Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

Lumea descris\ de Raymond Aron nu mai areprea multe lucruri în comun cu lumea de azi.{i totu[i cartea sa î[i p\streaz\ o, poate,surprinz\toare prospe]ime.c o m e n t a r i i c r i t i c eA, de la AronRomânia literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200714La scurt timp dup\ apari]ia c\r]ii fundamentalea lui Leszek Kolakowski, Modernitatea subun neobosit colimator, colec]ia Constela]iia editurii Curtea Veche, ini]iat\ [i coordonat\de politologul Vladimir Tism\neanu, propuneo nou\ carte de referin]\, menit\ s\ readuc\în actualitate opera lui Raymond Aron, unuldin reperele de neocolit ale gândirii liberalede la mijlocul secolului XX. Culegereade eseuri Opiul intelectualilor este o chintesen]\ aideilor politice [i de filosofia istoriei ale gânditoruluifrancez. Rival ideologic în spa]iul intelectual francez,vreme de mai multe decenii, al fostului s\u colegde la École Normale Supérieure, Jean-Paul Sartre,Raymond Aron a impus în volume precum Legrand débat, Dix huit leçons sur la société industrielle,La lutte de classe, Les éléctions de mars et la V-eRépublique, D’une sainte famille à l’autre. Essai surle marxisme imaginaire, Le Spectateur engagé imagineaunui gânditor liber, sobru, auster, insensibil laideile de-a gata ale timpului s\u, mereu dispus s\treac\ prin filtrul propriei inteligen]e poncifele istoriei,sociologiei [i ale gândirii politice.Valait-il mieux avoir tort avec Sartre que raisonavec Aron este unul dintre sloganurile demonstran]ilordin mai 1968 care circul\ înc\ sub form\ de butad\.Apari]ia [i foarte lunga celebritate a acestei „vorbede duh“ confirm\, dac\ mai era nevoie, diagnosticulpus de Raymond Aron, cu treisprezece ani mai devreme,intelectualilor francezi în chiar cartea care face obiectulacestor însemn\ri, Opiul intelectualilor/ L’Opiumdes intellectuels. Toate bolile intelectualit\]ii franceze(nevoia de mituri, credin]a cvasi-religioas\ în ideologii,obturarea propriei ra]iuni în favoarea spiritului militant,a pasiunii [i a urii, ignorarea sau desconsiderareaargumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondi]ionat\în spatele vreunui purt\tor de mesaj trendy – cât debine se potrivesc toate acestea intelectualilor românide ast\zi) sunt condensate în cele câteva cuvinteale acestei propozi]ii, care poate fi luat\ [i ca oinvoluntar\ reveren]\ f\cut\ lui Raymond Aron dec\tre adversarii s\i de idei. Ne aliniem lui Sartre,chiar dac\ dreptatea este la Aron, spun autorii sloganului,recunoscând indirect faptul c\ nu au argumente pentrua combate analizele de precizie chirurugical\ alegânditorului liberal.Apari]ia, în anul 1955, a volumului Opiul intelectualilormai spulber\ un mit, acela c\ în Occident nu se [tia(mai) nimic despre natura criminal\ a regimurilorcomuniste din Uniunea Sovietic\ [i din Europa.Tot ce se petrecea dincolo de zidul Berlinului era [tiutîn Occident, misiunile diplomatice occidentale din]\rile comuniste î[i f\ceau datoria, destule informa]iilegate de gulag sau de teroarea din lumea comunist\ajungeau [i în pres\, dar mul]i dintre intelectualii dinVest (cei francezi, cu preponderen]\) preferau s\ fac\abstrac]ie de tot ceea ce ar fi putut duce la infirmareaideilor stângiste ale c\ror sus]in\tori frenetici deveniser\.Paradoxul intelectualilor de stânga francezi era acelac\, extrem de activi [i sensibili la cauzele unor popoaredin Africa [i Asia, se f\ceau c\ nu observ\ drameledin imediata lor apropiere. Sus]in\tori fanatici aiUniunii Sovietice, ei nu ar fi recunoscut nici în ruptulcapului situa]ia tragic\ [i absurd\ a ]\rilor din Europade Est, intrate f\r\ voia lor sub cizma Moscovei. S\nu uit\m c\ ne afl\m în 1955, la numai doi ani dela moartea lui Stalin, într-un moment în care pu[c\riiledin Europa de Est (s\ ne amintim doar de situa]ia dinRomânia) gemeau de de]inu]i politici. Cine dintremarxi[tii de cafenea, care î[i f\ceau veacul pe SaintGermain, ar fi avut atunci argumente s\ combat\judecata de bun sim] a lui Raymond Aron? „E destânga, oare, comunistul pentru care Uniunea Sovietic\are întotdeauna dreptate? Sunt de stânga, oare, cei cereclam\ libertatea pentru toate popoarele din Asia[i Africa, dar nu pentru polonezi sau pentru germaniidin Est? Limbajul stângii istorice triumf\, poate, înepoca noastr\, dar spiritul stângii eterne moare atuncicând pân\ [i compasiunea este cu sens unic“ (p.47). Analiza f\cut\ de gânditorul francez specificit\]iiregimului comunist, la mijlocul deceniului [ase alsecolului XX, poate fi confirmat\ pân\ la ultimeledetalii de noi to]i, cei care am tr\it pe propria pieleaceast\ experien]\: „ La fel ca religia civil\, comunismulsanctific\ îndatoririle individului fa]\ de partid, destatul socialist, de viitorul omenirii. Religie a Cet\]ii,din momentul în care partidul ajunge la putere, ear\mâne o religie universal\ în opozi]ie, în înv\]\turileezoterice. La fel ca pozitivismul, comunismul pretindec\ adun\ crea]iile trecutului [i le transmite mai departesociet\]ii care va împlini voca]ia uman\. Se opuneindividualismului epocii Luminilor, dar veste[tefericirea colectiv\. Le refuz\ mila celor slabi [iîncrederea – mul]imilor, dar justific\ edificareasocialismului prin sentimentele umanitare, iar autoritatateanecondi]ionat\ a conduc\torilor – prin necesitatea dea instrui masele. Frâneaz\ [tiin]a, dar în numele [tiin]ei.R\stoarn\ sensul ra]ionalismului occidental, darcontinu\ s\ se revendice de la el. Care e secretulsuccesului? Profetismul marxist transform\ o schem\de evolu]ie într-o istorie sacr\, al c\rei final va fireprezentat de societatea f\r\ clase“ (p. 320).Mereu lucid, Raymond Aron combate f\r\ patim\toate tezele materialismului istoric. În mod firesc,pentru el comunismul nu este apogeul evolu]iei istorice,o fatalitate pentru toate ]\rile ajunse pe un anumitstadiu de dezvoltare. Iar proba cea mai la îndemân\este dat\ chiar de faptul c\ principalele puteri alesocialismului real (Uniunea Sovietic\ [i China) auajuns la socialism f\r\ s\ treac\ prin faza decoacere a contradic]iilor specifice rela]iilor de produc]iedin lumea capitalist\. Mai mult decât atât, el sesizeaz\,înc\ din anul 1955, bazele gre[ite pe care func]ioneaz\economiile de inspira]ie sovietic\ [i care vor duce încele din urm\ la implozia acestui tip de sistem politic:„Din cauza s\r\ciei [i a dorin]ei de a spori rapidputerea ]\rii, planificatorii nu s-au îngrijit, pân\ acum,nici de productivitatea diverselor investi]ii, nici depreferin]ele consumatorilor. În curând, ei î[i vor daseama de pericolele de a r\mâne cu produsele nevândute[i de exigen]ele calculului economic“ (p. 270). Edrept, a fost nevoie de trecerea a mai bine de înc\35 de ani pentru ca liderii comuni[ti s\ constate juste]eajudec\]ii lui Raymond Aron.Volumul Opiul intelectualilor este împ\r]it în treicapitole: Mituri politice (în care sunt destructuratemiturile stângii, Revolu]iei [i proletariatului),Idolatrizarea istoriei (cuprinzând studii de filosofiaistoriei; viziunea lui Raymond Aron asupra istorieiseam\n\ pân\ la un punct cu cea a lui Toynbee; lanoi, Neagu Djuvara este principalul continuator alacestei linii de gândire, fapt deloc de mirare cât\vreme istoricul român [i-a f\cut doctoratul chiar cuRaymond Aron) [i Alienarea intelectualilor (încare se refer\ la locul intelighen]iei în societateafrancez\ a anilor ’50, la dezbaterile de idei din Fran-]a [i compara]ia cu tipuri de intelectuali din alte]\ri – în special cei britanici – precum [i la „religia“intelectualilor francezi).Ce relevan]\ mai poate avea ast\zi citirea uneiRaymond Aron, Opiul intelectualilor, traducereAdina Dini]oiu, Editura Curtea Veche, Bucure[ti,2007, 366 pag.c\r]i scrise în plin R\zboi Rece? Uniunea Sovietic\a disp\rut, majoritatea statelor europene din fostullag\r comunist au devenit membre ale NATO [i aleUniunii Europene, Francis Fukuyama vorbe[te despre„sfâr[itul istoriei“, iar du[manii democra]iei suntcu totul al]ii. Lumea descris\ de Raymond Aron numai are prea multe lucruri în comun cu lumea de azi.{i totu[i cartea sa î[i p\streaz\ o, poate, surprinz\toareprospe]ime. Dincolo de factual, ea dezv\luie un tipde comportament intelectual, un model de abordarea istoriei [i a politicului, r\mase la fel de actualeast\zi, la mai bine de jum\tate de secol de la scriereaacestei c\r]i. A nu avea idei preconcepute, a judecafaptele cu mintea ta, a lua în calcul toate argumentele,a pune sub semnul întreb\rii modelele [i utopiile, anu te l\sa sedus de retorica profe]ilor de tot felul, apune scepticismul în locul fanatismelor, acestea artrebui s\ fie principalele lec]ii ale unui abecedar algândirii libere. Lec]ii obligatorii pentru to]i ceicare aspir\ la statutul de intelectuali [i lideri de opinie.{i, ca orice abecedar, acesta trebuie s\ înceap\ cuînv\]area literei A. A, de la Aron. •ERAT|~n articolul Isidore Isou din nr. 33,col. 2, rândul 4, se va citi corect: „protesteaz\`n 1963, la `nmormântarea lui Tzara“.