Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

Întâmpl`ri de la motela r t eUneori, dup\ absen]e pu]in mai lungi din ]ar\,acomodarea devine tot mai grea. A[a mi separe în ultimii ani. Haosul de aici, lipsaunui sistem, a legilor ferme, lipsa acut\de civiliza]ie, dialog [i predispozi]ia spreanarhie, minciun\, urît, aplecarea spredistruc]ie [i prea pu]in spre construc]ie,mi[toc\reala nesfîr[it\, zgomotul infernalpe care îl producem pentru nimic, lipsade respect pentru orice [i pentru oricine, m\ rog, nu vreaus\ alc\tuiesc aici o list\ exhaustiv\, tot ce v\ deranjeaz\în fiecare clip\ [i pe dumneavoastr\ m\ face s\ cred c\România nu exist\. Decît în capul nostru. Îmboln\vit deanormalitate. Aproape nimic din ce se petrece pe aici nuî[i g\se[te corespondent într-o lume normal\. Acolo, fiin]elece o populeaz\ se str\duiesc s\-[i vad\ decent de via]\[i, mai ales, s\ o tr\iasc\. Ca pe un dar. Aici, voca]iana]ional\ este de a o arunca în aer. De a o spulbera cu oricechip. Asta, s\ spunem, ar fi putut s\ fie, la urmaurmelor, o chestiune de op]iune individual\. Nu ne l\s\m,îns\, pîn\ nu facem aidoma [i cu vie]ile celor din jur. Totultrebuie tîrît în mocirla comun\ oribil mirositoare, înderizoriul absolut. Fiecare [tie orice, poate s\-[i dea cup\rerea plin\ de aplomb despre orice, s\ se trag\ cu ceilal]ide br\cinari, s\-i terfeleasc\, s\ desfiin]eze m\sura bunuluisim][i [tacheta sub al c\rei nivel nu poate s\ coboarenici un fel de discu]ie. Niciunde. În locurile civilizate depe planet\ exist\ un sistem prea bine reglat care nu permitealunec\ri periculoase. Iar oamenii, poate nu neap\rat maimeritorii, nu au încotro [i se supun. Noi tr\im în ]ara dincapul nostru. {i asta ne ocup\ tot timpul, cum spune cineva.Sînt [i unele vise care, transformate în realitate, întindpun]i c\tre maluri s\n\toase, normale, valoroase. În vismai exist\ arti[tii de toate felurile, scriitorii, muzicienii,matematicienii, cercet\torii, doctorii care î[i duc iluziilecu o for]\ incredibil\. Datorit\ lor nu te sim]i definitivsingur. Datorit\ lor exist\ bucuria mizei, a ceea ce esteconsistent. Datorit\ lor nu calc în gropi [i pot s\ observSoarele [i Luna.A[a s-a f\cut c\ într-una din serile acestui început detoamn\ am v\zut, în vizit\ la Bucure[ti, un spectacol –„Geniul crimei“ de George F.Walker – al Teatrului 74 dinTîrgu-Mure[. Treaba asta minunat\ a fost orchestrat\ dedoi arti[ti pe care sînt sigur\ c\ nimeni nu i-a uitat, regizorulTheodor Cristian Popescu [i actri]a Cristina Toma, înparteneriat cu Consiliul Artelor din Canada, ]ara unde eiau ales s\ tr\iasc\ de o vreme. De unde tocmai m\ întorceam[i eu, cu o zi înainte de reprezenta]ia lor. Lucrurile se leag\,cîteodat\, nu? Teatru 74 este un loc intim [i cochet, unspa]iu tandru fa]\ de arta pe care o g\zduie[te. Sînt [aptezeci[i patru de locuri pentru spectatorii care doresc s\ acompaniezeaventura ini]iat\ de actorul Nicu Mihoc acum ceva ani, deactri]a Monica Ristea, de al]i regizori [i actori tineri careîncearc\ s\ propun\ formule vii, de impact, spectacole decamer\ în care jocul celor de pe scen\ este punctulmajor de interes. Cred c\ Teatru 74, cu finan]are de laprim\ria local\ [i de unde se mai poate, f\r\ s\ ne cople[easc\cu produc]ii, aduce, din cînd în cînd, în aten]ie, spectacolepeste care nu se poate trece.Cum este [i „Geniul crimei“. Pe textul acestui dramaturgcanadian, având cot\ nu doar pe meleagurile domniei sale,propus în premier\ la noi, tradus extrem de inspirat deTheodor Cristian Popescu [i Cristina Toma, [i ei canadieniprin adop]ie. Piesa este foarte bine scris\, foarte binestructurat\, cu umor negru din bel[ug, cu replic\ clar\,care vine bine în gura [i în mintea actorului, f\r\filosofii absconse. Vorbind, în acela[i timp, despre filosofiaderizoriului, a întunericului vie]ii, a scenaritei, a singur\t\]ii[i angoaselor. George F.Wlaker are un ciclu de [ase texte,„Suburbian Motel Plays“, a c\ror ac]iune se petrece, ca[i în cazul nostru, într-o camer\ de hotel. Acolo se tr\ie[te„înghesuit“, pasional [i fic]ional [i tot acolo se moare,precum [obolanii uci[i nu de flit, ci de realitatea cea maicrud\ [i imediat\. Faptele [i personajele se precipit\neîncetat, î[i intr\, abrupt, unii în povestea celorlal]i, producscenarii de film [i episoade acute de via]\, cu sau f\r\ voialor mereu, din a c\ror hiperalimentat\ imagina]ie se alegcu [ifon\ri succesive [i, în cele din urm\, cu moartea.Intersec]ia de pove[ti, întîmplarea îns\[i au o natur\ umoral\,cinic\, pasional\, ]ipat\, în consecin]\, sau purtat\ înmurmurul unor [oapte din care se aude icnetul frustr\rilor[i al r\tarilor. Un fel de via]\ la care ader\ oamenii dinpies\. Furturi, r\piri, spargeri, planuri de crime, sentimentulde eroi – care nu-i p\r\se[te pe protagoni[ti – se zvîrcolescîn aceast\ poveste dramatic\ a lui George F.Walker. Cincimarginali se iau la trînt\ cu via]a [i, perdan]i cum sînt,obi[nui]i cu asta, cu alte cuvinte, o pierd, în cele din urm\.Nu foarte complicat. Foarte tu[ant este tonul în care estescris\ piesa. Amestecul, pe muchie de cu]it, cu un umornegru ciudat, de cartier i-a[ spune, pigmentat de un soi de„inocen]\“, de o complicitate à la familia Adams, primitiv\,visceral\, contaminat\ de invazia decisiv\ a televizoruluiîn intimitate. Scenariile pe care le fac [i le desfac cei cinciîntr-o camer\ de hotel, în doar cîteva ore, urmeaz\ fic]iuneamodel,inspiratoare de pe micul ecran. Cît de sordid\ arfi înc\perea, iar scenograful Andu Dumitrescu ne-opune la dispozi]ie vizual în toat\“splendoarea“ ei, televizorulnu lipse[te. Este interven]ia continu\ în via]a noastr\ [isemnul prezen]ei patologicului. Victimele lui, ale maladivuluiacesta contaminant, sînt, în final, to]i cei cinci luzeri. Seviseaz\ eroi, gangsteri de prim\ mîn\, habar neavînd cinesînt în realitate. Fugind de ea, de ei, de ceilal]i, cei cincisînt victima propriului plan, absurd, paranoic. Frustr\rile[i revolta fiec\ruia, e[ecul destinului personal disparîntr-o secund\ în rafala gloan]elor. {obolani în via]\ [idincolo de ea.Cuceritor în acest spectacol este jocul actorilor. Pariulregizorului Theodor Cristian Popescu. De[i de calibre [icu experien]e diferite, cei cinci sînt la fel de grei pe scen\,la cî]iva metri de spectatori. Asta mi se pare, iar\[i, operforman]\. Monica Ristea este una dintre actri]elecare mai poart\, cu smerenie, spiritul întîlnirii cu Harag,cel pu]in în montarea lui testamentar\ cu „Livada de vi[ini“.Pricep tot mai greu, dac\ am priceput vreodat\, de ce actoricu har, destul de rari pe anumite regsitre, s\ spunem,sînt l\sa]i pe dinafar\, uita]i de regizori, prea pu]in folosi]i,prea pu]in v\zu]i. Monica Ristea este una dintre actri]elenoastre cu enorme disponibilit\]i, cu o rigoare aparte, cuhaz, cu un dramatism emo]ionant, o partener\ excep]ional\.Am v\zut din nou toate astea acum, în „Geniul crimei“,unde o joac\ pe Shirley. Rela]ia cu Nicu Mihoc este unaveche, solid\, pe care o urm\resc cu pl\cere [i interes decîte ori am ocazia. În Rolly, Mihoc coloreaz\ multe fa]eteale prostiei, ale îndobitocirii, ale unui tip de violen]\primitiv\ pe care [i-o autointituleaz\ f\r\ încetare nonviolen]\.{i atunci cînd î[i agreseaz\ fiul din te miri ce,[i atunci cînd face parte din planul unei crime, [i atuncicînd limbajul îi devoaleaz\ visceralitatea. Mi se pare, pescen\, punctul de echilibru pentru partenerii s\i [i, deopotriv\,cel care [tie s\ m\reasc\ ritmul, s\ controleze tensiuneadialogului, intensit\]ile pove[tii. Nu e simplu deloc. Darcînd ai al\turi actori ca Monica Ristea, Cristina Toma –proasp\t\, într-o form\ bun\, tonic\, cu mult haz în Amanda,personajul „diabolic“ [i revan[ard, o pl\cere s\ o rev\ddup\ atî]ia ani – C\t\lin Mîndru(Stevie) [i Theo Marton(Phillie)nu mai pare complicat. Pe cei doi actori tineri îi [tiuprea pu]in, dar m-am bucurat din plin de inteligen]a prezen]eilor aici, de m\sura cu care, condu[i de regizorulTheodor Cristian Popescu, au g\sit tonul just al personajelor,al rela]iilor. A[tept s\-i v\d cît mai des [i tot foarte buni.Spectacolul acesta este unul de echip\ – lucru pe care a[tiut Theodor Cristian Popescu mereu s\-l construiasc\– normal, care prinde direct [i imediat, care te face s\-]ialimentezi visele [i evad\rile de tot felul.Chiar [i în aceast\ ]ar\ care nu exist\ decît în capulnostru. •Teatrul 74: „Geniul crimei“ de George F.Walker.Traducere de Cristina Toma [i Theodor Cristian Popescu.Regia:Theodor Cristian Popescu. Scenografia:AnduDumitrescu. Distribu]ia: Nicu Mihoc, Monica Ristea,Cristina Toma, C\t\lin Mîndru, Theo Marton.România literar\ nr. 36/ 14 septembrie 200723