Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

Alte radiografiiîn posteritateOvidiu MaitecIon NicodimOvidiu Maitec: Lumea real`[i contradic]iile materieiOvidiu Maitec, prin chiar natura genuluiartistic pe care îl ilustreaz\ [i a limbajuluis\u specific, este un om al materiei, unexponent al manualit\]ii [i al praxisuluimundan. Un maestru al lemnului, dar, larigoare, [i al bronzului, adic\ un cioplitor[i un modelator în aceea[i m\sur\, el lucreaz\, oarecum,cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective,cu exteriorit\]i ale realului. Formele lui, derivate dinorizontul imanent al lumii, se istoricizeaz\ simultan cuexprimarea, nu numai ca o consecin]\ a exprim\rii înse[i,ci [i prin func]ia lor fatal\ de comentariu asupra unuiunivers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pas\rea, Stîlpul,Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf,Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar [iîntregul s\u registru de forme, trimit nemijlocit spre olume cu morfologii a[ezate, puternice [i recognoscibile,dînd, de multe ori, senza]ia ciudat\ c\ artistul nu inventeaz\,c\ imagina]ia sa refuz\ consemnele mobiliz\rii [i c\ totulse rezum\ la o anumit\ ordine prestabilit\. Artist almemoriei, al reactiv\rii unor imense depozite de formeconfirmate, Maitec pare un executor testamentar [i unexponent al multor genera]ii a c\ror existen]\ nu a dobînditniciodat\ func]ii contemplative. Sculptorul vine acum s\r\zbune toate infirmit\]ile unei istorii anonime, mutîndaccentul de pe func]ii pierdute, erodate sau numai limitate,pe frumuse]ea propor]iilor, pe discursul elabor\rii, pesonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor [i pe majestuozitateaarhitecturii. Cu gîndirea sa consecvent\ [i sobr\,Maitec nu adaug\ nimic susceptibil de a proveni dintr-unalt registru decît acela în care forma se exprim\ prin îns\[ienergia interioar\ a suportului material. Lemnul î[i tr\ie[te,astfel, voca]ia lui ascensional\, voin]a stihial\ c\treimponderabilitate, în dublul s\u regim de opacitate [ide transparen\, de plin [i de gol, de consisten]\ [i deturbulen]\ a eterului. Împ\r]it între lumea newtonian\,aceea a masei supuse ac]iunii gravita]ionale, [i între ceaeinsteinian\, aceea care supune timpul [i redefine[tespa]iul prin atributul deplas\rii, Maitec repertoriaz\ doaracele forme care sunt egal distribuite în cele dou\ orizonturi[i a c\ror stabilitate este tocmai consecin]a anul\rilora r t ereciproce. Aceast\ perspectiv\ dual\ nu este, îns\, doaro component\ a viziunii sale de ansamblu, a filosofieisale implicite, ci [i una a construc]iei propriu-zise [i chiara abord\rii tehnice. A[adar, dincolo de binomul fundamentalagravita]ie/ascensiune, acela care ]ine de un anumitprincipiu mental, sculptorul supune unui partaj explicitfiecare obiect în parte, a[ezîndu-l fie în plin\ tensiuneopacitate/transparen]\ – cazul lucr\rilor din ciclul Radar,Poart\, Turn etc. –, fie în aceea, la fel de puternic\, n\scut\la intersec]ia exteriorului cu interiorul – cazul Containerelor,al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acest\ dualitatemerge [i mai departe, reg\sindu-se în fiecare obiect înfunc]ie de natura acestuia, [i anume distribuirea egal\ ainteresului între volum [i suprafa]\. Dac\, în mod absolut,Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatoride volume, al\turi de George Apostu, din întreaga noastr\sculptur\, creatori de volume în sine,dincolo de oriceepic\ a formei, nici suprafa]a nu este sc\pat\ de sub controlsau tratat\ ca o realitate secund\. Ea este perfect integrat\volumului [i nu subordonat\ lui, iar consecin]a acesteiintegr\ri poate fi perceput\ chiar prin raportarea la eaca la o realitate unic\. În ciuda propor]iilor monumentale,a masivit\]ii construc]iei [i a unei anumite frigidit\]i pecare o genereaz\ o anumit\ distan]\ impus\ privirii,obiectele lui Maitec sunt extrem de calde [i de senzualedac\ rela]ia devine una apropiat\ sau chiar tactil\. Fieprin actul implicit al cioplirii, fie printr-o interven]ieexplicit\, suprafa]a iese permanent din capcana monotoniei,devenind func]ie a interiorit\]ii volumului [i nicidecumperiferie [i contur.Ion Nicodim: Tactilitate,imanen]` [i gra]ieDe[i a început ca pictor [i s-a afirmat în cea maidificil\ dintre epocile artistice ale secolului trecut,[i anume în plin\ ofensiv\ propagandistic\ aanilor cincizeci, Ion Nicodim este esen]ialmenteun creator de spectacole vizuale, prodigios înidentificarea temelor [i f\r\ prejudec\]i în ceeace prive[te expresia, tehnica sau genul. Sprijinit de oviguroas\ [i dinamic\ memorie cultural\, dar [i de [ansaenorm\ de a tr\i direct experien]ele artistice europeneprin prelungita sa [edere la Paris, el urm\re[te cu predilec]iemetamorfozele motivului prin schimbarea unghiului delectur\ [i maxima eficientizare a limbajului. Formele salepure, fie ele obiecte, lucr\ri de pictur\ sau de sculptur\,decupate armonios [i identificate f\r\ echivoc, trimit înmod fals c\tre model [i c\tre cîmpul s\u de conota]ii. Defapt, Nicodim nu ofer\ imagini de-a gata, el nu prelucreaz\preexisten]e, ci faciliteaz\ doar accesul la desf\[urareaunui discurs. Înrudit, pîn\ la un punct, cu Ion Bitzan, eldefunc]ionalizeaz\, gole[te de orice con]inut previzibilobiectele pe care le indentific\, transformînd expresia,materialitatea, o monumentalitate subtil\ [i intrinsec\motivului, la care se adaug\ o enorm\ for]\ a tactilit\]ii,în adev\ratul mobil al gîndirii plastice [i în sursa real\a creativit\]ii. Chiar dac\ formele, tehnica [i materialeleinvoc\, de multe ori, protoistoria [i universul etnografic,lumea vegetal\ sau diverse obiecte de-a gata, printr-unmimetism dus pîn\ la halucina]ie, orice implicare simbolic\sau metafizic\ este cu des\vîr[ire exclus\. El nu caut\aura obiectelor, nu propune lecturi ini]iatice [i metaobiectuale,ci încearc\ s\ trezeasc\ [i s\ împrosp\tezem\re]ie ignorat\ a unor forme aparent familiare [i resurselenem\rginite ale unor structuri pe care nu le mai percepempentru bunul motiv c\ ne-am pierdut puritatea privirii[i capacitatea primitiv\, angelic\ sau paradiziac\, de avedea lumea dezinteresat. ~mpletitura, chirpiciul, co[ni]a,inima, trunchiul de copac, creanga, floarea, animalul,bronzul, lemnul, culoarea, textila etc. etc. nu sînt nicipretexte pentru o medita]ie implicit\, nici materiale sau25tehnici cu func]ie pedagogic\, ci, pur [i simplu, reperede la sine în]elese ale unei imense bucurii de a face. •România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007