Otihn\ vegetal\ `l `mprejmuie pe fiul devotat al lo<strong>cu</strong>lui,<strong>cu</strong>prins de o „tandre]e discret\“, c`nd i se n\zarec\ mireasma gutuilor lumineaz\ iar manuscrisul i selimpeze[te pre<strong>cu</strong>m vinul cramelor.l i t e r a t u r `Gheorghe Grigur<strong>cu</strong>Candoare [i caligrafie12România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 2007Petre Got face parte din ampla [i dup\ toate probabilit\]ile `nc\ mult\vreme inepuizabila categorie a poe]ilor no[tri <strong>cu</strong> gen\ rural\. Punctulde pornire al versurilor d-sale `l constituie, a[a <strong>cu</strong>m remarca{tefan Aug. Doina[, `ntr-un comentariu ce i l-a `nchinat, „realit\]ilesempiterne ale satului“, `n varianta sa maramure[ean\, una dintrecele mai legate de conservarea tradi]<strong>iei</strong>, ale unui „suflet“ iradiantal acestuia. Fervent al re`ntoarcerii ideale `n mediul natal, poetul`l echivaleaz\ <strong>cu</strong> o continuitate vital\, <strong>cu</strong> egalitatea <strong>cu</strong> sine a eternit\]ii:„Uneori acas\ c`nd revin/ ~mi simt at`t de aproape p\rin]ii/ ~nc`tuit pentru moment/ C\ ei dorm/ Sub pacea salc`mului.// ~mi reapar `n g`nd/Cum cire[ii `n floare,/ M\ `mbr\]i[eaz\, `nvie/ C`ntece din nord// Cu<strong>cu</strong>lvorbe[te/ Cu cel\lalt t\r`m./A[ vrea s\ fiu iar copil,/ Cenu[a anilor s\ n-o [tiu,/s\ zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu“ (Caligrafie). Peisajul montan<strong>cu</strong> care e familiartizat e unul pur [i melodios: „Pe v`rf de munte/ Cad fulgiit`rzii/ Peste om\tul anului; (...)// Se<strong>cu</strong>ndele <strong>cu</strong>rg calm,/ ~mi aud inima c`nt`nd“(Paralel\). O tihn\ vegetal\ `l `mprejmuie pe fiul devotat al lo<strong>cu</strong>lui, <strong>cu</strong>prinsde o „tandre]e discret\“, c`nd i se n\zare c\ mireasma gutuilor lumineaz\ iarmanuscrisul i se limpeze[te pre<strong>cu</strong>m vinul cramelor. Privirea i se `ndreapt\c\tre `ntrup\rile modeste ale vie]ii, purt\toare de har naturist, c\tre viperacare „pr`nze[te miresme“, c\tre „m\iastra“ care gl\suie[te dintre crengi`nfrunzite, bandaj`nd „t`mpla iubirii“, c\tre ariciul care ar fi, `n delicate]ea-i„f\r\ seam\n“, un alter ego al s\u: „Cine-mi traverseaz\ gr\dina/ ~n clipat\<strong>cu</strong>t\ [i cald\?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura `n spinare,/ Aducetihna amurgului.// Alunec\ lin, suveran/ Las\ `mp\care `n urm\. (...) La felm\ strecor/ Bl`nd prin lume,/ S\ge]i de ap\rare `nal]/ Numai c`nd momentule orb/ {i veninul fierbe `n preajm\“ (Cine?).Fire[te, aceast\ pace evocat\ <strong>cu</strong> o nostalgie naiv\, „<strong>cu</strong> umilin]\ dar [i <strong>cu</strong>o ne]\rmurit\ `ncredere“, dup\ <strong>cu</strong>m observa N. Balot\, posed\ [i o valen]\polemic\. Ea reprezint\ un contrast `n raport <strong>cu</strong> postura actual\ a poetuluicare lo<strong>cu</strong>ie[te `ntr-o metropol\, sim]indu-se – <strong>cu</strong>m altminteri? – dezmo[tenit,abandonat unui mediu pe care-l percepe `n mod cronic ca ostil. E vorba acide conjugarea a dou\ atitudini. Pe de o parte p\timirea mai de mult <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t\a barzilor, `n spe]\ ardeleni, ai dezr\d\cin\rii, care depl`ng plecarea lor dinsat, pe de alta dezolarea omului modern, ne`mp\cat din varii motive <strong>cu</strong> mediulepocal. Incrimin\rile poetului nostru `nclin\ `n ultima vreme c\tre ipostazaultim\: „Ne socot neghiobii termina]i [i slu]i,/ Ne lovesc la glezn\, pl`ngechinga dur\;/ Numai tu, iubito, [tii s\ m\ as<strong>cu</strong>l]i,/ Vea<strong>cu</strong>-i de otrav\ [i dezgur\“ (R\va[ nocturn). Ori: „Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriumisuflet,/ Mereu vis\torul.// Cum `l vei ap\ra/ De viscolul negru,/ De `ntuneri<strong>cu</strong>lcare se instaleaz\/ Cameleonic `n lume?“ (Crinul). Ori: „Travers\m intersec]iadevenirii noastre,/ A<strong>cu</strong>m, a<strong>cu</strong>m, spuneam/ {i str`ngem din din]i.// F\clii uria[eies din catacombe,/ Multe nu vor mai ie[i nicic`nd./ Noi ziduri amenin]\ zarea,/Zidurile din noi s`nt <strong>cu</strong>mplite.// Aceia[i cameleoni, alte <strong>cu</strong>lori,/ Lupta se d\pe centimetrul p\trat,/ Pe mole<strong>cu</strong>l\, pe neuron;/ R\stignirile de azi, `ntreciadul din iad“ (A<strong>cu</strong>m, a<strong>cu</strong>m). S`nt versuri caracteristice unei sensibilit\]i`nfrico[ate nu doar de „abandon“, ci [i de m\car aparenta absen]\ de perspectiv\pe care o `nf\]i[eaz\ „babilonica cetate“. Senza]ia neantului, structurile moartede sticl\ [i beton, mecanicele exactit\]i terifiante par premisele unui efortsisific, pe portativul unei mitologiz\ri elementare: „Por]i neantul `n g`nd,/Te prefaci a fi mul]umit,/ Te scruteaz\ at`tea priviri de sticl\,/ At`tea capetede beton.// {tii exact ora Terrei,/ Cui s\-i spui?/ Nici nu mai po]i pl`nge.// E[tiultimul trec\tor prin ani/ Care mai simte gustul p`inii,/ Mireasma v`ntului.//~nc`ntarea este sor\/ Cu vinul din Arcadia.// P`n\ a<strong>cu</strong>m ai tre<strong>cu</strong>t/ de trei oristyxul,/ Iei drumul de la cap\t/ De fiecare dat\“ (De la cap\t). Sufletul e <strong>cu</strong>prinsde vertij. Se instaleaz\ o halucina]ie pe materia civiliza]<strong>iei</strong> care se-nchide `ncerc vicios: „Voi mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile `ncep s\ dea `nafar\/ Pre<strong>cu</strong>m [uvoiul `n vremea furtunii.// Se `nv`rte casa, se `nv`rte lumea<strong>cu</strong> mine“ (Flux). Treptat, imaginea cet\]ii ma[tere se-ntunec\, se pr\bu[e[tede tip vegetal a fiin]ei vulnerate: „Cer[etori aproape la fiecare col],/ M`ini`ntinse ca ni[te cangrene,/ Ziduri fl\m`nde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi,nu pl`ngi,/ ~]i faci cruce, suspini,/ E[ti un tei umbl\tor/ Prin inima urbei“.Petre Got, Protocolul norilor, Ed. Paralela 45, 2007, 92 pag.Dou\ sunt reac]iile de defensiv\ ale poetului. Mai `nt`i, a[a <strong>cu</strong>m am v\zut,apelul la memoria satului originar, veritabil\ Atlantid\ `n lumea afectiv\ adezadapta]ilor proveni]i dintr-`nsul. ~n al doilea r`nd, re<strong>cu</strong>rsul la un orizontmoral. Cople[it de „con[tiin]a vea<strong>cu</strong>lui“, o con[tiin]\ rea, autorul aspir\ la oregresie l\untric\ `nspre `nceputurile de pietate [i rug\ ale copil\r<strong>iei</strong>, laDumnezeul acesteia pre<strong>cu</strong>m la o instan]\ suprem\ ce l-ar putea judeca: „Sufletulmeu t`nje[te s\ revin\/ La nucleul originar de lumin\,/ La Punctul din care apornit/ ~ntr-un bl`nd r\s\rit.(...) Doamne, `mi este tot mai dor/ De odihna razeimele l\untrice,/ De chipul T\u sur`z`nd/ Ivit dintr-un col] de cer s\ m\ judece“(~nceteaz\). Aceast\ „raz\ l\untric\“ reprezint\ pav\za cea mai de n\dejde`mpotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experien]ei totalitare care l-amarcat pe poet, fiu de de]inut politic: „~]i vin `n g`nd:/ Anotimpul cenu[ii,/Sintagma lui noiembrie, desfigurat\,/ Anii mitralia]i, partizanii din mun]i,/Arunca]ii `n groapa comun\/ Din Cimitirul s\racilor.// }i-a m\cinatdestinul/ Apocalipsa bol[evic\ / Ciuma ro[ie;/ Replica ta este/ Un raft demetafore“ (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisf\c\toare, ci „dinabsurd `n absurd“, `ntruc`t „ne `nghite un crater diabolic“, drept care„s`ntem solidari `ntru z\d\rnicie“ (Accent). Holocaustul brun a l\sat loc celuiro[u, apoi unuia multicolor, salv\m doi copii siamezi <strong>cu</strong> t`mple unite, darnimicim dintr-o singur\ suflare „un anotimp de prunci“, regele planetei seam\n\izbitor <strong>cu</strong> o maimu]\ ce se prive[te-n oglind\ [i se roste[te `n fraze destaniol [.a.m.d. ~n fa]a anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got `[i `nal]\ruga <strong>cu</strong> obiect planetar: „Doamne, opre[te, Te implor,/ Rostogolirea paranoic\a lumii,/ C\derea ei `n gol“ (Re<strong>cu</strong>rs). ~ns\ nu constituie oare limbajul liricca atare antidotul specific, id est cel mai eficace <strong>sub</strong> unghiul poez<strong>iei</strong>, la aceast\„saraband\“ a abuzurilor generalizate? Ripost`nd `n felul s\u ultragiilor, panapoetului <strong>cu</strong>ltiv\ o caligrafie paradiziac\, de-o mi[c\toare candoare:„Oameni buni, fra]ii mei,/ Veac trist,/ Nu ucide]i metafora, zborul l\untric,/Suspinul crinului, <strong>cu</strong>getul st`ncii.// Cu o singur\ corol\, jur,/ Prim\vara poateporni“ (Impuls). Ori: „Privighetoarea `ncearc\/ S\ `ntemeieze clipa/ ~nc\ odat\,/ Tu stai rezemat de un paltin/ {i taci“ (Imagine). Ori: „Mi se p\rea c\e[ti sor\/ Cu o mimoz\ [tiut\ numai de noi/ Din Gr\dina botanic\“ (Pe str\zileClujului). Uneori extazul e umbrit de o nelini[te ce-i accentueaz\ luminozitatea(Stare, Nehot\r`re, Numai brazi etc.). ~ncheiem cit`nd c`teva imagini deta[abile:„Moartea cre[te `n trupul meu/ Cum nivelul apei/ ~n albia r`ului“ (Abreviere),„~mi v\d prim\verile de odinioar\/ Cum propriile m`ini“ (Stare), „~naceast\ sear\/ V`ntul din nord/ Are <strong>cu</strong>loarea ochilor t\i“ (ibidem), „steauavopse[te valul/ Asemenea adolescentei ochii/ La primul s\u machiaj“ (Divaga]ie),„Aceast\ zi/ St\ `n calendar/ Ca o apozi]ie/ ~ntr-o fraz\ prea lung\“(Aceast\ zi). Pe transparen]a de ap\ limpede a textului, ele plutesc aidomaunor petale senzuale. •Publicitate
Afost una dintre acele rare excep]iiîn cadrul comunismului pentru caremerit\ s\-]i calci pe dogmatismulanti-comunist.i s t o r i e l i t e r a r `Ion Simu]Un comunist onestNimeni nu se compromite ast\zi avansândideea c\ ar fi existat m\car un comunistonest, <strong>cu</strong>m voi încerca s\ ar\t c\ a fostGeorge Macoves<strong>cu</strong>. Condamn\m de-avalma totul, <strong>cu</strong> mânie revolu]ionar\, <strong>cu</strong>mera condamnat în anii ’50 capitalismul,<strong>cu</strong> toate valorile lui, <strong>cu</strong> toat\ burghezia,<strong>cu</strong> toat\ elita politic\ [i mai ales <strong>cu</strong> toat\<strong>cu</strong>ltura, considerat\ burghez\, deci antiproletar\[i, prin urmare, nociv\ pentru noul regim. Istoriase repet\ în forme comice, pentru cine vrea s\ vad\.George Macoves<strong>cu</strong> (1913-2002) nu a fost nici pedeparte un disident, dar a fost una dintre acele rare excep]iiîn cadrul comunismului pentru care merit\ s\-]i calci pedogmatismul anti-comunist. George Macoves<strong>cu</strong> a fostun comunist onest. Despre câ]i al]i activi[ti de partid sauintelectuali devota]i regimului comunist s-ar putea spuneacela[i lucru? Despre foarte pu]ini! Notez doarnumele lui George Iva[<strong>cu</strong>. Mai sunt câ]iva, dar nu risca<strong>cu</strong>m o list\ a onestit\]ilor, când lista calamit\]ilorprovocate de comunism e cople[itoare. Despre GeorgeMacoves<strong>cu</strong> trebuie s\ ne amintim nu doar c\ a fostcomunist, ci [i c\ a fost un intelectual onest [i un sus]in\tor[i ap\r\tor al breslei scriitorilor. Aceste calit\]i suntdovedite de jurnalul lui George Macoves<strong>cu</strong>, a c\rui prim\parte, <strong>cu</strong>prinzând anii 1952-1982, a ap\rut nu de mult,f\r\ a fi luat\ pân\ a<strong>cu</strong>m în seam\ <strong>cu</strong> adev\rat. Nu maisunt la mod\ nici jurnalele, nici re<strong>cu</strong>noa[terea unormerite.S\ vedem întâi în ce const\ do<strong>cu</strong>mentul. Jurnalul luiGeorge Macoves<strong>cu</strong>, în forma lui publicat\, este rezultatulunei rescrieri, ceea ce ne-ar putea trezi unele suspiciuni.Mioara Anton, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“,fiind cea care îngrije[te [i adnoteaz\ edi]ia, aduce l\muririlenecesare: George Macoves<strong>cu</strong> [i-a redactat jurnalulîncepând din septembrie 1980, folosind însemn\ri disparatedin 15 caiete dictando, din înregistr\ri [i casete. Însemn\riledebutaser\ în 1952 [i sfâr[esc în mai 2001. Dou\ observa]iisunt de f\<strong>cu</strong>t. Prima: în lo<strong>cu</strong>l rescrierii jurnalului, ar fifost mai bine ca autorul s\-[i redacteze memoriile pebaza însemn\rilor pe care le avea. A doua: rescriereaînseamn\, inevitabil, ajust\ri de atitudine (fie ele [iminore), datorate decalajului dintre timpul tr\irii [i timpulm\rturisirii. În mod evident, jurnalul este mai interesantpentru anii apropia]i de 1980, când autorul î[i începeopera de rememorare [i de reconstruc]ie scriptic\ apropriului tre<strong>cu</strong>t. Pentru ceea ce ne intereseaz\ în modspecial din acest jurnal (anii 1977-1981, când GeorgeMacoves<strong>cu</strong> a fost pre[edinte al <strong>Uniunii</strong> <strong>Scriitorilor</strong>),nu exist\ motive de neîncredere. Pe deasupra, fapteleacelei perioade pot fi verificate de c\tre al]i protagoni[tiai intrigii, adic\ ai conflictului dintre breasla scriitorilor[i conducerea ceau[ist\. Sunt de a[teptat m\rturiicomparabile. De fapt, [i avem una, dar tot din pespectivaconduc\torului: memoriile lui Dumitru Popes<strong>cu</strong>, relatândacelea[i episoade din alt\ perspectiv\. Trebuie s\ spunfoarte clar, chiar a<strong>cu</strong>m, care e diferen]a principal\ dintrecele dou\ relat\ri. Dumitru Popes<strong>cu</strong> este un comunistînver[unat, mâna dreapt\ a lui Ceau[es<strong>cu</strong> în propagand\,un activist care încearc\ în memoriile sale postdecembristeexplica]ii, dis<strong>cu</strong>lp\ri, justific\ri ale propriilor abuzuri [irigidit\]i. George Macoves<strong>cu</strong> este un comunist decep]ionat,„observator atent – <strong>cu</strong>m remarc\ Mioara Anton – alrealit\]ilor timpului s\u, dar mai ales al degrad\riiregimului comunist“ (p. 15). Recapitulez câtevarepere biografice, care r\zbat în jurnal sau sunt sistematizate,într-o fi[\ do<strong>cu</strong>mentar\ util\, de c\tre Mioara Anton,în nota asupra edi]<strong>iei</strong>.George Macoves<strong>cu</strong> face parte din categoria comuni[tilorautentici, <strong>cu</strong> toate vinile [i calit\]ile lor. Nu [i-a negatniciodat\ convingerile de stânga, afirmate în anii ’30în ziarele „Adev\rul“ [i „Diminea]a“. Devine membrual partidului comunist în 1936, deci este un ilegalist [iun idealist, greu de dat la o parte ulterior. Beneficiile nuvor întârzia s\ apar\, dar vor fi amestecate <strong>cu</strong> decep]ii[i am\r\ciuni. În guvernul dr. Petru Groza, din martie1945, este numit secretar general la Ministerul Propagandei,transformat un an mai târziu în Ministerul Informa]iilor.Intr\ în diploma]ie în 1947, fiind îns\rcinat <strong>cu</strong> afacerila Londra pân\ în 1949, când devine director în MinisterulAfacerilor Externe, pân\ în 1952, când este exclus dincorpul diplomatic. E partea care nu se vede în jurnal.George Macoves<strong>cu</strong> î[i începe însemn\rile <strong>cu</strong> starea decriz\ din 1952, prelungit\ pân\ în 1959, când situa]ia sapolitic\ este incert\, în urma verific\rilor din partid.Cauza principal\ a h\r]uirilor [i umilirilor (de c\treGrigore Preoteasa, p. 19) o constituie prima sa so]ie,Tereza, pe care comisia de control o exclude din partid„pentru atitudine u[uratic\ [i neprincipialitate în ceeace prive[te raporturile <strong>cu</strong> unii mici burghezi [i pentrufaptul c\ nu-i poate controla activitatea depus\ în timpul[ederii în str\in\tate“ (p. 22). George Macoves<strong>cu</strong> prime[teun carnet provizoriu, valabil doi ani (p. 21). Rezultatuleste marginalizarea politic\: va lucra în redac]ia „Gazeteiliterare“ din aprilie 1954 [i va sus]ine <strong>cu</strong>rsuri la Fa<strong>cu</strong>ltateade Litere din Bu<strong>cu</strong>re[ti. Reînnoie[te prietenia <strong>cu</strong> ZahariaStan<strong>cu</strong>, Eugen Jebeleanu [i Cicerone Theodores<strong>cu</strong>, colegide genera]ie [i scriitori de stânga, ca [i el, înc\dinainte de 1945. Jurnalul relateaz\ întâlniri <strong>cu</strong> MihailSadoveanu [i Tudor Arghezi, f\r\ a aduce contribu]iiimportante în completarea portretelor. George Macoves<strong>cu</strong>revine în diploma]ie în iulie 1959, printr-un fel de repara]iepoststalinist\, ca trimis extraordinar [i plenipoten]iaral RPR în SUA, pân\ în octombrie 1961. Cariera sa seconsolideaz\ în Ministerul Afacerilor Externe, ca adjunctal ministrului (octombrie 1961-martie 1967), apoi primadjunct (pân\ în octombrie 1972), pentru ca ulterior s\triumfe ca ministru al Afacerilor Externe (din octombrie1972 pân\ în martie 1978). Relatarea experien]ei diplomaticeo<strong>cu</strong>p\ o mare parte a jurnalului, nu [i cea mai bun\sau cea mai interesant\. Am impresia c\ George Macoves<strong>cu</strong>a fost un diplomat mediocru, mai degrab\ un func]ionarcenu[iu, f\r\ intui]ii [i perspicacit\]i, al diploma]<strong>iei</strong>comuniste. Ce poate fi interesant e m\rturia despre politicade distan]are a lui Ceau[es<strong>cu</strong> de comunismul moscovit.Dar diplomatul este tot timpul foarte re]inut în însemn\rilesale din teama c\ ar putea fi descoperite de Se<strong>cu</strong>ritate.De altfel, în aprilie 1975, dup\ o vizit\ în Japonia, noteaz\:„Perechea preziden]ial\ în continu\ stare de nemul]umire,de îmbufnare, de dispre]uire a delega]<strong>iei</strong>, a c\rei activitateeste îngreunat\ de aceast\ atmosfer\. Nu fac note personale.Îmi dau seama c\ bagajele ne sunt deseori controlatede echipa de se<strong>cu</strong>ritate care sluje[te, <strong>sub</strong> toate aspectele,pe N. Ceau[es<strong>cu</strong> [i E. Ceau[es<strong>cu</strong>“ (p. 117). În acestecondi]ii de fric\, de evitare a p\rerilor prea personale,ce interes mai poate avea jurnalul diplomatic? Las înseama speciali[tilor din domeniul politicii externeaprecierea contribu]<strong>iei</strong> lui George Macoves<strong>cu</strong>. Repet:nu mi se pare una foarte important\.Din mai 1977 pân\ în 1981, George Macoves<strong>cu</strong>de]ine func]ia de pre[edinte al <strong>Uniunii</strong> <strong>Scriitorilor</strong>, dup\Virgil Teodores<strong>cu</strong> (pre[edintele U. S. în intervalul 1974-1977) [i înainte de Dumitru Radu Popes<strong>cu</strong> (pre[edintele<strong>Uniunii</strong> din 1981 pân\ la sfâr[itul perioadei comuniste).E partea cea mai interesant\ a jurnalului. Diplomatulprime[te func]ia <strong>cu</strong>ltural\ f\r\ mare entuziasm: „S-auf\<strong>cu</strong>t presiuni asupra mea [i din partea unor scriitori[i, mai ales, din partea conducerii s\ accept s\ fiu pre[edinteal <strong>Uniunii</strong> <strong>Scriitorilor</strong>, în paralel <strong>cu</strong> postul de ministrude Externe“ (p. 142). Protagonistul nu d\ alte detalii [ir\mâne înc\, timp de un an, în jurnal, preo<strong>cu</strong>patnumai de problemele politicii externe. În februarie-martie1978 sufer\ o criz\ de colecist [i o interven]ie chirurgical\,care îl fac indisponibil pentru un interval nedeterminat.Boala [i spitalizarea îl predispun la medita]ii sceptice:„Pân\ a<strong>cu</strong>m, am f\<strong>cu</strong>t prea mult din ceea ce mi-auspus [i mi-au comandat al]ii s\ fac [i nu am manifestatîntotdeauna discern\mânt. Multe nu trebuia s\ le facdeloc sau s\ le fac altfel. Disciplin\ de partid? Poateda, poate nu. Am atâtea de scris! Voi avea timp s\ leGeorge Macoves<strong>cu</strong>, Jurnal, vol. I (1952-1982),<strong>cu</strong>vânt înainte de academician FlorinConstantiniu, not\ asupra edi]<strong>iei</strong> [i adnot\ri deMioara Anton, Ed. Domino, 2006, 320 p.a[tern pe hârtie sau nici nu voi începe s\ le fac?“ (p. 159-160). Omul politic [i diplomatul George Macoves<strong>cu</strong>au reprimat scriitorul din sine, care nu-[i va mai putealua revan[a niciodat\, de[i va încerca. În martie 1978,Ceau[es<strong>cu</strong> îl înlo<strong>cu</strong>ie[te în func]ia de ministru de Externe<strong>cu</strong> {tefan Andrei. Este pensionat [i se simte marginalizat[i înfrânt. Singura [ans\ care îi mai r\mâne este s\ joacedemn [i cinstit în func]ia de pre[edinte al <strong>Uniunii</strong> <strong>Scriitorilor</strong>[i a[a va proceda. Dan De[liu [i Dorin Tudoran, preg\ti]ide disiden]\, i se confeseaz\ [i îi fac repro[uri: G.Macoves<strong>cu</strong> nu este deloc alarmat. Dimpotriv\, credeîntr-un comunism <strong>cu</strong> fa]\ uman\: „Comunism înseamn\umanism [i nu ur\ [i distrugere fizic\ [i spiritual\ aomului. Cei ce cred altfel nu au în]eles comunismul sau,în numele lui, militeaz\ pentru altceva“ (p. 185). Ast\ziam zice c\ aceast\ atitudine este mai degrab\ naivitatedecât idealism. Op]iunea comunist\ nu e renegat\ niciîn intimitatea jurnalului, <strong>cu</strong> toate îndoielile [i regretele(p. 290-291). Pre[edintele <strong>Uniunii</strong> va ]ine partea scriitorilorîn fa]a agresiunilor de partid [i, mai mult, va detestapartida na]ional-comuni[tilor, în frunte <strong>cu</strong> Eugen Barbu.Va avea de înfruntat rivalitatea lui Dumitru Popes<strong>cu</strong>,instrument servil, tenace [i nefast al politicii lui Ceau[es<strong>cu</strong>fa]\ de scriitori, impunând o presiune ideologic\ insuportabil\[i o drastic\ limitare a libert\]ii de crea]ie. GeorgeMacoves<strong>cu</strong> va contracara cât va putea o astfel de politic\[i de aceea el merit\ ast\zi o amintire re<strong>cu</strong>nosc\toare.Scriitor firav [i publicist modest, diplomat as<strong>cu</strong>lt\tor,supus disciplinei de partid, George Macoves<strong>cu</strong> s-a salvatca un pre[edinte inconformist fa]\ de presiunile ideologiceasupra breslei scriitorilor. Ar merita citate pe largînsemn\rile despre b\t\lia pe care a purtat-o în 1981„pentru soarta scriitorului român, pentru demnitatea lui,pentru viitorul lui“ (p. 221). S-a comportat mult pesteatitudinea unui activist obi[nuit al partidului comunist,de[i – trebuie s\ o re<strong>cu</strong>noa[tem pentru a nu-i exagerameritele – George Macoves<strong>cu</strong> nu a fost altceva decât uncomunist luminat [i onest, a c\rui luciditate amar\ a fosttrezit\ de propriile înfrângeri [i umilin]e.George Macoves<strong>cu</strong> evoc\ în 21 iulie 1982 vorbelelui Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epoc\:la început, militan]ii clamau „Oameni, fi]i comuni[ti!“;îndemnul trebuia schimbat în anii celei mai negre dictaturiîntr-o alt\ exigen]\: „Comuni[ti, fi]i oameni!“ (p.283). Oricât ar p\rea de ieftin\ parafraza, nu pot s\ num\ gândesc c\ am tre<strong>cu</strong>t [i noi de la etapa în care amîndemnat cet\]enii s\ fie capitali[ti la perioada în care,pentru a dep\[i capitalismul s\lbatic, s\ spunem: „Capitali[ti,fi]i oameni!“ E ironia repeti]iilor, u[or modificate, aleistor<strong>iei</strong>! •13România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 2007
![Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul](https://img.yumpu.com/49674968/12/500x640/apare-sub-egida-uniunii-scriitorilor-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/48819370/1/178x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/46412066/1/184x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/42366275/1/184x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
![ap\rut\ `n Fran]a](https://img.yumpu.com/35578876/1/184x260/aprut-n-frana.jpg?quality=85)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/35421636/1/184x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
Change language