Întâmpl`ri de la motela r t eUneori, dup\ absen]e pu]in mai lungi din ]ar\,acomodarea devine tot mai grea. A[a mi separe în ultimii ani. Haosul de aici, lipsaunui sistem, a legilor ferme, lipsa a<strong>cu</strong>t\de civiliza]ie, dialog [i predispozi]ia spreanarhie, minciun\, urît, aplecarea spredistruc]ie [i prea pu]in spre construc]ie,mi[toc\reala nesfîr[it\, zgomotul infernalpe care îl producem pentru nimic, lipsade respect pentru orice [i pentru oricine, m\ rog, nu vreaus\ alc\tuiesc aici o list\ exhaustiv\, tot ce v\ deranjeaz\în fiecare clip\ [i pe dumneavoastr\ m\ face s\ cred c\România nu exist\. Decît în capul nostru. Îmboln\vit deanormalitate. Aproape nimic din ce se petrece pe aici nuî[i g\se[te corespondent într-o lume normal\. Acolo, fiin]elece o populeaz\ se str\duiesc s\-[i vad\ decent de via]\[i, mai ales, s\ o tr\iasc\. Ca pe un dar. Aici, voca]iana]ional\ este de a o arunca în aer. De a o spulbera <strong>cu</strong> oricechip. Asta, s\ spunem, ar fi putut s\ fie, la urmaurmelor, o chestiune de op]iune individual\. Nu ne l\s\m,îns\, pîn\ nu facem aidoma [i <strong>cu</strong> vie]ile celor din jur. Totultrebuie tîrît în mocirla comun\ oribil mirositoare, înderizoriul absolut. Fiecare [tie orice, poate s\-[i dea <strong>cu</strong>p\rerea plin\ de aplomb despre orice, s\ se trag\ <strong>cu</strong> ceilal]ide br\cinari, s\-i terfeleasc\, s\ desfiin]eze m\sura bunuluisim][i [tacheta <strong>sub</strong> al c\rei nivel nu poate s\ coboarenici un fel de dis<strong>cu</strong>]ie. Niciunde. În lo<strong>cu</strong>rile civilizate depe planet\ exist\ un sistem prea bine reglat care nu permitealunec\ri peri<strong>cu</strong>loase. Iar oamenii, poate nu neap\rat maimeritorii, nu au încotro [i se supun. Noi tr\im în ]ara dincapul nostru. {i asta ne o<strong>cu</strong>p\ tot timpul, <strong>cu</strong>m spune cineva.Sînt [i unele vise care, transformate în realitate, întindpun]i c\tre maluri s\n\toase, normale, valoroase. În vismai exist\ arti[tii de toate felurile, scriitorii, muzicienii,matematicienii, cercet\torii, doctorii care î[i duc iluziile<strong>cu</strong> o for]\ incredibil\. Datorit\ lor nu te sim]i definitivsingur. Datorit\ lor exist\ bu<strong>cu</strong>ria mizei, a ceea ce esteconsistent. Datorit\ lor nu calc în gropi [i pot s\ observSoarele [i Luna.A[a s-a f\<strong>cu</strong>t c\ într-una din serile acestui început detoamn\ am v\zut, în vizit\ la Bu<strong>cu</strong>re[ti, un spectacol –„Geniul crimei“ de George F.Walker – al Teatrului 74 dinTîrgu-Mure[. Treaba asta minunat\ a fost orchestrat\ dedoi arti[ti pe care sînt sigur\ c\ nimeni nu i-a uitat, regizorulTheodor Cristian Popes<strong>cu</strong> [i actri]a Cristina Toma, înparteneriat <strong>cu</strong> Consiliul Artelor din Canada, ]ara unde eiau ales s\ tr\iasc\ de o vreme. De unde tocmai m\ întorceam[i eu, <strong>cu</strong> o zi înainte de reprezenta]ia lor. Lucrurile se leag\,cîteodat\, nu? Teatru 74 este un loc intim [i cochet, unspa]iu tandru fa]\ de arta pe care o g\zduie[te. Sînt [aptezeci[i patru de lo<strong>cu</strong>ri pentru spectatorii care doresc s\ acompaniezeaventura ini]iat\ de actorul Ni<strong>cu</strong> Mihoc a<strong>cu</strong>m ceva ani, deactri]a Monica Ristea, de al]i regizori [i actori tineri careîncearc\ s\ propun\ formule vii, de impact, spectacole decamer\ în care jo<strong>cu</strong>l celor de pe scen\ este punctulmajor de interes. Cred c\ Teatru 74, <strong>cu</strong> finan]are de laprim\ria local\ [i de unde se mai poate, f\r\ s\ ne cople[easc\<strong>cu</strong> produc]ii, aduce, din cînd în cînd, în aten]ie, spectacolepeste care nu se poate trece.Cum este [i „Geniul crimei“. Pe textul acestui dramaturgcanadian, având cot\ nu doar pe meleagurile domn<strong>iei</strong> sale,propus în premier\ la noi, tradus extrem de inspirat deTheodor Cristian Popes<strong>cu</strong> [i Cristina Toma, [i ei canadieniprin adop]ie. Piesa este foarte bine scris\, foarte binestructurat\, <strong>cu</strong> umor negru din bel[ug, <strong>cu</strong> replic\ clar\,care vine bine în gura [i în mintea actorului, f\r\filosofii absconse. Vorbind, în acela[i timp, despre filosofiaderizoriului, a întuneri<strong>cu</strong>lui vie]ii, a scenaritei, a singur\t\]ii[i angoaselor. George F.Wlaker are un ciclu de [ase texte,„Suburbian Motel Plays“, a c\ror ac]iune se petrece, ca[i în cazul nostru, într-o camer\ de hotel. Acolo se tr\ie[te„înghesuit“, pasional [i fic]ional [i tot acolo se moare,pre<strong>cu</strong>m [obolanii uci[i nu de flit, ci de realitatea cea maicrud\ [i imediat\. Faptele [i personajele se precipit\neîncetat, î[i intr\, abrupt, unii în povestea celorlal]i, producscenarii de film [i episoade a<strong>cu</strong>te de via]\, <strong>cu</strong> sau f\r\ voialor mereu, din a c\ror hiperalimentat\ imagina]ie se aleg<strong>cu</strong> [ifon\ri succesive [i, în cele din urm\, <strong>cu</strong> moartea.Intersec]ia de pove[ti, întîmplarea îns\[i au o natur\ umoral\,cinic\, pasional\, ]ipat\, în consecin]\, sau purtat\ înmurmurul unor [oapte din care se aude icnetul frustr\rilor[i al r\tarilor. Un fel de via]\ la care ader\ oamenii dinpies\. Furturi, r\piri, spargeri, planuri de crime, sentimentulde eroi – care nu-i p\r\se[te pe protagoni[ti – se zvîrcolescîn aceast\ poveste dramatic\ a lui George F.Walker. Cincimarginali se iau la trînt\ <strong>cu</strong> via]a [i, perdan]i <strong>cu</strong>m sînt,obi[nui]i <strong>cu</strong> asta, <strong>cu</strong> alte <strong>cu</strong>vinte, o pierd, în cele din urm\.Nu foarte complicat. Foarte tu[ant este tonul în care estescris\ piesa. Ameste<strong>cu</strong>l, pe muchie de <strong>cu</strong>]it, <strong>cu</strong> un umornegru ciudat, de cartier i-a[ spune, pigmentat de un soi de„inocen]\“, de o complicitate à la familia Adams, primitiv\,visceral\, contaminat\ de invazia decisiv\ a televizoruluiîn intimitate. Scenariile pe care le fac [i le desfac cei cinciîntr-o camer\ de hotel, în doar cîteva ore, urmeaz\ fic]iuneamodel,inspiratoare de pe mi<strong>cu</strong>l ecran. Cît de sordid\ arfi înc\perea, iar scenograful Andu Dumitres<strong>cu</strong> ne-opune la dispozi]ie vizual în toat\“splendoarea“ ei, televizorulnu lipse[te. Este interven]ia continu\ în via]a noastr\ [isemnul prezen]ei patologi<strong>cu</strong>lui. Victimele lui, ale maladivuluiacesta contaminant, sînt, în final, to]i cei cinci luzeri. Seviseaz\ eroi, gangsteri de prim\ mîn\, habar neavînd cinesînt în realitate. Fugind de ea, de ei, de ceilal]i, cei cincisînt victima propriului plan, absurd, paranoic. Frustr\rile[i revolta fiec\ruia, e[e<strong>cu</strong>l destinului personal disparîntr-o se<strong>cu</strong>nd\ în rafala gloan]elor. {obolani în via]\ [idincolo de ea.Cuceritor în acest spectacol este jo<strong>cu</strong>l actorilor. Pariulregizorului Theodor Cristian Popes<strong>cu</strong>. De[i de calibre [i<strong>cu</strong> experien]e diferite, cei cinci sînt la fel de grei pe scen\,la cî]iva metri de spectatori. Asta mi se pare, iar\[i, operforman]\. Monica Ristea este una dintre actri]elecare mai poart\, <strong>cu</strong> smerenie, spiritul întîlnirii <strong>cu</strong> Harag,cel pu]in în montarea lui testamentar\ <strong>cu</strong> „Livada de vi[ini“.Pricep tot mai greu, dac\ am priceput vreodat\, de ce actori<strong>cu</strong> har, destul de rari pe anumite regsitre, s\ spunem,sînt l\sa]i pe dinafar\, uita]i de regizori, prea pu]in folosi]i,prea pu]in v\zu]i. Monica Ristea este una dintre actri]elenoastre <strong>cu</strong> enorme disponibilit\]i, <strong>cu</strong> o rigoare aparte, <strong>cu</strong>haz, <strong>cu</strong> un dramatism emo]ionant, o partener\ excep]ional\.Am v\zut din nou toate astea a<strong>cu</strong>m, în „Geniul crimei“,unde o joac\ pe Shirley. Rela]ia <strong>cu</strong> Ni<strong>cu</strong> Mihoc este unaveche, solid\, pe care o urm\resc <strong>cu</strong> pl\cere [i interes decîte ori am ocazia. În Rolly, Mihoc coloreaz\ multe fa]eteale prost<strong>iei</strong>, ale îndobitocirii, ale unui tip de violen]\primitiv\ pe care [i-o autointituleaz\ f\r\ încetare nonviolen]\.{i atunci cînd î[i agreseaz\ fiul din te miri ce,[i atunci cînd face parte din planul unei crime, [i atuncicînd limbajul îi devoaleaz\ visceralitatea. Mi se pare, pescen\, punctul de echilibru pentru partenerii s\i [i, deopotriv\,cel care [tie s\ m\reasc\ ritmul, s\ controleze tensiuneadialogului, intensit\]ile pove[tii. Nu e simplu deloc. Darcînd ai al\turi actori ca Monica Ristea, Cristina Toma –proasp\t\, într-o form\ bun\, tonic\, <strong>cu</strong> mult haz în Amanda,personajul „diabolic“ [i revan[ard, o pl\cere s\ o rev\ddup\ atî]ia ani – C\t\lin Mîndru(Stevie) [i Theo Marton(Phillie)nu mai pare complicat. Pe cei doi actori tineri îi [tiuprea pu]in, dar m-am bu<strong>cu</strong>rat din plin de inteligen]a prezen]eilor aici, de m\sura <strong>cu</strong> care, condu[i de regizorulTheodor Cristian Popes<strong>cu</strong>, au g\sit tonul just al personajelor,al rela]iilor. A[tept s\-i v\d cît mai des [i tot foarte buni.Spectacolul acesta este unul de echip\ – lucru pe care a[tiut Theodor Cristian Popes<strong>cu</strong> mereu s\-l construiasc\– normal, care prinde direct [i imediat, care te face s\-]ialimentezi visele [i evad\rile de tot felul.Chiar [i în aceast\ ]ar\ care nu exist\ decît în capulnostru. •Teatrul 74: „Geniul crimei“ de George F.Walker.Traducere de Cristina Toma [i Theodor Cristian Popes<strong>cu</strong>.Regia:Theodor Cristian Popes<strong>cu</strong>. Scenografia:AnduDumitres<strong>cu</strong>. Distribu]ia: Ni<strong>cu</strong> Mihoc, Monica Ristea,Cristina Toma, C\t\lin Mîndru, Theo Marton.România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200723
Filmul lui Mungiu te ia pe nepreg\tite, este ca o lovitur\ de pumndin senin, ca o opera]ie f\r\ anestezie, nu vrea s\ demonstrezenimic [i nu vrea nici m\car s\ plac\, ba chiar pare construit înr\sp\r <strong>cu</strong> un spectator fin, pedant, obi[nuit <strong>cu</strong> trufandale.a r t eO lume minunat`în care ve]i g`si...: 4,3,2România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007Filmul lui Cristian Mungiu face parte dintr-un proiect mai vast, intitulatAmintiri din Epoca de Aur, adunînd o serie de întîmpl\ri f\r\ otrimitere direct\ la comunism ca sistem sau ideologie, acesta oferind doarun cadru de desf\[urare a ac]iunii. Aceast\ delimitare mi se pare extremde important\ pentru c\ ea urmeaz\ s\ fac\ diferen]a fa]\ de o alt\ seriede re<strong>cu</strong>per\ri a tre<strong>cu</strong>tului pe care le dator\m în special cinematograf<strong>iei</strong>germane. Filmul Good bye, Lenin! (2003) al lui Wolfgang Becker sau celal lui Florian Henckel von Donnersmarck, Das Leben der Andren(Via]a celorlal]i, 2006) sunt referin]e notabile în acest sens, într-o ]ar\unde acest <strong>cu</strong>rent este [i cel mai bine reprezentat nu numai în film, dar [i în proz\.Comunismul a devenit un fel de obiect ready-made, un obiect suprarealist, exotic,imposibil, iar poten]ialul s\u dramatic este exploatat din plin ajungînd pîn\ la excelentescenarii consumeriste în lumea reclamei pre<strong>cu</strong>m celebra „Senza]ii tari din 1964“ pentruciocolata ROM, a agen]<strong>iei</strong> McCann Erickson, cî[tig\toare a 5 premii EFFIE. (Pot s\pun pariu c\ nici unul din membrii agen]<strong>iei</strong> nu b\nuie[te cît de „tari“ puteau fi <strong>cu</strong>adev\rat senza]iile din 1964, ca s\ nu mai vorbim de cele din anii ’50!) De altfel, oparte din tinerii cinea[ti români au mizat pe acest filon [i au mizat bine. Spre exemplu,filmul lui C\t\lin Mitules<strong>cu</strong>, Cum mi-am petre<strong>cu</strong>t sfîr[itul lumii (2006) sau cele carese învîrt în jurul revolu]<strong>iei</strong> din Decembrie, - sau ce-o fi fost -, pre<strong>cu</strong>m A fost sau n-afost? (2006) al lui Corneliu Porumboiu sau Hîrtia va fi albastr\ (2006) a lui RaduMuntean au ob]inut nu doar premii importante la Cannes [i alte festivaluri, dar auînceput s\ prind\ la un public destul de dezabuzat de prea mult Home Cinema. A[ac\, filmul lui Mungiu nu vine din senin, drumul s\u a fost deschis de altele desprecomunism sau despre tranzi]ie, iar Marfa [i Banii (2001) al lui Cristi Puiu reprezint\începutul unui nou val, mizerabilist sau minimalist, inoveaz\ în ce prive[te modulde a filma. În mod cert, ceva îi separ\ pe tinerii cinea[ti de felul de a face film almaturilor, majoritatea acestora e[uînd trist dup\ Revolu]ie, [i, poate cel mai bun exemplude ratare complet\, sus]inut\ <strong>cu</strong> bani grei de CNC este nemuritorul Sergiu Nicolaes<strong>cu</strong>.Al]ii au mai încercat s\ mi[te ceva, pre<strong>cu</strong>m Radu Mih\ileanu <strong>cu</strong> Cel mai iubit dintrep\mînteni (1993) sau Nicolae M\rgineanu <strong>cu</strong> Undeva în est (1991), îns\ nici unulnu a reu[it s\ capteze singurul lucru de care cinematografia român\ avea nevoiedup\ o baie de rahat heirupisto-[antierist <strong>cu</strong> dramolete proletar-intelectuale [i metaforit\cît <strong>cu</strong>prinde: Autenticitatea. Mungiu ca [i colegii s\i de genera]ie au deschis cinematografulc\tre autenticitate, c\tre ciné-verité, eliminînd orice fel de filtru stilistic, orice artificiuretoric care ar fi pus surdin\ faptului de via]\. Filmul lui Mungiu te ia penepreg\tite, este ca o lovitur\ de pumn din senin, ca o opera]ie f\r\ anestezie, nuvrea s\ demonstreze nimic [i nu vrea nici m\car s\ plac\, ba chiar pare construit înr\sp\r <strong>cu</strong> un spectator fin, pedant, obi[nuit <strong>cu</strong> trufandale. Refuzul regizorului de adeschide o problematic\ ideologic\ poate fi mai bine în]eles în acest context al rat\riloranterioare, a unui anumit <strong>cu</strong>rent dominant <strong>cu</strong> privire la abordarea evenimentelor dedinainte de ’89 sau chiar a celor postdecembriste. Stau m\rturie filme pre<strong>cu</strong>m Patulconjugal (1993) al lui Mircea Danieliuc sau Hotel de lux (1992) al lui Dan Pi]a,filme alegorico-parabolico-simbolico-distopice relevînd un blocaj al cinea[tilor Epociide Aur. Mungiu las\ povestea s\ se spun\ singur\, astfel încît efectul ob]inut esteparadoxal. Nu realitatea faptului cotidian sare în ochi, ci o hiperrealitate a unei lumidemente definit\ drept normalitate, unde oroarea este înregistrat\ ca firesc ca faptcotidian. Mungiu a definit poate cel mai bine sistemul comunist, totalitar într-un feloblic, ocolindu-l ca <strong>sub</strong>iect în sine. Despre ce este vorba? O student\, G\bi]a (LauraVasiliu) r\mîne îns\rcinat\ [i se decide destul de tîrziu s\ fac\ un avort. ÎnRepublica Socialist\ România avortul fusese interzis prin lege, prin Decretul 770/1966,iar realizarea sa, altfel decît în condi]ii <strong>cu</strong> totul excep]ionale era pedepsit\ drastic,politica de stat vizînd astfel sporirea natalit\]ii în regim de urgen]\. Otilia (AnamariaMarinca), prietena [i colega de camer\ a G\bi]ei se decide s\ o ajute, fetele au apelatla o persoan\ avizat\, un anumit Bebe (Vlad Ivanov), contactat în condi]ii demaxim\ confiden]ialitate. Numai c\, a[a <strong>cu</strong>m se întîmpl\ de obicei, nu totul func]ioneaz\conform planului. Din clauza de conspirativitate face parte [i alegerea hoteluluiunde trebuie s\ se desf\[oare întreaga opera]iune, hotel unde Otilia nu mai g\se[tecamere, fiind rezervate unor tovar\[i veni]i la o [edin]\ de partid. Nemul]umirea luiBebe cre[te exponen]ial atunci cînd începe tranzac]ia [i fetele nu în]eleg c\ platasolicitat\ de Bebe nu este în bani, ci în ...natur\. Otilia se conformeaz\ cererii pentruca Bebe s\ fac\ avortul. Otilia este a[teptat\ la aniversarea unei vîrste frumoase amamei prietenului ei, student, c\ruia trebuie s\-i as<strong>cu</strong>nd\ motivul real aldifi<strong>cu</strong>lt\]ilor ei financiare [i se prezint\ la o petrecere la care iau parte colegi de breasl\,majoritatea medici [i unde fata este silit\ s\ fac\ frumos. Trebuie s\ p\r\seasc\ în grab\petrecerea, dup\ o dis<strong>cu</strong>]ie pentru care prietenul ei nu este preg\tit [i se întoarce pentrua rezolva o ultim\ problem\, abandonarea fetusului expulzat în baie pe pardoseal\.Dup\ o <strong>cu</strong>rs\ halucinant\ în bezna cartierului muncitoresc, în pericol de a fi oricîndjefuit\ [i violat\, Otilia arunc\ avortonul de la etajul 10 într-o ghen\, dup\ sfatul„medi<strong>cu</strong>lui“ mamo[, [i se întoarce la hotel unde o g\se[te pe G\bi]a la mas\ [i undeia decizia de a nu mai vorbi niciodat\ despre <strong>sub</strong>iectul acelei nop]i. Ce-ar mai fi despus? •(va urma)244 luni, 3 s\pt\mîni [i 2 zile (2007); Regia: Cristian Mungiu; Gen:Dram\; În rolurile principale: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu,Vlad Ivanov; Premiera în România: 14.09.2007;Produs de: MobraFilms.