Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

Valul de reforme e pe punctul de a da gatapacientul. Muribundului i se pune pe limb\ oaspirin\. Vom vedea ce e de f\cut, [optescvracii, dup\ ce vom efectua autopsia.a c t u a l i t a t e aOld merry schoolN-a[ spune c\ `n preajma primului meuan de [coal\ p\rin]ii s-au `mprumutatde la o banc\, spre a m\ putea echipa.Mama m-a `mbr\cat `ntr-un [or]ule] depânz\, gri cu pic\]ele, care se `ncheiape la spate, mi-a legat la gât o fund\albastr\ [i mi-a pus `n spinare unghiozd\na[ `n care se afla o t\bli]\,un condei, un abecedar [i un burete careatârna pe dinafar\, legat fiind cu sfoar\ - era din soiulnatural ce se culegea de pe fundul m\rilor.Pe tabli]\ zgâriam cu condeiul linioare paralele –pe cât cu putin]\ - u[or aplecate spre dreapta. Colegulde banc\, Vic\, scrâ[nea [i vorbea pentru sine: „Nuse mai inventeaz\ odat\ pixul, s\ sc\p\m de scâr]âitul\sta de condei.“ Pe la jum\tatea anului la zestrea mea[colar\ s-a mai ad\ugat o sticlu]\ de cerneal\ albastr\marca Günther Wagner, prin care, spontan, se cre\o distan]\ `ntre mine [i ceilal]i colegi, g\ie[teni deba[tin\, care foloseau cristale violete de amestecatcu ap\, `n vederea ob]inerii unei cernele de etern\persisten]\. Costa un leu cornetul.Curând apoi c\p\tai un penar `n care sclipeau maimulte peni]e, dintre care una, Klaps – scria grossub]ire. ~n abecedar, oi]e dolofane te priveau drept`n ochi. Recitam cu to]ii Oi-i, oi-i, de parc\ am fi fostisraeli]i `n suferin]\. Cu cotul puteai r\sturna c\limarace-[i avea adâncitura ei `n placa b\ncii. Atunci, pepalma, `ntins\ la un energic `ndemn, primeai o lovitur\de rigl\, `n dung\ - de neuitat. O sticl\ de cerneal\de un litru odihnea pe catedr\. R\sturnarea ei ar fi`nsemnat sfâr[itul lumii. Spargerea unui geam ridicapentru prima oar\ `n via]\ problema dela]iunii....Erau vremuri arhaice, f\r\ computere `n clase [icamere video, jandarmi ajuta]i de bodyguarzi nu neap\rau de atacuri, noi elevii `n [or]ule]e nu aveamtelefoane mobile, nu consumam hamburgheri [i nupurtam adida[i. ~nv\]\torul sosea la [coal\ cu[areta sau cu gabrioleta, n-are s\ v\ vin\ s\ crede]i,`n locul trafican]ilor de droguri un turc b\trând\dea ocoale [colii, oferind rahat – cu posibilit\]i decredit. Eu `nsumi adunasem fabuloasa datorie de cincilei, pe care tata a achitat-o, spre uimirea mea, f\r\ s\clipeasc\ [i f\r\ a-mi administra cea mai mic\ mustrare.Prin or\[el trecerea unui automobil era un eveniment[i nu de toate zilele. Se vânturau `n automobil maiales b\rba]i politici `n campanie electoral\. Ma[ina`n care se afla doctorul Angelescu, lider liberal,ministrul [coalelor [i cel mai bogat om din România,c\lc\ o oaie. Proprietarul fusese mintena[ desp\gubitcu una sut\ de lei, la pornirea ma[inii, ministrulnu-[i g\sea locul: „M\car blana s\ i-o fi luat-o: opuneam pe jos, `n automobil.“ Liceul din G\ie[ti `ipurta numele.Acas\, serile, `mi f\ceam temele sub o elansat\lamp\ de gaz, model standard, pentru care se aflautotdeauna `n rezerv\ fitile din coton alb. Arunca,circular, o puternic\ lumin\ alb\, cu totul satisf\c\toare.Lampa din dormitorul p\rin]ilor avea un abajur desticl\ roz caramel, pe care se distingea, `n relief,conturul celei mai bogate crizanteme. Luxul acesteiam\ covâr[ea. Fiind mult\ vreme singur, `nv\]asems\ citesc `nc\ `nainte de a `mbr\ca [or]ule]ul, urm\rindliterele mari din Universul. Dac\ viitorul meu biografva scrie c\ pe la [ase ani limbile greac\ [i latin\ numai aveau secrete pentru mine, mai interesat dearamaic\ [i specificând c\, de la o vreme, l\sasem `nurm\ lecturile din Aristotel [i Platon, `n favoarea luiPlotin, a lui Augustin [i sfântului Toma din Aquino,c\, de cum l\sam abecedarul alergam s\ scotocesc `nbiblioteca patern\ dup\ cele mai noi teze neotomiste,s\ [ti]i c\ pe alocuri exagereaz\.Lectura mea preferat\ era un album tip\rit cu litereverzi, con]inând istorioare `n suite de desene – preludândbenzile desenate. M\ `ncânta p\]ania unui berbeccare, izbind `n for]\ un pom plin de fructe, fuseseacoperit de o piramid\ de mere. Mi se p\rea formidabil.Citeam curg\tor „Lir [i Tibi[ir“, „Martinic\ [i Puki“,„Coana Frosa la Bucure[ti“, „{erban [i Uragan `navion“, „Doctorul Mititelu, medicul animalelor“,apreciate opere ale lui Mo[ Nae (Batzaria) [i, `noriginal, fabulele lui Vasile Militaru. Un volum debasme, intitulat „Ho]ul de stele“ mi-a r\mas inabordabil.Universul copiilor, `n culori albastru [i roz,ad\postea extraordinarele aventuri ale lui Tudoric\[i Andrei, tot `n benzi desenate, Diminea]a copiiloravea benzi `n ro[u [i negru – combina]ia mea preferat\[i ast\zi. Pentru nevoile muzicale, `n cas\ trona unpatefon, de tipul cel mai nou, marca His mastersvoice, iar al\turi nu multe discuri. Dac\ viitorul meubiograf va insista asupra uluitoarelor mele progresela pian [i la vioar\, nu-l contraria]i. Dac\ vreunul dinaceste instrumente ar fi existat `n cas\, a[ fi pututdeveni un virtuoz, complinind lipsa de educa]ie avocii. ~mi exercitam sim]ul muzical scuturând laurechi cutioara cu ace de o]el pentru pl\cile patefonului.Adev\rat este c\ `nvârteam singur manivela acestuia[i chiar `n lipsa p\rin]ilor o ascultam pe AmelitaGallicurci `ntr-o dramatic\ arie din „Norma“ luiBellini, pe tenorul Schmit, cu „Funiculi-Funicula“,pe {aliapin `n „Luntra[ii de pe Volga“. Basul numi se p\rea destul de adânc. Dup\ [aptezeci [i cevade ani, aceea[i impresie mi-a l\sat-o, la aceea[i bucat\– la B.B.C. clasic – Paul Robson.Pe carnetul de note [i frecven]\ din prima clas\– zece pe toat\ linia – scria c\ elevul trebuie s\aib\ o caligrafie frumoas\ – tata se amuza citindrecomandarea – eforturile corpului didactic convergeau`n aceea[i direc]ie. Scrisul lizibil [i ordonat, cu literedrepte [i de aceea[i m\rime, mi s-a alterat cu mult`nainte de a deveni scriitor. Când a devenit ilizibil,era prea târziu, cred c\ ghici]i din care motiv.Dac\ institutorul era ]inut s\ fie, `n primul rând,un bun pedagog, profesorul secundar trebuia s\ fieo personalitate. ~n sânul breslei nu exista aceast\certitudine – vezi „Parada dasc\lilor“ a lui AntonHolban, memoriile profesorului Ion Banea – daraceasta era o problem\ de interior. Cu toate c\ `ntredeziderat [i realitate se sap\ un gol luând, cum scriseseprofesorul meu de filosofie, „forma unei pr\p\stii“,profesorul secundar impunea respectul, cel universitar– adora]ia. „Eu l-am avut profesor la limba român\pe dl. Ghi]\ Gheorghe“, va spune b\trânul felicitatpentru excelenta st\pânire a limbii str\mo[ilor luidaco-romani, cu pu]in busuioc slavo-cuman. „Eu, la[tiin]e naturale, pe Mumuianu, la geografie, peAntonescu, la francez\, pe Vicol, la german\ pe VirgilTempeanu“, (Iar la gimnastic\, pe Cr\c\nel!) i seva replica de c\tre un venerabil rector. P\i ce, n-amfost [i noi `n Arcadia?Cum s\ uit cum, `n prima clas\ de liceu, la tezade limba român\ - cu subiectul: „Iarna“, compozi]ie– am luat, la profesorul Ion Cre]u, editorul opereipolitice a lui M. Eminescu [i directorul liceului, nota10 + . Exact: zece plus! Am p\strat ani [i ani la rândteza ca s\ pot proba. ~ncepea astfel: „Iarna este celde al patrulea anotimp al anului“. Remarcabil dar deobserva]ie la un preadolescent de unsprezece ani!Am r\t\cit, `n schimb, aproape numaidecât dup\primire, o tez\ la limba latin\ la care luasem nota doiminus. S\ nu le fi pomenit acum, s-ar fi scufundatpentru eternitate `n neant. St\pân pe nota lui, profesorultrecea prin via]\ senin [i imperturbabil. Genera]ii deelevi ai s\i, ajun[i pe posturi `nsemnate, l\crimau,amintindu-[i-l. (Se f\cea rar opera]ii pe ochi.) Salarizarea– vai, capitolul nu poate fi evitat – era de a[anatur\ `ncât, chiar `n perioada nefericit\ a marilorcurbe de sacrificiu, corpul didactic n-a fost nevoit s\ias\ `n strad\. Compara]ii `ntre lefurile profesorilor[i cele ale salaria]ilor de la spa]iile verzi nu se f\ceau.Era chiar a[a de bine atunci?Iar ast\zi, s\ fie situa]ia atât de neagr\? Starea derejet a prim\riilor când e vorba s\ foloseasc\ fondurilepentru repara]iile [colilor, faptul c\ multe din acestease afl\ `ntr-o situa]ie mai trist\ decât pe vremea luiSpiru Haret, cam `ntr-acolo ar trage. Valul de reformee pe punctul de a da gata pacientul. Muribundului ise pune pe limb\ o aspirin\. Vom vedea ce e de f\cut,[optesc vracii, dup\ ce vom efectua autopsia. C\ciacest mare bolnav are ca [i pas\rea Pheonix, darulde a `nvia din propria cenu[\. Pe semne, pe asta se[i conteaz\.~n Capital\, unde sunt mai multe universit\]iparticulare decât case de schimb valutar, a nude]ine titlul de doctor se consider\ gest de indecen]\:ca [i cum ai pleca pe strad\, deschis la pantalon.O, [i ce mai scâr]âia condeiul, pe t\bli]\!Barbu CIOCULESCUDe la Uniunea ScriitorilorComitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România s-a reunit în [edin]\ de lucru mar]i, 11septembrie. De asemenea, Consiliul Uniunii a avut [edin]a trimestrial\ în aceea[i zi. Ambele întruniriau fost prezidate de dl Nicolae Manolescu, pre[edintele USR. Comitetul Director [i Consiliul audezb\tut raportul privind situa]ia imobilelor aflate în posesia sau în folosin]a USR. Notabil estemai ales faptul c\ imobilul din Calea Victoriei 133, aflat în folosin]a USR [i disputat deMinisterul Culturii, a revenit printr-o hot\rîre judec\toreasc\ definitiv\ Uniunii. De asemenea, s-adiscutat situa]ia colect\rii timbrului literar, suma primit\ în 2007 fiind de 3,4 miliarde lei vechi. S-au decism\suri pentru ca editurile s\ respecte prevederile legii, fiind înaintate adrese organelor de control fiscal.În urma discut\rii concursurilor de proiecte culturale s-a aprobat un formular tip pentru solicit\rile cevor urma. Data limit\ pentru depunerea proiectelor pe semestrul I 2008 va fi 31 decembrie 2007. ComitetulDirector a luat în discu]ie cererile curente adresate conducerii USR, situa]ia fondului de salarii al USR,acordarea indemniza]iilor de merit. Consiliul a validat primirile de noi membri r\mase nediscutate laprecedenta [edin]\. Prin retragerea din Comitetul Director a d-lui George B\l\i]\, locul acestuia a fostluat de dl Nicolae Prelipceanu. În Consiliu au mai intrat, pe locuri r\mase vacante, în urma voturilorob]inute la precedentele alegeri, d-nii Alex {tef\nescu, Mircea Micu, Adrian Alui Gheorghe.România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 20073

i s t o r i e l i t e r a r `România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 20074PrimimInedit cu orice pre] ?În nr. 24, din 22 iunie 2007, al revistei România literar\, domnul DumitruHîncu public\, la pagina 18, un text apar]inând lui N. Steinhardt pe care-l intituleaz\„Un buchet: Nelu, Nicu [i Colette“ [i pe care-l declar\ inedit.N-a[ fi intervenit, r\mânând un cititor neutru ca [i alt\ dat\ când am întâlnit publicateprin presa cultural\ texte ale lui N. Steinhardt considerate „inedite“, de[i elefuseser\ publicate anterior, fie în presa local\ (la Baia Mare), fie în reviste centrale.Cine poate s\ „monitorizeze“ tot ce se public\ azi în atâtea reviste [i atâtea locuri?!Este posibil ca domnul D. Hîncu s\ nu [tie c\ textul pe care l-a oferitRomâniei literare a mai fost publicat în revista Manuscriptum nr. 1-4, 1993,pp. 90-93, [i ca atare nu aceast\ „sc\pare“ îi repro[\m noi. Ne-am fi a[teptat îns\ cadomnia sa s\ ofere câteva informa]ii: de unde provine textul [i cine sunt personajelecare formeaz\, împreun\ cu N. Steinhardt, acel „buchet“ evocat. Elementul decisivcare m-a f\cut s\ intervin este îns\ faptul c\ textul publicat de domnul Hîncu estecomplet desfigurat, con]inând inexplicabile gre[eli [i omisiuni care-i ridic\ unui cititoratent tot atâtea semne de întrebare!Dar s\ lu\m lucrurile metodic.În revista Manuscriptum textul este intitulat „Jurnalul c\l\toriei la Sighet“. Elprovine de la Colette Axente, so]ia doctorului Corneliu Axente, amândoi buni prieteniai lui N. Steinhardt, cu care acesta a întreprins în prima jum\tate a lunii iunie dinanul 1974 o c\l\torie de la Bucure[ti la Baia Mare – [i apoi la Sighet – [i retur.C\l\toria a fost f\cut\ la dorin]a expres\ a Colettei Axente de a vizitaînchisoarea de la Sighet, unde se pr\p\dise – împreun\ cu alte personalit\]i indezirabileregimului comunist – tat\l ei, Nicolae Mare[, fost pentru câteva luni ministru alAgriculturii în guvernul antonescian.Probabil c\ familia Axente a avut în vedere atunci când l-a solicitat pe N. Steinhardts\-i înso]easc\ în Maramure[ nu numai calitatea sa de bun companion, ci [i faptul c\acesta vizitase în toamna lui 1973, împreun\ cu Iordan Chimet, la sfatul lui C.Noica, aceast\ parte de ]ar\, unde avea deja prieteni (familia Coca [i Mihai Olos),inten]ionând s\ se retrag\ la M\n\stirea „Sf. Ana“ din Rohia – ceea ce va [i facepeste câ]iva ani.Textul republicat dup\ 14 ani de c\tre dl D. Hîncu deconcerteaz\ la lectur\, c\cicuprinde cuvinte transcrise gre[it, anumite cuvinte lipsesc, apar altele noi etc., provocândnu numai insatisfac]ia, ci [i ilaritatea cititorilor.S\ lu\m câteva exemple pentru a ar\ta cât de mult se îndep\rteaz\ textul dinRomânia literar\ de cel din Manuscriptum.La B\lce[ti (lâng\ Pite[ti) c\l\torii no[tri admir\ conacul ca [i „frumuse]ea locului,a casei, a sobelor (c\minelor)“. În textul d-lui Hîncu, de[i este vorba de un sat (B\lce[ti)cu conacul s\u, în loc de „sobelor“ apare „satelor“, ceea ce intr\ în contradic]ie cu„c\minelor“. Toat\ lumea cunoa[te sinonimia sob\-c\min, numai domnul Hîncunu?Ajun[i la C\lim\ne[ti, c\l\torii constat\ c\ în toat\ localitatea nu exist\ amenajatun loc de parcare. De unde apare în textul nou „comuna C\lin“? O singur\ neaten]ie[i prescurtarea de la C\lim\ne[ti devine „C\lin“, provocând nedumerire.La Sibiu, Steinhardt [i familia Axente petrec seara de 5 iunie la familia Gligor,unde vizioneaz\ la TV filmul „Grand Hotel“. În textul nou se introduce „T.V.infernul cu unduiri“ în loc de „infernal, cu unduiri“.C\l\torii ajung în 6 iunie în comuna Axente Sever, pe urmele unchiului lui CorneliuAxente, de unde se îndreapt\ spre Blaj, pentru a se reculege la mormântul pa[optistuluiAxente Sever (1821-1906). Aici viziteaz\ bisericu]a, de unde afl\ c\ au fost furate 6icoane din catapeteasm\ de c\tre autori necunoscu]i. În textul nou se omite num\rulicoanelor furate.Seara ajung la Baia Mare, unde, dup\ ce se cazeaz\, îi caut\, f\r\ a-i g\si, peCoca Petru [i Mihai Olos (nu Olo[), ultimul fiind un cunoscut sculptor b\im\rean,prieten [i cu C. Noica.Data de 7 iunie nu apare consemnat\ în ambele texte. Se poate deduce îns\ c\familia Axente [i Steinhardt au stat la Baia Mare, unde s-au întâlnit cu prietenii maisus aminti]i.În diminea]a zilei de 8 iunie pleac\ spre Sighet, unde stau pân\ dup\ amiaz\.Interesant\ este lipsa însemn\rilor despre avatarurile prin care trec, probabil, la Sighet,în c\utarea mormântului sau a gropii comune în care-[i dormea somnul de veci tat\lColettei – c\ci acesta era scopul declarat al c\l\toriei. În schimb, Steinhardt nu uit\s\ aprecieze Cimitirul vesel de la S\pân]a, de lâng\ Sighet, drept un „Amestec medievalde oroare [i râs“!În 9 iunie, duminic\, pornesc spre {urde[ti, unde asist\ la slujba de la renumitabiseric\. Apoi trec la Plopi[, unde urc\ în podul bisericii. În textul d-lui Hîncu apare„Castelul Plopi[“. Or, corect era „accentul Plópi[“. De altfel, la Plopi[ nu se afl\ niciun castel!În 10 iunie pleac\ din nou la Sighet, unde se pare c\ g\sesc r\spuns la întreb\rilecare-i fr\mânt\ pe so]ii Axente. Dovad\ este faptul c\ diaristul consemneaz\ „bune[i certe rezultate“ înso]ite de exclama]ia „L\udat fie Domnul Isus Hristos“, expresiereligioas\ uzual\ în Maramure[, care îns\ nu mai apare în textul d-lui Hîncu.În 11 iunie, bucure[tenii no[tri viziteaz\ Valea Izei. La Dragomire[ti vor primi ca[.Numele celui care le ofer\ ca[ul este indescifrabil în textul vechi, specificându-se doarc\ respectivul „a fost [oferul lui Sab. la Bucure[ti“. La Dumitru Hîncu nu exist\ îns\nici o ezitare: „ca[ de la Coop. (Coop a fost [eful lui {erb la Buc.)“. Ce nume esteCoop (?!) [i cum a ajuns un [ef de la Bucure[ti s\ fac\ la Dragomire[ti ca[? Enigm\!Plecarea de la Baia Mare spre Media[, unde vor înnopta, are loc pe o ploaie toren]ial\,în 12 iunie. Ce înseamn\ la dl Hîncu data de 11/12 iunie? La Media[ – unde ajungprobabil dup\-amiaz\ – ploaia s-a potolit, dar „vremea r\mâne rece, cenu[ie [i«dégueulasse»“, scrie Steinhardt, evitând cuvântul românesc „scârbos“ (murdar,dezgust\tor). În mod fantezist, în textul d-lui Hîncu apare „déguel\m“ (sic!),domnia sa transformând un adjectiv în verb! Este cunoscut, cum recunoa[te [iD. Hîncu, obiceiul lui Steinhardt de a folosi expresii [i cuvinte str\ine, dar totu[i,cum traduce domnia sa termenul creat ad-hoc?În sfâr[it, ajun[i în 13 iunie la Bra[ov – ora[ care-i va produce lui Steinhardt o„senza]ie de fericire“ – asist\ la Biserica Neagr\ la un concert din A. Bruckner [i lao predic\ (în textul d-lui Hîncu: „Pudica“!), al c\rui titlu în limba german\ („DieEhre Gottes wurde uns ausertrent Wie sollen die Ehre Gottes erfahren“) este redat întextul recent publicat totalmente gre[it („Die Ehre Gottes wurde uns anvertraut. Wiosollen die Ehre Gottes erfordem“). Se observ\ cum cuvintele „ausertrent, „Wie“ [i„erfahren“ devin „anvertraut“, „Wio“ [i „erfordem“!Iar atât de des reiterata, [i deci cunoscuta, expresie „Hristos e Calea, Adev\rul [iVia]a“ devine „Hristos e Calea Adev\rului [i Via]a“!Sigur, mai sunt [i alte inexactit\]i: „Bladea“, în loc de „Bledea“, nume r\spânditîn zona {ugatag; „Csilde“ în loc de „Isolde“; „barabafte“ în loc de „baraba[te“; „plec\m“în loc de „plecare“; „oarecare deziluzie“ în loc de „O amar\ deziluzie“ etc., ca [iomisiuni (d\m, al]i oameni, Sosit cu bine etc.).Total derutant, o parte din însemn\rile din 6 iunie sunt plasate la 5 iunie, iaraltele între 10 [i 11 iunie! Chiar dac\ a[a ar fi fost în manuscris – dl Hîncu specific\într-o not\ c\ „a[a este în original“ – urmând firul logic [i cronologic domnia sa ar fitrebuit s\ corecteze eroarea pentru a da cursivitate lecturii.Frumoasele aprecieri despre N. Steinhardt f\cute în preambulul notelor de c\l\toriede c\tre domnul Dumitru Hîncu sunt corecte, dar, din p\cate, ele nu sunt [i confirmatede textul mutilat, din neglijen]\ [i ne[tiin]\, pe care o revist\ prestigioas\ precumRomânia literar\ l-a repus în circula]ie.Florian ROATI{Publicitate

Oamenii sînt prin[i într-o re]ea planetar\ deimagini [i sunete în\untrul c\reia to]i formeaz\un stup de albine comunicînd instantaneudintr-un col] în altul al lumii.c r o n i c a i d e i l o rTribul electricRomânia literar\ nr. 36 / 14 septembrie 20076Ce poate fi mai iritant decît un autor c\ruiatrebuie s\-i dai dreptate în ciuda presim]irii c\,dac\ îi accep]i adev\rul, de lumea ta se va alegepraful? {i cum s\ prive[ti cu ochi buni unom ale c\rui gînduri, dac\ le încuviin]ezivalabilitatea, vor echivala cu pr\bu[irea reperelortale? Se în]elege, nimeni nu e înclinat spreastfel de concesii, [i asta fiindc\ nimeni nu araccepta ca etosul în care a tr\it [i s-a format ovia]\ întreag\ s\ se risipeasc\ dintr-o dat\ [i, în locul lui,s\ se înfiripe un alt etos, dar unul ale c\rui tr\s\turi, încompara]ie cu cele vechi, s\ semene cu crucile unui cimitir.În aceast\ situa]ie se treze[te un cititor cînd deschideo carte semnat\ de McLuhan. Mai întîi, tr\ie[te cu senza]iac\ asist\ la o mascarad\ cultural\, întocmai ca spectatorulunei teatru livresc în care autorul, simulînd o bravur\nonconformist\, vrea s\ se dea competent într-un domeniupe care nu-l st\pîne[te, apoi gîndul diletantismului esteînlocuit de ideea sup\r\toare c\, pe undeva, canadianulacesta vorbind în dodii sofisticate s-ar putea s\ aib\dreptate, pentru ca în final, precum un sunet de gongvestind sfîr[itul rezisten]ei interioare, cititorul s\ realizeze,cu o ghear\ în inim\, c\ afurisitul de profet al pierzanieinu numai c\ nu bate cîmpii, dar chiar reu[e[te s\descrie fidel o stare de fapt pe care nimeni pîn\ la el nua putut s-o intuiasc\ atît de clar.Nu întîmpl\tor, acestui profet al pierzaniei celebritateai-a venit atunci cînd nu se mai putea bucura de ea,adic\ dup\ moarte, iar voga postum\ în care i se scald\acum numele, o macabr\ [i tardiv\ r\zbunare pentrucriticile pe care contemporanii i le-au administrat în timpulvie]ii, nu fac decît s\-i înt\reasc\ profilul de prezic\torneconven]ional al unei apocalipse culturale: apocalipsaculturii scrise.Despre aceast\ apocalips\ e vorba în antologia detexte pe care fiul lui McLuhan împreun\ cu profesorulFrank Zigone de la York University din Toronto auîntocmit-o pe marginea unei opere însumînd nu mai pu]inde 22 de titluri. Cartea ne ofer\ un e[antion reprezentativdin oceanul de articole [i interviuri pe care profetulpierzaniei le-a scris de-a lungul timpului, începînd cuUnderstanding Media: The Extensions of Man (În]elegereamijloacelor. Extensiile omului) cartea care, în 1964, aveas\-i înv\luie numele în notorietatea nedorit\ a distrug\torilorde idoli. De atunci au trecut 40 de ani, iar ideile lui aufost pîn\ într-atît de rumegate [i întoarse pe toatefe]ele, încît ast\zi, cine vrea s\ afle ce a spus McLuhannici m\car nu mai trebuie s\-i citesc\ c\r]ile. Ele îi suntservite de-a gata sub forma acelor cîteva cli[ee pe carene-am obi[nuit cu to]ii s\ le punem în dreptul numeluis\u: mesajul este mediul de comunicare a mesajului,mijloacele de comunicare sunt „fierbin]i“ [i „reci“,omenirea se întreapt\ c\tre un stadiu dominat de o con[tiin]\magic\ de sorginte electric\ etc. Puse dintr-odat\ pe hîrtie,expresiile acestea nu ne spun mai nimic, [i în plus stranietatealor ne îndeamn\ s\ d\m dreptate acelora care v\d înMcLuhan un autor alambicat, prolix [i pe alocuri ininteligibil.În realitate, opera acestui lucid observator, de[i dificil\în liter\, e foarte simpl\ în spiritul ei.Dac\ e s-o înf\]i[\m schematic, ea arat\ astfel: potrivitlui McLuhan, evolu]ia omenirii nu se m\soar\ în epociistorice [i în etape cronologice, ci în cîteva muta]ii mentaleîn urma c\rora fa]a umanit\]ii s-a schimbat radical. Acestemuta]ii sunt în num\r de trei [i ele corespund celor treitipuri de culturi care s-au succedat pîn\ acum în istoriaumanit\]ii: cultura oral\, cultura scris\ [i cultura electric\(mediatic\). Criterul împ\r]irii lor st\ în mijlocul decomunicare care a predominat la un moment dat, dar [iîn sim]ul uman care a fost cel mai solicitat de acel mijlocdominant.În cazul culturii orale, cuvîntul vorbit a jucat rolulliantului principal între oameni. În mod corespunz\tor,dintre toate sim]urile, cel mai solicitat a fost auzul, iarîmbinarea acestor dou\ elemente – vorb\ [i auz – a f\cutca stadiul culturii orale s\ corespund\ unei con[tiin]emagice iscate de sim]ul apartenen]ei la un tot organic:tribul, adic\ acel tip de comunitate în care individul sesimte legat prin nev\zute fire de to]i ceilal]i semeni.Un astfel de individ este o p\rticic\ dintr-un întreg [irostul lui nu putea fi judecat decît în raport cu întregul.Din aceast\ simbioz\ magic\ de tip tribal, omul a fostsmuls o dat\ cu apari]ia tiparului. Cuvîntul scris care aluat forma unui alfabet fonetic în interiorul c\ruia literele,luate separat, nu au nici o semnifica]ie, a provocat omuta]ie mental\ în istoria omenirii. {i astfel, obiceiul dea sta aplecat asupra unui text pe care omul trebuia s\-lciteasc\ liniar, de la un cap la altul, în secven]e scurte,numite propozi]ii, [i într-o anumit\ ordine a rîndurilor,de sus în jos, obiceiul acesta a f\cut ca v\zul s\ treac\înaintea auzului, iar cultura, din auditiv\ [i magic\cum era, s\ devin\ una scris\ [i fragmentar\. Altfel spus,un om care folose[te cuvintele scrise pune între el [irealitate o distan]\ din cauza c\reia liantul magic ce îllega de lume se rupe. El înceteaz\ s\ mai fie o parteapar]inînd unui întreg [i devine în schimb o parte de sinest\t\toare. {i astfel, individul alfabetizat mînuind feluritevocabulare se preschimb\ într-o buc\]ic\ izolat\, într-unfragment incapabil de a mai intra într-o rela]ie empatic\cu comunitatea din jur. El nu mai vede întreguri, cidoar felii [i buc\]i separate, risipite unele de altele dincauza lipsei unui factor unificator. Un astfel de om esteprin excelen]\ o fiin]\ analitic\ [i cu prec\dere nonsintetic\.În concluzie, cultura scris\ e o cultur\vizual\, alc\tuit\ din oameni izola]i [i foarte inteligen]i,c\rora nu le mai st\ îns\ în putere s\ participe spontan[i direct la pleroma cuprinz\toare a unei comunit\]iorganice. Via]a lor este pretutindeni mijlocit\ decuvînt.Dar din aceast\ izolare lexical\ de siha[trii moderni,oamenii au fost sili]i s\ ias\ sub constrîngerea unui noumijloc de comunicare: semnalul electric. Tot ce înseamn\mass-media actual\, adic\ telefon, radio, televizor [icomputer, reprezint\ pentru McLuhan cauza apari]ieicelui de-al treilea tip de cultur\ uman\: tipul culturiielectrice. Atingerea acestei etape echivaleaz\ cu reîntoarcereaoamenilor la stadiul tribal al con[tiin]ei organice: analizara]ional\ las\ locul sintezelor (contopirilor) magice.Oamenii sînt prin[i într-o re]ea planetar\ de imagini [isunete în\untrul c\reia to]i formeaz\ un stup de albinecomunicînd instantaneu dintr-un col] în altul al lumii. {iastfel, modul liniar [i fragmentar de manifestare al culturiitiparului dispare, în locul lui ap\rînd tr\s\turile primuluistadiu al culturii orale: spontaneitate, lips\ de intermediari[i con[tiin]a întregului din care nu po]i ie[i. V\zul î[ipierde din întîietate, iar sim]ul tactil [i cel auditiv îl ajungdin urm\, echilibrînd balan]a perceptiv\.McLuhan împarte mijloacele de comunicare în dou\categorii mari [i înc\p\toare, dar cuvintele de care faceuz pentru a le numi, de[i par s\ sugereze intuitiv criteriulfolosit, nu face decît s\-i îngreuneze [i mai mult în]elegerea.Canadianul vorbe[te de mijloace „fierbin]i“ [i de mijloace„reci“. În opinia sa, fierbinte este acel mijloc care, oferindmult\ informa]ie, nu cere un efort de participare din parteareceptorului, iar rece e acel mijloc care, s\rac fiind îninforma]ii, îi cere receptorului s\ participe activ, cuimagina]ia lui, la construirea unui mesaj. Cum s-ar spune,cînd ]i se dau pu]ine indicii e[ti silit s\ completezi singur,cu mintea ta, golurile de informa]ie, [i astfel te implici[i construie[ti singur mesajul pe care îl prime[ti. Dinacest motiv, mesajul nu ]i-e dat de-a gata, ci îl faci singurMarshall McLuhan, Texte esen]iale, antologie deEric McLuhan [i Frank Zigone, trad. din englez\de Mihai Moroiu, Ed. Nemira, 2006, 604 pag.dup\ cît\ zestre cultural\ ai adunat în tine. Cînd îns\mesajul e doldora de informa]ie, atunci golurile de con]inutlipsesc iar nevoia de a te implica spre a întregi mesajuldispare.Concluzia? Mijloacele fierbin]i resping receptorul,cele reci îl atrag, adic\ primele nu incit\ imagina]ia celuicare le percepe, pe cînd celelalte da. De pild\, radiouleste un mediu de comunicare fierbinte, c\ci, bogatfiind în informa]ii, ascult\torul nu simte nevoia unui efortmintal prin care s\ suplineasc\ caren]a informa]ional\.În schimb, televizorul este prin excelen]\ un mediu rece,c\ci imaginile pe care le transmite sunt s\race în informa]ie[i, de aceea, privitorul se implic\ puternic în încercareade a completa cu imagina]ia precaritatea mesajului. Tocmaide aceea televiziunea subjug\ mai mult decît radioul,fiindc\ î]i d\ pu]in [i î]i cere mult, iar acest efort decompletare e r\spunz\tor de implicarea sufleteasc\ multmai mare pe care o cere privitul la televizor. Potrivitaceleia[i logici, o carte este un mediu fierbintedeoarece are atît de mult\ informa]ie încît cititorul nutrebuie decît s\ o parcurg\ deta[at, f\r\ s\-[i cheltuiasc\energia, în timp ce o conversa]ie este un mediu rece, c\ciîn cursul ei trebuie s\ completezi de la tine ceea ceinterlocutorul nu-]i spune. La fel, o prelegere de curs estefierbinte, un seminar universitar este rece.Nu-]i trebuie cine [tie ce fler ca s\ sim]i c\, de[i criteriule valabil, clasificarea la care ajunge McLuhan e [ubred\.E greu de crezut c\ lectura unei c\r]i nu cere efort [iparticipare din partea cititorului, în vreme ce o conversa]iear cere, cum tot astfel e anevoie de în]eles de ce televiziuneaar cere un efort de imagina]ie mai mare decît radioul.Dimpotriv\, fascina]ia televiziunii se bazeaz\ tocmaipe blocarea imagina]iei [i pe cufundarea aten]iei într-oamor]ire ce exclude orice efort de completare, [i astachiar dac\ informa]ia primit\ e nul\. Oricum, ideea luiMcLuhan (informa]ie pu]in\= r\ceal\ =implicare puternic\[i, de cealalt\ parte, informa]ie mult\ = c\ldur\ = pasivitate)se bazeaz\ implicit pe un principiu al compensa]iei: undenu e, sim]i nevoia s\ pui de la tine, suplinind „r\ceala“(s\r\cia)informa]iei cu o „fierbin]eal\“ proprie, iar acolo undeinforma]ia prisose[te, te ]ii deoparte, diminuîndc\ldura sursei printr-o pasivitate a min]ii. R\ceala exterioar\declan[eaz\ fierbin]eala interioar\ [i invers.În concluzie, un autor de[tept [i „fierbinte“, dac\ es\-l judec\m cu propriul criteriu: are prea multe ideiiconoclaste. •

8România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 2007p o e z i eR`t`ciriLunec. Lunec. Lunec.Noaptea-i de cântec [i sânge.Nimeni. Nici luna împuns\ de nori.Nici umbra verde a copacilor.Nici zeul mare al casei.O, acum el alearg\prin pulberea razelor [i cânt\,[i râde [i plânge!Nimeni. Doar un suspinîmbrâncind lucrurile în sine.{i eu r\sucindu-m\ în timp ce lunec,de parc\ a[ visa în somn urât.Sau poate cineva – recules din negrulnop]ii – se dep\[e[te, îmbolditde zeul fugar. {i râde [i plânge,suspin\ [i cânt\ prin mine.C`dereCad. Din ce în ce mai repede, cad.M\ r\sucesc dinspre trecut.Totul nu-i decât magm\sau poate ceva mai pu]in decâto respirare a cuiva f\r\ nume.Copii ai abisului,ne smulgem din noic\tre un lucru nedefinit– matc\ a viului.Cre[tem spre altceva,ca un râu de munte nemaiv\zut,ca o fl\mând\ mireasm\mu[când, iar [i iar, din tine,ca începutul nop]ii irumptdin cel mai tiranic zeu,din carnea naiv\ a rozelorsau poate din secunda aceea neagr\,aidoma unui fund de abis abia p\r\sitcând totul pare str\in [i sfâr[itsau nici atât, sau nici atât,[i-al\turi nu-i nimeni.NegrulNegrul, negrul, negrulî]i sculpteaz\ mâinile, duhul.Seara zvâcne[te în brazi,pulseaz\ în iarba pietrelor,r\sturnând în ceruribrazdele grele [i lutul.Negrul, negrul se-abatedinspre-ncinsele dup\-amiezi.Cânt\ aspru, ca din p\mânt,cosa[ii; aerul [fichiuie.De sub pleoapa cosmic\, noapteacade gr\mezi, gr\mezi!Mai e un pic [i negrulte-ajunge din urm\. Iat\,î]i scald\ în smoala-i de aer gleznaîn dulci suprafe]e turnat\[i te odihne[te [i-n sfâr[it te învinge:înc\, [i înc\ o dat\!Aer negruAer negru, cum r\stornidinspre melodii înalteFoto: Andrei PotlogAura Christia[tri însemna]i [i noripr\bu[i]i în pagini albe.Sângero[i sunt sorii azi,sfârtec\ secunde reci.Mânji de aer cu mor]i viise amestec\ în veci.Îngân\ secunde lunacare nu-i de-aici, vai, nu!Arborii tresar în somn;fugi în visul lor [i tu.Dormi. Adormi. Ascunde-te.Zaci încol\cit. Alene,aer negru, aer negrufulger\ din bol]i viclene...Peisaj de augustAh, nouri negri pe cerul viclean.Aerul mu[c\ z\bala calului.Arborii-mi zdrelesc privirea,mâinile, coamele anului.Nori se-mbulzesc pe bol]i însemnate.Ah, diminea]\ zdren]uind a[tept\ri!Cerul se-nclin\, p\s\ri adulmec\crestele nev\zutelor ]\ri.Albini se învârt în cercuri profane.{i-i atâta-ntuneric, încât în duhte arunci, ca delfinii speria]iîn asprul v\zduh!Brusc cineva face lumin\.Lini[tea toarce, înceat\ felin\.Caii s\lbatici din bolta viclean\turma de nori la p\scut o mân\.Peisaj montanO, sunete rostogolitede la o creast\ la alta,melodie desprins\din alte lumi cândva,cine v\ urm\re[te –a fost smuls din stânc\cu daltade un maestru nev\zutal timpuluivenit de altundeva!Sunete lovind timpanul,dându-se de-a berbeleaculpe creste, mângâind v\zduhultare al mun]ilor; melodioase tunetestrunind hotare ´n trecere pe-aici,p\s\rile aerului v\ ducdeparte [i clatin\la r\d\cini anul, stârnind în cercnesigure planete.Statui de aer, sunete!Iat`-ne!O, jubila]ie a sim]urilor!Zi ajuns\ pe-o culme iute,contemplat\-n uria[a trecere,apoi adus\ în fa]\, a[a cum ]iiun strugure copt în palme,minunându-te de formelearomat-curate ale boabelor.Cât de departe sunte]icând frigul smulgemari h\lci din noi,pân\ r\mâne o urm\ extaziat\cât bolta cerului,pân\ r\mâne o vie pat\cât pleoapa cosmic\,pân\ se-mpr\[tie o pulbere galben\peste îndr\gosti]i, peste oameni.Iar noi – zei tineri, p\gâni, severi –ne ridic\m strigând:„Iat\-ne! Iat\-ne! Lua]i-ne, sfere,voi, arbori [i p\s\ri! Lua]i-ne, mun]ilor,[i tu, lun\ bezmetic\, lian\ neinventat\,[i tu, planet\ triunghiular\,istm solemn, v\zut deodat\,amintire înalt\,tot mai curat\!Iat\-ne! Iat\-ne! Iat\-ne!!“O, jubila]ie a sim]urilor.Secund\ de aur, din moartemari h\lci mu[când!PlutireO, cine noaptea se-n\l]adin otrava magmei mele,t\ind codri de v\zduh,ape, bezne, cercuri grele?Mu[ca din idealul orizontstrivit cât ai clipi-ntre pleoape,de parc\-ar fi mânat tunândpega[ii cruzi s\ [i-i adape.Se ridica, în z\ri r\sfrânt,l\sând în urm\ pulbere de zâne[i r\sturna a[trii din somn[i zei – în vise de cadâne.Plutea [i cu un gest v\rsamarea de lini[te în ]intirim,urnind din veghe negre pietre,în umbra lor mai vii s\ fim.Divin plutea din vremuri crude,încât [i-acum ies din privirearmii de fluturi nev\zu]i,f\pturi de abur c\tre fire.Totul e vuiet, clocot, vis,plutire, spaim\, tremur, bezn\,duh însemnat de mu[c\turacuiva suav irupt din glezn\! •

Dasc\l de filozofie fiind la Universitatea Denis Diderot din Paris, autorulî[i propune s\ r\spund\ unor dileme, unor nemul]umiri formulatede studen]i [i de mai tinerii s\i colaboratori – lor nu le place ce seîntâmpl\ cu gândirea contemporan\.l i t e r a t u r `Scrisoare din ParisR`fuial` \n toat` regulaObiectul durei polemici desf\[urate deDominique Lecourt în Les piètrespenseurs (Flammarion, 1999) este indicatchiar de atributul din titlul virulenteilucr\ri, un atribut deloc m\gulitor…Ace[ti „piètres“, neferici]i, derizoriiînlocuitori de filozofi nu se bucur\ înochii autorului de nicio îndurare:„S-ar zice c\ societatea noastr\ nu mairecunoa[te drept gânditori decât câ]iva morali[ti ridica]i însl\vi. Adoptând asupra lumii punctul de vedere al spectatorului,ace[tia se mul]umesc, în cel mai bun caz, s\ comentezeactualitatea, asta când nu se mul]umesc s\ pun\ în scen\propriile lor st\ri suflete[ti. Indignarea, compasiunea,admonestarea, constituie registrul lor de preferin]\.“Dasc\l de filozofie fiind la Universitatea Denis Diderotdin Paris, autorul î[i propune s\ r\spund\ unor dileme,unor nemul]umiri formulate de studen]i [i de mai tinerii s\icolaboratori – lor nu le place ce se întâmpl\ cu gândireacontemporan\.O stare de „malaise“, împ\rt\[it\ de mai mul]i tineripasiona]i de filozofie, mai ales odat\ cu celebrareaputernic orchestrat\ în multi-media a evenimentelor din Mai’68. Ei vin la el [i-l întreab\ cu insisten]\, parc\ f\cându-lvinovat de ceva:„Ce-a]i f\cut din voi de vreo treizeci de ani încoace? Cea]if\cut pentru noi? Acest spectacol permanent oferit de unii[i de al]ii, cu ce rimeaz\? Este oare suficient ca el s\ fieimputat noii puteri mediatice, jocului unor re]ele de influen]\,ale copinajului instituit [i ale corup]iei c\]\r\toare?“{i: „Oare de ce nicio gândire cu adev\rat nou\ nu aparela orizont? Trebuie oare s\ renun]\m la orice în]elegere aunei lumi c\reia îi deplor\m mizeria [i meschin\ria [i violen]a?“Autorul în]elege nemul]umirile tân\rului anturaj, el însu[inu e deloc str\in de ele, am putea spune c\ la fel gânde[te– [i înc\ de mult\ vreme. „Încerc în paginile de fa]\, pe câtîmi st\ cu putin]\, s\ r\spund unor întreb\ri ce angajeaz\viitorul (…), s\ descurc firele unei istorii care a condus atâ]iaintelectuali francezi s\ nu-[i mai ofere alt\ ambi]ie decâtaccesul la statutul social de «lideri de opinie», cum se zicepe pia]\.“Trimiterile [i aluziile la filozofii mediatici cu p\reri întoate domeniile actualit\]ii, tot mediatice, în fine la fo[tii „noifilozofi“ ce nu mai sunt tineri [i nici noi – mi[un\ în carte.Câteva sintezeMai are timpul r\bdare?, volumul de publicistic\al lui Liviu Papadima, ap\rut la editura CurteaVeche, are un mare avantaj. Viziunea sa asupraliteraturii române e obiectiv\ (atitudine rar\ laun literat), în orice caz, lipsit\ de parti-pris-uri.E drept c\ autorul nu se aventureaz\ niciodat\pân\ în actualitate, interesul s\u nevizând produc]ialiterar\ din zilele noastre. Despre aceasta nu se pronun]\,în schimb, articolele sale despre perioadele mai vechi reu[escs\ le confere câtorva scriitori de mult clasiciza]i un aer viu,s\-i smulg\ din insectarul studiilor literare [i s\-i surprind\în dinamica întregii literaturi. Iat\ care sunt scopurile volumului,formulate chiar de autor: „Într-o perioad\ agitat\ de inerente«b\t\lii canonice», «revizuiri», lupte «genera]ioniste» sauîntre «modele culturale» concurente, întrebarea pe caremi-am pus-o adesea, al c\rei ecou r\zbate în rândurile acestuivolum, a fost: Mai are timpul r\bdare? Sau, altfel formulat:Unde ne-a fost trecutul? Unde ne e prezentul? Cum s\ rea[ez\mliteratura în timp, f\r\ a recurge nici la foarfeci [i ghilotine,nici la pasta de lipit [i corsetul de ghips?“ (p. 6)În prima sec]iune a c\r]ii, Texte, scriitori, lecturi, Liviu„Trebuie reparcurs drumul care i-a v\zut trecând de larespingerea mae[trilor gândirii, stigmatiza]i de unul dintreei ca fondatori ai totalitarismului – la abandonul oric\reigândiri inventive.“Totala lips\, tocmai, de „inventivitate“ la cei de ast\zi, lacei ce ocup\ scena [i au p\reri în toate privin]ele [i o fac pemorali[tii – e ceea ce, la rându-i, „stigmatizeaz\“ DominiqueLecourt. „Un bun gânditor care a p\r\sit gândirea de lacare se pretinde [i deloc nu se mai îngrije[te s\ o duc\ dincolode ea îns\[i, cum altfel s\-l consideri decât ca un «piètrepenseur»? Erei numite a mae[trilor gândirii nimic nu i-asuccedat, dup\ mine, decât epoca acestor «piètres penseurs».“R\fuial\ în toat\ regula! Dar una care nu vrea, cel pu]ina[a afirm\, de[i cartea nu d\ chiar prea multe confirm\ri,s\ renun]e la umor…„S\ mai [i râdem pu]in. Ei (ei !) sunt atât de serio[i !“„V\ pricep, tineri, pricep perplexitatea voastr\, enervarea,chiar [i am\r\ciunea voastr\.“ Nu [tiu cât de mult este ainvoca]ilor tineri – dar cu certitudine enervarea este a celuice-[i propune s\-i priceap\ – autorul c\r]ii…Deloc drag nu-i este lui Lecourt un filozof, m\ rog, uneseist la mod\, ceva mai tân\r, anume Luc Ferry – despreal c\rui volum numit L’Homme-Dieu, am spus câte cevaîntr-o relativ recent\ Scrisoare din Paris. Cuvântul „arogant“este de citit ca atare, adic\ [i în sensul propriu [i în cel ironic.„În astfel de condi]ii, cum s\ nu judeci oarecum arogant\ambi]ia afi[at\ de Luc Ferry în finalul c\r]ii L’Homme-Dieu?Mereu gata s\ exalte ale noastre societ\]i «pacificate», elscrie: «În starea actual\ a lucrurilor, voin]a de a extinde asuprauniversului întreg sistemul umanist [i laic, ar avea câtevamotive de a ap\rea ca un plan de anvergur\, ca s\ nu spunemca o frumoas\ utopie.»“ Concluzia celui viguros contestat:«Fidelitatea fa]\ de drepturile omului, libertatea politic\,pacea, respectul altor culturi [i privirea critic\ datorat\ nou\în[ine, nu e oare idealul pe care modestul (s.n.) nostru continentl-ar putea oferi restului lumii dac\ ar servi ca surs\ de inspira]ie?»Lui Dominique Lecourt, autorul mult polemic al c\r]ii,îi revine promisul, mai înainte, incisiv umor când exclam\în finalul ultimului capitol: da, a]i citit bine „modest“. Adic\„modestul nostru continent“. Ceva de natur\ s\-l cam scoat\din fire pe n\r\va[ul autor al volumului proasp\t ivit – Lespiètres penseurs.Lucian RAICUiunie 1999Papadima înregistreaz\ particularit\]ilestilistice ale unorscriitori importan]i din literaturaromân\, surprinzând lafiecare felul cum a fost receptatde critic\. G\se[te, în îns\[istructura operelor, perspectivenoi de a-i citi pe autorii pentrucare timpul nu mai e un avantajîn apropierea fa]\ de cititori.Nu propune r\sturn\ri de canon,îndrept\rile sale vizeaz\ maiales nuan]a, caracteristicilesubtile ale crea]iilor.Liviu Papadima, Mai aretimpul r\bdare?: Studii [ieseuri de istorie [i critic\literar\, Curtea VechePublishing, Bucure[ti,2007, 312 p.Creang\ e un mare scriitor [i pentru c\ st\pânea „artadesp\r]irii“: „[...] Creang\ scrie splendide pagini desprecopil\rie [i de-ale copil\riei pentru încântarea adul]ilor;a[terne pe hârtie «]\r\nii» potrivite mai cu seam\ pentrugustul pricep\tor al celor cultiva]i. Reîntoarcerea lui este unapiezi[\. S-a spus adesea c\ literatura ar fi o form\ a iubirii.Nu mai pu]in arta cuvântului se înrude[te cu o art\ a desp\r]irii:Crengi lipsitede-ad\posturiDraga mea copil\-doamn\Or veni zile de toamn\{i n-om [ti deloc ce-nseamn\Clipele ce-au fost în var\Cu parfum la subsuoar\Cînd l\sai crinii s\-]i moar\În cle[tare de pahar\{i ne-om canoni în posturi{i-n m\t\nii f\r\ rosturiCrengi lipsite de-ad\posturi{i ne-o fi atît de fric\-nMu[uroaie c\ se stric\Aripile de furnic\{i c\ îngerii-n ci[meleSe bag\ fulgii s\-[i speleDe dragoste [i de jele...Draga mea copil\-doamn\Or veni zile de toamn\{i n-om [ti nimic ce-nseamn\...acea tehnic\ atât de greu de înv\]at de a p\stra, sub altchip, ceea ce e supus pierderii iremediabile“ (p. 35-36).Când scrie despre Caragiale - specialitatea lui, s-ar puteaspune -, o face cu o precizie de chirurg. Se declar\ împotrivamodei „contemporaneiz\rilor“ [i se întreab\, la final, ce seafl\ dincolo de toate interpret\rile date operei lui Caragiale.În articolul Rebreanu versus Rebreanu, noteaz\ diferen]eledintre stilul nuvelelor [i cel al romanelor autorului lui Ion,observând c\ primele nu anun]au deloc crea]iile epice urm\-toare. La Camil Petrescu, autorul ]ine s\ demistifice, avertizându-[icititorii în privin]a personajelor din Patul lui Procust:„Orice idee de spontaneitate confesiv\ trebuie din capullocului exclus\“ (p. 153). Iar când discut\ receptarea luiArghezi, observ\ just c\ nu a existat niciodat\ un momentde maxim\ receptare a operei lui.În partea a doua a c\r]ii, Istoria literar\ în dialog intercultural,autorul creioneaz\ câteva tablouri dense ale teatrului românescpân\ la cel de-al Doilea R\zboi Mondial [i ale literaturiiromâne din timpuri mai vechi sau mai noi, toate pe un tonechidistant, f\cute pentru a fi expuse pentru un public str\in,la propriu, de cultura român\.În Mai are timpul r\bdare?, Liviu Papadima survoleaz\aproape întreaga literatur\ român\ modern\ [i, f\r\ s\-[irefuze o anumit\ pornire didactic\, îi cartografiaz\ relieful,uneori pân\ la detalii infinitezimale, ignorate de oricare alt„ochi“ critic.Tiberiu STAMATE•România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 20079

Se spune c\ îndr\gosti]ii [i caricaturi[tiin-au nevoie de cuvinte. Probabiln-au nevoie, dar ce frumos este când[tiu s\ le foloseasc\!l i t e r a t u r `Caricatur`[i textR E A C } I II M E D I A T ERomânia literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200710Înainte de 1989, la Costine[ti, am v\zut o coad\ imens\la o expozi]ie de caricaturi. V\zusem pân\ atunci multecozi, la carne, la lapte, la benzin\, la s\pun, lalenjerie de dam\, la pa[apoarte, dar una la o expozi]iede caricaturi nu-mi închipuisem c\ poate exista.Caricaturile erau ale lui Mihai St\nescu, un tân\rsub]ire [i inteligent, cu plete de nonconformist [i cuochi alba[tri (altfel de albastru decât acela al ochilorsecuri[tilor, afla]i în num\r mare prin preajm\). Fiecaredintre ele con]inea, din punct de vedere politic, dinamit\.Vizitatorii expozi]iei, în marea lor majoritate studen]i,râdeau din toat\ inima descifrându-le, râdeau nu numaiamuza]i, ci [i încânta]i c\ particip\ la denun]area unuiregim pe care nimeni nu avea voie s\-l critice.Ceea ce am remarcat înc\ de atunci la caricaturilelui Mihai St\nescu era combina]ia de desen [i text, deexpresivitate grafic\ [i talent literar. Din câteva linii,caricaturistul reu[ea s\ compun\ imaginea unui tramvaiîn mers, a unei mul]imi sau a unei case. {i tot el, din câtevacuvinte, alc\tuia un enun] care f\cea subversiv desenul.Uneori se întâmpla [i invers: desenul era acela care r\sturnaspectaculos sensul enun]ului. Dar în fiecare situa]ievirtuozitatea graficianului [i ingeniozitatea scriitorului secompletau reciproc.Anii au trecut, s-a pr\bu[it comunismul, România adevenit membr\ a Uniunii Europene, dar Mihai St\nescua continuat s\ observe în stilul lui liber, ne-orbit de flac\rade magneziu a iluziilor, societatea româneasc\. A deschis,în Bucure[ti, în apropiere de Sala Palatului, un magazinpitoresc de maieuri [i c\ni purtând desene [i inscrip]iide un umor tr\znit, a colaborat, cu extraordinarele arme[i muni]ii pe care le de]ine ([i pentru care nu are nevoiede permis), la diverse lupte politice (situându-se întotdeaunade partea democra]iei), a f\cut chiar la un moment dat unobiect de art\ grafic\ din îns\[i cl\direa Guvernului, pecare a legat-o cu o fund\ ro[ie, ca pe un cadou oferitpopula]iei.Ce crede Mihai St\nescu despre „intrarea“ Românieiîn Europa? R\spunsul se afl\ într-un recent album al s\u,pe a c\rui copert\ cuvântul EUROPA este scris cu celedou\ litere din mijloc, RO, deta[ate de celelalte, sugerândc\ f\r\ ele Europa n-ar fi Europa! Albumul (MonitorulOficial, 2007) este cuceritor, prin diversitatea mijloacelorde exprimare folosite (la desen [i text se adaug\ acumfotografia, în montaje ingenioase), prin risipa de inteligen]\Volumul Poezii, erezii [i taine (Bucure[ti, A. M. Press,2006) al lui Nicolae Popescu cuprinde teorii n\stru[niceversificate, unele inspirate de filmele SF:„Eu cred c\ P\mântul/ Nu e singura planet\/ Locuit\/De fiin]e ra]ionale,// Eu cred c\ multe alte planete/Sunt locuite/ De extratere[tri,/ Cum ne-am obi[nuit s\-inumim.// Eu cred c\ ace[tia au venit/ Demult/ Pe P\mânt.//Eu cred c\ ace[ti extratere[tri/ Sunt materiali,/ Sunt ca[i noi!/ «Dup\ chipul [i asem\narea noastr\»!“ (Eu cred).Alte teorii ]in de o conceptie mistic\ asupra existen]ei:„Sufletul poate, lesne, a ie[i din om/ [i spiona NemargineaT\riei,/ Cum se decorpora Napoleon,/ Taman, la fix, înmiezul b\t\liei.// Somele, toate-s un «morman de GAZDE»/[i umor, prin gravitatea unor lu\ri de atitudine, care îlprezint\ în continuare pe Mihai St\nescu ca pe un troublefêteṖe un critic literar îl atrage inevitabil, înainte de toate,inventiva folosire a cuvintelor. În mod frecvent, caricaturistulrecurge la expresii uzuale, ultracunoscute, c\rora le activeaz\un sens nea[teptat. Un bilet cu inscrip]ia „Termen degaran]ie 24 de ore“ este legat de o pereche de c\tu[e.Proverbul „Prietenul la nevoie se cunoa[te“ este scrispe un afi[ înalt [i îngust astfel: „Prie/ te/ nul/ lane/ voie/secu/ noa/ [te“, eviden]iindu-se vocabula „secu“ (afi[uldateaz\ din 1982!). Un grup de ]igani cu boccele [i puradei,trecând pe lâng\ un indicator pe care scrie „Frankfurt“,acoper\ la un moment dat, pentru privitor, grupul de litere„Frank“. La intrarea pe un aeroport, func]ionara carevizeaz\ bilete, îl întreab\ mecanic pe un pasager lipsitde ambele bra]e: „Bagaj de mân\ ave]i?“. Pe halatul unuibuc\tar (de data aceasta, fotografiat) scrie: „Oamenii suntde dou\ feluri: felu’ntâi [i felu’doi“. Expresia „Cocteil,urmat de o conferin]\ de pres\“ este comentat\ grafic prinimaginea unui „cocteil Molotov“. Un client dintr-o gr\din\de var\ îl apostrofeaz\ pe un chelner „M\, tu ai pus ap\în vin?!“, în timp ce toat\ zona este inundat\ (clientulînsu[i stând cu picioarele în ap\).Foarte simpatic este adnotat titlul unei sculpturi alui Brâncu[i, „Pas\re în v\zduh“, de c\tre o cioar\aflat\ în zbor: „Brâncu[i – «Pas\re în v\zduh», 27,4milioane de dolari!! Ce, eu nu sunt în v\zduh?! De cenu valorez nimic? A[a-s americanii – rasi[ti!“ Pe u[a unuispital scrie: „Închis. Nu primim marf\“. Un megafondifuzeaz\ apelul: „Ceferi[tii care au condus pe c\l\tori latren sunt ruga]i s\ coboare din vagoane.“ Un excursionistcare urc\ pe un drum de munte întâlne[te dou\ indicatoare;pe unul, îndreptat spre vârful muntelui, se poateciti „Cota 1400“; pe cel\lalt, îndreptat spre o pr\pastie,se men]ioneaz\ alt\ cot\, devenit\ faimoas\ la venireala putere a liberalilor „Cota 16 %“. O pu[c\ de vân\toare,cu dou\ ]evi, împroa[c\, într-o p\dure, „Alice în ]araminunilor“. Informa]ia „Serviciul militar nu va mai fiobligatoriu. În armat\ vor fi numai profesioni[ti“ le punepe gânduri pe dou\ ]inte, care poart\ urme de gloan]enumai la periferia lor.Mihai St\nescu este un as [i al caricaturii f\r\ cuvinte.El îl înf\]i[eaz\, de exemplu, pe Adrian N\staseridicându-se de pe scaun [i dându-ne posibilitatea s\Filosofie în versuriDe spirite ce-adesea-[i schimb\ soma/ de[i e-acela[i chipbr\zdat de brazde/ Alt spirit te prive[te din aceea[i som\!»“(Suflete [i întrup\ri).Iar altele sunt pur [i simplu ininteligibile [i nu pot ficlasificate:„Atunci când ansamblurile suflet–om vor putea accesaliber/ la memoria tuturor r\d\cinilor de suflet cusupor]i deceda]i/ se va produce ÎNVIEREA MOR}ILOR.“(A[a fi-va).Dar toate ilustreaz\ un mod stângaci, involuntar amuzant,de a filosofa. Autorul crede c\ poate s\ rezolve,cu un hocus-pocus al gândirii lui naive, neexersate,probleme care fr\mânt\ omenirea de mii de ani. Dar,vedem c\ st\tea de fapt pe dou\ scaune. Caricaturistul nuare deci neap\rat\ nevoie de text, ca de o cârj\, pentrua-[i sus]ine desenul. Se poate exprima oricând exclusivprin mijloace grafice. Dar, având [i talent literar, combin\spectaculos desenul cu textul dintr-un preaplin al inspira]iei,dintr-o exuberan]\ a inteligen]ei care nu poate decât s\ne farmece.Pe calea ferat\ st\ întins un sinuciga[ care, cu o scrisoarede adio al\turi, a[teapt\ s\ vin\ trenul. Un trec\tor îi spune:„Ai ghinion. S\pt\mâna asta e grev\ [i la C.F.R. [i lapo[t\...“ A[teptarea inutil\ a celui întins tacticos-sumbrupe calea ferat\ este de un umor irezistibil.Dar poate cea mai reu[it\ caricatur\ din volum, ocaricatur\ în doi timpi, este cea reprezentând num\r\toareainvers\ care precede „intrarea“ noastr\ în Europa. Înprimul desen îi vedem pe români înghesui]i în conturul]\rii lor [i a[teptând, cu pahare cu [ampanie în mâini, s\vin\ momentul mult a[teptat: „... patru, trei, doi, unu,zerooo!“. În al doilea, în mometul zero, aceia[i românio zbughesc ferici]i peste grani]\, c\tre Vest.Se spune c\ îndr\gosti]ii [i caricaturi[tii n-au nevoiede cuvinte. Probabil n-au nevoie, dar ce frumos este când[tiu s\ le foloseasc\! •bineîn]eles, nu rezolv\ nimic [i nici m\car nu izbute[tes\ relanseze discu]ia, întrucât alunec\ în caraghioslâc. Elî[i d\ seama (dup\ cum reiese din prefa]\) c\ este unversificator, nu un poet. Totu[i, persevereaz\ în compunereade poeme (filosofice), sperând, probabil, în sinea sa c\lumea îl va contrazice, exclamând: „Vai, sunte]i preamodest!“S\ revenim îns\ asupra „versific\rilor“. Umorul lor(involuntar) provine din aplombul cu care se fac afirma]iihazardate [i din stilul împiedicat (limba român\ fiindpentru autor o hain\ prea lung\ în care se încurc\ la fiecarepas). De unde [tie Nicolae Popescu c\ Napoleon sedecorpora „taman, la fix, în miezul b\t\liei“? Potrivitinforma]iilor noastre, împ\ratul se decorpora la masade prânz , între felul doi [i felul trei. [i pe ce se bazeaz\când sus]ine c\ „Somele, toate-s un «morman de GAZDE»“.Dup\ [tiin]a noastr\ nu chiar toate. Unele au un comportamentde musafiri...Nu ne d\m seama îns\ dac\ acestea din urm\ suntdestul de numeroase pentru a constitui un morman...(Alex {tef\nescu)

Lec]ia adev\ratei obiectivit\]i epice, Constantin }oiu opred\ magistral în C\derea în lume. Un roman construit...ca la carte, avansând printr-o acumulare de detalii relevante[i prin câ[tigarea, pas cu pas, a dimensiunii de adâncime.Clopotul spartc o m e n t a r i i c r i t i c eÎnve]i s\ cite[ti literatur\ ]inându-i pumnii strân[iprotagonistului pozitiv. L\crimezi când necazurileîl împresoar\, când du[manii se-nmul]esc [i r\ulpare s\ triumfe definitiv. Dar ajungi s\ închiziromanul cu un sentiment de bucurie s\rb\toreasc\:printr-o uimitoare r\sturnare de situa]ie, eroult\u a câ[tigat b\t\lia deja pierdut\, convertindînfrângerea iminent\ într-o r\sun\toare victorie.A doua etap\ a în]elegerii e mai dureroas\. Descoperic\r]i f\r\ happy-end, romane la fel de palpitante,cu scene [i episoade care te ]in cu r\suflarea t\iat\,cu aceea[i lupt\ între bine [i r\u, alb [i negru, virtute[i mizerie moral\, dar cu un final contrariant. Nupricepi în ruptul capului de ce a trebuit s\ sfâr[easc\a[a un personaj pe care-l iubeai. Identificarea cu eldevine problematic\. Ai fi vrut s\ „ave]i“ recunoa[tereameritat\ cu prisosin]\, consacrarea îndelung a[teptat\.Dar iat\ c\ el e mort, iar tu ai inima plin\ detriste]e.Aceasta, pân\ la a treia faz\ a lecturilor tale, cânddescoperi un adev\r mai nuan]at. Literatura nu esterupt\ din via]\, nu e o parte deta[abil\ a ei, decigre[e[ti când comp\time[ti cu unul sau altul dintreeroi. De[i par atât de vii, sunt crea]ii de hârtie, animatenu de Sfântul Duh, ci de for]a figurativ\ a romancierului.Astfel c\ disocierea pozitiv/ negativ începe s\ tepreocupe tot mai pu]in. Conteaz\ modul în carepersonajele apar [i se dezvolt\, logica lor tipologic\,iar nu unghiul moral din care le priveai pân\ mai ieri.E important\ consisten]a lor, precum [i acea not\distinctiv\ care le face inconfundabile, într-o galeriemai larg\ de portrete. Între un erou cumsecade, dar[ters, [i un tic\los antologic, optezi acum pentru aldoilea. Fiindc\ nu mai alegi omul; alegi personajul.Iar la finalul acestei ini]ieri fo[nitoare, cu miide file întoarse [i asimilate, descoperi uimit contextul.Realizezi c\ nu exist\ o gril\ unic\ de lectur\ [iinterpretare, c\ binele [i r\ul [i-au diluat concentra]iaini]ial\, intrând în combina]ii variabile. Perspectivase modific\ [i ea, privirea de sus, p\trunz\toare, aromancierului omniscient fiind substituit\ prinmultiplicare. Fiecare dintre eroi are dreptul la povestealui, ca [i la relatarea, înc\rcat\ cu justific\ri [i motiva]ii,a acesteia. Iar autorul se suspend\, voit, din vecheapostur\ a judec\torului infailibil, pentru a descoperi[i desf\[ura – al\turi de tine – universul de existen]\al fiec\rui personaj. Ai zice c\ totul a devenit ambiguu,subiectiv, relativ. De fapt, ai ajuns, abia acum, lalec]ia adev\ratei obiectivit\]i epice.Aceast\ lec]ie, Constantin }oiu o pred\ magistralîn C\derea în lume. Un roman construit... ca la carte,avansând printr-o acumulare de detalii relevante [iprin câ[tigarea, pas cu pas, a dimensiunii de adâncime.Tehnica impecabil\ a prozatorului n-ar trebui s\ nefac\ mai pu]in aten]i la tactica lui, la strategiile narativeprin care romanul, lent desfoliat, se încheag\. Aproapefiecare pagin\ aduce un spor de semnifica]ie, ca înpânzele mae[trilor, unde schi]a de început devine,treptat, un formidabil câmp de b\t\lie, munc\ oripetrecere. În miezul C\derii... stau ideile, Ideea careexprim\ o doctrin\ politic\ utopic fundamentat\. Darpân\ s\ ajungem la acest conflict al Stângii cu Dreapta[i al amândurora cu via]a, cu bunul-sim] social [idiversitatea odihnitoare a lumii, trecem prinmediul de refrac]ie al unor personaje memorabile.Constantin }oiu reu[e[te aici o performan]\. De[iromanul s\u este unul intelectualist, cu dispute ideatice[i conversa]ii nu foarte lejere, interesul cititorului nuscade o clip\. C\derea în lume are o surprinz\toaredinamic\ epic\. Fa]\ de nu pu]ini confra]i prestigio[idin sfera romanului de idei (Al. Ivasiuc, NicolaeBreban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea e[afodajuluiintelectual face s\ scâr]âie verosimilitatea situa]iilor[i a rela]iilor, Constantin }oiu tope[te, a[a-zicând,reflec]ia în ac]iune, interferând cele dou\ planuri.Ceea ce întreprind personajele, de la marile gesturila cele m\runte, nu distoneaz\ câtu[i de pu]in cugândirea lor. Iar aceasta nu este proiectat\ în modabuziv, f\r\ raportare la experien]ele de via]\. Eob]inut\, în mai multe rânduri, acea senza]ie rar\,dostoievskian\, de continuum romanesc. Teoriileunui erou îl pun în mi[care [i-l poart\ prin societate,definindu-l exact în m\sura în care ac]iunile [i reac]iilelui, ceea ce face [i ceea ce refuz\ s\ fac\, exprim\o filozofie proprie. O bun\ parte din personajeleC\derii... sunt, în prezentul ac]iunii [i al rememor\rii,disp\rute din cadru. Au murit, au emigrat, via]a lors-a consumat. Cu toate acestea, ele nu sunt ni[te vocireînviate, ci prezen]e puternice, intense. Trecereadevastatoare a timpului pare c\ le-a amplificat vitalitatea,în loc s\ le-o [tearg\.Spuneam c\, al\turi de tehnica sau arta prozatorului,trebuie s\ consider\m concep]ia lui tactic\. Atuurileromanului eseistic (deschidere [i în\l]ime intelectual\,tensiunea schimbului de idei, transcenderea conflictelorrealismului tradi]ional, prin ridicarea mizei) devin,adesea, inutile, din cauza celor care le speculeaz\excesiv. E amuzant s\ vezi cum toate personajelevorbesc exact ca autorul, rulându-i la nesfâr[it teoriile,exprimând bine cunoscutele lui fa]ete... E, apoi,de-a dreptul stânjenitor s\ vezi cum o femeie gânde[te[i se exprim\ exact ca un b\rbat, f\r\ o not\particularizatoare, [i cum diferen]ele de vârst\ [iexperien]\ sunt inevitabil articulate pe tiparul rela]ieimaestru-ucenic, tipar transformat în tipic [i excluzândorice subvariant\. Constantin }oiu a în]eles c\, apartede teoriile [i chiar de concep]ia prozatorului, personajeleau o individualitate [i o libertate a lor. Obliga]iaromancierului (dac\ putem vorbi despre obliga]ii,într-un domeniu atât de ginga[) nu este s\ le aduc\la numitorul comun pe care el îl de]ine, ci, dimpotriv\,s\ le proiecteze multiplu [i divers, distribuindu-le înroluri care s\ le convin\. În care s\ se mi[te cunaturale]e, f\r\ sarcina de a prelua [i a ilustra axiomeleauctoriale. A[ spune, mai în glum\, mai în serios,[i ca s\ închei odat\ cu aceste considera]iuni teoretice,c\ prozatorul realist a descoperit, în avans, principiilemoderne ale subsidiarit\]ii. Comunit\]ile locale [ipersonajele individuale î[i gestioneaz\ autonomexisten]a, f\r\ indica]ii pre]ioase, pân\ în momentulîn care interven]ia Centrului devine imperios necesar\.Abia atunci, autoritatea guvernamental\ se exercit\.În via]a real\, se trimit de urgen]\ bani, ajutoare [isprijin logistic comunit\]ilor dep\[ite de complexitateaproblemei. În lumea fic]ional\, romancieruldeblocheaz\ situa]ia prin l\rgirea sistemului de referin]\[i printr-un surplus de informa]ie.Pân\ la capitolul cinci din C\derea în lume,Constantin }oiu î[i las\ lectorul de unul singur,surprins, la propriu [i la figurat, de paginile citite.Este un frig îngrozitor, iar Bucure[tiul anului 1984,din plin\ Epoc\ de Aur, e acoperit de n\me]i. În acestpeisaj ceau[ist-boreal î[i face, timid, apari]ia personajulnarator,un b\rbat în jur de patruzeci de ani, avândîn grij\ un tat\ aproape nonagenar [i aproape orb.Prima ciud\]enie detectabil\ a lui Babis V\t\[escue programul pe care [i-l fixeaz\. Fostul reparatorde ceasuri [i ochelari din Pia]a Sfântu-Gheorghe, apoiajutor de arhivar la Tribunalul doi, în prezent cet\]eancu ocupa]ie incert\, se plimb\ noaptea pe str\zi, chiardac\ afar\ e urgie. Într-un astfel de rond nocturn, elîntâlne[te o alt\ figur\ destul de exotic\: un b\trân,Ghi]\ Negrotei, cu viziuni de folclorist exaltat [i cuConstantin }oiu, C\derea în lume, roman, edi]iaa IV-a, prefa]\, not\ biobibliografic\ [i dosar dereceptare critic\ de Marius Mihe], GrupulEditorial Art, Bucure[ti, 2007, 344 p.un frate, Leo, despre care vorbe[te întruna. Dinîntâlnirea noctambulilor rezult\ [i a doua particularitatea lui Babis. E atât de mic de statur\, încât poate finumit (într-un mod absolut incorect politic) un pitic.N-ar trebui s\ d\m aten]ie acestui aspect, dac\ el n-arfi, totu[i, unul structural [i nu ar avea portan]a luicaracterologic\. Dac\ via]a lui Babis a fost [i estemarcat\ puternic de prea pu]inii centimetri ai staturiisale, idealurile nefericitului personaj sunt unele decompensa]ie. Când trebuie s\ te înal]i pe vârfuri pentrua s\ruta mâna unei doamne sau când, la oferirea uneiflori, e[ti respins cu apelativul crud stârpitur\, î]icreezi o lume a ta, paralel\, în care batjocura sau milasemenilor nu mai conteaz\. O lume imaginar\, aprins\de for]a gândirii, [i care este foarte bine ascuns\, subm\[ti succesive, de privirile prea curioase. Spredeosebire de restul eroilor romanului, care îl v\dpe Babis exclusiv în dimensiunile lui fizice [i-l iau,aproape to]i, de sus, cititorii pot observa [i cumgânde[te. Un sac întreg cu surprize, pl\cute [i nepl\cute,î[i deschide gura aici. •(va urma)c\r]i primite• Ion Brad, Ion Agârbiceanu, sfânt p\rinte alliteraturii române, evocare, Editura Academiei Române,Bucure[ti, 2007, 242 p.• Petru Poant\, Clujul meu, anii [aptezeci, evocare,Ed. Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj Napoca, 2007, 200 p.• Mircea Stâncel, antiorientalia, 3, „poeme de`ntemeiere/destr\mare“, funda]ia poem, Alba Iulia,2006, 112 p.• Octavian Doclin, P`rga, III (sau mersul `nrod), poezii, prefa]\ de Mircea Martin, Ed. Modus P.H., Re[i]a, 2006, 34 p.• Victor Martin, 4 proze science fiction, EdituraMJU, Craiova, 2007, 102 p.• Nicolae Sine[ti, Alesul, „poeme pentru buzunarulde la inim\“, Editura Semne, Bucure[ti, 114 p.România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200711

Otihn\ vegetal\ `l `mprejmuie pe fiul devotat al locului,cuprins de o „tandre]e discret\“, c`nd i se n\zarec\ mireasma gutuilor lumineaz\ iar manuscrisul i selimpeze[te precum vinul cramelor.l i t e r a t u r `Gheorghe GrigurcuCandoare [i caligrafie12România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 2007Petre Got face parte din ampla [i dup\ toate probabilit\]ile `nc\ mult\vreme inepuizabila categorie a poe]ilor no[tri cu gen\ rural\. Punctulde pornire al versurilor d-sale `l constituie, a[a cum remarca{tefan Aug. Doina[, `ntr-un comentariu ce i l-a `nchinat, „realit\]ilesempiterne ale satului“, `n varianta sa maramure[ean\, una dintrecele mai legate de conservarea tradi]iei, ale unui „suflet“ iradiantal acestuia. Fervent al re`ntoarcerii ideale `n mediul natal, poetul`l echivaleaz\ cu o continuitate vital\, cu egalitatea cu sine a eternit\]ii:„Uneori acas\ c`nd revin/ ~mi simt at`t de aproape p\rin]ii/ ~nc`tuit pentru moment/ C\ ei dorm/ Sub pacea salc`mului.// ~mi reapar `n g`nd/Cum cire[ii `n floare,/ M\ `mbr\]i[eaz\, `nvie/ C`ntece din nord// Cuculvorbe[te/ Cu cel\lalt t\r`m./A[ vrea s\ fiu iar copil,/ Cenu[a anilor s\ n-o [tiu,/s\ zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu“ (Caligrafie). Peisajul montancu care e familiartizat e unul pur [i melodios: „Pe v`rf de munte/ Cad fulgiit`rzii/ Peste om\tul anului; (...)// Secundele curg calm,/ ~mi aud inima c`nt`nd“(Paralel\). O tihn\ vegetal\ `l `mprejmuie pe fiul devotat al locului, cuprinsde o „tandre]e discret\“, c`nd i se n\zare c\ mireasma gutuilor lumineaz\ iarmanuscrisul i se limpeze[te precum vinul cramelor. Privirea i se `ndreapt\c\tre `ntrup\rile modeste ale vie]ii, purt\toare de har naturist, c\tre viperacare „pr`nze[te miresme“, c\tre „m\iastra“ care gl\suie[te dintre crengi`nfrunzite, bandaj`nd „t`mpla iubirii“, c\tre ariciul care ar fi, `n delicate]ea-i„f\r\ seam\n“, un alter ego al s\u: „Cine-mi traverseaz\ gr\dina/ ~n clipat\cut\ [i cald\?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura `n spinare,/ Aducetihna amurgului.// Alunec\ lin, suveran/ Las\ `mp\care `n urm\. (...) La felm\ strecor/ Bl`nd prin lume,/ S\ge]i de ap\rare `nal]/ Numai c`nd momentule orb/ {i veninul fierbe `n preajm\“ (Cine?).Fire[te, aceast\ pace evocat\ cu o nostalgie naiv\, „cu umilin]\ dar [i cuo ne]\rmurit\ `ncredere“, dup\ cum observa N. Balot\, posed\ [i o valen]\polemic\. Ea reprezint\ un contrast `n raport cu postura actual\ a poetuluicare locuie[te `ntr-o metropol\, sim]indu-se – cum altminteri? – dezmo[tenit,abandonat unui mediu pe care-l percepe `n mod cronic ca ostil. E vorba acide conjugarea a dou\ atitudini. Pe de o parte p\timirea mai de mult cunoscut\a barzilor, `n spe]\ ardeleni, ai dezr\d\cin\rii, care depl`ng plecarea lor dinsat, pe de alta dezolarea omului modern, ne`mp\cat din varii motive cu mediulepocal. Incrimin\rile poetului nostru `nclin\ `n ultima vreme c\tre ipostazaultim\: „Ne socot neghiobii termina]i [i slu]i,/ Ne lovesc la glezn\, pl`ngechinga dur\;/ Numai tu, iubito, [tii s\ m\ ascul]i,/ Veacu-i de otrav\ [i dezgur\“ (R\va[ nocturn). Ori: „Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriumisuflet,/ Mereu vis\torul.// Cum `l vei ap\ra/ De viscolul negru,/ De `ntunericulcare se instaleaz\/ Cameleonic `n lume?“ (Crinul). Ori: „Travers\m intersec]iadevenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ {i str`ngem din din]i.// F\clii uria[eies din catacombe,/ Multe nu vor mai ie[i nicic`nd./ Noi ziduri amenin]\ zarea,/Zidurile din noi s`nt cumplite.// Aceia[i cameleoni, alte culori,/ Lupta se d\pe centimetrul p\trat,/ Pe molecul\, pe neuron;/ R\stignirile de azi, `ntreciadul din iad“ (Acum, acum). S`nt versuri caracteristice unei sensibilit\]i`nfrico[ate nu doar de „abandon“, ci [i de m\car aparenta absen]\ de perspectiv\pe care o `nf\]i[eaz\ „babilonica cetate“. Senza]ia neantului, structurile moartede sticl\ [i beton, mecanicele exactit\]i terifiante par premisele unui efortsisific, pe portativul unei mitologiz\ri elementare: „Por]i neantul `n g`nd,/Te prefaci a fi mul]umit,/ Te scruteaz\ at`tea priviri de sticl\,/ At`tea capetede beton.// {tii exact ora Terrei,/ Cui s\-i spui?/ Nici nu mai po]i pl`nge.// E[tiultimul trec\tor prin ani/ Care mai simte gustul p`inii,/ Mireasma v`ntului.//~nc`ntarea este sor\/ Cu vinul din Arcadia.// P`n\ acum ai trecut/ de trei oristyxul,/ Iei drumul de la cap\t/ De fiecare dat\“ (De la cap\t). Sufletul e cuprinsde vertij. Se instaleaz\ o halucina]ie pe materia civiliza]iei care se-nchide `ncerc vicios: „Voi mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile `ncep s\ dea `nafar\/ Precum [uvoiul `n vremea furtunii.// Se `nv`rte casa, se `nv`rte lumeacu mine“ (Flux). Treptat, imaginea cet\]ii ma[tere se-ntunec\, se pr\bu[e[tede tip vegetal a fiin]ei vulnerate: „Cer[etori aproape la fiecare col],/ M`ini`ntinse ca ni[te cangrene,/ Ziduri fl\m`nde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi,nu pl`ngi,/ ~]i faci cruce, suspini,/ E[ti un tei umbl\tor/ Prin inima urbei“.Petre Got, Protocolul norilor, Ed. Paralela 45, 2007, 92 pag.Dou\ sunt reac]iile de defensiv\ ale poetului. Mai `nt`i, a[a cum am v\zut,apelul la memoria satului originar, veritabil\ Atlantid\ `n lumea afectiv\ adezadapta]ilor proveni]i dintr-`nsul. ~n al doilea r`nd, recursul la un orizontmoral. Cople[it de „con[tiin]a veacului“, o con[tiin]\ rea, autorul aspir\ la oregresie l\untric\ `nspre `nceputurile de pietate [i rug\ ale copil\riei, laDumnezeul acesteia precum la o instan]\ suprem\ ce l-ar putea judeca: „Sufletulmeu t`nje[te s\ revin\/ La nucleul originar de lumin\,/ La Punctul din care apornit/ ~ntr-un bl`nd r\s\rit.(...) Doamne, `mi este tot mai dor/ De odihna razeimele l\untrice,/ De chipul T\u sur`z`nd/ Ivit dintr-un col] de cer s\ m\ judece“(~nceteaz\). Aceast\ „raz\ l\untric\“ reprezint\ pav\za cea mai de n\dejde`mpotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experien]ei totalitare care l-amarcat pe poet, fiu de de]inut politic: „~]i vin `n g`nd:/ Anotimpul cenu[ii,/Sintagma lui noiembrie, desfigurat\,/ Anii mitralia]i, partizanii din mun]i,/Arunca]ii `n groapa comun\/ Din Cimitirul s\racilor.// }i-a m\cinatdestinul/ Apocalipsa bol[evic\ / Ciuma ro[ie;/ Replica ta este/ Un raft demetafore“ (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisf\c\toare, ci „dinabsurd `n absurd“, `ntruc`t „ne `nghite un crater diabolic“, drept care„s`ntem solidari `ntru z\d\rnicie“ (Accent). Holocaustul brun a l\sat loc celuiro[u, apoi unuia multicolor, salv\m doi copii siamezi cu t`mple unite, darnimicim dintr-o singur\ suflare „un anotimp de prunci“, regele planetei seam\n\izbitor cu o maimu]\ ce se prive[te-n oglind\ [i se roste[te `n fraze destaniol [.a.m.d. ~n fa]a anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got `[i `nal]\ruga cu obiect planetar: „Doamne, opre[te, Te implor,/ Rostogolirea paranoic\a lumii,/ C\derea ei `n gol“ (Recurs). ~ns\ nu constituie oare limbajul liricca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la aceast\„saraband\“ a abuzurilor generalizate? Ripost`nd `n felul s\u ultragiilor, panapoetului cultiv\ o caligrafie paradiziac\, de-o mi[c\toare candoare:„Oameni buni, fra]ii mei,/ Veac trist,/ Nu ucide]i metafora, zborul l\untric,/Suspinul crinului, cugetul st`ncii.// Cu o singur\ corol\, jur,/ Prim\vara poateporni“ (Impuls). Ori: „Privighetoarea `ncearc\/ S\ `ntemeieze clipa/ ~nc\ odat\,/ Tu stai rezemat de un paltin/ {i taci“ (Imagine). Ori: „Mi se p\rea c\e[ti sor\/ Cu o mimoz\ [tiut\ numai de noi/ Din Gr\dina botanic\“ (Pe str\zileClujului). Uneori extazul e umbrit de o nelini[te ce-i accentueaz\ luminozitatea(Stare, Nehot\r`re, Numai brazi etc.). ~ncheiem cit`nd c`teva imagini deta[abile:„Moartea cre[te `n trupul meu/ Cum nivelul apei/ ~n albia r`ului“ (Abreviere),„~mi v\d prim\verile de odinioar\/ Cum propriile m`ini“ (Stare), „~naceast\ sear\/ V`ntul din nord/ Are culoarea ochilor t\i“ (ibidem), „steauavopse[te valul/ Asemenea adolescentei ochii/ La primul s\u machiaj“ (Divaga]ie),„Aceast\ zi/ St\ `n calendar/ Ca o apozi]ie/ ~ntr-o fraz\ prea lung\“(Aceast\ zi). Pe transparen]a de ap\ limpede a textului, ele plutesc aidomaunor petale senzuale. •Publicitate

Afost una dintre acele rare excep]iiîn cadrul comunismului pentru caremerit\ s\-]i calci pe dogmatismulanti-comunist.i s t o r i e l i t e r a r `Ion Simu]Un comunist onestNimeni nu se compromite ast\zi avansândideea c\ ar fi existat m\car un comunistonest, cum voi încerca s\ ar\t c\ a fostGeorge Macovescu. Condamn\m de-avalma totul, cu mânie revolu]ionar\, cumera condamnat în anii ’50 capitalismul,cu toate valorile lui, cu toat\ burghezia,cu toat\ elita politic\ [i mai ales cu toat\cultura, considerat\ burghez\, deci antiproletar\[i, prin urmare, nociv\ pentru noul regim. Istoriase repet\ în forme comice, pentru cine vrea s\ vad\.George Macovescu (1913-2002) nu a fost nici pedeparte un disident, dar a fost una dintre acele rare excep]iiîn cadrul comunismului pentru care merit\ s\-]i calci pedogmatismul anti-comunist. George Macovescu a fostun comunist onest. Despre câ]i al]i activi[ti de partid sauintelectuali devota]i regimului comunist s-ar putea spuneacela[i lucru? Despre foarte pu]ini! Notez doarnumele lui George Iva[cu. Mai sunt câ]iva, dar nu riscacum o list\ a onestit\]ilor, când lista calamit\]ilorprovocate de comunism e cople[itoare. Despre GeorgeMacovescu trebuie s\ ne amintim nu doar c\ a fostcomunist, ci [i c\ a fost un intelectual onest [i un sus]in\tor[i ap\r\tor al breslei scriitorilor. Aceste calit\]i suntdovedite de jurnalul lui George Macovescu, a c\rui prim\parte, cuprinzând anii 1952-1982, a ap\rut nu de mult,f\r\ a fi luat\ pân\ acum în seam\ cu adev\rat. Nu maisunt la mod\ nici jurnalele, nici recunoa[terea unormerite.S\ vedem întâi în ce const\ documentul. Jurnalul luiGeorge Macovescu, în forma lui publicat\, este rezultatulunei rescrieri, ceea ce ne-ar putea trezi unele suspiciuni.Mioara Anton, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“,fiind cea care îngrije[te [i adnoteaz\ edi]ia, aduce l\muririlenecesare: George Macovescu [i-a redactat jurnalulîncepând din septembrie 1980, folosind însemn\ri disparatedin 15 caiete dictando, din înregistr\ri [i casete. Însemn\riledebutaser\ în 1952 [i sfâr[esc în mai 2001. Dou\ observa]iisunt de f\cut. Prima: în locul rescrierii jurnalului, ar fifost mai bine ca autorul s\-[i redacteze memoriile pebaza însemn\rilor pe care le avea. A doua: rescriereaînseamn\, inevitabil, ajust\ri de atitudine (fie ele [iminore), datorate decalajului dintre timpul tr\irii [i timpulm\rturisirii. În mod evident, jurnalul este mai interesantpentru anii apropia]i de 1980, când autorul î[i începeopera de rememorare [i de reconstruc]ie scriptic\ apropriului trecut. Pentru ceea ce ne intereseaz\ în modspecial din acest jurnal (anii 1977-1981, când GeorgeMacovescu a fost pre[edinte al Uniunii Scriitorilor),nu exist\ motive de neîncredere. Pe deasupra, fapteleacelei perioade pot fi verificate de c\tre al]i protagoni[tiai intrigii, adic\ ai conflictului dintre breasla scriitorilor[i conducerea ceau[ist\. Sunt de a[teptat m\rturiicomparabile. De fapt, [i avem una, dar tot din pespectivaconduc\torului: memoriile lui Dumitru Popescu, relatândacelea[i episoade din alt\ perspectiv\. Trebuie s\ spunfoarte clar, chiar acum, care e diferen]a principal\ dintrecele dou\ relat\ri. Dumitru Popescu este un comunistînver[unat, mâna dreapt\ a lui Ceau[escu în propagand\,un activist care încearc\ în memoriile sale postdecembristeexplica]ii, disculp\ri, justific\ri ale propriilor abuzuri [irigidit\]i. George Macovescu este un comunist decep]ionat,„observator atent – cum remarc\ Mioara Anton – alrealit\]ilor timpului s\u, dar mai ales al degrad\riiregimului comunist“ (p. 15). Recapitulez câtevarepere biografice, care r\zbat în jurnal sau sunt sistematizate,într-o fi[\ documentar\ util\, de c\tre Mioara Anton,în nota asupra edi]iei.George Macovescu face parte din categoria comuni[tilorautentici, cu toate vinile [i calit\]ile lor. Nu [i-a negatniciodat\ convingerile de stânga, afirmate în anii ’30în ziarele „Adev\rul“ [i „Diminea]a“. Devine membrual partidului comunist în 1936, deci este un ilegalist [iun idealist, greu de dat la o parte ulterior. Beneficiile nuvor întârzia s\ apar\, dar vor fi amestecate cu decep]ii[i am\r\ciuni. În guvernul dr. Petru Groza, din martie1945, este numit secretar general la Ministerul Propagandei,transformat un an mai târziu în Ministerul Informa]iilor.Intr\ în diploma]ie în 1947, fiind îns\rcinat cu afacerila Londra pân\ în 1949, când devine director în MinisterulAfacerilor Externe, pân\ în 1952, când este exclus dincorpul diplomatic. E partea care nu se vede în jurnal.George Macovescu î[i începe însemn\rile cu starea decriz\ din 1952, prelungit\ pân\ în 1959, când situa]ia sapolitic\ este incert\, în urma verific\rilor din partid.Cauza principal\ a h\r]uirilor [i umilirilor (de c\treGrigore Preoteasa, p. 19) o constituie prima sa so]ie,Tereza, pe care comisia de control o exclude din partid„pentru atitudine u[uratic\ [i neprincipialitate în ceeace prive[te raporturile cu unii mici burghezi [i pentrufaptul c\ nu-i poate controla activitatea depus\ în timpul[ederii în str\in\tate“ (p. 22). George Macovescu prime[teun carnet provizoriu, valabil doi ani (p. 21). Rezultatuleste marginalizarea politic\: va lucra în redac]ia „Gazeteiliterare“ din aprilie 1954 [i va sus]ine cursuri la Facultateade Litere din Bucure[ti. Reînnoie[te prietenia cu ZahariaStancu, Eugen Jebeleanu [i Cicerone Theodorescu, colegide genera]ie [i scriitori de stânga, ca [i el, înc\dinainte de 1945. Jurnalul relateaz\ întâlniri cu MihailSadoveanu [i Tudor Arghezi, f\r\ a aduce contribu]iiimportante în completarea portretelor. George Macovescurevine în diploma]ie în iulie 1959, printr-un fel de repara]iepoststalinist\, ca trimis extraordinar [i plenipoten]iaral RPR în SUA, pân\ în octombrie 1961. Cariera sa seconsolideaz\ în Ministerul Afacerilor Externe, ca adjunctal ministrului (octombrie 1961-martie 1967), apoi primadjunct (pân\ în octombrie 1972), pentru ca ulterior s\triumfe ca ministru al Afacerilor Externe (din octombrie1972 pân\ în martie 1978). Relatarea experien]ei diplomaticeocup\ o mare parte a jurnalului, nu [i cea mai bun\sau cea mai interesant\. Am impresia c\ George Macovescua fost un diplomat mediocru, mai degrab\ un func]ionarcenu[iu, f\r\ intui]ii [i perspicacit\]i, al diploma]ieicomuniste. Ce poate fi interesant e m\rturia despre politicade distan]are a lui Ceau[escu de comunismul moscovit.Dar diplomatul este tot timpul foarte re]inut în însemn\rilesale din teama c\ ar putea fi descoperite de Securitate.De altfel, în aprilie 1975, dup\ o vizit\ în Japonia, noteaz\:„Perechea preziden]ial\ în continu\ stare de nemul]umire,de îmbufnare, de dispre]uire a delega]iei, a c\rei activitateeste îngreunat\ de aceast\ atmosfer\. Nu fac note personale.Îmi dau seama c\ bagajele ne sunt deseori controlatede echipa de securitate care sluje[te, sub toate aspectele,pe N. Ceau[escu [i E. Ceau[escu“ (p. 117). În acestecondi]ii de fric\, de evitare a p\rerilor prea personale,ce interes mai poate avea jurnalul diplomatic? Las înseama speciali[tilor din domeniul politicii externeaprecierea contribu]iei lui George Macovescu. Repet:nu mi se pare una foarte important\.Din mai 1977 pân\ în 1981, George Macovescude]ine func]ia de pre[edinte al Uniunii Scriitorilor, dup\Virgil Teodorescu (pre[edintele U. S. în intervalul 1974-1977) [i înainte de Dumitru Radu Popescu (pre[edinteleUniunii din 1981 pân\ la sfâr[itul perioadei comuniste).E partea cea mai interesant\ a jurnalului. Diplomatulprime[te func]ia cultural\ f\r\ mare entuziasm: „S-auf\cut presiuni asupra mea [i din partea unor scriitori[i, mai ales, din partea conducerii s\ accept s\ fiu pre[edinteal Uniunii Scriitorilor, în paralel cu postul de ministrude Externe“ (p. 142). Protagonistul nu d\ alte detalii [ir\mâne înc\, timp de un an, în jurnal, preocupatnumai de problemele politicii externe. În februarie-martie1978 sufer\ o criz\ de colecist [i o interven]ie chirurgical\,care îl fac indisponibil pentru un interval nedeterminat.Boala [i spitalizarea îl predispun la medita]ii sceptice:„Pân\ acum, am f\cut prea mult din ceea ce mi-auspus [i mi-au comandat al]ii s\ fac [i nu am manifestatîntotdeauna discern\mânt. Multe nu trebuia s\ le facdeloc sau s\ le fac altfel. Disciplin\ de partid? Poateda, poate nu. Am atâtea de scris! Voi avea timp s\ leGeorge Macovescu, Jurnal, vol. I (1952-1982),cuvânt înainte de academician FlorinConstantiniu, not\ asupra edi]iei [i adnot\ri deMioara Anton, Ed. Domino, 2006, 320 p.a[tern pe hârtie sau nici nu voi începe s\ le fac?“ (p. 159-160). Omul politic [i diplomatul George Macovescuau reprimat scriitorul din sine, care nu-[i va mai putealua revan[a niciodat\, de[i va încerca. În martie 1978,Ceau[escu îl înlocuie[te în func]ia de ministru de Externecu {tefan Andrei. Este pensionat [i se simte marginalizat[i înfrânt. Singura [ans\ care îi mai r\mâne este s\ joacedemn [i cinstit în func]ia de pre[edinte al Uniunii Scriitorilor[i a[a va proceda. Dan De[liu [i Dorin Tudoran, preg\ti]ide disiden]\, i se confeseaz\ [i îi fac repro[uri: G.Macovescu nu este deloc alarmat. Dimpotriv\, credeîntr-un comunism cu fa]\ uman\: „Comunism înseamn\umanism [i nu ur\ [i distrugere fizic\ [i spiritual\ aomului. Cei ce cred altfel nu au în]eles comunismul sau,în numele lui, militeaz\ pentru altceva“ (p. 185). Ast\ziam zice c\ aceast\ atitudine este mai degrab\ naivitatedecât idealism. Op]iunea comunist\ nu e renegat\ niciîn intimitatea jurnalului, cu toate îndoielile [i regretele(p. 290-291). Pre[edintele Uniunii va ]ine partea scriitorilorîn fa]a agresiunilor de partid [i, mai mult, va detestapartida na]ional-comuni[tilor, în frunte cu Eugen Barbu.Va avea de înfruntat rivalitatea lui Dumitru Popescu,instrument servil, tenace [i nefast al politicii lui Ceau[escufa]\ de scriitori, impunând o presiune ideologic\ insuportabil\[i o drastic\ limitare a libert\]ii de crea]ie. GeorgeMacovescu va contracara cât va putea o astfel de politic\[i de aceea el merit\ ast\zi o amintire recunosc\toare.Scriitor firav [i publicist modest, diplomat ascult\tor,supus disciplinei de partid, George Macovescu s-a salvatca un pre[edinte inconformist fa]\ de presiunile ideologiceasupra breslei scriitorilor. Ar merita citate pe largînsemn\rile despre b\t\lia pe care a purtat-o în 1981„pentru soarta scriitorului român, pentru demnitatea lui,pentru viitorul lui“ (p. 221). S-a comportat mult pesteatitudinea unui activist obi[nuit al partidului comunist,de[i – trebuie s\ o recunoa[tem pentru a nu-i exagerameritele – George Macovescu nu a fost altceva decât uncomunist luminat [i onest, a c\rui luciditate amar\ a fosttrezit\ de propriile înfrângeri [i umilin]e.George Macovescu evoc\ în 21 iulie 1982 vorbelelui Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epoc\:la început, militan]ii clamau „Oameni, fi]i comuni[ti!“;îndemnul trebuia schimbat în anii celei mai negre dictaturiîntr-o alt\ exigen]\: „Comuni[ti, fi]i oameni!“ (p.283). Oricât ar p\rea de ieftin\ parafraza, nu pot s\ num\ gândesc c\ am trecut [i noi de la etapa în care amîndemnat cet\]enii s\ fie capitali[ti la perioada în care,pentru a dep\[i capitalismul s\lbatic, s\ spunem: „Capitali[ti,fi]i oameni!“ E ironia repeti]iilor, u[or modificate, aleistoriei! •13România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 2007

Lumea descris\ de Raymond Aron nu mai areprea multe lucruri în comun cu lumea de azi.{i totu[i cartea sa î[i p\streaz\ o, poate,surprinz\toare prospe]ime.c o m e n t a r i i c r i t i c eA, de la AronRomânia literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200714La scurt timp dup\ apari]ia c\r]ii fundamentalea lui Leszek Kolakowski, Modernitatea subun neobosit colimator, colec]ia Constela]iia editurii Curtea Veche, ini]iat\ [i coordonat\de politologul Vladimir Tism\neanu, propuneo nou\ carte de referin]\, menit\ s\ readuc\în actualitate opera lui Raymond Aron, unuldin reperele de neocolit ale gândirii liberalede la mijlocul secolului XX. Culegereade eseuri Opiul intelectualilor este o chintesen]\ aideilor politice [i de filosofia istoriei ale gânditoruluifrancez. Rival ideologic în spa]iul intelectual francez,vreme de mai multe decenii, al fostului s\u colegde la École Normale Supérieure, Jean-Paul Sartre,Raymond Aron a impus în volume precum Legrand débat, Dix huit leçons sur la société industrielle,La lutte de classe, Les éléctions de mars et la V-eRépublique, D’une sainte famille à l’autre. Essai surle marxisme imaginaire, Le Spectateur engagé imagineaunui gânditor liber, sobru, auster, insensibil laideile de-a gata ale timpului s\u, mereu dispus s\treac\ prin filtrul propriei inteligen]e poncifele istoriei,sociologiei [i ale gândirii politice.Valait-il mieux avoir tort avec Sartre que raisonavec Aron este unul dintre sloganurile demonstran]ilordin mai 1968 care circul\ înc\ sub form\ de butad\.Apari]ia [i foarte lunga celebritate a acestei „vorbede duh“ confirm\, dac\ mai era nevoie, diagnosticulpus de Raymond Aron, cu treisprezece ani mai devreme,intelectualilor francezi în chiar cartea care face obiectulacestor însemn\ri, Opiul intelectualilor/ L’Opiumdes intellectuels. Toate bolile intelectualit\]ii franceze(nevoia de mituri, credin]a cvasi-religioas\ în ideologii,obturarea propriei ra]iuni în favoarea spiritului militant,a pasiunii [i a urii, ignorarea sau desconsiderareaargumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondi]ionat\în spatele vreunui purt\tor de mesaj trendy – cât debine se potrivesc toate acestea intelectualilor românide ast\zi) sunt condensate în cele câteva cuvinteale acestei propozi]ii, care poate fi luat\ [i ca oinvoluntar\ reveren]\ f\cut\ lui Raymond Aron dec\tre adversarii s\i de idei. Ne aliniem lui Sartre,chiar dac\ dreptatea este la Aron, spun autorii sloganului,recunoscând indirect faptul c\ nu au argumente pentrua combate analizele de precizie chirurugical\ alegânditorului liberal.Apari]ia, în anul 1955, a volumului Opiul intelectualilormai spulber\ un mit, acela c\ în Occident nu se [tia(mai) nimic despre natura criminal\ a regimurilorcomuniste din Uniunea Sovietic\ [i din Europa.Tot ce se petrecea dincolo de zidul Berlinului era [tiutîn Occident, misiunile diplomatice occidentale din]\rile comuniste î[i f\ceau datoria, destule informa]iilegate de gulag sau de teroarea din lumea comunist\ajungeau [i în pres\, dar mul]i dintre intelectualii dinVest (cei francezi, cu preponderen]\) preferau s\ fac\abstrac]ie de tot ceea ce ar fi putut duce la infirmareaideilor stângiste ale c\ror sus]in\tori frenetici deveniser\.Paradoxul intelectualilor de stânga francezi era acelac\, extrem de activi [i sensibili la cauzele unor popoaredin Africa [i Asia, se f\ceau c\ nu observ\ drameledin imediata lor apropiere. Sus]in\tori fanatici aiUniunii Sovietice, ei nu ar fi recunoscut nici în ruptulcapului situa]ia tragic\ [i absurd\ a ]\rilor din Europade Est, intrate f\r\ voia lor sub cizma Moscovei. S\nu uit\m c\ ne afl\m în 1955, la numai doi ani dela moartea lui Stalin, într-un moment în care pu[c\riiledin Europa de Est (s\ ne amintim doar de situa]ia dinRomânia) gemeau de de]inu]i politici. Cine dintremarxi[tii de cafenea, care î[i f\ceau veacul pe SaintGermain, ar fi avut atunci argumente s\ combat\judecata de bun sim] a lui Raymond Aron? „E destânga, oare, comunistul pentru care Uniunea Sovietic\are întotdeauna dreptate? Sunt de stânga, oare, cei cereclam\ libertatea pentru toate popoarele din Asia[i Africa, dar nu pentru polonezi sau pentru germaniidin Est? Limbajul stângii istorice triumf\, poate, înepoca noastr\, dar spiritul stângii eterne moare atuncicând pân\ [i compasiunea este cu sens unic“ (p.47). Analiza f\cut\ de gânditorul francez specificit\]iiregimului comunist, la mijlocul deceniului [ase alsecolului XX, poate fi confirmat\ pân\ la ultimeledetalii de noi to]i, cei care am tr\it pe propria pieleaceast\ experien]\: „ La fel ca religia civil\, comunismulsanctific\ îndatoririle individului fa]\ de partid, destatul socialist, de viitorul omenirii. Religie a Cet\]ii,din momentul în care partidul ajunge la putere, ear\mâne o religie universal\ în opozi]ie, în înv\]\turileezoterice. La fel ca pozitivismul, comunismul pretindec\ adun\ crea]iile trecutului [i le transmite mai departesociet\]ii care va împlini voca]ia uman\. Se opuneindividualismului epocii Luminilor, dar veste[tefericirea colectiv\. Le refuz\ mila celor slabi [iîncrederea – mul]imilor, dar justific\ edificareasocialismului prin sentimentele umanitare, iar autoritatateanecondi]ionat\ a conduc\torilor – prin necesitatea dea instrui masele. Frâneaz\ [tiin]a, dar în numele [tiin]ei.R\stoarn\ sensul ra]ionalismului occidental, darcontinu\ s\ se revendice de la el. Care e secretulsuccesului? Profetismul marxist transform\ o schem\de evolu]ie într-o istorie sacr\, al c\rei final va fireprezentat de societatea f\r\ clase“ (p. 320).Mereu lucid, Raymond Aron combate f\r\ patim\toate tezele materialismului istoric. În mod firesc,pentru el comunismul nu este apogeul evolu]iei istorice,o fatalitate pentru toate ]\rile ajunse pe un anumitstadiu de dezvoltare. Iar proba cea mai la îndemân\este dat\ chiar de faptul c\ principalele puteri alesocialismului real (Uniunea Sovietic\ [i China) auajuns la socialism f\r\ s\ treac\ prin faza decoacere a contradic]iilor specifice rela]iilor de produc]iedin lumea capitalist\. Mai mult decât atât, el sesizeaz\,înc\ din anul 1955, bazele gre[ite pe care func]ioneaz\economiile de inspira]ie sovietic\ [i care vor duce încele din urm\ la implozia acestui tip de sistem politic:„Din cauza s\r\ciei [i a dorin]ei de a spori rapidputerea ]\rii, planificatorii nu s-au îngrijit, pân\ acum,nici de productivitatea diverselor investi]ii, nici depreferin]ele consumatorilor. În curând, ei î[i vor daseama de pericolele de a r\mâne cu produsele nevândute[i de exigen]ele calculului economic“ (p. 270). Edrept, a fost nevoie de trecerea a mai bine de înc\35 de ani pentru ca liderii comuni[ti s\ constate juste]eajudec\]ii lui Raymond Aron.Volumul Opiul intelectualilor este împ\r]it în treicapitole: Mituri politice (în care sunt destructuratemiturile stângii, Revolu]iei [i proletariatului),Idolatrizarea istoriei (cuprinzând studii de filosofiaistoriei; viziunea lui Raymond Aron asupra istorieiseam\n\ pân\ la un punct cu cea a lui Toynbee; lanoi, Neagu Djuvara este principalul continuator alacestei linii de gândire, fapt deloc de mirare cât\vreme istoricul român [i-a f\cut doctoratul chiar cuRaymond Aron) [i Alienarea intelectualilor (încare se refer\ la locul intelighen]iei în societateafrancez\ a anilor ’50, la dezbaterile de idei din Fran-]a [i compara]ia cu tipuri de intelectuali din alte]\ri – în special cei britanici – precum [i la „religia“intelectualilor francezi).Ce relevan]\ mai poate avea ast\zi citirea uneiRaymond Aron, Opiul intelectualilor, traducereAdina Dini]oiu, Editura Curtea Veche, Bucure[ti,2007, 366 pag.c\r]i scrise în plin R\zboi Rece? Uniunea Sovietic\a disp\rut, majoritatea statelor europene din fostullag\r comunist au devenit membre ale NATO [i aleUniunii Europene, Francis Fukuyama vorbe[te despre„sfâr[itul istoriei“, iar du[manii democra]iei suntcu totul al]ii. Lumea descris\ de Raymond Aron numai are prea multe lucruri în comun cu lumea de azi.{i totu[i cartea sa î[i p\streaz\ o, poate, surprinz\toareprospe]ime. Dincolo de factual, ea dezv\luie un tipde comportament intelectual, un model de abordarea istoriei [i a politicului, r\mase la fel de actualeast\zi, la mai bine de jum\tate de secol de la scriereaacestei c\r]i. A nu avea idei preconcepute, a judecafaptele cu mintea ta, a lua în calcul toate argumentele,a pune sub semnul întreb\rii modelele [i utopiile, anu te l\sa sedus de retorica profe]ilor de tot felul, apune scepticismul în locul fanatismelor, acestea artrebui s\ fie principalele lec]ii ale unui abecedar algândirii libere. Lec]ii obligatorii pentru to]i ceicare aspir\ la statutul de intelectuali [i lideri de opinie.{i, ca orice abecedar, acesta trebuie s\ înceap\ cuînv\]area literei A. A, de la Aron. •ERAT|~n articolul Isidore Isou din nr. 33,col. 2, rândul 4, se va citi corect: „protesteaz\`n 1963, la `nmormântarea lui Tzara“.

a c t u a l i t a t e aBun r`uß i i t s a u s u n i t ? . . .R\spunsul ni-l ofer\ tân\rul critic Sorin Lavric, comentând `n num\rul30 al revistei noastre, a.c. cartea lui Barnaby Rogerson Mo[tenitoriiprofetului Mahomed.Nu-l cunosc pe cel ce semneaz\ Cronica ideilor, `n pagina vecin\, 15.Nici nu l-am auzit vreodat\ vorbind. Dar `l citesc cu mult interes.Prin 2005, trecând pe la redac]ie, am nimerit `ntr-o [edin]\ de num\r alrevistei, cu to]i redactorii de fa]\. {i atunci l-am `ntrebat pe vechiul meuprieten, Gabriel Dimisianu, director, – care-i acela. {i Gabi mi l-a ar\tat,f\cându-mi `n [oapt\ elogiul lui, – [i c\ s\-l ]in minte, – iar eu l-am ]inut.Dovad\, aceste rânduri. Iar mie, când mi se `ntâmpl\ astfel de lucruri,spun cu fran]uzul clasic:ce se concepe bine, se enun]\ clar!...Dac\ e prima dat\ când v\d persoana, – asta aduce cu un fel de botezliterar. {i m\ bucur c\ rândurile fidelilor speciei noastre, cresc.*Acum, citind articolul lui Lavric, [tiu de ce [ii]ii nu se au bine cusuni]ii. Nu fiindc\ `ntre dân[ii ar fi un conflict ideologic. Cum sunt la noicatolicii cu protestan]ii. Inchizi]ie, ... arderi pe rug... Nema. Sau ceva `ngenul Dogmei Filioque...E mai simplu. O chestiune de genealogie. De familie, la propriu, cu`ncuscriri, neveste, neamuri [i mo[tenitori. Un fel de... patriotism [ifanatism... Exact ce resping cre[tinii, importante fiind `nrudirea, neamul...Se spune direct:„Citind cartea lui Barnaby Rogerson, afli c\ for]a islamismului st\ `ngenealogie. Musulmanii sunt preocupa]i pân\ la obsesie de origini [i deramifica]ii familiale, cu `ncruci[\ri de neamuri [i de num\r de urma[i.“Ceva feudal. Fa]\ de noi, musulmanii ar tr\i cam pe la 1400 [i ceva,`nainte de era descoperirilor moderne. Lucrul nu `l spune Lavric, dar sededuce...~n Irak, [ii]ii se bumb\cesc mereu cu suni]ii. ~n Turcia, suni]ii sunt maimul]i, [i nu pot s\-i sufere pe [ii]i.Dac\ ne `ntoarcem la cre[tinism, reducându-l... „la un m\nunchi decuno[tin]e ce propun o anumit\ viziune asupra vie]ii, s-ar ajunge la cevalipsit de puterea vreunei atrac]ii suflete[ti“.~n schimb... „dac\ a[ez\m toat\ teoria cre[tin\ pe reazemul vie]ii unuiom, despre care ni se spune, acas\ sau la biseric\, c\ a fost Dumnezeur\stignit, atunci puterea de seduc]ie spiritual\ este maxim\.“„Acela[i lucru – continu\ Lavric – e valabil [i `n cazul islamului.Religia musulman\ nu poate fi rupt\ de via]a lui Mahomed [i a rudelorsale, iar `nv\]\tura islamic\ nu poate fi predat\ teoretic, `n doze abstracte...Iar un model uman nu st\ `ntr-o predic\ teoretic\, ci `ntr-un traseubiografic... Tocmai de aceea apartenen]a la o religie nu este o chestiune deop]iune teoretic\, ci una de preluare a modelului predecesorilor. ~n cazulde fa]\, a fi musulman `nseamn\ a-l imita pe Ali, `ndr\gitul discipol al luiMahomed.“*Dac\ d\m la o parte orice diferen]\ ideologic\, atunci ce `nseamn\ a fi[iit [i ce `nseamn\ a fi sunit?... – se `ntreab\ autorul.Afl\m: „La originea schismei st\ conflictul dintre dou\ personajeapropiate profetului Mahomed: de o parte Ali, venerat de [ii]i, [i tot decealalt\ parte, Ai[a, una din so]iile lui Mahomed, femeia pe care [ii]ii oconsider\ prototipul de intrigant\, ale c\rei uneltiri l-au `mpiedicat pe Alis\ capete puterea mai devreme. ~n plus, suni]ii cred c\ Mahomed a muritcu capul `n poala Ai[ei, `n timp ce [ii]ii cred c\ profetul a murit `n bra]elelui Ali.„Cartea lui Rogerson - `ncheie Sorin Lavric – este o versiune picaresc\a vie]ii lui Mahomed [i a primilor patru califi.“~mi permit s\ adaug: Cherchez la femme! •Probabil c\, de cele mai multe ori, comicul involuntar [i contradic]ia formal\din îmbinarea bun r\u nici nu mai sînt percepute ca atare de vorbitori. Eîns\ de ajuns o clip\ de aten]ie pentru a le redescoperi [i a în]elege c\ elenu fac decît s\ sporeasc\ expresivitatea unei construc]ii destul defrecvente în limbajul familiar actual. Asocierea termenilor este,altminteri, perfect explicabil\: adjectivul bun prime[te ca mijloc de marcarea intensit\]ii adverbul r\u: acesta din urm\ este o tipic\ realizare a ceea ces-a numit „dezagreabilul ca mijloc de înt\rire“ (J. Byck), fenomen u[or dereg\sit [i în folosirea unor adverbe ca grozav (al c\rui sens negativ s-aatenuat în timp), teribil sau groaznic, par]ial [i în uzul adverbial al substantivelor foc,tr\snet etc. (frumoas\ foc, de[teapt\ tr\snet), în argotismele mortal, criminal, decom\ etc. Sensul negativ al intensificatorului spore[te for]a expresiei, chiar dac\ (saumai ales dac\) se aplic\ unui adjectiv cu semantism pozitiv: grozav de bun, teribil deinteresant. În cazul adjectivului groaznic, tocirea sensului nu este complet\ [i definitiv\:tr\s\turile negative persist\, ceea ce face din groaznic de frumos o îmbinare destul dederutant\ [i contradictorie. Folosirea adverbului r\u ilustreaz\ [i o alt\ caracteristic\a românei populare: marca intensit\]ii se poate plasa nu doar înaintea unui adjectivsau adverb (foarte bun, tare bine), ci [i în urma acestora: structurile învechite de tipulbun foarte continu\ [i ast\zi, popular, prin construc]ii precum bun tare sau bun r\u.Postpunerea e chiar un mijloc de accentuare a valorii intensive.Secven]a bun r\u apare în numeroase replici colocviale din Internet: „e bun r\u...“(prosport.ro), „b\ie]ii de la Guerilla de mai de diminea]a, câteodat\ buni r\u, câteodat\a[a-[i-a[a, câteodat\ r\u de tot“ (comentarii, rogozanu.bolg); pentru bun\ r\u citateledecente sînt mai greu de g\sit, dar nu lipsesc cu totul: „bun\ r\u pr\jitureaua astachiar dac\ are enshpe mii de calorii“ (culinar.ro). Adverbul postpus permite o intensificaresuplimentar\, pentru c\ poate primi el însu[i m\rci populare de superlativ (mai alesde tot): „bun r\u de tot, ce s\ zic...“ (zoso.ro).Bun r\u e o al\turare spectaculoas\ a antonimelor prototipice, a evaluativelor esen]iale;structura se întîlne[te îns\ [i mai des cu alte adjective [i adverbe, c\rora r\u le folose[tedrept intensificator. În limbajul familiar-argotic, bine reprezentat în Internet, sînt miide atest\ri care cuprind termenul mi[to: „site-ul e mi[to r\u!“ (verso.ro), „p\cat c\are plasticul \la ieftin în interior, c\ la exterior arat\ mi[to r\u“ (forum.softpedia.com),„«Pupa Russa» (mi[to r\u de tot, de[i un picu] cam textualist\ pe alocuri)“ (culturavura)etc. În acela[i context, mi[to poate fi intensificat fie cu prefixoidul super, fie cu adverbulr\u: „este super mi[to. Trece]i pe la farul de la Tuzla, [i ajunge]i în Costine[ti. Cazemate,faleze de 10 metri, e mi[to r\u“ (motociclism.ro). În construirea unor grile de apreciere,se constat\ u[or c\ structurile cu r\u alc\tuiesc extrema (pozitiv\ sau negativ\), maiputernic\ decît superlativul standard, gramaticalizat, format cu foarte. Ierarhia e vizibil\,de exemplu, într-o indica]ie plurilingv\ din Internet: „To vote for an image, click onMi[to r\u de tot, Foarte bun\, Bun\, A[a [i a[a or Na[pa“ (bbsoft.ro/gallery).Una dintre combina]iile cele mai frecvente în ultima vreme este na[pa r\u, careare stabilitatea unui cuvînt compus [i sonoritatea unui derivat depreciativ în –\u. Înaceast\ îmbinare, adverbul r\u marcheaz\ intensitatea, sporind negativitateasecven]ei prin convergen]a semantic\ cu adjectivul sau adverbul-centru. Titlul englezescal unei comedii recente („I really hate my job“, 2007) a fost tradus în român\ înforma „Am o slujb\ na[pa r\u“. Echivalarea - valabil\ din punctul de vedere al m\rcilorafective – ofer\ posibilit\]i sporite de afirmare registrului familiar-argotic: va faceprobabil ca formula s\ se r\spîndeasc\ [i mai mult.Oricum, na[pa r\u este deja destul de prezent, în contexte în care na[pa este fieadjectiv invariabil, fie adverb – „primul episod este na[pa r\u... dar vom vedea ce seîntâmpl\ în continuare“ (forum.titrari.ro); „na[pa r\u emisiunea“ ( e-felicitari.net);„jocul e na[pa r\u de tot“ (linkmania.ro); „e na[pa r\u la ergonomie“ (forum.softpedia.com);adesea devine o exclama]ie de profund\ nemul]umire: „Doar la terapie intensiv\ amavut parte de ap\ cald\, în rest... na[pa r\u!“ (treiursuleti.ro). Cum se vede [i dinunele exemple de mai sus, nu e rar\ plasarea secven]ei în contexte tehnice, înasociere inten]ionat\ cu limbajul specializat: „câmpurile de resurse sunt na[pa r\u“(forum.travian.ro).Utilizarea lui r\u (în concuren]\ cu foarte [i tare) cu valoare de intensificator nu esteo tendin]\ recent\. Iorgu Iordan o descria deja, în Stilistica limbii române (1944): „seaud mereu construc]ii ca acestea: cutare b\rbat e de[tept r\u; cutare femeie efrumoas\ r\u etc.“; extinderea sa mi se pare îns\ o caracteristic\ a limbajului colocvialargoticactual. •România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200715

F e s t i v a l u l I n t e r n a ] i o n a l „ G e o r g e E n e s c u ” F e s t i v a l u l I n t e r n a ] i o n a l „ G e o r g e E n e s c u ”România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200716Jean Jacques Nattiezla Bucure[tiActuala edi]ie a Festivalului Interna]ional „GeorgeEnescu“ include, ca de obicei, un simpozion demuzicologie care aduce o noutate semnificativ\printre invita]i, pe unul din marile nume ale muzicologieiactuale. Omagiat [i de Universitatea Na]ional\ deMuzic\ din Bucure[ti prin acordarea titlului deDoctor Honoris Causa (pe 6 septembrie), lui Jean JacquesNattiez i se lanseaz\ [i dou\ c\r]i traduse în române[te (laUniunea Compozitorilor [i Muzicologilor, pe 8 septembrie),ceea ce înseamn\ un pas uria[ pe harta alb\ a traducerilordin muzicologia actual\.Jean Jacques Nattiez a intrat în bibliografia obligatoriea muzicienilor români prin tratatul s\u de semiotic\ muzical\(Fondements d’une sémiologie de la musique, 1975), prim\[i unic\ aplica]ie muzical\ a unor importante teorii delingvistic\ structural\. Gra]ie cursurilor profesorului DinuCiocan [i apoi ale Antigonei R\dulescu, semiotica muzical\a devenit o constant\ în planurile de înv\]\mânt ale Universit\]iiNa]ionale de Muzic\ din Bucure[ti (realitate cu care nu sepot l\uda multe institute de înv\]\mânt muzical superior).S\ nu se în]eleag\ îns\ c\, dac\ J.J.Nattiez [i-a legatnumele de pionieratul în domeniul semioticii muzicale (dificilprin interdisciplinaritatea pe care o presupune), s-a [i ancoratdoar aici. Muzicianul de origine francez\, naturalizat canadian,actualmente profesor la Montréal, se mi[c\ permanent cuo curiozitate a cercet\torului autentic în multiple domeniimuzicale. Poate c\ niciun alt muzicolog al secolului XX nua navigat atât de profesionist [i redutabil în muzica contemporan\,pe de o parte (Nattiez fiind recunoscut ca expertîn crea]ia lui Pierre Boulez), în fascinante rela]ion\ri întredomeniul muzical, structuralism, lingvistic\, între muzic\[i literatur\ (vezi Proust musicien, 1984), dar [i în etnomuzicologie,pe de alt\ parte.În scrierile sale ulterioare, Nattiez nu mai este cel pe careni-l imaginam noi, tinerii care studiam înainte de 1990 cuprofesorul Dinu Ciocan semiotica la seminarele de contrapunct(evident, pe atunci semiotica muzical\ ar fi fost mult preaextravagant\ pentru a ocupa un loc în programa universitar\).Ca [i Boulez pentru colegii no[tri compozitori, Nattiezera imaginea „monstrului sacru“ în muzicologie. Apoi,contactul românilor cu lucr\rile sale s-a diminuat, [i preapu]ini mai cunosc, de pild\, continu\rile din perimetrulsemiotic (Musicologie générale et sémiologie, 1987), accentulpus pe personalitatea lui Wagner (Tétralogies: Wagner,Boulez, Chéreau, 1983 [i Wagner androgyne, 1990) saueseistica (din Le Combat de Chronos et d’Orphée, 1993).Din fericire, exist\ în limba român\ dou\ traduceri: eseulIstoria muzicologiei [i semiologia istoriografiei muzicale(Ia[i, Artes, 2005), publicat cu ocazia decern\rii titluluide Doctor Honoris Causa de c\tre Universitatea de Arte dinIa[i, precum [i volumele lansate acum: Muzica, cercetarea[i via]a. Un dialog imaginar, Editura Muzical\ din Bucure[ti,[i Confruntarea din Cronos [i Orfeu, Artes, Ia[i.Traseul insolit al unui cercet\tor [i artist pe cât de profund,pe atât de neconven]ional debuteaz\ la Amiens, undeJean-Jacques Nattiez a început de copil studii de pian [isolfegiu, stimulat de un mediu familial care-i cultiv\ pasiuneapentru literatur\ [i muzic\: mama pred\ latina [i greaca,tat\l este profesor de literatur\ francez\ [i critic muzical.De timpuriu, ascult\ toate transmisiunile radiofonice aleoperelor lui Wagner de la Bayreuth – ceea ce va conduceulterior la reflec]iile sale personale asupra muzicii wagneriene.La sfâr[itul anilor ’60, Nattiez opteaz\ pentru studii universitareîn litere [i lingvistic\, se include a[adar în genera]iamarcat\ de momentul revoltelor studen]e[ti din 1968 [i deatitudini marxiste. Cum semiologiei i se aude vocea dince în ce mai pregnant, Nattiez opteaz\ pentru aceast\ disciplin\[i va urma cursuri cu Georges Mounin, Jean Molino, precum[i un doctorat cu Nicolas Ruwet. Toate acestea se vor concretizaîn prima sistematizare a conceptelor [i metodelorelaborate de lingvistica structural\ în analiza muzical\, adic\în deja citata lucrare, Fundamentele unei semiotici muzicaledin 1975. Atunci când va reveni asupra ideilor semioticiimuzicale, în 1989, va fi clar\ fundamentarea demersuluis\u pe distinc]ia între strategiile de producere [i strategiilede receptare, rela]ionate de structurile muzicale propriuzise.Astfel, Nattiez inoveaz\ într-o manier\ radical\ gândireamuzicologic\, oferindu-i instrumente riguroase [i originalede analiz\ [i de interpretare.Între timp, muzicianul se stabilise în Canada, la Universitateadin Montréal, unde pred\ la Facultatea de Muzic\ din 1972.Printre multiplele sale activit\]i de aici, conduce un Grupde cercetare în semiotica muzical\ (1974-80), care a studiat,de pild\, Preludiile lui Debussy [i muzica inuit\. Iat\ c\ajungem la alt\ tematic\ de cercetare în care Nattiez a excelat.Nu prea mul]i muzicologi de forma]ie occidental\ mânuiesccu aceea[i competen]\ instrumentele etnomuzicologiei, orNattiez semneaz\ studii fundamentale [i interna]ional apreciatedespre muzica inui]ilor (popula]ie cunoscut\ în afara grani]elorCanadei sub numele de eschimo[i), muzica ainu (Japonia),a indienilor Nahuas de la Huasteca (Mexic), sau despremuzica de dans din Baganda (Uganda). Pentru noi, estesemnificativ\ admira]ia lui J.J.Nattiez fa]\ de metoda [iscrierile lui Constantin Br\iloiu, unde g\se[te tipul de gândirestructuralist\, care precede cronologic, în muzicologie, peClaude Lévi-Strauss. „Doar datorit\ faptului c\ tehnicitateamuzical\ îndep\rteaz\ cercet\torii [tiin]elor umanistenemuzicale, opera sa (a lui Br\iloiu, n.n.) n-a fost remarcat\în afara grani]elor muzicologiei. Mi-a f\cut pl\cere s\subliniez înrudirea anumitor aspecte ale gândirii sale cu celeale lui Saussure, Troubetzkoy, Jakobson [i Chomsky. Înplus, am scris acel text pentru reeditarea Colec]iei universalede muzic\ popular\ înregistrat\, pe care Br\iloiu o preg\tisepentru UNESCO în anii 1950. Consider c\ acest ansamblueste unul din momentele istoriei etnomuzicologiei a c\reievolu]ie m\ intereseaz\ foarte mult.“ (Nattiez, Muzica,cercetarea [i via]a. Un dialog imaginar, Bucure[ti, EdituraMuzical\, 2007, p.112)Muzicolog, semiotician, etnomuzicolog, profesor, JeanJacques Nattiez s-a implicat în numeroase alte demersuri,a primit nenum\rate distinc]ii importante pentru opera sa[tiin]ific\. Ultimul proiect grandios în care s-a l\sat angrenateste coordonarea unei „Enciclopedii pentru secolul alXXI-lea“, intitulat\ pe cât de simplu, pe atît de elocventMuzici (exist\ o variant\ italian\ [i una francez\, cea dinurm\ ap\rut\ la Actes Sud, Cité de la Musique). Diversitatea,toleran]a estetic\, deschiderea spre cele mai noi tendin]e alecercet\rii muzicale sunt tr\s\turile de baz\ ale celor patruvolume masive ap\rute deja din aceast\ colec]ie: 1. Muzicilesecolului al XX-lea, 2. {tiin]ele muzicale, 3. Istoriile muziciloreuropene, 4. Muzici [i culturi. Un al cincilea volum a ap\rutluna aceasta [i, dup\ pluralitatea manifest afi[at\ din primelepatru, se intituleaz\ Unitatea muzicii.Autorii coordona]i de Nattiez (peste 200 din 20 de]\ri) au scris eseuri [i articole personale, problematizând,nu descriind tematica propus\. Originalitatea esteevident\ [i în concep]ia de ansamblu, care vede muzicilesecolului trecut în orient\rile de avangard\ sau mai tradi]ionale,dar [i în jazz, muzica de film, rap, fenomenul walk-man,world music, neocolind leg\tura dintre pop [i sexualitatesau muzica din lag\rele de concentrare naziste, [i nici statutulsocial-economic al institu]iilor [i difuz\rii muzicilor secoluluial XX-lea. Muzicologia face obiectul unui al doileavolum, care parcurge ramurile sale esen]iale, de la muzicologiaistoric\ la etnomuzicologie, estetic\, teorie, analiz\,hermeneutic\; nu sunt ocolite noile metode de înv\]\mânt,problema edi]iilor critice [i a interpret\rii muzicii vechi, araportului dintre analiz\ [i interpretarea muzical\, în general.Titlul de „Muzici [i culturi“ înseamn\ panoramarea muzicilortradi]ionale de pe glob, în ideea reabilit\rii importan]eiistorice a acestora, dar [i detalierea rela]iei între muzici [ireligii, organizare social\, economic\. De-abia volumul alpatrulea ajunge la istoria propriu-zis\ a muzicii, dar totîntr-o manier\ inedit\, proasp\t\, de reevaluare a no]iunilortradi]ionale de muzic\ „baroc\“, „clasic\“, „romantic\“, cuun ton de povestire incitant\ a derul\rii epocilor muzicale.La toat\ aceast\ succint\ descriere – care nu face decâts\ sublinieze concep]ia lui Jean-Jacques Nattiez ca [ef dedirec]ii, de mentalit\]i – trebuie ad\ugat faptul c\, împreun\cu colegii s\i, muzicologul canadian a imprimat o anumeperspectiv\ semiotic\ acestei Enciclopedii. „La baza politiciinoastre de ansamblu – mai ales în ceea ce prive[tealegerea intrigilor specifice – se afl\ ideea c\ discursul despremuzic\ este o construc]ie simbolic\. Dac\ nu am fi avut oanumit\ sensibilitate semiologic\, f\r\ îndoial\ c\ nu ar fifost atâtea articole despre semnifica]ie în muzic\, despreretorica muzical\, raportul dintre muzic\ [i text, leg\turiledintre muzici, limbaj [i dans în muzicile tradi]ionale, nicitentative de tipologii comparate“ (p.149).Pozi]ia artistic\, mereu creatoare a lui Jean JacquesNattiez este reconfirmat\ [i de romanul s\u, Opera, publicatîn 1997. În calitatea asumat\, de romancier, [i în atitudinealudic\ ce se refuz\ categoriilor, defini]iilor prea strictacademice, Nattiez se întâlne[te cu un alt mare semiotician,Umberto Eco. [i tocmai pentru a evita elogiul banal, delocpotrivit unei personalit\]i de o asemenea anvergur\, voiîncheia cu o schi]\ de autoportret: „Se pot pune toate buc\]ilemuncii mele împreun\, ca [i piesele de lego, (...) c\utândtoate firele care leag\ semiologia, Wagner, Boulez,Proust, popula]iile Inuit [i chiar romanul. De fapt, ceea cem\ amuz\ este s\ stabilesc raporturi [i pun]i între lucruricare în aparen]\ sunt foarte diferite, între domenii pe carenu ne-am gândi s\ le apropiem“ (p.139).Valentina SANDU-DEDIUSpectacolul CarmenCu cât timpul adun\ în muzeul memoriei mele muzicalemai multe figuri memorabile, cu atât îmi este maifireasc\, în apropierea unei noi audi]ii, deta[areade informa]ia scris\: CV-ul, biografii, cronici etc.Bizar? M\ justific pentru acest comportament anarhicprin tenta]ia de a descoperi „pe cont propriu“ (cumse spune prozaic), profiluri [i maniere cu autoritate referen]ial\.Ainvoca inocen]a total\ e o prostie. Avem to]i radio, televiziuni,CD-uri, citim c\r]i, ziare [i reviste... Mai mult, posednumeroase dosare lirice, imagini sonore [i plastice: ce miar\mas din ce am v\zut [i ascultat. Cred c\ tocmai acestedosare nu trebuie r\sfoite înainte de fiecare nou\ experien]\.E bine ca „modelele“ s\ fie evitate. Ele pot crea rutinaunui spectator.José CuraA[adar Carmen de Bizet la Opera Na]ional\ în Festivalcu un nume mondial „popular“, tenorul José Cura [i cu„necunoscuta“ pentru noi Hadar Halévy. Cura (Argentina)[i Halévy (Israel) sunt amândoi originali, complementariprin intui]ie [i adaptare reciproc\ la întâlnire, consens [iînfruntare. Calibrul, anvergura lor st\, dincolo de conven]ional,tocmai pe ce trebuie s\ stea: pe diferen]\. Nu i-am v\zutniciodat\ pe scen\, pe el l-am ascultat întâmpl\tor, pe ea nu.{tiu totu[i c\ José Cura are o impresionant\ carier\, competen]emultiple (compozi]ie, dirijat); l-am urm\rit într-un „one manshow“: inteligent, sensibil, omene[te simpatic [i ata[ant.Informa]ia primit\ dup\ spectacol despre cariera interna]ional\a tinerei mezzo-soprane îmi arat\ c\ ea a început s\creasc\ vizibil din 2003, când a câ[tigat premiul la mareleconcurs de cânt de la Toulouse. A trecut pe la mai multemari [i mici teatre de oper\ din Statele Unite [i Europa, pela festivaluri unde a dat excelente probe de debut în rolurisemnificative.Celebrul tenor, creator formidabil de Othelo, Samson,Canio, Turiddu, cânt\ pe Don José economic, cu tres\ririfulger\toare de energie (act III) [i acumulare de tensiuni.Nu-l preocup\ s\ demonstreze frumuse]ea, excelen]a vocalit\]ii,ci replica, sensul, fie el obscur sau chiar obscur formulat.Construie[te o figur\ uman\ care se contureaz\ progresiv.Cumva [ters la început, acel b\iat frumos [i cumsecade careprime[te cu candoare mesajul unui s\rut de la mama (“unbaiser de ma mère“, micu]a fraz\ de care se ciocnesc to]imarii tenori de limb\ spaniol\ când au de pronun]at acel „è“francez în deschidere pe un sunet înalt!) ajunge treptat s\transforme încordarea re]inut\ într-o expansiune exaltat\.Pe m\sur\ ce conflictul îl arunc\ în disperare. {i pe noi întrac. Don José e spaniol, e lovit în puterea lui b\rb\teasc\:aceea de a iubi etern, f\r\ s\ în]eleg\ implacabilul „entrenous tout est fini“. Abia umilin]a, violen]a contrariat\ împingevocea în elocven]\ tragic\.Ea, Carmen, nu este femeia fatal\ a amorului boemian,[oc de telenovel\. Este o mic\ vr\jitoare, echivoc\, obraznic\(ce mers leg\nat, non[alant), murmurând u[or, cochet, tandru[i cât de sexy (Seguidilla!) ce are de oferit a[a... ca unmoft [optit în cheie amenin]\toare. Sursele muzicale alefericitei lejerit\]i din actele I [i II, neobi[nuita fluiditate [ijocul abil pe ]es\tura vocal\, îi sunt inoculate de un preten]iosrepertoriu de virtuozitate (Haendel-Ariodante, GiulioCesare), Rossini (Semiramida, Italiana în Alger). Aispune c\ nu este o voce pentru Carmen. Nu e a[a. Debitulse va dovedi amplu, glasul [i feminitatea ei au întruchipatpe Dalila, pe Charlotte, pe Adalgisa. E adev\rat c\ acestpoten]ial de transformare nu se revel\ suficient în actulIII. Carmen î[i cite[te în c\r]i destinul, vorbe[te cu ea îns\[i;dar monologul c\r]ilor nu se aude suficient. Este oenclav\ vocal\ care schimb\ registrul expresiei, greu decontrolat [i de proiectat în sonoritatea lui neagr\. St\ preadeparte pe scen\?Ac]iunea diversificat\ în acest act III înglobeaz\ lungaarie liric\ a Micaelei (Nicoleta Ardelean în stilul GrandOpéra), apari]ia lui Escamillo ([tefan Ignat), lupta fizic\ [ipsihologic\ pentru a avea pe Carmen. Cuplul se frânge într-oscen\ de teatru jucat\ de mari actori supu[i partiturii.Spectacolul Carmen cu Hadar Halévy [i José Cura sedeslu[e[te, se în]elege contemplat de pe vârful actului IV.Aici ea este alt\ femeie, altfel frumoas\, de-adev\rateleaelegant\ în vestmântul ei negru, lucitor, cambrat [i multsofisticat în terase de volane. Decisiv este c\ acest vestmântîmbrac\ o voce important\, capabil\ s\ impun\ o personalitateredutabil\, mândr\, neconcesiv\. Cum ar putea aceast\femeie s\-l mai iubeasc\ pe tân\rul odinioar\ fermec\tor?José Cura parcurge, în pu]inele minute ale acestui duel finalîntreg rolul, blând, umil, gata s\ uite pân\ când, într-oclip\ de luciditate, în]elege [i ucide. Aceast\ scen\ trimitespre noi o tensiune care acoper\ ceasurile petrecute înst\ri de a[teptare încremenit\.Poate c\ am scris prea mult. Poate c\ am spus prea pu]ine.Poate se va în]elege c\ a fost o sear\ special\, inedit\,captivant\, în care m-am luptat s\ uit filele vechilor „dosare“[i m-am convertit la aceast\ interpretare carismatic\ [i aparentimperfect\. Mi-a[ fi dorit în scen\ în ultimele clipe alespectacolului, logic [i tradi]ional, mul]imea n\v\lind de lacorrida încheiat\ triumfal. A[a, cui îi mai spune Don José„Vous pouvez m’arrêter...“ .Un spectacol bun al Operei Na]ionale, care intr\ cu brioîn Festival; orchestra, grup\rile de personaje (cvintetuldin actul II) [i ca întotdeauna corul, conduse de Mario deRose. O mân\ abil\ în a între]ine continuitatea muzicalit\]iimeridionale [i franceze, impulsul celui mai determinantlaitmotiv din istoria operei, în a g\si m\sura implic\riicânt\re]ilor în lumina [i tenebrele dramei.Ada BRUMARUMesajul enescianNu exagerez considerând c\ anume colective simfonice,anume [efi de orchestr\, anume forma]ii camerale,ne-au oferit zilele trecute versiuni ce pot fi apreciatedrept t\lm\ciri de referin]\ ale operelor enesciene.Dirijorul Lawrence Foster la pupitrul OrchestreiFilarmonice „Arturo Toscanini“ a împlinit o realizaremagnific\ a Simfoniei a III-a; lucrarea se constituie într-oAnna }ifumedita]ie adânc\ privind soarta umanit\]ii în primele deceniiale secolului trecut; este o adresare f\cut\ cu compasiune,chiar cu speran]\. Este un mesaj fratern pe care muzicieniiorchestrei, dirijorul, îl în]eleg [i îl comunic\ cu nobil\în]elegere, cu responsabil\ participare. Iar aceasta în bazaunui acordaj interior ce regleaz\ marile spa]ii ale acestuiopus atât de special. Participarea corului academic alFilarmonicii bucure[tene, forma]ie condus\ de maestrulIosif Ion Prunner, a fost cu totul remarcabil\. Nu trebuieuitat, Foster este autorul primei edi]ii discografice în variant\CD a operei Oedipe conducând forma]iile Operei dinMonte-Carlo, a dirijat aceast\ lucrare la Deutsche OperBerlin, a prezentat în concerte [i a imprimat marea majoritatea crea]iilor orchestrale enesciene. Cu ani în urm\ a fostdirectorul artistic al Festivalului. Iar reintrarea sa în concerteleedi]iei de fa]\ se constituie într-o izbând\ artistic\ important\cu totul benefic\ promov\rii mesajului enescian. Impresionantartist, mare muzician se dovede[te a fi dirijorul finlandezJukka-Pekka Saraste. La pupitrul Orchestrei Filarmonicedin Oslo a recreat în chip magistral atmosfera de farmec asuitei a III-a, S\teasca. Este uimitor felul în care sugestiasonor\ a tablourilor copil\riei a dep\[it în acest caz aspectulpitoresc al momentelor, configurând lumea spiritual\ aimaginilor unei copil\rii demult pierdute. Iar aceasta înimagini sonore admirabil poten]ate de muzicienii acestuibrav colectiv simfonic sosit din peninsula scandinav\, uncolectiv simfonic de înalt\ ]inut\ artistic\ european\.Violoncelistul englez Steven Isserlis este ast\zi un numerespectat, dintre cele mai importante ale solisticii mondiale.~n compania ansamblului „Orchestre de Paris“ condus deChristoph Eschenbach ne-au redat un opus enescian timpuriu,de început de secol, dificil de pus în fapt sonor, anumeSimfonia concertant\ pentru violoncel [i orchestr\. Este ocrea]ie a c\rei în]elegere datoreaz\ enorm de mult muzicienilorinterpre]i, în acest caz lui Isserlis în mod special; iar aceastadat\ fiind fine]ea detaliilor melodice, valorificarea timbral\a acestora, rafinamentul coloristic al vibra]iei solistice,inser]ia atât de func]ional\ a acestora în contextul celmare al demersului orchestral. Tot un opus enescian detinere]e ne-au oferit [i membrii forma]iei „Zukerman chamberplayers“, celebr\ forma]ie a instrumentelor cu corzi [i arcu[purtând numele ilustrului s\u fondator. Trio-ul „Aubade“,lucrare a unei prodigioase adolescen]e, a fost posibil\ dat\fiind dinamica fantastic\ a imagina]iei în pozi]ionarea timbral\a partidelor instrumentale, dat\ fiind flexibilitatea, caracterulalert al mi[c\rii.O pl\cut\ surpriz\ privind abordarea crea]iei enescienea adus-o concertul forma]iei „Camerata Lysy“ din Elve]ia,ansamblul reprezentativ al Academiei Interna]ionale Menuhin.Este un grup de tineri instrumenti[ti, violoni[ti, violi[ti,violonceli[ti de mare valoare, tineri muzicieni ce provin dincele mai diferite col]uri ale lumii. ~i reune[te muzica. LaAcademia Menuhin, în Elve]ia, sub îndrumarea cunoscutuluiprofesor violonistul Alberto Lysy, tinerii muzicieni parcurgpre]ioase stagii de perfec]ionare, sus]in o important\ stagiunede concerte. Multe dintre acestea sunt turnee interna]ionalede mare interes. ~n debutul concertului sus]inut la AteneulRomân ne-au prezentat acest complex opus enescian careeste celebrul Octuor, o lucrare vizionar\ în ce prive[teorientarea neoclasic\ a muzicii europene în debutul de secolXX. ~n realizarea tinerilor muzicieni, lucrarea a ap\rut cafiind bine structurat\, dar mai pu]in conving\tor comunicat\în concert. Printre membrii forma]iei am avut bucuria dea-i fi reîntâlnit pe fo[tii elevi ai Liceului de Muzic\ „GeorgeEnescu“, din Bucure[ti, pe violonistul Vlad St\nculeasa,laureat al actualei edi]ii a Concursului de vioar\, pe violistulBogdan Banu. Sunt tineri care parcurg stagiile unei temeiniceeduca]ii muzicale instrumentale sus]inute la cotele înalte aleexigen]elor vie]ii muzicale interna]ionale.Alte momente, alte evenimente?Arta fugii, capodopera geniului bachian, ultimalucrare a cantorului de la Leipzig, a fost temeinic împlinit\cu participarea Orchestrei de Camer\ a Filarmonicii bucure[tene,sub conducerea dirijorului Cristian Mandeal. Concep]iainstrumental\ a lucr\rii, definitivarea acesteia, o dator\mmarelui nostru muzician care a fost regretatul dirijor ErichBergel. Tot în domeniul muzical cameral...Concertele forma]iei instrumentale „Europa Galante“au fost `n totalitate dedicate muzicii italiene baroce. Au fostetalate crea]ii ale repertoriului tradi]ional, lucr\ri prezentatecu o for]\ imagistic\, cu o imagina]ie timbral\ [i o dinamic\uimitoare, aspecte care devin captivante dar care trec farmeculmelodic al cântului violonistic pe un plan secundar.~n sfâr[it dar nu în ultimul rând este de apreciat performan]atinerei violoniste Anna }ifu, de origine român\, din Italia,laureat\ cu premiul cel mare al actualei edi]ii a concursuluide vioar\. Este o natur\ solistic\ de impresionant\ anvergur\a talentului, a[a cum ne-a demonstrat acest lucru în sus]inereaConcertului de Jan Sibelius, lucrare prezentat\ în companiaOrchestrei Simfonice „Moldova“, din Ia[i, sub baghetaîncercatului maestru, dirijorul Ilarion Ionescu Gala]i.Dumitru AVAKIANLectura luiEschenbachOreintâlnire cu „Orchestre de Paris“ este defiecare dat\ un prilej de a savura farmeculsound-ului ei, bineîn]eles dac\ nu pui întretine [i el o oarecare barier\: nu este sunetulcompact, dens, foarte solid structurat alorchestrelor germane (Celibidache s-a desp\r]itde aceast\ forma]ie dup\ o scurt\ convie]uire, motivândc\ ea nu va fi niciodat\ „acas\“ într-o simfonie de Bruckner),nu are volumul uria[ [i str\lucitor al orchestrelor ruse [i alunora americane. ~n schimb are un sunet moale, catifelat,nimic nu este aspru, fortele nu este niciodat\ brutal, scrâ[nit,ci î[i p\streaz\ rotunjimea; transparen]a celor mai compactepasaje vine din echilibrul fin dr\muit dintre compartimente,corzile au o agilitate [i o lejeritate aparte (tot Celibidacheo definea ca „o orchestr\ foarte rapid\“) [i nu este de mirarec\ sufl\torii de lemn – miezul oric\rei orchestre simfonice– sunt excep]ionali, deoarece apar]in unei [coli celebre îndomeniu.Programul pe care Christoph Eschenbach – de peste 7ani conduc\torul forma]iei – l-a ales a fost nu numai ofertantpentru public ci [i menit s\-i valorifice toate valen]ele.Mai bun\ deschidere nu se putea g\si decât Uvertura Carnavalulroman de Berlioz, pies\ de virtuozitate orchestral\,care a sunat cu o luminozitate [i exuberan]\ festiv\ dar [icu o des\vâr[it\ m\sur\ [i elegan]\.; nimic g\l\gios,nimic îngro[at în acest iure[ ritmic perfect controlat. Amavut impresia c\ tot pe componenta ritmic\ [i mai pu]inpe cea coloristic\ a pariat dirijorul în Suita Iberia de Debussy.Traducerea muzical\ a senza]iilor, percep]iilor auditive [ivizuale ale unei Spanii pe p\mântul c\reia compozitorul nua c\lcat niciodat\, îi sugereaz\ lui Eschenbach o lectur\foarte vie, concret\ nu atât în picturalitatea ei cât mai cuseam\ în dinamismul ei (ritmurile dansante, „miresmelenop]ii“ topite în armonii rafinate, zvonurile unui alai veselce se apropie [i se dep\rteaz\ etc.). ~n cealalt\ partitur\,poate cea mai faimoas\, Marea, dirijorul apeleaz\ latoat\ paleta coloristic\ a orchestrei ([i este foarte bogat\),crescând imperceptibil de la mister la lumina orbitoare afinalului printr-o transparen]\ [i o arhitectur\ superiorconcepute. Un aliaj m\iestrit între rigoare (grada]ia dinamic\),claritate (fuziunea timbrurilor picturale) [i tensiune repartizat\subtil au dat discursului suple]ea [i puterea de evocarecare l-ar fi încântat probabil pe super-rafinatul Debussy.Acela[i firesc al virtuozit\]ii asimilate l-am reg\sit [iîn versiunea Simfoniei a 9-a Din lumea nou\ de Dvorak.~n lectura lui Christoph Eschenbach s-au atenuat multreminiscen]ele slave, pitorescul folclorismului romantic,sugestiile „exotice“; a r\mas o viziune simfonic\ pur\care lumineaz\ fiecare detaliu [i-l supune unei voin]econstructive care privilegiaz\ contrastele marcate, fluctua]iileinterioare de tempo ce nu las\ s\ se instaleze automatismele.Largo-ul a sunat ca o mare nocturn\ cu accente vizionarimpresioniste, Scherzo-ul s-a debarasat de accentele preavesel dansante în stilul petrecere popular\, devenind tenace[i chiar amenin]\tor, iar Finalul, decantat, eliberat de pericolulgrandilocven]ei a sunat nobil, imnic [i em]ionant.Despre splendida interpretare dat\ de Steven Isserlis atâtde nedrept\]itei Simfonii concertante de Enescu s-a scris,a[a încât m\ voi referi doar la prezen]a solistic\ a lui PinchasZukerman în Concertul pentru vioar\ nr. 1 de MaxBruch. F\r\ îndoial\ o performan]\ a violonisticei de anvergur\:Zuckerman cucere[te prin sunetul magnific al vioriisale, prin perfec]iunea tehnic\ [i siguran]a absolut\ peinstrument, printr-un un anumit lirism elegant, dar [i printr-oanumit\ comoditate de gândire (poate doar când nueste în form\) care pun în joc reflexele sale perfect antrenatede super-star al solisticii. Dar oricum este o prezen]\ decare te po]i bucura din plin.Elena ZOTTOVICEANURomânia literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200717

Orizontul pe care [i-l croise intelectulfebril al doamnei Zoe integraimbolduri constructive.C o l o c v i u l „ Z o e D u m i t r e s c u -B u [ u l e n g a “Epifaniile cugetuluiRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200718Un loc unde opereaz\ f\r\ gre[ harul uneieficien]e care a fost a istoriei, bizuit\ pebra]ul neînduplecat al lui {tefan cel Mare,dar [i, deopotriv\, apar]inând unei continuit\]iintangibile, de imaginar [i crea]ie. C\cir\sare acolo, parc\ la fiece pas, intensproteguitoare, amintirea luminoas\ a luiEminescu. El, poetul nepereche, îi numisevoca]ia spiritual\ cu o pregnan]\ vizionar\,designînd Putna drept „Ierusalim al neamului românesc“.A[ezat sub asemenea auspicii, l\ca[ul de veci al celeicare a fost maica Benedicta – Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga,înainte de a fi ales haina c\lug\riei – trebuia s\ seîmp\rt\[easc\ din aceast\ calm\, inefabil\ for]\ de iradiere.De la c\p\tîiul mormîntului s\u, pe linia care leag\cimitirul Putnei de vechiul, cel mai vechi vestigiuarhitectonic al incintei, Turnul Tezaurului, [i apoi deînsu[i trupul bisericii, ne înscriam pe un adev\rat axde magnetism spiritual. Veni]i în preajma zilei de na[terea doamnei Zoe – 20 august – s\ ne reculegem lîng\ cruceaveghiindu-i repaosul, armonios conceput\ în piatr\ desculptorul Vasile Gorduz, am în]eles s\ d\m aduceriiaminte prilej de a deveni impuls intelectual, îndemn lareflexiune activ\.... omul, ca o plant` celest`Colocviul, desf\[urînd la Putna, în zilele de 18-19august a.c., o problematic\ de amplitudine – Tradi]iespiritual\ româneasc\ [i deschidere spre universal –, ademonstrat folosul unei atare dezbateri, grav\ în rosturileei l\untrice, îns\ necum pedant\, f\r\ poncife, cordial\[i proasp\t\. Închinat memoriei acad. Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga – maica Benedicta –, Colocviul a atins astfelaccente viu persuasive, vocea magistrei [i prieteneinoastre a putut g\si multiple rezonan]e în cei care seadunaser\ s-o omagieze. Epifaniile cugetului, pe carene-a fost dat s\ le tr\im împreun\, beneficiind de oasemenea c\l\uz\, acopereau o variat\ extensie, depreocup\ri [i discipline intelectuale, de teritorii demnea ne suscita interesul. Dac\ în originala ei devo]iune,în fervoarea ce reverbera din experien]a ei major\, maicaBenedicta meritase denumirea cî[tigat\ din parteapreafericitului Teoctist – „egumena mîn\stirilor“, îispunea Patriarhul –, asta se întîmpla pentru c\ înzestr\riisale excep]ionale, vivacit\]ii ardente de care d\dea dovad\,acest exemplar de elit\ al intelectualit\]ii române[ti îihot\rîse un destin care oblig\, apt s\ asume asprimilesublime. În ultima ei convorbire, înregistrat\ pentruTeleviziune de c\tre Grigore Ilisei, figura ei emaciat\purta ca o suprem\ ofrand\ adev\rul acestei tensiuni. Cuo categoric\ determinare, vorbea despre un elan irepresibilînspre înalt, ochii ei c\tau în sus, ferici]i, înspre „adev\ratanoastr\ patrie spiritual\“. Cu pre]ul oric\rei mortific\ri,duhul ei adulmeca ascensiunea interioar\ care ne e tainichot\rît\, de care se cuvine a fi pe deplin capabili [i demni.I s-ar potrivi, acestui tropism imperios, o imagine cusorginte ilustr\, pornind din textul platonician al dialoguluiTimeu, retr\ind apoi tenace, vreme de veacuri, prinPhilon, Isidor din Sevilla sau Abélard: care ne conducela un în]eles radios, – omul, ca o plant\ celest\,avîndu-[i spre înalt, în cer, r\d\cinile!S\ nu ghicim doar atrac]ia vreunui paradox poetic,în atare perspective extreme, r\sturnînd inconfortabilhabitudinile gîndirii [i lenea accept\rilor comode. Orizontulpe care [i-l croise intelectul febril al doamnei Zoe integraimbolduri constructive, cînd întîrzia asupra motivuluide fantazie mai degrab\ gotic\ al „domei“ eminesciene,ea nu se izola într-o particular\ apeten]\. Îi r\mîneauvalen]e statornic deschise înspre o visare de totalitate:a unui Hellade, bun\oar\, legitimînd o paideia f\r\preven]iuni meschine, unde la Sofocle se ajunge prinnem\sura de foc a lui Hölderlin.„S` fim na]ionali cu fa]aspre universal“Era, în statura ei mental\, o rezisten]\ funciar\ fa]\de ispitele unui relativism care s\ însemne pasivitate [imoale abandon. Amploarea cîmpului de explorare, dela filozofie la antropologie [i estetic\, de la medita]iatextelor sacre la practica literaturii comparate [i la incursiuniprin muzic\ ori artele vizuale, – tot acest suplu dinamismal min]ii, solicitîndu-i neobosit resorturile investigative,n-a adus vreun sc\z\mînt istovitor, în ce prive[te fermitateaei l\untric\: sorocit\, aceasta, în slujba unor valori clare,ale credin]ei [i ale patrimoniului care ne constituieidentitatea profund\.Despre asemenea rosturi inalienabile, despre Cuvintelefundamentale, în a c\ror oglind\ se pot distinge, demultcumulate, vîrste lungi de vie]uire istoric\, de omenie [iconvivial\ statornicie, ca [i despre jonc]iunea necesar\a versantelor, etic [i estetic, despre un stil al comunic\riimoderne, unde, la Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, rigoareacalitativ\ n-a sacrificat nicicînd capt\rii legitime deaudien]\, – despre atare chestiuni chemate a reîntemeiadialogul cultural, s-a dezb\tut rodnic în zilele întîlniriide la Putna. Garan]ie a unei semnificative particip\riinstitu]ionale, deschiderea de c\tre I.P.S. Pimen, Arhiepiscopal Sucevei [i R\d\u]ilor, urmat\ de mesaje nobil pilduitoare– Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Albei [i Maramure[ului,precum [i Patriarhul însu[i, ale c\rui rînduri, adresateadun\rii noastre, îi pecetluiau cumva [i generoasa luitraiectorie, fiind ultimul s\u text, în ajunul desp\r]irii delume, – tot acest exordiu emo]ionant preg\tea articulareaautonom\ a altor interven]ii, marcînd, de pild\, aportulsolidar al Academiei Române. Pre[edinte, precum alt\dat\doamna Zoe, al Sec]iei de {tiin]e Filologice, EugenSimion [i-a propus o referin]\ explicit\ la în]elepciuneamaiorescian\, susceptibil\ de actualiz\ri organice, deo s\n\toas\ productivitate în cîmpul ideilor. Ca pentruo loial\ recunoa[tere a acestei nedezmin]ite perenit\]i,în titlul însu[i al comunic\rii sale, acad. Eugen Simionaducea enun]ul înainta[ului venerabil, „S\ fim na]ionalicu fa]a spre universal“.Rostit\ în termenii unei atare dialectici, alteritateanu-i redevabil\ vreunei îngustimi retractile, discursul pecare-l presupune ea – ar\ta profesorul Al. Zub, directorulInstitutului de Istorie „A.D. Xenopol“ – induce, deopotriv\,un sens benefic, o dimensiune vitalizant\. E ceea ce,în cuprinsul duratei literare române[ti, se silise a demonstraabordarea proprie doamnei Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga,– sagace analizat\ acum, la Putna, de c\tre acad. prof.Constantin Ciopraga.Constantin Ciopraga, Dan H\ulic\{i-au dat întîlnire, în contextul Colocviului nostru,for]e provenind din centrele de forma]ie universitar\de la Bucure[ti [i Ia[i – profesorii {erban Tana[oca,Dumitru Irimia, Constantin Parascan, Theodor Codreanu,cu aplica]ii exegetice variate, de la literatura parenetic\bizantin\ la Eminescu [i Creang\; la care se rata[eaz\ecouri ale unor vetre europene de cultur\ ca Universitateadin Pisa, reprezentat\ de profesorul Bruno Mazzoni,pre[edintele Bibliotecii de limbi [i literaturi moderne;ori, mai larg, Italia artistic\ – prin mesajul vibrant alcompozitorului Roman Vlad, compatriotul nostru pornitdin Bucovina, c\ruia i-a fost h\r\zit\ chemarea de aconduce prestigioase instan]e culturale, Studioul TeatruluiScala din Milano ori celebrul Festival „Maggio Fiorentino“.Manuscrise pentru viitorF\r\ a ne conforma vreunui ritual nomenclativ, ni seimpun totu[i, în excursul acestei rememor\ri, tonalit\]ileunui sentiment de nesc\zut\ r\spundere, fa]\ de bunurileculturale [i de ]inuta etic\. Le-au invocat la Putna participan]icu biografii suflete[ti deloc asem\n\toare, maica Eufrosina,de pild\, cu o sfioas\ recuno[tin]\, din unghiul uneiproximit\]i spa]iale de nimeni altcineva atins\, în chinoviaunde se retr\sese monahia Benedicta; sau, tot cu experien]econfruntate la V\ratec, Andrei Dimitriu, cel care aducea[i admira]ia altui orizont, ca unul care fusese Pre[edinteal Radiodifuziunii Române, într-o perioad\ fast\.Televiziunea – prin emisiunile realizate de GrigoreIlisei, [i Radio România Cultural, cu o tradi]ie de asidu\,incitant\ reflectare a operei [i ac]iunii doamnei ZoeDumitrescu-Bu[ulenga, gra]ie în primul rînd osîrdiei pecare au depus-o Teodora Stanciu [i Oana-GeorgianaEn\chescu, s-au al\turat firesc unui asemenea momentde necesar\ emula]ie; unde s-au înscris [i sensibile evoc\ri,precum aceea a lui Valeriu Râpeanu pe marginea filmuluiOedip de Pasolini, narînd conjunc]ia cu valoare deeveniment, în 1970, între „empirismul eretic“ al unuiilustru cineast [i comentariul televiziv, acut, revelator,al doamnei Zoe. Oricît de înv\]at\, ea [tia, de altminteri,s\ p\streze o anume uimire jubilatorie în emo]ia estetic\.A[a o vedem într-o fotografie ce se afla pe masa ei delucru, la V\ratec, – maica Eufrosina ne-a d\ruit-o acum:la pu]ine minute dup\ ce încheiase o conferin]\ despre

Leopardi – în constela]ie cu Eminescu –, obrazul ei întip\rea înc\ o fericetransfigurare.Îns\ în jurul surprizelor pe care ni le rezerv\ intimitatea creatoare aacestui atelier, roind de f\g\duin]e altruiste, comunicarea prezentat\ dedoamna Elena Docs\nescu inaugureaz\ o etap\ obligându-ne la noi [iriguroase cuprinderi. Un prim examen, aliind pricepere filologic\, scrupulr\bd\tor [i afectuos devotament, i-a îng\duit s\ detecteze materia unorinteresante volume, sînt Manuscrise pentru viitor, c\rora se cuvine s\ lecroim o soart\ adecvat\. Funda]ia acum constituit\, Credin]\ [i Crea]ie,pentru a instaura un dialog mai amplu cu tineretul [i a difuza în chip salutarvalorile de patrimoniu spiritual legate de maica Benedicta, se cade s\ lesus]in\. Harnici gestionari ai inefabilului, Radu [i Rodica Marinescuvor avea un rol de seam\ în aceast\ privin]\.Maria de Mangop, cu al ei surîsde melancolie transcendent`În fine, la Putna, m\nunchiul omagiilor noastre n-ar fi fost pîn\ lacap\t coerent f\r\ o expresiv\ inser]ie de opere ale artelor vizuale,c\rora doamna Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga [tia s\ le arate o simpatieneconven]ional\, capabil\ s\ arunce pun]i de lucid\ compenetra]ie întredomenii. Muzeul Mîn\stirii Putna, p\str\tor al unor piese de r\scrucedin arta medieval\, ca broderia înf\]i[înd-o pe Maria de Mangop,reperul unei plenitudini somptuoase pe cît de austere, s-a v\dit permeabil,în aceast\ circumstan]\, pentru infuzia de frumuse]e nou\ pe care i-oputeau aduce opere contemporane: alese astfel încît s\ între]in\ unraport gr\itor, cuviincios [i totodat\ vital, cu zestrea cea mai strict calificat\,ajuns\ pîn\ la noi din dep\rt\rile veacurilor. Opere de Gh. D. Anghel –un portret pe care i-l schi]ase sculptorul –, Henri H. Catargi, Ion AlinGheorghiu, care-i apar]inuser\ doamnei Zoe, ca [i un magnific Praporde Horia Bernea, aproape vecin cu ea la V\ratec, str\juiau acumintrarea în Muzeu. C\tre Maria de Mangop, cu al ei surîs de melancolietranscendent\, care-l f\cuse pe italianul Cesare Alzati s\ îngenunchieze,zguduit de atîta enigmatic\ elocven]\, în pu]in\tatea parcimonioas\ a uneistiliz\ri hieratice, expozi]ia îndrepta o replic\ realizat\ de Sultana Maitec,un obraz straniu opalin, pe un fond de aur compact, în tradi]ia Bizan]ului...Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga – Efigie de Gh. D. AnghelLîng\ alte picturi de cucernic\ eleva]ie, datorate grupului „Prolog“ – PaulGherasim, la care semnele sfinte r\sar din r\coarea unui soi de j\rateccosmic, Horea Pa[tina, îndr\znind simboluri eucharistice într-o pulbereindicibil\ de lumin\, Constantin Flondor, dînd tîrcoale unui grandiosconcept de plant\ primordial\, Mihai Sîrbulescu, din seria Clopotelor sale,robust saturate, Bogdan Vl\du]\, iubind Roma în fascina]ia ei sepulcral\.Iar când deschideam Colocviul, strîngeam la piept, emblematic, o inim\purpurie, aprig ghintuit\ în metal, f\r\ menajamente, de regretatul IonNicodim. Ca o îmbr\c\minte de Evangheliar, dens\ [i totodat\ pledîndpentru sfiala reculeas\ de care întoarcerea spre sacru are urgent\ nevoie,un bronz de Silvia Radu st\tea în axul expunerii. Urcu[ul se f\cea subcascadele unor pînze construite vertical, de Viorel M\rginean, p\unicare suscitau, cu un fast bine reglat, conota]ii simbolic sacrificiale, dinspreRavenna.Dar, sprijini]i de ospitaliera primire a gazdelor noastre, în frunte cup\rintele stare], arhimandritul Melchisedec, nu ne l\sam impresiile s\ sedisperseze la întîmplare. Omagiul plural pe care-l înf\ptuiam la Putnanu era o sum\ dezinvolt\, în care s\ se exhibe, alegr\, diversitatea. Respectuosfa]\ de spiritul locului, îngîndurat în oricît\ pur\ decantare de culori,buchetul acestei ofrande artistice se voia afin, în adîncime, cu vrednicaausteritate înconjurînd-o pe maica Benedicta: cu tensiunea vectorial\care-i marcase invincibil cugetul [i existen]a.l e c t u r iResuscitarea fiziologieia e[uatDe specii [i forme literare care, alt\dat\, f\ceau carier\ [i erau la mare pre],dar care, din varii motive, au p\r\sit masa de lucru a scriitorilor, devenindun soi de piese de muzeu sau fosile vii, nu te po]i apropia decât cu interes.{i atunci când, de niciunde, apar volume în care trendurile vremii sunt l\satedeoparte [i, în schimb, sunt resuscitate formule mai vechi, merit\ s\arunci m\car un ochi. A[a stau lucrurile [i cu fiziologiile, atât de gustateîn secolul 19 [i atât de distilate în ziua de azi. Vremurile în care portreteleerau de ajuns pentru a face o carte au apus. Ast\zi putem descoperi fiziologiiîn paginile unui roman sau printre versuri, dar remarc\m totodat\ [i permanentagrij\ de a le masca, un camuflaj din carereiese o obsesie a autorului. Cititorul nutrebuie cu nici un chip s\ cread\ c\ volumulmeu e doar o colec]ie de portrete umane,sunt în stare de mai mult. Amar\ prejudecat\care, iat\, este de ajuns pentru a marcasfâr[itul unei specii literare.Volumul Carlei Motrogan, Jurnalde sociolog, poate fi, în acest sens, osurpriz\ pl\cut\. Autoarea pare s\ nuse sinchiseasc\ de prejudec\]ile altorscriitori [i s\ se înc\p\]âneze s\ scrie ocarte alc\tuit\ aproape integral din fiziologii.Interesul de lectur\ prime[te un [i maiputernic impuls înc\ de la primele pagini.În portretele Carlei Motrogan nu descoperimnici prototipuri umane vechi de cândlumea, nici stereotipuri fumate, ci chipurivii ale tranzi]iei române[ti. Nota]ia autoareieste acid\, nu întotdeauna inspirat\,dar mereu fidel\ modelelor din via]areal\. Cu destule delicii, vom descoperiaici b\trâne care se înc\p\]âneaz\ s\cread\ c\ timpul a stat în loc pentru ele[i care î[i acoper\ ridurile fe]ei cu straturitot mai groase de fard, m\mici-cer[etoarecare î[i poart\ copilul (ne-inodor) prinmetrouri cerând doar de ochii lumii oCarla Motrogan, Jurnal de sociolog - cu unargument de Eugen Negrici, Ed. Paralela45, Pite[ti, 2007, 121 p.pung\ de lapte, adolescente frivole sau adolescente frigide, unele s\rind din club înclub, altele din frustrare în frustrare, parveni]i, nostalgici ai comunismului, turn\tori.Atâta vreme cât Carla Motrogan se mul]ume[te doar s\ consemneze, cartea e reu[it\.Iat\ de pild\ portretul îngera[ului ]igan. „Puradelul avea ochi alba[tri [i zâmbeafoarte încrez\tor, din bra]ele mamei sale. Sem\na cu un burete amator de lapte. Nuera prea curat; o fund\, un fel de pampon ro[u [i plin de prost-gust îi încununa capul,îns\ fe]i[oara lui respira placiditate [i în]elepciune a[a cum î[i privea bunica neguroas\,o fiin]\ barbar\ [i cam b\rbat\. Cele dou\ femei se strop[eau una la alta punându-sela punct cu câte un F\! Viguros, dar în fa]a b\ie]elului care tocmai respinsese cu unpumn blond suzeta, ele se topeau vizibil. Erau ca dou\ ghionoaie scuipate proasp\tde întuneric, domesticite de un îngera[ murdar“ (p.33).Exist\ îns\ [i tenta]ia de a l\sa fiziologia în plan secund [i de a insera o voce narativ\,lipsit\ de subtilit\]i, care s\ pun\ în pagin\ gândurile de tot felul ale autoarei. Spicuiescdintr-o pagin\ intitulat\ eseu despre homosexualitate: „Nu to]i homosexualii erauîndr\gosti]i [i numai o mic\ parte dintre ei se n\scuser\ realmente cu o atrac]iepentru acela[i sex. Cei mai mul]i dintre ei erau pur [i simplu vicio[i, sclavi ai actuluisexual care descoperiser\ un lucru simplu ca bun\ ziua: culoarul anal era un vagin infinitmai satisf\c\tor. Cum adev\rul acesta era atât de mare [i de urât, încercau s\-l compensezeprintr-un exces de estetic\. Era deja o banalitate faptul c\ homosexualii erau mari este]i[i arti[ti“ (p. 50). F\r\ a comenta prea mult afirma]iile autoarei (s\ le numim, indulgent,hazardate [i puerile), putem vedea cum dintr-o tr\s\tur\ de condei se alege praful defor]a de sugestie a literaturii, r\mânând în schimb doar nota]ii eseistice de o calitateîndoielnic\.Jurnal de sociolog este un volum care debuteaz\ promi]\tor, dar sufer\ din cauzainconsecven]ei autoarei. Derapajele nu sunt pu]ine [i fac s\ p\leasc\ reu[itele evidente.Fragmente de eseu [i buc\]i de metaliteratur\ se amestec\ cu descrieri (adeseori delicate:„din mare ie[ea un soi de cerneal\ în dantele“, „O cas\ veche, cu ferestrele dilatate,de pe vremea când, tânjind dup\ electricitate, se str\duia s\ re]in\, cu m\runtaiele ei,cât mai mult\ lumin\“). Cartea Carlei Motrogan nu va fi re]inut\ nici de istoria literar\,nici de public. R\mâne îns\ inten]ia ei l\udabil\ de a resuscita fiziologia ca specie19literar\. Cu ceva mai mult\ consecven]\, poate c\ ar fi reu[it.Dan H|ULIC| R\zvan Mihai N|STASERomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007

Unele piese mi-au ie[it îns\dintr-o suflare, ca dintr-unfel de revela]ie.i n t e r v i u„F`r` mil`, de la o sut` de paginila [aptezeci“Matei Vi[niec:România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200720Dora Pavel: Drag\ Matei Vi[niec, presupun c\ mul]idintre fanii pieselor tale nici nu [tiu c\ ai început prina scrie poeme. De cît timp scrii teatru? S-au adunat ni[tevolume...Matei Vi[niec: Iat\ c\ au trecut mai bine de 30 deani de cînd scriu teatru! Cîte piese am scris în acest timp?Nu [tiu. Nu le-am num\rat niciodat\ în sensul matematical cuvîntului. Dar în ritmul de cîteva piese scurte [iuna lung\ pe an, trebuie s\ se fi adunat ceva.D.P.: Le-ai scris u[or? }i le aminte[ti pe cele carete-au chinuit?M.V.: Pe unele nu le-am considerat reu[ite [i aur\mas în sertarul meu plin de încerc\ri, de crochiuriliterare, de fi[e, de materii prime pentru alte exerci]iiîn cîmpul fic]iunii. La unele piese am lucrat multtimp, le-am scris [i rescris de mai multe ori. A[a s-aîntîmplat cu Trei nop]i cu Madox, o pies\ pe care amscris-o „în crochiu“, prin 1985, la Bucure[ti, [i i-am datforma definitiv\ peste zece ani, la Paris. Angajare declown este o pies\ pe care am scris-o în 1987, înaintede a pleca din România, [i am rescris-o la Londra,re[lefuind-o doar pu]in. Artur Osînditul a fost scris\ prin1984. Ea mi-a ie[it, la ora aceea, prea stufoas\, preaînc\rcat\. Un an mai tîrziu, am redus-o f\r\ mil\, dela o sut\ de pagini la [aptezeci.Unele piese mi-au ie[it îns\ dintr-o suflare, ca dintr-unfel de revela]ie. A[a s-a întîmplat cu Bine mam\, da’\[tia povestesc în actu’ doi ce se-’ntîmpl\-n actu’întîi.Brother, Compaq,Packard Bell, Tochiba...D.P.: B\nuiesc c\ acum, la Paris, lucrezi pe computer.Pe vremuri, îns\, în România, aveai alte „unelte“ descris.M.V.: În Fran]a, am continuat s\ scriu poeme înromâne[te [i piese în limba francez\. „Uneltele“ cu carescriu s-au perfec]ionat îns\ într-un ritm accelerat. Primulmeu gînd, cînd am ajuns în Fran]a, a fost s\-mi iau oma[in\ de scris electric\. Fa]\ de cea mecanic\, ma[inade scris electric\ însemna un progres considerabil înce prive[te calitatea literei imprimate. Imediat, îns\, amtrecut la alt instrument, ceea ce în francez\ se numea„traitement de texte“. Un fel de semi-computer,pentru c\ avea memorie, func]iona cu dischete [i dispuneade un ecran pe care puteau ap\rea concomitent vreo zecerînduri. Primul meu „traitement de texte“ se numea„Brother“. La el am scris seria de module teatrale ap\rutesub titlul Teatru descompus sau omul pubel\.Evolu]ia rapid\ a tehnicii m-a aspirat îns\ îndelirul ei. Dup\ „Brother“, a urmat un adev\rat computerportabil „Compaq“, apoi un prim computer de birou,apoi un al doilea, mai sofisticat, un „Packard Bell“, apoiun al doilea computer portabil mai sofisticat, un „Tochiba“...Computerele m-au ajutat mult, pentru c\ aveauaceast\ fantastic\ generozitate de a-mi semnala... gre[elilegramaticale [i de ortografie cînd scriam în francez\.Piese [i peregrin`ri: de la doamnaVernescu la doamna Grubach...D.P.: Care au fost locurile cele mai faste în care ]iaiscris piesele?M.V.: Ori de cîte ori îmi recitesc piesele din perioadamea „bucure[tean\“, îmi vin în minte înc\perile în carele-am scris. Între 1976, cînd am venit la Bucure[ti ca„Convingerea c` via]a meava fi dedicat` scrisului s-a format\nc` de pe la 11 sau 12 ani”student la Facultatea de Filosofie, [i 1987, cînd am plecatîn Fran]a, m-am mutat de cel pu]in vreo zece ori. Laînceput, am stat la C\minul de studen]i din Panduri,lîng\ Academia Militar\. Eram opt b\ie]i în camer\ [isitua]ia avea haz. Ma[ina mea de scris „Erika“ de laR\d\u]i îmi lipsea. Scriam versuri [i scurte „drame“absurde pe caiete dictando, dup\ miezul nop]ii, în salade lectur\ a c\minului. Un an mai tîrziu, m-am mutat„la gazd\“, nu departe de Panduri, într-un cartier de case,chiar la intrarea în Cartierul Drumul Taberei. A[a amputut s-o aduc pe „Erika“ la Bucure[ti [i s\ trec „pecurat“ sute de pagini înnegrite cu pixul [i stiloul.Prin 1978 îns\, m-am mutat într-o camer\ de demisol,în plin centru al Bucure[tiului, pe strada Gala]i, la doipa[i de Pia]a Rosetti. De la fereastra mea (unic\ [i mic\)vedeam picioarele trec\torilor. Acolo am scris într-ozi (dintr-o suflare) Sufleurul fricii. Gazda mea se numeadoamna Vernescu [i din cînd în cînd m\ invita înapartamentul ei plin de mobile de epoc\, unde îmi ofereacîte o pr\jitur\. Cum soarele nu intra îns\ niciodat\ înminuscula od\i]\ de la demisol, am p\r\sit-o f\r\ mil\peste un an pe doamna Vernescu pentru doamna Grubach,care avea [i ea, în acela[i labirint de la demisolul blocului,o od\i]\ de închiriat, dar cu fereastra spre r\s\rit. În plus,strada pe care puteam privi acum picioarele trec\torilorse numea „Speran]ei“. Acolo am scris piesa U[a.Pia]a Rosetti era un loc animat, unde se putea bea o beresau o cafea, cump\ra un ziar, privi vînzoleala mul]imii.Mai locuiau [i cî]iva scriitori prin preajm\, îl întîlneam,de pild\, din cînd în cînd, pe Mircea Sântimbreanu –înalt, impozant, plimbîndu-se cu un cîine mic [ib\trîn....Rîsul lui ßora[i îngenuncherea lui NichitaD.P.: Cît timp ai r\mas la doamna Grubach? Numeleei pare desprins din piesele tale...M.V.: Eram proasp\t absolvent, în 1980, cînd m-am mutat în zona Foi[orului de Foc, pe strada Lirei. Dedata aceasta, m-am instalat cu „Erika“ într-o mansard\.De la fereastra mea, cînd fumam în picioare, vedeamo mul]ime de acoperi[uri. Acolo am scris Bine mam\...[i C\l\torul prin ploaie. Cartierul îmi pl\cea, aveaceva patriarhal, un frumos amestec de case cu cur]i [iimobile din perioada modernismului interbelic. În plus,nu departe locuia actri]a [i poeta Ioana Cr\ciunescu.Casa ei era frecventat\, la ora aceea, de crema cultural\a Bucure[tiului – actori, scriitori, pictori [i, bineîn]eles,poe]ii, prozatorii [i criticii genera]iei ’80 din care f\ceam[i eu parte... În general, cum terminam o pies\, m\gr\beam s\ las un exemplar în casa Ioanei, de unde [tiamc\ va intra pe mîini bune. {i a[a s-a [i întîmplat. Binemam\... l-a entuziasmat atît de mult pe poetul IonDr\g\noiu, încît a dat-o s\ circule din mîn\ în mîn\ încercul s\u de prieteni de la Casa Scriitorilor. Îmi amintescc\ au mai citit-o, la ora respectiv\, Alexandru Paleologu[i Mihai {ora. Filosoful Mihai {ora mi-a [i spus, larestaurantul Uniunii Scriitorilor, unde-l întîlneam foartedes la prînz, c\ a rîs citind-o. Un compliment extraordinar.„Am rîs, am rîs“, spunea Mihai {ora [i mi-l imaginampe distinsul filosof singur în apartamentul s\u ticsit dec\r]i citindu-mi piesa [i rîzînd... Rîsul lui {ora mai r\sun\[i acum pentru mine ca o judecat\ suprem\ de valoare.Cineva i-a citit piesa [i lui Nichita St\nescu, în casac\ruia m\ aflam destul de des, hipnotizat de tot ce seputea discuta [i improviza în jurul Marelui Poet. Într-onoapte, Nichita St\nescu m-a luat pe un balcon, s-aa[ezat în genunchi în fa]a mea (era unul dintre acelegesturi uluitoare, o specialitate st\nescian\, inegalabil\,amestec de teatralitate, revela]ie [i emo]ie) [i mi-a spus:„Matei, scrie teatru, scrie teatru, pentru c\ în teatru totulmai e înc\ de f\cut...“ Momentul acesta este înc\ atît deviu [i esen]ial pentru mine încît nu pot s\-l evoc preamult.D.P.: N-am [tiut c\ ai peregrinat atît de mult! În oricecaz, istorise[ti cu mult farmec. {i-]i mul]umesc pentruaceste rememor\ri cu Mihai {ora [i, mai ales, cu NichitaSt\nescu. Sînt la fel de pre]ioase [i emo]ionante [i pentrunoi, cei care le afl\m acum pentru prima oar\. Ce s-aales atunci cu piesa ta, care circula atît de „subversiv“?M.V.: Tentativele unei mont\ri cu Bine, mam\...n-au dat îns\ nici un rezultat la vremea aceea, adic\ prin’83, ’84, ’85. Ion Caramitru n-a reu[it s-o „plaseze“ laBulandra, de[i declarase chiar în pres\ c\ dorea s-omonteze. Alexandru Repan i-a citit-o directorului de peatunci al Teatrului Nottara, dramaturgul Horia Lovinescu,cu inten]ia de a-l convinge s-o accepte. Regizorul NicolaeScarlat a încercat s-o monteze la Piatra Neam], dar n-areu[it decît dup\ decembrie 1989. Faptul c\ piesa n-afost acceptat\ de cenzur\ nu m-a mirat niciodat\: cums\ fie acceptat\, cînd era vorba de o revolt\ pe margineaunei gropi?„Dreptul la un copac în fa]a ferestrei“D.P.: S\ revenim la înc\perile prin care ai stat [i lapiesele pe care le-ai scris.M.V.: Dup\ momentul Bine, mam\... de pe stradaLirei, m-am mutat la poetul Eugen Chirovici, care aveao mansard\ disponibil\ într-o superb\ cas\ veche boiereasc\de pe strada Nicolae Iorga. Pentru prima dat\ aveamdreptul la un copac în fa]a ferestrei. Ca s\ nu mai vorbescde faptul c\ eram, practic, peste drum de Casa Scriitorilor.În mansarda de pe Iorga am scris }ara lui Gufi. Au urmatapoi alte peregrin\ri: în 1985, un apartament într-unbloc delabrat de pe strada Cometei, din nou în zonaFoi[orului, unde am scris Spectatorul condamnat lamoarte. Dup\ o inunda]ie catastrofal\ provocat\ de o

f e s t i v a l u l e n e s c uDe ce ne placcompozitorii românib\trîn\ paralizat\ care locuia la etaj, a trebuits\ fug în prip\ [i am împ\r]it un apartamentcu poetul Ion Zuba[cu, la cap\tul liniei de autobuz368, pe Drumul Taberei. Dincolo de bloc seîntindea... cîmpul. Cît am stat acolo, înprimul an fusese cultivat grîu, în al doileaporumb... Deseori m\ plimbam pe o c\rare careducea spre niciunde de-a curmezi[ul acestuicîmp [i inventam situa]ii dramatice pentru pieselemele nescrise înc\. Acolo, la marginea Bucure[tilor,am scris în 1987, Angajare de clown [i P\ianjenulîn ran\.„Alintat de felurile de mîncareale mamei“D.P.: Toate drumurile tale, a[adar, se învîrteauîn Bucure[ti.M.V.: La aceste înc\peri ar mai trebui s\adaug [i camera mea din casa p\rin]ilor, de laR\d\u]i, unde m\ instalam în vacan]e. Erasingurul loc unde respiram pu]in, alintat degr\dina cu flori [i de felurile de mîncare alemamei. Acas\, la R\d\u]i, am scris Groapa dintavan. Desigur, piesele mele n-au fost inspiratede casele în care am stat, dar ceva din atmosferaacestor peregrin\ri s-a impregnat în fiecare dintreele. M-am n\scut, f\r\ îndoial\, sub semnuldorului de duc\. Cu cît îmi simt r\d\cinilemai puternice în sînge, cu atît m\ îndep\rtezmai mult de ele. M-am îndep\rtat pîn\ [i delimba mea matern\, dar poate tocmai pentru ao servi mai bine [i a m\ reîntoarce mai îmbog\]itla ea.„Sunt omul care continu`s` scrie în cafenele“D.P.: Iar saltul în Fran]a?M.V.: Fran]a mi-a adus nu numai acest accesla tehnic\, ci [i altceva, la nivelul ambian]ei [ial inspira]iei: atmosfera inegalabil\ a cafenelelorpariziene. Sunt omul care a scris [i continu\s\ scrie în cafenele. Aproape în orice cafenea,de[i am unele preferate... Vînzoleala din cafenea,spectacolul str\zii, starea de imprevizibilitate,conversa]iile care au loc în jurul meu, toateacestea m\ inspir\. Ideea c\ po]i s\ stai cu ocafea în fa]\ timp de ore [i ore la o mas\ în timpce în jurul t\u totul se mi[c\ te face s\ te sim]iîn centrul lumii. Oriunde te a[ezi, de altfel,într-o cafenea parizian\, e[ti în centrul lumii.D.P.: Asta înseamn\ c\ ai sau c\ nu ai tabieturicînd scrii?M.V.: Nu am tabieturi atunci cînd scriu.Pîn\ pe la vîrsta de 35 sau 36 de ani, începeam,totu[i, fiecare „[edin]\ de lucru“ cu o ]igar\ [io cafea. Dar n-am abuzat niciodat\ de ele [i nicinu mi-au lipsit mai tîrziu, cînd m-am l\sat defumat [i am redus cafelele la una pe zi. Scriucu pl\cere în orice moment al zilei, pentru c\nu-mi permit, din lips\ de timp, luxul s\ m\ legde anumite cicluri solare. Scriu în orice momental zilei, al s\pt\mînii [i al anului, de[i primajum\tate a anului nu seam\n\ niciodat\ cu adoua jum\tate. Cînd reu[esc s\ scriu o pies\bun\ pîn\ pe data de întîi iulie, a doua jum\tatea anului devine un fel de premiu pentruefortul depus, m\ simt lini[tit, mi se pare c\anul a fost cî[tigat, c\ în urm\toarele luni pots\-mi acord mai mult timp pentru lecturi [ic\l\torii...Doar pentru o s`pt`mân`...D.P.: Ai avut vreodat\ sentimentul c\ oanume carte a ta nu te mai reprezint\? Ai regretatc\ ai publicat-o?M.V.: Toate c\r]ile pe care le-am scos m\reprezint\ integral. Chiar [i cele trei volume depoezie pe care le-am scos între 1980 [i 1984în România, înainte de plecarea mea în Fran]a.Este adev\rat îns\ c\ am avut [i ni[te compliciextraordinari: Mircea Sântimbreanu, la EdituraAlbatros, [i Mircea Ciobanu, la EdituraCartea Româneasc\. Practic, ace[ti oameniminuna]i nu mi-au cenzurat deloc poemele, iaratunci cînd era ceva „grav“ cu adev\rat mi-aucerut mai degrab\ s\ scot poemul în întregime.Ceea ce a f\cut ca, de fapt, textele pe care leampublicat s\ nu fie nici „decapitate“, nicidiminuate.D.P.: Te-a îmboldit vreo clip\ gîndul de arenun]a la scris?M.V.: În ce prive[te convingerea c\ via]amea va fi dedicat\ scrisului, ea s-a format repede,înc\ de pe la 11 sau 12 ani. O singur\ clip\ n-amsim]it de atunci c\ a[ putea s\ renun] la scris(decît timp de o s\pt\mîn\, cînd aveam vreo 28de ani, [i am resim]it o puternic\ pasiune pentruo iubit\)...Iulie 2007Interviu realizat deDora PAVEL(Din volumul în preg\tire, Rege [i ocna[)Exist\ o îndoial\ asupra modului în care trebuie prezentat\publicului muzica româneasc\ a zilelor noastre: s-o „ambal\m“printre celebrit\]i clasice [i romantice, a[a încât nimeni s\nu p\r\seasc\ sala de concert (cum s-a f\cut ani de zile cuEnescu, a[a încât ast\zi po]i s\ faci lini[tit un program integralEnescu – sal\ plin\), sau, cum s-a procedat la acest festival,„calupuri“ de muzic\ integral româneasc\, riscul fiind caafluen]a s\ fie restrâns\, dar, în schimb, public de cunosc\tori.La Viena a[a se procedeaz\ [i n-am v\zut niciodat\ s\ligoale la Wien Modern.Concertul din 6 septembrie sus]inut de trio-ul „Contraste“ a avut sal\plin\ la Ateneu, [i nu numai datorit\ renumelui acestei forma]iicamerale timi[orene (c\reia îi merge vorba c\ ar fi cel mai bun trio dinRomânia). Într-adev\r, Ionu] Bogdan {tef\nescu (flaut), Sorin Petrescu(pian), Doru Roman (percu]ie) [i-au demonstrat nu numai tehnica impecabil\,des\vâr[irea ritmurilor [i nuan]\rii, dar [i calmul imperturbabil în fa]aproblemelor survenite (la un moment dat, a fost nevoie de schimbareaordinii anun]ate [i de repararea unei defec]iuni la instrumentul desuflat).Despre des\vâr[ire se poate vorbi [i în cazul substan]ei lucr\rilorprezentate. Un arc omogen al imagina]iei leag\ scrierile compozitorilorale[i: lucrarea lui Eugen Wendel, Triaul (titlu care include cuvântul aulos,demonstrând rolul esen]ial al flautului [i ducând pe dat\ gândul la lumeamicrotonal\ a Greciei antice) p\streaz\ atmosfera stranie a armonicelorfundamentale, cu acorduri complexe [i conglomerate sonore pe un fundamentritmic de tip arhaic; trio-ul Violetei Dinescu, Dies Diem Docet, mizeaz\[i el pe ritmuri complexe, pe un sistem de ecouri [i reg\siri labirintice,pe oglindiri nea[teptate [i deform\ri de teme, rezultatul fiind oîncântare repetitiv\ (ce poate fi mai pl\cut decât s\ reg\se[ti, prin repeti]ie,ideile fundamentale pe care ziua de azi o adaug\ zilei de ieri…). Ca uninterludiu în aceast\ lume a ritmurilor, Sonata pentru pian de LucianMe]ianu a r\sfrânt o lini[te aerian\, un joc de durate ale t\cerii (în cazulacestuia este evident vorba de alt tip estetic). Corneliu Dan Georgescu,în Motive transilvane (cu inser]ii deformate [i citate declarate din BélaBartók) î[i demonstreaz\ apropierea de lumea vie a ritmurilor îndr\cite[i a petelor de culoare, desprinzându-se cu totul de eticheta „arhetipalit\]ii“care îi fusese deseori aplicat\; în schimb, Doina Rotaru are în Gr\dinajaponez\ lumea ei recognoscibil\, un regal pentru iubitorii spiritualiz\riisonore extreme.Un deosebit succes au repurtat (dup\ p\rerea mea) mai ales dou\compozitoare: Irinel Anghel cu La belle indifference, o lucrare ultrarepetitiv\,chiar ostentativ axat\ pe ritmuri reflectate, în care am recunoscut (ca spiritd\t\tor de avânt) citate din Simfonia Patetica de Beethoven; [i MaiaCiobanu, a c\rei prim\ audi]ie absolut\, Trio nr. 273 op. 2, Contrasteapropiate a stârnit unanim entuziasm. Numerotarea trioului se refer\ nula opusurile Maiei Ciobanu, care nu este o autoare prolix\, ba chiardimpotriv\; e vorba de gradele Kelvin, punctul de topire a ghe]ii pe oscal\ unde poate fi g\sit zero absolut (calculat de William Thomson cafiind -273 grade Celsius). Scala Kelvin e deseori folosit\ [i pentru m\surareatemperaturii culorilor a surselor de lumin\. Ce a vrut Maia Ciobanu s\sugereze folosind acest titlu? C\ entit\]ile folosite într-o oper\ de art\pot ajunge (ca [i via]a omului, de altfel, fie-mi scuzat\ banalitatea compara]iei)la acel zero absolut al dezagreg\rii; dup\ care urmeaz\ îns\ recompunereastructurilor, alt\ lume creat\ din neant (totu[i, un neant pozitiv, deoarecetransforma]ional). F\râmi]area, distrugerea pe care o sugereaz\ muzicaMaiei Ciobanu se recompune în noi structuri, [i aici are poate un rol dejucat suflul pozitiv al „zonei Beethoven“ (sugerat\ printr-un citat din SonataWallstein). Beethoven, optimistul prevestind întotdeauna victoria (arepurtat-o [i asupra propriilor suferin]e) arunc\ lumina sa asupra unui nouînceput.M\rturisesc c\, revenind acas\ cu toate aceste lec]ii ale muzicii ascultateîn gând, am v\zut pentru prima oar\ pe strada Eminescu o pl\cu]\ albastr\,care ar\ta exact ca o inscrip]ie stradal\: „Strada unde am pupat-o pe Mimi“.M-am distrat teribil [i abia acas\ am aflat c\ de la 1 septembrie s-alansat [i un blog pe tema „De ce iubim Bucure[tiul“ [i c\ asemenea inscrip]iivoioase sunt menite implic\rii emo]ionale în via]a ora[ului. Simpatic\idee. Poate c\ n-ar strica [i o pl\cu]\ pe lâng\ Ateneu, ceva despre loculunde înv\]\m s\ îndr\gim muzica româneasc\.Grete TARTLERRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200721

d a n sRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200722C o r p u l m i g r a t o rChiar pe 1 septembrie, Centrul Na]ional al Dansului Bucure[ti [i-a redeschispor]ile pentru public, într-un mod promi]\tor, prin dou\ spectacole de calitate,ambele reprezentând forma final\ a unui amplu [i incitant proiect europeande cercetare coregrafic\, The Migrant Body / Corpul Migrator. Ini]iat deOperaestate Festival Veneto din Bassano del Grappa (Italia) [i realizatprin colaborare interna]ional\ cu Funda]ia Proiect DCM (România), PärnuTheatre Endla (Estonia), Grand Theatre Groningen [i Dansateliers Rotterdam(Olanda) [i Merseyside Dance Initiative Liverpool (Marea Britanie), proiectula urm\rit s\ pun\ în pagin\, o tem\ de strict\ [i adesea dramatic\ actualitate,aceea a emigra]iei. Programul European Cultura 2000 a sus]inut acest proiect, lacare au participat câte un coregraf [i câte doi dansatori din cele cinci ]\ri implicate înaceast\ aventur\ creativ\, în care fiecare artist venea cu propria sa înc\rc\tur\ istoric\,social\, politic\, diferit\ de la un loc la altul.În prima etap\ a programului, fiecare coregraf a construit, cu cinci dansatori(unul din fiecare ]ar\), o lucrare pe tema Corpului Migrator, într-o reziden]\ de dou\s\pt\mâni, în alt\ ]ar\ decât a sa. În buna tradi]ie a zilelor noastre, dansului i-au fostal\turate literatura [i artele vizuale. Un scriitor [i un artist vizual, uneori mai mul]i,din ]ara gazd\, au urm\rit procesul de crea]ie [i au realizat la rândul lor o pies\ peaceea[i tem\, textul [i imaginile ap\rând în Cartea / DVD, The Migrant Body.În a doua etap\, din ianuarie 2007, au fost vizionate, în Bassano del Grappa,toate lucr\rile realizate în reziden]ele anterioare [i doi dintre coregrafi, SoniaBrunelli (Italia) [i Triin Reemann (Estonia), au mai primit înc\ patru s\pt\mâni dereziden]\, pentru ca s\-[i dezvolte piesele începute. În fine, în ultima etap\, crea]iilecoregrafilor din Italia [i Estonia au fost prezentate la Vene]ia, Liverpool, Sibiu [iBucure[ti [i vor fi în continuare v\zute la Pärnu [i Groningen, de ele bucurându-ne[i noi la CND Bucure[ti.Corpul migrator `n Olanda - foto Jan DanesCorpul migrator `n Italia - foto Ludovico PinPrimul lucru îmbucur\tor pentru acest spa]iu dedicat artei coregrafice, spa]iulCentrului Na]ional al Dansului Bucure[ti, este c\, dup\ „seceta“ din ultima vreme,în timpul c\reia modelarea materiei prime constituit\ de corpul omenesc în mi[carea fost redus\ la maximum, s-a dansat din nou, mult, intens, expresiv. Acest începuts\ fie de bun augur pentru tot restul stagiunii. Al doilea fapt care merit\ s\ fie subliniat,este acela c\ experimentul coregrafic Corpul Migrator este o reu[it\, în primul rând,prin faptul c\ interpre]ii, arti[ti din cinci ]\ri, au reu[it, în fiecare dintre cele dou\spectacole, s\ formeze o echip\ bine sudat\, care a pus în valoare ideea coregrafului,cele dou\ dansatoare românce integrate în spectacole f\când [i ele cas\ bun\ cu plasticacoregrafic\ ce le-a fost solicitat\.Prima lucrare prezentat\, Migrant Body # 1, a fost conceput\ de coregrafa italianc\Sonia Brunelli, care i-a reunit în crea]ia sa pe Francesca Foscarini (Italia), EinarLints (Estonia), Andreea Novac (România), Jenny Rees (Marea Britanie) [i MariangelaTinelli (Olanda). Dansatorii, intra]i în [ir indian [i apleca]i din [ale, c\utâdu-[i parc\ad\post în ei în[i[i, formau ulterior o mas\ de trupuri, ale c\ror membre seîmpleteau ca tentaculele unei meduze uria[e. Treptat ei se desprindeau din conglomerat,evoluau fiecare pe cont propriu [i îmbr\când succesiv diferite piese vestimentare,p\reau c\ încearc\ s\ fie mereu altcineva. Când se mi[cau concomitent, dar fiecareîn legea lui, imaginea de ansamblu nu se armoniza [i deci nu putea fi cuprins\global cu ochii. În alte momente preluau succesiv mi[carea unul de la cel\lalt, ca unecou, un astfel de moment de o plastic\ semnificativ\ fiind, de exemplu, cel al zvârcolirilorindividuale la podea, în mijlocul unui cerc format de ceilal]i interpre]i. O pies\ coregrafic\cu multe nuan]e sugestive.Migrant Body # 2, crea]ia coregrafului estonian Triin Reemann, la care au participatMarianna Andrigo (Italia), Andreea C\pit\nescu (România), Silver Elvest (Estonia),Mariangela Tinelli (Olanda) [i Jennifer Smith (Marea Britanie), este o pies\ plin\ deumor [i de un dinamism debordant. În primul rând îns\ este o deosebit de inteligent\transpunere, atât în coregrafie, cât [i în costume, a unui filon folcloric, reconturat înconformitate cu viziunea dansului contemporan [i a vestimenta]iei zilelor noastre –în ambele domenii transpunerea implicând mult\ imagina]ie [i haz. De ast\ dat\evolu]iile individuale au fost mai pu]ine, iar integrarea interpre]ilor într-un singur grupsau în subgrupuri permitea citirea u[oar\ a imaginii de ansamblu. De[i to]iinterpre]ii au fost buni, merit\ men]iuni speciale olandeza cu nume italian, probabilea îns\[i o emigrant\, Mariangela Tinelli, nu numai dansatoare, dar [i actri]\ foartebun\ [i Andreea C\pit\nescu, care a dat o not\ personal\, de distinc]ie, partiturii primitede la Triin Reemann, un excelent coregraf.Dar [i Cartea / DVD care a rezultat în urma realiz\rii acestui proiect europeaneste în unele p\r]i ale ei remarcabil\. Dintre arti[tii vizuali, semnal\m tot lucrarea unuiestonian, Mark Raidpere, pentru poezia imaginii sale, realizat\ prin jocul dintre imaginilecorpurilor reale [i a umbrelor acestora [i printr-un joc al prim-planurilor cu planurilegenerale, în timp ce la texte ne oprim asupra celui scris de Mihaela Michailov, Gîndacul[i grani]ele. Substan]a lui este excelent\ pentru cei care nu au tr\it realit\]ile noastre,dar nu mai pu]in [i pentru noi. De[i nu ni se spun lucruri noi, unghiul de vedere dincare ele sunt privite este unul proasp\t, adânc [i înfrico[\tor: con[tientiz\m c\ nudispuneam de propriul nostru corp „corpul fiind o proprietate colectiv\“, condus\ [isupravegheat\ de cei care aveau monopol atât asupra corpului, cât [i a min]iinoastre [i c\ individul era „un corp ce suferea de Alzheimer, for]at s\ nu-[i aduc\aminte c\ poate reac]iona“. Textul ar merita s\ fie publicat [i în alt\ parte decât încartea The Migrant Body, care are un circuit restâns.Bucuria pe care ]i-o d\ orice oper\ împlinit\ se întrege[te cu bucuria c\ aceast\toamn\ cultural\, care se anun]\ bogat\, a avut [i în dans un început promi]\tor.Liana TUGEARUUn muzeu al preseiFunda]ia cultural\ româno-german\ Petre Stoica [i Prim\ria ora[ului Jimboliainaugureaz\ vineri, 14 septembrie, primul muzeu al presei! Va purta numelegazetarului b\n\]ean Sever Bocu.Ora[ul de la extremitatea occidental\ a României a gândit s\ construiasc\o institu]ie cu profil aproape unic în Europa. Este vorba despre un muzeu cea[eaz\ laolalt\ presa scris\ de pe actualul teritoriu al României [i presa diasporei.Indiferent de limb\. Colec]ii rare din veacul al XVIII-lea, titluri celebre, efemeridece str\bat trei veacuri.O institu]ie ce d\ seama despre cronica timpurilor,dar [i o institu]ie ce dore[te s\ ofere speciali[tilor [ipublicului interesat dezbateri, seminarii, colocvii.Ini]iator,poetul Petre STOICA

Întâmpl`ri de la motela r t eUneori, dup\ absen]e pu]in mai lungi din ]ar\,acomodarea devine tot mai grea. A[a mi separe în ultimii ani. Haosul de aici, lipsaunui sistem, a legilor ferme, lipsa acut\de civiliza]ie, dialog [i predispozi]ia spreanarhie, minciun\, urît, aplecarea spredistruc]ie [i prea pu]in spre construc]ie,mi[toc\reala nesfîr[it\, zgomotul infernalpe care îl producem pentru nimic, lipsade respect pentru orice [i pentru oricine, m\ rog, nu vreaus\ alc\tuiesc aici o list\ exhaustiv\, tot ce v\ deranjeaz\în fiecare clip\ [i pe dumneavoastr\ m\ face s\ cred c\România nu exist\. Decît în capul nostru. Îmboln\vit deanormalitate. Aproape nimic din ce se petrece pe aici nuî[i g\se[te corespondent într-o lume normal\. Acolo, fiin]elece o populeaz\ se str\duiesc s\-[i vad\ decent de via]\[i, mai ales, s\ o tr\iasc\. Ca pe un dar. Aici, voca]iana]ional\ este de a o arunca în aer. De a o spulbera cu oricechip. Asta, s\ spunem, ar fi putut s\ fie, la urmaurmelor, o chestiune de op]iune individual\. Nu ne l\s\m,îns\, pîn\ nu facem aidoma [i cu vie]ile celor din jur. Totultrebuie tîrît în mocirla comun\ oribil mirositoare, înderizoriul absolut. Fiecare [tie orice, poate s\-[i dea cup\rerea plin\ de aplomb despre orice, s\ se trag\ cu ceilal]ide br\cinari, s\-i terfeleasc\, s\ desfiin]eze m\sura bunuluisim][i [tacheta sub al c\rei nivel nu poate s\ coboarenici un fel de discu]ie. Niciunde. În locurile civilizate depe planet\ exist\ un sistem prea bine reglat care nu permitealunec\ri periculoase. Iar oamenii, poate nu neap\rat maimeritorii, nu au încotro [i se supun. Noi tr\im în ]ara dincapul nostru. {i asta ne ocup\ tot timpul, cum spune cineva.Sînt [i unele vise care, transformate în realitate, întindpun]i c\tre maluri s\n\toase, normale, valoroase. În vismai exist\ arti[tii de toate felurile, scriitorii, muzicienii,matematicienii, cercet\torii, doctorii care î[i duc iluziilecu o for]\ incredibil\. Datorit\ lor nu te sim]i definitivsingur. Datorit\ lor exist\ bucuria mizei, a ceea ce esteconsistent. Datorit\ lor nu calc în gropi [i pot s\ observSoarele [i Luna.A[a s-a f\cut c\ într-una din serile acestui început detoamn\ am v\zut, în vizit\ la Bucure[ti, un spectacol –„Geniul crimei“ de George F.Walker – al Teatrului 74 dinTîrgu-Mure[. Treaba asta minunat\ a fost orchestrat\ dedoi arti[ti pe care sînt sigur\ c\ nimeni nu i-a uitat, regizorulTheodor Cristian Popescu [i actri]a Cristina Toma, înparteneriat cu Consiliul Artelor din Canada, ]ara unde eiau ales s\ tr\iasc\ de o vreme. De unde tocmai m\ întorceam[i eu, cu o zi înainte de reprezenta]ia lor. Lucrurile se leag\,cîteodat\, nu? Teatru 74 este un loc intim [i cochet, unspa]iu tandru fa]\ de arta pe care o g\zduie[te. Sînt [aptezeci[i patru de locuri pentru spectatorii care doresc s\ acompaniezeaventura ini]iat\ de actorul Nicu Mihoc acum ceva ani, deactri]a Monica Ristea, de al]i regizori [i actori tineri careîncearc\ s\ propun\ formule vii, de impact, spectacole decamer\ în care jocul celor de pe scen\ este punctulmajor de interes. Cred c\ Teatru 74, cu finan]are de laprim\ria local\ [i de unde se mai poate, f\r\ s\ ne cople[easc\cu produc]ii, aduce, din cînd în cînd, în aten]ie, spectacolepeste care nu se poate trece.Cum este [i „Geniul crimei“. Pe textul acestui dramaturgcanadian, având cot\ nu doar pe meleagurile domniei sale,propus în premier\ la noi, tradus extrem de inspirat deTheodor Cristian Popescu [i Cristina Toma, [i ei canadieniprin adop]ie. Piesa este foarte bine scris\, foarte binestructurat\, cu umor negru din bel[ug, cu replic\ clar\,care vine bine în gura [i în mintea actorului, f\r\filosofii absconse. Vorbind, în acela[i timp, despre filosofiaderizoriului, a întunericului vie]ii, a scenaritei, a singur\t\]ii[i angoaselor. George F.Wlaker are un ciclu de [ase texte,„Suburbian Motel Plays“, a c\ror ac]iune se petrece, ca[i în cazul nostru, într-o camer\ de hotel. Acolo se tr\ie[te„înghesuit“, pasional [i fic]ional [i tot acolo se moare,precum [obolanii uci[i nu de flit, ci de realitatea cea maicrud\ [i imediat\. Faptele [i personajele se precipit\neîncetat, î[i intr\, abrupt, unii în povestea celorlal]i, producscenarii de film [i episoade acute de via]\, cu sau f\r\ voialor mereu, din a c\ror hiperalimentat\ imagina]ie se alegcu [ifon\ri succesive [i, în cele din urm\, cu moartea.Intersec]ia de pove[ti, întîmplarea îns\[i au o natur\ umoral\,cinic\, pasional\, ]ipat\, în consecin]\, sau purtat\ înmurmurul unor [oapte din care se aude icnetul frustr\rilor[i al r\tarilor. Un fel de via]\ la care ader\ oamenii dinpies\. Furturi, r\piri, spargeri, planuri de crime, sentimentulde eroi – care nu-i p\r\se[te pe protagoni[ti – se zvîrcolescîn aceast\ poveste dramatic\ a lui George F.Walker. Cincimarginali se iau la trînt\ cu via]a [i, perdan]i cum sînt,obi[nui]i cu asta, cu alte cuvinte, o pierd, în cele din urm\.Nu foarte complicat. Foarte tu[ant este tonul în care estescris\ piesa. Amestecul, pe muchie de cu]it, cu un umornegru ciudat, de cartier i-a[ spune, pigmentat de un soi de„inocen]\“, de o complicitate à la familia Adams, primitiv\,visceral\, contaminat\ de invazia decisiv\ a televizoruluiîn intimitate. Scenariile pe care le fac [i le desfac cei cinciîntr-o camer\ de hotel, în doar cîteva ore, urmeaz\ fic]iuneamodel,inspiratoare de pe micul ecran. Cît de sordid\ arfi înc\perea, iar scenograful Andu Dumitrescu ne-opune la dispozi]ie vizual în toat\“splendoarea“ ei, televizorulnu lipse[te. Este interven]ia continu\ în via]a noastr\ [isemnul prezen]ei patologicului. Victimele lui, ale maladivuluiacesta contaminant, sînt, în final, to]i cei cinci luzeri. Seviseaz\ eroi, gangsteri de prim\ mîn\, habar neavînd cinesînt în realitate. Fugind de ea, de ei, de ceilal]i, cei cincisînt victima propriului plan, absurd, paranoic. Frustr\rile[i revolta fiec\ruia, e[ecul destinului personal disparîntr-o secund\ în rafala gloan]elor. {obolani în via]\ [idincolo de ea.Cuceritor în acest spectacol este jocul actorilor. Pariulregizorului Theodor Cristian Popescu. De[i de calibre [icu experien]e diferite, cei cinci sînt la fel de grei pe scen\,la cî]iva metri de spectatori. Asta mi se pare, iar\[i, operforman]\. Monica Ristea este una dintre actri]elecare mai poart\, cu smerenie, spiritul întîlnirii cu Harag,cel pu]in în montarea lui testamentar\ cu „Livada de vi[ini“.Pricep tot mai greu, dac\ am priceput vreodat\, de ce actoricu har, destul de rari pe anumite regsitre, s\ spunem,sînt l\sa]i pe dinafar\, uita]i de regizori, prea pu]in folosi]i,prea pu]in v\zu]i. Monica Ristea este una dintre actri]elenoastre cu enorme disponibilit\]i, cu o rigoare aparte, cuhaz, cu un dramatism emo]ionant, o partener\ excep]ional\.Am v\zut din nou toate astea acum, în „Geniul crimei“,unde o joac\ pe Shirley. Rela]ia cu Nicu Mihoc este unaveche, solid\, pe care o urm\resc cu pl\cere [i interes decîte ori am ocazia. În Rolly, Mihoc coloreaz\ multe fa]eteale prostiei, ale îndobitocirii, ale unui tip de violen]\primitiv\ pe care [i-o autointituleaz\ f\r\ încetare nonviolen]\.{i atunci cînd î[i agreseaz\ fiul din te miri ce,[i atunci cînd face parte din planul unei crime, [i atuncicînd limbajul îi devoaleaz\ visceralitatea. Mi se pare, pescen\, punctul de echilibru pentru partenerii s\i [i, deopotriv\,cel care [tie s\ m\reasc\ ritmul, s\ controleze tensiuneadialogului, intensit\]ile pove[tii. Nu e simplu deloc. Darcînd ai al\turi actori ca Monica Ristea, Cristina Toma –proasp\t\, într-o form\ bun\, tonic\, cu mult haz în Amanda,personajul „diabolic“ [i revan[ard, o pl\cere s\ o rev\ddup\ atî]ia ani – C\t\lin Mîndru(Stevie) [i Theo Marton(Phillie)nu mai pare complicat. Pe cei doi actori tineri îi [tiuprea pu]in, dar m-am bucurat din plin de inteligen]a prezen]eilor aici, de m\sura cu care, condu[i de regizorulTheodor Cristian Popescu, au g\sit tonul just al personajelor,al rela]iilor. A[tept s\-i v\d cît mai des [i tot foarte buni.Spectacolul acesta este unul de echip\ – lucru pe care a[tiut Theodor Cristian Popescu mereu s\-l construiasc\– normal, care prinde direct [i imediat, care te face s\-]ialimentezi visele [i evad\rile de tot felul.Chiar [i în aceast\ ]ar\ care nu exist\ decît în capulnostru. •Teatrul 74: „Geniul crimei“ de George F.Walker.Traducere de Cristina Toma [i Theodor Cristian Popescu.Regia:Theodor Cristian Popescu. Scenografia:AnduDumitrescu. Distribu]ia: Nicu Mihoc, Monica Ristea,Cristina Toma, C\t\lin Mîndru, Theo Marton.România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200723

Filmul lui Mungiu te ia pe nepreg\tite, este ca o lovitur\ de pumndin senin, ca o opera]ie f\r\ anestezie, nu vrea s\ demonstrezenimic [i nu vrea nici m\car s\ plac\, ba chiar pare construit înr\sp\r cu un spectator fin, pedant, obi[nuit cu trufandale.a r t eO lume minunat`în care ve]i g`si...: 4,3,2România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007Filmul lui Cristian Mungiu face parte dintr-un proiect mai vast, intitulatAmintiri din Epoca de Aur, adunînd o serie de întîmpl\ri f\r\ otrimitere direct\ la comunism ca sistem sau ideologie, acesta oferind doarun cadru de desf\[urare a ac]iunii. Aceast\ delimitare mi se pare extremde important\ pentru c\ ea urmeaz\ s\ fac\ diferen]a fa]\ de o alt\ seriede recuper\ri a trecutului pe care le dator\m în special cinematografieigermane. Filmul Good bye, Lenin! (2003) al lui Wolfgang Becker sau celal lui Florian Henckel von Donnersmarck, Das Leben der Andren(Via]a celorlal]i, 2006) sunt referin]e notabile în acest sens, într-o ]ar\unde acest curent este [i cel mai bine reprezentat nu numai în film, dar [i în proz\.Comunismul a devenit un fel de obiect ready-made, un obiect suprarealist, exotic,imposibil, iar poten]ialul s\u dramatic este exploatat din plin ajungînd pîn\ la excelentescenarii consumeriste în lumea reclamei precum celebra „Senza]ii tari din 1964“ pentruciocolata ROM, a agen]iei McCann Erickson, cî[tig\toare a 5 premii EFFIE. (Pot s\pun pariu c\ nici unul din membrii agen]iei nu b\nuie[te cît de „tari“ puteau fi cuadev\rat senza]iile din 1964, ca s\ nu mai vorbim de cele din anii ’50!) De altfel, oparte din tinerii cinea[ti români au mizat pe acest filon [i au mizat bine. Spre exemplu,filmul lui C\t\lin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfîr[itul lumii (2006) sau cele carese învîrt în jurul revolu]iei din Decembrie, - sau ce-o fi fost -, precum A fost sau n-afost? (2006) al lui Corneliu Porumboiu sau Hîrtia va fi albastr\ (2006) a lui RaduMuntean au ob]inut nu doar premii importante la Cannes [i alte festivaluri, dar auînceput s\ prind\ la un public destul de dezabuzat de prea mult Home Cinema. A[ac\, filmul lui Mungiu nu vine din senin, drumul s\u a fost deschis de altele desprecomunism sau despre tranzi]ie, iar Marfa [i Banii (2001) al lui Cristi Puiu reprezint\începutul unui nou val, mizerabilist sau minimalist, inoveaz\ în ce prive[te modulde a filma. În mod cert, ceva îi separ\ pe tinerii cinea[ti de felul de a face film almaturilor, majoritatea acestora e[uînd trist dup\ Revolu]ie, [i, poate cel mai bun exemplude ratare complet\, sus]inut\ cu bani grei de CNC este nemuritorul Sergiu Nicolaescu.Al]ii au mai încercat s\ mi[te ceva, precum Radu Mih\ileanu cu Cel mai iubit dintrep\mînteni (1993) sau Nicolae M\rgineanu cu Undeva în est (1991), îns\ nici unulnu a reu[it s\ capteze singurul lucru de care cinematografia român\ avea nevoiedup\ o baie de rahat heirupisto-[antierist cu dramolete proletar-intelectuale [i metaforit\cît cuprinde: Autenticitatea. Mungiu ca [i colegii s\i de genera]ie au deschis cinematografulc\tre autenticitate, c\tre ciné-verité, eliminînd orice fel de filtru stilistic, orice artificiuretoric care ar fi pus surdin\ faptului de via]\. Filmul lui Mungiu te ia penepreg\tite, este ca o lovitur\ de pumn din senin, ca o opera]ie f\r\ anestezie, nuvrea s\ demonstreze nimic [i nu vrea nici m\car s\ plac\, ba chiar pare construit înr\sp\r cu un spectator fin, pedant, obi[nuit cu trufandale. Refuzul regizorului de adeschide o problematic\ ideologic\ poate fi mai bine în]eles în acest context al rat\riloranterioare, a unui anumit curent dominant cu privire la abordarea evenimentelor dedinainte de ’89 sau chiar a celor postdecembriste. Stau m\rturie filme precum Patulconjugal (1993) al lui Mircea Danieliuc sau Hotel de lux (1992) al lui Dan Pi]a,filme alegorico-parabolico-simbolico-distopice relevînd un blocaj al cinea[tilor Epociide Aur. Mungiu las\ povestea s\ se spun\ singur\, astfel încît efectul ob]inut esteparadoxal. Nu realitatea faptului cotidian sare în ochi, ci o hiperrealitate a unei lumidemente definit\ drept normalitate, unde oroarea este înregistrat\ ca firesc ca faptcotidian. Mungiu a definit poate cel mai bine sistemul comunist, totalitar într-un feloblic, ocolindu-l ca subiect în sine. Despre ce este vorba? O student\, G\bi]a (LauraVasiliu) r\mîne îns\rcinat\ [i se decide destul de tîrziu s\ fac\ un avort. ÎnRepublica Socialist\ România avortul fusese interzis prin lege, prin Decretul 770/1966,iar realizarea sa, altfel decît în condi]ii cu totul excep]ionale era pedepsit\ drastic,politica de stat vizînd astfel sporirea natalit\]ii în regim de urgen]\. Otilia (AnamariaMarinca), prietena [i colega de camer\ a G\bi]ei se decide s\ o ajute, fetele au apelatla o persoan\ avizat\, un anumit Bebe (Vlad Ivanov), contactat în condi]ii demaxim\ confiden]ialitate. Numai c\, a[a cum se întîmpl\ de obicei, nu totul func]ioneaz\conform planului. Din clauza de conspirativitate face parte [i alegerea hoteluluiunde trebuie s\ se desf\[oare întreaga opera]iune, hotel unde Otilia nu mai g\se[tecamere, fiind rezervate unor tovar\[i veni]i la o [edin]\ de partid. Nemul]umirea luiBebe cre[te exponen]ial atunci cînd începe tranzac]ia [i fetele nu în]eleg c\ platasolicitat\ de Bebe nu este în bani, ci în ...natur\. Otilia se conformeaz\ cererii pentruca Bebe s\ fac\ avortul. Otilia este a[teptat\ la aniversarea unei vîrste frumoase amamei prietenului ei, student, c\ruia trebuie s\-i ascund\ motivul real aldificult\]ilor ei financiare [i se prezint\ la o petrecere la care iau parte colegi de breasl\,majoritatea medici [i unde fata este silit\ s\ fac\ frumos. Trebuie s\ p\r\seasc\ în grab\petrecerea, dup\ o discu]ie pentru care prietenul ei nu este preg\tit [i se întoarce pentrua rezolva o ultim\ problem\, abandonarea fetusului expulzat în baie pe pardoseal\.Dup\ o curs\ halucinant\ în bezna cartierului muncitoresc, în pericol de a fi oricîndjefuit\ [i violat\, Otilia arunc\ avortonul de la etajul 10 într-o ghen\, dup\ sfatul„medicului“ mamo[, [i se întoarce la hotel unde o g\se[te pe G\bi]a la mas\ [i undeia decizia de a nu mai vorbi niciodat\ despre subiectul acelei nop]i. Ce-ar mai fi despus? •(va urma)244 luni, 3 s\pt\mîni [i 2 zile (2007); Regia: Cristian Mungiu; Gen:Dram\; În rolurile principale: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu,Vlad Ivanov; Premiera în România: 14.09.2007;Produs de: MobraFilms.

Alte radiografiiîn posteritateOvidiu MaitecIon NicodimOvidiu Maitec: Lumea real`[i contradic]iile materieiOvidiu Maitec, prin chiar natura genuluiartistic pe care îl ilustreaz\ [i a limbajuluis\u specific, este un om al materiei, unexponent al manualit\]ii [i al praxisuluimundan. Un maestru al lemnului, dar, larigoare, [i al bronzului, adic\ un cioplitor[i un modelator în aceea[i m\sur\, el lucreaz\, oarecum,cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective,cu exteriorit\]i ale realului. Formele lui, derivate dinorizontul imanent al lumii, se istoricizeaz\ simultan cuexprimarea, nu numai ca o consecin]\ a exprim\rii înse[i,ci [i prin func]ia lor fatal\ de comentariu asupra unuiunivers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pas\rea, Stîlpul,Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf,Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar [iîntregul s\u registru de forme, trimit nemijlocit spre olume cu morfologii a[ezate, puternice [i recognoscibile,dînd, de multe ori, senza]ia ciudat\ c\ artistul nu inventeaz\,c\ imagina]ia sa refuz\ consemnele mobiliz\rii [i c\ totulse rezum\ la o anumit\ ordine prestabilit\. Artist almemoriei, al reactiv\rii unor imense depozite de formeconfirmate, Maitec pare un executor testamentar [i unexponent al multor genera]ii a c\ror existen]\ nu a dobînditniciodat\ func]ii contemplative. Sculptorul vine acum s\r\zbune toate infirmit\]ile unei istorii anonime, mutîndaccentul de pe func]ii pierdute, erodate sau numai limitate,pe frumuse]ea propor]iilor, pe discursul elabor\rii, pesonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor [i pe majestuozitateaarhitecturii. Cu gîndirea sa consecvent\ [i sobr\,Maitec nu adaug\ nimic susceptibil de a proveni dintr-unalt registru decît acela în care forma se exprim\ prin îns\[ienergia interioar\ a suportului material. Lemnul î[i tr\ie[te,astfel, voca]ia lui ascensional\, voin]a stihial\ c\treimponderabilitate, în dublul s\u regim de opacitate [ide transparen\, de plin [i de gol, de consisten]\ [i deturbulen]\ a eterului. Împ\r]it între lumea newtonian\,aceea a masei supuse ac]iunii gravita]ionale, [i între ceaeinsteinian\, aceea care supune timpul [i redefine[tespa]iul prin atributul deplas\rii, Maitec repertoriaz\ doaracele forme care sunt egal distribuite în cele dou\ orizonturi[i a c\ror stabilitate este tocmai consecin]a anul\rilora r t ereciproce. Aceast\ perspectiv\ dual\ nu este, îns\, doaro component\ a viziunii sale de ansamblu, a filosofieisale implicite, ci [i una a construc]iei propriu-zise [i chiara abord\rii tehnice. A[adar, dincolo de binomul fundamentalagravita]ie/ascensiune, acela care ]ine de un anumitprincipiu mental, sculptorul supune unui partaj explicitfiecare obiect în parte, a[ezîndu-l fie în plin\ tensiuneopacitate/transparen]\ – cazul lucr\rilor din ciclul Radar,Poart\, Turn etc. –, fie în aceea, la fel de puternic\, n\scut\la intersec]ia exteriorului cu interiorul – cazul Containerelor,al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acest\ dualitatemerge [i mai departe, reg\sindu-se în fiecare obiect înfunc]ie de natura acestuia, [i anume distribuirea egal\ ainteresului între volum [i suprafa]\. Dac\, în mod absolut,Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatoride volume, al\turi de George Apostu, din întreaga noastr\sculptur\, creatori de volume în sine,dincolo de oriceepic\ a formei, nici suprafa]a nu este sc\pat\ de sub controlsau tratat\ ca o realitate secund\. Ea este perfect integrat\volumului [i nu subordonat\ lui, iar consecin]a acesteiintegr\ri poate fi perceput\ chiar prin raportarea la eaca la o realitate unic\. În ciuda propor]iilor monumentale,a masivit\]ii construc]iei [i a unei anumite frigidit\]i pecare o genereaz\ o anumit\ distan]\ impus\ privirii,obiectele lui Maitec sunt extrem de calde [i de senzualedac\ rela]ia devine una apropiat\ sau chiar tactil\. Fieprin actul implicit al cioplirii, fie printr-o interven]ieexplicit\, suprafa]a iese permanent din capcana monotoniei,devenind func]ie a interiorit\]ii volumului [i nicidecumperiferie [i contur.Ion Nicodim: Tactilitate,imanen]` [i gra]ieDe[i a început ca pictor [i s-a afirmat în cea maidificil\ dintre epocile artistice ale secolului trecut,[i anume în plin\ ofensiv\ propagandistic\ aanilor cincizeci, Ion Nicodim este esen]ialmenteun creator de spectacole vizuale, prodigios înidentificarea temelor [i f\r\ prejudec\]i în ceeace prive[te expresia, tehnica sau genul. Sprijinit de oviguroas\ [i dinamic\ memorie cultural\, dar [i de [ansaenorm\ de a tr\i direct experien]ele artistice europeneprin prelungita sa [edere la Paris, el urm\re[te cu predilec]iemetamorfozele motivului prin schimbarea unghiului delectur\ [i maxima eficientizare a limbajului. Formele salepure, fie ele obiecte, lucr\ri de pictur\ sau de sculptur\,decupate armonios [i identificate f\r\ echivoc, trimit înmod fals c\tre model [i c\tre cîmpul s\u de conota]ii. Defapt, Nicodim nu ofer\ imagini de-a gata, el nu prelucreaz\preexisten]e, ci faciliteaz\ doar accesul la desf\[urareaunui discurs. Înrudit, pîn\ la un punct, cu Ion Bitzan, eldefunc]ionalizeaz\, gole[te de orice con]inut previzibilobiectele pe care le indentific\, transformînd expresia,materialitatea, o monumentalitate subtil\ [i intrinsec\motivului, la care se adaug\ o enorm\ for]\ a tactilit\]ii,în adev\ratul mobil al gîndirii plastice [i în sursa real\a creativit\]ii. Chiar dac\ formele, tehnica [i materialeleinvoc\, de multe ori, protoistoria [i universul etnografic,lumea vegetal\ sau diverse obiecte de-a gata, printr-unmimetism dus pîn\ la halucina]ie, orice implicare simbolic\sau metafizic\ este cu des\vîr[ire exclus\. El nu caut\aura obiectelor, nu propune lecturi ini]iatice [i metaobiectuale,ci încearc\ s\ trezeasc\ [i s\ împrosp\tezem\re]ie ignorat\ a unor forme aparent familiare [i resurselenem\rginite ale unor structuri pe care nu le mai percepempentru bunul motiv c\ ne-am pierdut puritatea privirii[i capacitatea primitiv\, angelic\ sau paradiziac\, de avedea lumea dezinteresat. ~mpletitura, chirpiciul, co[ni]a,inima, trunchiul de copac, creanga, floarea, animalul,bronzul, lemnul, culoarea, textila etc. etc. nu sînt nicipretexte pentru o medita]ie implicit\, nici materiale sau25tehnici cu func]ie pedagogic\, ci, pur [i simplu, reperede la sine în]elese ale unei imense bucurii de a face. •România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007

Iat\ c\ Henry James continu\ s\ bântuie [i s\obsedeze, se dovede[te ca personaj tot atâtde interesant ca autor: un str\mo[ mitic reînviindciclic în fic]iunile mitizante ale urma[ilor.m e r i d i a n eRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200726Sindromul Henry JamesBiografie sau fic]iune?De un deceniu sau dou\, se afl\ în expansiune o curioas\ formul\ de roman: scriitoriclasiciza]i de istoriile literare [i de canonul academic devin personaje. O subspecietinde astfel s\-[i câ[tige o curioas\ independen]\, ocupând spa]iul profitabil al grani]eiîntre biografie, fic]iune [i roman istoric. O mic\ list\ arat\ amploarea fenomenuluipentru spa]iul anglo-saxon. Poate c\ un autor ca Peter Ackroyd a deschis gustul [i alansat moda respectiv\, amplificat\ de spiritul postmodern al sfâr[itului de secolXX, iar romanele Ultimul testament al lui Oscar Wilde [i Chatterton deschid o seriece pare f\r\ sfâr[it. Simpla lor în[iruire impresioneaz\, pentru c\ indic\, metronomic,anul [i romanul.Dostoievski este personajul principal în cartea lui J.M. Coetzee, Master of Petersburg(1994); Novalis – în The Blue Flower de Penelope Fitzgerald (1996), VirginiaWoolf într-o carte deja celebr\, The Hours de Michael Cunningham (1999), Diderotîn To the Hermitage de Malcolm Bradbury (2000), Dr Johnson în According to Queeneyde Beryl Bainbridge (2001), Sylvia Plath în Wintering de Kate Moses (2003), RobertLouis Stevenson în Stevenson under the Palm Trees de Alberto Manguela (2004),Katherine Mansfield în cartea omonim\, Mansfield, de C.K. Stead (2004), Keats înThe Invention of Doctor Cake de Andrew Motion (2004) [i Sir Arthur Conan Doyleca protagonist în Arthur & George de Julian Barnes (2005).De[i autorii, cu dou\ excep]ii (Penelope Fitzgerald [i Andrew Motion), suntcunoscu]i la noi, pu]ine c\r]i au fost traduse: Orele de Michael Cunningham (Polirom,2003, traducere de Magda Teodorescu), Arthur & George de Julian Barnes(Nemira, 2007, traducere de Virgil Stanciu). Acela[i fenomen anim\ [i spa]iul culturalfrancez, german, misteriosul spa]iu rusesc sau chiar japonez.Invazie inexplicabil`De departe, locul privilegiat în avalan[a de „romane cu scriitori“ îl ocup\ HenryJames. ~n spa]iul anglo-saxon 2004 poate fi considerat „un an jamesian“, c\ci, în modinexplicabil au ap\rut romane ale unor autori consacra]i, care pot fi citite ca omagii[i reveren]e aduse scriitorului care a inovat radical proza la sfâr[it de secol XIX [iînceput de secol XX: Author, Author de David Lodge (ap\rut în august), dup\ TheMaster de Colm Toíbin (în martie) [i The Line of Beauty de Allan Hollinghurst (înaprilie), cel din urm\ fiind distins cu Booker Prize 2004.În prim\vara aceluia[i an 2004 se reeditase Felony de Emma Tennant. Carteapublicat\, în 2002, relateaz\ rela]ia lui Henry James cu scriitoarea american\ ConstanceFenimore Woolson, speculând izvoarele unei rafinate nuvele jamesiene, ManuscriseleAspern. Tot în anul 2004, scriitorul sud-african Michiel Heyns propunea editurilorlondoneze un roman urm\rind evolu]ia lui Henry James între anii 1907 [i 1910 [ipove[tile amoroase ale prietenei sale, Edith Wharton: The Typewriter’s Tale(ap\rut în 2005).Ce explica]ie se poate da pentru aceast\ invazie jamesian\ în teritoriul fic]iuniila început de secol XXI? Un anume aer al timpului, reluarea, dup\ un secol, a întreb\rilor[i a obsesiilor care au bântuit pe scriitor, tainele biografiei interioare mai incitantedecât „nodurile“ din biografia exterioar\ – iat\ câteva r\spunsuri.Eu a[ miza pe alt r\spuns. Henry James a f\cut primele inova]ii decisive în artanarativ\, pe care proza secolului XX le-a adâncit [i rafinat, a descoperit unghiuri devedere noi din care un narator î[i prive[te personajele, a p\truns în zone neatinse [ia adus la lumin\ atât spiritul individual cât [i mentalit\]i, prejudec\]i. Tot el s-a aventuratprintre primii în zona vârstei copil\riei, o min\ consistent exploatat\ ulterior.Secolul al XX-lea ar putea fi v\zut,`n privin]a evolu]iei artei narative, ca un secoljamesian, iar încheierea lui poate o celebreaz\ aceste romane: omagiu [i mitizare.Dintre toate fic]iunile care îl au ca protagonist pe Henry James, la noi au ap\rutdou\, în colec]ia Biblioteca Polirom: Autorul, la ramp\! de David Lodge (2006,traducere de Cornelia Bucur), Maestrul de Colm Toíbín (2007, traducere de MagdaTeodorescu). Este limpede c\ ambii autori s-au documentat temeinic, atra[i de acela[iepisod din via]a lui Henry James: interesul pentru teatru, succesul de public ]intit cupiesa Guy Domville [i c\derea acesteia chiar din seara premierei.Al treilea roman, Linia de frumuse]e de Alan Hollinghurst, are ca personaj un tân\rdin Anglia perioadei Thatcher, cu o condi]ie social\ modest\, preg\tind o tez\despre Henry James, [i care cunoa[te, gra]ie unei prietenii, înalta societate britanic\.Prilej, a[adar, de a experimenta fascina]ia pe care a încercat-o scriitorul americandescoperind civiliza]ia [i cultura b\trânei Europe, cercurile ei aristocratice, fie înLondra, fie în cursul c\l\toriilor în Italia. Prilej, totodat\, de a specula prinaventurile eroului condi]ia homosexualit\]ii la început de secol XXI, [i de identificarecu neobi[nuitul spirit jamesian.E[ec [i triumfAutorul, la ramp\! de David Lodge este romanul e[ecului tr\it de Henry James,tentat s\ cucereasc\ marele public de teatru cu o dram\, e[uând în seara premierei,[i romanul unei prietenii, cu un autor ast\zi aproape uitat, George du Maurier, lanoi, complet necunoscut, mai cunoscut\ fiind nepoata acestuia, Daphne du Maurier,cu romanele faimoase Rebecca, Veri[oara mea Rachel. Apar în roman [i alte figuriliterare: Maupassant vizitând Anglia sau scandalul declan[at în jurul lui Oscar Wilde.Seara fatal\ a premierei încheiat\ pentru James cu o r\sun\toare [i memorabil\c\dere a piesei sale este [i seara triumfului pentru Oscar Wilde. Retragerea luiHenry James, care începe un lung travaliu, au drept contrapunct scandalul care îlterfele[te [i îl distruge pe Oscar Wilde: procesul, închisoarea [i apoi sfâr[itul. Triumfulfinal al lui James, primind pe patul de moarte ordinul de merit, nu anuleaz\ resentimentelesale fa]\ de regizorul acelei c\deri.Adev\rata poveste a c\r]ii o constituie destinele celor doi prieteni, Henry James[i George du Maurier, iar în fundal umbra lui Oscar Wilde, dominând cu onotorietate scandaloas\ via]a literar\. Un [ir constant de contraste sporesc dramatismulepicii [i propun interoga]ii asupra destinului pe care un creator [i-l asum\: ce înseamn\adev\ratul succes – s\ scrii un bestseller vândut într-un num\r uria[ de exemplare [iaducând câ[tiguri pe m\sur\ sau s\ inovezi, s\ cau]i potecile noi, s\ ri[ti s\ r\mâicunoscut unui public restrâns?Pe rând, cei doi prieteni î[i schimb\ rolurile: George du Maurier scrie Trilbycare devine cartea cea mai bine vândut\ a vremii, Henry James î[i elaboreaz\ capodoperele,analizate de atunci în tomuri care compun o întreag\ bibliotec\. Cele dou\ destineliterare se pot citi [i ca proiec]ia subiectiv\, într-o dedublare inteligent\, a lui DavidLodge însu[i, care î[i scruteaz\ astfel reu[ita, comparabil\ cu a lui George du Maurier(c\r]ile sale se vând în tiraje ame]itoare) [i ambi]ia, demn\ de Henry James, de a înnoiarta romanului. Cititorului îi r\mâne s\ decid\ care dintre cele dou\ chipuri ale luiDavid Lodge este cel adev\rat din punctul s\u de vedere.Intimitatea creatoruluiRomanul lui Colm Toíbín, Maestrul, este mult mai aproape de Henry James.Comprimat ca timp: începe în ianuarie 1895, cu aceea[i c\dere a piesei, se încheieîn octombrie 1899. Între cele dou\ date, romanul relateaz\ retragerea lui James înIrlanda [i întoarcerea în Anglia, relatare întrerupt\ de numeroase întoarceri în timp(evocarea familiei ie[ite din comun prin inteligen]a membrilor ei; ororile aduse învia]a tuturor de r\zboiul civil) sau de griji, aventuri domestice (necazurile cu servitoriibe]ivi, închirierea [i cump\rarea casei în care [tie c\ va muri) sau c\l\torii.Colm Toíbín se încumet\ s\ scruteze intimitatea unui mare creator într-un r\stimpcritic, cel în care î[i asum\ trecutul [i condi]ia, preg\tindu-[i marile c\r]i. Se [tie despreHenry James c\ a avut leg\turi apropiate cu femei [i b\rba]i, iar romanul se refer\ lafascina]ia sa fa]\ de spiritul feminin [i atrac]ia fa]\ de perfec]iunea unor tineri.Ambiguitatea îns\ r\mâne pân\ la sfâr[it, autorul accentuez\ la[itatea sau pruden]alui Henry James care se ap\r\ de orice intruziune acaparatoare, prelungind parc\ pentrutoat\ via]a „coaja“ pe care i-o construise în copil\rie [i în adolescen]\ protec]ia matern\.Cele trei femei care l-au marcat cu afec]iunea lor au în comun personalitateaextraordinar de puternic\: sora sa Alice, de o inteligen]\ pu]in obi[nuit\ [i m\cinat\de neurastenia ce o conduce la o moarte timpurie, veri[oara sa Minnie, cu spiritul eiîndr\zne], bolnav\ de tuberculoz\ [i sortit\ dispari]iei, prietena sa, romanciera ConstanceFenimore Cooper, ce trece prin depresii cumplite dup\ ce î[i încheie o carte [i sesinucide în ora[ul care agonizeaz\ el însu[i, Vene]ia.Un refuz al implic\rii sentimentale îl genereaz\ frica de cel\lalt, indiferent de gen.[i cele dou\ episoade sugerând homosexualitatea, unul petrecut în tinere]e, altul înprezent, arat\ reprimare a manifest\rii. Orice experien]\, a sa ori a altora, este absorbit\ca material pe care îl folose[te pentru scris. Orice tr\ire se amân\ pentru ca, dup\ lungipreparative, s\-i însufle]easc\ personajele. Interioarele admirate, fizionomiile expresivereapar în c\r]ile sale. Henry James devoratorul vie]ii din afar\ refuz\ îns\ s\ se lasecapt(iv)at de ceilal]i.Înclin s\ cred c\ în portretul romanesc f\cut lui Henry James, Colm Toíbín realizeaz\în Maestrul [i un autoportret: r\d\cinile irlandeze, misterele identit\]ii sexuale, aventuraîn alt spa]iu decât cel originar, procesul fascinant al descoperirii unui subiect, apoifelul în care se metamorfozeaz\, duplicitatea inerent\ a oric\rui mare scriitor, caretr\ie[te cu sim]urile în alert\ [i scrie, distilând esen]a tr\irii. Iat\ c\ Henry Jamescontinu\ s\ bântuie [i s\ obsedeze [i se dovede[te ca personaj tot atât de interesantca autor: un str\mo[ mitic reînviind ciclic în fic]iunile mitizante ale urma[ilor.Elisabeta L|SCONI

Poezii deELIO PECORAau sfâr[it însp\imânta]i de Huni,mul]imi de sclavi au dat deizvoare de ap\ vierm\noas\,femei în zdren]e au plâns,le-au plâns pe reginele-n mantii de m\tase.Achile ie[í din cortca s\-[i r\zbune prietenul ucisde un erou mai mult nesigur decât crud,Penelopa î[i destr\m\ pânzaca s\ nu coboare [i s\ se hot\rasc\,Hamlet cuget\ cu umbrele,Faust î[i alese clipa gre[it\.Eu, în ce m\ prive[te,stau îmbr\cat în haine întunecate[i a[tept telefonul care s\-mi amâneproblema pe mâine.***m e r i d i a n ede uneltiri, de vr\ji,[i pe care-l chemai plângând,cine a râs [i a disp\rut).Se opresc în sfâr[itîn camera mea umbroas\,î[i suprapun chipurile,nedeslu[ite sunt vocile,la prudenta-mi rechemarer\spund chemând,din dorin]a mea adunateapar din nou.Se-ntorc în misterniciodat\ cu-adev\rat atinse- cu ele-am fost cel care ierim-am învârtit în ]arcînnodând cuvintede cuvinte învins.N\scut în 1936 în Sardinia, Elio Pecora, care tr\ie[teîn pezent la Roma, s-a impus în ultimele vreo patrudecenii printre poe]ii italieni cei mai aprecia]i. Autoral mai multor volume de versuri, de la La chiave divetro - Cheia de sticl\ (1970), Motivetto (1978), laL’occhio mai sazio - Ochiul niciodat\ s\tul (1985)sau Interludio – (1985), poetul se exprim\ într-undiscurs de o remarcabil\ limpiditate [i simplitate,în care nota]ia faptului de via]\ imediat se asociaz\expresiv cu referin]a cultural\. Un univers der\sfrângeri în oglind\, de evanescen]e [i impresiifugitive traduce sentimentul unei anumite precarit\]ia existen]ei, al unei frustr\ri a subiectului aflat întrotensiune lipsit\, totu[i, de striden]e, cu timpuls\u. Timp, mai degrab\, al „lipsei“ [i al „absen]ei“,dincolo de invazia furioas\ a evenimentelor mari [imici, îndemnând la un soi de distan]are [i de rezerv\elegiac\. «Blânde]ea» [i discre]ia versurilor sale,remarcate de comentatori, conserv\, îns\, în staraturilede profunzime ale viziunii, o încordare re]inut\, oenergie decep]ionat\ a interoga]iei. Poemeleaproximate aici în române[te au fost alese dinculegerea antologic\ Poesie 1975-1995, tip\rit\pân\ acum în trei edi]ii la «Emporia» din Roma.Elio Pecora este [i autorul unei biografii a poetuluiSandro Penna (1984) [i al câtorva volume de proz\.A publicat [i o Antologie a poe]ilor italieni din secolulXX (1990). Este foarte prezent în cele mai importanteperiodice italiene ale momentului.***Totul s-a întâmplat :poarta p\truns\, sigiliile rupte,pupilele surprinse în oglind\,perchezi]ionate camera, sertarele,scrutate de la fereastr\strada [i r\scrucea,proiectat\ ie[irea,apoi sunetul amor]it,visele încâlcite,trezirea.Totul s-a întâmplat.nu altceva decât aceast\ veghe,decât nesfâr[ita în[iruirea motivelor lipsei.***Etruscii l\sar\ morminte zugr\viteîn cet\]i [terse,îngâmfa]ii RomaniTrupul îmi e n\p\dit –oase, m\runtaie,vene, artere –de miloane de viermi.Gânduri care nu-s gânduri,se urm\resc, se încercuiesc:Oblomov, dintre perne,cultiv\ p\mânturi de absen]\.NARCISS\ m\ complac în îmbulzeala asta de nemul]umi]i,într-o vreme de furii, de fr\mânt\ri,într-o gr\mad\ de gre[eli, de tulbur\ri de vedere.Casa un ]arc, o vizuin\,dorm cu u[a-ncuiat\,m\ trezesc din vise-amenin]\toare.Ora[ul un labirint, ridicat pe noroi,asediat de gunoaie, m\re]ie g\urit\de o mul]ime de furnici.S\ m\ complac [tiind c\ voi fi nevoit s\ mor,s\ m\ evapor într-o ultim\ suflare.S\ merg în zilele lumiic\tre pr\p\stiile de nelini[te.S\ r\mân pentru oboseli mig\loase(cu chipul cur\]at de sudoare,m\ chem între atâ]ia,necontenit spunându-mic\ nepl\cerea nu-i definitiv\[i c\ merit\ s\ a[tep]i aicipornirea spre alte drumuri).O veghe, un vis [i se r\stoarn\,se schimb\ gesturi [i mirosuri în putrezinde carcase.Nu cunosc leac pentru limpezit ochii,pentru dezlegat picioarele. Durerea-i o cea]\în care m\ pierd [i-a]ipesc.Strig, acuz, m\sor. M\ am\gesc c\ sunt nedeslu[it.Moartea prin ap\ e-un început.EPIFANIIVin umbre ce se-apropie atente,urc\-o mul]ime, chiar cele nechemate.(Pe care dintre ele le-am iubit, care m\ iubir\,[i cine-mi spuse: „S\ mergem“, cui i-am r\spuns:„Mereu“,pe cine-am p\r\sit, într-un târziu, m\ p\r\si cine,cu cine-am parcurs o strad\, a cui voce am a[teptat-o[i cine trecu-n goan\ prin zilele mele?)(De la mul]i a[teptai vecin\t\]i, de la mul]i un r\zboi,celor ce-mi fur\ mai apropia]i le-am cerut moartea,atât mi-era de foame s\-i [tiu de fa]\.Cu to]i am f\cut un drumscurt, ne-ncheiat,cunoscui nelini[tea unora,ura altora,pentru al]ii am înv\]at un trecutLUI EUGENIO MONTALEDin strada Bigli, negându-te nemuritorule,între un râs batjocoritor [i o amintire dulce-amar\,nu neglijezi prezentulsingurul etern care valoreaz\;cetei c\runte-a celor devota]iîi la[i s\-]i sigileze hârtiileîn c\r\mizi concave, în clondirece se ivesc din bulboanele viitorului:unde vei fi alesul martoral unui secol de-absen]e,al semnalelor dificile ale nimicului.***De nem\suratul bine,ce-vencineaz\ dou\ suflete [i le deschideîn\untrul a dou\ trupuri nelini[tite care se caut\,ne uime[te pe amândoica o nimicire.[i m\ chemi pe nume[i pe nume te chempoate pentru ca miracolul s\ ne apar]in\nou\ care suntem,nou\ care r\mânem.***Ai visat c\ ]i se-neca pisica.E diminea]\ pe mun]i, în odaiepicur\ un soare proasp\t, m\-ntrebi:(ezi]i la-nceput, î]i prive[ti mâinileu[oare, sub]iri ca frunza sau sticla,a[tept pu]in nelini[tit, î]i surâd)„Acum, promite-mi s\ fii etern“.Vocea ta pretinde-un r\spuns.Eu spun: „Etern e ce tr\im acum“.,spun c\ te-atac\ fantasmedesenate în mijlocul bucuriei.Dar în vorbele mele-i moarteace ne a[teapt\, scurtimea vremiice ne-a fost dat\ într-o nel\murit\ m\sur\,e pasiunea ce nu [tie s\ durezedincolo de abia auzita b\taie a inimii,este înfrângerea [i, chiar în aceasta, binelede-a r\mâne în soarele dimine]ii,de-a str\bate strâns al\turateora anotimpului [i soarta.Traducere [i prezentare deIon POP27România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007

Max Scheler a reu[it s\ stârneasc\ interesîn toate mediile, devenind, al\turi deTeilhard de Chardin, unul din numelecele mai citate chiar [i în antropozofie.m e r i d i a n eRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200728Iubire [i resentimentMax Scheler a fost o bun\ perioad\unul dintre cei mai citi]i filosofi dinsecolul al XX-lea. Asocierilesurprinz\toare, analiza profund\,mai ales în psihologie, comentariileasupra filozofiei religiei (Vom Ewigenim Menschen) [i, în ultima parte avie]ii, un fel de panteism mistic [ide saint-simonism conceput în modspiritualist-sociologic, toate aceste calit\]i i-au adusdin plin popularitatea. Dezvoltând, pe de o parte, ocarier\ de profesor universitar tradi]ionalist, mo[tenirepe linia educa]iei primite de la tat\l s\u lutheran, iarpe de alta cultivându-[i dorin]a de a pune într-un limbajsimplu [i viu concep]ia sa asupra valorilor [i sentimentelor,inclusiv a iubirii (urmare a convertirii la catolicism),Max Scheler a reu[it s\ stârneasc\ interes în toatemediile, devenind, al\turi de Teilhard de Chardin, unuldin numele cele mai citate chiar [i în antropozofie. Ceipreocupa]i de spectrul con[tiin]ei, mil\, drumul c\tresine, „philosophia perennis“, tradi]iile de în]elepciune,„transhumanismul“ [i alte teme ale antropozofieiteozofice au f\cut din testamentul spiritual al luiScheler, Die Stellung des Menschen im Kosmos, 1928,un adev\rat manifest. Nu în ultimul rând, Papa Paulal II-lea [i-a declarat constant interesul pentru acesta– de altfel, Karol Wojtyla [i-a sus]inut teza de doctoratîn 1954 cu O evaluare a posibilit\]ii de a construi oetic\ cre[tin\ pe baza sistemului lui Max Scheler.Omul resentimentului face parte din scrierile legatede aproape uitata „filozofie a vie]ii“, Lebensphilosophie– care a fost, într-o vreme – pân\ la puternicele contest\ridin partea Cercului de la Viena - cel mai influent curentfilozofic german în secolul al XX-lea. Incitarea tematic\a fost desigur determinat\ de nietzscheana „psihologiea resentimentului“ (în Genealogie der Moral, Willezur Macht): analiza acestui sentiment de r\zbunarelegat de gelozie [i invidie, sentiment de ur\ [i repro[fa]\ de cineva care face ceva ce resentimentarului nu-ie posibil s\ fac\. Ar fi vorba, deci, de r\zbunareaimaginar\ a celor c\rora le e interzis\ reac]ia prinac]iune, morala scalvului fiind prin excelen]\ constituit\de resentiment.Cuvântul, impus de Nietzsche ca terminus technicus,a fost încet\]enit în german\ cu pronun]ie francez\,Ressentiment (“pentru c\ n-am reu[it s\-l traducem îngerman\“). Scheler îl define[te astfel: „Experien]aretr\it\ a unei anume replici emo]ionale date cuiva,replic\ datorit\ c\reia acea emo]ie cap\t\ o profunzimesporit\, coborând în centrul personalit\]ii; odat\ cuaceasta, emo]ia se îndep\rteaz\ de zona în care seexprim\ [i ac]ioneaz\ individul“. „E o retr\ire a emo]iei– o repetare a sentimentului, un re-sentiment. Pe dealt\ parte, cuvântul spune c\ avem de a face cu o însu[irenegativ\ a acestei emo]ii, deci o tr\ire ostil\“.Cercetând fenomenologia [i sociologia resentimentului,Scheler constat\ c\ afirma]ia lui Nietzsche „potrivitc\reia morala cre[tin\ [i în special iubirea cre[tin\reprezint\ cea mai aleas\ floare a resentimentului“,avea s\ se dovedeasc\ fals\. „Resentimentul e oautointoxicare sufleteasc\ ale c\rei cauze [i consecin]esunt foarte precise. El este o atitudine psihic\ de durat\[i ia na[tere din pricina desc\rc\rii anumitor emo]ii [iafecte care sunt normale în sine [i care apar]in fonduluinaturii umane; ea determin\ unele atitudini dedurat\ fa]\ de anumite tipuri de valori iluzorii [i deMax Scheler Omul resentimentului Traduceredin german\ de Radu Gabriel Pârvu. EdituraHumanitas, Bucure[ti 2007judec\]i de valoare corespunz\toare acestora. Emo]iile[i afectele avute aici în vedere în primul rând sunturm\toarele: sentimentul [i impulsul r\zbun\rii, ura,r\utatea, invidia, pizma, perfidia“.Mergând pe urmele lui Kierkegaard în ceea ceprive[te teoria moralelor diferite ( „de pild\, greciisunt lipsi]i de o civiliza]ie tehnic\ nu pentru c\ nuau fost deloc capabili sau nu au fost «înc\» în stare dea[a ceva, ci pentru c\ nu au vrut s-o realizeze, întrucâto civiliza]ie tehnic\ nu era în spiritual regulilor prioritarecare constituiau «morala» lor.“), Scheler observ\ c\în istoria Europei „resentimentul a avut o înrâurireuimitoare aspra edific\rii moralelor“ [i crede c\ Revolu]iaFrancez\, respectiv morala burghez\ modern\, î[i arer\d\cinile în resentiment.În sfera moralei cre[tine, iubirea, „care ferice[temai mult decât orice ra]iune“ (Augustin), devine „ointen]ie spiritual\ supranatural\, care încalc\ [i anuleaz\orice legitate a vie]ii instinctelor naturale, de exempluura împotriva du[manilor, r\zbunarea [i preten]ia derevan[\; ea trebuie s\-l pun\ pe om într-o situa]ieexisten]ial\ cu totul nou\“. În timp ce pentru anticiiubirea era „doar un principiu dinamic, inerent universului[i care pune în mi[care marile «agonale» ale lucrurilorpentru divinitate“, în concep]ia cre[tin\ are loc r\sturnareatendin]ei iubirii. „Aici este lovit\ în fa]\, cu arogan]\,axioma greceasc\ a iubirii, potrivit c\reia aceasta esteo aspira]ie a inferiorului spre superior. Acum, dimpotriv\,iubirea trebuie dovedit\ tocmai prin faptul c\ ceeace este nobil se apleac\, se coboar\ spre cel ignobil,cel s\n\tos c\tre cel bolnav, bogatul spre s\rac, frumosulspre cel hâd, omul bun [i cuvios spre cel r\u [i comun,Mesia c\tre vame[i [i p\c\to[i – iar aceasta f\r\ teamaantic\ de a pierde procedând astfel [i de a deveni larându-i ignobil, ci cu convingerea specific\ evlavio[ilorc\ va dobândi bunul suprem [i c\ va deveni asemenealui Dumnezeu prin acest act al aplec\rii, prin acceptareadegrad\rii [i prin pierderea de sine“. În locul ve[niculuiprim-mi[c\tor al lumii apare creatorul care a creat diniubire.Poate cele mai interesante pagini care s-au scrisdespre Resentimentul [i iubirea de oameni în epocamodern\, despre „iubirea universal\ de oameni“ saudespre resentiment [i alte muta]ii valorice în moralamodern\ pot fi citite în cartea lui Scheler. Resentimentulare o ac]iune falsificatoare asupra altor trei elementede baz\ ale moralei moderne (valoarea a ceea ce estedobândit prin munc\ proprie, subiectivizarea valorilor[i în\l]area valorii utilit\]ii deasupra valorii vie]ii îngeneral).„Este esen]ial s\ constat\m c\ morala modern\se bazeaz\, în toate principiile ei, pe atitudinea deneîncredere principial\ între oameni în general, avândîn vedere îndeosebi valorile lor morale. Aceast\neîncredere atât de înrudit\ cu resentimentul a aduscu sine individualismul moral modern [i t\g\duireaprincipiului solidarit\]ii“. Teoria modern\ a egalit\]iieste, conchide Scheler, un evident produs al resentimentului.Tot în linie kierkegaardian\ sunt teoriile lui Schelerasupra utilului [i pl\cutului, valorii utilit\]ii [ivalorii vie]ii. „A devenit o regul\ prioritar\ amoralei moderne aceea c\ munca util\ ar fi maibun\ decât savurarea pl\cutului. Aici se manifest\ unascetism specific modern, str\in deopotriv\ antichit\]ii[i evului mediu, un ascetism ale c\rui for]e motriceconstituie o component\ esen]ial\ a energiilor interioarecare au dus la dezvoltarea capitalismului modern. Într-unanumit sens, acest ascetism reprezint\ exact opusulunei alte forme de via]\ «ascetic\», anume al celeievanghelice, care avea drept scop tocmai o poten]area func]iilor vie]ii, [i, prin aceasta, o sporire a capacit\]iide savurare“. Scheler este convins c\ r\sturnarea ceamai profund\ a ierarhiei valorilor, adus\ cu sine demorala modern\, este subordonarea valorilor vie]ii dec\tre valorile utilit\]ii - subordonarea „nobilului“ dec\tre „util“. „Exteriorizarea politico-economic\ aacelei muta]ii a valorilor... î[i are temeiul atât înr\bufnirea resentimentului acumulat în perioadele uneicârmuiri preponderent autoritare a vie]ii, cât [i înextinderea [i victoria valorilor acestuia“. Astfel,industria[ii care au acces la putere în stat ajung s\influen]eze [i selec]ia produselor culturii spirituale,„morala“ în genere. St\pânirea de sine devine „unsimplu mijloc de a avea succes în afaceri“, fidelitatea„devine simpla disponibilitate de a respecta practicni[te promisiuni [i contracte“ etc.Dup\ Scheler, conceptul de resentiment a fostaprofundat de Gilles Deleuze [i René Girard, careau conchis c\ toate „ideologiile anti“ (comunism,antisemitism etc.) se bazeaz\ pe resentiment. Celmai recent schelerian, Marc Angenot, (Ideologiileresentimentului, 1996) define[te resentimentul ca peo acumulare de sup\r\ri [i un voluntarism „a c\ruiproliferare alimenteaz\ diversele forme de discriminare[i conflictualit\]i sociale“. Iar în România, cred c\ [icartea lui Gabriel Liiceanu, Despre ur\, poate ficitit\ în aceast\ linie.Traducerea datorat\ lui Radu Gabriel Pârvu e corect\,pl\cut\ [i fluent\. Genera]ia tân\r\ are acum un num\rimpresionant de buni traduc\tori de filozofie dingerman\, Bogdan Minc\, Sorin Lavric, C\t\lin Cioab\,Ioana Pârvulescu, Hora]iu Decuble, Claudiu Baciu,Lucia Nicolau, Carmen Iliescu, Drago[ Popescu [i al]ii– nu doar germani[ti, nu doar filozofi sau scriitori,ci parteneri pe m\sura textelor abordate. E un fenomeninteresant [i am putea chiar trage concluzia unuireviriment al interesului pentru cultura german\.Grete TARTLER

m e r i d i a n eGeniul europeanTotul despre Martina• Cu ocazia celei de a 50-a anivers\ri a Tratatuluide la Roma, considerat actul de na[tere al Comunit\]iiEconomice Europene, la Bruxelles, `n monumentalabasilic\ Koekelberg (una din cele mai mari biserici dinlume), s-a deschis o expozi]ie intitulat\ Leonardo daVinci – geniul european. Pus\ sub `naltul patronaj alregelui Belgiei, M. S. Albert II, al pre[edintelui ComisieiEuropene, José Manuel Barroso, [i al pre[edinteluiParlamentului European, Hans-Gert Pöttering, expozi]iae o prezentare dinamic\, pe 3000 m 2 , a tuturor aspectelorcreativit\]ii leonardiene, realizat\ de speciali[ti `n patrusec]iuni. Prima, Omul, prezint\ etapele vie]ii lui Leonardoda Vinci, prin intermediul a numeroase documenteoriginale din perioada 1452-1519 – picturi, sculpturi,h\r]i, desene, prin care se reconstituie un parcurs biograficde excep]ie, completat cu montaje audiovizuale. Cea dea doua parte a expozi]iei, Artistul, prezint\ fa]etele depictor, sculptor [i arhitect, prin lucr\ri originalecelebre – Mona Lisa, Sf`nta Ana, Cina cea de tain\,Fecioara cu st`nci etc. – provenind din diverse muzee[i colec]ii particulare. Partea a treia, Inginerul, reconstituie,pe baza codexurilor lui Leonardo, 40 de ma[in\rii uluitoarepentru vremea aceea – automobilul, planorul, rotorulhelicopterului, tancul, excavatorul, podul plutitor, para[utaetc. – realizate de IBM cu materiale de epoc\. ~nsf`r[it, sec]iunea Umanistul lumineaz\ misterulscrierii inverse a lui Leonardo, expune originalele plan[elorde anatomie, [i aduce pentru prima oar\ sub ochii publiculuiansamblul codexurilor, `ntre care [i Zborul p\s\rilor,`mprumutat `n mod excep]ional de Biblioteca Regal\din Torino. ~ntre surprizele complexei expozi]ii de labasilica Koekelberg (ce va r\m`ne deschis\ p`n\ la 8martie 2008) se num\r\ [i o capodoper\ inedit\,recent atribuit\ lui Leonardo [i ucenicilor s\i, dup\`ndelungi investiga]ii cu cele mai moderne mijloace. Evorba de portretul Mariei Magdalena, pictat pe un panou`n 1515, [i reprezent`nd-o pe sf`nt\ cu pieptul dezgolit[i un voal transparent ce-i acoper\ p`ntecul. Portretulacesta (`n imagine) revolu]ioneaz\ cuno[tin]ele speciali[tilordespre geniul maestrului [i a provocat deja discu]iiaprinse.• ~n toamna 2006, Martina Lowden, o t`n\r\ suedez\de 23 de ani, a debutat cu un roman construit subform\ de jurnal intim, Allt (Tot), la Editura Modernist\din Stockholm. Criticii suedezi au salutat `n unanimitateacest debut, ar\t`ndu-se uimi]i c\ un scriitor `ncep\torpoate scrie at`t de bine, cu at`ta erudi]ie [i originalitate,c\ poate da „din prima“ o oper\ major\, dup\ canoanele„literaturii exigente“. Unii chiar au b\nuit c\ e o fars\f\cut\ de un scriitor matur [i cu experien]\ sau de ununiversitar specializat `n Proust. Nimic din toate acestea– scrie „Svenska Dagbladet“. N\scut\ `n 1983 `ntr-ofamilie de pictori, Martina Lowden a `nceput s\ citeasc\de la 12 ani marea literatur\ a lumii [i a dorit `nc\ deatunci s\ fie [i ea scriitoare. Cel mai mult a marcat-o`n adolescen]\ romanul proustian, cu care s-a identificattotal, dar [i alte capodopere, de la Shakespeare laGombrowicz, plus filme, arta plastic\, Arta actorului deStanislavski [.a.. Tot se prezint\ sub forma fragmentar\a unui jurnal, ]inut de o fat\ precoce, M., de la 19 la 22de ani. O fiin]\ preten]ioas\ [i arogant\, care e de partea„culturii `nalte“, a artei experimentale, care consemneaz\tot ce se petrece `n preajma ei [i reac]ioneaz\ [i care,• Pe mai multe pagini, s\pt\m`nalul „Die Zeit“ aserbat [ase decenii de la `nfiin]area faimosului Grup47 [i patruzeci de ani de la disolu]ia lui. Se aminte[tec\, abia ie[i]i din lag\rele de prizonieri ale alia]ilor, c`]ivatineri scriitori, critici literari [i editori s-au `nt`lnit dinini]iativa lui Hans Werner Richter. ~n 1946, AlfredAndersch publicase o revist\, „Der Ruf“, care a fostrepede interzis\ de cenzura sovieticilor. ~n anul urm\tor,tinerii autori au fondat o nou\ revist\, „Der Skorpion“[i au creat o organiza]ie, f\r\ statut [i f\r\ birocra]ie,Grupul 47, ce avea s\ joace un rol central `n literaturagerman\ de dup\ r\zboi. Grupul a devenit un loc `n caremembrii citeau scrieri inedite [i erau apoi `ncuraja]isau demoraliza]i de criticile colegilor, dar [i un laboratoral tinerei democra]ii germane, `n dezbateri fiind adusadesea trecutul nazist. Marile nume ale lumii intelectualegermane – Heinrich Böll, Hans Magnus Enzensberger,• La fundul M\rii Caraibelor zace un vas naufragiat,cel al unui aventurier care voia s\ descopere o nou\ rut\c\tre Asia. La 11 mai 1502, Cristofor Columb se `mbarcapentru cea de a patra sa expedi]ie, f\r\ s\ [tie c\ va fi[i ultima. C`nd a pus din nou piciorul pe p\m`ntul Spaniei,la 7 noiembrie 1504, era bolnav, uitat de to]i [ipierduse dou\ nave. Una dintre ele s-ar putea s\ fie epavape care Donny Hamilton [i Filipe Castro, doi speciali[ti`n arheologie maritim\ au g\sit-o `n apele RepubliciiPanama, `n dreptul localit\]ii Playa Damas. De la primeleplonjoane, cei doi [i-au dat seama c\ ar putea fi vorbade o caravel\ dat`nd din anii 1500-1530. Un film documentarrealizat de jurnali[tii de la canalul german Spiegel aurm\rit ancheta submarin\ care a creat tensiuni [i dispute`ntre savan]i [i istorici, iar b\t\lia e departe de a se fi`ncheiat. Fiindc\ guvernul panamez a `ntrerupt brutalproiectul, refuz`nd s\ dea cercet\torilor autoriza]iilenecesare scoaterii [i reconstituirii navei, echipa seteme c\ descoperirea ei ar putea c\dea `n ghiarelec\ut\torilor de comori, pe care nu valoarea istoric\ `iintereseaz\, ci cea de pia]\. Deocamdat\, caravela fantom\r\mas\ pe fundul m\rii continu\ s\ b`ntuie spiritele. ~nimagine, portretul lui Cristofor Columb pictat de RidolfoGhirlandaio.Grupul 47 – dup\ 60 de aniAnchet\ submarin\Peter Handke, Günter Grass, Martin Walser, SiegfriedLenz, Peter Weiss, Ingeborg Bachmann, MarcelReich-Ranicki [.a. – au trecut prin Grupul 47. Disputelenu lipseau [i rela]iile `ntre anumi]i scriitori (de pild\ `ntreGünter Grass [i Martin Walser) deveniser\ tensionate,iar certurile politice care au luat amploare din primelemomente ale mi[c\rii studen]e[ti din 1967-’68 au dusla dizolvarea Grupului 47. Supravie]uitorii celebri auacum `n jur de 80 de ani, privesc `napoi cu am\r\ciuneab\tr`ne]ii, dar nu [i-au pierdut `nc\ gustul pentru polemic\.~n „Die Zeit“, Günter Grass [i Martin Walser [i-au reluat,cu prilejul aniversar, vechi dispute, dar am`ndoi s`ntde acord s\ denun]e acel Zeitgeist care a f\cut ca poporulgerman s\ accepte g`ndirea unic\. {i mai s`nt solidari`mpotriva mass-mediei care i-a tratat cu ostilitate `ntimpul scandalurilor `n centrul c\rora s-a aflat fiecare.dup\ eforturi infructuoase de a fi „ca toat\ lumea“, `[ig\se[te refugiul `n lecturi [i scris, ca `ntr-o lume paralel\.„Una din problemele literaturii actuale – spune Martina– este c\ nu mai e ambi]ioas\. Aceast\ carte a mea e o`ncercare de a face tot ceea ce n-am g\sit la al]ii.“T`n\ra scriitoare, care anim\ un atelier de crea]ie [iscrie pentru revistele literare suedeze on-line sebucur\ c\ volumul ei de debut se cite[te [i e la mod\`n Suedia: „C`nd `]i petreci ultimii 15 ani citind [i scriind,ca mine, nu-]i prea place s\ auzi c\ e[ti la mod\. ~n acela[itimp, s`nt bucuroas\ c\ literatura revine la mod\. Ceamai mare dorin]\ a mea este ca oamenii s\ vorbeasc\despre Gombrowicz cu acela[i entuziasm cu care eu [icolegii mei de liceu analiz\m cuvintele c`ntecelor pop.“China, 1949• Roy Owan, corespondent al publica]iei „TimeLife“, [i Jack Birns, fotoreporterul ce `l `nso]ea, aufost printre pu]inii occidentali care au tr\it la fa]a loculuievenimentele din China de la sf`r[itul anilor ’40 ai secoluluitrecut. ~ntr-un volum de memorii cu lungul titlu ChasingThe Dragon: A Veteran Journalist’s Firsthand Accountof The 1949 Chinese Revolution, Rowan relateaz\ascensiunea lui Mao de la r\zboiul civil p`n\ la cucerireaputerii. ~nc`ntat de carte, `n care vede [i un poten]ial filmde succes, Robert de Niro, `n calitate de produc\tor, acump\rat drepturile de ecranizare [i a `ncredin]at scriereascenariului unor oameni cu experien]\ – Jon Marans [iYuri Sivo. Deocamdat\ nu se [tie dac\ De Niro se vamul]umi doar cu „rolul“ de produc\tor sau va [i regizafilmul [i nici dac\ va juca el `nsu[i rolul jurnalistului. 29România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007

a c t u a l i t a t e a-Chiar [i numai din verva cu care un autor `[i punepe hârtie câteva date din biografie, se poate deducedac\ acela are sau nu are talent de prozator. Uneoriscrisorile ce mi se trimit, fie cu versuri, fie cuproze, sunt mult mai reu[ite decât `ncerc\rileliterare propriu-zise. Dup\ cum se poate deduce`n cazul dvs., n-a[ fi nici prima, nici ultima care s\ v\recunoasc\ talentul. M\rturisesc c\ v-am citit `n ordineinvers\ buc\]ile strecurate `n plic, `ntâi Vreau s\ fiu ulm,care m-a atras prin ciud\]enia poetic\ a afirma]iei dintitlu, nu atât de bine scris\ ca prima bucat\, intitulat\ totalneinspirat, Marele e[ec al distribuitorului de autografe,u[or pompos [i prea lung [i, fire[te, neatr\g\tor pân\ laa m\ descuraja s\ merg mai departe cu lectura. Dar intrând`n subiect, am fost cucerit\ de firescul povestirii, deumorul [i verva cu care a]i condus-o pân\ la sfâr[it, cumân\ sigur\, lejer [i inspirat. Cu siguran]\ c\ a]i mai auzitaprecierea aceasta de la cei c\rora v-a]i adresat, v-aupremiat, [i `n]eleg c\ v-au [i publicat `n anii din urm\.Sunte]i din zona Boto[anilor, n\scut `n vara cumpliteisecete din ^46. A]i `ntârziat, cred eu, nepermis de mult,`n vremuri nu tocmai u[oare. A]i pierdut ni[te trenuriimportante, dar sufletul v-a r\mas pururi tân\r [i, cine[tie, cu destul\ energie `nc\ s\ recupera]i câte ceva.Din Autobiografie scurt\ [i ad\ugit\ am aflat c\ `nclasa a doua a]i scris „o poezie“, iar peste `nc\ patru ania]i „compus“ un roman, transcriind de fapt cu convingereceea ce v\ povestise `n mai multe seri la rând bunica dvs.matern\. Pe la 19 ani, deci prin ^65, a]i `nceput s\ [i citi]icu mai mult\ n\dejde proz\ [i s\ v\, cum singur spune]i,autodidactici]i. Prin ^73 citea]i o schi]\ `n cenaclul literar„Ovidius“ din Constan]a. Din ^84 pân\ `n ^92 v-au premiatrevistele Tomis, Urzica [i Moftul român, publicându-v\proze. ~n ^94 lua]i o distinc]ie la un concurs de proz\satiric\. Nu ave]i studii superioare, [i crede]i autocriticc\ nu ave]i o memorie bun\, prietenii vi s-au doveditingra]i, [i din motive probabil `ntemeiate, a]i ales t\cereavreme de `nc\ [apte ani. Cu un manuscris gata, a]i revenit,sf\tuit s\ v\ c\uta]i sponsori, dar n-a fost s\ fie. ~n2004 lua]i un premiu la concursul Ion Creang\, cadup\ numai un an s\ deveni]i coautor al Pove[tilor dela Bojdeuc\, volum publicat la Ia[i. {i povestea dvs.continu\ a[a: „~n ianuarie 2006 mi s-au stricat ma[inilede scris. Am vrut s\-mi cump\r una electronic\“. Cineva,spun [i eu, poate un `nger p\zitor, v\ face curând s\`n]elege]i cât timp a]i irosit `nainte de a folosi computerul.A]i citit, `ntre timp, masiv, autori de prim\ mân\, prozatoristr\ini [i români ap\ru]i la Polirom [i Humanitas. Dintopul lecturilor, John Kennedy Toole, [i Ermanno Cavazzonicu al s\u Calendar al imbecililor. Acum primi]i un r\spunsbun la Post-restant, lucru pe care vi l-a]i dorit cu ardoare,cred, dar a[teptând [i publicarea `n România literar\a unui fragment de proz\. V\ asigur c\ una din buc\]iletrimise este demn\ de a ap\rea la noi, [i anume Marelee[ec..., autobiografic\ de la cap la coad\. Pân\ atunci,voi da aici o pagin\ de prob\ pentru cititorii no[tri,m\rturisiri de autor desprinse din scrisoarea c\tre redac]ie,extrem de importante, dup\ opinia mea, pentru autorulmatur care sunte]i, Vasile P\rp\u]i: „Am trecut printr-untimp `n care mi s-a p\rut c\ literatura a ap\rut `naintede a fi fost z\mislit universul. Patria a avut [i ea por]iaei de ve[nicie pân\ am auzit c\ scoici de pe fund de marese pot desprinde [i din rocile mun]ilor României. Untratat de descompunere a aruncat peste mine un oceande jale. ~ncet, `ncet mi-am revenit, [i acum pot s\ mai[i zâmbesc, dar nu prea des. Din vremea când eram `nclasa a cincea nu mai cred `n Dumnezeu. Nu pot s\cred `n acel Dumnezeu de dragul c\ruia mii de credincio[ise calc\ `n picioare `n câte o zi de s\rb\toare a vreuneiMân\stiri. Literatura e credin]a, e firul de pai de carem\ ag\]. Nu m\ pot desp\r]i de iluziile create `n timpce citesc pagini de proz\, sau `n timp ce eu `nsumi `ncercs\ scriu proz\. Aceast\ pasiune m\ ajut\ s\ suport maiu[or ideea c\ `n orice frac]iune de secund\ ar fi posibils\ nu mai existe nimic, nimic. {i oricum, nimicul e mereuprin apropierea noastr\. {i a[a cum orice credincios `[idore[te s\ calce m\car o singur\ dat\ `ntr-un loc sfântcredin]ei sale, de ce nu a[ avea [i eu o astfel de dorin]\?~n felul acesta descop\r distan]a dintre manuscrisul meu[i o editur\ important\. R\sfoind `n libr\rii c\r]i careau mai multe sute de pagini, dar f\r\ s\ m\ simt `ndemnats\ le citesc, am aruncat [i manuscrisul meu `n aceea[isitua]ie [i aproape c\ el singur s-a rupt `n dou\. Primamea carte `ntreag\, aflat\ `n manuscris, are o sut\ [i vreopatruzeci de pagini. Cred c\ o voi duce foarte curând laHumanitas sau la Polirom. Din acest manuscris v\ trimitdou\ fragmente. Cu acest gest m\ am\gesc spunându-mic\ ceea ce fac eu poate avea oarecare importan]\, `ns\m-am sim]it [i pu]in `ncurajat de articolul semnat dedomnul Alex {tef\nescu `n primul num\r al Românieiliterare din acest an“... Am `ncheiat citatul din scrisoare[i m\ `ntorc la motto-ul din fruntea ei, luat din Alex.{tef\nescu [i care sun\ a[a: „~n România exist\ [i oalt\ literatur\ decât aceea care reprezint\ zgomotul [ifuria actualit\]ii noastre literare“. Acum, dup\ ce v-amdat ocol personalit\]ii, dup\ ce mi-am exprimat `ncrederea`n poten]ialul dvs. literar [i dup\ ce m-am ferit s\ v\fac promisiuni de publicare, a[ dori s\ ne `ntoarcem`mpreun\ la numai una din afirma]iile patetice [i, dup\p\rerea mea, neserioase [i foarte costisitoare pentrucon[tiin]a dvs. Sper ca aceast\ revenire `n fire, biciuire,invita]ie la trezire din co[mar, cum vre]i s-o numim, s\se `ntâmple `n destinul autorului care sunte]i, un miracol.Nu v\ gr\bi]i cumva s\ crede]i c\ naivitatea mea `n aceast\intreprindere este un pom neroditor. Deci s\ ne `ntoarcemla m\rturisirea c\ din vremea când era]i `ntr-a cincea,deci de pe la 12 ani nu crede]i `n Dumnezeu. {i v\ justifica]ifals necredin]a `ntr-un Dumnezeu „de dragul c\ruia miide credincio[i se calc\ `n picioare `n câte o zi de s\rb\toarea unei mân\stiri“. ~ntâi de toate, iertat\ s\-mi fie insisten]a,la 12 ani, un copil, `n ni[te vremuri vitrege [i pentru [colardar [i pentru Dumnezeul [i credincio[ii lui, copilul puteafi `nfrico[at, i se putea interzice s\ se duc\ la ~nviere, saucu Sorcova-vesela, ori s\-[i fac\ bradul nu de Cr\ciun citaman de Anul Nou, [i s\ nu-i spun\ pomului de Cr\ciun,pom. Am trecut [i eu prin istoria prin care a]i trecut [idvs. }in minte c\ noi tr\geam perdeaua la geamul dinsprestrad\, ca s\ nu se vad\ din strad\ c\ ne-am f\cutpomul `n Ajun de Cr\ciun, [i pân\ de Anul Nou]ineam perdeaua tras\. Era vremea lui Stalin, `n clas\aveam pe perete un portret mare al acestuia, `n tunic\,vipu[c\ [i cizme, [i ne fotografiam cu clasa sub aceltablou, din care, `n poz\, r\mâneau la vedere deasupracapului nostru, doar cizmele personajului. Copiii erau`ndemna]i s\-i scrie lui Stalin scrisori `n care fiecare `nparte s\-i spun\: Tovar\[e Stalin, eu `nv\] bine. Recunoa[te]i,v\ rog, c\ era o nebunie, o prostie, o fric\ generatoare degesturi monstruoase cu repercusiuni `n via]a fiec\ruia.~ndr\znesc s\ v\ provoc, [i s\ fac chiar un pariu cudvs., s\ v\ rog s\ `ncerca]i s\ scrie]i o proz\ cu aceast\tem\, ce `ntâmplare anume v-a f\cut, la 12 ani, s\ nu maicrede]i `n Dumnezeul atâtor mul]imi care se calc\ `npicioare...V\ provoc la sinceritate, s\ v\ povesti]icauza sau cauzele necredin]ei, care trebuie c\ au fostteribile prin anii no[tri ^50, ^60. Scrie]i `ncet, saurepede, cum pute]i, aceast\ proz\, [i v\ promit solemn c\ea va ap\rea `n revista noastr\. Chiar dac\ v\ ve]i l\sagreu dus din comoditatea de a nu crede `n Dumnezeu,`ncerca]i, totu[i, s\-mi face]i pe plac, mie, naiva, care credc\ dac\ v\ ve]i spovedi `ntr-o proz\ despre tragedia de av\ declara necredincios, nu [i ateu, `n soarta dvs. se vapetrece un miracol, cel pu]in pe plan literar. Meditând [ifiind sincer cu dvs., sufletul v\ va intra cu dreptul `nliteratur\, [i nodul legat strâns pe la 12 ani, se va t\ia u[or[i ve]i sc\pa la larg, la propriul dvs. larg, având accesnelimitat la propriul dvs. destin. R\mân `n a[teptare,p\strând fotografia pe care mi-a]i trimis-o pentru publicare,pentru atunci. (Vasile P\rp\u]i, Cump\na-Constan]a) •România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200730Frumoasa via]` lini[tit`Spuneam, alt\dat\, c\ lucrurile rele au mai degrab\parte de istorie. Nebunia, prostia, frica. A[a încît,de[i exist\ [i o Istorie a frumuse]ii [i înc\ una a iubirii,normalitatea r\mîne, totu[i, prea pu]in interesant\.Mai ales c\, de[i credem tot timpul c\ literatura n-arenevoie de lume ca s\-[i desf\[oare himerele, o istoriea calmului [i volupt\]ii cere, în chip necesar, orealitate care s\ poat\ s-o duc\. Realitate cu care nusîntem obi[nui]i, [i-n care ne-am dezv\]at s\ credem,punîndu-i în loc graba, suspiciunea, neîmplinirea.Dar, ca o consolare care vine dintr-o lung\ tradi]ie (nunumai) literar\, dac\ exist\ ceva care ne-o poate daînapoi, acei binef\c\tori sînt, de bun\ seam\, c\l\toriile.Locurile în care, ca o curiozitate a firii omene[ti, sensibil\,orice s-ar zice, mai întîi la bine, stînd pu]in, nu descoperidecît pl\cerile lor. Cusururile ies la iveal\ doar cu timpul.Bun\oar\, Luxemburgul, r\sf\]at, et pour cause, Lux.Dac\ a[ scrie unul din preten]ioasele documente alestudiilor culturale, l-a[ numi melting pot. Dac\ m-arinteresa, iar\[i, excursiile în catastifele cu date, careîncearc\ s\ explice un fel de-a fi prin parametri sociologici(ceea ce, boscorodind ariditatea instrumentelor de lucru,am încercat, de altfel, s\ facem acolo) a[ vorbi despreprivitul la televizor [i despre ie[iri cu prietenii, desprevoluntariat, despre familie, toate m\surate în orevia]\.Dar nu acum, aici.A[adar, vorbesc despre un or\[el nem]esc, în carescrie, la tot pasul, Café de Paris, pe-ale c\rui str\zi sevorbe[te fran]uze[te [i se cînt\ Strauss, despre lini[te,despre savoir vivre sa vie. Despre un stil, în care singurullucru anecdotic-sup\r\tor era obiceiul programului nostrude prelucr\ri statistice, „dresat“ s\ ne spun\, la fiecaredeschidere, Bonjour (sau, mai r\u, bonsoir), il est déjà15.30 à Luxembourg... Un fel subtil de-a-]i aminti c\timpul trece [i n-ai f\cut mare lucru. {i timpul, oricît debine ar fi s\-l pierzi privind degradeuri de verde, culoarea,muzical\, a wagnerienelor motive (ceva asem\n\torse poate auzi în fondul simfonic, cînd eroic, cînd dulce,al c\l\toriei cu trenul turistic prin ora[ul vechi), trebuie,hélas, folosit...Numai c\, oricît ai face-o de bine, oricît ai încerca s\-idr\muie[ti durata, orice c\l\torie are un sfîr[it. Ispitasau obliga]ia întoarcerii acas\ amenin]\, se [tie, oricepoveste. Întoarcerea, cu avionul – mijloc, prinrenume, civilizat – e imersiunea perfect\ în lumearomâneasc\ pe care spa]iul mic o concentreaz\ în esen]etari, nu neap\rat din cele mai bine mirositoare... Carevas\zic\:spre România se c\l\tore[te în grup. Grupuri mari,desp\r]ite de rigorile a[ez\rii în avion. Care, trebuies\ spun, ne-au f\cut [i pe noi, de[i cerusem vecin\tate,s\ recurgem la bun\voin]a tipic\ neamului – cu al]iinu ne-am fi permis... - [i s\ schimb\m. Ca s\ putemcomenta mai u[or, fire[te, distrac]ie la care, de jur împrejur,se deda toat\ lumea. Doar c\ nu to]i f\cuser\ schimb,prilej bun s\ sari, vorba vine, peste capetele mijloca[ilor[i s\-]i strigi, de la coada avionului, amicii înfip]i maiaproape de business class. Dac\ nu [i nu, pîn\ la urm\e bun [i vecinul din stînga-dreapta, chiar dac\, englezfiind, vorbe[te pe limba lui. Ce, noi nu? Uite-a[a amînv\]at, ascultînd de nevoie, cu tot zgomotul elicei –se g\se[te o solu]ie s\ treci peste inconvenient, cînd vreicu tot dinadinsul s\-i ]ipi în ureche à coté-uluiultimele aventuri ale fostului prieten al fostei prietene,c\ între timp v-a]i certat – c\ a tr\i pentru a-]i povestivia]a (în cu totul alt sens decît la Garcia Marquez,în]elege]i...) este, pentru mul]i români, o profesiunede credin]\. Ca orice crez folcloric larg r\spîndit, arevariante. Prima: la telefon. Ea încerca s\ întrerup\convorbirea, început\ la Frankfurt, într-un amestec deromân\ snoab\ [i german\, cum s-ar zice, de Dîmbovi]a,pentru intimidare... Vorba ceea, pleca avionul.Prietena de-acas\, nimic. Dup\ încheieri amînate, replicadecisiv\: Te sun din RO. Sfîr[it apel.Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e aCentenarJurnalul lui Pavel DanMiracolul PavarottiAsudat, cu p\rul lucind de gr\sime [i cu haineleparc\ luate cu împrumut înainte de a intra pe scen\,Pavarotti a r\mas toat\ via]a un fiu de brutar carecînta din pl\cere, indiferent unde se întîmpla asta.N-avea gîndire de vedet\ [i vorbea despre propriasa celebritate ca despre ceva care la fel de binear fi putut s\ nu existe. Nu c\dea în extaz înfa]a propriei sale imagini publice poate [i dincauz\ c\ ar fi p\rut pleonastic – ce mai puteaad\uga el la imensa admira]ie electrizat\ a celor care îl ascultau?~[i putea permite s\-[i ia gloria peste picior, fiindc\ [i dac\ arfi împ\r]it-o la 10, tot i-ar fi r\mas destul\ pentru a satisfaceo vanitate în perpetu\ alert\. Cred îns\ c\ adev\ratul motivpentru care nu f\cea caz de sine însu[i era con[tiin]a lui c\ ede]in\torul unui instrument uluitor pe care soarta i l-a dat încomodat. U[urin]a cu care el ajungea la în\l]imi la care to]itenorii de azi nu îndr\znesc nici s\ viseze, iar asta f\r\ a-[ipierde vreo clip\ masculinitatea [i st\pînindu-[i vocea, ca [icum nu ar fi existat octav\ inventat\ pentru posibilit\]ile sale,îi d\dea probabil sentimentul, pe care nu-l cunosc decît oameniicu adev\rat simpli, c\ n-are dreptul s\ se laude cu ceva caredep\[ea chiar [i posibilit\]ile extraordinare ale acestui instrumentla purt\tor. Fiindc\ nu era tenorul interpret\rilor de succes,prin mari str\danii, ci dep\[ea de la distan]\ condi]iavocilor ambi]ioase, atinse din cînd în cînd de momente degra]ie, [i transforma extraordinarul în performan]\ artistic\obi[nuit\, lui Pavarotti i s-a întîmplat s\ fie fluierat în spectacoleîn care altor tenori li s-ar fi ]inut pumnii s\ nu mai gre[easc\.U[urin]a cu care el atingea uluitorul f\cea ca orice gre[eal\venit\ din partea sa s\ fie considerat\ echivalentul unei catastrofe.Ceea ce, într-un fel, e de în]eles: cui trece dincolo de perfec]iune,orice sc\pare i se repro[eaz\ ca un e[ec. Un bilet la Pavarottiînsemna s\ pl\te[ti pentru a deveni [i tu martorul unui miracol,încît dac\ miracolul nu era cel a[teptat sau nu se producea,tenorul era taxat de mediocritatea infam\, dornic\ s\ aduc\[i valoarea unic\ la numitorul ei comun. Sînt oameni, dincategoria nulit\]ilor, care î[i pot justifica e[ecul de o via]\prin „meritul“ de a-l fi huiduit la un moment dat pe Pavarotti.Fiul brutarului cu ureche [i sl\biciuni muzicale nu [i-apermis niciodat\, din cîte [tiu, s\ se declare nemul]umit dereac]iile publicului. {i nici nu s-a omorît cu firea s\-[i analizeze[i s\-[i justifice e[ecurile. A mers înainte ca un fel de Moiseal muzicii de oper\ prin de[ertul tot mai r\spînditului dezinterescontemporan fa]\ de aceast\ veche religie, cu deosebirea c\nu [i-a îng\duit vreodat\ s\ se înfurie pe cei care l-au urmatpe acest drum. Devenise un patriarh pe care nu-l interesau`nsemnele puterii sale. Avea ceva din felul simplu [i direct dea gîndi al personajelor lui Márquez. În interviurile din ultimiiani, dac\ nu se gînde[te la retragere [i ce-ar însemna s\ renun]ela apari]iile pe scen\, r\spundea c\ întrebarea asta [i-a pus-ochiar din seara primei sale apari]ii în public, care ar fi pututfi [i ultima.Pavarotti [i-a slujit instrumentul cu o ardoare care l-a f\cutneatent la cum arat\ [i de dragul c\ruia transpira pe scen\cu fericirea p\lma[ilor care pompau, nev\zu]i, aerul din vechileorgi la care cîntau mae[trii vizibili. •Aflat în posesia lui Ion Chinezu, care-l [i citeaz\ în prefa]a edi]iei princeps (Urcan b\trânul, 1938)a prozei lui Pavel Dan, despre Jurnalul acestuia nu s-a [tiut nimic mult\ vreme. Abia în 1967,Cornel Regman a publicat selec]iuni din Jurnal în revistele „Tribuna“ [i „Tomis“, la care, în1973, Sergiu Pavel Dan, în paginile „Tribunei“, a ad\ugat fragmente revelatoare. Tot SergiuPavel Dan, fiul scriitorului, ne ofer\ în cadrul „Restituirilor“ editurii Dacia, o lectur\ cvasiintegral\a Jurnalului [i câteva pagini de coresponden]\. (v. Pavel Dan, Jurnal, 1974)În inten]ia lui Pavel Dan, Jurnalul urma s\ fie „o oper\ nemuritoare; el s\ fie c\r\mida pentruconstruc]ia castelului“. Aici vom g\si prefigurate sumar câteva din viitoarele nuvele: Zborul de la cuib,Tuia, Pedagogul, Priveghiul, Vedenii din copil\rie. Dincolo de nelini[tea erotic\, specific\ vârstei(Jurnalul este scris în ultimul an de liceu [i în primul an), o nelini[te existen]ial\, o impresionant\con[tiin]\ uman\ [i scriitoriceasc\, precum [i „o eminescian\“ pendulare între extreme: pe de o parte,idealul de fericire, visul de glorie, voin]a de se realiza; pe de alta, „mizeria“ prezentului, realitatea ostil\,tentacular\, îndoiala. A[a încât Jurnalul confirm\ o ipotez\ a lui Eugen Ionescu care sublinia c\ eroiilui Pavel Dan sunt ni[te nelini[ti]i pentru c\ creatorul lor ar fi fost astfel. „S\ lipesc pe foaia asta alb\de hârtie toat\ jalea mea, tot amarul, tot cântecul acela trist [i întunecos care m\ cuprinde uneori, cumseara umbrele nop]ii înv\luie p\mântul. S\ scriu tot plânsul care r\sare din adâncul meu, îmicuprinde pieptul [i-mi întunec\ ochii rev\rsându-se pe fa]\ cum toamna se revars\ ploaia dinstrea[in\.Nu mai am puterea de crea]iune, nu mai am avântul care înal]\, flac\ra care mistuie [i vântul caredezr\d\cineaz\ totul.Nu mai sunt torent care curge, valea care spumeg\ [i cerul care tun\!Nu mai sunt. Îmi lipse[te scânteia care s\ m\ aprind\. Iubirea ar putea aprinde focul, dar focului îitrebuie lemnul care arde, [i de unde? Poate vor mi fi în adâncul inimei mele c\rbuni stân[i peste caredragostea nenorocit\ a aruncat ap\ [i poate ar mai arde, dar cine s\ sufle într-în[ii atâta via]\. Când ov\d pe M\rioara m\ aprind iar\[i; dar focul acesta e un foc de paie care se stinge repede.Nu doresc nimic decât ca focul care arde în mine s\ nu se sting\; c\ci uneori îmi e de trebuin]\, [iuraganul vremii poate îl va dezv\lui [i focul va arde cu vuiet mare [i eu voi fi un scriitor.“ (v.p.108).Obsesia bolii, presentimentul mor]ii timpurii, insatisfac]iile primelor încerc\ri de a publica, îndoialaasupra talentului, jignirea suferit\ prin eliminarea din [coal\ (care se va reflecta în paginile corozivedin bucata Vedenii din copil\rie), toate atest\ un artist prob, torturat de îndoieli [i greut\]i materiale,care a avut în cel mai înalt grad cultul muncii: „Voi munci, voi pune clip\ cu clip\, c\r\mid\ cu c\r\mid\[i voi s\pa prin munc\ sc\rile vie]ii mele. {i apoi m\ voi în\l]a sus de tot, unde m\ poart\ visurilemele înaripate. {i voi fi fericit muncind.“Mai mult decât jurnalul – document seismograf al nelini[tilor suflete[ti din preajma afirm\rii învia]\ [i în scris, „Coresponden]a“ recomand\ un Pavel Dan însufle]it „de o înalt\ idee despre menireagenera]iei sale literare“ (v. scrisorile c\tre Teodor Mur\[anu [i Ion Chinezu), care respinge improviza]iasuperficial\ [i teribilist\ ca semn al tinere]ii. „Dar de dragul tinere]ii – îi scrie el lui Teodor Mur\[anu– nu trebuie s\ jertfim seriozitatea [i atâtea alte lucruri care impun în ochii publicului nostru. {i, maiales, s\ ne p\zim a transforma o revist\ într-o gazet\-revolver“, pus\ în slujba unor înguste interesepersonale. Coresponden]a bl\jean\ dezv\luie pe observatorul sarcastic al societ\]ii venerabilei urbe(v. [i Note din Blaj, Corigen]e [.a.), în tonuri [arjate, gogoliene: „Blajul e un ora[ mic cu mai mari p\cateca alte ora[e similare. O ceat\ de oameni încin[i cu brâie ro[ii, profesori de liceu, directori, canonicietc., taie [i spânzur\ aici. Au imobilizat orice via]\ cultural\, nimic nu se poate face numai cuajutorul lor [i de c\tre ei; nu po]i ]inea o conferin]\, nu po]i scrie un articol, nu po]i face nimic dac\nu te pleci pân\ la p\mânt în fa]a lor [i dac\ nu-i mângâi.“Scrisorile din Viena (trimise lui Ion Chinezu [i Ion Brazu), ca [i Memoriul (din p\cate omis deautorul edi]iei), aduc imaginea unei suferin]e demne [i discrete, în care cu mare greu scap\ un oftatde disperare. „Am sosit la Viena f. bolnav, astfel c\ nu prea [tiu cum arat\; birjarii, hamalii [i doctoriite fur\ [i aici.Aici m\ trateaz\ cu diet\, dar dieta asta nu e cu sup\ de carne [i Lica, cum o ]ineam eu, ci din totfelul de medicamente [i droguri, pe care trebuie s\ le iau [i noaptea, iar mânc\rurile sunt drese cu dracu[tie ce, c\ am s\ duc o sup\ de aici acas\, ca s\ omor clo]anii. Numai ce i-or sim]i mirosul [i to]i sars\ sar\ peste târna]\.“Iar rândurile scrise în vecin\tatea sfâr[itului seam\n\ cu o elegie pe tema presentimentului mor]ii.„În cimitir voi sta deoparte, a[a cum am stat toat\ via]a. Nu o s\ îng\duie s\r\cia s\ am mormânt depiatr\, cu grilaj de fier, nici cruce. Ci din p\mânt negru, mormântul meu sem\nând a om s\rac, cu hainaroas\ în coate, zgribulind de frig, va sta deoparte, str\in, privit de sus de crucile înalte alemormintelor bogate. N-o s\-mi a[eze nimeni flori toamna, c\ci so]ia va fi departe. Din iarn\ în prim\var\[i din prim\var\ în toamn\, când se ]ine târgul la Cluj, socrul venind cu c\ru]a pe Feleac la vale,al\turi de soacra, trecând pe lâng\ cimitir va ar\ta într-acolo cu codori[tea biciului, zicând:Acolo e Pavel...Apoi va da bici cailor slabi, de pop\ de ]ar\, c\ci i se va fi l\sat ceva pe suflet...“Jurnalul lui Pavel Dan ne face s\ cunoa[tem un om [i un scriitor de o mare probitate; o natur\voluntar\ aprig vitregit\ de soart\. Pentru exege]ii activit\]ii prozatorului Câmpiei Transilvane, paginilejurnalului [i ale coresponden]ei ap\rute în cadrul seriei „Restituiri“ constituie un document de ceamai mare însemn\tate.Ion BUZA{IRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200731

o c h i u l m a g i cRu[inea de a vorbi frumosDe c`nd a fost reanimat\ de Nicolae Prelipceanu [iMarian Dr\ghici, VIA}A ROMÂNEASC| a devenit unadin revistele pe care Cronicarul o scoate din teanc [i ocite[te cap-coad\, de pl\cere [i curiozitate, nu din obliga]ieredac]ional\ (c\ nu e singurul interesat o dovede[te faptulc\, dac\ o las\ pe birou, dispare rapid; alte reviste pot s\zac\ luni `ntregi acolo). Secretul e c\ sumarele s`nt bine[i din timp g`ndite, cu grupaje tematice [i colabor\ri –scurte [i variate – solicitate unor scriitori pricepu]i „`ntem\“, c\ literatura original\ are o cot\ valoric\ bun\ [itextele s`nt `ngrijite profesionist. Fapt confirmat [i de nr.6-7, unde ancheta Limba român\ vorbit\ nu con]ineprevizibile [i plicticoase lamenta]ii [i indign\ri, ci observa]ii[i analize subtile, explica]ii [i perspective ale fenomenuluiviu. Astfel, {tefan Borbely spune c\, dup\ 1989, aap\rut un soi de ru[ine de a vorbi o limb\ elevat\: „Amsc\pat de limba de lemn care ne `ncorsetase g`ndirea `naintede ianuarie 1990 [i am c\zut `ntr-un colocvialism verbalsubcultural, pe care mul]i `l asimileaz\ cu dezinvoltura,cu revolta `mpotriva tuturor regulilor [i coerci]iilorimaginabile, altfel spus – cu libertatea.“ {i MihaiZamfir g\se[te aceea[i explica]ie pentru starea actual\ aromânei vorbite pe strad\ dar [i la televizor [i nu vede (cuumor englezesc) `n asta o nenorocire: „O limb\ nu a fostniciodat\ «frumoas\» ori «ur`t\» dec`t dup\ un criteriuarbitrar, situat prin defini]ie `n afara ei. Din moment ceimba român\ interjec]ional-sexualizat\ a tinerilor continu\s\-[i `ndeplineasc\ rolul fundamental, adic\ pe cel alcomunic\rii, nu v\d de ce am fi nelini[ti]i. Tineriiromâni de azi se `n]eleg `ntre ei foarte bine cu jargonul lorde trei sute de cuvinte, iar interjec]iile [i gesturile `iajut\ s\ suplineasc\ pauperitatea verbal\. A[a `nc`tintroducerea `n context a unor criterii de inspira]ie vagestetic\ mi se pare neproductiv\“. Ironia profesoruluiscriitor coloreaz\ [i perspectiva: „A te exprima `n românaliterar\ va ajunge cur`nd `n România supremul act desnobism. Membri ai unui club din ce `n ce mai select [imai restr`ns, scriitorii români vor purta de dou\ ori semnulcelor ale[i: o dat\, f\r\ `ndoial\, pentru c\ scriu literatur\,dar mai ales pentru c\ o vor scrie `n limba român\.“• O alt\ sec]iune atr\g\toare [i sensibil\ din acestnum\r e intitulat\ Memorial Virgil Mazilescu – 65 deani de la na[terea poetului, disp\rut `n urm\ cu 23 deani. G\sim `n grupaj noi contribu]ii la exegeza celor patruvolume de poeme (datorate lui Paul Aretzu [i Ion Buzera),dar [i evoc\ri f\cute de scriitori care l-au cunoscut maimult sau mai pu]in, `n special `n anii din urm\, neferici]i,ai existen]ei lui, sau care gloseaz\ pe marginea succintelor,dramaticelor `nsemn\ri de jurnal publicate postum.P\cat c\ nici unul dintre prietenii vechi nu l-a evocat pet`n\rul Virgil Mazilescu – cel entuziast, jovial, juc\u[,bucuros, r\sf\]at [i altruist, cel din perioada c`nd locuia`ntr-o vil\ frumoas\ din Cotroceni sau apoi `ntr-un subsolde prin Doroban]i, sau pe Virgil al vacan]elor la 2 Maide la `nceputul anilor ^70, sufletul petrecerilor copil\roase[i al discu]iilor serioase. Poate c\, at`ta timp c`t mai arecine s\ o fac\, biografia scurt\ a lui Virgil Mazilescu artrebui `ntregit\ [i cu aceste imagini mai senine ale lui.Combate bine !S\pt\mînalul OBSERVATOR CULTURAL a ajunsîn fine, dup\ dou\ luni de a[teptare, la romanul Orbitor.Aripa dreapt\. Pe Cronicar nu-l deranjeaz\ preg\tirileîndelungi pentru întîmpinarea critic\ a unei c\r]i, cu condi]iaca rezultatul s\ fie pe m\sura lor. Nu e cazul aici.Rubrica „O carte în dezbatere“ reune[te cronici de Ovidiu{imonca, Adina Dini]oiu, Bianca Bur]a-Cernat, DeliaUngureanu [i {erban Axinte. Ca unii care am impus, înanii ’90, rubrica „O carte în dezbatere“ le amintim colegilorno[tri c\ dezbaterea nu trebuie confundat\ cu baterea,cu zbaterea sau cu a bate apa în piu\. Se face fie prin dialogdirect (un text r\spunde altuia), fie prin abordarea din starta c\r]ii din unghiuri diferite. Nu prin publicarea la întîmplarea unor texte redundante la a c\ror citire te apuc\somnul. Mai bine o singur\ cronic\, dar bun\ [i onest\ –s\ zicem a lui {erban Axinte – decît multe [i plicticoase.Altfel nu lipsite de procese de inten]ie, sfaturi date autorului,previziuni de tip ghicit în bobi, st`ng\cii [i inadecvare. PeOvidiu {imonca îl deranjeaz\, de pild\, ideea c\ într-unroman exist\ „realitate-halucina]ie-vis-amintire-istorie“[i se întreab\ mali]ios, înc\ din titlu: „Nu e prea mult?“Dl {imonca nu pare s\ fi aflat c\ romanul e o lume [i c\tot ce exist\ în univers încape într-un roman, cu multmai multe decît a în[irat domnia sa. Ca s\ descoperiasta, ajunge s\ cite[ti romane. Ba chiar, ajunge s\ cite[ti.Adina Dini]oiu are [i ea un titlu complet neinspirat, ambiguu,[i e de mirare c\ nimeni din cei din redac]ie nu aobservat asta: Orbitorul la „judecata de apoi“. Îiamintim doamnei critic c\ Mircea C\rt\rescu a mai fostdus la „judecata de apoi a poe]ilor“, rubric\ imund\ dinS\pt\mîna lui Eugen Barbu.Pre[edintele juc\u[Este titlul unui articol, în dou\ p\r]i, semnat de tân\rulprozator [i eseist R.P. Gheo pentru SUPLIMENTULDE CULTUR|. În paralel cu rubrica de comentariu politica lui Lucian Dan Teodorovici, pe care Cronicarul a semnalatomai demult, e interesant s\ vedem [i opiniile, cam peacelea[i teme de actualitate, ale lui Gheo. Pe autorul Fairiei,defectele „populare“ ale pre[edintelui nostru juc\tor nu-lderanjeaz\ câtu[i de pu]in. „Toat\ lumea [tie cum e B\sescu:iubitor de petreceri [i dans, admirator nest\vilit al femeilorfrumoase, amator de whisky [i cu un râs gros. {i hohote[tea[a, în cele mai nepotrivite momente“. Dar – ricaneaz\autorul – Hitler nu se omora dup\ petreceri sau dup\ femei[i nici nu se men]ioneaz\ pe undeva prin istorie c\ ar fidansat în restaurant cu ]ig\nci cu fuste înflorate. Nu s-arfi potrivit nici cu ideologia lui, nu? Geam\nul lui de stângadin acea epoc\, secretarul general al Partidului Comunistal Uniunii Sovietice, adic\ t\tuca Iosif Visarionovici Stalin,nu s-a dovedit nici el un mare petrec\re]“. Nici Ceau[escu.Nici Putin, succesorul juc\u[ului El]în.Ca s\-[i apere punctul de vedere, Radu Pavel Gheoapeleaz\ la Maestrul [i Margareta lui Bulgakov: „B\rba]iicare se feresc de vin, de jocuri, de compania femeilorfrumoase [i de o discu]ie la o mas\ amical\ ascund cevanecurat.“Dumneavoastr\ ce crede]i? Robespierre vs. Danton,edi]ie rev\zut\ [i ad\ugit\...Televiziunea ideal\Cronicarul viseaz\ o televiziune care s\ aib\ asuprapublicului un efect paradoxal: s\-l atrag\ [i, în egal\ m\sur\,s\-l resping\.În primul rând, bineîn]eles, s\-l atrag\. Televiziuneatrebuie s\ fie un spectacol non-stop al existen]ei umane.Un super-serial cu [ase miliarde de personaje care: ar\p\mântul, primesc premii Nobel, fac dragoste, iau partela r\zboaie fratricide, picteaz\ îngeri, mor de sete în de[ert,zboar\ în cosmos. Tot ceea ce înseamn\ ceva pentru oameni,tot ceea ce este îmbucur\tor, dureros, alarmant sau d\t\torde speran]\ pentru ei trebuie s\-[i g\seasc\ locul pedreptunghiul de sticl\ luminiscent\.Emisiunile culturale ar putea fi unul dintre cele mairedutabile mijloace de seduc]ie. În momentul de fa]\ elemai degrab\ intimideaz\ sau plictisesc [i este infinitregretabil c\ se întâmpl\ a[a. Literatura, muzica, teatrul,baletul n-au fost inventate de oameni ca s\ intimideze saus\ plictiseasc\. Scopul lor originar era s\ fac\ posibil\comunicarea, s\ instaureze o atmosfer\ de s\rb\toare, s\captiveze. Emisiunile culturale ar putea fi mai captivantedecât filmele poli]iste.Televiziunea visat\ de cronicar are, îns\, [i for]a s\-lresping\ pe telespectator. Mesajul ei este: „]i-am ar\tatce se întâmpl\ în ]ara ta [i în lume. Ai v\zut ce mare nevoieeste de oameni activi, care s\ creasc\ copii, s\ sting\ incendii,s\ construiasc\ diguri, s\ lupte cu terori[tii sau chiar s\ fac\filme pentru televiziune. Acum, du-te [i tu [i tr\ie[tevia]a adev\rat\, nu urm\ri la nesfâr[it emisiunile TV!“Prea mul]i oameni stau ore în [ir, nemi[ca]i, cu figuricadaverice, în fa]a televizoarelor. Ei r\mân astfel nu pentruc\ programul ar fi atr\g\tor, ci pentru c\ îndepline[tefunc]ia unui drog.Televiziunea ideal\ este aceea care îi cheam\ pe oameniîn întunericul ei magic [i care, în acela[i timp, îi gone[teafar\, în lumina matinal\ a ac]iunii.CronicarAbonament la revista România literar\• direct la sediul S.C. Adev\rul Holding S.R.L., Pia]a Presei Libere nr.1, Corp D, etaj 1, sector 1, Bucure[ti.• pl\tind contravaloarea abonamentului cu mandat po[tal sau ordin de plat\, pentru SC Adev\rul Holding SRL,Cod fiscal R18990288, în contul RO81 ABNA 4100 2641 0028 5818, deschis la ABN AMRO BANK Centrala BUCURE{TI.• la oficiile po[tale din toat\ ]ara;• la sucursalele Rodipet din toat\ ]ara;Expedia]i o copie a documentului de plat\ [i adresa la care dori]i s\ primi]i revista, prin fax: 021-40.75.467 sau laadresa OP 33, CP 143, cod 014820, sector 1, Bucure[ti, cu men]iunea „Talon de abonament România literar\“.Abonamentele achitate pân\ la data de 20 a lunii vor fi livrate începând cu data de 1 a lunii urm\toare.Informa]ii despre abonamente:Telefon: 021-407.54.64; 021-407.54.65 E-mail: abonamente@adevarulholding.roCititorii din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., Pia]a Presei Libere nr.1, sector 1, Bucure[tiTelefon: (004021) 3187060, Fax: (004021) 3187020, e-mail: subscription1@rodipet.ro.Nume .................................................................................. Prenume ..................................................................................................Compania*.......................................................................... Cod Fiscal*...............................................................................................(*completa]i numai dac\ pl\titorul este o firm\)Str:............................................................. nr ........... bloc......... scara ......... etaj ......... ap ........ localitate......................................Jude]/sector ............................ cod po[tal ...................... telefon................................... e-mail........................................................Perioada de abonare 3 luni 6 luni 12 luniNum\r de abonamente contractate ...................... începând din luna...........................................................................................Am expediat c\tre SC Adev\rul Holding SRL, suma de ........................ lei cu mandat po[tal /OP nr......................................în cont RO81 ABNA 4100 2641 0028 5818, deschis la ABN AMRO BANK Centrala BUCURE{TI.Prin semnarea prezentului talon, `n conformitate cu Legea 677/2001, s`nt de acord s\ primesc informa]ii [i materialepromo]ionale de la publica]ia România literar\ [i partenerii s\i.Semn\tura..........................................................Românialiterar\Pre]ul unui abonament:- 3 luni - 28,40 lei- 6 luni - 56,00 lei-12 luni - 111,50 leiDirector distributie: Dana ZamfirTel: 021.407.54.57, 021-407.54.58Fax: (0004021) 318.22.04E-mail: dana.zamfir@adevarulholding.roPublicitate: Robert SchorrTel: 021-407.76.67E-mail: robert.schorr@adevarulholding.roDirector Abonamente: Carmen DincaTel.: 021-407.54.68, Fax: 021-407.54.67E-mail: carmen.dinca@adevarulholding.ro