva maiprofund decît particula. Aceasta se potrive[te cu spiritulmecanicii cuantice, a[a cum a fost întotdeauna conceput\de Bohr. Se potrive[te [i cu filozofia lui Platon, dar astanu trebuie s\ ne preocupe pe noi, ca fizicieni.“ (p.217) Tocmai asta e [i frumuse]ea c\r]ii: c\ de[i nu [i-aupropus asta, fizicienii din paginile ei tocmai asta fac:filozofie de mare clas\. •

Sistematizate suplimentar [i rescrise degajat, f\r\pedanterii mai degrab\ ilizibile, descoperirile desorginte germanist\ ale Ilinei Gregori ar putea intraf\r\ nici o piedic\ în circuitul ideilor esen]iale...N MOD NEA{TEPTAT, dou\ dinÎcele mai consistente – poate chiar,neconcesiv, cele mai consistente –volume de critic\ literar\ ap\ruteîn intervalul acestei jum\t\]i de aneditorial se refer\ exclusiv la figurapublic\ a poetului Eminescu.Îmbucur\toare – dar [i demn\ demulte precau]ii – potrivire! Simplainterpretare de text, atât de drag\tuturor [colilor de analiz\ ale ultimelordecenii, s-a dovedit, cu fiecare carteap\rut\ în colec]iile omagialeantedecembriste, falimentar\. Sutede tomuri scrise cu dedica]ie semul]umeau s\ rearanjeze acelea[ipiese ale aceluia[i puzzle versificat,în vreme ce mii de prezumtivi cititori se mul]umeau[i ei s\ le p\streze în bibliotec\, pentru timpuri filiale,de olimpiad\. În termeni ce ]in de domeniul semanticii,informa]ia real\ pus\ în joc era, sistematic, nul\.La fel, deducem, gradul de interes. Cu un asemeneainepuizabil stoc în spate, comentatorilor serio[i nule r\mânea decât s\ evite, circumspec]i, subiectul.E motivul sincer pentru care atât studiul lui IulianCostache – Eminescu. Negocierea unei imagini –, cât[i cel, proasp\t publicat, al Ilinei Gregori – [tim noicine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze – surprind,înainte de orice altceva, ca inten]ie. Bineîn]eles, ar fimeschin s\ m\ limitez la chestiuni rudimentare deatitudine critic\ [i s\ admir, conjunctural, princompara]ie. Nu pentru ce se afl\ – perisabil – în jurullor, ci pentru ceea ce sunt – în cel mai puternic dintreîn]elesuri – ele, ambele c\r]i î[i merit\ cu prisosin]\lectura. {i, împ\r]ite echitabil, îndeajuns de numeroaseleobiec]ii.Foarte bine documentat, mai ales în privin]a uneiinaccesibile por]iuni de bibliografie german\, studiulIlinei Gregori î[i delimiteaz\ ini]ial un teritoriu laprima vedere – c\linescian\, fire[te – steril, pecare-l va explora îns\ complet, chiar cu pre]ul revenirilorsuccesive. Anii berlinezi ai lui Eminescu se dovedescaici, gândi]i dinspre capitala prusac\, cu mult mairodnici. Întâi pentru c\ de[i aflat\ într-o perioad\de criz\ teoretic\, de[i pierduse deopotriv\ studen]i,profesori [i prestigiu, Universitatea Friedrich Wilhelmera înc\ redutabil\ sub aspectul cercet\rii [tiin]ifice.Trimis de Maiorescu s\-[i definitiveze studiile necesareocup\rii unei catedre de filozofie la Ia[i, Eminescufrecventeaz\ o sumedenie de cursuri conexe, pe carele consider\, îns\, indispensabile unei forma]iiacademice. De la anatomie la astronomie, de laantropologie la fiziologie, toate îi apar urgente pentruconsolidarea cuno[tin]elor de metafizic\ [i despretoate î[i informeaz\ mentorul junimist.Cu o excep]ie, accentuat\ potrivit de Ilina Gregori:egiptologia. Acestui domeniu au apar]inut cursurilela care Eminescu a asistat cu cel mai mare zel, la care[i-a luat noti]e elaborate, capabile – afl\m din volumulap\rut la Editura Art – s\ comprime, stenografic,un întreg tratat asupra hieroglifelor. Sl\biciuninem\rturisite în biografia poetului, orele cu pricinaerau ]inute de eminentul profesor Carl Richard Lepsiusîn muzeul egiptean pe care acest al doilea Champollionîl înfiin]ase în Berlin. De aici, de pild\, prilejulunor scrieri parc\ lipsite de referin]\ imediat\, cumsunt Avatarii faraonului Tlà sau o epistol\ amoroas\uzând de o proiec]ie a cuplului direct pe malul Nilului.Filtrul între aceste acumul\ri certe [i proza adeseoriincongruent\ pe care o scrie minu]iosul student arfi situat în exerci]iile nocturne – m\rturisite pe jum\tateîn manuscrise – în care, aproape suprarealist, detaliilelivre[ti asimilate peste zi erau supuse unor formidabiledenatur\ri. Ne-am putea, astfel, explica, de ce – deexemplu – coloritul prozastic al Egiptului eminesciannu convinge decât, cel mult, prin poezie.Sunt multe asemenea elucid\ri pe care, printr-oexcelent\ posesie a datelor, Ilina Gregori le pune înserviciul, de veche tradi]ie, al interpret\rii. Dinbiografie, cam ca la Balzac, se alunec\ în contextulmai amplu al vie]ii citadine. De aici, prin bizare calculepsihanalitice, se ajunge la foarte subtile aproxima]iiEminescus\ ne judece !Ilina Gregori, {tim noi cine a fost Eminescu?Fapte, enigme, ipoteze, Editura Art, Bucure[ti,2008, 336 pag.vizând ultimii – [i atât de controversa]ii – ani ai luiEminescu. Dac\ algoritmul acestei c\r]i cu numepatetic mi se pare, pas cu pas, func]ional, totu[iîntârzierile consecutive la care el se preteaz\ nu suntîntotdeauna pe gustul meu. Dintr-o combina]ie depuritate informa]ional\ [i de ingeniozitate speculativ\rezult\, greu de spus cum, o expresivitate neconcludent\.De[i, [tim lec]ia, voluntar\!Câteva dintre premisele recitirii unei nuvele caS\rmanul Dionis sunt oricând de re]inut. Concluziile,nu mai pu]in. M\car pentru utilitatea lor latent\,confirmat\ de capitolele ulterioare. În schimb scrupuloasaanaliz\ de natur\ structuralist\ care face leg\tura întreuna [i cealalt\ e în m\sur\ s\ creeze suspiciuni. Felulîn care clamata influen]\ dinspre nuvelistica fantastic\a lui Théophile Gautier (în spe]\ Avatar) [i Avatariifaraonului Tlà (s\ nu uit\m, titlul îi apar]ine lui G.C\linescu) e spulberat\ lanseaz\ simultan o seriede întreb\ri bine ]intite. Cum ar fi aceea privitoare laeterna confuzie dintre varianta popularizat\ ametempsihozei [i concep]ia foarte pragmatic\ alocuitorilor piramidelor. Între India pe în]elesul tuturor[i Egiptul t\inuit de to]i nu exist\ prea multe ruteideatice. Realitatea istoric\ a conduc\torului Tla –de fapt Tlas – deriv\ [i ea dintr-o eroare de lec]iune,încet\]enit\ îns\ în Berlinul studiilor lui Eminescu.Recent, numele acestui lider f\r\ identitate din dinastiac o m e n t a r i i c r i t i c ea doua, a fost descifrat corect, drept Uneg sau Wadjnes.Sistematizate suplimentar [i rescrise degajat, f\r\pedanterii mai degrab\ ilizibile, descoperirile desorginte germanist\ ale Ilinei Gregori ar putea intraf\r\ nici o piedic\ în circuitul ideilor esen]iale pentruorice demers critic tangent la autorul central al canonuluiautohton. Altminteri, ele risc\ s\ se conserve doar înmemoria – oricum fragil\ [i oricum aglomerat\ – acâtorva ini]ia]i noroco[i. Pentru care fragmentelescrise aiuritor vor conta, la urma urmelor, maipu]in decât liniile reale de for]\ ale c\r]ii. Cum s\ne raport\m, stilistic, la un astfel de epilog împiedicat,care nu onoreaz\ o carte cursiv\ în planul întins alargument\rii: „Dac\, întrebându-ne cine a fost Eminescu,a[tept\m un r\spuns perfect – o formul\ identitar\ casistem de enun]uri univoce riguros închis, aidomaunei defini]ii –, c\dem în eroarea mamei idolatre.Preten]ia de a intra în posesia unui asemenea Adev\rdispre]uie[te [ansa «ce ni s-a dat»: atingerea cu Cel\laltîntr-o «clip\» înc\lzit\ de bun\tate [i mil\. Ea devineo «pedeaps\», aidoma aceleia cu care ursita r\spundela ambi]ia f\r\ m\sur\ a unei min]i slabe de femeie.[...] [tii tu cine a fost Eminescu? «[tii tu ce dar îi cei»,când vrei s\ [tii cine a fost? Eternitatea «neagr\» aideii f\r\ corp îi dore[ti. O asemenea formul\-defini]iete înstr\ineaz\ de Eminescu, de propria lui reflec]ie[i tr\ire identitar\: el n-a fost a[a când era, când credemc\-l «[tim», el nu e.” (pag. 326)Cea mai incitant\ secven]\ a c\r]ii r\mâne, lareconstituire, cea de-a treia. Hr\nindu-se dezinvoltdin cele anterioare, aceasta, axat\ pe rela]ia, conturat\la nivelul incon[tientului, dintre Eminescu [i CarolI de Hohenzollern a[az\, critic, o ordine în mistereleultimilor cinci ani din via]a poetului. Chiar atuncicând apeleaz\ la surse necreditabile, de felul celorvehiculate de istoricul N. Georgescu, Ilina Gregorise fere[te de contamin\ri. Nimic din teoriile conspira]ionistecare înv\luie, în timpul din urm\, ziua de 28 iunie1883 nu r\zbate în pagin\. Doar câteva detalii, istorice[teneglijabile, î[i fac loc în construc]ia ra]ionamentuluiimagologic propus aici. De pild\, faptul c\, în tragicadup\-amiaz\ de var\ dinaintea intern\rii în sanatoriu,Eminescu peroreaz\, la Cap[a, într-un furtunoscrescendo. Criza, de care întregul guvern pare a fivinovat\, nu-[i poate avea solu]ia – spune gazetarulde la Timpul – decât în asasinarea regelui Carol.O astfel de afirma]ie hazardat\ nu are, de bun\seam\, urm\ri practice. De nici un fel. Nici dinsprepublicistul de la revista conservatorilor, nici – desigur– dinspre conduc\torul amenin]at indirect. Simbolicîns\, consecin]ele sunt de netrecut cu vederea. Berlinulîn care Eminescu tr\ise pân\ în 1874 era fiefulcasei prusace de Hohenzollern. Pe de-o parte, mitultinere]ii celui de-al doilea n\scut dintre b\ie]ii familieitrebuie s\ fi fost înc\ activ; iar, pe de alt\ parte,studentul român, pasionat cititor de Schopenhauer– extrem de receptiv. C\, în curând, Eminescu vadeveni un fervent sus]in\tor monarhic, se explic\. Dece totu[i regele va primi, în timp, un alt rol, cu totulnefast? Demonstra]ia Ilinei Gregori e seduc\toare.Psihologic, poetul dezvoltase, pe fundamentul acesteiadmira]ii fraterne, un tip straniu de regul\ de selec]iebinar\. Ca [i în Sarmis sau în Gemenii, unul dintrefra]i urma s\ uzurpe, prin crim\, mo[tenirea regal\a celuilalt. Mai departe, deduc]ia se simplific\ iarbibliografia se limpeze[te. Cu pu]in\ vreme înainteaaccidentului din 1883, Eminescu îl atacase în scrisdestul de dur pe Carol pentru un incident minor petrecutla Ia[i. Venind vorba despre cele patru „m\rg\ritare”lips\ din coroan\ (evident, Transilvania, Bucovina,Banat [i Basarabia), regele se arat\, în chip nediplomatic,flatat. Iritarea ziaristului Eminescu e fireasc\, darsupradimensionat\. Prin ce transformare bizar\, pestecinci ani, pacientul Eminescu va vorbi despre atentatul„cu pietre de diamant” comandat de monarh împotrivasa, din pricini – vai! – de ipotetice drepturi ereditare?Citit\ f\r\ p\rtinire [i f\r\ panica vreunei conspira]iicamuflate, cartea Ilinei Gregori pune – foarteprecis – exact atâtea întreb\ri câte i-ar trebui – s\zicem – lui Iulian Costache pentru un nou volumde cazuistic\ a recept\rii. •7România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

p o e z i eCând?p e t r ePe malul Senei cu tine la bra]Nu mi-e dat s\ p\[esc.Fiecare î[i trimite gândurile spre cel\laltCum ni[te zbur\toare albe, prelungi,Dar nu mai ajung.Flux amar ne încearc\, ne macin\,S\pt\mânile noastre trecUnele pe lâng\ celelalteAsemeni trenurilor de mare vitez\Mergând în sensuri opuse.gotCând se va limpezi orizontul?Sufletele când vor cânta din nou?Poate niciodat\, niciodat\,Poate gr\dina curcubeelor viiNici nu exist\.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 20088Eu nu mai plângEu nu mai plâng, nu mai am lacrimi,Nu vorbesc, aproape to]i ]ip\.Eu tac asemeni pietrelor, asemeni ierbii.Unde-i lini[tea pe care o visez?În bra]ele ]\rânii?Poate nici acolo,Probabil cerul mi-e închisCa o cetate cu por]i de fier{i lac\te f\r\ num\r.Azi nu m\ rog,Mi-e gura secet\ amar\,Cuvintele mi se par bulg\riRostogolindu-se peste sicriul meu.Încep s\ uit drumul spre tine, P\rinte,M\ adâncesc în cea]\.GândNeîmp\ca]i mi-s anii, sufoca]i,Seceta sufletelor nu se mai termin\,P\mântul ]ip\ ca un r\nitPrins între fiare contorsionate,Nu mai poate s\ respire.Prea multe suspine pe metru p\trat,Întind mâinile oameni [i arbori,R\spund valuri de smog,Cavalcada tiradelor.Ah, unde sunt anii de odinioar\Cu cire[e pietroase [i fragi dulciCa ochii de copil?Câ]i mai sunt aniiCâ]i mai sunt anii nu [tii, nu [tii,Gândul caut\ noi simetrii,T\lpile î]i ard cum c\rbunii aprin[i,Cununa de sudoare ]ine locCununii de lauri.Drum drept, drum sângerând,Ascul]i ciocârlia [i greierul,Ai ochi pentru trandafiri,Dar [i pentru urzici.Nu-]i este prieten\ ura,Mult suferi pentru miopiile veacului.Plaj`Pe tine te-a n\scut un valDin spuma m\rii [i din zare,Ai trup de raz\ [i de trandafir;Cheam\ frenetic, brusc dispare.N-ai cum s\ [tii, n-am cum s\ [tiuC\ flori de col] p\[esc în râu,Dorul lor apoi în mare.Încerc un vis copil zglobiu,Te scald în ochii-mi grei [i tri[ti,M\ mir c\ sunt [i c\ exi[ti.A[ vrea o und\ s\ devin,S\-]i poposesc pe ochi, pe sâni.Noi vom r\mâne ne[tiu]i,Tu cu privirea ta albastr\,Eu cu zvâcniri de dor târziuVisând la Pontul Euxin.Vibra]ieCa [i cum Mona LisaTe-ar a[tepta pe malul SeneiLa miez de noapte t\cut,Iar tu i-ai povestiDespre floarea de col] din Carpa]i.Cânt\ unda, steaua vibreaz\,Î]i cite[te sufletulPrecum un manuscris.Axiom\ este raza fugar\[i o bei intuind consecin]a —Verbele se sinucid tot mai des.Prezum]ieTu ai, iubito, umeri de z\pad\,Coapse de trandafir vibrând,Zorii abia a[teapt\ s\ te vad\Goal\ cum un pui de mierl\-n cuib.De când te [tiu ardPrecum rugul implicat,Zac de boal\ ne-n]eleas\,Nu vom putea s\ ne învingem visul,Vom r\mâne r\d\cini adânci.Ani vor trece peste ani,Târziu chipurile noastre vor înfrunziCa doi plopi tineri la r\scruce,Moartea înfruntând.Silaba meaM\ voi desprinde cum un firDin pletele p\durii,Lacrima va deveniRou\ [tiut\ doar de îngeri.Numai tu, iubito, vei pricepeC\ n-am plecat decât vremelnic,Sufletu-mi va vibraCa un seismograf în noapte.Mereu, mereu vei auziSilaba mea, suspinul meu,Glas acoperit adeseaDe vuiete barbare.RevenireM-a întâmpinat infanteria vântului{i ploaia insistent\ precum triste]ea.Casa amintirii p\reaO b\trân\ cu glug\Privind spre asfin]it.Florile ochilor unde au plecat{i glasul mamei, sunet de argint?Sunt un biruitor,Sunt un biruit,O raz\ sângerând. •

Cruzimea cuvintelor! Nu mai pu]inuciga[\ decât cruzimea pur [isimplu... R\utatea lorinimaginabil\.Scrisoare din ParisCruzimea cuvintelor...ECITESC paginile dedicate – totu[iRdificilei! – lecturi a ultimei c\r]i alui Nathalie Sarraute (Ouvrez,Gallimard, 1997) [i observ c\mi-am orientat, mi-am deviatimpresiile pe o direc]ie ce nu oexprim\ în întregime. Am privilegiatlatura ei lingvistico-stilistic\, deo remarcabil\ vivacitate, desigur,teatru al cuvintelor [i al expresiilorfranceze (gata-f\cute...), înscenaremobil-juc\u[\ a vorbelor în starede autonomie; am privilegiat latura de „divertisment“– chiar dac\ în sensul superior – al spiritului, al unuispirit mereu refractar cli[eelor impuse de limb\,de limbaj.A[ vrea acum s\ insist pe alt\ latur\ – afirmându-secu tot atâta ingeniozitate – dar întrucâtva altfel, unaltfel care las\ loc (f\când ca divertismentul superiors\ treac\ pe al doilea, al treilea plan...) Sentimentului,sentimentelor, moralei existen]iale (hai s\ zic detip „rusesc“, dar fran]uze[te modelat...), compasiuniifa]\ de „bie]ii oameni“ în toat\ extrema fragilitatea condi]iei lor.Nici aici scriitoarea nu se dezminte, nu renun]\la lectura acestei condi]ii prin luneta special\ – inven]ia[i specialitatea ei de mare expert – a cuvintelor, alocu]iunilor, a modului de a vorbi...Cruzimea cuvintelor! Nu mai pu]in uciga[\ decâtcruzimea pur [i simplu... R\utatea lor inimaginabil\.Cuvintele [i expresiile acelea – pe care ni le adres\munii altora, voluntar sau involuntar – cele ce în locs\ trateze „rana“, suferin]a, boala, vulnerabilitatea,nenorocita precaritate – le adâncesc [i, înc\ [i mair\u: le culpabilizeaz\. Le fac s\ se ru[ineze. Le facs\ „r\spund\“ pentru ceea ce sunt. Da, exist\ a[aceva – cruzimea cuvintelor.Intr\ în joc (capitolul 14), competent comentat\de suratele ei, locu]iunea „Il Me fait une pnéumonie...“,cu un Me cu majuscul\. „Îmi face – Mi-a f\cut –cui? Mie – o pneumonie...“ De câte ori n-amauzit-o, f\r\ s\-i d\m vreo special\ aten]ie. DarNathalie Sarraute ciule[te nemaipomenita ei urechiu[\!Hai s\ nu o l\s\m s\ treac\, aceast\ banal\ locu]iune,ca [i cum ar fi în firea lucrurilor, s\ ne oprim pu]inasupra ei, s\ vedem ce e cu ea [i cam ce vrea s\ spun\[i chiar spune – cu o sinistr\ r\utate... A[a de obi[nuit\în rela]iile, vezi doamne, „interumane“... Bolnavul– b\trânul – face o pneumonie. Evident din vinasa. Locu]iunea este rostit\ de medicul ce are de-aface cu recalcitrantul ins – sau de o rud\ apropiat\a acestui ins iresponsabil [i tic\los care, iat\, le-af\cut figura; nu lui însu[i, ci „lor“, le-a f\cut opneumonie. Lor! Bietului om, „bietului corp“ – cuo expresie pus\ în circula]ie într-o carte ivit\ cu vreozece ani în urm\ – i se confisc\ totul, pân\ [i nenorocitade boal\ de care, totu[i, El sufer\, el [i nu Ei...Cuvintele vorbitoare din Nathalie Sarraute ciulescauzul [i ne deschid ochii. Cam nev\z\tori de felullor.Vezi bine – „Il Me fait“... Un „Me“ care [i-ap\r\sit eu-l, pe „eu“, pe „je“... Firescul cuplu decuvinte s-a desf\cut. Cineva observ\ c\ e vorba deun cuplu respectabil, indisolubil unit la bine [i lar\u, cel între „eu“ [i „am f\cut“ (o pneumonie). Seface praf, sare în ]\nd\ri firescul cuplu – pentru c\a[a vrea cel ce intervine, medicul, fiul, fiica... Acest„eu“ nea[teptat din expresia „mi-a f\cut“ este atâtde lacom – deposedeaz\ pe proprietarul nenorocirii,ia f\r\ scrupule ceea ce nu-i apar]ine... „Il“ nu maiare nicio importan]\, ba mai mult, nu doar c\ edeposedat de maladia sa, dar e f\cut [i r\spunz\torde faptul c\ a contractat-o, f\r\ s\ se gândeasc\ lar\ul pe care-l face, tic\losul, fiin]elor din preajm\.Cineva vrea s\ le ia ap\rarea – altcineva, tot uncuvânt-personaj, î[i iese din fire: „ce Me est sansscrupules. C’est un usurpateur... Ce Me est un véritablebandit...“ Exist\ deci cuvinte-fiare, cuvinte bandite[ti.În alt capitol (13) intr\ în joc o alt\ expresie: „Ah,que voulez-vous...“, ei, ce vre]i... Cum s-ar zice:asta-i situa]ia, ce atâta mirare. Nathalie Sarraute [icuvintele ei l\sate s\-[i verse n\duful, s\ „bârfeasc\“în voie – nu accept\ aceast\ resemnare – impus\„celuilalt“. Cu sugestia transparent\ c\ locu]iuneaîn cauz\ este infam\, este abject\. O locu]iune latot pasul folosit\ s\ ofere o astfel de conota]ieinfamant\? Ei bine, da. Pare anodin\. Nimeni n-oremarc\. Nimeni – pân\ la Nathalie Sarraute; carecu niciun pre] nu vrea s\-i dea pace. Sare pe ea, osile[te s\ se dezv\luie, s\-[i dea arama pe fa]\... Cevaatât de „ma[inal“ spus... „Iar mi-am uitat codul dela poart\, iar nu-mi g\sesc cheile“... „Mais que voulezvous...“Vârsta, boala, degradarea fatal\, memoria tot maideficitar\... Ce vrei, ce preten]ii s\ mai ai – e poateabia începutul; asta vrea s\ spun\ banala, familiara,anodina formul\ „Ah, que voulez-vous“... Aceast\stereotipie de limbaj. Aparent plin\ de compasiune.Aparent.Cu astfel de stereotipii, de aparen]e – cu fond„banditesc“ – ale limbajului, avem de-a face la ultimaNathalie Sarraute.Lucruri simple, dar iat\ c\ pân\ la autoareaTropismelor, mai nimeni nu le-a luat în seam\... Nusunt luate în seam\ – [i deodat\ sunt. La una caasta sunt buni marii scriitori. Sunt buni [i ei la ceva!Lucian Raicu23 noiembrie 1997Atît a[ vrea: unînger ce-mi[opte[te...Atît a[ vrea: un înger ce-mi [opte[teC\ lucrurile-s coapte în amurg.Iau cana-n mîn\, roua-n ea muste[te,Perdelele în ciucuri fragezi curg,Dulapul poart\-n rafturi omizi crudeCe bat m\tasea în m\t\nii moi,Desprins de fluturi, sufletul s-audeCum pîlpîie nedumerit apoi;{i iar adorm, în a[ternut cu vîntul,Izvoare tolonite albe-n prund;Atît a[ vrea: un înger, s\-l ascundDe oameni cu cuvîntul.... •Fototeca României literareFoto Ion CUCUSorin Titel, Nicolae Balot\, Mircea Mali]a – 19809România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

c o m e n t a r i i c r i t i c eOpera lui Petre Pandrea, imens\ [i clocotitoare,must care fierbe, cum ar fi spus Octavian Goga,ar fi însemnat foarte mult pentru formareanoastr\, din punct de vedere moral [i cultural.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200810PR E A C } I I I M E D I A T EETRE PANDREA a murit acum40 de ani [i anume la 8 iulie 1968.Împlinise de pu]in\ vreme 64 deani (s-a n\scut la 26 iunie 1904)[i ar fi avut nevoie de înc\ atât numaica s\ povesteasc\ ce tr\ise. Eu,semnatarul acestor rânduri, m\apropiam pe atunci de vârsta de 21de ani, eram student la Facultateade Limba [i Literatura Român\ dinBucure[ti [i m\ aflam, cu mul]idintre colegii mei, pe o tarla de grîude lâng\ Gala]i, la „munc\ patriotic\” (înc\rcam încamioane balo]i de paie, sub soarele dogoritor). Nicieu, nici colegii mei nu [tiam nimic de Pandrea Pandrea,nici nu auzisem de el. Dac\ am fi [tiut, ne-am fi dusin corpore la înmormântarea lui, a[a cum fuseser\m cuun an în urm\ la cea a lui Tudor Arghezi.Opera lui Petre Pandrea, imens\ [i clocotitoare, mustcare fierbe, cum ar fi spus Octavian Goga, ar fi însemnatfoarte mult pentru formarea noastr\, din punct de vederemoral [i cultural. Dar miile de pagini de însemn\ri dejurnal [i memorii scrise între 1952 [i 1958 (care îiaduseser\ autorului o pedeaps\ de 15 ani de munc\silnic\ [i 8 ani de degradare civic\) se aflau înseifurile Securit\]ii, de unde aveau s\ fie descarcerateabia dup\ 1989, de devotata fiic\ a scriitorului, NadiaMarcu-Pandrea. Iar primul volum din seria consacrat\acestor texte, p\strând înc\ pe ele umbre de gratii [isârm\ ghimpat\, avea s\ apar\ abia în anul 2000, înconformitate cu profe]ia autorului: „Va veni [i anul2000. Abia atunci se vor scotoci arhivele ca s\ sereconstituie etapele, atmosfera, echipierii, eroii, dracii,sfin]ii, precursorii, mo[ii [i str\mo[ii. În anul 2000voi reînvia, efemer, ca scriitor de memoriale.”Dac\ n-a fost pus\ în circula]ie la timp, opera luiPetre Pandrea trebuie cunoscut\ m\car acum, denoile genera]ii, intoxicate cu scrieri ale unor autori f\r\valoare, dar la mod\ (sau prefera]i din motive obscurede autorii de manuale [colare [i de func]ionarii de laMinisterul Educa]iei). Aceast\ oper\, de o luciditatedureroas\, pentru care autorul a fost pedepsit cu ani greide temni]\, de munc\ silnic\ [i de marginalizare, arreu[i poate s\ deschid\ mintea unor tineri de azi euforiza]i(cu o candoare nescuzabil\ dup\ tot ce s-a întâmplatîn România) de idei stângiste.În periculosul an 1955, când pân\ [i adeziunile lasocialism, dac\ erau prea palide, puteau aduce pedepsesevere, Petre Pandrea scria cu un curaj aproape neverosimil,în stilul s\u spectaculos-radical:„În 38 de ani de experien]\ socialist\ [i în 11 anide experien]\ a democra]iei populare (pseudonim f\]arnical aceluia[i om sovietic cu caracter interna]ional [icosmopolit – fiindc\ pentru mine ace[ti termeni suntechivalen]i), nu s-a putut concilia, în nici un fel, socialismulcu libertatea.Unde se instaleaz\ socialismul, înceteaz\ libertatea[i începe frica de politic.Socialismul cap\t\, turnat în tipare statale, factur\de stat poli]ist.”Petre Pandrea era el însu[i nu numai când r\mâneasingur la masa de scris, ci [i în lume. Ca [i I. D.Sîrbu, avea un demon al conversa]iei subversive, pecare o practica oriunde s-ar fi aflat, chiar [i în companiainfluentului Zaharia Stancu, om al zilei în plin dogmatismmarxist-leninist: „[Zaharia Stancu] m-a d\d\cit. Mi-adat regulile de bun\ purtare ale cet\]eanului care vreas\ tr\iasc\ tihnit. Lac\t la gur\. Nu [tiu nimic, n-amv\zut nimic. Sunt scriitor! Ce fel de scriitor, dac\ nuvezi, nu auzi, nu tr\ie[ti epoca pe care o parcurgem?40 de ani de la moartea lui Petre PandreaO oper\ care a lipsitculturii româneA l\sat nasul în farfurie.”;„Zaharia Stancu m-a d\d\cit afectuos dou\ ore: î]icompromi]i familia! Î[i compromi]i prietenii! Nu maiputem ie[i cu tine pe strad\ [i la Cap[a! Nu în]elegirevolu]ia! Vrei s\ te nenoroce[ti? S\ intri iar la pârnaie,de unde ai ie[it?! I-am vorbit de principiile nemuritoare[i universale ale legalit\]ii, indiferent de regim. Cinenu respect\ Legea este un om-fiar\, orice regim facelegi pentru a fi respectate de cet\]eni [i mini[tri.Legea este peste regi [i împ\ra]i.Zaharia Stancu nu în]elege. El are mentalitate deiobag balcanic, ajuns senior feudal. Este o sotnie neagr\,eternul huligan, fie de dreapta, fie de stânga.”Autorul acestor texte apar]ine altui regn decât scriitoriidin vremea noastr\. Este un b\rbat mereu în ofensiv\,un intelectual cu o gândire efervescent\, un scriitor caredesface [i comprim\ limba român\ ca pe un acordeon.El nu încape în nici o clasificare, nu neap\rat pentruc\ ar fi gigantic (de[i este), ci pentru c\, din punct devedere intelectual, se afl\ mereu în mi[care.Impetuozitatea lui se asociaz\, în mod curios, cu odes\vâr[it\ polite]e. Dac\ printr-un miracol [i-ar faceapari]ia în mijlocul nostru, al celor de azi, ar produceîncurc\turi nedorite. În compara]ie cu el, mul]i scriitoriar p\rea limfatici [i mul]i ziari[ti ar sem\na a mahalagii.Scriitorii l-ar acuza de amatorism, ziari[tii l-ar atacaîn hait\.Orice compartimentare a operei lui Petre Pandreaeste inoperant\, ceea ce conteaz\ în fiecare pagin\ fiindspectacolul personalit\]ii scriitorului. O impresie puternic\,un adev\rat [oc, produce intensitatea tr\irilor lui. Uneleevoc\ri sunt pur [i simplu greu de suportat, din cauzaexpresivit\]ii lor violente. Citindu-le î]i vine s\-]iduci mâna la ochi, ca atunci când prive[ti, f\r\ ochelaride protec]ie, flama de la sudura electric\:„...Am f\cut post negru la pu[c\rie. Post negru, adic\f\r\ pâine, f\r\ ap\, adic\ abdicarea voluntar\, întoiul foametei cumplite, de la sfertul de pâine [i de ladulcea, r\coritoarea ap\ de Aiud.De ce? Ca s\-mi încordez arcul voin]ei. Pentru a dapild\ înfl\mânzi]ilor nervo[i. Pentru a împiedica,dispre]uitor, hr\nirea din lada cu gunoiul resturilor dela buc\t\ria celor patru mii de oameni. V\zusem generaliscormonind dup\ coji de cartofi [i m\ cutremurasem.V\zusem de]inu]i sorbind t\râ]a cald\ a porcilor, preg\tit\de Mo[ Bâr\, b\tu]i cu biciul de gardianul Mayer,care nu-i putea alunga. Porcii directorului erau gra[i[i de]inu]ii erau scheletici, în zdren]e. [...]Când Mayer biciuia pe oamenii cu boturi fl\mândedin troaca porcilor gra[i, m-am hot\rât s\ fac,vinerea, post negru.”Portretele unor contemporani sunt realizate, [i ele,cu mare vivacitate. Iat\ cum îi descrie Petre Pandrea peavocatul Tudor Popescu [i pe fiul lui, cronicarul deteatru Radu Popescu (tat\l scriitorului Petru Popescu):„N-am putut asista la înmormântarea b\trânuluiTudor Popescu, semincer falnic, fost ofi]er brav, cu criz\religioas\ autentic\, devenit avocat de drept canonicortodox, pop\ veritabil, de-al nostru, cu o falang\ de12 copii, odr\sli]i în plin Bucure[ti, în Capitala plin\de irigatoare, moa[te avortive, mijloace anticoncep]ionale[i amante sterpe. El n-a fost sterp nici în m\dularele lui,nici în fiin]a lui duhovniceasc\. Cu p\rul negru, apoiargintiu, des ca o perie, t\iat scurt milit\re[te, cuochii de agat\ neagr\ arghezian\, prieten al poetului[i al lui Gala Galaction, falnic [i meditativ, ars [i iluminatde facla credin]ei, a fost printre noi, avoca]ii tineri,model de probitate, munc\ [i eleva]ie intelectual\.Unul din cei 12 urma[i ai semincerului esteamicul meu Radu Popescu. Exact la antipod. Fragil [isenzitiv ca o mimoz\. Ductibil ca un cositor, acolo undetat\l s\u avea durit\]i de platin\. Sem\nau la fizic, lainteligen]\, dar nu [i la inhibi]ii. Muzicant, estet, economist,om de teatru, scriitor de rafinat\ tehnic\.”În scrierile lui Petre Pandrea exist\ sute deportrete de acest fel. Ele prezint\ interes literar, documentar[i [tiin]ific (pe baza lor s-au putea alc\tui studii istorice[i antropologice).Libertatea spiritual\ a lui Petre Pandrea este [ocant\chiar [i azi, când nu mai exist\ teroarea ideologic\din timpul comunismului. Prejudec\]i, tabu-uri,reguli nescrise ale snobismului, nimic din ceea ce falsific\gândirea nu este respectat de scriitor.O integral\ a operei lui Petre Pandrea, finan]at\de statul român [i difuzat\ inteligent în rândurilepoliticienilor, oamenilor de afaceri, studen]ilor, ziari[tilorar putea genera o efervescen]\ a gândirii politice extremde profitabil\ pentru societatea româneasc\, manipulat\în momentul de fa]\ de câ]iva „anali[ti politici” s\racicu duhul [i insolen]i. Totodat\, o asemenea edi]ie arconstitui un eveniment literar, întrucât Petre Pandrea,cu tot stilul lui declamativ-tautologic, digresiv, de-ooralitate confec]ionat\, este un mare scriitor, exuberant,paradoxal [i cuceritor ca G. C\linescu, impetuos [ipatetic ca Nicolae Iorga, ludico-sarcastic ca I. D. Sîrbu.Dup\ ce va fi cunoscut\ [i asimilat\, se va în]elege, însfâr[it, cât de mult a lipsit aceast\ oper\ culturii române.•

În vremuri de restri[te, odele abund\, iar criticasufer\. E un Pantheon de nevoie [i de sprijinmoral, imposibil de contemplat în piatr\ [i(trans)mutat în spiritual.c o m e n t a r i i c r i t i c eCAM PU}INI comentatori aifenomenului literar [i speciali[ti aidisciplinelor umaniste con[tientizeaz\extraordinara [ans\ a unui alt câmpde cercetare, dup\ 1989. Postura„teoretic\” dominant\ este cea av\ic\relii: literatura român\ e încriz\, tirajele au sc\zut dramatic,scriitorii au devenit marginali,societatea noastr\ î[i pierde pe zice trece reperele... Dar chiar acesteschimb\ri, vizibile [i pentru ochiul profan, arat\evolu]ia general\ de la un sistem închis, centralizat,etatizat, la unul deschis, multipolar, liberal, în careliteratura nu mai este unica op]iune. Trecerea de lacomunismul de ieri la capitalismul (fie el [i chestionabil)de azi reprezint\ nu doar o [ans\ istoric\, o turnant\pentru fostul lag\r socialist. Ea este [i un domeniuîn sine, cu totul nou, în care atâ]ia cercet\tori [i-arputea aplica [i verifica teoriile, cu metodologiile,instrumentarul [i obiectivele lor specifice. Elemente[i aspecte istorice, sociologice, psihologice, filozofice,etnice ori antropologice, culturale în sens larg oristrict artistice se degaj\ – cu condi]ia s\ vrei – dinlectura atent\ a celor dou\ epoci separate de o revolu]ie.Iar rezultatele acestui demers pot fi sistematizate [iexpuse în toat\ libertatea, plasate într-un context mailarg, est-european, [i puse eventual în leg\tur\ cuconcluziile studierii postcolonialismului. C\ci [iUniunea Sovietic\ a fost un imperiu, în pofida tezeloreliberatoare, [i ]\rile r\s\ritene au fost un fel decolonii...Ceea ce se remarc\ imediat în Iluziile literaturiiromâne este deschiderea intelectual\ a autorului c\treo istorie socio-cultural\ în plin\ prefacere. Spredeosebire de criticii care n-au a schimba o virgul\ întexte scrise cu treizeci de ani în urm\, ca [i de adep]iirevizuirilor al c\ror principiu de lucru const\ îndemitizarea clasicilor [i mitizarea „alternativ\” aautorilor de plan secund, Eugen Negrici cite[te altfel,acum, o literatur\ pe care o parcursese ([i despre carese pronun]ase) deja. Exist\ diferen]e nu numai înraport cu c\r]ile mai vechi, anterevolu]ionare, ci [ifa]\ de Literatura român\ sub comunism, proiectrecent [i înc\ nefinalizat. Apar, desigur, [i note comune,ba chiar linii de structur\ sistemic\; îns\ e importantde notat curiozitatea [i mobilitatea criticului, glisarealui continu\ c\tre un punct de observa]ie cât mai bun.Istoria literaturii române nu mai este v\zut\ [i expus\cronologic, într-o linie evolutiv\ relativ fireasc\, a[acum se întâmpl\, de regul\, în istoriografia noastr\.Avem în fa]\ o istorie a rupturilor care „desfund\izvoarele imaginarului”. Autorul identific\ dou\intervale cu o anumit\ stabilitate (1860-1914 [i,respectiv, 1919-1927) [i trei mari falii: ruperea deOrient [i de feudalism; închiderea fa]\ de Occident[i de capitalism; desprinderea de Est [i de comunism.Altfel spus, modernizarea, comunizarea [i democratizarea.Peisajul „bizar” al literaturii române sub comunism,explorat în excep]ionala sintez\, î[i arat\ acum coeren]a,într-o sistematic\ mitologic\ sui-generis. Lucrurilecare nu puteau fi întru totul explicate ini]ial(statura supradimensionat\ a unor autori, persisten]aunor cli[ee, performan]ele poeziei neomoderniste înanii minirevolu]iei culturale, intelectualizarea [irafinarea prozei, într-un context tot mai rigid...) suntdecodate [i mai bine justificate. Nu prin axiome [isenten]iozit\]i critice, dar prin analiza remarcabil\a distorsion\rilor [i compens\rilor mitologice.Inclusiv scriitorii din alt secol decât cel alcomunismului victorios sunt parte a acestui procesîn dou\ faze: deformare ideologic\ [i compensaremitic\. Utiliza]i ori indexa]i de regimul trecut, anexa]ila un moment dat sau interzi[i pân\ la cap\t, ei aufost recupera]i clandestin [i men]inu]i, ca ni[te bunuride pre], în caseta con[tiin]ei publice. Mai mult, aufost idealiza]i într-un mod care n-are nimic de-a facecu indica]iile oficiale, partinice –, dar nici cu lecturapropriu-zis\, f\cut\ individual, cu discern\mânt [ispirit critic. Dac\ în perioadele de relativ\ normalitateactivitatea mitogenetic\ este neînsemnat\, iar nevoiade „mistificare luminoas\” a memoriei colective emai pu]in presant\, în anii ’50, ’80, ca [i în cei aiIluziipierduteEugen Negrici, Iluziile literaturiiromâne, Editura Cartea Româneasc\,Bucure[ti, 2008, 296 p.convulsiilor [i r\zboaielor mondiale, psihismul nostrucolectiv se încarc\, proiectând aproape ira]ional, înregistrul hiperbolicului [i mitologicului, figuri na]ionaleconsiderate indispensabile. În vremuri de restri[te,odele abund\, iar critica sufer\. E un Pantheon denevoie [i de sprijin moral, imposibil de contemplatîn piatr\ [i (trans)mutat în spiritual. {i mitul luiEminescu, constituit în jurul primei conflagra]iimondiale, s-a fortificat, în opinia lui EugenNegrici, în anii comunismului, împotriva ocupantuluiextern [i intern care a încercat s\-l cenzureze [i s\-l utilizeze în lec]iile de marxism-leninism. „Suntindicii c\ mitul lui Eminescu ar fi intrat într-un treptat[i firesc proces de eroziune dac\ societatea româneasc\ar fi evoluat normal [i dac\, odat\ cu bol[evizareaculturii, în anii ’50, nu ar fi intrat în ac]iunefactorul iner]iei canonice. Psihoza fortific\rii idolilorîn vremuri de primejdie a înghe]at cursul recept\rii[i a reînc\rcat cu energie mitul pentru mul]i ani.Împreun\ cu al]i scriitori (Lucian Blaga, IonBarbu, Vasile Voiculescu etc.), poetul – care fusesepe punctul s\ fie eliminat din programele [colareimediat dup\ 1948 [i care era tolerat doar cupoezia de tematic\ social\ – a c\p\tat statutul de zeupierdut [i reg\sit. (...) S\ nu mai vorbim despreceea ce a reprezentat [i ce reprezint\ poetul pentrupopula]ia româneasc\ din afara grani]elor – undenumele Eminescu a ajuns s\ fie simbol identitar [istrig\t de îmb\rb\tare [i de lupt\.” (pp. 72-73).În viziunea lui Eugen Negrici, nici un scriitor [inici o oper\ literar\ nu pot sc\pa, în timp, devitaliz\riiartistice. Într-un subcapitol (Credin]a în perenitate [istabilitate. Mistica definitivului) pasionant caargumenta]ie [i oferind adev\rate delicii prin scriitur\,criticul înf\]i[eaz\ traseul îmb\trânirii tuturor textelor,o dat\ ce ele au intrat în procesul de dezindividualizaresocializare.Noul este nou numai în raport cu sistemulde a[tept\ri bruscat [i basculat ini]ial. Treptat, acestaasimileaz\ [i func]ionalizeaz\ noutatea, anulândcomplet factorul ei de surpriz\ [i impact. Intr\ atunciîn scen\ criticii [i istoricii literari, exege]ii care opteaz\pentru o lectur\ „în profit, o lectur\ activ\ care s\intelectualizeze, s\ culturalizeze «obiectul»”. Eianalizeaz\ un text „c\runt” (!) în chei de lectur\ propriialtor domenii; [i deplaseaz\ astfel cursorul interpret\riidinspre artistic înspre psihologic, filozofic, miticreligios,istoric, [tiin]ific, etnofolcloric... Din aceast\perspectiv\ v\zând „permanen]ele” literaturii ([inu doar ale celei autohtone), acestea nu pot fi datedecât cu ghilimele, istoricizate [i resemnificateprin alte grile. Valorile expresivit\]ii ar fi îns\ echivalatecu valorile artistice de c\tre acei cititori [i critici literaripentru care capodopera r\mâne un termen tare.Se pune imediat problema: cât de c\runte suntpentru Eugen Negrici [i pentru restul lumii pieselelui Shakespeare, Don Quijote, R\zboi [i pace, Înc\utarea timpului pierdut, Demonii, [i cât de tineresunt textele scrise în plin\ contemporaneitate [i carenu reu[esc s\ supravie]uiasc\ unei singure, decisive,lecturi? Gândind semiotic, cum însu[i spune, [i punândun accent prea ap\sat pe procesul recept\rii,autorul tinde s\ subliciteze textul sprijinindu-se tocmaipe constatarea multiplicit\]ii lecturilor lui. Cu cât ooper\ este mai citit\, cu atât ea va fi mai stoars\sub raport simbolic [i expresiv. Dar genera]iilesuccesive de cititori [i abunden]a comentariilor criticepe marginea unei c\r]i indic\ exact viabilitatea eiestetic\ în epoci [i contexte diferite, în spa]ii culturalediverse pe care le-a penetrat [i în con[tiin]e individualepe care le-a marcat. Lectura multipl\ este în strâns\leg\tur\ cu oferta multipl\ a produsului simbolic.Departe de a se epuiza prin consum, capodoperele seregenereaz\ [i se redistribuie cu fiecare genera]ie.E greu de sus]inut c\ Don Quijote se dezindividualizeaz\[i se dezintegreaz\ prin socializare. Dimpotriv\,umanitatea larg\ se reg\se[te, sub un anumit unghitipologic, în Don Quijote. Se quijotizeaz\ sau respingepragmatic quijotismul.S\ l\s\m îns\ dubiile hamletiene ale criticuluiîn leg\tur\ cu cultul „capodoperelor” [i al „clasicilor”(ghilimelele relativizante îi apar]in), pentru areveni la iluziile compensatoare [i miturile structurante,identificate de el în spa]iul cultural românesc. Defiecare dat\ când prezentul nostru istoric pare r\v\[it,se activeaz\, ca ni[te uria[e ecrane pe care se proiecteaz\angoasele colective, miturile Cet\]ii asediate [i aleConspira]iei malefice, mitul Eroului, al Salvatorului,al Omului providen]ial, al Paradisului pierdut, f\r\putin]\ de întoarcere. Câteva figuri de scriitori c\roraautorul nu le acord\ prea mare credit literar (p\cat:[i Geo Bogza, [i Octavian Paler merit\ acest creditcu prisosin]\, dincolo de func]iile pe care le-au de]inut)ajung s\ fie asociate, în imaginarul popular, cu simboluriale verticalit\]ii: copacul în furtun\, farul, coloana...Îns\ nici în vremurile mai lini[tite, pozi]ia bun\ înierarhia scriitoriceasc\ nu este ob]inut\ [i men]inut\exclusiv prin valoarea artistic\. Se adaug\ întotdeaunaceva prin care unii autori beneficiaz\ de un efect opticm\ritor, în timp ce al]ii r\mân în afara spotului delumin\ al succesului literar [i social. Câ]iva ob]inpremii peste premii, sunt introdu[i în manualele[colare [i programele universitare, sunt reedita]i,tradu[i, intens comenta]i, mitiza]i, pe când al]ii...În Iluziile literaturii române, o carte extrem decurajoas\, Eugen Negrici încearc\ s\ fac\ [i o anumejusti]ie literar\, reparând diversele nedrept\]i constatateprintr-o supraimpozitare a celebrit\]ilor na]ionale. •(Va urma)România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200811

c o m e n t a r i i c r i t i c eAceea[i îmbr\]i[are larg\ desubiecte ale actualit\]ii întoarsepe toate fe]ele precum un obiectîntr-un bazar.12România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008CITIND volumul de publicistic\ allui Barbu Cioculescu, cu ecleziastic\umoare intitulat Z\d\rnicii, mi-amamintit de un altul, al lui TudorArghezi, Tratat de moral\ practic\(ulterior, a doua vocabul\ neologistic\a fost înlocuit\ de una neao[\,pravil\). Aceea[i îmbr\]i[are larg\de subiecte ale actualit\]ii întoarsepe toate fe]ele precum un obiect într-unbazar, pe care nu te hot\r\[ti dac\ s\-l cumperisau nu, acelea[i negocieri prelungite, voluptuoaseîn jurul sanc]ion\rii lor. Împ\timit, gra]ie fibreid-sale valahe, id est sudice, de tot ce e prezentconcret, suculent, de cromatica pestri]\ aimediatului, Barbu Cioculescu ia totodat\ distan]efa]\ de acesta prin postura moralist\ ce-i esteproprie, care se sluje[te, ca [i la bardul Cuvintelorpotrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzatexpresive. Preferen]ial, de ironie, intrînd înalonja acesteia exager\rile burlescului precumimpulsuri ale unei temperamentale, irepresibileenergii. S\ reprezinte ironia „felul cel mai rafinatde-a exprima defectele altora” cum spunea JohnLocke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescunu ezit\ a-i întoarce t\i[ul asupra sa însu[i,cu un gest echivoc ce-i spore[te categoriccredibilitatea: „Am început s\ scriu articolela gazet\, declar\ d-sa f\r\ clipire, în felul încare unii se apuc\ de strîns timbre po[tale,dezlipind în ap\ c\ldu]\, de pe un plic, m\rcide o deosebit\ frumuse]e. Mai pe urm\ cump\r\pachete de cîte o mie de buc\]i, în majoritateîn valoare de un cent – ne[tampilate. Dup\ carese achizi]ioneaz\ un clasor”. S\ aib\ BarbuCioculescu un suflet de colec]ionar, de „filatelist”sui generis, a[a cum d\ de în]eles? Nu e cuneputin]\. Adunînd tipuri omene[ti, evenimentede diverse calibre, situa]ii, anecdote, dar [ireplicile-i personale, grafiate cu amuzat\ pacien]\,d-sa ne ofer\ clasorul lor, constînd dintr-o sever\(avem impresia c\ exagerat de sever\) selec]iea articolelor publicate, dup\ 1989, în Dreptatea,al c\rei meteoric redactor-[ef a fost, în Românialiber\, Cotidianul, Curentul, Luceaf\rul românescdin Canada [i, nu în ultimul rînd, Românialiterar\. Incredulitatea celui ce-a v\zut „multe”îi înso]e[te pururi scrisul, [tan]îndu-l. Experien]avîrstei în]elege a se înf\]i[a cu un protocolplastic complicat, tangent la spiritul acelui salonde mare ]inut\ care a fost interbelicul. Strictcontemporan cu noi prin vivacitatea investiga]iei[i acuitatea opiniei, autorul în chestiune econcomitent un „ultim mohican” al men]ionateiperioade trecute în legend\. De unde [i facturaparticip\rii d-sale la „cronica zilei”, imediat\[i întrucîtva aristocratic\, angajat\ [i plutitoareîn contempla]ie. Trecute prin alambicurileimaginarului, aser]iunile, îndeob[te reactive,se transform\ în fantasme acide, fulgurantepersonaje ale unui real imaginativ. „Se formau,în mare grab\, tot atunci, legiuni de tineripolitologi, [coli]i – contribu]ia b\trînilor a r\maspre]ioas\, cu condi]ia s\ se r\reasc\”. Sau:„Faptul c\ el mai trage odat\ cartu[e care aunimerit drept în inima unor manechine nu eimanent semnul tristei sale decrepitudini, dup\cum nu v\de[te nici apari]ia unor noi muguridentari în gingii”. Un autocinism gra]ios...Ca [i în tabletele argheziene cu care împ\rt\[e[teun parfum stilistic masculin, de tabac impregnîndreverele textuale, Barbu Cioculescu v\de[tedarul de-a decupa dintr-o materie labil\, greude prins în foarfeci, buc\]i caracteristice. A leUltimulmohicanBarbu Cioculescu, Z\d\rnicii. Prin vuietulvremii, Ed. Bibliotheca, Târgovi[te,2007, 464 pag.exploata separat, prin concentrarea intens\asupra fiec\reia, dar [i de a sugera, prin adi]ionarealor, un peisaj epocal. Luate parc\ la întîmplare,din unghiuri capricioase, componentele acestuiase readun\ cu o subiacent\ gravitate, în m\sur\a credita ansamblul, în tr\s\turile lui de esen]\.Ca s\ începem cu începutul, men]ion\m „cauzeledestinului” personal, descifrate de panaludic\ a autorului, care, „l\sînd la o parte pecele astrale”, [i luînd în seam\ „acelea de a fiurma[ul unor p\rin]i profesori, tat\l cartezian,mama tradi]ionalist\”, înscrie „valurile deconsecin]e” ce au urmat „în era luptei de clas\”,„cu totul altele decît, de pild\, ale unui fiu delupt\tor marxist-leninist, la Moscova [colit [idestinat a-i urma, cîndva, la tron, lui NicolaeCeau[escu”. S-ar fi putut altminteri? Într-ovedere general\, implacabilele determin\riproduc fenomene paralogice: „Cauze ale destinuluifac din P.D. buricul p\mîntului”. {i pe deasupra:„Cauze ale destinului fac ca într-o societateîn care niciunui tor]ionar – dar absolut niciunuia– s\ nu i se fi clintit un fir de p\r din cap [i undedomni precum Valentin Lipatti [i Mircea Mali]asunt oriunde primi]i în triumf [i s\rb\tori]i, iardomnii Pacepa [i R\ceanu provoac\ oroare,viitorul s\-i surîd\ unui Vadim Tudor. Ca ungazet\ra[ de duzin\ ca dînsul s\ aspire lalocul suprem în stat, în loc s\ fie g\zduit întroelegant\ vili[oar\ cu gratii, pe Insula [erpilor”.Totul se leag\ într-o bizar\ ]es\tur\ în carecuvîntul de ordine nu poate fi decît absurdul.Un absurd cu o înf\]i[are nu o dat\ cosmetizat\,astfel dreas\ pentru a putea p\trunde cu destul\u[urin]\ în mediile normalit\]ii. Nu s-a descoperitînc\, î[i d\ seama cu regret analistul, un vaccinîmpotriva „virusului tiraniei”, din care motiv„noi, martorii c\lare pe dou\ veacuri, ducempe picioare o maladie cronic\, un r\u c\ruia nui s-a g\sit medicamentul, ci doar aspirina. Virusulse r\spînde[te mai ales în mediile de mareîmbulzeal\, tinerii sunt cei mai primejdui]i, dinlips\ de imunitate, iar dac\ cineva afirm\ c\infectarea aduce [i anume avantaje celui avariat,e indicat s\ schimb\m postul, [i r\mînînd înfa]a micului ecran s\ urm\rim mai degrab\fundurile goale ce ni se întind în prim plan,rotunjite imens, chiar pe ecranele cele mai plate”.Spre a ne opri înc\ o dat\ asupra trecutuluipersistînd ca prezent, convertindu-[i intempestivcondi]ia fantomatic\ într-un personaj cu carene putem întîlni recurent pe micul ecran, iat\-lpe un fost înalt demnitar care-[i prefir\ „cu binestudiat\ încetineal\, amintiri din toate vîrstele,de pîn\ la finele zguduitului an 1989, ba [i pu]inpe urm\”. Onomastica spe]ei d-sale posed\adesea un zbenghi geografic: „Dac\ pe unulîl chema Popescu, [i-[i mai zicea [i Pu]uri, pealtul, de asemenea, Popescu, dar i se maizicea [i Dumnezeu, pe altul Gheorghiu [i î[imai zicea Dej, pe el l-a chemat Niculescu [i[i-a zis [i Mizil”. Pe vremuri „mare [i tare”,veteranul prezint\ înc\ la ceasul de fa]\ „osiguran]\ leonin\”, p\rînd a nu avea nimic deregretat: „Pre] de dou\ emisiuni ne comunic\a fi fost – printr-o tradi]ie de familie – dintotdeaunana]ionalist, ne poveste[te cum [i-a trecut înfapte opiniile, în suita altor doi na]ionali[ti,Gheorghe Gheorghiu, purt\tor [i el de nume deor\[el, [i Nicolae Ceau[escu. Cum a colaborat[i cu un al treilea mare na]ionalist, cu mai multepseudonime revolu]ionare, iar pe nume, dup\nevoie, cînd Bodnarciuc, cînd Bodn\ra[, cîndBodnara[”. Am\nuntul c\ Gheorghiu-Dej n-a[ov\it a-i face de petrecanie singurului lidercomunist indigen care declarase c\ e mai întîide toate român, nu-l stînjene[te pe b\trînul„de]in\tor de taine [i urzeli” r\mas între noi,c\ci, „asta r\mîne o neîn]elegere între doina]ionali[ti”. Iar despre „patriotismul” lui Dej,ce s-ar putea spune mai juc\u[-judicios decîtatît? „Cu sabia lui Damocles deasupra capului,Dej poruncea: «Da]i-le sovieticilor orice, numais\ plece!» Nu d\dea din buzunarul lui, desigur,dar era vorba de o plecare care pentru el echivalacu o asigurare de via]\. Chiar dac\, precumse [opte[te, tot sovieticii au avut, cît îl prive[te,ultimul cuvînt”. Dup\ cum, revenind încadrul mass media, observa]ia analistului seimpune în zeflemitoarea-i obiectivitate: „Celedou\ emisiuni dedicate ultimului zimbru altrecutului regim – zimbri[orul Vadim d\ zadarnicdin copite, r\mîne vi]el – au zorn\it de maimulte bile în sac decît ale fostului arhitect allui Ceau[escu, acesta la un post mai pe margine.„Miza” Mizilului regenerat care va s\ zic\ nufusese dep\[it\... •(va urma)

Marile teme ale prozei oportuniste suntcolectivizarea [i industrializarea socialist\ – victoriiale comunismului în cele dou\ domenii ale vie]iisociale ai c\rei actori sunt ]\ranii [i muncitorii.c o m e n t a r i i c r i t i c ePE UN FOND de principii ideologicemereu reiterate, cu obstina]ia dogmatismului,fiecare gen literar î[iare arsenalul lui de mijloace, variabilde la o etap\ la alta, îns\ respectând ocredin]\ unic\, f\r\ îng\duin]\ pentruvreun scepticism: comunismul contruie[tecea mai bun\ dintre lumile posibile,iar conduc\torii politici ai momentului merit\ osanale.Totul se petrece astfel pentru c\ a[a a vrut poporul.Patria nu poate fi decât comunist\, nu exist\ alternativ\[i, pe aceast\ tem\, nu încap discu]ii. Du[manii acesteiop]iuni trebuie extermina]i. Revolu]ia nu cru]\ penimeni: „Tr\im în miezul unui ev aprins/ [i-i d\ma-nsufle]irii noastre vam\./ Cei ce nu ard dezl\n]ui]ica noi,/ În fl\c\rile noastre se destram\” – o spuner\spicat, dar elegant metaforic Nicolae Labi[ în poemuldeclarativ [i mobilizator Viitorul. Al]ii, ca VictorTulbure, invoc\ mai abrupt r\zbunarea [i „mânialumii muncitoare”. Maria Banu[ d\râm\ cu patim\tot „bâlciul” vechii orânduiri. Demonstene Botezcheam\ [i el la judecata aspr\ a s\racilor „feciorulunui vechi chiabur”. Comunistul Laz\r de la Ruscadin poemul lui Dan De[liu, omorât de „haita dechiaburi”, stârne[te „ura mare, ura sfânt\”: „Vuiaumun]ii de mânie,/ vuia pe[tera pustie,/ vuia codrulcu izvorul/ [i vuia, vuia poporul”. O ]ar\ întreag\vibreaz\ de furie: „A-n\l]at du[manu ghiara/ s\loveasc\ munca, ]ara/ [i poporul, ]ara toat\/ cerepentru câini r\splat\./ Cere dreapt\ r\zbunare,/ s\r\sune peste zare:/ - Cine spre popor cuteaz\/ va pieri!]ara veghiaz\!” Patria amenin]at\ se ap\r\ print\ria credin]ei norodului: „C\ doar patria-i norodul/care î[i trude[te rodul,/ nu chiaburii, lighioaie/ careumbl\ s-o jupoaie,/ s-o tr\deze [i s-o vând\/ corbilorce stau la pând\!/ Cre[te tare, cre[te zid/ dragosteapentru partid/ care-ndrum\, care-nva]\/ pentru Pace,pentru Via]\”. În primii ani ai comunismului, fantasmadu[manilor interni [i externi creeaz\ o retoric\înver[unat\ a urii de clas\, f\r\ de care nu e de imaginatnici propaganda, nici poezia. Prin[i de o versifica]iezglobie, am putea ast\zi cita la nesfâr[it versuri cehr\nesc curiozitatea stranie a celui ce se las\ învoia farmecului desuet al proletcultismului, receptatla modul parodic. Nu putem furniza un rezumatmai bun pentru str\dania ideologic\ a poeziei oportunistedecât afirma]ia apodictic\, difuzat\ printr-o reverbera]ie,a lui George Lesnea dintr-un poem recitat la toatefestivit\]ile: „Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/[i-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E-n holda întreag\[i bobul m\runt/ [i-n via]a ce ve[nic nu moare”. Scriuproductiv [i cinic în stilul proletcultist: Mihai Beniuc,Maria Banu[, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu,Mihu Dragomir, Eugen Frunz\, Veronica Porumbacu,Nina Cassian, A. E. Baconsky, Alexandru Andri]oiu[i mul]i, mul]i al]ii, victime postume ale unui oportunismde[\n]at. Nimic sau aproape nimic nu rezist\ dinpoezia publicat\ pân\ prin 1960, nici un volum întreg,numai poeme izolate, cum ar fi Moartea c\prioareide Nicolae Labi[ [i, eventual, ceva din poezia lui GeoDumitrescu, un poet supraevaluat [i atunci, [i, în modciudat, [i ast\zi. Dup\ 1960 vin poe]ii genera]iei ’60[i balan]a estetic\ se schimb\ în favoarea altui modde a scrie poezie, de[i partidul, conduc\torii, evenimenteleistorice vor fi omagiate în continuare într-o literatur\privit\ de critica nou\ cu total scepticism. Dar poeziaoportunist\ persist\ în anii ’80 prin Ion Crânguleanu,Adrian P\unescu, Corneliu Vadim Tudor, NicolaeDrago[ etc.Pentru proz\ [i pentru dramaturgie era ceva maigreu de îndeplinit programul partidului comunist.Lupta de clas\ [i caracterul partinic al literaturii r\mânvalabile, dar pentru a le pune în eviden]\ eranevoie de un spa]iu tipografic mai amplu: desf\[urareepic\, inven]ie de situa]ii, personaje a[ezate într-unconflict ireductibil [i, bineîn]eles, declara]ii ideologice.Zaharia Stancu în Descul] (1948, prima versiune,urmat\ de altele) reconstituie (în limbajul epocii)via]a ]\ranului exploatat în regimul burghezo-mo[ieresc,cauz\ a r\scoalei din 1907. Subiectul r\scoalei din1907 se extinde în Bijuterii de familie (1949) de PetruLiteraturaoportunist\ (II)Dumitriu, Zorii robilor (1950) de V. Em. Galan. MihailSadoveanu în P\una Mic\ (1948) prefigureaz\tema colectiviz\rii. Eusebiu Camilar în Negura (1949)are ca subiect dezastrul r\zboiului mondial, tem\ce va reveni st\ruitor [i la al]i prozatori, configurândcli[eul soldatului hitlerist ca personaj negativ [i alsoldatului sovietic ca personaj pozitiv. Pe temar\zboiului [i a eliber\rii, cel mai bun roman de epoc\,dar impregnat de cli[ee, r\mâne Str\inul (1955) deTitus Popovici. Tot Titus Popovici d\ în 1958 Setea,unul dintre cele mai interesante romane axate peatmosfera vie]ii rurale, cu portrete memorabile de]\rani [i pictur\ de epoc\, în contextul reformei agraredin 1945.Marile teme ale prozei oportuniste sunt colectivizarea[i industrializarea socialist\ – victorii ale comunismuluiîn cele dou\ domenii ale vie]ii sociale ai c\reiactori sunt ]\ranii [i muncitorii. Dar nu numai ei:activi[tii de partid de]in rolul principal, al „în]elep]ilor”,de]in\torii adev\rurilor [i ai solu]iilor de via]\ social\.Primele izbânzi, îndelung l\udate, sunt romanele:Mitrea Cocor (1949) de Mihail Sadoveanu, Temelia(I, 1951) de Eusebiu Camilar, Trandafir de la Moldova(1952) de Ion Istrati, Ogoare noi (1953) de AurelMihale, B\r\gan (I, 1954, II, 1959) – acestea pe temacolectiviz\rii, iar despre edificarea socialismului înindustrie: O]el [i pâine (1951) de Ion C\lug\ru,Cump\na luminilor (1952) de Nicolae Jianu, În ora[ulde pe Mure[ (1954) de Francisc Munteanu. PetruDumitriu, june prim al proletcultismului, amestec\temele [i epocile într-o proz\ obiectiv\, balzacian\pe alocuri, în care perspectiva ideologic\ a actualit\]ii(detestarea burgheziei [i a mo[ierimii, favorizarea]\ranilor [i a muncitorilor ca personaje înving\toare):Drum f\r\ pulbere (1951) idealizeaz\ penibil contruc]iacanalului Dun\re-Marea Neagr\; Pas\rea furtunii(1954) pune în context marin\resc conflictul de clas\;Cronic\ de familie (1955, versiune restrâns\, promo]ional\;I-III, 1957) ofer\ o fresc\ a unui secol de istorieromâneasc\, punând accentele ideologice recomandate,dar totu[i izbutind s\ sustrag\ realismului socialistmulte episoade, valabile estetic [i ast\zi. Proz\ cuactivi[ti de partid, comuni[ti de rând (muncitori,]\rani), ilegali[ti, oameni devota]i prezentului comunistscriu [i mul]i al]ii: Alexandru Jar, I. Ludo, RemusLuca, Nicolae Deleanu, Eugen Barbu, Lauren]iuFulga, Constantin Chiri]\ etc. [i chiar G. C\linescuîn Scrinul negru (1960). Personajele sunt puse antiteticîn serii maniheiste: de o parte, cele pozitive: modelulsovietic, ]\ranul cooperator, muncitorul frunta[,intelectualul angajat, ilegalistul, activistul de partid;de cealalt\, cele negative: fascistul, chiaburul, sabotorul,intelectualul evazionist, burghezul, aristocratul.În deceniile cinci [i [ase era aproape imposibil caun scriitor s\ publice altceva decât ceea ce se supuneatotal exigen]elor ideologice comuniste. E de mirarec\ au putut ap\rea romane viabile, ce au supravie]uitepocii: Nicoar\ Potcoav\ (1952) de Mihail Sadoveanu,Bietul Ioanide (1953) de G. C\linescu, Toate pânzelesus! (1954) de Radu Tudoran, Morome]ii (I, 1955)de Marin Preda, Groapa (1957) de Eugen Barbu,Glasul (1957) de Iulian Vesper. Cam atât r\mâneviabil din romanul primilor cincisprezece ani decomunism.În deceniile [apte [i opt, romanele oportunistesunt semnate de: Paul Anghel, Al. Simion, RaduTheodoru, Petru Vintil\, {tefan Luca, Nicolae }ic,Corneliu Leu, Platon Pard\u etc., dar aceast\ literatur\,din ce în ce mai pu]in creditat\, este eclipsat\ de oproz\ modern\, a cazurilor psihologice, a miturilor,a specula]iilor livre[ti, sustras\ în mare m\sur\circumstan]elor, în romane ale unor autori din genera]ia’60. Dup\ 1960, peisajul estetic se diversific\mult. Literatura oportunist\ este concurat\ întâi deliteratura evazionist\ (gen {tefan B\nulescu), apoide cea subversiv\ (în felul lui Marin Preda).În dramaturgie, tezismul este la fel de devastatorca [i în poezie. Nimic nu se salveaz\ din teatrulprimelor dou\ decenii. Poate c\ numai Moartea unuiartist (1964) de Horia Lovinescu s-ar mai puteaciti, c\ de reprezentat pe scen\ nu cred c\ ar maireprezenta-o vreun regizor. Un credit muzeistic putemacorda piesei B\lcescu (1949) de Camil Petrescu.Toate succesele, falsele succese ale epocii, relev\numai dogmatismul de serviciu. Mielul turbat (1954)de Aurel Baranga, satir\ a birocratismului, nu iesedin schematism; Siciliana (1960) aceluia[i nu dep\[e[teumorul conjunctural despre bucure[teanul tân\r, uninginer agronom, care caut\ s\ r\mân\ pe toate c\ile[i prin toate interven]iile în capital\. Trei genera]ii(1956) [i Arborele genealogic (1957) de LuciaDemetrius mizeaz\ pe opozi]ia dintre lumea aristocratic\,degenerat\, [i cerin]ele actualit\]ii comuniste. HoriaLovinescu în Citadela sf\râmat\ (1955) vizeaz\defazarea individualismului burghez în timpul revolu]ieisocialiste. Al. Mirodan în Ziari[tii (1956) înf\]i[eaz\via]a în redac]ia unui ziar comunist, implicat în biruin]adrept\]ii. {eful sectorului suflete (1962), tot a lui Al.Mirodan, dezbate problema c\ut\rii omului ideal,capabil s\ se d\ruiasc\ celorlal]i, rezolvând-o în sferaumanismului socialist. Paul Everac, în Poarta (1959),Ferestre deschise (1960), {tafeta nev\zut\ (1964),nu scap\ de schematismele epocii, pe tema conflictuluidintre individualism [i colectivism, cum nu scap\nici Al. Voitin sau Mihail Davidoglu, de asemeneamult credita]i conjunctural. Nimic nu se salveaz\ dinteatrul primelor dou\ decenii. Abia Marin Sorescu,Dumitru Radu Popescu [i al]ii, dup\ 1960-1965, voraduce un suflu nou, demn de luat în seam\ la un nivelvaloric apreciabil.Proletcultismul [i realismul socialist pot fi consideratenumele oficiale, recunoscute [i afi[ate, ale literaturiioportuniste. •13România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

Închizi ochii [i te afli din nou în carling\,fiecare comand\ î]i este familiar\, avionulr\spunde a[a cum te a[tep]i, te înal]imaiestuos, st\pâne[ti v\zduhul.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200814Amazoanelev\zduhuluiDaniel Foc[a, Escadrila Alb\. O istoriesubiectiv\, prefa]\ de Neagu Djuvara, EdituraVremea, Bucure[ti, 2008, 134 pag.ISTORIA AVIA}IEI produce întotdeaunarevela]ii. Mai ales atunci când ai posibilitateas\ treci dincolo de cifrele seci, de bilan]urileabstracte [i s\ p\trunzi sensul omenesc alunor întâmpl\ri cu fire[tile sentimente deemo]ie, team\, inchietudine, disperare,fericire a supravie]uirii ale celor care auparticipat la ele. Peste ani, chiar [i cele maimari spaime se transform\ în amuza(n)teaduceri aminte. Prin fa]a ochilor ]i sederuleaz\, ca într-un film vechi, întâmpl\ri dedemult, locuri dragi, replici care ]i-au r\mas în minte,chipuri aproape uitate ale unor oameni disp\ru]i dedecenii, dar care, la un moment dat, au împ\r]it cutine clipa cea atât de repede trec\toare. R\sfoie[ti însingur\tate albumul cu fotografii. Fiecare instantaneumâncat de vreme este o poart\ deschis\ spre alt timp.Peisajul se anim\ ca prin farmec, ]inutele, bizare pentrulumea de azi, î[i recap\t\ dreptul la normalitate, încap î]i r\sun\ voci [i accente pe care credeai c\ le-aiuitat demult. Ai sentimentul c\ te-ai reg\sit, c\ jum\tateade secol care s-a scurs a fost un vis, auzi zgomotulmotoarelor turate, vezi elicele rotindu-se tot mai puternic,sim]i în n\ri mirosul de benzin\. Închizi ochii [i teafli din nou în carling\, fiecare comand\ î]i este familiar\,avionul r\spunde a[a cum te a[tep]i, te înal]i maiestuos,st\pâne[ti v\zduhul. E[ti în lumea ta, puternic\ [i lini[tit\,tot mai departe de meschin\riile [i mizeria de pe p\mânt.Mariana Dr\gescu, Nadia Russo-Bossie [i StelaHu]an-Palade sunt trei dintre „vedetele” Escadrilei Albe,unitate de avia]ie înfiin]at\ la 25 iunie 1940 [i botezat\astfel – dup\ cum precizeaz\ Daniel Foc[a - deCurzio Malaparte. Mariana Dr\gescu era deja, la dataînfiin]\rii escadrilei, una dintre persoanele de marenotorietate ale avia]iei române[ti, dar [i ale vie]iimondene, proprietara unui avion personal, „MesserschmittM35, dotat cu un motor cu [apte cilindri în stea [icare prindea vreo 235 km la or\”. Aparatul era o bijuterietehnic\ pentru epoca respectiv\.Nici Nadia Russo-Bossie nu era o necunoscut\ la25 iunie 1940. Provenit\ dintr-o veche familie dearistocra]i ru[i, Nadia s-a refugiat în Basarabia dup\moartea tat\lui s\u [i victoria revolu]iei bol[evice din1917. În perioada interbelic\, dup\ divor], s-a mutatla Bucure[ti unde a urmat cursurile [colii de pilotaj„Ing. Mircea Cantacuzino”. În anii 1935-1936 a fostbrevetat\ pilot gr.II [i I, devenind „titulara brevetuluifeminin cu num\rul 9 din avia]ia român\”. [i ea eraposesoarea unui avion personal, Bücker „Jungmann”,înmatriculat YR-NAD, pe care l-a vândut Guvern\mântuluiTransnistriei în septembrie 1942.Stela Hu]an-Palade este mezina Escadrilei Albe.Cu dou\ decenii mai tân\r\ decât Nadia Russo-Bossie [i cu unul mai mic\ decât Mariana Dr\gescu,Stela Hu]an a f\cut [coala de avia]ie chiar în aniir\zboiului, iar din 1943 a devenit membr\ a Escadrilei.Dar ce a fost Escadrila Alb\? O unitate a CruciiRo[ii care urm\rea evacuarea r\ni]ilor de pe teatrele delupt\ ale celui de-al Doilea R\zboi Mondial. O aventur\care le-a purtat Mariana Dr\gescu, Nadia Russo-Bossie,Stela Hu]an-Palade [i celelalte membre ale escadrileiprin stepele nesfâr[ite ale Rusiei, pân\ la Stalingrad (înperioada în care Armata român\ lupta de partea Germaniei[i a alia]ilor ei) [i, ulterior, spre vestul Europei, pân\ laViena (dup\ 23 august 1944). Au fost ani în care auv\zut suferin]a [i moartea, au înfruntat primejdii de totfelul, au cunoscut mari personalit\]i ale timpului (peAntoine de Saint-Exupéry, printre al]ii), dar [ioameni diferi]i, cu mentalit\]i [i sisteme de valorispecifice culturii ]\rii lor. Ac]ionând pe ambele fronturi,aviatoarele au avut ocazia s\ compare comportamentulmilitarilor germani cu al solda]ilor sovietici. În amintireaMarianei Dr\gescu, simpatia merge, categoric spre ceidintâi. Rezum\ Daniel Foc[a o discu]ie pe aceast\ tem\:„Marianei îi persist\ [i acum impresia amabilit\]iimonitorilor germani de la Graz, [i a exuberan]ei eleviloritalieni... [i amintirea, limpede [i senin\, a tân\ruluiofi]er de avia]ie Martin Möbus, cu figura lui copil\roas\,dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) aCrucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe careîi scotea de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioas\surpriz\... Alimentele începeau deja s\ fie o problem\,în Germania” (p.26). În schimb, amintirea solda]ilor [iofi]erilor sovietici îi provoac\, dup\ mai bine de jum\tatede secol, fiori de groaz\ [i dezgust fostei aviatoare,ast\zi nonagenar\. Î[i aminte[te Mariana Dr\gescu:„Veneau în unit\]ile noastre – mai ales la noi, la EscadrilaSanitar\ –, veneau la comandant [i cereau s\ le deabenzin\. Furau ma[ini [i aveau nevoie de combustibil.Comandantul unit\]ii noastre avea ordin s\ nu le dea,chiar de la comandamentul sovietic. Dar cum s\ nu ledea? Am asistat la o scen\ când amenin]au cu arma [il-au bruscat chiar pe comandant. Afost o scen\ îngrozitoare,pe frontul de Vest, în Slovacia” (p. 43).Într-o lume în care teoriile rasiale erau la ordineazilei, iar emanciparea femeilor era ultimul lucru cares\ intereseze pe cineva, exemplul aviatoarelor dinEscadrila Alb\ trebuie s\ îi fi l\sat pe mul]i cu gurac\scat\. Frumoase, sigure pe ele [i pe aparatele lor,libere, respectate, invidiate [i invitate la cele mai sofisticatereuniuni mondene, erau privite de cei mai mul]i cuadmira]ie, team\, dar [i cu destul\ neîncredere. MarianaDr\gescu î[i aminte[te un episod comic în care protagonistaa fost colega ei de escadril\, Nadia Russo-Bossie: Odat\, Nadia Russo trebuia s\ duc\ un soldat român r\nitu[or. Cum nu mai zburase în via]a lui, acesta a privitsperiat avionul, pe urm\ a întrebat: «Dar cini mân\aeroplanul ista?» Cineva i-a r\spuns, ar\tând spre Nadia:«Dumneaei!» Soldatul s-a uitat la ea cu maxim\ neîncredere[i... a refuzat s\ urce”. (p. 30) Pân\ la urm\ povesteaa avut un happy-end. Panicatul soldat a fost pân\ laurm\ urcat în avion, zborul a decurs normal, iar dup\aterizare „eroul” nu mai [tia cum s\ îi s\rute mâinilecelei care îl transportase în deplin\ siguran]\.Volumul lui Daniel Foc[a beneficiaz\ de elegantaprefa]\ a unui contemporan al Marianei Dr\gescu,istoricul Neagu Djuvara. Nu se putea alegere mai bun\,în condi]iile în care cunoscutul istoric are, la rânduls\u, o poveste legat\ de avia]ie [i de Crucea Ro[ie. Înprimii anii de dup\ încheierea celui de-al Doilea R\zboiMondial, so]ia lui Neagu Djuvara, care se întorcea dintromisiune a Crucii Ro[ii în Africa, a fost singurasupravie]uitoare a unui avion pr\bu[it în Marea Mediteran\.În mod miraculos, ea a reu[it s\ se salveze înotând pân\la ]\rm.M\ mir c\ nim\nui nu i-a venit pân\ acum ideea dea face un film artistic despre eroinele EscadrileiAlbe. Mai ales c\ ultimele supravie]uitoare ale acesteiasunt înc\ în via]\ [i ar putea acorda produc\torilor ofoarte util\ consiliere. Cartea lui Daniel Foc[a, EscadrilaAlb\. O istorie subiectiv\ pune în eviden]\ imensulpoten]ial cinematografic al acestui subiect.Dac\ exist\ un regret legat de aceast\ carte, eleste acela c\, în pofida titlului, ea nu este destul desubiectiv\. Autorul simte nevoia s\ concentreze confesiunileîntr-o în[iruire aproape obiectiv\ de fapte. În felul acestacâ[tig\ istoria avia]iei, dar pierde literatura. Personala[ fi preferat ca Marianei Dr\gescu [i Stelei Hu]an-Palade s\ li se lase mai mult spa]iu pentru a visa pemarginea propriilor lor destine. Mai ales c\ sensibilit\]ileacestor amazoane ale aerului nu sunt deloc str\ine deceea ce se nume[te talent literar. Însemn\rile NadieiRusso-Bossie o demonstreaz\ din plin: „18 septembrie1942... De diminea]\ facem un transport. Ducem r\ni]iila Kotelnikovo. Vine cu noi [i Mo] – c\]elu[ul mascot\al escadrilei – s\ se joace cu solda]ii cât timp vom zbura.În ma[in\ st\ la mine în bra]e [i caut\ s\ ias\ cât maimult afar\ pe geam, ca s\-l bat\ vântul. Urechile îiflutur\ ca aripile liliacului, n\sucul negru mi[c\ necontenit,culegând toate mirosurile stepei”. (p. 132)La sfâr[itul lecturii volumului Escadrila Alb\. Oistorie subiectiv\ de Daniel Foc[a nu pot decât s\subscriu, f\r\ rezerve, la concluzia lui Neagu Djuvara:„Ci]i aceast\ carte. Ca pe un roman”. •Premiile Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilorpe anul 2007Juriul format din Ilie Gu]an (pre[edinte), Mircea Braga [i Dumitru Chioaru a acordat urm\toarelepremii:Premiul OPERA OMNIA - Joachim WittstockPremiul Cartea Anului 2007 – Rodica Braga, pentru romanul Adagio, Editura Dacia, Cluj-Napoca.Premiul Cartea Anului 2007 – Ion Dur, pentru volumul Cariatide (critic\ [i eseu), EdituraPsihomedia, Sibiu.Premiul Special pentru Istorie literar\ - Ana Selejan, pentru volumul Poezia româneasc\ `ntranzi]ie (1944-1948), Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti, [i pentru `ntreaga serie de volumededicate literaturii române `n totalitarism.Premiul pentru Debut – Silviu Guga, pentru romanul B\iatul din dou\ lumi, Editura Psihomedia,Sibiu.

a c t u a l i t a t e aTeamaca noble]eITALIENII sunt ca drapelele `n vânt.Ca preludiu la ideea de team\...Diverse genuri de a-]i fi team\: grade, - o ierarhie.Teama animalic\... Teama de Dumnezeu. Teama deautorit\]i.Teama de tine `nsu]i.Este o stare ambigu\; mai jos, oarecum diferit\ decâtfrica mai aproape de animal [i, `n general, de reac]iafizic\ direct\ a omului ne-evoluat destul.Pe când teama e mai cerebral\; se adeseaz\ intelectului,ca afect.Tare mi-e team\ c\ nu `n]eleg care este scopul...Sau team\ mi-e c\ nu voi fi bine `n]eles...Sau... Timeo danaos et dona ferentes...M\ tem de greci chiar [i când aduc (fac) daruri... Eneidalui Virgiliu.Verbul latin pe care l-am mo[tenit, ciudat, de la romani,ni[te duri, - timeo spune destul, ca s\-l distan]ezi `n oricevorbire de cuvântul fric\ mai...fizic...Sugerând starea, reac]ia zoologic\...Spui, când e[ti `ngrozit... MOR DE FRIC|. Nu merge...mor de team\.Ori m\ tem s\ fluier... (unde vre]i).Nu po]i zice mi-e fric\ s\ fluier (idem)... Afar\ doardac\ a fluiera nu a devenit o interdic]ie grav\, mortal\,... cares\-l trezeasc\ din somn pe un tiran, când doarme.*M\ tem de un lucru... - spui [i pe fa]\ ]i se [i a[terne unnor, - o nelini[te.Nu ca atunci, când zici... mi-este fric\ s\ nu,...ca atuncicând aproape `]i vine s\ dârdâi sau tr\s\turile fe]ii se strâmb\...Ori dac\ ceva lipse[te din ce ai enun]at, vrând s\ contureziceva adev\rat, - spui, iar\[i, m\ tem, `]i exprim\ aceast\ starede nesiguran]\, c\ nu aia fost exact, nu ai formulat cum secuvine lucrul pe care `l socote[ti cel just.{i o seam\ de alte... ambiguit\]i.Te temi, a[adar, - nu... c\ `]i este fric\ [i tremuri dincauza acestui lucru... De[i, `n unele cazuri, se poate. Cândpleci de acas\ [i `]i aduci aminte pe drum c\ ai uitatrobinetul deschis la maximum `n baie [i nu-i nimeni cares\-l `nchid\.Atunci, te apuc\ groaza. Dar astea sunt `ntâmpl\ri excep]ionale.~n fine, o noble]e poate s\ capete uneori [i sentimentulpe care `l exprim\ teama ta, - s\ nu fi spus ceva sau s\ nu fiscris un lucru, ceva necuviincios, pe care nu ai cum s\-l mai[tergi, el intrând definitiv `n subiectul respectiv, devenind oobserva]ie inefasabil\.Nu ajunge, când te temi, s\ nu se produc\ una ca asta...Dar mai exist\ o coard\,... o strun\ secret\, care s\scoat\ `n mecanica, `n mi[carea pianului, s\-l fac\ s\ r\sune...un do minor plin de noble]e...*Englezii, `n vorbirea lor, folosesc des acest m\ tem, I^mafraid, din polite]e, s\ nu-[i contrazic\ partenerul, f\când oafirma]ie, de exemplu zicând c\ cineva nu vine, - ei spunm\ tem c\ nu vine, - I’m afraid, not, - scurt, cu o ezitare,protocolar\.Sau... la m\ tem c\ vine, - I’afraid, yes.De[i, `n englez\, din cuviin]\, totul se atenueaz\, felulde a afirma ceva devine precaut, - nu ca la mul]i români,care o zic de-a dreptul.Noble]ea, `n Anglia, e, câteodat\, o form\ de ipocrizie.•Volumul recent ap\rut, coordonatde Radu Paraschivescu: R\cani,pifani [i veterani. Cum ne-ampetrecut armata (Humanitas,2008) ne d\ ocazia de a vorbidespre limbajul militar. Carteae o colec]ie de amintiri povestitecu mult umor [i cu mare aten]iela tr\s\turile lingvistice aleexperien]ei, în generetraumatizante, dar dep\[iteironic, a stagiului militar. În mediul evocatîn volum exist\ în primul rînd un jargonprofesional – variant\ familiar\ a terminologieimilitare, cuprinzînd denumiri ale armelor,gradelor, opera]iilor etc.; acesta a interferatputernic cu limbajul tinerilor, dar [i cu argoulinterlop, mai ales al închisorilor. Argoulmilitar e al unui mediu în parte închis (prinpreocup\ri [i ierarhie), dar prin care s-auperindat în permanen]\ vorbitori care l-auîmprosp\tat. De fapt, a fost produs atît demilitarii de carier\ (a c\ror contribu]ie evizibil\ în îmblînzirea limbajului tehnic, înperpetuarea unor abrevieri [i fixarea unorspecializ\ri semantice), cît [i de militarii întermen (c\rora li se datoreaz\ mai ales tratareaireveren]ioas\, chiar depreciativ\, a institu]iilor[i a ac]iunilor armatei, ironizate [i destructurateargotic). În 1942, în Buletinul Institutului deFilologie Român\ „Al.Philippide” din Ia[i,George-Mihail Drago[ publica „Note de argouromânesc”, un articol a c\rui prim\ parte eraconsacrat\ Argoului cazon. Studiul se bazape experien]a direct\ a autorului din perioadastagiului militar – desf\[urat chiar la Bac\u,ora[ evocat de mai multe din amintirilevolumului din 2008, sub numele Bachau (jocde cuvinte, prin contaminare cu numelelag\rului de concentrare de la Dachau) –, dar[i din literatura vremii. Experien]a [i analizamaterialului îl f\ceau pe autorul de acumaproape 70 de ani s\ considere c\ nu solda]iicreeaz\ argoul militar, ci militarii de carier\.Cu totul alta era concluzia lui Ion Moise, întrunarticol din 1982, „Note de argou militar”(Limba român\, XXXI, nr. 1): „ast\zi, argoul,în marea lui majoritate, este creat de solda]iiîn termen [i mai ales de solda]ii teri[ti”; înafirma]ia sa, autorul se baza mai ales pemul]imea termenilor depreciativi cu referirela ofi]eri [i în genere a cuvintelor [i expresiilorcare exprimau o atitudine negativ\ fa]\ dearmat\. E posibil ca între timp s\ se mai fiscris lucr\ri de licen]\ sau chiar teze de doctoratasupra argoului militar. Înregistrarea, interpretarea[i încercarea de explicare a termenilor s\i ecu atît mai necesar\ cu cît, prin profesionalizareaarmatei, o parte din acest limbaj se va pierde,producîndu-se probabil revenirea la statutulde jargon propriu-zis.Termenii din titlul volumului sînt înregistra]ide dic]ionarele noastre, cu etimologii maimult sau mai pu]in satisf\c\toare. R\can eexplicat, în DEX, ca o contaminare glumea]\între recrut [i rîtan. Pe pifan îl voi discutamai pe larg s\pt\mîna viitoare. Veteran e ometafor\ nespectaculoas\, mai curînd oJargon [iargoumilitarextindere de sens, cuvîntul desemnîndu-ipe solda]ii cu vechime relativ\, respectiv dinal doilea ciclu de stagiu militar. Opozi]iacurent\ se stabile[te între veterani [i bibani– ace[tia din urm\ fiind recru]ii, solda]iidin primul ciclu. Metafora – trecerea de ladenumirea unui soi de pe[te la sensul „recrut”- nu e tocmai transparent\: foarte probabilnici nu a fost vorba de o metafor\, ci de oasociere sonor\, pe baza structurii fonetice acuvîntului (prima sa parte ar putea evocaun bebe sau un bibic, finalul fiind analizatca [i cînd ar cuprinde sufixul adesea peiorativ-an).Metafora e, desigur, un procedeu esen]ialal creativit\]ii argotice. În volumul recentapar cîteva dintre metaforele deja cunoscute,chiar în afara spa]iului militar, [i deja atestateîn articolul din 1982: de pild\, ]ambal cadenumire pentru un pat de lemn; prin metonimie,termenul ajunge s\ desemneze [i spa]iul dotatcu un asemenea pat – arestul (ca [i, în argoulînchisorilor, celula de izolare): „La ]ambalcu tine, a decretat ofi]erul” (p. 157). O alt\metafor\ înregistrat\ [i în argoul închisorilor,[i în cel al cantinelor studen]e[ti este cea aconductelor („macaroane”). Cele mai interesantemi se par unele metafore legate de activit\]ilemai mult sau mai pu]in utile. În volumul citatse vorbe[te de „[ofatul valizelor” (192):imaginea comic\ cu comparant din sferaautomobilistic\ poate fi apropiat\ de ceaînregistrat\ de Ion Moise în 1982: conducerede noapte / de zi „cur\]enie cu peria pe parchetefectuat\ în timpul nop]ii (zilei)”. Activit\]ilede cur\]enie au generat [i alte metafore: [opîrl\„cîrp\ de cur\]enie”, „cîrp\ de sp\lat du[umelele”(înregistrat\ atît de I. Moise, cît [i – îndic]ionarele lor de argou – de Nina Croitoru-Bobârniche [i de G. Volceanov): „Astea erauarmele noastre împotriva NATO sau Pactuluide la Var[ovia, cu care ap\ram ]\ri[oara:g\leata, [opârla, peria de podele [i unghiuriledrepte” (p. 183). Echivalentul hiperbolic al[opîrlei e balaurul: „Iar dup\ ce termini, puimâna pe balaur! Holul [i sc\rile!” (p. 148),transla]ia de la un instrument de cur\]at(„cîrp\”) la altul („m\tur\”) producîndu-seu[or, prin contextele comune: „frunta[ul TR(...) descoperind (...) c\ «balaurul» e defapt m\tura [i c\ formula «holul [i sc\rile»ascunde o por]ie zdrav\n\ de baleiaj” (p. 149).Într-o alt\ surs\, ap\reau – cu ironia accentuat\prin aparen]a lor de denumiri de cod militar– formulele Ac]iunea [opîrla („sp\latultoaletelor”) [i Ac]iunea Cobra (“frecatuldu[umelelor”). Metaforic\ e [i una dintredesemn\rile ironice tradi]ionale ale infanteri[tilor– iepuri sau iepura[i de cîmp (cf. Moise 1982):„la infanterie sau «iepura[i de câmp»” (p.107) –, bazat\ desigur pe ac]iunea comun\,definitorie, a alergatului rapid. Alte metaforeprezente [i decodate în text sînt tabacher\(“cutia închiz\torului”, p. 27), elve]ian („a[ale spuneam acelor solda]i care puteau facerost de orice, oricând”, p. 38), laborator(„anume dealurile [i v\ile, tran[eele [i locurilede instruc]ie”, p. 74). •România literar\ nr. 26 / 4 iulie 20081 5

i s t o r i e l i t e r a r \România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200816AC| prezen]a lui Kog\lniceanuD`n istoria literaturii române nuse explic\ prin intermitenta saactivitate de prozator ori dramaturg,ci prin modul `n care el a influen]atliteratura român\, prezen]alui B\lcescu `n acela[i contextascult\ de alt\ dinamic\: f\r\s\ fi scris literatur\ propriu-zis\,f\r\ a fi meditat la sensul actuluicreator, f\r\ s\ fi fost participantla mi[carea literar\ a epocii,B\lcescu intr\ `n literatura român\ca personaj, ca prezen]\ literar\;`ntruchip`nd, prin propria sa existen]\, idealurilepa[optismului la modul eroic, B\lcescu a devenitreferin]\ na]ional\. Nu a fost literar, ci maidegrab\ subiect de literatur\, cu destin exemplar,construit pe modelul sacrificiului individual.Atunci c`nd un t`n\r str\lucit [i fascinant, cuma fost B\lcescu, se sacrific\ f\r\ [ov\ial\ sub ochiicelorlal]i, el se transform\ aproape obligatoriu `npunct de plecare al unui mit. „Mitul B\lcescu“ a luatna[tere de `ndat\ ce autorul s-a sf`r[it departe de ]ar\,la v`rsta cristic\ de 33 de ani. Iar literatura provocat\de insolita sa trecere prin cultura noastr\ avea s\se materializeze mai `nt`i printr-o pletor\ de poeziiscrise de prieteni (Bolintineanu, Bolliac, Alecsandrietc.), apoi `n opere compuse de autori romantici carenu-l cunoscuser\ personal (Eminescu), `n fine - `nscrieri tardive, p`n\ spre a doua jum\tate a secoluluiXX.Unicitatea lui B\lcescu `n romantismul românescdecurge din aceea c\, pentru noi, existen]a lui adevenit mai important\ dec`t opera, `n cadrul unuiveritabil act romantic total, ne pasioneaz\ nu at`tfragmentele l\sate de un istoric ce n-a pututajunge la dezvoltare complet\, c`t modul special`n care acest istoric [i-a tr\it via]a. Nu `nt`mpl\tormai unitar\ [i cea mai valoroas\ parte a operei luiB\lcescu (la fel ca [i a altor pa[opti[ti) o reprezint\coresponden]a personal\, seismograf scriptic formidabil,not`nd mi[c\rile sufletului unui personaj situat `nafara tiparului comun, scrisori ce compun un soide roman indirect, ata[ant [i cu final tragic.Nimic nu p\rea s\ indice c\ Nicu B\lcescu, bunulprieten al lui Ion Ghica, ar fi fost sortit unui destinexcep]ional. N\scut la 1819, `n familia unui boierde a doua categorie, urmeaz\ cursurile ColegiuluiSf`ntul Sava, se entuziasmeaz\ de idealurile propriigenera]iei, se `nroleaz\ `n armata român\ incipient\,studiaz\ mai t`rziu `n Fran]a: traseu tipic de pa[optistmuntean. Preeminen]a lui se schi]eaz\ doar atuncic`nd, paralel cu studiul st\ruitor, trece la ac]iuneadirect\ [i se implic\ `ntr-un complot politicriscant, a[a cum nici unul dintre colegii s\i nu avusese`ndr\zneala s\ fac\. De acum `ncolo, `ncearc\ s\-[i pun\ de acord ideile cu comportamentul de fiecarezi, dup\ o etic\ proprie. Nu-i de mirare c\ va jucaun rol de prim plan `n Guvernul Provizoriu instalat`n lunile Revolu]iei de la 1848, c\ va urm\ri apoiidealul c\ruia i se consacrase ac]ion`nd `n Transilvania,unde vede pr\bu[indu-se o a doua revolu]ie; c\ seva refugia la Paris, dup\ spulberarea tuturor speran]elor.[i-a asumat con[tient destinul de martir `nc\ de lav`rsta de 21 de ani, c`nd s-a asociat cu Miti]\ Filipescula complotul e[uat, [i, din `nfr`ngere `n `nfr`ngere,a ajuns senin la punctul cel mai dureros al exilului,la moartea `n Sicilia, „singur [i necunoscut“, cumst\ scris ast\zi pe placa memorial\ de pe fa]adaHotelului Alla Trinacria din Palermo.Era la finele anului 1852. Revolu]ia fusese, aparent,zdrobit\ definitiv `n toat\ Europa. Sting`ndu-se deftizie `n Italia, B\lcescu nu [i-a `nchipuit probabilnici `n cele mai aprinse visuri ale sale c\, pestedoar c`]iva ani, Principatele Române aveau s\ ajung\la starea pe care el le-o dorise, c\ delega]ia oficial\a Domnitorului [i a Guvernului României unite aveas\-i caute, febril [i inutil, r\m\[i]ele p\m`nte[ti,pentru a fi re`nhumate cu pomp\ `n ]ar\. S-ar zicec\, `ntr-un ultim gest de martir, B\lcescu a preferatdefinitiv anonimatul.Dac\ existen]a istoricului B\lcescu s-a plasat subsemnul martirajului, este pentru c\ substan]a sasecret\ [i profund\ i-a orientat, din umbr\ [i cufermitate, pa[ii. Nu este aici vorba numai de biografie,C\lug\r[isoldatci [i de viziunea spiritual\ care l-a animat pe autor.B\lcescu a scris pu]in [i fragmentar nu doarpentru c\ a tr\it pu]in [i `n condi]ii dificile, ci [ipentru c\ a preferat ac]iunea direct\ scrisului. Acela[icifru, azi perceptibil, explic\ existen]a sa zbuciumat\,ca [i opera, fragment dintr-un ansamblu r\masneterminat.Cifrul personalit\]ii lui B\lcescu `l reprezint\,cred, spiritul monahal cu care istoricul s-a identificatcomplet, convins tot mai mult c\ posed\ o misiunespecial\ `ncredin]at\ de Divinitate. Spiritul s\ureligios-romantic a v\zut `n istorie (ca [i Michelet,interpret al lui Hegel) o ne`ncetat\ evolu]ie, uneorisinuoas\, dar al c\rei sens este clar – instaurareape p\m`nt a dumnezeirii. Rostogolirea aparent haotic\de evenimente tragice ascunde o unic\ semnifica]ie,victoria final\ a Spiritului. Istoria ar fi „acea mi[careproviden]ial\ care t`r\[te pe na]ia român\, `mpreun\cu toat\ omenirea, pe calea nem\rginit\ a uneidezvolt\ri progresive, regulate, c\tre ]inta prea `nalt\ce Dumnezeu ne ascunde [i unde el ne a[teapt\“(Mersul revolu]iei `n istoria românilor).Din aceast\ premis\ comun-romantic\, B\lcescuextrage `ns\ o concluzie proprie: `n imediat, dumnezeirease identific\ cu ideea de Patrie, cu ideea unei viitoareRomânii independente formate `n hotarele vechiiDacii. Lansat pe panta acestui ra]ionament,autorul trage concluzia ce se impune: `[i va consacravia]a Patriei române, angaj`ndu-se `n aceast\ misiunecu fervoarea neofitului care intr\ la m`n\stire. V\z`nd`n patrie o entitate mistic\, B\lcescu, pornit pe undrum f\r\ `ntoarcere, devine slujitorul ei necondi]ionat.Via]a sa devine cea a unui soldat-c\lug\r. D\ la oparte tenta]iile lume[ti, [terge din planul s\u existen]ialinstan]ele parazitare, precum cariera, averea oric\s\toria, consacr`ndu-se propriei sale religii, cufervoare total\. ~n genera]ia romantic\, pa[optist\,B\lcescu a reprezentat singurul exemplu de asemeneacomportament.Istoricul a avut intuitiv, aplecarea spre explica]iadivin\ a istoriei, spre motivarea spiritual\ a desf\[ur\riiei – [i asta `n ciuda faptului c\ motiva]iile materiale,chiar strict economice, l-au preocupat `n mod deosebit(vezi Question économique des PrincipautésDanubiennes); pentru el, explica]ia ultim\, divin\,are mai mult\ for]\ dec`t explica]iile materiale [ipar]iale. A fost convins c\ România beneficiaz\ deun destin `nalt, decis de `ns\[i m`na Providen]ei:„Românii `[i p\strar\ na]ionalitatea lor. Om`n\ providen]ial\ priveghi\ asupr\-le [i `i strecur\minunat din toate primejdiile. Aceasta ne va aduces\ credem c\ o na]ie, care `n mijlocul at`tor nevoi[i-a p\strat na]ionalitatea ei `n curgere de optsprezeceveacuri, nu mai poate pieri“ (Cuv`nt preliminar despreizvoarele istoriei românilor).Cel ce scrie istoria unui asemenea popor, a[a cuma vrut B\lcescu s\ fac\, va trebui s\ adopte caleasacrificiului de sine:„Lucra]i numai spre a v\ `nt\ri bra]ele [i inima[i a v\ `mb\rb\ta `n credin]\ [i spre jertfire; sprijini]iinimile slabe [i `ndoioase, propoveduindu-le adev\rulcare lumineaz\ [i d\ putere; p\trunde]i-v\ de sfin]eniavie]ii sociale [i de datoria ce Dumnezeu ne impuneca s\ tr\im, s\ muncim, s\ suferim [i s\ ne jertfimpentru binele omenirei. Nu v\ despera]i de suferin]\,c\ci suferin]a, [ti]i, e condi]ia esen]ial\ a dezvolt\riimorale“ (Mersul revolu]iei `n istoria românilor).Modelul uman al unui asemenea c\lug\r-soldat,gata de jertf\, s-a aflat bine instalat `n con[tiin]aistoricului nostru. C`nd `[i va m\rturisi, pe ocolite,propriul program de via]\, B\lcescu o va face indirect,schi]`nd - `n c`teva r`nduri memorabile – portretullui Tudor Vladimirescu, primul revolu]ionar modernromân, `n care istoricul `[i surprinde f\r\ `ndoial\autoportretul.„Vladimirescu, care avu norocirea d-a purta glasul`n numele poporului [i a personifica de[teptarea lui,avu `nc\ norocirea d-a-[i da via]a pentru credin]a sa[i d-a fi ucis d-ace[ti fanario]i pe carii [i dupe moarteiumbra lui urmeaz\ a-i m\tura din ]ar\. C\ci revolu]ianu moare cu d`nsul“ (Mersul revolu]iei `n istoriaromânilor).B\lcescu scria aceste r`nduri la 1850, `n exil,presim]indu-[i sf`r[itul [i sper`nd ca jertfa lui s\Jules Michelet

i s t o r i e l i t e r a r \Nicolae B\lcescu- portret de Gh. Tattarescufie c`ndva recunoscut\, a[a cum fusese cea a lui TudorVladimirescu. Se pare c\ premoni]ia ac]ioneaz\ laoamenii `nzestra]i cu spirit monahal mai acut dec`tla ceilal]i muritori.Identificarea Patriei cu Divinitatea dob`nde[te `ncon[tiin]a autorului asemenea eviden]\, `nc`t identificareaistoriei României cu un fel de Biblie, cu un fel de„carte sf`nt\“, decurge `n chip natural. Nu ne maimir\m c\ principala sa scriere istoric\, Românii suptMihai-Voievod Viteazul, `ncepe cu cuvintele: „Deschidsf`nta carte a neamului nostru unde se afl\ `nscrise...“C`t prive[te defini]ia, statutul [i `ntinderea acesteipatrii visate, B\lcescu – spre deosebire de mul]icontemporani ai s\i – n-a avut vreo `ndoial\: România(a[a o va numi mereu) e ]ara compus\ din cele treiprovincii istorice, coinciz`nd cu hotarele vechii Dacii.~n mintea lui B\lcescu, condi]ia european\ aacestei ]\ri pare un dat natural, analizele pe care elle `nchin\ situa]iei de la noi pleac\ `ntotdeauna dela situa]ia din principalele ]\ri europene (Fran]a,Prusia, Anglia), socotind c\ problemele României sepot rezolva doar `n context european.Atrac]ia pentru istorie a fost la B\lcescu precoce[i total\. A visat s\ fie istoric `nc\ de pe b\ncile [colii[i a lucrat intens `n acest scop, `nv\]`nd limbi str\ine,citindu-i pe marii istorici ai Antichit\]ii, descifr`ndcronicile române[ti. Primele sale studii pleac\ de laideea instaur\rii unui nou `nceput `n istoriografiaromân\:„O istorie adev\rat na]ional\ ne lipse[te. Eazace `nc\ supt praful hronicilor [i documentelorcontimpurane. Nimeni p`n\ acum nu s-a `ncercats-o dezgroape“ (Puterea armat\ [i arta militar\...).Predecesorii s\i, Florian Aron [i M. Kog\lniceanu,sunt pomeni]i doar `n treac\t: pare evident c\ furtunosulistoric debutant concepea istoria na]ional\ dup\ cutotul alt model dec`t cel de p`n\ atunci. Mai decisdec`t Kog\lniceanu, B\lcescu se `ndreapt\, teoretic,spre Michelet [i spre romantici cre[tini, pun`nd lacontribu]ie viziunea acestora asupra istoriei (vezimodul `n care prive[te el apari]ia propriet\]ii private,prin „colonizare“ sau prin „concuist\“, `n Desprestarea so]ial\...). Mai mult: la curent cu economiapolitic\ englez\, el reia viziunea acesteia asupraregimului propriet\]ii [i transfer\, `n chip original,ideea de plusvaloare `n lumea agrar\. Drepturile]\ranilor asupra p\m`ntului vor fi revendicate tocmai`n virtutea „prisosului de valoare“, cum spune el,`nsu[it de proprietarii mo[iilor, secole la r`nd.„A[adar, daca voi, ca proprietari, ave]i un dreptasupra p\m`nturilor voastre, noi, ca vechi lucr\tori,avem s\ pre]uim munca noastr\ [i a p\rin]ilor no[tri,care nu ne-a fost pl\tit\; avem dar [i ca [i voi un dreptasupra p\m`nturilor voastre, acel prisos de valoarecare este numai rodul muncei noastre, care nupoate fi atribuit dec`t numai bra]elor noastre [i bra]elorFragment dintr-o scrisoare trimis\ luiAlecu G. Golescu, `ncheiat\ cu vorbele„Salutare [i fr\]ie, N. B\lcescu“.p\rin]ilor no[tri“ (Despre `mpropriet\rirea ]\ranilor).Dac\ teoreticianul B\lcescu pare a fi la curent cunoua viziune asupra istoriei din epoca lui, misticulB\lcescu subordoneaz\ explica]iile de natur\ material\unei explica]ii divine. Remarcabilul elogiu `nchinatmicii propriet\]i rurale [i clasei medii `n formare `l`ntreprinde B\lcescu tocmai `n numele principiilorcre[tine; `n textul din care am citat mai sus, scris `nchiar zilele fierbin]i ale Revolu]iei, `n august-septembrie1848, istoricul nu ezit\ s\ se transforme `n purt\torde cuv`nt al tuturor ]\ranilor români care au existat[i au suferit, din noaptea timpurilor [i p`n\ `n anul1848, c`nd se punea problema `mpropriet\ririi lor.Adopt`nd formula perora]iei, a adres\rii directe,B\lcescu vorbe[te ca un profet care interpreteaz\voin]a divin\:„Iat\ limbagiul ce ]\ranii [i revolu]ia ar fi pututs\ ]ie proprietarilor [i, vorbind astfel, revolu]ia ar fifost dreapt\, s-ar fi ridicat la `n\l]imea cerului, ar fi]inut un limbagiu pe care chiar Dumnezeu cel nesf`r[itbun, cel nesf`r[it drept, ar fi ]inut “ (Despre `mpropriet\rirea]\ranilor).~nrudirea de substan]\ dintre B\lcescu [i istoriografiafrancez\ a Restaura]iei rezid\ nu doar `n ideile teoretice`mprumutate de istoricul român, ci mai ales `n vizarea,prin istorie, a literaturii – [i asta `nc\ de la primelesale studii. Aplecarea lui B\lcescu spre efectul poten]ialliterar al nara]iunii istorice s-a ar\tat `nc\ de la schi]elecompuse, `n 1845, pentru Magazin istoric..., portreteale unor personalit\]i din istoria noastr\ (Miron Costin,Ioan Cantacuzino, Constantin Cantacuzino). Dinm\rturiile documentare despre cei portretiza]i, autorulnostru a ales, cu m`n\ sigur\, cele mai „literare“episoade [i documente, relevante prin `nc\rc\tura lorstilistic\. B\lcescu a `nv\]at, de la `nceput, s\ decupezeliteratura din documentul non-literar. S\ observ\mc\ paginile selectate de el din Miron Costin, deexemplu, aveau s\ se impun\ cu for]\ canonic\, s\fie reluate cu con[tiinciozitate de anali[tii ulterioriai operei cronicarului moldovean.~n monografia consacrat\ lui Mihai Viteazul,autorul se apropie cel mai mult de literatur\. Percepereadomnitorului muntean de la finele secolului alXVI-lea drept un erou mai degrab\ literar, construireabiografiei lui dup\ o schem\ aproape romanesc\,mijloacele stilistice variate puse `n joc – totul a f\cutca Românii supt Mihai-Voievod Viteazul s\ fieconsiderat\ drept prob\ a `mbin\rii istoriei cu literatura.C`nd este `ns\ vorba de precizarea modeluluiliterar ori istoric aflat la baza scrierii, lucrurile parmai pu]in clare. Anali[tii monografiei au invocatmijloacele retorismului romantic, vestigiile evidenteale oratoriei clasice, fraza [i paragraful cu subtilealter\ri ale timpurilor verbale („basorelieful gramatical“),stereotipia figurativ\, mai ales `n cazul epitetelor.Definirea specificului stilistic al acestei insolite operea r\mas `ns\, p`n\ acum, incert\, iar pomenireaunui nume-surs\ a fost mereu ocolit\. De[i se bazeaz\pe o impun\toare bibliografie de sorginte mai alesfrancez\ [i italian\, cartea despre Mihai Viteazulnu seam\n\ cu cele ale marilor istorici francezicontemporani, nici m\car cu Michelet, maestrulgenera]iei.Modelul nara]iunii istorice a lui B\lcescu este,cred, mult mai vechi [i ne duce la originile istoriografieieuropene. Dintre to]i marii istorici ai Antichit\]ii,stilul lui B\lcescu `[i g\se[te cele mai ad`nci afinit\]icu acela al lui Tacitus: acela[i uimitor talent de portretistcare populeaz\ nara]iunea cu zeci de figuri variate [ipitore[ti, surprinse, fiecare, sub semnul unei tr\s\turidominante; acelea[i discursuri apocrife puse `ngura personajelor principale, gata s\-[i exercite talentuloratoric `n ajunul b\t\liilor ori al confrunt\rilordecisive; dar, mai ales, aceea[i art\ superioar\ `ndescrierea `ncle[t\rilor de mari mase umane, art\ ceid\ cititorului impresia c\ autorul s-a aflat de fa]\la evenimentul narat, dup\ un secol de la petrecerealui – sau, `n cazul lui B\lcescu, dup\ dou\ secole [ijum\tate:„~n sf`r[it soarele veni s\ lumineze aceast\ marezi de miercuri 13/23 august, menit\ a fi briliantul celmai str\lucit al cununei gloriei române. ~nainteazorilor `nc\, Mihai-Vod\ trimise o seam\ de pedestrimecu pu[ti de se a[\z\ la intrarea p\durei. Sf`r[indu-[ipreg\tirile, Mihai `n\l]\ `mpreun\ cu osta[ii s\irug\ciuni c\tre Dumnezeu. Apoi, `ndrept`ndu-s\ c\tr\d`n[ii, le zise: s\-[i aduc\ aminte de vechea lor vitejie,c\ci ocazia de acum este frumoas\ [i de o vor pierde,anevoie o vor mai c\p\ta. Turcii, le zicea el, suntuimi]i de at`tea pierderi, cet\]ile lor din toatep\r]ile sunt coprinse; din c`te capete au avut armatelelor, numai unul a r\mas care mai `ndr\zne[te a ]inefrunte cre[tinilor, c\ cu d`nsul au a se lupta [igloria d-a-l birui va fi foarte mare. Astfel vorbi Mihai,ne`nsp\im`ntatul voievod; [i osta[ii, inima]i foarte`mpotriva turcilor, `nv\p\ia]i de aceste cuvinte, r\spund`nv`rtind `n m`ini palo[ele [i l\ncile [i, prin strig\rimari de o r\zboinic\ veselie, cer de la domnul lorca s\-i duc\ `ndat\ c\tre du[man. Atunci Mihai,plin de `ncredere `n energia armatei sale, trece podul`n capul a 8000 osta[i [i se las\ cu furie asupraosmanliilor. Turcii, spun anali[tii contimpurani, seluptau ajutora]i de mul]ime [i de num\r, românii det\rie [i `ndr\zneal\“ (Cartea a II-a).Evocarea lui Tacitus are valoare unei embleme:numero[i al]i istorici latini s-au ilustrat `n cadreleaceluia[i tipar narativ, dar Tacitus este cel care l-adus la str\lucire, la `nceputul erei noastre. RomanticulB\lcescu nu a adaptat integral schema tacitian\ - [inici n-o putea face. Interven]iile directe [i sentimentalesunt la el numeroase, cartea, `n ansamblul ei, posed\o vizibil\ structur\, pe principiul „m\ririi [i dec\derii“unui personaj ilustru. Dar consonan]a ad`nc\ cu „prozalumii“, cu modelul latin `ndep\rtat, r\m`ne la B\lcescudecisiv\. ~n celebra sa scrisoare Nicu B\lcescu, IonGhica ne spune, despre prietenul s\u, c\ „din copil\riecitise cu aten]ie, citise [i recitise pe Tacit“. ~ntr-adev\r!Tot astfel cum istoricului Jules Michelet i s-a`nchinat un capitol distinct `n oricare tratat de istoriea literaturii franceze, [i Nicolae B\lcescu a dob`ndit,`n mod natural, acela[i privilegiu. Nu at`t pentrucalit\]ile pur literare ale stilului s\u (cum e cazullui Michelet), c`t pentru modul `n care a reu[it s\transforme patriotismul `n stil de existen]\ [i, `n celedin urm\, `n stil scriptic pur [i simplu. Asemeneaconcordan]\ perfect\ `ntre ideile profesate de g`nditor[i modul `n care acesta [i-a dus existen]a mai poatefi `nt`lnit, `n romantismul nostru, doar `n cazul luiEminescu. Pe m\sur\ ce anii au trecut peste acelnoiembrie 1852, c`nd istoricul se stingea la Palermop\r\sit de to]i, mitul [i personajul literar B\lcescuaveau s\ pun\ `n umbr\ existen]a terestr\ real\ a luiNicolae B\lcescu, conferindu-i celui ce propov\duisemartirajul statutul de martir oficial al na]iunii române,cu toate consecin]ele culturale ce decurg de aici.Iar cea mai evident\ dintre ele o reprezint\ semnulhiperbolic sub care, p`n\ [i ast\zi, dup\ un secol [ijum\tate, `l contempl\m pe autor.Mihai ZAMFIRRomânia literar\ nr. 26 / 4 iulie 200817

l e c t u r ial adresei oficiale din care afl\m toate acestea: „~ncercareade a produce confuzie `n mase prin difuzarea acesteipublica]iuni este un pas bun“.„Not\Al\turata publica]iune din care a ap\rut pân\ `nprezent nr. 1 [i 2, ambele `nc\ nedifuzate, cuprindeunele avansuri sociale pentru muncitori, constituindun mijloc de documentare [i de paralizarea (derutarea)publica]iunilor clandestine pentru propaganda curevendic\ri [i critici subversive pentru muncitori.Publica]iunea apare din ordin superior.Difuzarea ei urmeaz\ a se face de asemeneaclandestin. ~n acest scop, autoritatea editoare va solicita[i concursul organelor poli]iei [i jandarmeriei“.{i de dreapta [i de stânga{tim deci, care au fost difuzorii publica]iei, dar arfi fost, desigur, interesant s\ fi putut cunoa[te câte ceva[i despre redactorii ei.Pentru c\, `ntr-adev\r, câte unii puteau fi –desigur din nou `n opinia „competent\“ a ServiciuluiSpecial de Informa]ii (vezi: Arhivele Na]ionale,Fond Pre[eden]ia Consiliului de Mini[tri, Presa român\,dosar, nr. 46/1934) [i a[a, [i a[a, ba chiar `n acela[i timp.{i `nc\ `ntr-o manier\ total nea[teptat\. C\ci iat\ ceafl\m din Nota acestui Serviciu – de la care mereu avemparte de „Note“ – cu data de 17 august 1934:„O serie de gazetari [i intelectuali, de la gruparea„Cuvântul liber“, printre care D-nii: Brunea Fox, MirceaGrigorescu, Al. Sahia, Ghi]\ Ionescu, Radu Aopescu(sic!), Andrei {erbulescu, Gh. Dima, Geo Bogza, S.Perahim, Ilie Cristea etc. au hot\rât s\ `ntreprind\ oactivitate substan]ial\ de dreapta.~n prezent, dreapta nu are nici un organ la `ndemân\- [i se speculeaz\ aceast\ lips\“.Cum anume? Foarte ingenios [i inventiv, cum sunteminforma]i `n continuare:„S-a mai hot\rât s\ se fac\ cât mai multe traduceridin literatura actual\ sovietic\.Se spune c\ din grupul de mai sus va pleca las\rb\torirea rela]iunilor diplomatice cu Rusia Sovietic\F. Brunea Fox, care va edita [i o carte cu privire laU.R.S.S.“.~ntr-adev\r, ce altceva putea face mai bine dreapta,mai cu seam\ c\ nu avea nici un „organ“, decât traduceridin „literatura actual\ sovietic\“ [i s\ s\rb\toreasc\„rela]iunile diplomatice cu Rusia Sovietic\“?La al XV-lea CongresAh, nu, nu! A[ternând pe hârtie titlul de mai sus,mi-am dat brusc seama c\ cineva ar putea cumva credec\ ar fi vorba de o continuare a celui de al XIV-leaCongres, despre care, la vremea lui, ni s-a tot spus c\ar fi a[teptat „cu mare interes“.Nu, nu, `nc\ o dat\ nu! Cel de al XV-lea Congres,la care m\ refer, a fost al Federa]iei Interna]ionale aP.E.N .-Cluburilor la care a fost invitat\ - [i a participat– [i o delega]ie de scriitori români.Congresul a avut loc la Paris `ntre 21 [i 24 iunie1937 drept care Secretarul General al Federa]iei, BenjaminCrèmieux, anun]ând ministrului român `n capitalaFran]ei prezen]a acestei delega]ii l-a `n[tiin]at c\ `i l\saliber dejunul din 22 iunie pentru cazul c\ aceasta araccepta o invita]ie particular\.Mai mult, i-a comunicat [i componen]a respectiveidelega]ii:Don AnestinRoder CioculescuLeopold SternPaval PavalVictor EftimiuClaudia MinulescuCaton TeodorianBerhowsxkDemetrio TheodorescuAflând, `n arhiva M.A.E., aceast\ invita]ie am re]inutcu pl\cere str\dania organizatorilor Cogresului de ag\si o versiune cât mai apropiat\ spiritului limbii francezepentru nume ca, Ion Anestin, Radu Cioculescu, PavelPavel sau Barnoshi.Celelalte n-au prezentat, se pare dificult\]i detraducere.Prezentare deComentarii eminescieneCU O NOBIL| pasiune, eminentul critic[i istoric literar clujean Constantin Cuble[ans-a d\ruit, de aproape dou\ decenii,`nregistr\rii [i coment\rii noile contribu]iila exegeza eminescian\. Cronicile literare[i articolele sale, ap\rute `n prestigioasereviste, [i le-a reunit, succesiv, `n volumeleEminescu `n con[tiin]a criticii (1994),Eminescu `n perspectiv\ critic\ (1997),Eminescu `n orizontul criticii (2000),Eminescu `n oglinzile criticii (2001), Eminescu `nuniversalitate (2002), Eminescu `n reprezent\ri critice(2003) [i Eminescu `n privirile criticii (2005). Laacestea s-au ad\ugat propriile cercet\ri `n universuleminescian, incluse `n volumele Luceaf\rul [i altecomentarii eminesciene (1998), Cezara (2002) [iCiclul schillerian (2006).Recent, Constantin Cuble[an ne-a oferit un nouciclu din cronicile literare [i articolele sale, din ultimaperioad\, `n volumul Eminescu `n comentarii critice,ap\rut la Editura Grinta din Cluj-Napoca. ~n nouaculegere sunt discutate un num\r de 44 de lucr\ricu structuri [i tematici variate, atestând c\ exegezaeminescian\ s-a men]inut la dimensiuni majore,clasificat\ `n sec]iuni distincte: I. Biografia. Contribu]iidocumentare; II. Opera. Coordonate ideatice; III.~n volume colective; IV. ~n context universal; V.Rememor\ri; VI. Stilul [i limba; VII. Bibliografie.Edi]ii; VIII. Interpret\ri didactice; IX. Caleidoscop.Din genericul acestor sec]iuni, dar mai ales dinPe bun\ dreptate, Constantin Cuble[an apreciaz\comentariile `ntreprinse asupra c\r]ilor `nsumate `nelogios profunda definire a lui Eminescu „`n razacuprinsul lor, reiese cu claritate competen]a cu caregândului etern“, de Dumitru Micu, relevând: „Recitit\Constantin Cuble[an a [tiut s\ discearn\ diversitateaastfel, `ntreaga oper\ eminescian\, prin grila gândului[i specificitatea problematicii circumscrise `n noilepoetic ce `mbrac\ `n imagini o lume `ntreag\, Dumitrustudii eminesciene, relevând contribu]ia fiec\ruiaMicu demonstreaz\ faptul c\ Eminescu a creat `n`n parte, neezitând s\ fac\ [i amendamentele necesare.totul idei poetice, cu alte cuvinte, a `ncarnat artistic~n ansamblul s\u, ca [i cele precedente, volumulun sistem filosofic de `n]elegere existen]ial\“. Demn\prezint\ o imagine pluridimensional\ asupra explor\rilorde re]inut este concluzia lui Dumitru Micu: „Totul la`ntreprinse `n labirinticul continent biografic [i ideaticEminescu se realizeaz\ `n sferele cele mai de suseminescian, de critici [i istorici literari mai tineri sauale gândului. Proza de ziar a poetului a devenit unamai vârstnici, dar care aduc `mpreun\ noi punctedin principalele surse ale gândirii sociale, politicoideologice,române[ti din urm\torul secol. Proza sade vedere, perspective inedite, mijloace de investigare`nnoitoare, proprii epocii contemporane, precum [ide fic]iune [i, mai ales, poezia exprim\ eternul umanlu\ri de pozi]ii polemice.la nivelul de art\ atins `n literatura universal\ doarFatalmente, nu m\ pot referi la toate cele 44 dede creatorii ei de `ntâia m\rime.“lucr\ri discutate de Constantin Cuble[an `n acestDeosebit de interesant\ este edi]ia `ngrijit\ [ivolum. Toate merit\ aten]ie, dar am s\ m\ opresccomentat\ de Nicolae Scurtu, care ne reaminte[tenumai asupra unora dintre ele. De pild\, `n colec]iape Eminescu v\zut de gruparea literar\ „Me[terulde documente arhivistice descoperite de GheorgheManole“, `n revista cu acela[i nume, scoas\ de Vintil\Ungureanu [i reeditate de Dumitru Iv\nescu [i VirginiaHoria `n ianuarie 1939. Revist\ adresa tinerilor scriitoriIsac, `n volumul Eminescu `n documente de familie,de atunci dou\ `ntreb\ri: Cum l-a]i cunoscut peafl\m [i un protest al ]\ranilor din Ipote[ti, `n 1924,Eminescu? [i Care crede]i c\ e valoarea actual\ [icând proprietarul de atunci al fostei mo[ii a lui Gheorgheuniversal\ a operei lui? ~n aceast\ edi]ie, observ\Eminovici, medicul C. Papadopol, din Boto[ani, aConstantin Cuble[an, Nicolae Scurtu a relevat c\demolat casa p\rinteasc\ a poetului, cei 78 de semnatarir\spunsurile „se constituie azi, la o lectur\ modern\,ai protestului scriau: „Videm cu durere `n suflet c\`n autentice radiografii critice din care nu lipsesccasa din satul Ipote[ti `n care s-a n\scut, crescut [ianume st\ri emo]ionale“, considerând c\ „oricecopil\rit poetul Mihai Eminescu a fost d\r`mat\ `nm\rturisire despre poetul nepereche se cuvine s\ fiemod mi[elesc de c\tre domnul doctor C. Papadopol,actualizat\ [i revalorificat\ `ntru cunoa[terea deplin\proprietarul mo[iei Ipote[ti; to]i ]\ranii acestei comunia recept\rii unei opere care ne-a asigurat un loc, pentruuni]i `ntr-un glas protest\m `naintea tutulor intelectualilortotdeauna, `n istoria literaturii [i civiliza]iei universale“.din jude]ul Boto[ani, din `ntreaga ]ar\ [i `n fa]a lumei~ntr-o privire retrospectiv\, Exerci]ii de admira]ie ale`ntregi, crima s\v`r[it\ de domnul doctor C. Papadopoltân\rului scriitor, inclus\ `n acest volum, Ecaterinapentru c\ a d\râmat [i distrus casa `n care a tr\it mareleVaum subscrie la aceea[i idee, argumentând c\poet Mihai Eminescu.“r\spunsurile ilustreaz\ „un sim] al evolu]iei organiceDup\ numeroasele [i valoroasele reconstituiri ale`n literatur\“.biografiei poetului, lui Constantin Cuble[an i se pareConstantin Cuble[an eviden]iaz\ [i alte contribu]iiciudat c\ se mai fac `nc\ afirma]ii hazardate, cuminteresante, precum Controverse eminesciene desunt acelea ale lui Petru Mihai Gorcea, din volumulTheodor Codreanu, Detractorii lui Eminescu deEminescu II, potrivit c\rora Eminescu ar fi fost „elevAlexandru Dobrescu, Solitudine `ntru `n]elepciunede seminar teologic“, „al seminarului din Blaj“.de Diana Câmpan, Structuri lirice [i motive romanticeCategoric, Constantin Cuble[an afirm\: „Eminescula Novalis [i Eminescu de Matei Albastru, ca [in-a fost elev al [colii bl\jene, iar cele cern\u]ene nuantologia alc\tuit\ de Ion Buza[i cuprinzând Poeziiau avut profil teologic. Toat\ demonstra]ia bazat\ pe[i articole religioase de Mihai Eminescu.19aceast\ ideea a forma]iei sale intelectuale teologice,Dumitru H~NCU cade, e hazardat\, neadev\rat\.“Teodor VÂRGOLICIRomânia literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

Festivalul „Zile [i Nop]i de Literatur\“Literatura are viteza [irevenirea ierbii, ea cre[te înmod neîndoios. Ea exist\ prinpropulsie l\untric\.LITERATURA nu are viitor, nu poate aveaun viitor. Literatura are doar prezent. Ea esteun viciu, atât pentru cel care o scrie, cât [ipentru cel care o cite[te. Un viciu nupoate muri, el se perpetueaz\, e poate lucrulcel mai rezistent la timp, tocmai fiindc\î[i reinventeaz\ mereu prezentul. Dac\ estep\r\sit, viciul trece în al]ii. Timpul literaturiise aseam\n\ cu timpul din Muntele vr\jit.Înmul]i]i de câte ori vre]i timpul lui ThomasMann din t\rii [i ve]i ob]ine timpul literaturii. Acel timpcare – spune el – „nu era asemenea celui m\surat deorologiile din g\ri, ale c\ror ace înainteaz\ cusmuciri, din cinci în cinci minute, ci mai curând sem\nacu cel al minutarelor de la ceasornicele mici la caremi[carea acelor este invizibil\, sau cu al ierbii pe carenici un ochi n-o vede crescând, de[i ea cre[te în modneîndoios;“ Literatura are viteza [i revenirea ierbii, eacre[te în mod neîndoios. Ea exist\ prin propulsie l\untric\.Devenirea uman\ e mai clar\, în aceast\ privin]\. Bun\oar\tân\rul Teddy, spune Thomas Mann, „într-o bun\ zi (…)– fire[te îns\ c\ nu putem spune anume care zi –totu[i într-o bun\ zi n-a mai fost chiar atât de tân\r.Doamnele nu mai puteau s\-l ]in\ pe genunchi ca înacele dimine]i când, sculându-se din pat, î[i punea înloc de pijama un costum de sport [i cobora în hol. Penesim]ite, situa]ia se modificase, c\ci acum el eraacela care le lua pe genunchi în anumite împrejur\ri,ceea ce prilejuia, atât lui cît [i lor tot atâta pl\cere, bapoate chiar mai mult\“. Iar dac\ tân\rul Teddy „muride boala pentru care se dovedise mai apt“, iat\ c\ literaturanu este apt\ pentru moarte. Doar via]a e apt\ pentrumoarte. Literatura nu este vie doar în m\sura în caretranscende viul, precum doar viciul îl mai transcende.Literatura nu poate avea nici trecut, nici viitor. Omulmoare, povestea cre[te. Povestea poate tr\i [i f\r\ om,dar niciodat\ în afara omului. De unde oare rezisten]aaceasta a n\scocirii în fa]a mor]ii?Din când în când, literatura e deplorat\ de ursitoare.Din când în când i se prezice sfâr[itul. Ba moare povestea,ba d\ ortul popii personajul, ba r\poseaz\ poemul, baLiteraturala prezentul continuuî[i d\ duhul transcenden]a. C\l\ii s\i de ultim\ or\ para fi televiziunea, internetul. Toate astea nu sunt decâto adun\tur\ de cli[ee gr\mad\, copii palide ale celebreispuse a lui Nietzsche. Dar literatura poate exista [i înafara lui Dumnezeu, ca [i filosofia. Literatura n-are niciun Dumnezeu. {i se sustrage oric\rei proorociri. Poncifeprecum „fumatul poate ucide“ pot fi lesne r\sturnate.Fumatul poate s\ nu ucid\. Literatura e o tic\loas\, defapt. E versatil\, [ireat\, seduc\toare, mincinoas\, iarplictisul pare a fi cel mai redutabil aliat al ei. Unsingur exemplu: sub presiunea corectitudinii politice,s-au rescris basme, cum ar fi Alb\ ca Z\pada (culoarediscriminatorie) sau Scufi]a Ro[ie (se face caz dedizabilit\]ile bunicii). V\ da]i seama ce literatur\ parodic\,satiric\ minunat\ a putut ie[i din rescrierea în cheiacorectitudinii?! Literatura e literatur\ chiar [i atuncicând nu-[i propune s\ fie. S\ ne punem problema viitoruluiliteraturii sau a literaturii viitorului (Cum va ar\ta eapeste 50 de ani? Habar n-am [i nici nu-mi bat capul)cred c\ nu e decât învârtire în jurul cozii. Sigur, depinde[i la ce fel de „coad\“ ne gândim. De exemplu, în limbafrancez\ „coad\“ – la queue – se spune [i unui organîn jurul c\ruia se învârte o bun\ parte din literatur\,inclusiv de azi, cum s-a putut constata [i la colocviulnostru. Nu cred în moartea fabula]iei, nici a c\r]ii caobiect. Pu[c\ria[ii scriau pe s\pun. Doar în clipa în careultimul om r\mas pe P\mânt va stinge lumina, doaratunci se poate vorbi cu adev\rat despre lipsa deviitor a literaturii, de moartea ei. Sau, cine [tie?!Închei, îns\, înainte de a fi tentat\, Doamnefere[te, s\ m\ întreb „ce-i literatura“. Închei cu un pasajdin finalul Muntelui vr\jit, unde se vede cum personajul[i povestea îi supravie]uiesc autorului, omului trufa[:„{i a[a se f\cu c\, în înv\lm\[eal\, în ploaie [i în amurg,l-am pierdut din ochi. Adio Hans Castorp, brav copilr\sf\]at al vie]ii! Povestea ta s-a sfâr[it. Am ispr\vitcu povestitul ei; n-a fost nici amuzant\, nici plictisitoare,ci r\mâne doar o povestire ermetic\. Am povestit-opentru ea îns\[i, nu de dragul t\u, c\ci ai fost un n\t\r\u,dar, în definitiv, a fost povestea ta, numai a ta.Întrucât ai tr\it-o, f\r\ îndoial\ c\ trebuie s\ fi avut [istofa necesar\, [i nu neg\m simpatia de pedagog ce-amsim]it-o pentru tine în decursul acestei povestiri, [i carene-ar putea face s\ ne atingem u[or [i discret coadaochiului cu vârful degetului, la gândul c\ nu te vom maivedea [i nici nu te vom mai auzi vreodat\, de azi înainte.Drum bun – fie c\ vei tr\i, fie c\ vei c\dea!“ Ce smiorc\ial\!]â[nesc lacrimile ca din rezervoarele ochilor declown. Cine a tr\it pân\ la urm\, [tim to]i. N\t\r\ul deHans Castorp [i sanatoriul din Davos au r\mas acolo,în prezentul continuu. Într-o povestire ermetic\.Nicoleta S|LCUDEANU(Comunicare prezentat\ la colocviul„Viitorul literaturii. Literatura viitorului“)România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200820Voci din publicOmul [i calculatorulDoamn\ Ioana Pârvulescu,Am citit cu interes articolul din pag. 5 – Românialiterar\ nr. 18/9 mai 2008 – [i `n special ultimele dou\paragrafe care pun `ntr-o oarecare rela]ie (mai bine ziscompara]ie) omul [i calculatorul [i care mi-au dat degândit. ~ntr-adev\r, dincolo de `nveli[ul material, trupul,asimilat `n articol cu `nsu[i calculatorul exist\sufletul, „armonia“. Aceast\ armonie o putem imaginaca pe o sfer\ energetic\ care guverneaz\ toate programelegenetice ale omului, pentru c\ omul este „depozitarul“unei multitudini de programe genetice, pornind de laprogramele corespunz\toare afect\rii psihice, trecândla cele comportamentale, la cele de natur\ structural\ [iajungând la cele care au `n vedere capacit\]ile specifice,s\ le spunem „talente“. Fiind interesat\ [i chiar studiind,`ntre anumite limite impuse de propria mea capacitatede `n]elegere, aspecte ce ]in de sfera paranormalului,mai exact de Radiestezie, `mi voi permite câteva idei,f\r\ preten]ia de adev\r absolut [i cu speran]a c\ acesteavor fi primite cu `ng\duin]\. Exist\, chiar dac\ nu unanimsau m\car majoritar acceptat\, ideea care acrediteaz\rolul fundamental al energiei `n tratarea suferin]elorcorpurilor. Exist\ posibilitatea ca for]a [i deciziile gânduluis\ reorganizeze câmpurile energetice, folosite `n finalpentru tratarea acestor suferin]e. Exist\ posibilitateadizloc\rii prin puterea gândului [i aport energetic acâmpurilor negative care sunt la originea maladiilor [i`nlocuirea lor cum energii pozitive aduse din UniversulInforma]ional unde fiecare dintre noi are o „amprent\“,corpul energetic, neafectat de câmpuri negative. ~nmedicina clasic\ energia este `nainte de toate rezultatulmetabolismului alimentelor, neluându-se `n considera]ieenergia cosmic\. Via]a `ns\ se hr\ne[te, pe lâng\ alimentemateriale, [i cu energie cosmic\. Aceste câteva foartescurte considerente se refer\ la ceea ce dobândim cuplus sau cu minus, din exterior, `n cursul vie]ii. ~nceea ce prive[te programele genetice (soart\, destin,programare ini]ial\) exist\ idei probabil [i mai pu]inacceptate sau chiar, de la un anumit punct, acceptabileacum, care `ncep s\ se opun\ fatalismului `n privin]aunor programe gre[ite, slabe, cu defecte „din fabrica]ie“.Un om care s\ poat\ [terge un cuvânt sau chiar oliter\ gre[it\ a vie]ii [i s\ le `nlocuiasc\ cu altele maibune… Se poate `ntrez\ri acest lucru aparent imposibil[i explica]ia este tot de natur\ energetic\. Spre deosebirede energia din Univers pe care o presupunem a nu filimitat\, sfera noastr\ interioar\, „armonia“ are o energiefinit\, distribuit\ genetic pentru a activa programelepe care le-am c\p\tat odat\ cu na[terea [i pe care uneorile-am dori corectate. Exist\ teorii care spun c\ prinanumite pârghii stimulate de puterea gândului, `n anumitest\ri de deta[are [i de concentrare se poate (sau se vaputea) face un transfer de energie de la zonele pe carenu le dorim activate (ex. programul structural al canceruluisau programul comportamental al viciilor) [i c\roragenetic le-a fost afectat\ energie `n exces `n unele cazuri,c\tre zonele cu poten]ial deficitar de energie, eventual(ex. programul structural pentru arderi sau programulcomportamental al socializ\rii). Sunt exemple luate totalla `ntâmplare. {i, energia interioar\ fiind finit\, posibilitateaunui asemenea transfer de energie de la zonele undeaceasta este `n exces c\tre cele unde exist\ deficit arrezolva probleme fatale omului, impuse prin programelegenetice. Pentru ca toate acestea s\ fie posibile esteevident c\ trebuie cunoscut\ „harta“ de distribuire aenergiei interioare pe programele genetice. Acest lucru,printre altele, este f\cut posibil de Radiestezie. ~n fiecaredintre noi exist\ `n m\sur\ mai mare sau mai mic\germeni ai unor capacit\]i extrasenzoriale, paranormalede care nu suntem con[tien]i [i care nu vor ie[i niciodat\la suprafa]\. Exist\ oameni la care aceste capacit\]i suntsubliniate mai ap\sat [i care, prin `ncredere, educare,putere de concentrare, pot ajunge s\ modeleze aportulde energie din exterior [i, poate [i distribu]ia energieiinterioare. Nimic din cele prezentate `n aceste rândurinu exclude credin]a; dimpotriv\.Sunt doar câteva idei dintr-un domeniu `n miezulc\ruia `ncerc s\ p\trund pentru a-l `n]elege.V\ mul]umesc pentru r\bdarea cu care a]i citit acesterânduri care, pentru moment, pot p\rea de domeniul SF.Totul este `ns\ atât de interesant [i de incitant `ncât merit\efortul cunoa[terii (pentru mine).Elena LICSANDRU(Bucure[ti)

ßi fiecare exod e `nso]it de o povar\ uria[\ de riscuri[i drame colective [i individuale, rupturi, pr\bu[iri,`ns`nger\ri morale [i suflete[ti: familii destr\mate,copii `nstr\ina]i de p\rin]i, p\rin]i `nsingura]i...e s e uDINTOTDEAUNA, epocile de conflagra]iimondiale [i confrunt\ri locale, de revolu]ii[i focare de r\zboi, dar nu mai pu]in epocilepremerg\toare acestora, [i `nc\rcate defermen]ii lor, `n general perioadele de maritransform\ri politico-sociale implic`ndmodific\ri `nsemnate pe h\r]ile lumii,disloc\ri de teritorii [i schimb\ri de identitatena]ional\, spaima de persecu]ii, teroare,s\r\cie, violen]\, anihilare fizic\, moral\[i spiritual\, au provocat ca un corolar al lor goana dup\un ]\rm de acostare mai pu]in `nc\rcat de primejdii,v`nturarea prin lume a unor colectivit\]i `ntregi sauindivizi izola]i, produse ale Istoriei [i Geografiei, nu `nmic\ m\sur\ [i ale mediului familial [i caracteruluipropriu, `n c\utare frenetic\ de siguran]\, de protec]ie,de condi]ii de via]\ mai bune, mai fertile, maipropice.Transplant\rile multora s`nt bine chibzuite, al]iise las\ purta]i care `ncotro de mareea istoriei sau devoin]a altora, unii se cantoneaz\, ori[iunde s-ar afla,`n geografia de acas\ [i rutina `nv\]at\ de mici copii,al]ii navigheaz\ nu numai spre teritorii insolite dar [ispre alte spiritualit\]i [i culturi.Dintre geniile cu voca]ie r\t\citoare `mi vin `n minteun Mozart sau un Nietzsche care, dup\ ce a `nceput prina fi un pa[nic profesor de filologie clasic\ la Universitateadin Bâle, [i-a scris cea mai mare parte a operei `n pensiunide familie sordide `n cursul peregrin\rilor sale prinItalia, Fran]a [i Elve]ia, cu paranteze luminoase laLucerna, `n apropierea lui Wagner; `n secolul nostruscriitorul Elias Canetti, laureat al Premiului Nobel pentruLiteratur\, n\scut `n Bulgaria din p\rin]i evrei,stabilit succesiv la Londra, la Viena, `n Germania;sau filozoful francez evreu Emmanuel Levinas, n\scutla Kovno, `n Lituania unde [i-a v\zut `ntreaga familieasasinat\ de nazi[ti `nainte de a emigra la v`rsta de 18ani `n Fran]a, de unde a continuat s\ vagabondezespiritual `ntre Atena, Ierusalim [i Roma, `n `ncercareade a realiza o sintez\ `ntre iudaism [i occidentul filozofic,o filozofie a moralei [i adev\rului nomad, bazat\ petranscenderea egoismului ontologic `n raporturile cu„ceilal]i“.Lui Mozart, Nietzsche, Cannetti, peregrin\rile le-aufost dictate de temperament (mobilitate, nelini[teinterioar\) dar [i de detalii biografice legate `n bun\m\sur\ de evolu]ia operei (mai ales la Mozart) [i cariereilor. Str\mutarea lui Levinas `ns\ se `nscrie `n largul[uvoi al emigra]iei succesive a evreilor europeni, goni]idin ]\ri ca Rusia, Polonia, Germania, România, devalurile unui antisemetism din ce `n ce mai virulent [iagresiv, pentru a se a[eza nu numai `n ]ara str\mo[ilorlor ci [i `n America [i Europa occidental\.Fenomenul migratoriu a luat, dup\ cum se [tie,propor]ii de mas\ dup\ cel de Al Doilea R\zboi Mondial,`nglob`nd milioane de oameni, cu prec\dere din teritoriilem\cinate de instabilitate social-politic\ [i mai ales deefectele devastatoare ale terorii [i silniciei perpetuate`n diferite puncte ale globului, din Uniunea Sovietic\[i ]\rile satelite p`n\ `n China, Vietnam, Cambodgia,Calendar15.06.1882 - s-a n\scut I.U. Soricu (m. 1957)15.06.1889 - a murit Mihai Eminescu (n. 1850)15.06.1893 - s-a n\scut Ion Marin Sadoveanu (m. 1964)15.06.1909 - s-a n\scut Virgil Teodorescu (m. 1988)15.06.1911 - s-a n\scut Ferenc Laszlo15.06.1915 - s-a n\scut Dumitru D. Panaitescu-Perpessicius(m. 1983)15.06.1934 - s-a n\scut Matei C\linescu15.06.1934 - s-a n\scut Silvia Cinca15.06.1941 - s-a n\scut Dan Culcer15.06.1981 - a murit Ben Corlaciu (n. 1924)15.06.1993 - a murit Igor Grinevici (n. 1923)16.06.1925 - s-a n\scut A.E. Baconsky (m. 1977)16.06.1931 - s-a n\scut Florea Bratu (m. 2002)16.06.1943 - a murit Eugen Lovinescu (n. 1881)16.06.1944 - s-a n\scut Viorel Dianu16.06.1947 - s-a n\scut {tefan Agopian16.06.1947 - s-a n\scut Mariana Bojan16.06.1983 - a murit Anta Raluca Buzinschi (n. 1964)16.06.1983 - a murit Gh. Catan\ (n. 1924)17.06.1888 - s-a n\scut Victor Papilian (m. 1956)17.06.1888 - s-a n\scut I.E. Torou]iu (m. 1953)17.06.1908 - s-a n\scut Ion Th. Ilea (m. 1983)17.06.1913 - s-a n\scut Sandru Petrone Nego[anu (m. 2001)17.06.1927 - s-a n\scut Sütö András (m. 2006)Peregrini [i peregrin\rimai recent Somalia [i alte ]\ri africane, cre`ndu-se astfelo popula]ie de emigran]i ve[nic `n c\utare de ad\post.S\ ne amintim de exodul vietnamezilor pe b\rcilelor [ubrede – „the boat people“ li se spunea – dup\dezastrul r\zboiului din Vietnam, de alte b\rci, provenindde data asta dinspre Cuba [i acost`nd ilegal pecoastele Floridei, de fuga palestinienilor dup\ `nfr`ngerealor `n r\zboiul de independen]\ al Israelului, de victimeleagresiunii [i „purific\rii etnice“ din Bosnia mut`ndu-sedin loc `n loc cu desaga pe um\r de frica urm\ritorilor,a[a cum i-am putut vedea `n imaginile dramatice pecare ni le-au oferit din bel[ug micile ecrane, de caleaexilului pe care au p\[it at`]ia români nu numai `n timpuldictaturii ceau[iste dar [i ca urmare a dezam\girilor [iderutei de dup\ revolu]ie. Din motive diferite, [i Israelulare cohorta lui de r\t\citori, `n majoritate tineri avizi deo via]\ mai u[oar\ [i lipsit\ de pericole dincolo de ocean.{i fiecare exod e `nso]it de o povar\ uria[\ de riscuri[i drame colective [i individuale, rupturi, pr\bu[iri,`ns`nger\ri morale [i suflete[ti: familii destr\mate, copii`nstr\ina]i de p\rin]i, p\rin]i `nsingura]i, oameni care opornesc haihui ca s\ ia totul de la cap\t `narma]i doarcu un dram de speran]\, unii care se `ntorc dezam\gi]i[i `nvin[i sau, dimpotriv\, pentru a-[i savura succesulde dincolo; `n fine, al]ii care nu mai g\sesc calea de`ntoarcere.Claudio Magris red\ undeva imagini mi[c\toareasupra migra]iei postbelice a sute de mii de muncitoriitalieni apar]in`nd unor zone cu popula]ie precump\nitoritalian\ anexate de Iugoslavia lui Tito `mpreun\ cu Istria[i Fiume. Mai `nt`i fasci[tii `i oprimaser\ pe originariislavi din regiunile respective, dup\ care a urmat revan[aiugoslav\, la fel de crud\ [i inuman\. Muncitorii italieniau fost nevoi]i p`n\ la urm\ s\ ia calea pribegiei, s\tr\iasc\ ani de zile `n lag\re de refugia]i, s\ se vad\tot timpul stigmatiza]i `n bloc ca fasci[ti, a[a cumrefugia]ii din Germania [i alte ]\ri erau c`ndva molesta]i[i stigmatiza]i ca venetici.Scriitorul arab palestinian Anton Shamass alege `nromanul s\u „Arabesques“, ap\rut `n 1988 [i consacratevenimentelor din Palestina anilor 1947-48, motivul„`nc\l]\rilor“ ca simbol pregnant al exilului: „Pentruca un om s\ poat\ merge mult, `i trebuiesc t\lpi pem\sur\, rezistente [i cusute la c\put\. Tat\l meu (cizmarde meserie, n.m.) care nu cunoscuse p`n\ atuncisoarta refugia]ilor, hot\r` totu[i din acel moment cafiecare pereche de `nc\l]\ri ie[it\ din atelierul lui s\-[ipoat\ sluji proprietarul ani mul]i, sub ploaie sauar[i]\, prin pietre sau mocirl\, ca s\-i conduc\ pa[iiori s\-i odihneasc\. C\ci dac\ exilul te-a ocolit odat\, nimeni nu va jura c\ te va ocoli [i a doua oar\“.Bernard Henri Levy este unul dintre intelectualiioccidentali cei mai ad`nc zgudui]i de soarta refugia]ilordin punctele nevralgice ale globului, o dovad\ gr\itoare17.06.1934 - s-a n\scut Valeriu Bucuroiu (m. 1980)17.06.2005 - a murit Virgil Sorin (n. 1926)18.06.1908 - s-a n\scut Al. C\linescu (m. 1937)18.06.1914 - s-a n\scut Alexandru Raicu (m. 1991)18.06.1921 - s-a n\scut Ion Lungu (m. 2001)18.06.1941 - s-a n\scut Traian Olteanu (m. 2001)18.06.1943 - s-a n\scut Ioana Cre]ulescu (m. 1997)18.06.1948 - s-a n\scut Adrian Fr\]il\19.06.1882 - s-a n\scut {tefan Zeletin (m. 1934)19.06.1899 - s-a n\scut G. C\linescu (m. 1965)19.06.1925 - s-a n\scut Vitalie Cliuc19.06.1936 - s-a n\scut Rodica Tini[20.06.1848 - s-a n\scut Miron Pompiliu (m. 1897)20.06.1872 - a murit Neculai Schelitti (n. 1837)20.06.1877 - s-a n\scut Gabriel Dona (m. 1944)20.06.1888 - s-a n\scut Horia Furtun\ (m. 1952)20.06.1893 - s-a n\scut Al. Hodo[ (m. 1967)20.06.1913 - s-a n\scut Aurel Baranga (m. 1979)20.06.1922 - s-a n\scut Janoshazy György20.06.1933 - s-a n\scut Valentin {erbu (m. 1994)20.06.1934 - s-a n\scut Pusztai Janos20.06.1975 - a murit Tiberiu Vuia (n. 1900)20.06.1991 - a murit Constantin Papadopol-Calimach (n. 1905)20.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911)20.06.2006 - a murit Ioan {erb (n.1932)21.06.1915 - s-a n\scut Al. I. {tef\nescu (m. 1984)21.06.1917 - s-a n\scut Silvian Iosifescu (m. 2006)21.06.1919 - a murit P.P. Carp (n. 1837)fiind filmul lui despre Bosnia (care i-a adus [i laude,[i critici, ca mai tot ce a `ntreprins dincolo de hotarelefilozofiei, aceasta din urm\, fiind de altfel, `n concep]ialui, legat\ de necesitatea ac]iunii directe, punctuale, deunde anchetele [i c\r]ile ulterioare despre moarteaziaristului Daniel Pearl, starea Americii etc.).Vorbind `n notele sale de drum despre un lag\r derefugia]i kurzi din Irak, lag\rul de la Cukurca, el exclam\:„Lag\rul `nseamn\ mizerie, `nseamn\ viermuial\ deinsecte [i parazi]i. Mirosuri de excremente [i viscere(...) dar mai presus de toate, imaginea pe care n-o potuita, a unei femei `nnebunite de moartea copiluluiei.“ Privirile `i cad apoi asupra unui refugiat oarecaretr\ind al\turi de ceilal]i `n murd\rie [i mizerie [i caren-ar fi atras cu nimic aten]ia dac\ `n cortul lui n-ar fiat`rnat `ntr-un mod aproape comic o hain\ de cas\ dem\tase bordo. Ce `nseamn\ aceast\ hain\ de cas\?Despre ce trecut m\rturise[te? Despre ce viitor, ce vis?Poate, reflecteaz\ naratorul, c\ adev\rata `ntrebare pecare ar trebui s\ ne-o punem este aceea de a [ti cep\streaz\ un om odat\ ce ajunge `ntr-un lag\r de refugia]i.Ce rezist\ `n el, ce se cabreaz\, se sustrage. „La unuleste pasul. La altul, privirea. La un al treilea, unaccent de autoritate care nu ajunge s\ dispar\ nicic`nd cere ni[te ra]ii de lapte sau c\rbune. Iat\ c\ la omulmeu, nu era nici vocea, nici pasul, nici privirea – ciaceast\ biat\ hain\ de cas\ care se constituia ca unreziduu de identitate (singurul) salvat din naufragiuls\u esen]ial“.{i ce r\m`ne de pe urma unui om `n general? Unartist contemporan de origine evreiasc\ dup\ mam\ [icorsican\ dup\ tat\, Christian Boltanski, exponent alartei minimaliste – un minimalism al fondului nu numaial formelor – considerat drept unul din cei mai importan]icreatori ai sf`r[itului de secol XX, reconstituia cu ajutorulunor relicve derizorii [i perisabile (buc\]i de zah\rsculptate, buc\]i de s`rm\, piese de mobilier, juc\riide plastilin\, haine vechi aruncate pe jos dup\ unii,aluzie la Holocaust –, cutii de biscui]i `n\l]ate ca ni[tealtare cu fotografii de amator ale unor oameni disp\ru]ilipite pe fiecare cutie [i alte fotografii uria[e iluminatede l\mpi negre `n[irate pe pere]i) imaginea unor momentedisparate, inventarul unor obsesii intime [i amintiripersonale, scurta biografie a „omului f\r\ calit\]i“,uneori adev\rate sarcofagii `n care r\sun\ parc\ liturghiilesumbre ale muzicii lui Mahler.Proza lui Bernard Henri Levy se `ngem\neaz\ cuexponatele lui Boltanski `n aceea[i medita]ie deesen]\ metafizic\ asupra destinului uman supus tuturorvicisitudinilor istoriei, asupra timpului care nu se mai`ntoarce, asupra vie]ii [i a mor]ii `n fa]a c\reia devenimcu to]ii egali.Gina SEBASTIAN ALCALAY21.06.1921 - s-a n\scut Eugen B. Marian21.06.1932 - s-a n\scut Erika Hubner-Barth21.06.1934 - s-a n\scut Mihail Gheorghe Cibotaru21.06.1942 - s-a n\scut Geo Vasile21.06.1988 - a murit George Iva[cu (n. 1911)22.06.1882 - s-a n\scut Tiberiu Crudu (m. 1952)22.06.1912 - a murit I.L. Caragiale (n. 1852)22.06.1913 - s-a n\scut Petru Rezu[ (m. 1995)22.06.1913 - a murit {t.O. Iosif (n. 1875)22.06.1925 - s-a n\scut Ion Oarc\su (m. 2000)22.06.1930 - s-a n\scut Argentina Cupcea -Josu22.06.1930 - s-a n\scut Oltea Alexandru Epureanu (m. 1991)22.06.1932 - s-a n\scut Mircea Palaghiu (m. 1978)22.06.1936 - s-a n\scut Vladmir Rusnac22.06.1938 - s-a n\scut Alexandru Negri[22.06.1941 - s-a n\scut Lidia Istrati22.06.1948 - a murit Horia Bottea (n. 1891)22.06.1950 - s-a n\scut Valeria Grosu22.06.1952 - s-a n\scut Bianca Marcovici22.06.1964 - s-a n\scut Emilian Galaicu - P\un23.06.1834 - s-a n\scut Alexandru Odobescu (m. 1895)23.06.1909 - s-a n\scut Ovidiu Papadima (m. 1996)23.06.1930 - s-a n\scut Gheorghe Col]23.06.1913 - a murit Ilarie Chendi (n. 1871)23.06. 1943 - s-a n\scut Viola Vancea23.06.1972 - a murit Marin Iorda (n. 1901)23.06.1996 - a murit Aurel Chirescu (n. 1911)2123.06.1996 - a murit Ion Ro[u (n. 1945)23.06.2005- a murit Grigore Cojan (n. 1917)România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

a r t eRomânia literar\ nr. 26 / 4 iulie 200822C R O N I C A D R A M A T I C |EXACT acum patru ani, Miklos Bacs m\invita la Cluj, ca [i pe al]ii, ca s\ v\dpromo]ia lui de actori. De cîte ori neîntîlnim cumva, pe ici, pe colo, se activeaz\o emo]ie special\, o stare ciudat\ debine. Aceea de demult, de la începutulanilor nou\zeci, cînd l-am v\zut primadat\. Juca Mr.Martin în spectacolullui Tompa Gabor cu „Cînt\rea]a cheal\“ de EugenIonescu. Probabil, unul dintre spectacolele pe care l-am iubit, ani de zile, foarte mult. Imaginea acelui personajeste un flash care prefa]eaz\ fiecare dialog al nostru.Un preambul pe care memoria subiectiv\ îl scoate mereu,ca pe un as din mînec\, în favoarea dialogului. Am statde vorb\, la telefon, mi-a povestit în mare cum alucrat cu studen]ii, cum a f\cut unul dintre spectacolelelor de absolven]\, acela dup\ piesa lui Matei Vi[nieccu „Bine mam\ da’ \[tia povestesc în actu’ doi ce se-ntîmpl\-nactu’-ntîi“, cum a gîndit o Gal\ de actorie ca peun eveniment care s\ marcheze încheierea unei etape,[i altele, [i altele. Dincolo de bucuria unor fapte împlinite,era [i un soi de mîndrie în ceea ce enumera. Un preaplin pe care dorea s\-l împ\rt\[easc\. Plecam din ]ar\[i nu am putut s\ fiu al\turi de el. Am purtat povaraabsen]ei mele de atunci, de[i motivat\. Exist\ o frustrarecînd cineva te invit\ s\-i fii în preajm\ [i, dintr-un motivsau altul, nu reu[e[ti. Am sim]it, îns\, nu imediat, c\acolo se petrece ceva. Vocea acestui actor-profesorcon]inea un mesaj mai subtil, mai profund. Transmiscu modestie [i cu discre]ie. A[a cum este MiklosBacs. Mai tîrziu m-am fr\mîntat c\ nu am putut s\ fiumartora unui început, prima edi]ie a GALACTORIA,ini]iat\ de Miklos Bacs ca un prilej extraordinar pentruca tinerii actori s\ fie v\zu]i de c\tre directorii de teatre,de c\tre speciali[ti. O idee structurat\ de un actor pecare l-am admirat mereu pe scen\ în mont\rile lui TompaGabor, Silviu Purc\rete, Vlad Mugur, Mihai M\niu]iu,Bocsardi Laszlo, David Zinder. Un actor devenit, deceva vreme, [i profesor. Un actor cu o carier\ adev\rat\,cu roluri mari, [i multe, care s-a men]inut constant,a[a cum spuneam, în zona discre]iei absolute, a uneicoborîri benefice în sine, pe drumul continuei c\ut\ri.Miklos Bacs este un artist preocupat temeinic [i esen]ialde profesiunea sa, de teatru. Am observat asta treptat.{i nu doar din diversitatea rolurilor pe care le-a jucatde dou\zeci de ani încoace, din experien]a uria[\ dobîndit\din colaborarea cu cî]iva dintre cei mai importan]iregizori români, dar [i din felul în care vede [i comenteaz\arta, din determinarea cercet\rii sale din cartea „Masc\[i «rol». Identit\]i [i diferen]e“, publicat\ la EdituraC\r]ii de {tiin]\ din Cluj Napoca, din faptul c\ vine laBucure[ti, la Craiova ori de cîte ori sose[te un mareregizor, un mare spectacol, c\ cite[te enorm, c\ seinformeaz\ la zi, c\ arde tot cînd dezbatem un subiectde teatru,o montare anume, un detaliu.Am f\cut în a[a fel încît anul acesta s\ ajung la Cluj,cîteva zile, la edi]ia a cincea a GALACTORIA. Amv\zut anul IV, clasa de actorie-români a profesoruluiMiklos Bacs. Am descoperit voca]ia lui pedagogic\ demare calibru. Am v\zut, trei zile, nu doar tineri actoricare vor face sigur aceast\ meserie la un nivel ridicat,dar am întîlnit tineri frumo[i, dedica]i, serio[i, politico[i,interesa]i de aceast\ meserie dincolo de zidurile [coliide teatru, de cursuri, de obliga]ii [i îndatoriri. Interesa]is\ cunoasc\ puncte de vedere, p\reri, argumentate, chiardac\ nu coincid cu ale lor. Au fost înv\]a]i ce înseamn\performan]a, ce este „foarte bun“ [i cînd sînt „foartebuni“. Din reac]iile lor mi-am dat seama c\ nu au fostmin]i]i. C\ li s-a spus mereu, cu enorm\ responsabilitate,cînd e bine [i cînd nu e grozav ce au f\cut. Au sim]uldiagnosticului, lucru rarisim în meseria asta. Sînt tineri{aptesprezecepentru teatrucare cunosc limbajul oamenilor de teatru. {i se comport\ca atare. Tineri care sînt contamina]i de valoarepentru c\ au stat în preajma unor oameni valoro[i. Pentruc\ li s-a vorbit, patru ani de zile, despre valoare, desprereperele fundamentale, despre modele. Pentru c\ auv\zut teatru. Mult. Pentru c\ profesorul lor este, el însu[i,un model. Un actor mare pe care îl pot vedea pescen\ jucînd, f\cîndu-[i meseria.Am regretat c\ nu am putut s\ stau toat\ perioadaGalei, între 9 [i 15 iunie. Pentru mine, a fost un momentimportant. De ani [i ani merg la examene de la Universitateade Art\ Teatral\ [i Cinematografic\ din Bucure[ti. La„U[ile deschise“, unde îi cunosc pe studen]ii la actorie,la regie, la coregrafie de la primii pa[i. M\ intereseaz\evolu]ia lor. M\ intereseaz\ s\-mi verific, în timp,intui]iile. M\ intereseaz\ s\-i v\d, mai tîrziu, în spectacolelede absolven]\, s\ v\d cu ce rol anume î[i încheie studiile.{i cum. Am stat de vorb\ cu unii dintre profesorii lor,cu aceia dornici s\ se consulte, s\ afle opiniile celuidinafar\. De o vreme încoace, mi-am manifestat publicîngrijorarea fa]\ de declinul [colii. Fa]\ de superficialitatea[i dezinteresul care bîntuie pe acolo [i ale c\ror efectese observ\, prea des [i prea tare, pe scenele profesioniste.De faptul, extrem de grav, c\ prea mul]i dintre cei ce senumesc cadre didactice nu au tangen]\ cu meseria.Nu au lucrat aproape niciodat\. Adic\, nu au jucat, nuau regizat. Sau, dac\ s-a întîmplat, totu[i, rezultatele ]inde zona obscurului. Irelevant. Despre multe nume nuam auzit nimic. Niciodat\. Pe cei mai mul]i dintre ace[tiprofesori nu îi v\d în s\lile de spectacole. Nu i-am v\zutnici atunci cînd s-au jucat spectacole istorice, puse înscen\ de regizorii cei mai cu cot\ la ora asta. Nu i-amz\rit la nici una dintre discu]iile cu ace[tia. Ce autoritatepot avea, atunci, în fa]a studen]ilor? Cum pot s\ fieconving\tori vorbind despre o profesiune pe care nuo practic\, pe care, în consecin]\, nu o cunosc? Ce lespun studen]ilor, care sînt reperele dac\ despre numelemari, despre ce se întîmpl\ prin teatrele lumii, prin[colile lumii habar nu au? Cît despre aur\, seduc]ie,performan]\, se în]elege, este din ce în ce mai rar vorba.Nu mi-am temperat entuziasmele niciodat\ atuncicînd am avut ocazia s\ m\ bucur de promo]ii bune, bineconduse, de actori pe care i-am sim]it, imediat, cupoten]ial, cu har, de profesori minuna]i. Nu o fac niciacum, la întoarcerea de la Cluj. Clasa de actorie anulIV a lui Miklos Bacs are [aptesprezece absolven]i. {aptefete [i zece b\ie]i. Au prezentat în fiecare sear\ altspectacol, în alt registru, în care au fost distribui]i s\joace altceva, s\ surprind\, s\ arate fa]ete mai greudetectabile, noi de fiecare dat\, proaspe]i. Unul dintrespectacole, cel de commedia dell’arte, a fost f\cut înanul II. Am putut reface, ca spectator, [i traseul lor. Cumau fost [i cum sînt. Au pus la vedere tot. F\r\ nici ore]inere, f\r\ mistific\ri. Un exerci]iu formidabil.Programul acestei edi]ii GALACTORIA, a cincea, afost extrem de complex, de inspirat structurat, de variat[i de dinamic. Un avantaj pentru to]i. Tinerii au fostpu[i în valoare la maximum, iar noi ne-am bucurat deochiul cu care profesorul lor le-a studiat valen]ele, leafor]at limitele, i-a obligat s\ se descopere [i s\ seautoanalizeze. S\ priveasc\ în urm\ [i s\ observe saltulpe care l-au f\cut. Sau nu. S-au jucat, a[adar, „Biloxiblues“ de Neil Simon, „Amor vene]ian“ – commediadell’arte – „Pianul-Hedda Gabler, Ivanov, Trei surori,Pesc\ru[ul“ dup\ Ibsen [i Cehov, „Ea“ dup\ texte deEugen Ionescu, „Monologurile vaginului“ dup\ EveEnsler, „West side story“ de Leonard Bernstein, „Hamlet“de Shakespeare. Sun\ bine, nu? Cinci dintre ei au preg\titone man sau one women show-uri. Au f\cut un filmdup\ spectacolul „Scrim\ [i pedeaps\“, exerci]iiletematice pe care le-au lucrat cu maestrul de armePeter Habala. În fiecare sear\, într-o cafenea unde sestrîngeau to]i, invitau publicul la stand-up comedy. Auprezentat fragmente de lucru dintr-un work-shopspectaculos coordonat de Iosif Her]ea, „Capricii sonore“.Acolo am observat, din nou, cît de concentra]i [i dedisponobili sînt. Exerci]iile propuse de Iosif Her]eaau fost dificile, nu doar muzical vorbind. Reac]iilelor, extrem de promte, de juste, de precise. Am în]elesc\ au fost forma]i [i ca o echip\. S-au sus]inut f\r\osteneal\ unii pe ceilal]i. Pe scen\ [i în afara ei. Au pusum\rul la organizarea GALACTORIEI, [i-au f\cutmarketing, public relations. I-am v\zut ca protagoni[tiîn expozi]ia de art\ fotografic\ „Theatron 2“, o expozi]ieaxat\ pe spectacolele din aceast\ edi]ie, [i nu numai,cu imagini de teatru de cea mai bun\ calitate. Dup\ ceade-a cincizecea reprezenta]ie cu „Hamlet“, un recordpentru stagiunea 2007-2008, au pus la cale, conformtradi]iei am în]eles, o tombol\ [i o licita]ie în care s-audisputat obiectele [i costumele cu care au jucat, care auf\cut parte din aceast\ poveste fabuloas\ pe care auscris-o zile, nop]i [i ani, împreun\ cu profesorul lor.O poveste emo]ionant\, spus\ cu iubire necondi]ionat\,maladiv\ fa]\ de teatru. O poveste din care am f\cut[i eu parte. Doar trei zile. O poveste despre teatru pecare îl iubesc [i în care cred. {i eu, [i ei. O povestedespre calitate, uman\ [i profesional\, despre solidaritate[i respect, despre valoare. A fost un privilegiu s\ îiînso]esc, s\ v\d cum se despart de roluri, cum plîng laultimele replici din ultimele reprezenta]ii cu spectacolelepe care le-au preg\tit minu]ios. F\r\ cusur. Sînt o familiespiritual\. Nici un director de teatru nu a vut inspira]ias\-i invite pe to]i într-o trup\, s\ includ\ acest nucleusolid, modern instruit, în echipa existent\, s\ formezeo baz\ de energie pentru proiecte ambi]ioase.M\ gîndesc la ei mereu. Nu [tiu ce s\ fac maimult decît s\ v\ spun povestea lor [i în num\rulviitor. S\ cred c\ [i în anii ce vor urma voi putea s\ scriudespre performan]ele lor, s\ sper c\ nu vor osteni, c\nu vor dezerta, c\ nu se vor scîrbi prea curînd de urît.V\ voi invita, s\pt\mîna viitoare, în lumea acestei clase.Voi povesti [i eu despre spectacolele pe care le-am v\zut.Nu multe teatre au în repertoriu ceva atît de solid. {i numul]i studen]i au [ansa unui profesor ca actorul MiklosBacs.(va urma)

Un amestec de arte vizuale, instala]ii, deseneproiectate cinematografic, pu]in\ dramaturgie [ipu]in\ muzic\ [i mi[care, dar nu a artistului ci aobiectelor [i desenelor, a alc\tuit piesa Birds.ASFÂR{ITUL lunii mai [i în prima jum\tateLa lunii iunie, s-a desf\[urat, la CentrulNa]ional al Dansului Bucure[ti, cel de altreilea episod al programului Amprenta,încredin]at dansatorului [i coregrafuluinorvegian Brynjar Bandlien, stabilit din2003 la Bucure[ti. Amprenta BrynjarBandlien este un eveniment realizat înparteneriat cu Institutul Goethe de laBucure[ti, cu el încheindu-se [i stagiunea2007- 2008 de la CNDB. Ca [i în cadrulprimelor doua episoade, Amprenta trei a cuprins o suit\de spectacole concepute de coregraf [i de invita]ii s\i,sub titulatura Zilele Strâmbe, la care s-au ad\ugatobi[nuitele Miercuri lejere, dar [i ateliere, filme [i unManifest strâmb – toate o pledoarie, mai mult teoretica[i mai pu]in artistic\, pentru minorit\]ile etnice [i sexuale,care nu se simt în]elese [i acceptate în spa]iul nostruromânesc. S-a dorit, deci, un subiect al vremurilor pecare le tr\im, pus în pagin\, a[a cum ne spune curatorulacestei Amprente, de arti[ti cu identit\]i „strâmbe“.Întrucât `ns\, între violen]a de con]inut [i incoheren]ade limbaj a textelor [i calitatea spectacolelor este o maredistan]\, ele nu pot fi tratate decât separat.Pe Brynjar Bandlien l-am cunoscut, în dubla saipostaz\ de dansator [i coregraf, [i am scris despre elîn paginile acestei reviste, cu zece ani în urm\, când aap\rut prima oar\ pe o scen\ româneasc\, în cadrul uneipremiere a Companiei Marginalii, intitulat\ StationClock. Piesele prezentate atunci erau rezultatul întâlniriilui cu un grup de dansatori români de dans contemporan,între care Florin Fieroiu [i Manuel Pelmu[, în cadrulunui atelier, devenit ulterior spectacol, produs de Funda]iaCultural\ PROIET DCM. Fiecare dintre cei trei mai suspomeni]i a conceput o pies\ coregrafic\ [i a dansat încoregrafiile celorlal]i doi. Brynjar Bandlien a creatlucrarea Clockwork [i a fost un excelent interpret înpiesele colegilor s\i români. Pe scurt, dansatorul deorigine norvegian\ a studiat la Oslo [i la Hamburg, alucrat ulterior la Nederlands Dans Theater 2 din Haga,iar din 1998 lucreaz\ ca artist independent, pe diferitescene europene, în colaborare cu al]i arti[ti, dintrecare vom pomeni doar pe cei cunoscu]i publiculuiromânesc, Manuel Pelmu[, Vera Mantero [i AntoniaLivingstone. Piesa Still, pe care a prezentat-o [i înAmprenta sa bucure[tean\, a avut premiera, tot în acestan, la Oslo. Ca [i Manuel Pelmu[ [i Brynjar Bandlieneste preocupat de punctul de pornire al mi[c\rii, chestionând[i explorând, nu atât mi[carea cât nemi[carea. Trei siluete,trei interpre]i, chiar Brynjar Bandlien, care semneaz\direc]ia artistic\, [i al\turi de el Pedro Gómez Egaňa[i Thomas Conway, au pornit de la podea, ca treicorpuri întinse pe paviment, care, ridicându-se la unmoment dat, în timpi diferi]i, au evoluat în sensuri[i con]inuturi de mi[care proprii. Demersul lor s-aapropiat, în bun\ m\sur\, de istoria unor mi[c\ri,a[a cum a fost ea abordat\ de Maria Baroncea înpiesa Od\ artificialului, din Amprenta trecut\, alui Mihai Mihalcea.Nu am putut urm\ri toate manifest\rile artisticedesf\[urate pe parcursul a trei s\pt\mâni, dar, dintrecele v\zute, piesa The Part, în viziunea [i interpretareaAntonijei Livingstone – artist\ din Montreal, caredanseaz\ îns\ mai mult în Europa – o consider punctulforte al acestui program trei. Aparent un joc liber,p\r]ile care au alc\tuit Partea cea mare a spectacolului,dovedeau de fapt st\pânirea unor tehnici de mi[care(neconven]ional\) [i a unor tehnici vocale (totneconven]ionale) remarcabile. Artista s-a mi[cat cuo dezinvoltur\ nemaiîntâlnit\ în tot spa]iul pe careîl avea la dispozi]ie, cu p\trunderi [i în afara lui, înni[e [i culoare [i a creat singur\ totul: luminile,decorul mereu schimbat, chiar [i aspectul ambientuluice i s-a oferit (sco]ând din balamale o u[\ a Centrului[i punând-o în alt\ parte), înglobând în piesa ei opersoan\ care trecea întâmpl\tor pe un culoar [iaducând împreun\ cu ea o canapea. A fost o balerin\,nu pe frânghie ci pe o scândur\ pus\ pe un butuc,pe care se balansa în mi[care, a fost o actri]\, f\r\cuvinte, evocând prin modula]iile sonore ale vociio întreag\ scen\ dramatic\, erotic\, comic\. Dar, defapt, marele ei dar este naturale]ea [i spontaneitatea.Artista ne avertizase c\ The Part (nu) este dans, (nu)este teatru [i ambele ambiguit\]i sunt adev\rate, [ic\ personajul (nu) este singur, [i, într-adev\r, publicula fost continuu un partener amuzat al tuturor demersurilorei, sucindu-se pe scaune, pentru a-i urm\ri deplas\rileprin spa]iu, cu totul neprev\zute. La sfâr[it, ne-a datea nou\ flori, dup\ ce, oricum, ne cucerise inimile.Un amestec de arte vizuale, instala]ii, desene proiectatecinematografic, pu]in\ dramaturgie [i pu]in\ muzic\[i mi[care, dar nu a artistului ci a obiectelor [i desenelor,a alc\tuit piesa Birds, conceput\ de Pedro Gómez Egaňa,care a cântat la acordeon, a proiectat desene cu vehiculecare ar vrea s\ zboare, dar care, ajunse la locul de lansare,le este fric\ s\ nu cad\ [i se aneantizeaz\, dispar dinpeisaj [i, în fine, a pus în mi[care un sistem solar miniatural.Columbian de origine, stabilit îns\ în Norvegia, eleste precump\nitor un artist vizual, la care desenele,construc]iile, ma[in\riile sunt cele care „spun povestea“.În cadrul acestei Amprente, am mai venit în contactcu o structur\, Practicable, conceput\ de un grup dearti[ti, care se ocup\ cu studierea mi[c\rii corporale [icu problemele de stil, ajungând la concluzia - pe careo împ\rt\[esc întru totul - c\ „procesul de producere aunei forme îi determin\ sensul [i con]inutul“. În deschidereaserii, intitulat\ Dans(Practicable), am urm\rit un fragmentdin lucrarea unui membru al acestei structuri, Federicde Carlo, The Stage and myself – un joc între spa]iulscenic, care pare s\ fi înghi]it chipul artistului, caredanseaz\ f\r\ ca publicul s\-i poat\ vedea capul acoperitde o glug\ [i gestica artificial\ a aceluia[i, cer[ind aplauze,cu chipul descoperit. Dup\ acest preambul, a urmat piesaprincipal\ a spectacolului, interpretat\ de Frédéric Gies,alt membru al structurii, artist francez, care tr\ie[te îns\la Berlin, lucrarea sa fiind o suit\ de partituri de mi[care,cu multe schimb\ri de ritmic\ [i dinamic\.În fine, seria de manifest\ri artistice s-a încheiatcu Poarta s\rutului, în viziunea lui Brynjar Bandlien[i Manuel Pelmu[, dar [i cu contribu]ia aiuritoare a lui{tefan Tiron, din fericire îns\ [i cu o alt\ contribu]ie, dereal\ valoare, a lui Matei Stîrcea-Cr\ciun. Citind înainteaspectacolului textul lui {tefan Tiron, am început prina m\ minuna cum poate cineva s\ se ocupe de un subiect[i s\ nu [tie m\car cum se scrie corect numelea r t eA M P R E N T A- al treilea episod -Constantin Brâncu[i - S\rutulartistului la care se refer\, Constantin Brâncu[i (scrisBrincusi în progrmul de sal\) [i am continuat prin a-mispune: iat\, dup\ Eminescu i-a venit rândul [i lui Brâncu[is\ fie terfelit. Noroc c\ Jean Cassou îl socote[te „unuldintre cei mai mari sculptori din toate timpurile“(Prefa]\la monografia Brancusi de Ionel Jianu, Paris, 1963, p.9)[i c\, mai mult chiar decât francezii, americanii îl ]inla loc de cinste în toate muzeele lor mari, cum am v\zutla fa]a locului. De fapt îns\, textul amintit este dincale afar\ de confuz, ca de exemplu: „Brinculologia…a dobândit… însemnele unui cult. El posed\ dimensiuneaelitist\, vocabularul esoteric [i teoria întortocheat\asociat\ cu o societate ocult\“ !!! sau „A cere jur\mintede credin]\ [i a pream\ri perfec]iunea, suprema]ia [inatura divin\ a lui Brincusi [i a operei sale – func]ioneaz\ca un ritual de ini]iere pentru genera]ii întregi de arti[ti,critici de art\ [i istorici ai artei“ Unde o fi descoperitacest „cult“ domnul {tefan Tiron nu ne d\ detalii.Dar mai spune dânsul: „A te ocupa de mo[tenirea luiBrincusi…necesit\ mult\ energie în scopul unei activit\]ide preasl\vire în direc]ia dreapt\“ Deci aici este punctulnevralgic, în direc]ia „dreapt\“ care nu corespunde cucea „strâmb\“. Dar dac\ Brâncu[i a[a era structurat [ia[a [i-a conceput opera, ce putem face? Cu pu]in\ fantezie,putem face ce au f\cut cei doi arti[ti, Brynjar Bandlien[i Manuel Pelmu[, care [i-au conceput propriul lor S\rut,în maniera îmbr\]i[\rii dintre dou\ persoane deacela[i sex. A fost, de fapt, singurul moment artisticdirect legat de tematica acestei Amprente. C\tre sfâr[ituldeosebit de frumoaselor comentarii, în parte inedite(despre marii arti[ti continuu se mai poate spune cevanou), ale lui Matei Stîrcea-Cr\ciun, cei doi interpre]i,venind din col]uri opuse s-au apropiat, s-au lipit unulde cel\lalt, s-au s\rutat, [i-au dus bra]ele unul în jurultrunchiului celuilalt, ca în sculptura lui Brâncu[i din1908, iar dup\ mai multe minute s-au desprins unulde cel\lalt [i s-au dep\rtat cu spatele, mergând c\trecol]urile din care veniser\. F\r\ comentariile lui{tefan Tiron momentul ar fi fost recep]ionat, cu toat\senin\tate. Unde îns\ textul face explozie, fiind plinde invective [i acuze, este în Manifestul strâmb, conceputde Cosmin Costina[. Citez dintr-o autoare deosebitde drag\ mie, Marguerite Yourcenar, [i dintr-o cartecare trateaz\ aceea[i problem\, Alexix sau tratatdespre lupta zadarnic\: „Brutalitatea limbajuluicreeaz\ impresia fals\ c\ gândirea pe care o exprim\nu este banal\ [i, l\sând la o parte câteva mariexcep]ii, r\mâne compatibil\ cu un anumit conformism“(Bucure[ti,1994, p.10). Este [i cazul acestui Manifest,unde sunt evoca]i „ jidani, ]igani [i poponari“, darfirul se pierde [i r\mân doar cei din urm\. Ordinea„celorlal]i“, care merg pe linia „dreapt\“ este calificat\drept o ordine fascist\. {tim bine cât de greu cadeacest calificativ, ca [i cel de legionar. Nu [tiu câ]ilegionari or mai fi în via]\ [i nici nu mi se pare c\spiritul mi[c\rii lor prolifereaz\ în prezent. Înschimb, despre comuni[tii de ast\zi nu se pomene[tenimic, de[i avem destui, [i cât se poate de vioi,iar doctrina lor este, din nou, înfloritoare. Or,dac\ ne vor înst\pâni, din nou, cei mai sus cita]i vorfi iar\[i victime. Tot „ceilal]i“ sunt acuza]i c\ nus-au opus crimelor regimului trecut. Dar minoritariisexuali ce au putut s\ fac\? Au fugit sau au devenit,de nevoie, informatori. Sunt apoi mai mult decâtironizate, chiar batjocorite cultura si credin]a„celorlal]i“. Dragi minoritari, fi]i toleran]i! Accepta]idiversitatea! {i dac\ considera]i c\ „exist\ o vremea ie[itului în strad\ cu curul gol“ o pute]i facef\r\ probleme, dar nu cred deloc c\ asta este solu]ia.Tocmai voi, arti[tii, trebuie s\ crede]i în arta voastr\,[i s\ o folosi]i ca suprem argument, exact ca înaceast\ ultim\ Amprent\. Asta este singura solu]iereal\, care poate schimba mentalit\]i.Liana TUGEARU23România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

a r t eDe la început la sfîr[it, filmul se articuleaz\ asemeni uneidemonstra]ii din aproape în aproape, sau asemeni unuiexperiment de laborator, nu unul imprevizibil, cidimpotriv\ unul simplu, dar spectaculos.Ce va urma?România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008NU FAPTUL c\ ofer\ o nou\ variant\ cu corolarecologist a Apocalipsei i-ar putea fi repro[atnoului film al lui M. Night Shyamalan,principalul defect este dat de doctrina faptuluiilustrativ. De la început la sfîr[it, filmul searticuleaz\ asemeni unei demonstra]ii dinaproape în aproape, sau asemeni unui experimentde laborator, nu unul imprevizibil, ci dimpotriv\unul simplu, dar spectaculos. Imediat dup\sau în timp ce întîmplarea se întîmpl\ înCentral Park din NY astfel încît nimeni s\nu rateze efectul, profesorul de liceu Elliot Moore (MarkWahlberg) ]ine o lec]ie avînd ca tem\ omologarea unuifapt natural neobi[nuit precum ipotetica dispari]ie aalbinelor, euristic dovedind impredictibilitatea fenomenelornaturii. Pe tabl\ se afl\ un citat din Albert Einstein, „Dac\albinele ar disp\rea, omul ar disp\rea [i el în circapatru ani de zile.“ Lec]ia are efectul scontat, eleviisunt stimula]i s\ gîndeasc\ [i s\ descopere solu]ii, dar [is\ ia în calcul posibilitatea unui fenomen natural inexplicabil,iar la final recit\ regula de aur a profesorului despreedificarea unui experiment. Ei bine, ie[ind din clas\,Elliot deja se afl\ în mijlocul unei situa]ii, pe care regizorulo va parcurge [tiin]ific, oferind personajului ocazia s\fac\ practic\ în mijlocul unui haos generalizat c\ruiaprofesorul îi g\se[te o aparent\ configura]ie stabil\. Toateora[ele din nord-estul SUA sunt atacate de un agentnatural, de o neurotoxin\ care provoac\ anihilareasistematic\ a unor centri vitali [i sinuciderea în mas\ apopula]iei. Responsabil\ pentru atac este Natura, -faza cu „Rîul, ramul, mi-e prieten numai mie etc“ afost dep\[it\ –, mai precis, vegeta]ia care secret\ neurotoxina[i o deverseaz\ în aer urmînd îns\ o hart\ [i o rutin\,selectînd întîi ora[ele [i grupurile mari pentru a semuta apoi în provincie. Shyamalan parcurge pas cupas demonstra]ia închizînd-o riguros cu un Quod eratdemonstrandum. La final, un om de [tiin]\ invitat într-oemisiune de mare audien]\ ofer\ o posibil\ explica]iea atacului, el n-ar trebui atribuit în vreun fel neglijen]eiGuvernului SUA [i nici unei interven]ii str\ine, unui atacterorist, ci ar constitui un avertisment radical pe careNatura îl adreseaz\ celui mai agresiv organism viu, omul.Moderatorul îl contrazice prob ar\tîndu-i c\ nu exist\decît cazul american, pe cale de consecin]\, Guvernul,Terori[tii etc. pot fi utiliza]i drept ]api isp\[itori. ÎnÎntîmplarea (The Happening, 2008). Regia: M. NightShyamalan. În rolurile principale: Mark Wahlberg,Zooey Deschanel. Gen: Dram\, SF. Premiera în România:13.06.2008. Produs de: 20 th Century Fox Film Corporation.Distribuit în România de: Odeon Cineplex.secven]a imediat urm\toare, teroarea se mut\ în Paris,debutînd aproape în acela[i fel ca în Central Park dinNY, [i ipoteza savantului este servit\ direct. Din aceast\demonstra]ie, filmul nu iese deloc cî[tigat, el devinenu doar clar, ci [i îngrozitor de banal, propagandistic[i ecologistic. Al doilea mare defect care-l apropie demaniera blockbusterelor ]ine de supralicitarea climactic\,la scenele tari. Spre exemplu, Shyamalan are grij\ catoat\ orchestra decibel cu decibel s\-]i bubuie urechilenu care cumva s\ ratezi momentul din neb\gare de seam\,astfel c\ o scen\ impresionant\, filmat\ de jos în sus,cu corpurile care cad de pe schel\ cu o gra]ie sinuciga[\pierde prin [arj\. }ip\tul isteric al fetei din ma[in\ lavederea fructelor m\l\e]e din pomi, spînzura]ii dinPrinceton, unde se afl\ [i una dintre cele mai respectabileuniversit\]i americane, are acea doz\ de isterie dinfilmele B ale anilor ’50 unde ]ip\tul era menit nunumai s\ scoale tot cartierul în picioare, ci s\ exprime[i groaza profund\ [i contagioas\ c\ spectatorul n-ar fisuficient de terifiat. Aproape de fiecare dat\ cînd neurotoxinalove[te, oamenii încremenesc pentru o clip\, excep]ief\cînd tocmai acea persoan\ pe care o alege regizorulpentru a mai transmite un ultim mesaj lucid [i respectivstarea de stupefac]ie pe care spectatorul o tr\ie[te amplificatprin acest raisoneur care mai are la dispozi]ie doar cîtevasecunde de luciditate. În rest, filmul aduce în primplan pove[ti de familie prinse în turbionul creat de hazard,adic\ de „întîmplare“ care poate s\ [i aranjeze, s\ ordonezelucrurile. Alma (Zooey Deschanel), so]ia lui Elliot, afost pe punctul de a avea o aventur\ cu Joey ( M.Night Shyamalan), nu o prezen]\ în carne [i oase, ci ovoce în receptor, iar într-un moment de cump\n\, fratelelui Elliot, Julian (John Leguizano), le încredin]eaz\ fiica,pe Jess (Ashlyn Sanchez), ceea ce responsabilizeaz\ [isudeaz\ cuplul. Cum bine se [tie [i o [tie [i regizorul,dezastrele naturale sunt un liant de neegalat pentrucuplurile aflate în criz\, iar Shyamalan nu se poate ab]inemergînd cu happy-end-ul pîn\ la planingul familial.Decizia de a c\uta locuri cît mai izolate, în inima Americii,dup\ fragmentarea grupului ini]ial, îi conduce pe cei doiso]i împreun\ cu Jess c\tre o proprietate izolat\, a solitarei[i pe jum\tate nebunei Mrs. Jones, excelent interpretat\de Betty Buckley, locul unde se consum\ [i ultimul actal dramei. Regizorul încearc\ s\ recupereze atmosferapatriarhal\, conservatoare a locuin]elor din Sud care maip\streaz\ un aer seniorial, dar [i pove[ti crude. Atmosferaa devenit halucinant\, spectral\ din cauza b\trînei voluntarclaustrate, care impune cu severitate o ospitalitate bizar\,dar mai ales din cauz\ c\, [i aici, „întîmplarea“ se întîmpl\.De altfel, este [i unul din momentele „fericite“ ale filmului,cînd starea de tensiune este creat\ firesc, f\r\ inutileartificii, decurgînd din st\ri, f\r\ a r\spunde unor comenzivizibile din off. Într-un fel, la sentimentul de izolarecontribuie o permanent\ fragmentare a grupurilor peparcursul filmului, eliminarea rînd pe rînd a celorafla]i în competi]ia pentru supravie]uire cre[te tensiuneaspre final, mai ales c\ amenin]area, inamicul nu esteconcretizat, venind pe aripile vîntului. Binevenit\ este[i secven]a ironic\ în care Elliot discut\ cu un arbustde m\rimea unui stat de om [i care st\ cuminte în ghiveciullui dintr-un col] al camerei p\rînd s\ lanseze vibra]iidialogale, arbust care se dovede[te a fi din plastic. Dinp\cate, tocmai genul acesta de evenimente nu le exploateaz\Shyamalan, evenimente menite a reflecta realist psihozageneralizat\ care îns\ transpare grotesc [i neinspirat dinprivirea permanent exoftalmic-r\t\cit\ a lui ZooeyDeschanel închipuind o nevast\ nevrotic\ în pragul uneicrize de nervi sau a unui atac de panic\. M. NightShyamalan a reu[it s\ ias\ din anonimat cu The SixthSense (Al [aselea sim], 1999), urmat de Unbreakable(Indestructibilul, 2000), Signs (Semne, 2002), The Village(Satul, 2004) [i Lady in the Water (Doamna din ap\,2006), filme nu numai inegale ca valoare, dar riscîndadesea s\ alunece spre kitsch-ul bine fasonat al filmuluihollywoodian. Am preferat povestea familiei din Semnepentru modul în care evolueaz\ psihoza într-o celul\de criz\ a unei familii incongruente, cu o not\ de maladiv[i paradoxal de cea mai bun\ calitate, f\cînd abstrac]iede trama SFistic\ cu extratere[trii debarca]i în lanul deporumb al fermierilor [i invadînd planeta, a[a cum amf\cut abstrac]ie în Satul de povestea necreditabil\, înfavoarea medita]iei asupra civiliza]iei [i r\ului, medita]ietrecut\ prin filtrul unei utopii fourieriste, cu un falansterundeva într-un col] uitat de lume. În schimb, povesteadin Indestructibilul [i felul în care a fost moderat\ deregizor mi-a pl\cut, în ciuda amenin]\rilor de tip DieHard prin prezen]a incasabilului Bruce Willis, acompaniatîns\ de un actor de marc\, Samuel L. Jackson. M. NightShamalian î[i joac\ filmele pe muchie de cu]it, la margineacu kitsch-ul ordinar, utilizînd formule de succes carese pot întoarce împotriva sa ca regizor, cum seîntîmpl\ în acest film, dac\ facem abstrac]ie de succesulde pia]\ al produc]iilor lui. Revizitarea anumitor formulesenza]ionaliste (extratere[tri, stafii, supereroi etc.) cu oanumit\ candoare mai mult sau mai pu]in jucat\, uneoricu o fin\ tu[\ parodic\, confer\ o alt\ respira]ielocului comun [i ca [i în filmele lui Tarantino, o partedin ele de-a dreptul consumiste în ciuda diplomei acordatede critic\, superficialul este ridicat la rang de art\. Amsentimentul c\ în cazul lui Shyamalan aceast\ candoares-a epuizat [i sub reclam\ începe s\ se vad\ infinitulpolimorf al filmului indian. •24

Valoarea fiec\rei lucr\ri în parte nici nu maiconteaz\ în acest context, pentru c\, împreun\,ele fac mult mai mult în plan moral decît ar fi dea[teptat, poate, în plan estetic.a r t eTiziano Vecellio da Cadore(1485-1576), Ecce HomoAnonim (sf. sec. XV),Portret de b\rbat cu craniuFrans van Mieris I (1635-1681),B\rbat cu pipa la fereastr\Rosalba Carriera (1675-1757),Portret de femeiePatrimoniu recuperat,la aniversar\PE LA SFÎR{ITUL deceniului [apte,unul sau mai mul]i îndr\gosti]i p\tima[de art\, nu se [tie nici pîn\ acumclar, furau, din Muzeul Brukenthal dinSibiu, opt lucr\ri de pictur\. Au trecutde atunci patruzeci de ani b\tu]i pemuchie, mili]ia epocii s-a alertatcorespunz\tor, Interpolul a prins [i elde veste, dar lucr\rile s-au pierdut prinsubteranele lumii interlope, iar ho]iis-au evaporat [i ei cu mult\ abnega]ie,a[a cum le st\ bine unor ho]i care n-aup\r\sit locul faptei tocmai cu mînagoal\. Ba dimpotriv\, pentru c\ lucr\rilefurate nu erau chiar de ignorat: Moartea Cleopatrei deAnton van Dyck, Ecce Homo, de a c\rui paternitate estesuspectat Tizian, B\rbat cu craniu, atribuit MaestruluiLegendei Sfîntului Augustin, B\rbat cu pipa la fereastr\,semnat de Frans van Mieris cel B\trîn, Portret de femeierealizat de Rosalba Carriera (cu semnul întreb\rii), Portretde b\rbat de Jorg Brew, B\rbat cu hain\ de blan\, apar]inîndunui anonim german, [i Portret de b\rbat de CristophAmberger. Pe c\i întortocheate, demne de naturalapredispozi]ie pentru aventur\ pe care o au toate lucr\rilevaloroase de art\, în anul l998 Serviciul Vamal al StatelorUnite descoper\, cu ajutorul temeinic al Institutului Regalpentru Studii de Istoria Artei din Haga, patru dintrelucr\rile furate cu trei decenii în urm\: Ecce Homo,Portret de femeie, Portret de b\rbat cu pipa la fereastr\[i Portret de b\rbat cu craniu. Dup\ expunerea lor înatriumul B\ncii Mondiale, în cadrul unei expozi]ii maiample, sînt d\ruite, spre repatriere, pre[edintelui de atunci,Emil Constantinescu, aflat în prima sa vizit\ oficial\în Statele Unite ale Americii. Acum zece ani, pe 22 iuliel998, lucr\rile sînt preluate la Aeroportul Otopeni dec\tre reprezentan]ii Muzeului Brukenthal [i ai MuzeuluiNa]ional de Art\, deopotriv\ ca obiecte pre]ioase în sine[i ca dovad\ sigur\ c\ Pre[edintele nu s-a întors de peatît de rîvnitul p\mînt american chiar cu mîna goal\.{i aici se sfîr[ea, cel pu]in în acel moment, povesteapoli]isto-diplomatico-politic\ a celor patru lucr\ri pentrua începe o alta, aceea a reintegr\rii în familia lor de laBrukenthal unde le a[tepta o via]\ muzeografic\ nou\,riguroas\ [i plictisitoare. Pîn\ atunci, îns\, ele au f\cutun scurt popas bucure[tean, într-o expozi]ie oarecumneobi[nuit\ [i în care aveau un regim de exclusivitate.Deschis\ la Muzeul Na]ional de Art\, în spa]iul intim[i cochet al S\lii ceaiului, aceast\ expozi]ie se chema,bineîn]eles, Patru picturi recuperate, expozi]ie ce nuputea fi altceva decît un amestec de ac]iune muzeografic\propriu-zis\, de ac]iune a hazardului pur [i de valorificarecultural-simbolic\ a unui fapt de senza]ie în care patetismulresponsabilit\]ii fa]\ de patrimoniu se întîlnea cu volupt\]ilerare ale norocului gazet\resc. Dac\ dimensiunea muzeografic\a acestei expozi]ii se rezuma doar la faptul c\ ea a fostorganizat\ într-un muzeu, [i nu în unul oarecare, supunîndusetuturor rigorilor derivate de aici, dimensiune asuprac\reia nu are nici un rost s\ mai insist\m, percep]iaceleilalte, ca produs al hazardului, are nevoie decîteva preciz\ri. Avînd în vedere c\ cele patru lucr\riexpuse nu au nici o leg\tur\ între ele, cu excep]iaîmprejur\rii exterioare c\ au fost furate [i, mai apoi,recuperate, împreun\, este în afara oric\rei îndoieli c\aceast\ expozi]ie nu ar fi avut niciodat\ loc în forma încare ea a fost atunci organizat\. A[adar, cum nu un proiectmuzeografic a stat la originea ei [i cum nici inten]iade a demonstra un fenomen istoric sau de a acredita oidee estetic\ nu o tulbura în vreun fel, expozi]ia puteafi citit\, pur [i simplu, ca rod al unei întîmpl\ri. {iindiferent cine ar fi fost curatorul ei nemijlocit, MareleCurator, dac\ i se poate spune a[a, r\mîne, în eternitate,fie ho]ul care, cu decenii în urm\, a dat un senscomun cîtorva lucr\ri care obiectiv nu aveau nici oleg\tur\, fie Serviciul Vamal al Statelor Unite care,prin gestul recuper\rii simultane, a instituit un nou genproxim [i a introdus în destinul fiec\rei lucr\ri un tîlcsupraindividual, fie Pre[edintele însu[i care, preluîndu-leîmpreun\, ca beneficiar simbolic [i exponen]ial, a rev\rasatasupra lor atîta energie subtil\ [i atîta autoritate direct\încît, subit, tablourile au devenit elemente ale unui întreg,de atunci, inseparabil [i obiect al unei solidarit\]i aproapemistice. Oricîte paradoxuri ar fi oferit, îns\, aceast\expozi]ie, Curatorul Unic nu putea fi, totu[i, trinitar;adic\ [i Ho]ul [i Vama [i Pre[edintele. ~n definitiv,Serviciul Vamal este autorul unui simplu gest administrativ;a descoperit o pist\, a f\cut investiga]ii, a g\sit ,,andrisantul“[i a mijlocit întîlnirea. Un simplu act poli]ienesc nu poategenera consecin]e metafizice. Nici Pre[edintele, pîn\la urm\, nu a rev\rsat prea mult din substan]a [i dinpersonalitatea lui asupra celor patru tablouri. Mai întîipentru c\ el nu a fost, în aceast\ împrejurare, decît subiectulunui protocol; a primit oficial [i festiv lucr\rile, le-a pasatapoi, probabil, unui consilier, iar la Bucure[ti le-a restituitmuzeografilor, st\pînindu-[i emo]iile, a[a cum se cuvineunui pre[edinte, cu mult\ grij\. Dar nici în al doilea rîndPre[edintele nu ar fi reu[it s\ influen]eze prea mult via]aprofund\ a lucr\rilor, pentru bunul motiv c\ întrepre[edintele Constantinescu [i cele patru tablouri nu aveacum s\ existe un dialog real [i nu se putea stabili oleg\tur\ puternic\ [i adînc\. Gusturile [i interesele esteticeale Pre[edintelui mergeau în cu totul alt\ direc]ie decîtspre Rena[tere, Baroc sau Rococo. Dac\ ne aducem bineaminte, în Irlanda el dovedea o sl\biciune special\ pentruRadu Varia, drept pentru care a dus cu sine, ca dar, albumulBrâncu[i al acestuia, ap\rut în America, în timp ce autorultocmai se ocupa intens cu demolarea Coloanei... luiBrâncu[i de la Tîrgu Jiu. Nu peste mult\ vreme, EmilConstantinescu descoperea o alt\ stea a artei române[ticontemporane, pe regretatul, ast\zi, Sabin B\la[a, autorulcerurilor pe care zburau îngera[ii de la Scornice[ti [ide la Petre[ti. O lucrare a acestuia, probabil o Elen\ închip de nimfet\ alb\strie, odihne[te, poate, [i acum pela Casa Alb\, adus\ de Bill Clinton dup\ ce o primisela Bucure[ti de la acela[i Emil Constantinescu.A[adar, nici o [ans\ ca unitatea inaparent\ a celor patrutablouri s\ vin\, cumva, din aceast\ direc]ie. Atuncinu mai r\mîne decît o singur\ surs\ a leg\turii tainicedintre ele [i un singur Curator: HO}UL. Con[tient saunu, el a ales acele lucr\ri [i nu altele. Le-a scos din regimullor diurn, din sedentarismul lor previzibil [i mortifiant[i le-a croit un nou destin. Sustrase prin efrac]ie proprietarului,scufundate în tenebra unei indelungi existen]e ilicite,împinse pe drumuri oculte [i constrînse, prin subteraneleutopiilor financiare, la o via]\ anaerob\, cele patru lucr\ri[i-au schimbat sensibil [i regimul lor cultural. Agresiunea,ca [i în via]\, le-a reconstruit fizionomia moral\, a accentuatexperien]a de grup [i a atenuat semnificativ diferen]elespecifice. Prad\ aceleia[i situa]ii-limit\, presupusul Tizian[i prezumtiva Rosalba Carriera devin egali prin e[ecul[i prin victoria comun\, prin ie[irea abrupt\ din lumealor fireasc\ [i prin revenirea, la fel de nea[teptat\, înspa]iul lor anterior. Iar dac\ ele au fost expuse, mai apoi,la Muzeul de Art\, acest lucru se datoreaz\ în primulrînd aventurii pe care au tr\it-o împreun\, faptului c\,asemenea unor fiin]e vii, au reu[it s\-[i redobîndeasc\existen]a normal\ [i libertatea pierdut\. Apoi, în modspontan, ele [i-au identificat [i o ra]iune imediat\ de afi laolalt\, una istoric\ [i una geografic\: acoperind patrusecole de istoria artei (sec XV - XVIII) [i dou\ spa]iiculturale bine individualizate (cel nordic [i cel meridional),cele patru tablouri constituie, într-un fel, chiar metaforadiscret\ a artei europene în ceea ce are ea mai viguros[i mai autoritar. Valoarea fiec\rei lucr\ri în parte nici numai conteaz\ în acest context, pentru c\, împreun\, elefac mult mai mult în plan moral decît ar fi de a[teptat,poate, în plan estetic, iar faptul c\ de zece ani nu s-a maif\cut nici un comentariu în jurul acestui subiect devede[tec\ lucrurile s-au rea[ezat în matca lor fireasc\. •România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200825

m e r i d i a n eOsip MANDEL{TAM(1891-1938)Cad jos din tavan licurici scânteio[i,Mu[te se târ\sc pe cear[aful lipicios,{i, în plutoane, m\r[\luiesc regimenteDe p\s\ri cu picior-lung prin defileu aburos.egiptean,{i pe l\mâioasa Nev\ în fo[netul sec al bancnotei deosut\Niciodat\, niciodat\ vreo ]inganc\ nu mi-a dansat dealean.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200826N|SCUT la Var[ovia, mort în GULAG, lâng\Vladivostok. Poet, prozator, traduc\tor,eseist. Cu intermiten]e, a audiat prelegeriuniversitare la Paris (1909–1910),Heidelberg (1911–1917), iar la universitateapetersburghez\ frecventeaz\ un cursde filologie roman\, f\r\ îns\ a-l ducela bun sfâr[it. Primele versuri le scrie în1906, iar debutul s\u în pres\ dateaz\ din 1910.Editeaz\ volumele de versuri „Piatra“ (1913), Tristia(1922), pe cel de memorii Vuietul timpului (1925).În 1930 scrie A patra proz\, necru]\toare critic\ laadresa regimului bol[evic, iar în 1933 – o invectiv\epigramatic\ la adresa lui Stalin. Peste un an estearestat [i exilat în Uralul de Nord, apoi la Voronej(pân\ în 1937), unde scrie celebrele Caiete de laVoronej, ap\rute postum în 1966. În mai 1938este arestat din nou, murind curând într-o starede prostra]ie, asem\n\toare demen]ei.* * *Nu-i spune nim\nui sub soareCe-ai v\zut – uit\ chiar acum –Pas\re, fric\, închisoare{i înc\ altceva – floare ori scrum.Sau, de cum vei deschide guraLa început de zi subsolar\,Te-ar putea apuca, în[f\caTremur m\runt de cetin\-amar\.Î]i vei aminti vespea de la vil\,De penarul din copil\rie, [ters,Sau de afinele din p\durea fertil\Pe care niciciodat\ nu le-ai cules.* * *Pe v\lurarea apei hârtiei poli]iene[tiNoaptea se îndop\ cu ghigor]i [i al]i pe[ti –Stele tr\iesc, p\s\ruici de cancelarie,Scriu [i tot scriu mici rapoarte, o mie.Oricât ar vrea ele s\ clipeasc\-ntr-o doar\,Pot s\-[i prezinte cererea a repetata oar\,{i la sc\p\r\ri, scriitur\ [i putrezireReînnoiesc mereu permisul de crâcnire.* * *Pisic\ s\lbatic\ – limb\ armean\ –M\ chinuie [i urechea îmi zgârie.Barem în pat coco[at s\ m\ întind:O, febr\, friguri, o, chinuri o mie!19301930Cinovnicu-i stra[nic – mutr\ de saltea,Nu g\se[ti un altul mai jalnic, caraghios,Delegat – mama ta, naiba s\ te ia! –La nici o cale pe armeneascul plai muntos.De te-ai duce învârtindu-te, se mai spune,S\ putreze[ti, în veci fie-]i numele afurisit, –B\trân con]opist, ce-ai furat bani cât încape,Fost gardist, ce ]a-i [ters obrazul p\lmuit.De prive[te-n u[a-ntredeschis\ ceva cunoscut –Ba! – ]ipi cât te ]ine bojocul, – batjocur\, zbire!Mult mai avem s\ tot umbl\m, pân-la co[ciug,Ca f\tucile satului dup\ ciuperci la p\dure?...Fost-am noi oameni, dar ajuns-am omule]i,{i ne sunt menite – confom c\ror categorii? –Doar mi[eleasca, fatala junghietur\ în piept{i un ciorchine din ale Erzerumului* vii.LENINGRAD1930Revenii în ora[ul meu, pân-la lacrimi cunoscut, întoate,Pân\ la nervuri, pân\ la ale copilului „maimu]e“umflate.Te-ai întors aici, a[adar înghite cât mai mult [irepedeUntura de pe[te din fluviale felinare leningr\dene.Afl\ urgent ziulica de decembrie, în care din nouGre]os strop de dohot e mestecat în g\lbenu[ de ou.Petersburg! Eu înc\ nu vreau, nu vreau s\ mor;Tu ai toate numerele mele de telefon nelini[titor.Petersburg! Eu mai am înc\ multe, multe adreseLa care voi g\si ale mor]ilor glasuri stinse, funeste.Eu tr\iesc pe o scar\ neagr\, [i în tâmpl\, de ori omie,M\ love[te, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul desoneie,{i noaptea-ntreg\ a[tept oaspe]i scumpi s\ vin\ pec\r\ru[\,Noapte-ntreag\ mi[când din c\tu[ele l\n]i[orului dela u[\.1930* * *Cu lumea imperial\ n-am fost legat decât doarcopil\re[te,M\ temeam de scoici, la gardi[ti priveam pe subsprâncene,Încât nu-i sunt dator nici cu un strop din sufletu-mi,fire[te,Oricât m-a[ chinui s\ seam\n cu str\ine [i gravespecimene.Cu prosteasc\ importan]\, sup\rat, în c\ciul\ decastor, ud\,Eu nu am stat sub al b\ncii petersburgheze porticPresim]ind viitoarele cazne, de la urletul faptei derevolt\,Fugeam spre nereidele mele, nereide, de la NeagraMare,{i de la divele epocii, de la europene-n ]inut\dezinvolt\ –Ce de-a jen\, durere am mai tras, ce de-a obid\chinuitoare!Deci, de ce [i pân\ ast\zi \st ora[ îmi mai apas\dominatorGânduri [i sentimente, în baza unui drept de demult,abolit?De la incendii [i geruri el devine mai obraznic,impilator –Tot mai vanitos, mai blestemat, mai g\unos, maiîntinerit!Oare nu de aceea c\, pe-o ilustrat\ din copil\rie, amv\zutCum arat\ Lady Godiva**, coama-i ro[cat\ în vânt,fierbinte,Mai repet, ca pentru sine, surdinizat, tot mai stins,revolut:– Lady Godiva, adio... Eu, Godiva, mai ]in, mai ]inminte?...1931* * *{i noaptea asta, ajut\-mi, Doamne, s\ r\mân viu,C\ci m\ tem pentru via]\, pentru roaba ta anume...De tr\ie[ti în Petersburg – parc\-ai dormi-ntr-unsicriu.1931* * *Genele-nghimp\. În piept – lacrim\-n clocot.Presimt f\r\ fric\, va fi furtun\, vuiet [i ropot.Cineva str\in m\ tot gr\be[te orice a uita,E sufocant – dar, totu[i, pân’ la moarte s\ tr\iesc a[vrea.De pe scânduri ridicat la-ntâiul sunet ce-a r\sunat,S\lbatic [i somnoros mai privind în jur, amânat,Uite c\ puf\icu]a cânt\ un zgrunzuros refrenLa ceasul, când peste-nchisoare se-nzore[te tern.1931* * *Pentru suprema semin]ie uman\,Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,Eu am fost lipsit de cup\ la al str\bunilor osp\],{i de veselie lipsit, [i de onoare.Pe umeri mi se arunc\ câinele-lup,Dar dup\ sânge eu nu sunt lup peste vreme:Mai bine, ca pe o c\ciul\, m\ b\ga]i în mâneca{ubei fierbin]i din stepe siberiene...Ca s\ nu v\d nici frico[i, nici noroi vâscos.Nici însângerate coaste în roate;Ca s\-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,În ale lor primordiale frumuse]i codate.

m e r i d i a n eDu-m\ în noapte, unde curge Enisei{i pinul ajunge pân\ la stele lucide,Pentru c\, dup\ sânge, eu nu-s lup peste vreme{i pe mine doar cel egal mie m\ va ucide.1931, 1935* * *Nu, nu am cum m\ ascunde de marele fleacDup\ al Moscovei spate de surugiu,Eu sunt o vi[inea de tramvai din groaznicul veac{i de ce mai tr\iesc – nu mai [tiu, nu mai [tiu...Împreun\ cu tine ne-om duce cu „B“ [i cu „A“,S\ vedem cine va fi primul s\ moar\,Pe când dânsa ba se zgribule[te ca vrabia,Ba cre[te ca aeriana tort\ în var\.{i abia de reu[e[te de la col] a m\ amenin]a:Tu – cum dore[ti, îns\ eu sunt gata a risca!Oarecui nu-i va ajunge c\ldur\ din m\nu[a saCa s\ înconjoare Moscova, curv\ sadea.MINCIUNAÎn mân\ cu lumânare fumegând a venin,Intru în izba minciunii cu [ase degete***:Ia s\ privesc [i eu la tine, pe îndelete,C\ci va trebui s\ stau în co[ciugul de pin.1931Iar ea, de sub lavi]\, unde-mi scoate, cuminte,Ciuperci s\rate, marinate,Iar ea din burice de prunci, r\sucite,Îmi pune fiertur\ dinainte.De-oi vrea, zice, a[ putea s\-]i mai dau. De-oi... –Ei, dar eu nici c\ suflu, nu-s bucuros.Zbughi! spre prag, dar, vai, dureros,Ea mi se-nclea[t\ în um\r, trâgându-m\-napoi.P\duchi [i pustiu e la ea, [oareci [i nici un – pis! –Semidormitor, semicazarm\, semiînchisoare...Nu te uita, e gustoas\, gustoas\ exotica mâncare...C\ci, cumetre, [i eu sunt la fel, gustoas\. Nimic dezis...1931* * *– Nu, nu e migren\, – dar d\ un creion mentolat [i tu, –Nici duh languros de pseudoart\, nici de vopsele învesel spa]iu-atu!Via]a în troac\ începu cu o graseiat\ umed\ [oapt\,Continuând cu molateca fumegare a lampii cu petrol,mioap\.Undeva la vil\, apoi în h\]i[ silvan orecum întristat,Dintr-o dat\ nu se [tie de ce ea izbucni în pojarliliachiu-fluturat...– Nu, nu e migren\, – dar d\ un creion mentolat [i tu, –Nici duh languros de art\, nici de vopsele în veselspa]iu-atu!De aici încolo, prin sticle colorate, mijindu-m\, v\ddestul de ciudat:Cerul, ca buzduganul, amenin]\tor, p\mântul, ca unple[, ro[cat...Mai încolo – înc\ nu-mi amintesc – mai departe-i caun film, la ruptur\:Miroase pu]in a smoal\ [i, se pare, a putred\, poatec\ de pe[te, untur\...Nu, nu e migren\, ci frigul de spa]iu, de infinitasexuat simbolic,{uierat de tifon sfâ[iat, plus de chitar\ bubuitcarbolic.1931* * *Basta cu triste]ea! În sertar s\-ascundem hârtia!Din ziua asta-s bântuit de-un demon demn în toate,De parc\, sp\lând-mi r\d\cina p\rului cu [ampon,m\iestria{i-o demonstr\ frizerul Fransoise, fran]uz-fârtate.Pun r\m\[ag c\ înc\ nu am murit{i, ca un jocheu, pe propriul cap jur,Voi mai pune probleme, înzecit,Pe pista hipodromului, jur-împrejur.}in minte, acum e treizeci [i unu,An minunat ce-nflore[te în m\lini, b\lan,C\ s-au maturizat râmele dup\ ploile de-acu{i Moscova-ntreag\ plute[te pe b\rci spre liman.Nu te nelini[te[ti. Ner\bdarea – e un lux,Cu-ncetul o s\ iau viteza mea de gra]ie, –Cu pas glacial vom ie[i spre drumeagul de sus, –Eu mi-am p\strat distan]a, din sta]ie în sta]ie.1931* * *Acolo, lâng\ scalde, e o fabric\ de hârtie{i vaste gr\dini, parcuri verzi, fo[nitoare,Pe râul Moscova exist\ [i o mondo-vorb\rieCu creste de odihn\, cultur\ [i ape neminerale.Ast\ birocra]ie fluvial\ slab\ de piept, cât [apte,Plictico[i-neplictico[i, ca halvaua, tupilatele holmuri,Ca [i cum ]in de naviga]ie matele m\rci [i ilustrateSpre care gonim, cu care gonim pe-acvatice drumuri.Anna Ahmatova [i Osip Mandel[tamDe cum v\zu ocaua, fluviului Oka i s-a-ntors pleoapa,De aia [i sufl\ vântule]ul pe Moscova-r\u.Surioarei Kleazyma genele prind a i se-ndoi, a i sepleca,Motiv pentru care pe Iauza plute[te un r\]oi cenu[iu.Pe Moscova-râu amiroase a clei po[tal, cam amar,Se interpreteaz\ Schubert în megafoane-c\pitane.Pe raze, apa-i ca pe ace [i v\zduhul e mai firav chiarDecât pieli]a de broasc\ a înaltelor, coloratelorbaloane.1932Traducere [i prezentare deLeo BUTNARU_______*Erezum – fostul Theodosiopolis bizantin, devenitarmean sub numele de Karin (sec. X), ast\zi – în TurciaOriental\.**Lady Godiva – so]ia grafului Coventry, cea cântat\de poetul Alfred Tennyson (1809-1892).***Una din poreclele lui Stalin era „[asedegete“.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200827

m e r i d i a n ePân\ nu s-a înapoiat, l-am v\zut ap\rând îndep\rtare pe Flores zâmbind tot, rubicond,sub bra] cu nelipsita lui serviet\ de piele încare-[i transport\ partiturile.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200828CÂND, ÎN 1995, fiind pentru prima oar\ în Brazilia,i-am cunoscut pe Jorge Amado [i Zelia Gattai laBienala C\r]ii din Rio de Janeiro, mi-au spus c\,dac\ m\ vor duce pa[ii (avioanele...) pân\ în Salvadorde Baía ( pe române[te, Bahia), s\ le dau unsemn [i s\ merg s\-i vizitez. Nu am fost traduc\toarealui Jorge Amado – altfel, multiplu tradus întrecut în toate ]\rile din Estul Europei, ca [i, evidentîn România – , dar m-a mi[cat simpatia evident\pentru ]ara mea [i spontaneitatea invita]iei. {i într-adev\r,dup\ un periplu prin câteva state ale RepubliciiFederative Brazilia – periplu facilitat de scriitorul, de ast\dat\ „al meu“, Antônio Olinto, [i editorul s\u Leonídio Balbinoda Silva – iat\-m\ [i în Salvador, considerat leag\nul „desc\lec\rii“portughezilor în viitoarea lor colonie de pe malul Atlanticului.La telefonul pe care, destul de intimidat\, l-am dat, mi-ar\spuns chiar romancierul, invitându-m\ pentru a doua zi,„la ora 4 pentru c\ la 5 va veni o delega]ie de scriitori dinPortugalia“. Adresa, Rua Alagoinhas (Rio Vermelho), 33.Strada urc\, atinge un mic platou, apoi coboar\. Amfost derutat\ de numerotarea caselor: din locul de undefusesem îndrumat\ s\ încep urcu[ul, numerele erau de 2-300,în ordine cresc\toare, [i nu vedeam în nici un chip apropiindusenum\rul 33. Mi se spusese îns\ c\ locuin]a lor avea dou\u[i de intrare gemene, ambele ornate cu bine-cunoscutelepl\ci de faian]\ (azulejos), dar care, spre deosebire de celeportugheze, reprezentau exemplare din fauna brazilian\:papagali, tucani, maimu]ici etc. Astfel c\ pân\ la urm\ amreperat casa cu num\rul 33, pierdut\ parc\ printre celelaltecu numere mult mai mari. Misterul avea s\ mi-l dezlege curândDoamna Zélia Gattai: „Lui Jorge nu i-a pl\cut num\rul pe careni-l atribuise municipalitatea, a[a c\ [i l-a ales singur!“Am fost imediat primit\ în familia lor ca o veche prieten\.Jorge mai avea doi musafiri, scriitori brazilieni îns\, caremi-au pus multe întreb\ri („Revolu]ia“ noastr\ mai era înc\destul de recent\). De[i îl [tiam vechi comunist, nu m-am sfiits\ spun ce aveam (cu to]ii, pe atunci) pe suflet. Jorgeasculta cu aten]ie, nu a p\rut deloc deranjat de considera]iilemele. Iar Zelia se comporta fa]\ de mine ca o m\mic\ grijulie,spunându-mi de la început: „Poveste[te-ne via]a ta“. M-afrapat faptul c\ Jorge era perfect la curent cu tot ce i setradusese în România, ba chiar cuno[tea [i numele ultimeitraduc\toare. Când s-a apropiat ora 5, m-am ridicat ca s\ plec(de[i începuse una din acele ploi tropicale toren]iale, dar carenu dureaz\ în general mai mult de o jum\tate de or\ la fiecarerepriz\). „Mai stai, mi-a spus Jorge. Portughezii [i-au decomandatvizita“. {i am mai stat aproximativ o or\ (în care timp a fostrândul Zeliei s\-mi „povesteasc\ via]a lor“, s\-mi arate fotografii,s\-mi ofere c\r]i, sub privirile îng\duitoare ale lui Jorge) pân\când s-a anun]at fizioterapeutul [i am plecat.Zelia Gattai, care a început s\ publice la peste 60 de ani,mai ales amintiri din copil\rie (era fiica unor mode[ti emigran]iitalieni) [i din peregrin\rile prin lume (militant\ pro-comunist\[i ea, l-a urmat pe Jorge Amado în c\l\toriile sale în URSS [iîn ]\rile satelite, cuplul stabilindu-se un timp în Cehoslovacia,fiind persone non gratae în Brazilia condus\ în acea perioad\de o junt\ militar\ de dreapta). Scrierile ei v\desc o prospe]ime,o tinere]e, o c\ldur\ uman\ [i o dragoste pentru semeni chiaratunci când îi erau ostili, [i-i dezv\luie mai ales darul de a privilumea [i oamenii cu umor, cu „gr\untele de sare“ indispensabilpentru cine, îmb\trânind, nu se „în\cre[te“. S-a stins din via]\la 91 de ani, în mai 2008, la [apte ani dup\ plecarea lui Jorge,„iubirea ei de o via]\“ tr\it\ din plin în doi, ca [i cum ar fifost unul singur. În amintirea bucuriei pe care mi-au d\ruit-oîn acea dup\-amiaz\ luminoas\ în pofida [uvoiului ce sepr\v\lea din cer, voi reda mai jos dou\ scene din volumulChão de Meninos („P\mântul copiilor“) ap\rut în 1992 [idedicat „Lui Jorge, la 80 de ani, cu dragoste“.Personajul este un renumit compozitor paraguaian,Asunción Flores, autor, printre altele, al unei piese denumiteIndia care la epoca respectiv\ se bucura de un imens succesîn Brazilia, fiind mereu transmis\ la radio. Compozitorul,prieten al lui Jorge Amado, venise la Rio de Janeiro pentrua-[i încasa ni[te drepturi aferente acestei piese. Replicile încaractere italice reproduc spusele compozitorului în spaniol\.Zelia GattaiP\m`ntul copiilorAsunción în BraziliaAvionul sosise demult, pasageriideja verifica]i treceau pe lâng\ noicu bagajele, dar Asunción nu maiap\rea, nici nu d\dea semn de via]\!Ce s-o fi întâmplat? Letelba s-a duss\ se informeze la vam\. Pân\ nus-a înapoiat, l-am v\zut ap\rând îndep\rtare pe Flores zâmbind tot,rubicond, sub bra] cu nelipsita luiserviet\ de piele în care-[i transport\partiturile. În cealalt\ mân\ ]ineaimensa vaz\ ceh\ [pe care fuseserugat s\ i-o aduc\ Zeliei dinCehoslovacia, n.tr.] de care nu sedesp\r]ise în toat\ c\l\toria, dup\cum mi-a povestit dup\ aceea,temându-se s\ nu se sparg\. Venealini[tit, cu zâmbetul deschis pefa]a rotund\, cu chelia str\lucitoare.De ce întârziase? Prostii! Detaliuf\r\ importan]\: pur [i simplu nuavea viz\ de intrare în Brazilia.Niciodat\ nu-i trecuse prin cap c\i-ar fi fost necesar\. În lipsa unuidocument legal, poseda totu[i scrisoride acreditare [i virtu]i la fel de bune,valabile pentru Brazilia, unde nimicnu e imposibil: zâmbet, glum\,simpatie [i succesul cântecelor lui.Fusese suficient s\-[i decline condi]iade compozitor iubit în Brazilia: SuntAsunción Flores, autorul Indiei. Câtdespre ditamai vaza, a lansat o glum\plin\ de haz: Un mic cadou pentruo brune]ic\ de care sunt a[teptat ... Autorul Indiei?Poli]istul a început s\ tremure, l-a chemat pe [efulv\mii ca s\-i prezinte pe „omul cu India“ [i, înscurt timp, Asunción a devenit vedet\, înconjuratde admiratori: astfel c\, la un semn, por]ile Brazilieis-au deschis pentru el.Turi[tiiAsunción î[i uitase slipul în casa lui Pita Pinheiro,unde luase masa de prânz, într-o duminic\. Înaintede ora mesei fusese la plaj\ [i-[i l\sase slipul s\se usuce în casa prietenului s\u. Vrând s\ mai fac\o baie în mare, l-a invitat pe James [fratele lui JorgeAmado, n.tr.] s\ mearg\ cu el în apartamentul undeluase prânzul. F\r\ s\-[i aminteasc\ etajul, ajungândla doi, Asunción a declarat: Aici e, a coborât [i asunat la u[\. Le-a deschis un domn în vârst\. Pitae acas\?, a întrebat Flores. Am venit dup\ costumulde baie. B\trânelul n-a în]eles nici o iot\ dar,politicos, i-a poftit s\ intre. E tat\l lui Pita, l-ainformat Asunción pe James.„Tat\l lui Pita“ [i-a reluat ziarul pe care-l pusesepe mas\ înainte de a deschide u[a [i s-a a[ezat întrunbalansoar, lâng\ radio, ascultând muzic\, cuun ochi la ziar [i cu cel\lalt la vizitatori. Niciso]ia lui Pita nu-i acas\? B\trânelul a zâmbit, binecrescut.F\r\ s\ mai spun\ nimic altceva, Asuncións-a hot\rât s\-[i caute singur slipul, a intrat într-ocamer\, a deschis mai multe sertare, a r\scolit prinruf\rie, f\r\ s\ g\seasc\ ce c\uta. În al doileadormitor a repetat opera]ia, tot f\r\ rezultat. B\trânelull-a înso]it în c\ut\rile lui, în t\cere, doar observândce se petrecea. Atunci Flores s-a decis s\ a[teptepe careva din cas\, care s\ [tie unde se afla obiectulcu pricina. „Tat\l lui Pita“ s-a înapoiat la balansoar[i la aparatul de radio. În fructiera de pe mas\, oZelia Gattai [i Jorge Amado `n 1995creang\ de banane bine coapte i-a atras aten]ia luiFlores. Ce-ai zice s\ mânc\m ni[te banane, James?James nici nu voia s\ aud\ de a[a ceva, dorea numais\ plece cât mai repede, preocupat de deranjul pecare cel\lalt îl f\cuse în cas\, în c\utarea sa zadarnic\.Dar de vreme ce James nu voia s\-i ]in\ companie(Cum se poate s\ nu-]i plac\ fructele?), Asuncióna început, lini[tit, s\ devoreze bananele, unadup\ alta, pân\ ce a ajuns la sfâr[itul ramurii.B\trânelul doar privea.Zgomotul unei chei în u[\ i-a însufle]it: în finesosea Pita. Dar nu era propriu-zis Pita cel care aintrat, în fa]a lor a ap\rut un domn necunoscut,st\pânul apartamentului care era – au aflat dup\aceea – nici mai mult, nici mai pu]in decât inspectorde poli]ie. V\zând pe cei doi str\ini tol\ni]i înapartamentul lui, gr\mada de coji de banane pemas\, musculi]e zburând deasupra lor, fructieragoal\, intrigat de invadarea intimit\]ii sale, cu fa]aîncruntat\, l-a întrebat pe b\trân:- Cine-s \[tia?- Turi[ti! a r\spuns b\trânelul, surâzând.În timp ce-[i informa ginerele în leg\tur\ cuintru[ii, radioul a început s\ cânte muzica luipreferat\. A m\rit volumul, [i India a invadatînc\perea cu melodia sa nostalgic\.- India, cântecul meu! a anun]at Asunción,sculându-se în picioare, ar\tând spre aparatul deradio.A fost suficient ca s\-i salveze din încurc\tur\.S-au salvat sufletele din purgatoriu.Angajamente urgente îl a[teptau pe AsunciónFlores la Buenos Aires. ... Al\sat în urm\ o gr\mad\de prieteni care s-au ad\ugat mul]imii de admiratoriai autorului Indiei.Traducere [i prezentare deMicaela GHI}ESCU

m e r i d i a n e~n preg\tire• Dup\ Omul cu masc\ de fier `n care juca rolul luiPorthos [i Contele de Monte Cristo, realizat pentru televiziunede Josée Dayan, Gérard Depardieu `l va incarna [i peautorul Celor trei muschetari `n filmul Semnat Dumasde Saffy Nebbou. Adaptat dup\ piesa creat\ `n 2003 deCyril Gely [i Eric Rouquette la teatru Marigny, cu maresucces de public, filmul are ca subiect raporturile complexedintre scriitor [i „negrul“ lui, Auguste Maquette, interpretatde Beno`t Poelvoorde.• Josh Hartnett, Eva Mendes [i Ben Kingsley vorfigura pe genericul filmului Regina Sudului, adaptare aromanului omonim semnat de Arturo Perez Reverte (tradus[i la noi, `n Biblioteca Polirom). Povestea plin\ de suspensea unei tinere ce se infiltreaz\ `ntr-o re]ea de narcotrafican]ipentru a r\zbuna moartea iubitului ei va fi regizat\ deJonathan Jakubowicz, care a anun]at c\ film\rile vor `ncepe`n septembrie, `n Mexic [i `n Spania.• Nine, comedia muzical\ inspirat\ din Opt [i jum\tate,pe care o preg\te[te Rob Marshall, are o distribu]ie devedete multipremiate – Penelope Cruz, Marion Cotillard,Catherine Zeta-Jones, Sophia Loren – care vor asigurasuccesul fimului. Doar Javier Bardem (Oscarul pentru celmai bun rol secundar, ob]inut pentru presta]ia din NoCountry for Old Man al fra]ilor Coen) a refuzat, nu se [tiedin ce motive, s\ li se al\ture.• La toamn\, Eric Cantona va interpreta rolul unuipo[ta[ pasionat de fotbal `ntr-un film de Ken Loach despresuporterii echipei Manchester United (club la care fotbalistulfrancez a jucat timp de cinci ani). Sir Alex Ferguson,antrenorul Diavolilor ro[ii, a fost angajat de echipa filmului`n calitate de consultant pentru scenele de preg\tire ajuc\torilor [i reconstituire a unor palpitante faze demeci.• Robert Moresco, produc\torul filmului de succesMillion Dollar Baby, crede c\ a g\sit un subiect bun:biografia Alinei Fernández Revuelta, fiica pe care FidelCastro a avut-o `n 1956 dintr-o leg\tur\ amoroas\ avut\pe c`nd conducea frontul democratic-revolu]ionar cedeclan[ase ac]iunea armat\ pentru preluarea puterii. Femeiaa fugit din Cuba `n 1993 deghizat\ `n turist\ spaniol\ [inu a ezitat s\ vorbeasc\ `n lumea liber\ despre regimuldictatorial al tat\lui ei.Tat\l despotic• Literatura noilorgenera]ii ie[ite din s`nulemigran]ilor aduce un aerproasp\t `n b\tr`nele culturieuropene. Nu doar dinmotive de corectitudinepolitic\, ace[ti tineri scriitori[coli]i `n limba ]\rilor deadop]ie devin vedete literare`n Fran]a, Anglia [i Spania.E [i cazul lui Najat ElHachmi, n\scut\ `n 1979`n Maroc [i venit\ cu p\rin]ii`n Catalonia la 8 ani.{colarizat\ `n limba catalan\,a c`[tigat la 17 ani un concursliterar pentru liceeni [i adebutat editorial `n 2004cu volumul Jo també sóc catalana ({i eu s`nt catalan\) `ncare `[i poveste[te propria experien]\ de copil de emigran]i.Acum lucreaz\ ca func]ionar municipal la Barcelona [ia publicat recent la prestigioasa editur\ Planeta un nouroman, L^últim patriarca, recompensat cu cel mai valoros([i ca sum\) premiu pentru literatura catalan\ - PremiulRaymond Lulle. Eroul principal al c\r]ii e un marocan`nc\p\]`nat [i despotic cu mama, surorile, so]ia [i fiica lui.Emigrat `n Catalonia, unde `[i aduce [i familia, eldevine alcoolic, dezechilibrat [i `[i terorizeaz\ apropia]ii.Pentru a se proteja de opresiunea familiei patriarhale [iislamice, fata lui `[i caut\ refugiul `n c\r]i, `nainte de aavea curajul s\-[i c`[tige libertatea de femeie a secoluluiXXI. Comparat\ `n „La Vanguardia“ cu britanica ZadieSmith (tradus\ [i la noi, la Ed. Corint, de Alina Scurtu, cucele dou\ masive romane ce i-au adus faim\ - Din]i albi[i Despre frumuse]e), Najat El Hachmi e considerat\ omare povestitoare, care [tie s\ dea autenticitate personajelor[i s\ construiasc\, f\r\ excese melodramatice, o tram\impresionant\.Informa]ie [i fic]iune• Scriitorul britanic Gordon Burn are 60 de ani [i[i-a `nceput cariera ca jurnalist autodidact, public`ndcronici sportive [i ale unor evenimente artistice popularela mai multe publica]ii, `ntre care [i „The Guardian“sau „Rolling Stone“. Apoi a publicat mai multe c\r]idespre fapte diverse ce f\cuser\ v`lv\, precum Somebody^sHusband, Somebody^s Son (despre „Spintec\torul dinYorkshire“) sau Happy like Murderers, consacrat\cuplului Fred [i Rosemary West. ~n 1991, Gordon Burn[i-a publicat primul roman, Alma Cogan, `n care `[iimagineaz\ via]a pe care ar fi putut s\ o aib\ aceast\c`nt\rea]\ moart\ prematur `n anii ^60 – carte pentrucare a primit premiul Whitbread de debut. Au urmatalte dou\ romane `n care realitatea e o component\important\ – Fullalove (1995) [i The North of EnglandHome Service (2003), iar de cur`nd a publicat, la edituralondonez\ Faber, o nou\ carte, Born Yesterday. TheNews as a Novel, inspirat\ din evenimentele ce aumarcat vara 2007 `n Marea Britanie. Explor`nd limiteledin ce `n ce mai vagi dintre informa]ie [i fic]iune,jurnalistul-romancier reflecteaz\ asupra faptului c\actualitatea, chiar dac\ mereu `nnoit\, nu e „n\scut\ieri“, ci are r\d\cini profunde, iar informa]ia d\ na[terela specula]ii [i manipulare. Romanul se bazeaz\ peevenimente [i personalit\]i reale ce au ]inut prima pagin\a ziarelor acum un an: plecarea de la putere a luiTony Blair [i laborioasa ascensiune a lui Gordon Brown,primele agita]ii ale divor]ului lui Paul McCartney,dejucarea de c\tre un bagajist a atacului terorist de laaeroportul din Glasgow, h\r]uirea de c\tre paparazzi• Maestrul romanului britanic de anticipa]ie social\James Graham Ballard [i-a cucerit cu cele 30 de volumepublicate un statut de autor-cult. N\scut `n 1930 laShanghai, s-a stabilit `n Anglia la 16 ani, iar un deceniumai t`rziu debuta editorial. ~n anii ^70 a publicat maimulte best-sellers `ntre care T`rgul de atrocit\]i [i Crashau fost ecranizate de Cronnenberg. De mare succes s-au bucurat [i c\r]ile autobiografice Imperiul soarelui[i Bun\tatea femeilor, precum [i romanele mai recenteMillenium People [i S\ vin\ domnia noastr\. ~n ceamai nou\ carte a lui, Miracolele vie]ii (Ed. FourthEstate), scriitorul aproape octogenar `[i poveste[te via]a[i re`nvie epoci revolute, cu un talent de povestitorce umple de exclama]ii cronicile literare. „The DailyTelegraph“ consider\ autobiografia lui J. G. Ballard„cea mai bun\ oper\ de acest tip scris\ de un autorbritanic contemporan“, `n special evocarea copil\riei[i adolescen]ei la Shanghai unde tat\l lui conducea ofilatur\ de bumbac [i unde, dup\ invazia japonez\• Scriitorul american Gore Vidal (n. 1925) are `nbibliografie peste 40 de titluri – romane, eseuri, piesede teatru [i romane poli]iste publicate sub pseudonimulEdgar Box – dar aceast\ oper\ nu e de nivelulmarilor s\i contemporani Truman Capote, NormanMailer, Saul Bellow, Philip Roth sau John Updike.Provenind dintr-o familie de politicieni boga]i, Vidal atr\it de la `nceput `n sfera monden\ american\, iar dup\ce s-a f\cut cunoscut ca scriitor, a `nt`lnit multe celebrit\]iinterna]ionale din lumea literar\, a filmului, televiziunii[i politicii. De aceea memoriile lui – r\ut\cioase [i plinede indiscre]ii – promiteau s\ fie foarte interesante.Un prim volum, Palimpseste, a st`rnit nu pu]ine scandaluridatorit\ viziunii mordante asupra unor personalit\]i[i s-a v`ndut ca p`inea cald\. La 83 de ani, Gore Vidala publicat un al doilea volum de memorii, Cu aproxima]ie,`n care tonul s-a mai `ndulcit. Se vede c\ e capabil `nc\s\ mu[te, dar nu prea mai are chef s\ o fac\. Moarteacompanionului s\u Howard Auster, dup\ 53 de anide convie]uire, i-a `nmuiat sarcasmul, dar ceea cepoveste[te despre Tennessee Williams, Fellini, GretaGarbo, Paul Newman, Nureev, Graham Greene, ArthurMiller, Bellow [i mul]i al]ii e de tot interesul. De[i `[ip\streaz\ snobismul aristocratic, nepierz`nd nici o ocazies\-[i aminteasc\ originile [i `nrudirea cu Jackie Kennedy,propriile candidaturi pentru Congres [i succesele literare,se simte `n acest al doilea volum o triste]e a sf`r[ituluiAutobiografia lui J. G. BallardMemoriile lui Gore Vidala iubitei prin]ului William [.a. Istoriile romanului seramific\ [i se `ntre]es, personajul principal, Burn `nsu[i,c\ut`nd leg\turile ascunse `ntre persoane, interese, epoci[i locuri diferite pentru a releva o geometrie a panoramei.N\scut ieri – scrie „The Times Literary Supplement“– e un roman str\lucit [i tulbur\tor, ce aminte[te deopera lui Don DeLillo, [i, de[i poate p\rea o proz\documentar\, ambiguitatea amestecului de informa]iede actualitate [i fic]iune e minu]ios calculat\.din 1937 [i apoi atacul de la Pearl Harbor, familia aavut mult de suferit, fiind internat\ `ntr-un lag\r. P\r\sireaChinei [i `ntoarcerea `n Anglia `l g\sesc pe b\iatul de16 ani, trecut prin teribile experien]e – s\r\cie,foame, moarte, violen]e – maturizat [i cu o con[tiin]\a precarit\]ii vie]ii ce-i va marca `ntreaga oper\ defic]iune. Anglia de dup\ r\zboi e evocat\ din aceast\perspectiv\ iar lectura lui Freud [i apropierea desuprareali[ti `l `nstr\ineaz\ de mentalitatea clasei medii,c\reia `i apar]ineau p\rin]ii lui. Studiaz\ medicina laCambridge, descoper\ revistele SF [i `ncepe s\ practiceacest gen, convins c\ e „veritabila literatur\ a secolului20“. Pasajele cele mai emo]ionante din Miracles ofLive: Shanghai to Shepperton s`nt cele consacrate so]ieilui, Mary, [i celor trei copii, gra]ie c\rora a cunoscutbucuriile vie]ii de familie de care nu avusese parte `ncopil\rie: „Anii `n care m-am ocupat de cre[terea copiilormei au fost cei mai ferici]i [i `mbog\]itori din via]\ [imi-au dat mai multe satisfac]ii dec`t succesul literar.“apropiat, iar sub poza elegant\ – un om singur, carenu mai e c\utat [i ale c\rui cuno[tin]e s`nt mai toate„dincolo“.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200829

a c t u a l i t a t e a-„ARDE, doamne, din adâncuri/ Pleavaoaselor r\mase/ Adunat\-n patru scânduri/Putrede, [i toate roase.// {i o punelaolalt\/ Cu t\cutul din durere,/ Ca s\vezi de se mai ceart\/ Cu minciuna dint\cere.// {i te rog, `nseamn\ locul/ Undetreptele sunt puse/ Pân\ nu se stingefocul/ {i durerile nu-s duse.// Arde,doamne, câte toate/ Au r\mas neputrezite/~n cenu[a de la moarte/ S\ nu mai fie tr\ite.// Spaimalor f\-o pierdut\/ Sau de nu, o r\t\ce[te/ Poate vine [ise culc\,/ S\ vedem cine-o treze[te?// Arde, doamne,necredin]a/ A[ezat\-n vârful sc\rii/ {i arunc\-n h\uc\in]a/ De la lacrima t\cerii“. Stimate domn, citescdin timp `n timp versurile pe care mi le trimite]i cun\dejdea unui ajutor, de publicare, de scoatere la lumin\.Nu fac decât s\ pun sub privirile cititorului, [i el singuratic,neputincios [i nepriceput la facerea de bine. A citi dincând `n când câte-o rug\ciune, este [i aceasta o facerede bine. Cu tandre]e, `ntru mângâierea celui ce se crederisipit [i de nimenea cules, vremea trecându-i-se, crededumnealui, f\r\ bucuria unei c\r]ulii, pentru nepo]i.S\-l ]in\ pe mo[ul `n raftul bibliotecii [i s\-[i aminteasc\de str\daniile vie]ii lui. Credin]a domniei voastre,cum c\ cheile acestei fapte ar fi aici, la mine? G\sireaunui editor? Mai multe condeie l\murite asupra fenomenuluicare sunte]i, care s\ v\ transcrie versurile `ntocmai cumle-a]i scris, cum le-a]i rostit. S\ apuc\m ziua aceea debucurie cuviincioas\ când lumea dintr-o libr\rie timi[orean\s\ v\ `mbr\]i[eze `ndelung. Pân\ atunci, `n]elesul `n\bu[ital cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular:„Cu toat\ neputin]a dorin]elor mele, pline cu t\cutultimpului trecut [i ne-n]eles de mine. Târziul blestematm\ cheam\ se ies la lumina t\cutului din mine. Blestemulneputin]ei m\ mu[c\ din m\runtaie ca o fiear\, f\r\s\-i simt durerea. Neputin]ele mele vâslesc `n necunoscut.Slav\ ]ie neputin]\ bolnav\ de `nc\p\]ânare. Cu toat\stima.“ (Gh. Muscoi, Timi[oara) Pentru `nceput, dingrupajul trimis nou\ de curând, am ales un singur poem,Fericire II, pentru a-l supune aten]iei eventualului cititor.Câteva date de recunoa[tere. N\scut `n Pite[ti acum28 de ani, a]i urmat liceul teoretic „Ion Barbu“ din Pite[ti,sec]ia de informatic\, v-a]i `nscris anul acesta la facultateade limbi str\ine a universit\]ii Spiru Haret [i sunte]iprofesor de limba [i literatura român\ la o [coal\ cuclasele I-VIII din B\diceni, Arge[. Publica]i versurisporadic de pe la 19 ani. Iat\, `n continuare, o mostr\din ceea ce a]i scris `n ultima vreme: „b\use/ nu maivoia s\ scrie despre puritatea/ femeilor din evulmediu nu mai putea/ crea sisteme de ecua]ii pentrustuden]ii de la AS/ [i nu se mai sprijinea de u[a de ladormitor/ nu se mai arunca senzual pe canapeaua de/piele galben\/ n-o mai pictam `n ulei…/ nu-i mai loveamchipul m\sliniu cu/ priviri rotunde exacte/ b\usem/ m\plictisea acest totul e bine/ acest totul e la fel de bine/[i-am sugrumat fericirea cu sârm\ ghimpat\/ i-am r\stignitochii-ntr-o metafor\/ ca `ntr-un ritual p\gân// `ngenuncheat\de durere mi-a aruncat/ un bra] de cuvinte ca [i cumar fi/ zvârlit un set de farfurii chineze[ti/ b\usem/ [i ammai lovit o dat\ fericirea/ am `necat-o-n aghiasm\//am adunat apoi cuvintele/ fecioare cu sâni plini de lapte/gata s\ ]â[neasc\/ le-am b\gat `n buzunar ca pe semin]e/de dovleac [i le-am sim]it `mpreunându-se/ ca pietreleca zgomotul pietrelor din/ p\mânt din râuri dinlun\.../ b\usem/ mi-era sil\ de totu-i ok/ de totu-i cumtrebuie s\ fie/ mi se zb\teau prunci de cuvinte `n palm\/`n piele `n n\ri `n p\r `n pruni castani/ ap\/ [i le zgâriamombilicul cu unghiile cu aripile/ cu eul/ [i aveam sânge`n palme `n p\r/ `n mesteceni/ `n aer/ m\ plictiseam dea[a trebuie s\ fie/ [i uram fericirea pentru c\ se las\iubit\/ de mine“ (Fericirea II). Autorul las\ pe seamacititorului povara de a suporta povestea experien]elor,cu toate detaliile. {i aceasta `ntr-o vreme când r\bdarealui s-a sfâr[it demult [i, ce e mai r\u, nici nu [tie preabine ce [i cum [i-ar dori s\ fie poezia celuilalt. Senza]iac\ nu totul este ok pân\ la urm\, c\ ar mai trebui scoaseafar\ din text am\nunte [i balast. ~ndefinitiv, totul a fostdeja scris [i semnat, dar misterul se reface cu fiecaregenera]ie, care nu mai cite[te poezia celorlal]i. {i cinenu cite[te risc\ s\ repete autoanulator gre[eli, care suntsemnul prozaic al unei nep\s\ri de sine sinuciga[e.(Alexandru Ghe]ie, B\diceni-Arge[) „M\ numescPiko Munteanu Jenö (Eugen, am 25 de ani, sunt c\s\torit[i am un fiu de 8 ani. Sunt din Oradea [i v\ scriu `nsperan]a c\ poeziile mele o s\ le reg\sesc `n Românialiterar\, dar dac\ nu, atunci asta este «`ncercareamoarte n-are», [i o s\-mi mai `ncerc norocul scriinduv\[i alt\ dat\“. Foarte bine, stimate corespondent,po[ta[ul te a[teapt\ cu n\dejdea vie c\ vei scrie, `ncet,`ncet, mai bine ca ast\zi: „`ntr-o sear\ `nstelat\,/ Cândtoat\ lumea a adormit,/ {i vei r\sfoi aceste file,/ S\-]iaduci aminte de mine,/ C\ci peste ani [i ani de zile,/Dumnezeu [tie unde voi fi./ Poate c\ la umbra unui nuc,`n mormânt m\ voi odihni“. Dac\ v-a]i fi oprit aici,`ncercarea ar fi fost o roman]\, des\vâr[it\ ori ba, nuar fi avut importan]\ `n nevinov\]ia ei. I-a]i ata[at `ns\un final cu câteva gre[eli urâ]ele [i un ultim vers comod:„Cel mai frumos dar,/ Pe care Dumnezeu ne-a dat/ Este`nsu[i, ea, via]a,/ Care r\mâne de nevisat./ Praf am fost,/Din praf suntem/ Ce vom fi? Este idem.“ (Piko MunteanuJenö, Oradea) „Iat\ c\ recidivez, sperând la ospitalitateacald\ [i pre]ioas\ a României literare. Poeziile facparte din volumul Lucruri Vechi, `n curs de elaborare.Din p\cate nu sunt `n stare s\ fac cele o mie [i unu degiumbu[lucuri necesare pentru a fi o scriitoare care (se)impune. E minunat c\ pentru astfel de indivizi pentrucare condeiul este organic, definitiv grefat `n con[tiin]\,exist\ supapele lirice (vitale) ale revistelor literare. Singuramea politic\ e aceea de a cere p\rerea unor personalit\]iavizate…“ Stimat\ Simona D\ncil\, bine-ai revenitpe adresa noastr\! E normal s\ recidivezi, cum spui,p\rerea noastr\ fiind aceea manifestat\ concret cu cevatimp `n urm\ când te-am publicat [i ]i-am comentatcu convingere versurile, atunci adresându-te unui concurseditorial sever [i mai ales locuri insuficiente pentru to]imerituo[ii. Aici drumul poate s\ r\mân\ pentru mult\vreme `nfundat, plus descurajarea care se las\ [i goluldin suflet care apas\. Trimite]ând acum câteva dinpoemele unui volum `n preg\tire, Conservare, Cum amplecat eu de acas\, Ai `ncredere, str\inule, `n FiulRisipitor!, Exist\ o noapte [i Te salvez `n poezie, drumulse poate [i trebuie s\ se deschid\ cu alt noroc la bord.~ntr-un num\r viitor al Post-restantului ele vor ap\rea,dense [i pline de un miez dulce-amar. Pân\ atunci, stimanoastr\ r\mâne `ntreag\ pentru poeta cu vân\ de prozatoare,[i s\ fim cu to]ii s\n\to[i! (Simona D\ncil\, Bucure[ti) •România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200830Prin anticariateOdin [iSanta ClausNU-I NICI cea mai mic\ leg\tur\ între mo[ulvesel [i rotofei, imaginea de s\rb\tori aunei firme de b\uturi r\coritoare, [i zeiifalnicei Valhale. Nici între renii împ\ia]ide pe aeroportul din Helsinki, p\strînd,înc\, în ochi sclipirea neverosimil\ a viului,[i Rudolf cel cu nasul ro[u. Dou\ pachetede semnifica]ii, disputîndu-[i aceea[igeografie. Simplificînd mult, le-am puteanumi Nordul publicitar [i Nordul literar.Între ele, schimbînd ce e de schimbat, e rela]ia dintreAmerica reclamelor, în al c\rei spirit au crescut ni[tegenera]ii, [i America din cor\bii [i din colibe, dup\ cares-au desenat h\r]ile imaginare ale altor genera]ii.Nordul lui Mo[ Cr\ciun – g\se[ti DVD-uri cu povesteaCr\ciunului, de[i e var\ nu foarte cald\, peste tot înFinlanda - , al Laponiei cu reni [i spiridu[i e îns\[ifotografia fericirii iluzorii a consumului. Mult ajustat\,nu mai seam\n\ nici cu morala, dur\ uneori, a pove[tilorcre[tine, nicidecum cu aspra mitologie scandinav\. Omitologie c\reia îi trebuie mult mai multe „efecte speciale“ca s\ fac\ o lume decît oric\rui bun creator de anima]ie.Îi trebuie zei, fii [i fra]i, regate vr\jma[e, promisiunic\lcate, vr\jitorii, mori fermecate, înfrîngeri [i nun]i,pe care s\ le-adune în ceea ce Evul mediu înv\]at ar finumit o sum\, iar cronicile noastre mai din popor oseam\. Romantismul, tînjind la vechile cînturi de gint\,pierdute pre limba lor brut\, care avea consisten]\, poate,cît toate idiomurile moderne la un loc, îns\ n-avea volum,a f\cut din aceste pove[ti risipite o epopee. Sub panalui Elias Lönnrot, s-a numit Kalevala. O întreprinderetipic romantic\, nebuneasc\, mai ales pentru unsingur om, conciliind cele dou\ mari pasiuni ale secolului:s\ descopere la întîmplare, dar s\ lase ceva, organizat,în urm\. Un cap\t de a]\, un început de drum. {i celedou\ mari extreme: exuberan]a [i chi]ibu[eria veaculuituturor mecanismelor. A[a se face c\, admirînd m\re]iaansamblului, [tim, în mic, exact (fals-exact) cîte versuria cules Lönnrod, cîte a adaptat, cîte a scris à lamanière de [i cîte în felul lui. La fel, strangelyenough, cum s-ar spune în vremea noastr\, dinsecolul în care ce nu se pierde, se inventeaz\ – nume,biografii, c\r]i, mo[teniri, ]\ri [i planete, viitorul [itrecutul – ne-a r\mas o dat\, 28 februarie (nu f\r\chichirezul ei...), cînd a ap\rut, în fine, Kalevala.Finlandezii, de dragul unui mit, o celebreaz\ înfiecare an. Atîta lucru, ve]i spune, noi, în forme felurite,repet\m Miori]a în fiecare zi...Fie [i numai fiindc\ urm\rirea neîncetat\ a Soareluicu Luna e altfel pe cerul nordic, mitul trebuind s\ explicealtceva decît, bun\oar\, pe bolta Mediteranei, Kalevalae o poveste diferit\. Dragul de diferen]\, care ne faces\ c\l\torim, ar trebui s\ ne întoarc\ la dou\ edi]ii deanticariat, traducerea lui Iulian Vesper, de la sfîr[itulanilor ’50, [i repovestirea lui Barbu Brezianu, de lajum\tatea deceniului opt. C\r]i de basme, mai frumoasedecît St\pînul inelelor (care i s-a recunoscut tributarKalevalei), [i avînd, în plus fa]\ de pove[tile din fondulcomun european, un miraj al numelor, aproape ireproductibile,ciud\]enii col]uroase care, altfel decît sunetele moi venitedin Indii, i-au încîntat pe romantici. Eminescu re]inecî]iva zei a c\ror bun\tate compensatorie le-ar da, poate,dreptul s\ spere la un rol de Mo[ Cr\ciun lep\dat deSanta Claus. Ni[te b\trîni chibzui]i, avînd în ochiiînc\ curio[i lini[tea m\rii cînd nu e vînt.Pacea de la cap\tul tuturor r\zboaielor ia, pare-se,la Eminescu chipul acestui Nord r\bd\tor, un ]inut deape care se retrag în matc\, locul înfrunt\rilor aspre, dar[i al unui no kombat în]elept. Un alt fals romantic, creatdin dorin]a de-a a[eza P\mîntul pe unul din poli,privindu-l apoi cum se rote[te în jurul unei nedezmin]itebusole literare. Peste ceruri sau sub ape, indiferen]i lazarv\ dar, altminteri, bine informa]i, sînt ace[ti zei pecare lumea de pescari care îi ador\ poate, foarte bine,s\-i vad\ în pielea pe[ti[orului de aur, îndeplinind dorin]ef\r\ s\ cear\ nimic în schimb, decît m\sur\. În fond,cînd cad, Ilsebill [i Dionis apucaser\ s\ spere acela[ilucru...Din cotlonul lor, care va fi fiind el, asemenea zeiai cump\t\rii pot s\ priveasc\ reci la desf\t\rile dinEgipet. O civiliza]ie care se ruineaz\ [i care lor nu leprea spune nimic, în afar\ de sapien]ialul memento mori.Dar, ironie sau simpl\, inexplicabil\ coinciden]\literar\, probabil cel mai cunoscut roman scris de unfinlandez e, la noi, Egipteanul lui Mika Waltari. Tradusmult mai tîrziu, a ap\rut la începutul unor ani care, pentruproza noastr\, deschideau o epoc\ în care atunci [i acolole-au înlocuit, cu subîn]eles, pe aici [i acum. Alt\ lume,al]i zei.Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e aSnobismnocturnP\catevechiCE ROST mai are s\ dai în vileag un om de83 de ani pentru p\catele lui de dinainte de1989? S\pt\mîna trecut\ l-am v\zut la televizorpe octogenarul Emanuel Valeriu în timp cedeclara aproape amuzat c\ tot ceea ce s-ascris [i s-a spus despre colaborarea lui cuSecuritatea e neadev\rat. În dosarul lui scriecu numele „în clar“ c\ fostul director generalal TVR în anul 1990 a fost agent instruit al Securit\]ii.Cu alte cuvinte Valeriu n-a fost un turn\tor oarecare, ciunul verificat [i cu merite recunoscute. Potrivit aceluia[idosar care a ajuns acum cîteva sapt\mîni la NeculaiConstantin Munteanu, Emanuel Valeriu avea o vechimede aproape treizeci de ani, ca delator.Pagini din dosarul lui Valeriu i-au fost trimise luiN.C.Munteanu dup\ ce fostul jurnalist la EuropaLiber\ a cerut la CNSAS documente despre to]i ceicare l-au turnat la Securitate.Pîn\ în 1989, doar cîteva persoane din departamentulromânesc al Europei Libere [tiau c\ Emanuel Valeriutrimitea pe ascuns acestui post de radio scrisori prin carecritica regimul de la Bucure[ti. În 1986, ajuns la München,Emanuel Valeriu îl întîlne[te pe N.C. Munteanu. Înanul urm\tor, acela[i Valeriu îi cere lui N.C. s\ se pozezeîmpreun\: o amintire. Fotografia o face so]ia lui Valeriu.Munteanu accept\, dar din acel moment începe s\-lb\nuiasc\ pe autorul epistolelor secrete c\ ar fi agent alSecurit\]ii. Cînd va primi copiile paginilor din arhivaSecurit\]ii ajunse la CNSAS b\nuiala devine certitudine.Securitatea avea nevoie de o fotografie a lui N.C. Munteanuîn vederea ac]iunilor de anihilare pe care le preg\teaîmpotriva lui.Dup\ apari]ia în „Cotidianul“ a unei anchete despreîncerc\rile, par]ial reu[ite, ale lui Valeriu de a ob]ineinforma]ii din interiorul Europei Libere, acesta einvitat la Realitatea TV [i neag\ tot. N-a fost turn\tor.Povestea asta e o f\c\tur\. Cineva are interesul s\-lcompromit\, sus]ine fostul admirator înfocat [i declaratal lui N. C. Munteanu. R\spunde cînd confuz, cîndmu[c\tor. E confuz cînd i se cer preciz\ri despre ceeace a f\cut, mu[c\ atunci cînd i se pare c\ [i-a prinsinterlocutorii cu vreo eroare. Se consider\ un mare jurnalist– mai mare decît N. C. Munteanu [i spune ap\sat, de maimulte ori, c\ el a fost împotriva Securit\]ii [i a PCR-ului:a avut curajul s\ scrie la Europa Liber\. Nu e deloc unbiet b\trîn c\ruia ni[te ziari[ti „neinforma]i“ vor s\-iam\rasc\ ultimii ani de via]\. E adev\rat c\ îi expir\mandatul în CNA (unde a fost trimis de Ion Iliescu, n.m.),dar omul care avea la Securitate pseudonimele „Emil“[i „Epure“ nu se simte la sfîr[it de carier\. Cum EmanuelValeriu a renun]at de mult timp la gazet\rie, iar ca scriitor[i-a tras cartu[ele în anii nou\zeci, probabil c\ i-a mair\mas ceva de turnat. •DIMINEA}A, lucrez: scriu, cu capul încea]\, câteva fraze al c\ror rost estes\ dea dimensiuni rezonabile unui„material“.T m\ previne c\ ceva ce trebuia s\mi se întâmple ast\zi s-a contramandat.M\ luminez la fa]\. „Ce bucuros e[ti,spune, când po]i s\ ratezi ceva.“Azi-noapte, parc\ la Timi[oara, undevala periferie, eram negustor de târg. Vindeam [icump\ram. Nu mergea. Nu g\seam lucrurile adusespre vânzare. Erau acolo [i Liiceanu [i Ple[u. Amdiscutat despre cei doi timpi. Timpul f\r\ timp,extras din timp, [i timpul timp. „Începând cufanario]ii“, [tiu c\ am spus. I-am întâlnit [i pe so]iiCelan. Ne-am întors împreun\ spre cas\, pe Corbeni.El, cum auzisem, foarte nelini[tit, cu ceva aerian.A început s\ povesteasc\ despre fuga lui din ]ar\,prin Ungaria. {tiu, am v\zut un film. O porc\rie,a r\spuns. {i: „Unde r\m\sesem ?“ M-am trezit.Visele mele sunt frecvent populate de personalit\]i.Snobism nocturn ?T e la analize. Glicemia îi urc\ mereu.C\ nu sunt chiar atât de decrepit cât pretind ? Eadev\rat, dar sunt mai mult decât am fost, iarcând voi fi mai mult decât sunt n-am s\ mai pretindnimic. Oricum, Cartea decrepitudinii incipientear fi mai exact.T îi aude vorbind pe ni[te studen]i medicini[tistagiari. Ce povestesc despre cum sunt trata]i bolnaviinu pare de crezut. Ai zice c\ suntem animale, nuoameni. {i dac\ tot suntem animale, îmi închipuice mielu[ei [i ce albine devin medicii no[tri [iasistentele noastre când se duc s\ lucreze „afar\“,în Europa, despre care n-am s\ în]eleg de ce ne-aprimit, sau în Statele Unite, unde medicii [i asisten]iiau m\car scuza c\ sunt incompeten]i. Roman sesondeaz\ de patru ori pe zi [i nu s-a infectat niciodat\.L-au infectat oridecâteori a fost în spital, iar acum,fiindc\ n-au [tiut s\ fac\ s\ nu i se cangrenezeescarele, i-au amputat un picior.Oricât de aspru s-a vorbit despre C\linescu –criticul, nu omul – în ultimii ani, el a r\mas, caNoica pentru Ple[u [i Liiceanu, omul care mi-adeschis mintea la timp. Acum trebuie s\ recunosc:Ibr\ileanu a scris în 1926 despre Proust adev\ruripe care C\linescu înc\ nu le asimilase în 1940.Sp\sit, citesc capitolul despre Ibr\ileanu din Istorie.Verdictul: totu[i e divin!Zarifopol, despre moderni: „Artistul europeans-a dezbinat de public. (...) Artistul scrie pentrudânsul, ori pentru al]i arti[ti – publicul va în]elegedac-o putea, [i-i va pl\cea ori nu. De altfel, acumajunge a fi semn r\u s\ placi publicului.“ Rostulpostmodernismului a fost s\-i recâ[tige pecititori. Pentru asta, s-a f\cut mai... culant.Ce irit\ la moderni este c\ ei î]i cer s\ fii exclusival lor. Citind un roman realist, mai poate s\-]i zboaregândul f\r\ s\ pierzi firul. Cu modernii numerge. Trebuie s\ te concentrezi. Ca atare, de multnu-i mai citesc.În timp ce citesc, îmi vine în minte c\ a[ vreas\ m\ gândesc la ceva. Întrerup lectura. Nu mai [tiula ce voiam s\ m\ gândesc.Zi nefast\ pentru o asemenea carte. S-au întâmplatnumai lucruri pe gustul meu, iar într-ocronic\ s-a scris c\ am mul]i cititori. Ce surpriz\pentru contabilii de la Humanitas, dac\ ar afla!„A[ dori s\ [tiu ce e ritmul“, se miorl\ie ovoce, fals infantil\, în emisiunea muzical\ pentrucopii. S\ strici o ini]iativ\ atât de bun\ cu asemeneafandoseli! Copiilor nu le place s\-i imi]i. Ce-i drept,nu li se întâmpl\ numai lor. Infantilizarea în continuarea popula]iei este sechela cea mai rezistent\. SubCeau[escu, regimul avea nevoie de nevolnici. Acum?Ast\zi, fiindc\ e 1 Decembrie, avem numai sarmaleîn ambasade [i la „România muzical“.Citesc volumul Pro [i contra Marcel Proust.Îmi dau seama înc\ o dat\ cât de mult gre[esc tineriicând nu vor s\-i mai [tie pe b\trâni. Ibr\ileanu,Zarifopol sunt, ei, mai tineri decât mul]i cotemporani.Ca s\ dau numai un exemplu: Zarifopol a scrisbini[or înaintea lui Georges Poulet despre „timpulspa]ializat“.Mihail Sebastian: „...romanul lui Proust ni seînf\]i[eaz\ într-o dezordine dep\rtat\ de compozi]ie.“Îi r\spunde a[a unui cititor care scrisese: „Îl memorezîn straturi cum nu se poate mai perfect rânduite;mi-l aduc aminte în ritmul matematic al uneifugi, desigur f\r\ s\ exclud surprizele [i libertateainerent\ unei facult\]i omene[ti. Ba, în ce pare maicontinuu [i spontan, nu izbutesc s\ fac abstrac]iede pl\cerea ce ]i-o d\ compozi]ia, semnificativul.“Cititorul avea dreptate, criticul gre[ea total.Tr\im într-o perioad\ de hedonism. Contemporaniinu vor s\ [tie decât de ce îi poate amuza. Este firesc,dup\ o lung\ perioad\ de austeritate [i negurimoderne. Totu[i, de[i temele grave se estompeaz\în cultur\, tragismul vie]ii a r\mas întreg [i ne st\sub ochi. Va trebui s\ ni se spun\, înc\ odat\: amrâs destul!Tinerii gre[esc aici, tinerii gre[esc dincolo...La asta am ajuns!Ascult câ]iva mari români vorbind despre români.Spun lucruri inteligente. Sun\ fals. Sun\ fals pentruc\, de[i nu pare, uneori în]eleg „ei“ când spun „noi“,iar alteori, când ar trebui, nu spun „ei“. Noi to]i,românii, suntem altera]i. S\raci sunt numai „ei“.„Noi“ o ducem bini[or.Liiceanu nu vede la ce ar fi fost bun\ o stâng\autentic\ dup\ r\zboi. P\i, ar cam fi fost... Mai întâi,dreapta era prea h\r]uit\ ca s\ încerce ceva. Stângaputea s\ încerce, din interior. A [i reu[it, în Ungaria,mai târziu [i în Polonia, oarecum în Cehoslovacia.În al doilea rând, omul de dreapta se sim]ea reprimat,nu [i insultat. El nu era cooptat în abuzurile regimului.Dimpotriv\, era confirmat în ideologia lui, de vremece regimul abuziv î[i zicea de stânga. Pe omul destâng\ autentic\ îl revolta s\ constate ce devenearegimul în care î[i pusese speran]a. De aici, disiden]a.Iar disiden]a n-a r\mas f\r\ urm\ri. Ea a condusîn Polonia la solidarizarea cu muncitorii, pe careomul de dreapta n-ar fi reu[it-o. El ar fi trebuit nus\ se despart\, ci s\ se opun\, ceea ce era mai greu.N-a f\cut-o, atât cât a f\cut-o, decât pân\ când [i-adat seama c\ nimeni, din exterior, nu-l va sprijini.Ceea ce numim criz\ a culturii este [i exploziea culturii. S\ iau alt domeniu decât cinematograful,unde e evident. Este nevoie, ast\zi, pentru paginileculturale, de sute de critici literari. Autentici, nu-iprea avem, dar locurile pentru ei exist\. În marem\sur\, nivelul e precar. Totu[i, se produce o treptat\profesionalizare. E tot ce se poate a[tepta [i ceputem s\ ne dorim. Mari critici nu vom avea cusutele, buni profesioni[ti ai lecturii poate c\ da.De[i, dac\ vor face comer] editorial, ca în „LeMonde des livres“, ne-am putea lipsi.7 [i 18 minute. Record absolut pentru o ziobi[nuit\, adic\ f\r\ revelion sau vreo be]ie în ajun.Ascult un Stabat mater care parc\ spune: „Fii, numaide rândul \sta, iertat!“Exist\ b\trânii b\trâni [i b\trânii care se credb\trâni. M\ g\sesc, legat de cozile a doi cai, întreaceste categorii. Asta, în raport cu mine însumi. Înraport cu ceilal]i, e o chestiune de perspectiv\: uniite v\d b\trân, al]ii nu. Al]ii, adic\ cei [i mai b\trâni.Lupt împotriva pretinsei obliga]ii de a fi coerent.Nu înseamn\ c\ dac\ ast\zi cred un lucru sunt dators\ gândesc [i mâine la fel. • 31România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008

a c t u a l i t a t e aRevista lu’ DinescuA ap\rut primul num\r din noua serie a „revistei lu’Dinescu”, PLAI CU BOI (redactor-[ef: Gandi Georgescu,redactor-[ef adjunct: Mihai Radu, secretar general deredac]ie: C\lin Petrar). Pe lista de colaboratori airevistei figureaz\ scriitori [i publici[ti cunoscu]i: MirceaDinescu, Andrei Ple[u, Alex {tef\nescu, StelianT\nase, Ioan Gro[an, Toma Roman jr, Ionu] {endroiu,Andrei Roman, Bedros Horasangian [i Ric\ R\ducanu.Portretele colaboratorilor [i nudurile (nu ale colaboratorilor)sunt realizate de un fotograf de mare clas\, R\zvan Voiculescu,fotoreportajele apar]in lui Rare[ Avram, caricaturile –lui Iulian Pena-Pai, Pavel Botezatu, Constantin Pavel,iar orice altceva în materie de grafic\ – lui Ovidiu Panighian],un „artist complet”. Corectura este asigurat\ de un tandemprezentat cu umor astfel: „rector: Gheorghe Istrate, corector:Asta Pavelescu). Eseul lui Andrei Ple[u, publicatla rubrica Obscenitatea pudic\, este întrerupt\ într-un modamuzant de episoade ultrascurte din serialul „Mofturi”la Tescani. Iat\ un episod: „– Semeni cu Balzac. – M\ simtHonoré.” Mircea Dinescu semneaz\ o tablet\ inspirat\,Purc\rete la Weimar, Goethe la Sibiu, ca introducere laun interviu (prin for]a lucrurilor) spectaculos cu SilviuPurc\rete. Ioan Gro[an prezint\ cele mai recente apari]ii(fictive) de la Editura „Ars Amatoria”: Nicolae V\c\roiu,Jocul cu m\rgelele din sticl\, Radu Duda, Pisicile aristocrate,Tudor Corneliusz Vadim, Romá bölcsességek könyve,cuvânt înainte de Markó Béla etc. Colegul nostru, Alex{tef\nescu, la rubrica Jurnal secret, face noi dezv\luiriprivind via]a sa amoroas\, remarcându-se nu atât prinsinceritate, cât printr-o imagina]ie bogat\.Acestea sunt doar câteva e[antioane dintr-o revist\remarcabil\ prin umor [i inventivitate, prin elegan]ailustra]iilor, chiar [i a celor licen]ioase [i, mai ales, prinpatriotismul montajului fotografic de pe copert\, din carereiese c\ Tr\ian B\sescu este superior (ca b\rbat) luiGeorge Bush.Odat\ ca niciodat\Amuzant\, în cel mai bun caz, i se pare Cronicaruluiinterven]ia hot\rât\ a lui Marin Mincu din num\rul 6(iunie 2008) al revistei CUVÂNTUL. Departe de a constituio surpriz\ pentru cei care m\car au r\sfoit câteva dintrevolumele semnate de universitarul const\n]ean, articolule totu[i, în felul s\u, o culme. Pe care nimeni altul decâtMarin Mincu însu[i n-ar fi putut-o atinge. Comentariilesunt, cel pu]in acum, de prisos: „Semnalez c\ Ion Pop[i-a reeditat (în form\ revizuit\) Avangardismul poeticromânesc (1969), dup\ ce-l mai publicase odat\ [subl.mea Cronicar] cu titlul schimbat Avangarda în literaturaromân\ (1990). Nesatisf\cut nici de al doilea titlu,acum recurge la un al treilea, Introducere în avangardaliterar\ româneasc\, împrumutat de la mine. E cunoscutc\ acest ultim titlu, adoptat intempestiv de c\tre Ion Pop,l-am folosit mai întâi noi în[ine în fruntea studiului criticce înso]ea antologia din 1983 [i colegul meu uit\ inexplicabils\ men]ioneze coinciden]a, ba chiar, pentru a nu se sesiza«împrumutul», îmi falsific\ inten]ionat titlul studiului,rebotezându-l Studiu introductiv, atunci când îl citeaz\în cartea sa recent\. Îi reamintesc prietene[te lui Ion Pop,care a stat totu[i la Paris câ]iva ani, c\ maniera aceastaa «împrumutului» voalat – de titluri, termeni sau ideicritice – nu este tocmai european\.” E, de bun\ seam\,evident c\ o asemenea formulare titular\ – Studiu introductiv– nu i-ar fi putut apar]ine decât lui Marin Mincu. Fiindc\,se [tie doar, toate conceptele critice au fost gândite pentruprima oar\ de domnia sa, cândva de mult, odat\ ca niciodat\.ochiul magicAmnezieUneori perlele au darul s\ te înveseleasc\, cum i s-aîntîmplat de curînd Cronicarului citind în OBSERVATORULCULTURAL (nr. 428 din 19 iunie 2008) articolul „Cenu[\[i diamant“ semnat de Michael Shafir. Textul în sine nuare nimic reprobabil: autorul î[i exprim\ impresiile prilejuitede nunta de diamant a cuplului regal de la Ateneul Român,din 10 iunie. Numai c\ la un moment dat, în curgereafrazelor, privirea Cronicarului a dat peste expresia „amneziamemoriei“. Stupoare, încremenire [i privire în gol. Amneziamemoriei? [i s-a gîndit [i s-a tot gîndit, încredin]at fiindc\ flagrantul pleonasm este doar o aparen]\ [i c\ în realitateexist\ o nuan]\ subîn]eleas\ pe care autorul a vrut s-ostrecoare în chip discret. Apoi a renun]at, gafa fiindevident\. Amnezia memoriei? Sau poate uitarea ]ineriide minte? Cum s\-i spunem acestui pleonasm uluitor:tautologie absolut\? Exemplul e de trecut în antologiaperlelor [col\re[ti. Dar s\-i d\m cuvîntul autorului: „Mise va repro[a c\ stîrnesc stafiile trecutului. Fie. Dac\ rolulmonarhului constitu]ional, pe care Regele Mihai nu aîncetat niciodat\ s\ îl joace (nici m\car atunci cînd, constrînsde împrejur\ri, cre[tea legume [i g\ini pentru a-[i hr\nifamilia), este cel de a se afla deasupra politicului, rolulpolitologului [i al istoricului, din contra, este, inter alia,cel de a nu permite nici amnezia memoriei [i niciabuzul acesteia. {i dac\ veni vorba de memorie, undes-au aflat în acea sear\ cei care, în ultima vreme, justific\orice prin monopolul asumat asupra acesteia? Unde s-aaflat pre[edintele Traian B\sescu? Dar corifeii domnieisale, bucure[teni sau washingtonieni?“ Cronicarul nu [tieunde s-a aflat pre[edintele B\sescu în acea sear\, în schimb[tie unde s-a aflat flerul lui Michael Shafir atunci cînd aputut scrie o asemenea tautologie.Tat\ [i fiuUn extraordinar interviu cu scriitorul maghiar PéterEsterházy (care a fost invitat anul acesta la Festivalul„Zile [i Nop]i de Literatur\“) public\ OBSERVATORULCULTURAL, în nr. 428. Realizat de Arina Petrovici [iOvidiu {imonca, dialogul ne aduce în fa]a ochilor unscriitor remarcabil [i un om întreg, cum ar fi zis GeoBogza: profund [i spontan, cu replici sc\p\r\toare, ie[iteîns\ din adev\ruri îndelung meditate. Iat\ spinoasa problem\a informatorilor Securit\]ii, care pentru Esterházy are ocoloratur\ familial\. Scriitorul a aflat nu demult c\ tat\ls\u a fost informator. Drama a intrat într-o carte, Edi]ierev\zut\, ce va ap\rea în curînd [i în române[te; iar aceast\tem\ ocup\ un spa]iu important în interviul din Observatorcultural: „– {i mai este un scriitor de origine german\,Eginald Schlattner, care a scris despre povara trecutului.{i, tot a[a, trebuie s\-l amintim pe scriitorul ceh BohumilHrabal. Cine îl cite[te pe Hrabal descoper\ un mare scriitor,de o mare sinceritate. Dar nici asta nu ne este suficient.Cred c\ despre treaba asta, cu turnatul, nu se poatevorbi foarte bine, oricît s-ar str\dui unii [i al]ii s\încerce s\ în]eleag\. Nu po]i s\ spui precis de ce ai f\cuto,de ce ]i-ai tr\dat prietenii. Tr\darea are atîtea detalii[i fa]ete. De fapt, cine vrea s\ vorbeasc\ despre tr\dareeste pus în situa]ia unui scriitor, care trebuie s\ surprind\nuan]a, detaliul.– Nu vre]i, cumva, s\ scuza]i colaborarea tat\luidvs. cu Securitatea, atunci cînd vorbi]i de nuan]ele [ifa]etele tr\d\rii [i despre greutatea m\rturisi? Ce e atît degreu ca doi oameni, doi b\rba]i, ajun[i la 80 de ani, s\-[i fac\ m\rturisiri? Ce e atît de greu ca unul dintre b\rba]is\-i spun\ celuilalt: [tii, dragul meu, te-am turnat laSecuritate, îmi pare r\u?– E foarte greu. Am s\-]i prezint o situa]ie. Tu, la 80de ani, i-ai spune prietenului t\u c\ ai avut o rela]ie cunevasta lui? I-ai vorbi despre situa]iile umilitoare încare l-ai pus timp de 40 de ani pe prietenul t\u? – Nu,cred c\ n-a[ putea s\-i spun. Nici la 80 de ani nu cred c\i-a[ putea spune c\ am avut o rela]ie cu so]ia lui. – {i î]ieste în continuare prieten. Iar tu taci. Iar el î]i este cel maibun prieten. Acum, în]elegi? E prietenul t\u. {i nu-ipo]i spune. Ai, s\ presupunem, 80 de ani. De ce nu-i spuic\ acum 40 de ani, cînd el a intrat în camer\ [i a spus: atîtde frumos v\ str\lucesc ochii – [i se uita la tine [i la nevastalui –, str\lucirea aceea ap\ruse dup\ ce ai f... în baie, înpicioare, pe nevasta prietenului t\u… De ce nu-i spui, dece nu-i dai toate am\nuntele dac\ vorbe[ti, pretinzi [ia[tep]i o m\rturisire complet\? – Nu cred c\ a[ putea. –{i este un exemplu ordinar. Dar nu ai fi în stare de m\rturisire.}i-am dat acest exemplu ordinar ca ru[inea s\ fie maimare. Ru[inea are o grandoare pe care omul încearc\ s\o evite. Pîn\ în ziua de ast\zi m\ gîndesc dac\ n-ar fi fostmai bine s\ tac dracului din gur\ în privin]a tat\luimeu. Nimeni, niciodat\, n-ar fi aflat, iar eu poate a[ fiuitat. Dar de ce? De ce îmi e mie bine c\ am aflatdespre tata toate acele lucruri? Îi v\d [i îi în]eleg mai binegreut\]ile vie]ii. V\d mai bine zdruncinarea lui.“F\r\ comentarii. În cazul de fa]\, sînt de prisos.CronicarTalon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .abonament trei luni (13 numere) - 40 leiabonament [ase luni (26 numere) - 70 leiabonament un an (52 numere) - 140 leiAbonamente 2008Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .România literar\~ncep`nd cu 1 ianuarie 2008 abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. PictorHârlescu nr 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\complet\.Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamentedirect la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Corneliu Ionescu, Funda]ia Românialiterar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.