Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

f e s t i v a l u l e n e s c uDe ce ne placcompozitorii românib\trîn\ paralizat\ care locuia la etaj, a trebuits\ fug în prip\ [i am împ\r]it un apartamentcu poetul Ion Zuba[cu, la cap\tul liniei de autobuz368, pe Drumul Taberei. Dincolo de bloc seîntindea... cîmpul. Cît am stat acolo, înprimul an fusese cultivat grîu, în al doileaporumb... Deseori m\ plimbam pe o c\rare careducea spre niciunde de-a curmezi[ul acestuicîmp [i inventam situa]ii dramatice pentru pieselemele nescrise înc\. Acolo, la marginea Bucure[tilor,am scris în 1987, Angajare de clown [i P\ianjenulîn ran\.„Alintat de felurile de mîncareale mamei“D.P.: Toate drumurile tale, a[adar, se învîrteauîn Bucure[ti.M.V.: La aceste înc\peri ar mai trebui s\adaug [i camera mea din casa p\rin]ilor, de laR\d\u]i, unde m\ instalam în vacan]e. Erasingurul loc unde respiram pu]in, alintat degr\dina cu flori [i de felurile de mîncare alemamei. Acas\, la R\d\u]i, am scris Groapa dintavan. Desigur, piesele mele n-au fost inspiratede casele în care am stat, dar ceva din atmosferaacestor peregrin\ri s-a impregnat în fiecare dintreele. M-am n\scut, f\r\ îndoial\, sub semnuldorului de duc\. Cu cît îmi simt r\d\cinilemai puternice în sînge, cu atît m\ îndep\rtezmai mult de ele. M-am îndep\rtat pîn\ [i delimba mea matern\, dar poate tocmai pentru ao servi mai bine [i a m\ reîntoarce mai îmbog\]itla ea.„Sunt omul care continu`s` scrie în cafenele“D.P.: Iar saltul în Fran]a?M.V.: Fran]a mi-a adus nu numai acest accesla tehnic\, ci [i altceva, la nivelul ambian]ei [ial inspira]iei: atmosfera inegalabil\ a cafenelelorpariziene. Sunt omul care a scris [i continu\s\ scrie în cafenele. Aproape în orice cafenea,de[i am unele preferate... Vînzoleala din cafenea,spectacolul str\zii, starea de imprevizibilitate,conversa]iile care au loc în jurul meu, toateacestea m\ inspir\. Ideea c\ po]i s\ stai cu ocafea în fa]\ timp de ore [i ore la o mas\ în timpce în jurul t\u totul se mi[c\ te face s\ te sim]iîn centrul lumii. Oriunde te a[ezi, de altfel,într-o cafenea parizian\, e[ti în centrul lumii.D.P.: Asta înseamn\ c\ ai sau c\ nu ai tabieturicînd scrii?M.V.: Nu am tabieturi atunci cînd scriu.Pîn\ pe la vîrsta de 35 sau 36 de ani, începeam,totu[i, fiecare „[edin]\ de lucru“ cu o ]igar\ [io cafea. Dar n-am abuzat niciodat\ de ele [i nicinu mi-au lipsit mai tîrziu, cînd m-am l\sat defumat [i am redus cafelele la una pe zi. Scriucu pl\cere în orice moment al zilei, pentru c\nu-mi permit, din lips\ de timp, luxul s\ m\ legde anumite cicluri solare. Scriu în orice momental zilei, al s\pt\mînii [i al anului, de[i primajum\tate a anului nu seam\n\ niciodat\ cu adoua jum\tate. Cînd reu[esc s\ scriu o pies\bun\ pîn\ pe data de întîi iulie, a doua jum\tatea anului devine un fel de premiu pentruefortul depus, m\ simt lini[tit, mi se pare c\anul a fost cî[tigat, c\ în urm\toarele luni pots\-mi acord mai mult timp pentru lecturi [ic\l\torii...Doar pentru o s`pt`mân`...D.P.: Ai avut vreodat\ sentimentul c\ oanume carte a ta nu te mai reprezint\? Ai regretatc\ ai publicat-o?M.V.: Toate c\r]ile pe care le-am scos m\reprezint\ integral. Chiar [i cele trei volume depoezie pe care le-am scos între 1980 [i 1984în România, înainte de plecarea mea în Fran]a.Este adev\rat îns\ c\ am avut [i ni[te compliciextraordinari: Mircea Sântimbreanu, la EdituraAlbatros, [i Mircea Ciobanu, la EdituraCartea Româneasc\. Practic, ace[ti oameniminuna]i nu mi-au cenzurat deloc poemele, iaratunci cînd era ceva „grav“ cu adev\rat mi-aucerut mai degrab\ s\ scot poemul în întregime.Ceea ce a f\cut ca, de fapt, textele pe care leampublicat s\ nu fie nici „decapitate“, nicidiminuate.D.P.: Te-a îmboldit vreo clip\ gîndul de arenun]a la scris?M.V.: În ce prive[te convingerea c\ via]amea va fi dedicat\ scrisului, ea s-a format repede,înc\ de pe la 11 sau 12 ani. O singur\ clip\ n-amsim]it de atunci c\ a[ putea s\ renun] la scris(decît timp de o s\pt\mîn\, cînd aveam vreo 28de ani, [i am resim]it o puternic\ pasiune pentruo iubit\)...Iulie 2007Interviu realizat deDora PAVEL(Din volumul în preg\tire, Rege [i ocna[)Exist\ o îndoial\ asupra modului în care trebuie prezentat\publicului muzica româneasc\ a zilelor noastre: s-o „ambal\m“printre celebrit\]i clasice [i romantice, a[a încât nimeni s\nu p\r\seasc\ sala de concert (cum s-a f\cut ani de zile cuEnescu, a[a încât ast\zi po]i s\ faci lini[tit un program integralEnescu – sal\ plin\), sau, cum s-a procedat la acest festival,„calupuri“ de muzic\ integral româneasc\, riscul fiind caafluen]a s\ fie restrâns\, dar, în schimb, public de cunosc\tori.La Viena a[a se procedeaz\ [i n-am v\zut niciodat\ s\ligoale la Wien Modern.Concertul din 6 septembrie sus]inut de trio-ul „Contraste“ a avut sal\plin\ la Ateneu, [i nu numai datorit\ renumelui acestei forma]iicamerale timi[orene (c\reia îi merge vorba c\ ar fi cel mai bun trio dinRomânia). Într-adev\r, Ionu] Bogdan {tef\nescu (flaut), Sorin Petrescu(pian), Doru Roman (percu]ie) [i-au demonstrat nu numai tehnica impecabil\,des\vâr[irea ritmurilor [i nuan]\rii, dar [i calmul imperturbabil în fa]aproblemelor survenite (la un moment dat, a fost nevoie de schimbareaordinii anun]ate [i de repararea unei defec]iuni la instrumentul desuflat).Despre des\vâr[ire se poate vorbi [i în cazul substan]ei lucr\rilorprezentate. Un arc omogen al imagina]iei leag\ scrierile compozitorilorale[i: lucrarea lui Eugen Wendel, Triaul (titlu care include cuvântul aulos,demonstrând rolul esen]ial al flautului [i ducând pe dat\ gândul la lumeamicrotonal\ a Greciei antice) p\streaz\ atmosfera stranie a armonicelorfundamentale, cu acorduri complexe [i conglomerate sonore pe un fundamentritmic de tip arhaic; trio-ul Violetei Dinescu, Dies Diem Docet, mizeaz\[i el pe ritmuri complexe, pe un sistem de ecouri [i reg\siri labirintice,pe oglindiri nea[teptate [i deform\ri de teme, rezultatul fiind oîncântare repetitiv\ (ce poate fi mai pl\cut decât s\ reg\se[ti, prin repeti]ie,ideile fundamentale pe care ziua de azi o adaug\ zilei de ieri…). Ca uninterludiu în aceast\ lume a ritmurilor, Sonata pentru pian de LucianMe]ianu a r\sfrânt o lini[te aerian\, un joc de durate ale t\cerii (în cazulacestuia este evident vorba de alt tip estetic). Corneliu Dan Georgescu,în Motive transilvane (cu inser]ii deformate [i citate declarate din BélaBartók) î[i demonstreaz\ apropierea de lumea vie a ritmurilor îndr\cite[i a petelor de culoare, desprinzându-se cu totul de eticheta „arhetipalit\]ii“care îi fusese deseori aplicat\; în schimb, Doina Rotaru are în Gr\dinajaponez\ lumea ei recognoscibil\, un regal pentru iubitorii spiritualiz\riisonore extreme.Un deosebit succes au repurtat (dup\ p\rerea mea) mai ales dou\compozitoare: Irinel Anghel cu La belle indifference, o lucrare ultrarepetitiv\,chiar ostentativ axat\ pe ritmuri reflectate, în care am recunoscut (ca spiritd\t\tor de avânt) citate din Simfonia Patetica de Beethoven; [i MaiaCiobanu, a c\rei prim\ audi]ie absolut\, Trio nr. 273 op. 2, Contrasteapropiate a stârnit unanim entuziasm. Numerotarea trioului se refer\ nula opusurile Maiei Ciobanu, care nu este o autoare prolix\, ba chiardimpotriv\; e vorba de gradele Kelvin, punctul de topire a ghe]ii pe oscal\ unde poate fi g\sit zero absolut (calculat de William Thomson cafiind -273 grade Celsius). Scala Kelvin e deseori folosit\ [i pentru m\surareatemperaturii culorilor a surselor de lumin\. Ce a vrut Maia Ciobanu s\sugereze folosind acest titlu? C\ entit\]ile folosite într-o oper\ de art\pot ajunge (ca [i via]a omului, de altfel, fie-mi scuzat\ banalitatea compara]iei)la acel zero absolut al dezagreg\rii; dup\ care urmeaz\ îns\ recompunereastructurilor, alt\ lume creat\ din neant (totu[i, un neant pozitiv, deoarecetransforma]ional). F\râmi]area, distrugerea pe care o sugereaz\ muzicaMaiei Ciobanu se recompune în noi structuri, [i aici are poate un rol dejucat suflul pozitiv al „zonei Beethoven“ (sugerat\ printr-un citat din SonataWallstein). Beethoven, optimistul prevestind întotdeauna victoria (arepurtat-o [i asupra propriilor suferin]e) arunc\ lumina sa asupra unui nouînceput.M\rturisesc c\, revenind acas\ cu toate aceste lec]ii ale muzicii ascultateîn gând, am v\zut pentru prima oar\ pe strada Eminescu o pl\cu]\ albastr\,care ar\ta exact ca o inscrip]ie stradal\: „Strada unde am pupat-o pe Mimi“.M-am distrat teribil [i abia acas\ am aflat c\ de la 1 septembrie s-alansat [i un blog pe tema „De ce iubim Bucure[tiul“ [i c\ asemenea inscrip]iivoioase sunt menite implic\rii emo]ionale în via]a ora[ului. Simpatic\idee. Poate c\ n-ar strica [i o pl\cu]\ pe lâng\ Ateneu, ceva despre loculunde înv\]\m s\ îndr\gim muzica româneasc\.Grete TARTLERRomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200721