Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

Filmul lui Mungiu te ia pe nepreg\tite, este ca o lovitur\ de pumndin senin, ca o opera]ie f\r\ anestezie, nu vrea s\ demonstrezenimic [i nu vrea nici m\car s\ plac\, ba chiar pare construit înr\sp\r cu un spectator fin, pedant, obi[nuit cu trufandale.a r t eO lume minunat`în care ve]i g`si...: 4,3,2România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007Filmul lui Cristian Mungiu face parte dintr-un proiect mai vast, intitulatAmintiri din Epoca de Aur, adunînd o serie de întîmpl\ri f\r\ otrimitere direct\ la comunism ca sistem sau ideologie, acesta oferind doarun cadru de desf\[urare a ac]iunii. Aceast\ delimitare mi se pare extremde important\ pentru c\ ea urmeaz\ s\ fac\ diferen]a fa]\ de o alt\ seriede recuper\ri a trecutului pe care le dator\m în special cinematografieigermane. Filmul Good bye, Lenin! (2003) al lui Wolfgang Becker sau celal lui Florian Henckel von Donnersmarck, Das Leben der Andren(Via]a celorlal]i, 2006) sunt referin]e notabile în acest sens, într-o ]ar\unde acest curent este [i cel mai bine reprezentat nu numai în film, dar [i în proz\.Comunismul a devenit un fel de obiect ready-made, un obiect suprarealist, exotic,imposibil, iar poten]ialul s\u dramatic este exploatat din plin ajungînd pîn\ la excelentescenarii consumeriste în lumea reclamei precum celebra „Senza]ii tari din 1964“ pentruciocolata ROM, a agen]iei McCann Erickson, cî[tig\toare a 5 premii EFFIE. (Pot s\pun pariu c\ nici unul din membrii agen]iei nu b\nuie[te cît de „tari“ puteau fi cuadev\rat senza]iile din 1964, ca s\ nu mai vorbim de cele din anii ’50!) De altfel, oparte din tinerii cinea[ti români au mizat pe acest filon [i au mizat bine. Spre exemplu,filmul lui C\t\lin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfîr[itul lumii (2006) sau cele carese învîrt în jurul revolu]iei din Decembrie, - sau ce-o fi fost -, precum A fost sau n-afost? (2006) al lui Corneliu Porumboiu sau Hîrtia va fi albastr\ (2006) a lui RaduMuntean au ob]inut nu doar premii importante la Cannes [i alte festivaluri, dar auînceput s\ prind\ la un public destul de dezabuzat de prea mult Home Cinema. A[ac\, filmul lui Mungiu nu vine din senin, drumul s\u a fost deschis de altele desprecomunism sau despre tranzi]ie, iar Marfa [i Banii (2001) al lui Cristi Puiu reprezint\începutul unui nou val, mizerabilist sau minimalist, inoveaz\ în ce prive[te modulde a filma. În mod cert, ceva îi separ\ pe tinerii cinea[ti de felul de a face film almaturilor, majoritatea acestora e[uînd trist dup\ Revolu]ie, [i, poate cel mai bun exemplude ratare complet\, sus]inut\ cu bani grei de CNC este nemuritorul Sergiu Nicolaescu.Al]ii au mai încercat s\ mi[te ceva, precum Radu Mih\ileanu cu Cel mai iubit dintrep\mînteni (1993) sau Nicolae M\rgineanu cu Undeva în est (1991), îns\ nici unulnu a reu[it s\ capteze singurul lucru de care cinematografia român\ avea nevoiedup\ o baie de rahat heirupisto-[antierist cu dramolete proletar-intelectuale [i metaforit\cît cuprinde: Autenticitatea. Mungiu ca [i colegii s\i de genera]ie au deschis cinematografulc\tre autenticitate, c\tre ciné-verité, eliminînd orice fel de filtru stilistic, orice artificiuretoric care ar fi pus surdin\ faptului de via]\. Filmul lui Mungiu te ia penepreg\tite, este ca o lovitur\ de pumn din senin, ca o opera]ie f\r\ anestezie, nuvrea s\ demonstreze nimic [i nu vrea nici m\car s\ plac\, ba chiar pare construit înr\sp\r cu un spectator fin, pedant, obi[nuit cu trufandale. Refuzul regizorului de adeschide o problematic\ ideologic\ poate fi mai bine în]eles în acest context al rat\riloranterioare, a unui anumit curent dominant cu privire la abordarea evenimentelor dedinainte de ’89 sau chiar a celor postdecembriste. Stau m\rturie filme precum Patulconjugal (1993) al lui Mircea Danieliuc sau Hotel de lux (1992) al lui Dan Pi]a,filme alegorico-parabolico-simbolico-distopice relevînd un blocaj al cinea[tilor Epociide Aur. Mungiu las\ povestea s\ se spun\ singur\, astfel încît efectul ob]inut esteparadoxal. Nu realitatea faptului cotidian sare în ochi, ci o hiperrealitate a unei lumidemente definit\ drept normalitate, unde oroarea este înregistrat\ ca firesc ca faptcotidian. Mungiu a definit poate cel mai bine sistemul comunist, totalitar într-un feloblic, ocolindu-l ca subiect în sine. Despre ce este vorba? O student\, G\bi]a (LauraVasiliu) r\mîne îns\rcinat\ [i se decide destul de tîrziu s\ fac\ un avort. ÎnRepublica Socialist\ România avortul fusese interzis prin lege, prin Decretul 770/1966,iar realizarea sa, altfel decît în condi]ii cu totul excep]ionale era pedepsit\ drastic,politica de stat vizînd astfel sporirea natalit\]ii în regim de urgen]\. Otilia (AnamariaMarinca), prietena [i colega de camer\ a G\bi]ei se decide s\ o ajute, fetele au apelatla o persoan\ avizat\, un anumit Bebe (Vlad Ivanov), contactat în condi]ii demaxim\ confiden]ialitate. Numai c\, a[a cum se întîmpl\ de obicei, nu totul func]ioneaz\conform planului. Din clauza de conspirativitate face parte [i alegerea hoteluluiunde trebuie s\ se desf\[oare întreaga opera]iune, hotel unde Otilia nu mai g\se[tecamere, fiind rezervate unor tovar\[i veni]i la o [edin]\ de partid. Nemul]umirea luiBebe cre[te exponen]ial atunci cînd începe tranzac]ia [i fetele nu în]eleg c\ platasolicitat\ de Bebe nu este în bani, ci în ...natur\. Otilia se conformeaz\ cererii pentruca Bebe s\ fac\ avortul. Otilia este a[teptat\ la aniversarea unei vîrste frumoase amamei prietenului ei, student, c\ruia trebuie s\-i ascund\ motivul real aldificult\]ilor ei financiare [i se prezint\ la o petrecere la care iau parte colegi de breasl\,majoritatea medici [i unde fata este silit\ s\ fac\ frumos. Trebuie s\ p\r\seasc\ în grab\petrecerea, dup\ o discu]ie pentru care prietenul ei nu este preg\tit [i se întoarce pentrua rezolva o ultim\ problem\, abandonarea fetusului expulzat în baie pe pardoseal\.Dup\ o curs\ halucinant\ în bezna cartierului muncitoresc, în pericol de a fi oricîndjefuit\ [i violat\, Otilia arunc\ avortonul de la etajul 10 într-o ghen\, dup\ sfatul„medicului“ mamo[, [i se întoarce la hotel unde o g\se[te pe G\bi]a la mas\ [i undeia decizia de a nu mai vorbi niciodat\ despre subiectul acelei nop]i. Ce-ar mai fi despus? •(va urma)244 luni, 3 s\pt\mîni [i 2 zile (2007); Regia: Cristian Mungiu; Gen:Dram\; În rolurile principale: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu,Vlad Ivanov; Premiera în România: 14.09.2007;Produs de: MobraFilms.