Poezii deELIO PECORAau sfâr[it însp\imânta]i de Huni,mul]imi de sclavi au dat deizvoare de ap\ vierm\noas\,femei în zdren]e au plâns,le-au plâns pe reginele-n mantii de m\tase.Achile ie[í din cortca s\-[i r\zbune prietenul ucisde un erou mai mult nesigur decât crud,Penelopa î[i destr\m\ pânzaca s\ nu coboare [i s\ se hot\rasc\,Hamlet <strong>cu</strong>get\ <strong>cu</strong> umbrele,Faust î[i alese clipa gre[it\.Eu, în ce m\ prive[te,stau îmbr\cat în haine întunecate[i a[tept telefonul care s\-mi amâneproblema pe mâine.***m e r i d i a n ede uneltiri, de vr\ji,[i pe care-l chemai plângând,cine a râs [i a disp\rut).Se opresc în sfâr[itîn camera mea umbroas\,î[i suprapun chipurile,nedeslu[ite sunt vocile,la prudenta-mi rechemarer\spund chemând,din dorin]a mea adunateapar din nou.Se-ntorc în misterniciodat\ <strong>cu</strong>-adev\rat atinse- <strong>cu</strong> ele-am fost cel care ierim-am învârtit în ]arcînnodând <strong>cu</strong>vintede <strong>cu</strong>vinte învins.N\s<strong>cu</strong>t în 1936 în Sardinia, Elio Pecora, care tr\ie[teîn pezent la Roma, s-a impus în ultimele vreo patrudecenii printre poe]ii italieni cei mai aprecia]i. Autoral mai multor volume de versuri, de la La chiave divetro - Cheia de sticl\ (1970), Motivetto (1978), laL’occhio mai sazio - Ochiul niciodat\ s\tul (1985)sau Interludio – (1985), poetul se exprim\ într-undis<strong>cu</strong>rs de o remarcabil\ limpiditate [i simplitate,în care nota]ia faptului de via]\ imediat se asociaz\expresiv <strong>cu</strong> referin]a <strong>cu</strong>ltural\. Un univers der\sfrângeri în oglind\, de evanescen]e [i impresiifugitive traduce sentimentul unei anumite precarit\]ia existen]ei, al unei frustr\ri a <strong>sub</strong>iectului aflat întrotensiune lipsit\, totu[i, de striden]e, <strong>cu</strong> timpuls\u. Timp, mai degrab\, al „lipsei“ [i al „absen]ei“,dincolo de invazia furioas\ a evenimentelor mari [imici, îndemnând la un soi de distan]are [i de rezerv\elegiac\. «Blânde]ea» [i discre]ia versurilor sale,remarcate de comentatori, conserv\, îns\, în staraturilede profunzime ale viziunii, o încordare re]inut\, oenergie decep]ionat\ a interoga]<strong>iei</strong>. Poemeleaproximate aici în române[te au fost alese din<strong>cu</strong>legerea antologic\ Poesie 1975-1995, tip\rit\pân\ a<strong>cu</strong>m în trei edi]ii la «Emporia» din Roma.Elio Pecora este [i autorul unei biografii a poetuluiSandro Penna (1984) [i al câtorva volume de proz\.A publicat [i o Antologie a poe]ilor italieni din secolulXX (1990). Este foarte prezent în cele mai importanteperiodice italiene ale momentului.***Totul s-a întâmplat :poarta p\truns\, sigiliile rupte,pupilele surprinse în oglind\,perchezi]ionate camera, sertarele,scrutate de la fereastr\strada [i r\scrucea,proiectat\ ie[irea,apoi sunetul amor]it,visele încâlcite,trezirea.Totul s-a întâmplat.nu altceva decât aceast\ veghe,decât nesfâr[ita în[iruirea motivelor lipsei.***Etruscii l\sar\ morminte zugr\viteîn cet\]i [terse,îngâmfa]ii RomaniTrupul îmi e n\p\dit –oase, m\runtaie,vene, artere –de miloane de viermi.Gânduri care nu-s gânduri,se urm\resc, se încer<strong>cu</strong>iesc:Oblomov, dintre perne,<strong>cu</strong>ltiv\ p\mânturi de absen]\.NARCISS\ m\ complac în îmbulzeala asta de nemul]umi]i,într-o vreme de furii, de fr\mânt\ri,într-o gr\mad\ de gre[eli, de tulbur\ri de vedere.Casa un ]arc, o vizuin\,dorm <strong>cu</strong> u[a-n<strong>cu</strong>iat\,m\ trezesc din vise-amenin]\toare.Ora[ul un labirint, ridicat pe noroi,asediat de gunoaie, m\re]ie g\urit\de o mul]ime de furnici.S\ m\ complac [tiind c\ voi fi nevoit s\ mor,s\ m\ evapor într-o ultim\ suflare.S\ merg în zilele lumiic\tre pr\p\stiile de nelini[te.S\ r\mân pentru oboseli mig\loase(<strong>cu</strong> chipul <strong>cu</strong>r\]at de sudoare,m\ chem între atâ]ia,necontenit spunându-mic\ nepl\cerea nu-i definitiv\[i c\ merit\ s\ a[tep]i aicipornirea spre alte drumuri).O veghe, un vis [i se r\stoarn\,se schimb\ gesturi [i mirosuri în putrezinde carcase.Nu <strong>cu</strong>nosc leac pentru limpezit ochii,pentru dezlegat picioarele. Durerea-i o cea]\în care m\ pierd [i-a]ipesc.Strig, a<strong>cu</strong>z, m\sor. M\ am\gesc c\ sunt nedeslu[it.Moartea prin ap\ e-un început.EPIFANIIVin umbre ce se-apropie atente,urc\-o mul]ime, chiar cele nechemate.(Pe care dintre ele le-am iubit, care m\ iubir\,[i cine-mi spuse: „S\ mergem“, <strong>cu</strong>i i-am r\spuns:„Mereu“,pe cine-am p\r\sit, într-un târziu, m\ p\r\si cine,<strong>cu</strong> cine-am par<strong>cu</strong>rs o strad\, a <strong>cu</strong>i voce am a[teptat-o[i cine tre<strong>cu</strong>-n goan\ prin zilele mele?)(De la mul]i a[teptai vecin\t\]i, de la mul]i un r\zboi,celor ce-mi fur\ mai apropia]i le-am cerut moartea,atât mi-era de foame s\-i [tiu de fa]\.Cu to]i am f\<strong>cu</strong>t un drums<strong>cu</strong>rt, ne-ncheiat,<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>i nelini[tea unora,ura altora,pentru al]ii am înv\]at un tre<strong>cu</strong>tLUI EUGENIO MONTALEDin strada Bigli, negându-te nemuritorule,între un râs batjocoritor [i o amintire dulce-amar\,nu neglijezi prezentulsingurul etern care valoreaz\;cetei c\runte-a celor devota]iîi la[i s\-]i sigileze hârtiileîn c\r\mizi concave, în clondirece se ivesc din bulboanele viitorului:unde vei fi alesul martoral unui secol de-absen]e,al semnalelor dificile ale nimi<strong>cu</strong>lui.***De nem\suratul bine,ce-vencineaz\ dou\ suflete [i le deschideîn\untrul a dou\ trupuri nelini[tite care se caut\,ne uime[te pe amândoica o nimicire.[i m\ chemi pe nume[i pe nume te chempoate pentru ca miracolul s\ ne apar]in\nou\ care suntem,nou\ care r\mânem.***Ai visat c\ ]i se-neca pisica.E diminea]\ pe mun]i, în odaiepi<strong>cu</strong>r\ un soare proasp\t, m\-ntrebi:(ezi]i la-nceput, î]i prive[ti mâinileu[oare, <strong>sub</strong>]iri ca frunza sau sticla,a[tept pu]in nelini[tit, î]i surâd)„A<strong>cu</strong>m, promite-mi s\ fii etern“.Vocea ta pretinde-un r\spuns.Eu spun: „Etern e ce tr\im a<strong>cu</strong>m“.,spun c\ te-atac\ fantasmedesenate în mijlo<strong>cu</strong>l bu<strong>cu</strong>r<strong>iei</strong>.Dar în vorbele mele-i moarteace ne a[teapt\, s<strong>cu</strong>rtimea vremiice ne-a fost dat\ într-o nel\murit\ m\sur\,e pasiunea ce nu [tie s\ durezedincolo de abia auzita b\taie a inimii,este înfrângerea [i, chiar în aceasta, binelede-a r\mâne în soarele dimine]ii,de-a str\bate strâns al\turateora anotimpului [i soarta.Traducere [i prezentare deIon POP27România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007
Max Scheler a reu[it s\ stârneasc\ interesîn toate mediile, devenind, al\turi deTeilhard de Chardin, unul din numelecele mai citate chiar [i în antropozofie.m e r i d i a n eRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200728Iubire [i resentimentMax Scheler a fost o bun\ perioad\unul dintre cei mai citi]i filosofi dinsecolul al XX-lea. Asocierilesurprinz\toare, analiza profund\,mai ales în psihologie, comentariileasupra filozof<strong>iei</strong> relig<strong>iei</strong> (Vom Ewigenim Menschen) [i, în ultima parte avie]ii, un fel de panteism mistic [ide saint-simonism conceput în modspiritualist-sociologic, toate aceste calit\]i i-au adusdin plin popularitatea. Dezvoltând, pe de o parte, ocarier\ de profesor universitar tradi]ionalist, mo[tenirepe linia educa]<strong>iei</strong> primite de la tat\l s\u lutheran, iarpe de alta <strong>cu</strong>ltivându-[i dorin]a de a pune într-un limbajsimplu [i viu concep]ia sa asupra valorilor [i sentimentelor,inclusiv a iubirii (urmare a convertirii la catolicism),Max Scheler a reu[it s\ stârneasc\ interes în toatemediile, devenind, al\turi de Teilhard de Chardin, unuldin numele cele mai citate chiar [i în antropozofie. Ceipreo<strong>cu</strong>pa]i de spectrul con[tiin]ei, mil\, drumul c\tresine, „philosophia perennis“, tradi]iile de în]elepciune,„transhumanismul“ [i alte teme ale antropozof<strong>iei</strong>teozofice au f\<strong>cu</strong>t din testamentul spiritual al luiScheler, Die Stellung des Menschen im Kosmos, 1928,un adev\rat manifest. Nu în ultimul rând, Papa Paulal II-lea [i-a declarat constant interesul pentru acesta– de altfel, Karol Wojtyla [i-a sus]inut teza de doctoratîn 1954 <strong>cu</strong> O evaluare a posibilit\]ii de a construi oetic\ cre[tin\ pe baza sistemului lui Max Scheler.Omul resentimentului face parte din scrierile legatede aproape uitata „filozofie a vie]ii“, Lebensphilosophie– care a fost, într-o vreme – pân\ la puternicele contest\ridin partea Cer<strong>cu</strong>lui de la Viena - cel mai influent <strong>cu</strong>rentfilozofic german în secolul al XX-lea. Incitarea tematic\a fost desigur determinat\ de nietzscheana „psihologiea resentimentului“ (în Genealogie der Moral, Willezur Macht): analiza acestui sentiment de r\zbunarelegat de gelozie [i invidie, sentiment de ur\ [i repro[fa]\ de cineva care face ceva ce resentimentarului nu-ie posibil s\ fac\. Ar fi vorba, deci, de r\zbunareaimaginar\ a celor c\rora le e interzis\ reac]ia prinac]iune, morala scalvului fiind prin excelen]\ constituit\de resentiment.Cuvântul, impus de Nietzsche ca terminus techni<strong>cu</strong>s,a fost încet\]enit în german\ <strong>cu</strong> pronun]ie francez\,Ressentiment (“pentru c\ n-am reu[it s\-l traducem îngerman\“). Scheler îl define[te astfel: „Experien]aretr\it\ a unei anume replici emo]ionale date <strong>cu</strong>iva,replic\ datorit\ c\reia acea emo]ie cap\t\ o profunzimesporit\, coborând în centrul personalit\]ii; odat\ <strong>cu</strong>aceasta, emo]ia se îndep\rteaz\ de zona în care seexprim\ [i ac]ioneaz\ individul“. „E o retr\ire a emo]<strong>iei</strong>– o repetare a sentimentului, un re-sentiment. Pe dealt\ parte, <strong>cu</strong>vântul spune c\ avem de a face <strong>cu</strong> o însu[irenegativ\ a acestei emo]ii, deci o tr\ire ostil\“.Cercetând fenomenologia [i sociologia resentimentului,Scheler constat\ c\ afirma]ia lui Nietzsche „potrivitc\reia morala cre[tin\ [i în special iubirea cre[tin\reprezint\ cea mai aleas\ floare a resentimentului“,avea s\ se dovedeasc\ fals\. „Resentimentul e oautointoxicare sufleteasc\ ale c\rei cauze [i consecin]esunt foarte precise. El este o atitudine psihic\ de durat\[i ia na[tere din pricina desc\rc\rii anumitor emo]ii [iafecte care sunt normale în sine [i care apar]in fonduluinaturii umane; ea determin\ unele atitudini dedurat\ fa]\ de anumite tipuri de valori iluzorii [i deMax Scheler Omul resentimentului Traduceredin german\ de Radu Gabriel Pârvu. EdituraHumanitas, Bu<strong>cu</strong>re[ti 2007judec\]i de valoare corespunz\toare acestora. Emo]iile[i afectele avute aici în vedere în primul rând sunturm\toarele: sentimentul [i impulsul r\zbun\rii, ura,r\utatea, invidia, pizma, perfidia“.Mergând pe urmele lui Kierkegaard în ceea ceprive[te teoria moralelor diferite ( „de pild\, greciisunt lipsi]i de o civiliza]ie tehnic\ nu pentru c\ nuau fost deloc capabili sau nu au fost «înc\» în stare dea[a ceva, ci pentru c\ nu au vrut s-o realizeze, întrucâto civiliza]ie tehnic\ nu era în spiritual regulilor prioritarecare constituiau «morala» lor.“), Scheler observ\ c\în istoria Europei „resentimentul a avut o înrâurireuimitoare aspra edific\rii moralelor“ [i crede c\ Revolu]iaFrancez\, respectiv morala burghez\ modern\, î[i arer\d\cinile în resentiment.În sfera moralei cre[tine, iubirea, „care ferice[temai mult decât orice ra]iune“ (Augustin), devine „ointen]ie spiritual\ supranatural\, care încalc\ [i anuleaz\orice legitate a vie]ii instinctelor naturale, de exempluura împotriva du[manilor, r\zbunarea [i preten]ia derevan[\; ea trebuie s\-l pun\ pe om într-o situa]ieexisten]ial\ <strong>cu</strong> totul nou\“. În timp ce pentru anticiiubirea era „doar un principiu dinamic, inerent universului[i care pune în mi[care marile «agonale» ale lucrurilorpentru divinitate“, în concep]ia cre[tin\ are loc r\sturnareatendin]ei iubirii. „Aici este lovit\ în fa]\, <strong>cu</strong> arogan]\,axioma greceasc\ a iubirii, potrivit c\reia aceasta esteo aspira]ie a inferiorului spre superior. A<strong>cu</strong>m, dimpotriv\,iubirea trebuie dovedit\ tocmai prin faptul c\ ceeace este nobil se apleac\, se coboar\ spre cel ignobil,cel s\n\tos c\tre cel bolnav, bogatul spre s\rac, frumosulspre cel hâd, omul bun [i <strong>cu</strong>vios spre cel r\u [i comun,Mesia c\tre vame[i [i p\c\to[i – iar aceasta f\r\ teamaantic\ de a pierde procedând astfel [i de a deveni larându-i ignobil, ci <strong>cu</strong> convingerea specific\ evlavio[ilorc\ va dobândi bunul suprem [i c\ va deveni asemenealui Dumnezeu prin acest act al aplec\rii, prin acceptareadegrad\rii [i prin pierderea de sine“. În lo<strong>cu</strong>l ve[ni<strong>cu</strong>luiprim-mi[c\tor al lumii apare creatorul care a creat diniubire.Poate cele mai interesante pagini care s-au scrisdespre Resentimentul [i iubirea de oameni în epocamodern\, despre „iubirea universal\ de oameni“ saudespre resentiment [i alte muta]ii valorice în moralamodern\ pot fi citite în cartea lui Scheler. Resentimentulare o ac]iune falsificatoare asupra altor trei elementede baz\ ale moralei moderne (valoarea a ceea ce estedobândit prin munc\ proprie, <strong>sub</strong>iectivizarea valorilor[i în\l]area valorii utilit\]ii deasupra valorii vie]ii îngeneral).„Este esen]ial s\ constat\m c\ morala modern\se bazeaz\, în toate principiile ei, pe atitudinea deneîncredere principial\ între oameni în general, avândîn vedere îndeosebi valorile lor morale. Aceast\neîncredere atât de înrudit\ <strong>cu</strong> resentimentul a adus<strong>cu</strong> sine individualismul moral modern [i t\g\duireaprincipiului solidarit\]ii“. Teoria modern\ a egalit\]iieste, conchide Scheler, un evident produs al resentimentului.Tot în linie kierkegaardian\ sunt teoriile lui Schelerasupra utilului [i pl\<strong>cu</strong>tului, valorii utilit\]ii [ivalorii vie]ii. „A devenit o regul\ prioritar\ amoralei moderne aceea c\ munca util\ ar fi maibun\ decât savurarea pl\<strong>cu</strong>tului. Aici se manifest\ unascetism specific modern, str\in deopotriv\ antichit\]ii[i evului mediu, un ascetism ale c\rui for]e motriceconstituie o component\ esen]ial\ a energiilor interioarecare au dus la dezvoltarea capitalismului modern. Într-unanumit sens, acest ascetism reprezint\ exact opusulunei alte forme de via]\ «ascetic\», anume al celeievanghelice, care avea drept scop tocmai o poten]area func]iilor vie]ii, [i, prin aceasta, o sporire a capacit\]iide savurare“. Scheler este convins c\ r\sturnarea ceamai profund\ a ierarh<strong>iei</strong> valorilor, adus\ <strong>cu</strong> sine demorala modern\, este <strong>sub</strong>ordonarea valorilor vie]ii dec\tre valorile utilit\]ii - <strong>sub</strong>ordonarea „nobilului“ dec\tre „util“. „Exteriorizarea politico-economic\ aacelei muta]ii a valorilor... î[i are temeiul atât înr\bufnirea resentimentului a<strong>cu</strong>mulat în perioadele uneicârmuiri preponderent autoritare a vie]ii, cât [i înextinderea [i victoria valorilor acestuia“. Astfel,industria[ii care au acces la putere în stat ajung s\influen]eze [i selec]ia produselor <strong>cu</strong>lturii spirituale,„morala“ în genere. St\pânirea de sine devine „unsimplu mijloc de a avea succes în afaceri“, fidelitatea„devine simpla disponibilitate de a respecta practicni[te promisiuni [i contracte“ etc.Dup\ Scheler, conceptul de resentiment a fostaprofundat de Gilles Deleuze [i René Girard, careau conchis c\ toate „ideologiile anti“ (comunism,antisemitism etc.) se bazeaz\ pe resentiment. Celmai recent schelerian, Marc Angenot, (Ideologiileresentimentului, 1996) define[te resentimentul ca peo a<strong>cu</strong>mulare de sup\r\ri [i un voluntarism „a c\ruiproliferare alimenteaz\ diversele forme de discriminare[i conflictualit\]i sociale“. Iar în România, cred c\ [icartea lui Gabriel Liiceanu, Despre ur\, poate ficitit\ în aceast\ linie.Traducerea datorat\ lui Radu Gabriel Pârvu e corect\,pl\<strong>cu</strong>t\ [i fluent\. Genera]ia tân\r\ are a<strong>cu</strong>m un num\rimpresionant de buni traduc\tori de filozofie dingerman\, Bogdan Minc\, Sorin Lavric, C\t\lin Cioab\,Ioana Pârvules<strong>cu</strong>, Hora]iu De<strong>cu</strong>ble, Claudiu Baciu,Lucia Nicolau, Carmen Ilies<strong>cu</strong>, Drago[ Popes<strong>cu</strong> [i al]ii– nu doar germani[ti, nu doar filozofi sau scriitori,ci parteneri pe m\sura textelor abordate. E un fenomeninteresant [i am putea chiar trage concluzia unuireviriment al interesului pentru <strong>cu</strong>ltura german\.Grete TARTLER