Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

Poezii deELIO PECORAau sfâr[it însp\imânta]i de Huni,mul]imi de sclavi au dat deizvoare de ap\ vierm\noas\,femei în zdren]e au plâns,le-au plâns pe reginele-n mantii de m\tase.Achile ie[í din cortca s\-[i r\zbune prietenul ucisde un erou mai mult nesigur decât crud,Penelopa î[i destr\m\ pânzaca s\ nu coboare [i s\ se hot\rasc\,Hamlet cuget\ cu umbrele,Faust î[i alese clipa gre[it\.Eu, în ce m\ prive[te,stau îmbr\cat în haine întunecate[i a[tept telefonul care s\-mi amâneproblema pe mâine.***m e r i d i a n ede uneltiri, de vr\ji,[i pe care-l chemai plângând,cine a râs [i a disp\rut).Se opresc în sfâr[itîn camera mea umbroas\,î[i suprapun chipurile,nedeslu[ite sunt vocile,la prudenta-mi rechemarer\spund chemând,din dorin]a mea adunateapar din nou.Se-ntorc în misterniciodat\ cu-adev\rat atinse- cu ele-am fost cel care ierim-am învârtit în ]arcînnodând cuvintede cuvinte învins.N\scut în 1936 în Sardinia, Elio Pecora, care tr\ie[teîn pezent la Roma, s-a impus în ultimele vreo patrudecenii printre poe]ii italieni cei mai aprecia]i. Autoral mai multor volume de versuri, de la La chiave divetro - Cheia de sticl\ (1970), Motivetto (1978), laL’occhio mai sazio - Ochiul niciodat\ s\tul (1985)sau Interludio – (1985), poetul se exprim\ într-undiscurs de o remarcabil\ limpiditate [i simplitate,în care nota]ia faptului de via]\ imediat se asociaz\expresiv cu referin]a cultural\. Un univers der\sfrângeri în oglind\, de evanescen]e [i impresiifugitive traduce sentimentul unei anumite precarit\]ia existen]ei, al unei frustr\ri a subiectului aflat întrotensiune lipsit\, totu[i, de striden]e, cu timpuls\u. Timp, mai degrab\, al „lipsei“ [i al „absen]ei“,dincolo de invazia furioas\ a evenimentelor mari [imici, îndemnând la un soi de distan]are [i de rezerv\elegiac\. «Blânde]ea» [i discre]ia versurilor sale,remarcate de comentatori, conserv\, îns\, în staraturilede profunzime ale viziunii, o încordare re]inut\, oenergie decep]ionat\ a interoga]iei. Poemeleaproximate aici în române[te au fost alese dinculegerea antologic\ Poesie 1975-1995, tip\rit\pân\ acum în trei edi]ii la «Emporia» din Roma.Elio Pecora este [i autorul unei biografii a poetuluiSandro Penna (1984) [i al câtorva volume de proz\.A publicat [i o Antologie a poe]ilor italieni din secolulXX (1990). Este foarte prezent în cele mai importanteperiodice italiene ale momentului.***Totul s-a întâmplat :poarta p\truns\, sigiliile rupte,pupilele surprinse în oglind\,perchezi]ionate camera, sertarele,scrutate de la fereastr\strada [i r\scrucea,proiectat\ ie[irea,apoi sunetul amor]it,visele încâlcite,trezirea.Totul s-a întâmplat.nu altceva decât aceast\ veghe,decât nesfâr[ita în[iruirea motivelor lipsei.***Etruscii l\sar\ morminte zugr\viteîn cet\]i [terse,îngâmfa]ii RomaniTrupul îmi e n\p\dit –oase, m\runtaie,vene, artere –de miloane de viermi.Gânduri care nu-s gânduri,se urm\resc, se încercuiesc:Oblomov, dintre perne,cultiv\ p\mânturi de absen]\.NARCISS\ m\ complac în îmbulzeala asta de nemul]umi]i,într-o vreme de furii, de fr\mânt\ri,într-o gr\mad\ de gre[eli, de tulbur\ri de vedere.Casa un ]arc, o vizuin\,dorm cu u[a-ncuiat\,m\ trezesc din vise-amenin]\toare.Ora[ul un labirint, ridicat pe noroi,asediat de gunoaie, m\re]ie g\urit\de o mul]ime de furnici.S\ m\ complac [tiind c\ voi fi nevoit s\ mor,s\ m\ evapor într-o ultim\ suflare.S\ merg în zilele lumiic\tre pr\p\stiile de nelini[te.S\ r\mân pentru oboseli mig\loase(cu chipul cur\]at de sudoare,m\ chem între atâ]ia,necontenit spunându-mic\ nepl\cerea nu-i definitiv\[i c\ merit\ s\ a[tep]i aicipornirea spre alte drumuri).O veghe, un vis [i se r\stoarn\,se schimb\ gesturi [i mirosuri în putrezinde carcase.Nu cunosc leac pentru limpezit ochii,pentru dezlegat picioarele. Durerea-i o cea]\în care m\ pierd [i-a]ipesc.Strig, acuz, m\sor. M\ am\gesc c\ sunt nedeslu[it.Moartea prin ap\ e-un început.EPIFANIIVin umbre ce se-apropie atente,urc\-o mul]ime, chiar cele nechemate.(Pe care dintre ele le-am iubit, care m\ iubir\,[i cine-mi spuse: „S\ mergem“, cui i-am r\spuns:„Mereu“,pe cine-am p\r\sit, într-un târziu, m\ p\r\si cine,cu cine-am parcurs o strad\, a cui voce am a[teptat-o[i cine trecu-n goan\ prin zilele mele?)(De la mul]i a[teptai vecin\t\]i, de la mul]i un r\zboi,celor ce-mi fur\ mai apropia]i le-am cerut moartea,atât mi-era de foame s\-i [tiu de fa]\.Cu to]i am f\cut un drumscurt, ne-ncheiat,cunoscui nelini[tea unora,ura altora,pentru al]ii am înv\]at un trecutLUI EUGENIO MONTALEDin strada Bigli, negându-te nemuritorule,între un râs batjocoritor [i o amintire dulce-amar\,nu neglijezi prezentulsingurul etern care valoreaz\;cetei c\runte-a celor devota]iîi la[i s\-]i sigileze hârtiileîn c\r\mizi concave, în clondirece se ivesc din bulboanele viitorului:unde vei fi alesul martoral unui secol de-absen]e,al semnalelor dificile ale nimicului.***De nem\suratul bine,ce-vencineaz\ dou\ suflete [i le deschideîn\untrul a dou\ trupuri nelini[tite care se caut\,ne uime[te pe amândoica o nimicire.[i m\ chemi pe nume[i pe nume te chempoate pentru ca miracolul s\ ne apar]in\nou\ care suntem,nou\ care r\mânem.***Ai visat c\ ]i se-neca pisica.E diminea]\ pe mun]i, în odaiepicur\ un soare proasp\t, m\-ntrebi:(ezi]i la-nceput, î]i prive[ti mâinileu[oare, sub]iri ca frunza sau sticla,a[tept pu]in nelini[tit, î]i surâd)„Acum, promite-mi s\ fii etern“.Vocea ta pretinde-un r\spuns.Eu spun: „Etern e ce tr\im acum“.,spun c\ te-atac\ fantasmedesenate în mijlocul bucuriei.Dar în vorbele mele-i moarteace ne a[teapt\, scurtimea vremiice ne-a fost dat\ într-o nel\murit\ m\sur\,e pasiunea ce nu [tie s\ durezedincolo de abia auzita b\taie a inimii,este înfrângerea [i, chiar în aceasta, binelede-a r\mâne în soarele dimine]ii,de-a str\bate strâns al\turateora anotimpului [i soarta.Traducere [i prezentare deIon POP27România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007